Spălarea permanentă a solului impregnat cu oxizi de azot de către precipitațiile [627273]

Spălarea permanentă a solului impregnat cu oxizi de azot de către precipitațiile
atmos ferice și apa de la irigații și apa de suprafață (râuri, lacuri) în care s -au evacuat ape uzate
încărcate cu azotați, reprezintă c ele două surse majore, cu pondere importantă în contaminarea
cu azotați , la care se adaugă surse cu caracter cvasi permanent sau aleator , generate de aplicarea
îngrășămintelor chimice pe anumite categorii de terenuri arabile.
5.2.3. Autoepurarea apelor
Autoepurarea este fenomenul prin care, datorită unui ansamblu de procese de natură
fizică, chimică și biologic, apa din emisar se debarasează de poluanții pe care îi conține. Pentru
cursuril e de apă , autoepurarea se realizează în mod natural, fără a folosi instalații sau construcții
speciale.
Procesul de autoepurare este influențat de factorii de mediu , astfel : factori fizici
(sedimentarea poluanților; lumina, temperatura, mișcarea apei etc. ), chimici: O 2, CO 2, Fe, Mn,
P, K etc., biologici: organismele acvatice, bacteriile etc.
În timpul autoepurării apelor intervin fenomene precum : diluția, amestecul,
mineralizarea. Întregul pr oces de mineralizare a materiei organice este realizat eficient de
microorganisme aerobe. Temperatura, lumin a, pH -ul, oxigenul sunt f actori care acționează și
influențează transfo rmările biologice din apă.
În activitatea de gospodărire a resurselor de ap ă de suprafață este necesară c unoașterea
capacității de autoepurare a unui curs de apă .
5.2.4. Epurarea apelor
Intervenția omului este necesară pentru prevenirea și combaterea poluării, atunci c ând
capacitatea naturală de autoepurare a cursurilor de apă este depășită cu mult de intensitatea
proceselor de poluare . Supraveghere a și control ul reprezintă măsuri de prevenire a poluării , iar
combaterea ei se realizează prin construcții, instalații, echipamente etc. (stații de epurare a
apelor).
Epurarea const ă în totalitatea tratamentelor aplicate apelor uzate în vederea diminu ării
conținutului de poluanți, astfel ca cantitățile rămase în urma tratamentelor, să determine
concentrații mici în apele receptoare, ce nu produc dezechilibre ecologice și nu stânjen esc
utilizările ulterioare.
În vederea epurării apelor uzate se aplică tratamente de natură mecanică (decant area
apelor uzate ), chimică (în timpul clorin ării sau coagulării materialelor solide în suspensie),
biochimică (mineralizarea materiilor organice d in ape uzate ).
În cadrul procesel or biologice aerobe se produce combinarea substanțelor organice cu
oxigenul și se elimină căldură. În bazinele cu nămol activ are loc o xidarea substanțelor organice .

Principale le produse rezultate î n urma aplicării acestor procese sunt:
– ape epurate (efluentul ), sunt evacuate în receptor sau valorificate pentru irigații ș.a.;
– nămol , îndepărtat din stație și valorificat.
Procedeele de epurare sunt mecanic e, mecano -chimic e și mecano -biologic e.
a. Procedeele de epurare mecanică au ca scop:
– reținerea corpurilor și suspensiilor mari, operație realizată în instalații ca grătare (rețin
corpurile și murdăriile plutitoare aflate în suspensie în apele uzate (cârpe, hârtii, cutii, fibre
etc)., cominutoare (mărunțirea material ului în curentul apei) și dezintegratoare;
– separarea grăsimilor și uleiurilor în separatoare de grăsimi și în decantoare, cu dispozitive de
reținere a grăsimilor și uleiurilor , procedeu numit flotare . Aceasta este folosită înaintea epurării
biologice , drept treaptă suplimentară de epurare .
– sedimentarea sau decantarea prin instalații de deznisipare, decantare, fose septice și
decantoare cu etaj , pentru separarea materiilor so lide în suspensie din apa uzată ;
– prelucrarea nămolurilor.
b. Procedeele de epurare mecano -chimică bazate, în special, pe acțiunea substanțelor chimice
asupra apelor uzate ; coagularea suspensiilor din apă și dezinfectarea apelor uzate, realizată în
bazinele de contact și stațiile de clorinare .
c. Procedeele de epurare mecano -biologică se bazează pe acțiunea comună a proceselor
mecanice și biologice, realizată pe câmpuri de irigare și filtrare, iazuri biologice etc. pentru
apele uzate (epurarea naturală ) și în bazine deschise, de fer mentare natur ală a nămolurilor,
epurarea artificială a apelor uzate și a nămolurilor, realizată în filtre biologice, bazine cu nămol
activ, aerofiltre, filtre biologice scufundate și turn etc. (pentru apele uzate), respective în fose
septice, concentratoare sau îngroșă toare de nămol, platforme pentru uscarea nămolului, filtre
vacuum și presă, incineratoare etc. (pentru nămoluri).
În funcți e de: gradul de epurare necesar, spațiul disponibil, modul de tratare al
nămolului, felul utilajelor și condițiile locale etc. se al eg schemele de epurare.
Epurarea avansată a apei uzate este o denumire generală, care acoperă toate formele de
epurare suplimentare aplicate după treapta de oxidare biologic a substanței organice. Poate
cuprinde procese și procedee precum clorarea, filtrar ea, precip itarea chimică, adsorbția și
oxidarea chimică, osmoza inversă etc.
Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano -biologic în emisarii naturali se
manifestă atât asupra sănătății omului cât și asupra problemelor complexe de natură ecologică,
economică și tehnică (tabelul 1) .

Tabelul 1. Poluanții caracteristici apelor uzate epurate mecano -biologic și efectele lor
[după
Ianculescu și colab., 2001 ].
Poluant Efecte
Suspensii solide Depuneri de nămol, interacțiune cu apa emisarului
Compuși organici biodegradabili Sărăcirea resurselor de oxigen ale emisarului
Metale, nemetale, compuși
organici, halogenați, pesticide,
erbicide Cancerigeni, toxici pentru mediul acvatic
COV
Nutrienți
Amoniac Crește consumul de clor, poate sărăci resursele de oxigen,
toxic pentru pești
Nitrați Stimulează dezvoltarea algelor și a culturilor acvatice.
Pot cauza methemoglobina la copii.
Fosfor Stimulează dezvoltarea algelor și a culturilor acvatice.
Interfere ază cu coagularea.
Alte substanțe anorganice
Calciu și magneziu Crește duritatea apei
Cloruri Gust sărat. Interferă cu procesele agricole și industriale
Sulfati Acțiune catartică
Alte substanțe organice
Surfactanți Cauzează spuma rea și interferă cu coagularea

Înaintea epurării biologice este obligatorie e purarea mecanică, având ca scop
îndepărtarea materiilor solide în suspensie, decantabile, întrucât treapta a doua de epurare are
ca sarcină îndepărtarea materiilor dizolvate și coloi dale.
Procesul de epurare biologică este unul foarte complex, în dezvoltarea lui interv enind o
serie de factori. Impuritățile organice din apele uzate sunt transformate, de către o cultură de
microorganisme, în produși de degradare (CO 2, H 2O, alte produse) și în masă celulară nouă
(biomasă). Cultura de microorganisme denumită generic „nămol activ" , poate fi dispersată în
volumul de reacție al instalațiilor de epurare sau poat e fi fixată pe un suport inert . Rolul
principal în epurarea bio logică este deținut de bacteria, alături de microflor ă (fungi, alge
albastre, protozoare, metazoare ).
În cazul filtrelor biologice, cultura de microorganisme este depusă pe un suport inert din
punct de vedere biologic. Astfel, filtrele biologice sunt construcț ii de epurare, constituite de
cuve de beton, care conțin un material granular de umplutură (pietriș, zgură, cocs, material
ceramic, material plastic etc.) pe care se formează pelicula biologică care contribuie la
biooxidarea impurităților din apa uzată. Pr ocesele prin care impuritățile sunt transformate în
biomasă sunt similare celor care au loc la epurarea cu nămol activ.

CAPITOLUL VI
SUBSTANȚE CHIMICE POLUATOARE
Legislația UE în domeniul substanțelor chimice cuprinde norme care reglementează
comercializarea și utilizarea anumitor categorii de produse chimice, precum și restricții
armonizate privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor preparate sau substan țe specifice
periculoase și norme care reglementează accidentele majore și exportul de substanțe
periculoase, având scopul de a proteja sănătatea umană și mediul și de a preveni obstacolele din
calea comerțului. Înregistrarea, evaluarea și autorizarea unor astfel de substanțe, precum și
restricțiile aplicabile acestora sunt reglementate prin Regulamentul REACH, cea mai
importantă realizare la nivelul UE.
6.1. Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice: REACH
Politica UE p rivind substanțele chimice a suferit modificări radical e, în 2006, prin
introducerea Regulamentului 1907/2006/CE privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și
restricționarea substanțelor chimice (REACH) . A fost stabili t un nou cadru juridic pentru
reglementarea dezvoltării și testării, producției, introducerii pe piață și utilizării substanțelor

chimice și a înlocuit în jur de 40 de acte legislative anterioare , odată cu intrarea în vigoare a
Regulamentului, la 1 iunie 20 07, ce are ca obiectiv principal o mai bună protecție a oamenilor
și a mediului înconjurător împotriva posibilelor riscuri chimice și promovarea dezvoltării
durabile. În anul 1981 a fost introdusă obligativitatea testării și notificării substanțelor noi , chiar
dacă nu au existat suficiente informații cu privire la efectele a numeroase substan țe introduse
pe piață iar legislația anterioară a UE interzicea deja unele substanțe ch imice dăunătoare, cum
era azbestul . Astfel s -a eliminat distincția dintre substan țele „existente” , catalogate înainte de
1981 și cele chimice „noi”, introduse pe piață în 1981 sau mai târziu , prin REACH , care a
introdus un sistem unic pentru toate substanțele chimice . Sarcina probei privind evaluarea de
risc a substanțelor a fost transferat ă de la autoritățile publice , la întreprinderi. Se solicită d e
asemenea, în regulament , înlocui rea cu alternative corespunzătoare a celor mai periculoase
substanțe chimice.
Pentru gestionarea aspectelor tehnice, științifice și administrative ale REACH și
asigurarea aplicării consecvente a regulamentului s-a înființat, prin acest regulament Agenția
Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), având sediul la Helsinki , cu sarcina inițială de a
gestiona un exercițiu de preînregistrare de șase luni ( în ca re întreprinderile trebuiau să trimit ă
detalii și informații despre substanțele de bază utilizate în producție și datele calendaristice de
înregistrare preconizate ). A rezultat o listă cu aproximativ 143. 000 de substanțe, publicată de
ECHA, preînregistrate de către 65.000 de întreprinderi, i nformații folosite pentru lansa rea, până
în 2018 , a etapei de înregistrare. Primul termen de înregistr are a datelor , a fost n oiembrie 2010 ,
astfel : (i) substanțele în cantități mai mari de 1000 de tone pe an; (ii) cantit ățile mai mari de 100
de tone pe an de substanțele foarte toxice pentru mediul acvatic și (iii) cele mai periculoase
substanțe: produse sau importa te în cantități ce depășesc o tonă pe an , cancerigene, mutagene
sau toxice pentru reproducere – CMR .
Pentru înregistrarea tuturor substanțelor fabricate sau importate , în cantități de
100 – 1000 de tone pe an , termenul -limită a fost iunie 2013 . Procesul de î nregistrare a
substanțelor introduse pe piață în cantități între 1 și 100 de tone /an urmează a se încheia în iunie
2018.
6.2. Clasificare, ambalare și etichetare
Ar trebui să se aplice în toată lumea și întreaga UE , criterii similare de identificare a
pericolelor chimice și descrierea lor pe etichetă , pentru crește rea nivelului de protecție a

sănătății umane și a mediului . În 2008, Regulamentul 1272/2008/CE privind clasificarea,
etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor a fost abrogat iar în iunie 2015 au fost
abrogate directivele anterioare ce reglementau acest domeniu .
6.3. Exportul și importul de substanțe periculoase
În 1988 , în legislația UE a fost introdusă reglementarea exportului și importului de
substanțe chimice periculoase , fiind revizuită în 1992 și 2003 , iar Regulamentul UE
649/2012/UE a definit , într-un final , dispozițiile UE în domeniu. Schimbul de informații cu
privire la substanțele chimice toxice și așteptarea acordului expres al țării înainte de exportarea
produsului în cauză definesc p rocedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză ,
introdusă de noile reglement ări.
6.4. Accidente majore
Directiva Seveso (82/501/CEE) a urmărit prevenirea unor accidente de amploare ,
precum incendii și explozii și limitarea consecințelor accidentelor , prin impunerea existenței
unor rapoarte de siguranță și planuri de urgență și a furnizării de informații către public . A fost
denumită astfel după localitatea italiană afectată de eliberarea accidentală a dioxinei de la o
zonă industrială aflată în apropiere , în anul 1976 . În 1996 au fost consolidat e dispozițiile privind
inspecțiile e fectuate de statele memb re, prin Directiva Seveso II (96/82/CE) , care a introdus
cerințe noi legate de sistemele de management al siguranței, planurile de urgență și planificarea
urbană. A u fost transpus e astfel, obligațiile ce revin Comunității asupra efectelor
transfrontaliere ale accidentelor industrial, în temeiul Convenției Espoo. Pe baza studiilor
privind agenții cancerigeni și subst anțele periculoase pentru mediu și în urma unor accidente
industriale grave: la Toulouse (Franța), Baia Mare (România) și Enschede (Țările de Jos) ,
domeniul de aplicare al Directivei Seveso II a fost extins , prin Directiva 2003/105/CE. Prin
această directivă, s tatele membre sunt obligate să acopere riscurile care decurg din depozi tarea
substanțelor pirotehnice și explozibile, precum și cele rezultate din activitățile de depozitare și
prelucrare din industria minieră . Directiva Seveso III (2012/18/UE) a fost publicată în iulie
2012. Se ține seama , astfel cum s -a convenit în cadrul ONU , de noua clasificare internațională
a substanțelor, pentru o mai bună evaluare a riscurilor.
6.5. Utilizarea durabilă a pesticidelor

Un pachet legislativ privind pesticidele a fost adoptat în 2009, astfel: Directiva
2009/128/CE privind uti lizarea durabilă a pesticidelor ; Regulamentul (CE) nr. 1185/2009
privind statist icile referitoare la pesticide și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind
introducerea pe piață a produselor fitosanitare .
Statele membre au fost obligate prin Directiva 2009/1 28/CE , să adopte planuri
naționale de acțiune , destinate reducerii riscurilor și impactului utilizării pesticidelor asupra
mediului și sănătății umane . Nu este permisă stropirea de niciun fel , în imediata apropiere a
zonelor rezidențiale iar stropirea din aer a culturilor este interzisă .
O listă pozitivă a „substanțelor active” aprobat ă (ingredientele chimice ale pesticidelor),
elaborată la nivelul UE , este cuprinsă în Regulamentul care reglementează producția și
autorizarea pesticidelor Pe baza acestei lis te, pesticidele sunt apoi autorizate la nivel național.
Regula UE privind recunoașterea reciprocă e obligatorie în fiecare din cele trei zone (nord,
centru și sud), fiindu -le mai simplu astfel producătorilor să obțină autorizarea produselor lor
într-o anum ită zonă , în afara frontierelor.
6.6. Produsele biocide
Pentru a simplifica mecanismele de autorizare la revizuirea dosarelor de aprobare , pe
baza unor condiții mai stricte și pentru a consolida rolul Agenției Europene pentru Produse
Chimice , în 2013 , a intrat în vigoare un nou Regulament UE nr. 528/2012 . Conținutul legislației
reflect, p e lângă aceste aspecte, ceea ce s -a stabilit în cadrul regimului anterior, fiind prevăzute
controale pentru utilizarea și comercializarea pesticide lor neagricole cum ar f i dezinfectanții
antibacterieni și spray -urile de insect ( biocidelor ), cu scopul de a gestiona riscurile conexe la
adresa sănătății umane , a animalelor și mediului . O interdicție se aplică celor mai toxice
substanțe chimice – în special cele care sunt cancerigene, dăunează fertilității sau interferează
cu genele sau hormonii , substanțe care afectează sistemul endocrine, a ceste substanțe fiind
autorizate numai dacă figu rează î ntr-o listă pozitivă . O substanță autorizată într -un stat membru ,
conform principiul ui recunoașterii reciproce, poate fi utilizată pe teritoriul întregii UE [Ștefan
Tarca, 2005] .
6.7. Poluanții organici persistenți (POP)
Datorită rezistenței lor la diferite forme de degradare chimică, biologică etc. , POP sunt
substanțe chimice care persistă în mediu și se bioacumulează în cadrul lanțului alimentar și pot

provoca efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului. În cadrul acesto r substanțe
poluante prioritare se regăsesc substanțele chimice industriale (cum ar fi bifenilii policlorurați
sau PCB) , pesticidele ( de ex. DDT) și produse secundare ce rezultă din procesele industriale.
6.8. Azbestul
Azbestul este periculos dacă este inhalat , fiind o substanță m inerală cu o structură
fibroasă, ce a fost utilizat , datorită rezistenței sale la foc și căldură , pe scară largă în trecut ,
pentru izol ații și în alte scopuri . Controale în privința poluării aerului, apei și terenurilor cu
azbes t sunt stabilite prin Directiva 87/217/CEE privind prevenirea și reducerea poluării
mediului cu azbest. În 1983, a fost introdusă o legislație specifică pentru a -i proteja mai ales pe
lucrătorii care sunt expuși (Directiva 83/477/CE), modificată substanțial în repetate rânduri (de
ex. prin Directiva 2009/148/CE care raționalizează și clarifică legislația privind protecția
lucrătorilor ). A fost introdusă o interdicție de utilizare a azbestului în UE, de la 1 ianuarie 2005 ,
urmare Directivei 1999/77 /CE.
6.9. Detergenții
În ce privește biodegradabilitatea surfactanților, restricțiile și interdicțiile privind
surfactanții, informațiile pe care trebuie să le furnizeze producătorii și indicarea pe etichetă a
ingredientelor detergenților , Regulamentul 648 /2004/CE stabilește norme armonizate pentru
acestea . În vederea introducerii unor noi teste de biodegradabilitate cu scopul de a oferi un nivel
de protecție mai ridicat pentru mediul acvatic , acest regulament a fost modificat în 2006
(Regulamentul nr. 907/ 2006/CE), 2009 Regulamentul CE nr. 551/2009 și 2012 Regulamentul
UE nr. 259/2012. A fost inclu s în felul acesta , procentul de 10% de surfactanți care nu erau
acoperiți de legislație , domeniul de aplicare al testelor fiind extins astfel încât să cuprin dă toate
clasele de surfactanți . Regulamentul 907/2006/CE extinde normele în ce privește etichetarea,
astfel încât să se includă ingredientele de parfumare care ar putea cauza alergii, producătorii
fiind obligați să divulge lista completă a ingrediente lor către medicii generaliști care tratează
pacienți suferinzi de alergii. Utilizarea fosfaților în detergenții de rufe este interzisă începând
de la 30 iunie 2013 , iar conținutul de alți compuși ce conțin fosfor este limitat.
În elaborarea regulamentului REA CH, Parlamentul a jucat un rol esențial. Acesta a
urmărit prin amendamentele sale, atât inovarea prin autorizații limitate în timp pe perioade de
cinci ani, cât și certitudinea printr -o listă a celor mai periculoase substanțe. Amendamentele

Parlamentului a u asigurat , în cursul dezbaterilor din 2008 , pe marginea pachetului privind
pesticidele , crearea unor zone -tampon de dimensiuni adecvate pentru protecția organismelor
acvatice , precum și introducerea unor măsuri de protecție vizând cele mai vulnerabile gru puri,
inclusiv interzicerea utilizării pesticidelor în grădinile publice, pe terenurile de sport, în curțile
școlilor și la locurile de joacă, precum și în imediata apropiere a cent relor de îngrijire a sănătății,
precum și unele măsuri ferme pentru a asig ura conservarea populațiilor de albine . Și în cazul
azbestului se aplică un angajament similar , adoptată de Parlament, în martie 2013 [ Lorenzo
Vicario , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.8.html
6.10. Studiul privind incidența pesticidelor în probele de apă
Pesticidele triazinice sunt o categorie de pesticide care conțin în formula structurală
trei atomi de azot. În funcție de aranjamentul atomilor de azot, toxicitatea compușilor formați
poate fi mai ridicată sau mai scăzută. Din acest motiv, triazinele se încadrează at ât în categoria
pesticidelor selective, cât și în categoria pesticidelor neselective. De exemplu, reprezentanții
principali ai grupei triazine lor – atrazina și simazina, intră în categoria pesticidelor selective, în
schimb, un alt reprezentant – prometonul , face parte din cadrul pesticidelor cu acțiune totală.
Triazinele pot fi utilizate în combinație cu alte ingrediente active pentru a crește spectrul
de aplicare al acestora iar în ceea ce privește modul lor de acțiune, erbicidele în cauză fac parte
din c ategoria inhibitorilor de fotosinteză. Din cauza toxicității lor și a mobilității în mediu,
modul lor de acțiune este extrem de studiat [Ashton și Crafts , 1973 ].
După cum am arătat mai sus , triazinele acționează inhibând procese primare din cadrul
fotosin tezei, legându -se de proteina D -1 în transportul electronilor. Pentru ca procesele de
inhibare să fie cât mai eficiente este nevoie ca prezența luminii și a transpirației să fie
maximizate, astfel încât transportul produsului agrochimic prin plantă să fie înlesnit; de
exemplu, factorii care pot crește rata transpirației sunt umiditatea solului și temperatura, aceste
caracteristici crescând eficacitatea triazinelor.
Dintre reprezentanții cei mai utilizați ai triazinelor fac parte: atrazina, simazina și
terbu trinul. Culturile pe care se aplică aceste chimicale sunt , în special cele de porumb, sorg și
trestie de zahăr. Prometrinul se aplică și pe culturile de bumbac, țelină iar simazina este aplicată
pe culturile de citrice.
Cât privește capacitatea de adsorbție a triazinelor, ca regulă generală, aceasta crește o
dată cu descreșterea pH -ului din sol. Parametri precum, ionizarea, solubilitatea apei și sorbția

materiei organice din sol sunt dependente de pH. Materia organică poate susține activitatea
microbiană, aspect care influențează în mare măsură biodisponibilitatea și sorbția compușilor
triazinici [Ma& Selim , 1996 ]. Biodegradarea analiților țintă din lucrarea de față a fost
demonstrată în studii care precizează că triazinele po t fi utilizate de către microorganismele din
sol drept sursă de hrană [Gunther & Gunther , 1970 și Hernandez et al. , 2008 ]. Anumite
bacterii au abilitatea de a metaboliza compușii s-triazinici prin hidroliza catalizată de enzime.
Aceste enzime fac parte din familia amidohidrolazelor, acidul cianuric (2,4,6 -triamino -1,3,5 –
triazina) fiind unul dintre produșii intermediari rezultați în urma acestui proces. Acidul cianuric
este moderat biodegradabil, studiile demonstrând că acesta se transformă în uree și amoni ac
[Cook et al. , 1985 ].
În ce privește incidența pesticidelor în probele de apă , în cadrul activității de cercetare
realizate în vederea elaborării tezei de doctorat s -au efectuat studii privind:
– Incidența pesticidelor triazinice în probe de apă de fântână, prelevate din două regiuni
din Transilvania, Turda (jud. Cluj) și Sighișoara (jud. Mureș );
– Incidența pesticidelor triazinice în probe de apă de suprafață, prelevate din bazinul
Someșului Mi c și cel superior al Tisei.
Este de menționat faptul că , în acest studiu s -au folosit cele mai recente tehnici de
extracție, cum sunt extracția pe fază solidă, microextracția în fază lichidă etc., rezultate
prezentate mai jos.
În concordanță cu cele prez entate anterior, pentru realizarea studiil or din prezenta
lucrare s -a ales cromatografia de lichide de înaltă performanță , ca metodă de analiză a
pesticidelor triazinice.
Primul pas a constat în optimizarea metodei de analiză. Pentru aceasta s -au luat în studiu
diferite coloane cromatografice cu faza inversă și diferite faze mobile cu scopul de a stabilii
condițiile optime de separare a tuturor compușilor luați în studiu. În Tabelul 2 sunt prezentate
caracteristicile coloanelor folosite pentru separare.

Tabel 2. Caracteristicile coloanelor de separare cromatografică
____________________________________________________________________________ ____ __
___
Nr. Denumire
coloană Producător Faza staționară
și suport Lungime și diametru
interior Dimens .
particule
____________________________________________________________________ ________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ___________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________ __________________
_________
1. Synergi Phenomenex Dodecil (C12)
Silicagel 25 cm, 4 mm 4 μm
2. Luna Phenomenex Octadec il (C18)
Silicagel 25 cm, 4 mm 5 μm

3. NovaPak Waters Octadecil (C18)
Silicagel 30 cm, 3.9 mm 4 μm
_______________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ________

Tabel 3. Tipurile de faze mobile utilizate pentru optimizarea separării
_______________________________________________________________________________
__
Faza mobilă Faza organică Faza apoasă Raport faza organică:
faza apoasă (v/v)
________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________ _____
Faza mobilă 1 ACN Apă 55:45
Faza mobilă 2 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 55:45
Faza mobilă 3 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 60:40
___________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________ _________________________________________________ _________________________________________________________________________________
_____

Pentru optimizarea separării s -a folosit un cromatograf de lichide model Shimad zu,
echipat cu o pompă tip 10 LC, detector UV/Vis 10 LSD și o valvă de injecție model Reodine
de 5 51 microlitri. Eluția compușilor s -a făcut izocratic utilizând diverse faze mobile și diverse
debite. Detecția compușilor s -a facut la 220 nm. Fazele mobile utilizate pentru optimizarea
separării sunt prezentate în tabelul 4.2.
Pentru stabilirea condițiilor optime de analiză s -a urmărit timpul de analiză , precum și
separabilitatea compușilor. Cea mai bună separare s -a obținut pe coloana NovaPack, la eluția
cu o faza mobilă ce conține acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v), cu un debit al fazei mobile
de 1.2 mL/min. Rezultatele obținute pe coloanele studiate și cu fazele mobile testate sunt
prezentate în figurile de mai jos.

Fig. 1. Coloana Luna C18 (eluție cu faz ă mobilă ACN: Apa (55:45 v/v), F=1mL/min, λ=220
nm)

Fig. 2 . Etalon 10 ppm, eluție ACN: 25 mM KH 2PO 4 (55:45 v/v), F=1 mL/min, λ 220 nm,
coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 3 . Etalon 10 ppm, faza mobil ă ACN: 25 mM KH2PO4 (55:45 v/v) F=1.5 mL/min, λ
220 nm, coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 4. Etalon 10 ppm, faza mobil ă 60% KH2PO4 : 40 % ACN, F=1.5 mL/min,
coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 5 . Etalon 10 ppm, coloana Synergi C12, F=1.5 mL/min, 60% KH2PO4 : 40% ACN,
15 cm lungime, 4 mm ID

Fig. 6. Coloana Waters, Nova -Pak C18, 30 cm, 3.9 mm ID, 4 um diametru particulelor,
Faza mobilă 60% KH2PO4 : 40 ACN, debit 1.2 mL/min, λ 220 nm

În privința validării metodei de analiză , aceasta reprezintă o parte integrantă a oricărei
bune practici analitice fără de care dezvoltarea unei metode de analiză nu poate fi desăvârșită.
Validarea metodei este procesul aplicat pentru a confirma faptul că procedura analitică
pentru un test specific este adecvată pentru utilizarea prevăzută. Rezultatele validării metodei
sunt folosite pentru a evalua calitatea, fiabilitatea și consecvența rezultatelor analit ice.
Parametrii care definesc metod a de validare sunt următorii [ ICH , 2005]:
– exactitatea sau acuratețea ;
– precizia ;
– linearitatea ;
– limita de detecție ;
– limita de cuantificare ;
– robustețea ;
– specificitatea și selectivitatea.
Primul dintre parametr ii reprezintă gradul de concordanță între valoarea care este
acceptată, fie ca o valoare convențională sau o valoare de referință acceptată și valoarea găsită.
Evaluarea acurateții poate fi întreprinsă în mai multe moduri. Una din metode constă în
compararea rezultatelor obținute cu rezultatele unei metode de referință. Această abordare
presupune cunoașterea incertitudinii metodei de referință. O altă metodă prin care acuratețea
poate fi evaluată constă în analiza unei probe de concentrație cunoscută (un etalon sau o probă

martor) și compararea valorii obținute cu cea a etalonului. În cazul în care nu avem disponibil
materialul de referință certificat sau probe martor, avem posibilitatea de a contamina un blank
de probă cu o concentrație cunoscută. Acu ratețea se exprimă prin gradul de recuperare. Astfel
recuperarea poate fi determinată prin compararea rezultatelor extractului cu rezultatele blank –
ului. Gradul de recuperare se raportează în procente și este definit ca fiind diferența dintre medie
și valo area reală acceptată, împreună cu intervalele de încredere.
Un alt factor important în procesul validării este precizia. Precizia este reprezentată ca
fiind gradul de concordanță între o serie de măsurători obținute din prelevarea de probe multiple
dintr -o probă omogenă în condițiile prevăzute. Se exprimă ca: variația, abaterea standard sau
coeficientul de variație a unei serii de măsurători și poate fi subîmpărțită în repetabilitate,
precizie intermediară și reproductibilitate.
Repetabilitatea se obține atunci când analiza este întreprinsă pe un anumit sistem de
către un operator , pe o perioadă scurtă de timp. Se efectuează aproximativ șase injectări , la
concentrații diferite, apoi se calculează DSR (deviația standard relativă). Cât prive sc probele de
mediu, DSR poate avea variații cuprinse între 2 -20%. Aceste deviații sunt influențate în
principal de matricea în care se găsește compusul de interes, concentrația analitului și tehnica
de analiză.
Precizia intermediară este definită ca fiind variabilitatea (pe termen lung ) procesului
de analiză și se determină prin compararea rezultatelor unei metode pe parcursul unui număr
stabilit de săptămâni. Obiectivul preciziei intermediare este de a demonstra că , odată ce o
metodă a fost dezvoltată, ea va reda acelea și rezultate. Acest tip de precizie relevă existența
discrepanțelor din cadrul metodei care pot fi cauzate de utilizarea diferitor instrumente,
utilizarea unor etaloane sau reactivi care provin de la diferiți producători sau manipularea
aparaturii de către mai mulți operatori.
O altă trăsătură a preciziei, astfel cum s -a specificat anterior, este reproductibilitatea .
Obiectivul acesteia constă în asigurarea că rezultatele metodei vor fi aceleași , chiar dacă metoda
va fi aplicată de către diferite laboratoa re. Chiar dacă studiile de intercomparare vor avea
condiții relativ diferite față de condițiile din metoda originală, acestea trebuie să rămână în
limita parametrilor specificați. Apoi, dacă se vor obține aceleași rezultate, validarea
reproductibilității p oate fi confirmată.
Linearitatea reprezintă un procedeu analitic prin care , în interiorul unui interval dat se
ajunge la rezultate direct proporționale cu concentrația analitului din probă. Se exprimă cu
ajutorul curbei de calibrare, utilizând analiza reg resiei liniare care duce la obținerea unei drepte
ale cărei valori numerice ale pantei și ordonatei vor depinde de răspunsurile măsurătorilor.

Linearitatea este determinată de o serie de trei injectări a câte cinci etaloane de concentrații
diferite , cu o c oncentrație cuprinsă între 80 -120% din valoarea concentrației preconizate. De
cele mai multe ori, linearitatea este evaluată grafic, ceea ce implică evaluarea ariei peak -ului și
a semnalului ca fiind o funcție a concentrației analitului.
Limita de detecți e (LOD) este reprezentată de cantitatea de analit care poate fi
detectată într -o probă dar nu în mod necesar cuantificată ca valoare exactă. În general, se
calculează după metoda semnal/zgomot de fond, ceea ce înseamnă că limita de detecție este
cantitatea injectată de două sau trei ori mai mare decât zgomotul de fond. Se calculează pe baza
SD și panta curbei de calibrare S, conform formulei LOD = 3.3(SD/S).
Limita de cuantificare (LOQ) reprezintă cantitatea de analit dintr -o probă care poate
fi determinat ă din punct de vedere cantitativ cu precizie adecvată și acuratețe. Se calculează
conform formulei: LOQ = 10(SD/S), unde la fel ca la LOD, SD este deviația standard, iar S
reprezintă panta curbei de calibrare.
Robustețea examinează efectul pe care paramet rii operaționali îl au asupra analizei.
Parametri operaționali, precum pH -ul, debitul fazei mobile, lungimea de undă la care sunt
detectați analiții sau volumul injectării sunt supuși variațiilor într -o anumită limită, apoi
influența cantitativă a acestora este determinată. Așadar, robustețea este o măsură a capacității
sale de a rămâne neafectată de variații mici ale parametrilor metodei și oferă o indicație a
fiabilității sale în condiții normale de utilizare.
De asemenea sunt analizate specificitate a și selectivitate a. De cele mai multe ori, acești
termeni sunt considerați a fi interschimbabili. Specificitatea însă reprezintă abilitatea unei
metode de a produce un semnal numai pentru un anumit compus, în timp ce selectivitatea este
definită ca reprezentâ nd capacitatea unei metode de a determina un compus în prezența altor
compuși sau interferențe existente. În cazul cromatografiei, selectivitatea este obținută prin
alegerea unei coloane corespunzătoare, unei faze mobile adecvate și a unei lungimi de undă
capabile să detecteze compușii de interes. De asemenea, pe lângă îmbunătățirea separării
cromatografice, selectivitatea mai poate fi îmbunătățită prin optimizarea extracției.
Pentru validarea metodei de analiză , în studiul de față s -au luat în calcul urmă torii
parametri: precizia exprimată prin repetabilitate, linearitatea, limita de detecție și limita de
cuantificare sau de determinare. Exactitatea metodei a fost studiată pentru fiecare matrice (apă
și sol) luând în calcul gradul de recuperare al analițil or din matricile contaminate și extrase prin
protocolul specific fiecărei tip de matrice. Valorile exactităților protocoalelor dezvoltate și
optimizate sunt prezentate în subcapitolole ce urmează .

Date experimentale
Repetabilitatea
Primul parametru verificat, în cazul metodei de analiză dezvoltate, este Repetabilitatea. Pentru
studiul repetabilității s -au făcut cinci injectări , în aceeași zi a unui amestec etalon de
concentrație 0.625 ppm. Exprimarea repetabilității metodei s -a făcut prin calcularea deviației
standard relative a ariilor compușilor de interes. Valorile deviațiilor standard relative obținute
pentru fiecare compus în part e sunt prezentate în tabelul 4 .

Tabel 4. Deviația standard și deviația standard relativă pentru șap te erbicide triazinice
_______________________________________________________________________ ____
__
Compus Arie
injectare
1 Arie
injectare
2 Arie
injectare
3 Arie
injectare
4 Arie
injectare
5 Media Dev.
standard DSR
%
_________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________________ _________________
Simazina 29980 30488 30695 30850 30578 30503.25 379.0 1.24
Prometon 30142 31035 31407 31080 30241 30916 542.0 1.75
Atrazina 26721 26548 27914 26026 27401 26802.25 797.9 2.98
Ametrina 28629 29693 29417 29182 29753 29230.25 452.0 1.55
Propazina 28748 29602 30111 29817 29985 29569.5 586.1 1.98
Prometrin 25751 26683 26655 26540 26723 26407.25 441.9 1.67
Terbutrin 24725 25862 26293 25368 25854 25562 673.0 2.64
_________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________ _____________

Limita de detecție
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei soluții
etalon de 1 ppm și panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 3.3 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard iar S panta dreptei de calibrare.
Limita de cuan tificare
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei etalon de 1 ppm
și panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 10 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard, iar S panta dreptei de calibrare.
Valorile LOD și LOQ pentru compușii studiați sunt prezentate în tabelul 5.

Tabel 5. Limita de detecție și limita de cuantificare a compușilor triazinici
______________________________________________ _____________________________
__

Compus Ecuație curba
calibrare Panta
dreptei Deviația
standard LOD
(μg/L) LOQ
(μg/L)
___________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________________________ ___________
Simazina y = 49916x – 3596.3 49916 379 0.023 0.076
Prometon y = 46067x – 782.58 46067 542 0.035 0.118
Atrazina y = 42868x – 3430.5 42868 797.9 0.056 0.186
Ametrina y = 43269x + 1969.7 43269 452 0.031 0.104
Propazina y = 43269x + 1969.7 43269 586.1 0.041 0.135
Prometrin y = 37949x + 2154.8 37949 441.9 0.035 0.116
Terbutrin y = 37711x + 3049.9 37711 673.0 0.054 0.179

În concluzie , luând în considerare valorile parametrilor de validare, putem spune că
metoda optimizată întrunește cerințele de validare având o bună repetabilitate (DSR sub 7%, o
bună linearitate R2 > 0.999, LOD și LOQ de ordinul microgramelor/L) și poate fi utilizată în
analiza compușilor luați în studiu.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape le de fântână
Beneficiarul principal al utilizării pesticidelor triazinice este agricultura. Acestea sunt
aplicate în special pe culturile de porumb cu scopul de a distruge buruienile. Deoarece aceste
pesticide sunt foarte mobile în mediu, capacitatea lor de a ajunge în acviferele din proximitatea
zonelor agricole este ridicată.
Obiectivul acestui studiu a constat în analiza incidenței pesti cidelor triazinice din apele
de fântână din două zone cu activități agricole diferite, respectiv Turda, județul Cluj și zona
Sighișoara, județul Mureș. Datele obținute pot sta la baza unor programe de evaluare a expunerii
la aceste pesticide a populației c are utilizează această apă în scopuri menajere. Studiul s -a
efectuat în perioada mai – iulie 2011, perioadă în care este recomandată utilizarea acestor
pesticide. Zona luată în studiu și punctele de unde s -au făcut prelevări sunt Turda și Sighișoara.
Parte experimentală
Materiale și solvenți
Pentru studiile efectuate s -a folosit un amestec de patru pesticide triazinice (simazina,
atrazina, propazina, trietazina) care a fost achiziționat de la Supelco, S.U.A. Pentru analize s -a
preparat o soluție etalon de concentrație 2 ppm (μg/mL). Solvenții de extracție (metanol,
acetonă și acetonitril) de puritate HPLC au fost obținuți de la Merck (Darmstad, Germania).
Extracția compușilor din matricea apoasă s -a făcut prin extracție pe fază solidă utilizând un
sistem SPE de fabricație Supelco (S.U.A.) (Fig. 7).

Fig. 7. Sistem extracție în fază solidă SPE, Supelco

Pentru extracții s -au folosit cartușe de extracție pe bază de silicagel de tipul Strata C18
EC (end capping) de producție Phenomenex (S.U.A.). Apa utilizată pentru prepararea fazei
mobile și pentru condiționarea cartușelor de extracție a fost obținută util izând un sistem de
purificare Milli -Q-Plus ultra -pure water de fabricație Millipore (Milford, MA, USA).
Pentru studiu s -a prelevat câte 1 litru de apă din fântânile din zonele de interes, în sticle
de polietilenă și care au fost păstrate la frigider, la o temperatură de 4°C până în momentul
extracției. Înainte de trecerea prin cartușul de extracție, probele de apă au fost fitrate printr -un
filtru de nailon de porozitate 0.45 μm procurat de la Phenomenex (USA).
Determinarea analiților s -a făcut utilizând u n cromatograf de lichide de înaltă
performanță model ABL&E Jasco -980 echipat cu o pompă de înaltă presiune JASCO PU –980,
detector UV -vis JASCO UV –980-975. Separarea compușilor s -a făcut utilizând o coloană
NUCLEOSIL 100 C18 (25 cm x 4 mm ID), iar prelucrar ea datelor a fost făcută cu ajutorul
softului Soft ChromPASS.
Procedura de extracție
Condiționarea cartușelor C18 EC (Phenomenex, S.U.A.) s -a făcut după cum urmează:
– 5 mL apă;
– 5 mL MeOH;
– 5 mL apă.

După condiționarea cartușelor, 400 mL probă de apă a fost trecută print cartușul de
extracție la un debit de 2 mL/min. După ce întregul volum de apă a fost trecut prin cartuș,

acestea au fost ucate prin trecerea aerului timp de 10 minute pentru îndepărtarea urmelor de
apă. Pentru eluția compușilor reți nuți pe cartușul de extracție s -au folosit 3 mL acetonă. Eluatul
obținut a fost supus evaporării la sec, după care reziduul a fost reluat cu 200 μL ACN și analizat
prin cromatografie de lichide de înaltă performanță.
Condiții cromatografice
Separarea ana liților s -a făcut în mod izocratic cu un debit de 1 mL/min. Lungimea de
undă a detectorului a fost setată la 220 nm, iar pentru injectarea probelor s -a utilizat o valvă
Reodine de 20 μL. Faza mobilă utilizată a constat dintr -un amestec acetonitril: apă (55 :45, v/v).
Cromatograma amestecului etalon obținută în condițiile de analiză specifi cate este prezentată
în figura 8 .

Fig. 8 Cromatograma amestecului de triazine utilizat în studiul apelor de fântână

Rezultate
În urma analizelor efectuate s -a constat că atrazina a fost compusul predominant regăsit
în probele de apă, cu o concentrație cuprinsă între 3.07 -8.07 μg L -1. Propazina a fost de
asemenea identificată în probele analizate, dar într -o concentrație mult mai scăzută decât
atrazina și anume între 0.05 -2.87 μg L -1. Trietazina a fost detectată într -o singură probă de apă,
iar simazina a fost detectată doar în probele din zona Turda cu o concentrație cuprinsă între
0.05-0.07 μg L -1. O cromatogramă a unei probe de apă (P5) din care reiese prezența triazinelor
este prezentată în figura 9, iar în tabelul 6 sunt prezentate rezultatele pentru toate probele de
apă analizate.

Fig. 9. Cromatograma unei probe de apă de fântână (P5) și a etalonului

Tabel 6. Conținutul de pesticide triazinice în probele de apă de fântână analizate
_______________________________________________________________________________
__
Puncte prelevare Simazina
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Trietazina
(μg/L) Suma
(μg/L)
Turda
P1 0.15 3.07 0.2 nd 3.42
P2 0.1 7.5 2.87 nd 10.47
P3 0.1 6.6 0.22 0.07 6.99
P4 nd 5.8 0.2 nd 6
P5 nd 8.07 nd nd 8.07
Sighișoara
P6 nd 5.2 nd nd 5.2
P7 nd 4.6 nd nd 4.6
P8 nd 5.47 nd nd 5.47
CMA U.S. E.P.A. 3 4 – – –
CMA U.E. 0.1
________________________________________________________________ ___________
__
nd – sub limita de detecție
– limită nestabilită .
Potrivit datelor prezentate în tabelul 5 în probele de apă de fântână analizate s -au găsit
concentrații care depășesc concentrația maximă admisă conform Directivei nr. 98/83/CE
privind calitatea apei destinată consumului uman, însă România a obținut o perioadă de tranziție
etapizată până în 2010, respectiv 2015 pent ru anumite zone.

Atrazina a fost detectată în toate probele analizate, în timp ce propazina a fost detectată
în 50% din probe, simazina în 37% iar trietazina s -a regăsit într -un procentaj de 12%. Se poate
observa din tabelul 5 faptul că , în zona cu o acti vitate agricolă ridicată – zona Turda, pesticidele
triazinice s -au regăsit într -un procentaj mai mare, în timp ce în zona cu activitate agricolă
scăzută – zona Sighișoara, procentajul este mult mai mic. În Sighișoara, atrazina a fost singurul
compus detect at, în timp ce restul triazinelor au fost sub limita de detecție. Acest aspect scoate
în evidență faptul că acviferele au fost contaminate prin percolare de la stropire, circumstanță
evidențiată și în literatură [Nordmark et al. , 2008 ].
Concluzii
Procedura de analiză și extracție a unor compuși ce aparțin clasei de erbicide triazinice
a fost aplicată cu succes în cazul unor probe de apă subterană din zone ale Transilvaniei cu
acvitități agricole diferite. Prezența agrochimicalelor a fost detectată conform așteptărilor în
zona unde activitatea agricolă este predominantă. Pentru comunitățile rurale unde rețelele de
apă potabilă lipsesc, iar concentrațiile depășesc 0.1 μg/L, activitățile de investigare trebuie
completate cu activități de monitorizare.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape de suprafață
Studiul de față s -a axat pe analiza pesticidelor triazinice în probe de apă de suprafață
prelevate din bazinul Someșului Mic și din bazinul superior al Tisei. Alegerea s -a făcut cu
scopul de a vedea dacă există diferențe între zone cu activități agricole diferite și dacă utilizarea
pesticidelor în agricultură constituie o sursă de poluare difuză a cursurilor de ape de suprafață.
În cazul bazinului Someșul Mic s -au prelevat 5 probe de ap ă și anume: după Apahida, după
Răscruci, după Gherla, în amonte de Dej și din Dej după vărsare a în Someșul Mare.
În cazul bazinului superior al Tisei s -au făcut 5 prelevări de probe și anume: Râul Vișeul
aval Vișeul de Jos, Râul Vișeul la Valea Vișeului, Râul Iza după confluență cu Mara la Vadul
Izei, Râ ul Iza după Sighetul Marmației și din Râul Tisa la Sarasău.
Zonele luate în studiul și punctele de prelevare sunt prezentate în figurile (Fig. 10 și Fig.
11).

Fig. 10. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Someș

Fig. 11. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Tisa

Parte a experimental ă și rezultate
Extracția pesticidelor triazinice din probele de apă s -a efectuat conform protocolului
descris la ana liza apelor de fântână cu mențiunea că pe cartușele de extracție s -a utilizat
acetonitrilul. În vederea verificării exactității metodei de extracție, o probă de 400 de mililitri
de apă a fost contaminată cu 500 nanograme și extrasă conform procedurii descr ise anterior.

Gradele de recuperare a pesticidelor triazinice se situează peste valoarea considerată a fi
acceptabilă de metodologia validării fiind peste 80% pentru toți compușii. Valorile gradelor de
recuperare obținute sunt prezentate în tabelul 7.

Tabel 7. Grad recuperare compuși
Compuși Grad de recuperare (%)
Simazina 93.67
Prometon 96.62
Atrazina 103.48
Ametrina 93.35
Propazina 97.21
Prometrin 96.70
Terbutrin 99.17

Analiza pesticidelor triazinice în probele de apă de suprafață s-a efectuat prin
cromatografie de lichide de înaltă performanță, utilizând aparatura și metodologia descris e în
capitolul privind v alidarea metodei de analiză.
Rezultatele analizelor efectuate pe apele de suprafață indică faptul că, în cazul probelor
din bazinul Tisa, prezența triazinelor nu a fost detectată, acest aspect datorându -se rarității
culturilor agricole din proximitatea punctelor de prelevare. Însă, în bazinul Someșului Mic,
culturile agricole, în special de porumb, se sit uează extrem de aproape de cursul de apă.
Concentrațiile găsite sunt cuprinse între 0.08 – 5.29 μg/L (tabelul 8).

Tabel 8. Prezența erbicidelor triazinice în probe de apă de suprafață – bazinul Someșului Mic
______________________________________________ _____________________________
___
Punct
prelevare Simazina
(μg/L) Prometon
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Ametrina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Prometrin
(μg/L) Terbutrin
(μg/L)
_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________________________________________________________________________________________________________________________

Apahida 0.09 nd nd nd nd Nd nd
Răscruci 0.09 nd 0.15 nd 0.18 Nd nd
Gherla 0.17 nd 0.27 nd 0.41 Nd nd
Dej 0.08 nd nd nd 0.12 Nd nd
Dej vărsare 0.52 nd 5.29 1.86 nd Nd nd

_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ _____________________________________________________________________________________________________________________
nd- not detected

Conform datelor din tabelul 8, compusul predominant care se regăsește în toate probele
este simazina cu concentrații cuprinse între 0.08 – 0.52 μg/L. Atrazina și propazina au fost
detectate în 60% din probe, în timp ce prometonul, prometrinul și terbutrinul nu au fost
detectați.

Concluzii
Atrazina, simazina și terbutrinul fac parte din categoria substanțelor prioritare din
domeniul politicii apei care se regăsesc în cadrul Directivei 2013/39/UE care modifică
Directivele 2000/60/CE și 2008/105/CE. Concentrația maximă admisă (CMA) î n cazul
atrazinei este de 2 μg/L, CMA pentru simazina este de 4 μg/L, iar pentru terbutrin avem o CMA
de 0.34 μg/L. Conform acestor date, rezultatele obținute în activitatea de cercetare dedicată
tezei nu înregistrează depășiri, cu excepția atrazinei în zo na Dej vărsare. Această situație s -ar
putea explica prin faptul că se aduc de pe cursurile afluenților reziduuri de pesticide care se
acumulează la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic.

Concluzii finale ale studiului
Compușii triazinici fac parte din marea clasă a pesticidelor, subclasa erbicidelor. În
Uniunea Europeană, majoritatea reprezentanților acestei clase au fost interziși, însă
terbutilazinul este aprobat până în anul 2021, în timp ce situația prometonului nu este specificată
în cazul aprobării substanțelor active. Însă, compușii din clasa triazinelor fac parte din cea mai
utilizată categorie de erbicide de pe continentul american și asiatic. Având în vedere toxicitatea
acestor agrochimicale și mobilitatea lor în factorii de mediu, analizele privind incidența
triazinelor atât în mediu, cât și în lanțul trofic asigură echilibrul ecosistemelor și siguranța
alimentară.
Studiile științifice de pe mapamond au detectat prezența pesticidelor triazinice în surse
de apă (de suprafață și subterane), în diferite tipuri de sol, în varii legume și alimente. Aceste
contaminări pot produce dezechilibre ale ecosistemelor, efecte care ulterior prezintă mari
dificultăți de remediere. În ceea ce privește sănătatea umană, studiile toxicologice arată că
triazinele pot acționa ca perturbatori endocrini, pot cauza probleme la nivelul sistemului
reproducător și probleme de dezvoltare.
În acest context, lucrarea de față a urmărit incidența a șapte pesticide triazinice (atrazina,
simazin a, prometrina, prometon, ametrin, terbutrin și propazina) în factorii majori de mediu,
precum apa, atât de suprafață cât și subterană.
Cuantificarea pesticidelor s -a realizat prin cromatografie de lichide de înaltă
performanță cuplată cu detector UV/Vis. O ptimizarea metodei de analiză a constat în
investigarea unor tipuri diferite de coloane cromatografice și varii faze mobile. Datele
experimentale au demonstrat că, cele mai bune rezultate s -au obținut cu ajutorul coloanei
NovaPak C18 (30 cm x 3.9 mm, 4 μm) , detecția corespunzătoare la lungimea de undă de 220

nm, iar fază mobilă fiind un amestec de acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v). Pentru validarea
metodei de analiză s -au luat în studiu parametri precum: repetabilitatea, linearitatea, limita de
detecție (LOD), limita de cuantificare (LOQ). Metoda validată a redat o repetabilitate și o
linearitate bună, cu limite de detecție și cua ntificare de ordinul μg/L, așadar îndeplinind
cerințele de validare.
Cât privesc apele de fântână , datele experimentale au demonstrat prezența erbicidelor
triazinice în probele prelevate , cu concentrații cuprinse între 3.07 -8.07 μg L -1. Conform
Directivei 98/83/CE privind calitatea apei pentru consumul uman, concentrațiile înregistrate
depășesc limita maximă admisă. Comunitățile din mediul rural care consumă aceste ape , pe o
perioadă îndelungată ar putea fi expuse anumitor riscuri, așadar modernizarea surs elor de apă
potabilă reprezintă o acțiune care se impune în mod imperios.
În cazul apelor de suprafață prelevate din bazinul Someșului Mic și bazinul superior al
Tisei, probele investigate au relevat prezența triazinelor doar în bazinul Someșului Mic,
concentrațiile situându -se între 0.08 – 5.29 μg/L. Conform Directivei 2013/39/UE, unde se
menționează concentrația maximă admisă pentru atrazina, simazină și terbutrin (2 μg/L, 4μg/L,
respectiv 0.34 μg/L), concentrațiile detectate nu depășesc acest prag, cu e xcepția atrazinei la
confluența Someșului Mic cu Someșul Mare, unde s -a înregistrat o concentrație de 5.29 μg/L.
Deoarece în punctul de prelevare (Dej vărsare) aportul hidrografic este semnificativ, acesta
atrage după sine reziduurile de pesticide colectat e de pe afluenți, astfel încât prezența
agrochimicalelor în punctul menționat mai sus nu este surprinzătoare.
Studiile prezente în această lucrare ar putea sta la baza unor studii viitoare pentru a
investiga expunerea comunităților rurale din zonele sensib ile, unde rețelele centralizate de apă
potabilă încă nu există, iar consumul zilnic de apă din punctele unde prezența pesticidelor
triazinice a fost detectată poate duce la varii efecte cronice pe termen lung. De asemenea, lipsa
de informare a agri cultoril or în ceea ce privește utilizarea corectă a pesticidelor , crește riscul
detect ării de compuși triazinici și în alte matrici, precum legumele. Prin urmare, investigarea
concentrațiilor acestor substanțe în diferite legume susceptibile de contamin are, ar put ea sta la
baza unor studii viitoare.

CAPITOLUL VII
POLUAREA CU METALE GRELE ȘI MONITORIZAREA MAGNETICĂ A
POLUĂRII

Poluanții toxici sistemici, cum sunt metalele grele, produc efecte specifice în diferite
organe și sisteme ale organismului . Răspândirea lor în mediu prezintă pericol pentru faptul că
acestea se acumulează în mediu și organismul uman și pot provoca modificări patologice
severe . Astfel au fost realizate numeroase studii care subliniază creșterea alarmantă a gradului
de poluare, în special cu me tale grele și efectele dezastruoase asupra mediului și sănătății umane
[Camelia P opescu , 2010 ].
Omul a început s ă înțeleag ă mai ales î n ultimele decenii c ă progresul societ ății umane
s-a transformat treptat în instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Odat ă
cu apari ția civiliza ției umane a ap ărut și interven ția brutal ă a omului prin exploatarea
nerațional ă a naturii și alterarea mediului prin poluarea produs ă de activita țile industriale,
agricole, menajere.
Astfel , în toate țările industrializate problema poluării a devenit o preocupare majoră cu
importante implicații social -politice, fiind considerată o barieră în calea dezvoltă rii economico –
sociale, atrăgându -se atenția că resursele naturale, materiale și energetice nu sun t inepuizabile.
Efectul de ser ă, distrugerea stratului de ozon, ploile acide, au avut consecin țe din ce în ce mai
dramatice în ultimii ani.
În literatura de specialitate se întâlnesc numeroase cercetări privind poluarea mediului
ambiant (apă , sol, plante) corelate sau nu cu urmările asupra animalelor și a produselor
alimentare de origine animală.
În ultimul timp poluarea mediului înconjurător cu metale grele a atras atenția din cauza
problematicii deosebit de complexe , ridicate de acest fenomen deoarece maj oritatea metalelor
grele nu se găsesc sub formă solubilă în apă sau, dacă într -adevăr există, speciile chimice
respective sunt complexate cu liganzi organici sau anorganici, fapt care influențează radical
toxicitatea acestora.

7.1. Monitorizarea magnetică a poluării

Tot mai des în ultimul timp, problemele de poluare a solurilor constituie una din
aplicațiile magnetismului ambiental. Prin magnetism ambiental se înțelege aplicarea metodelor
de studiu a proprietăților magnetice ale materialelor pentru caracterizarea ambianțelor naturale
sau antropice de sedimentare [ Maher B.A. , 1986].
Măsurătorile magnetice au fost utilizate pentru identificarea particulelor derivate din combustii ,
legate de activitatea industrială sau casnică, gaze de eșapament, materiale de construcție. Cele mai

răspândite part icule po luante provin din cenușa rezult ată din arderea cărbunilor. Această cenușă
conține aproximativ 1% magnetit sub formă de granule sferi ce cu diametru l cuprins între 1 -10 μ.
Astfel de pa rticule pot contamina so lurile și se dimentele lacus tre [Michael E. Evans si Friedrich
Heller, 2003 ].
În natur ă energia exist ă sub diferite forme: mecanic ă, termic ă, chimic ă, electric ă,
nuclear ă. Acoperirea consumului de energie în continu ă creștere determin ă preocuparea
permanent ă pentru descoperirea de noi surse de energie, de identificare a modalit ăților pentru
protejarea surselor neregenerabile, a surselor naturale, de control al emisiilor de CO 2.
Cărbunele, țițeiul și gazele naturale reprezint ă surse de energie neregenerabile sau
conven ționale. Efectele energiei s -au facut sim țite datorit ă creșterii sporite a produc ției și
consumului de energie, urmate totdeauna de efecte adverse asupra mediului și sănătății umane.
Multe procese industriale, cum ar fi producția de ciment și oțel, generează substanțe
magnetice ce sunt purtate de aer, dar centralele electrice în care se arde cărbune sunt de departe
cele mai importante surse de poluare. Înainte de afi ars, cărbunele este non -magnetic. Procesul
de ard ere conduce la disocierea piritei (FeS 2) și formarea pirotitei (Fe 7S8) și a sulfului gazos.
La aproximativ 1.350 K, pirotita se descompune în fier și sulf. Se formează particule sferice de
fier, în mod obișnuit având aproximativ 20 μm, pe urmă oxidează în magnetită (Fe 3O4).
Arderea combustibililor solizi contribuie esen țial la poluarea atmosferic ă prin aportul
de oxizi de sulf și azota ți, metale grele, monoxid de carbon și suspensii care se degaj ă alături
de alte elemente d ăunătoare s ănătății umane.
Poluarea cre ște continuu nu numai datorit ă arderii combustibilului s olid în centralele
termice sau industrie câ t și datorit ă autovehiculelor și consumului casnic de energie al
popula ției.
În mediul urban, transportul este una din principalele cauze de cont aminare a aerului cu gaze
poluante și particule ultrafine produse de motoarele pe benzin ă sau motorin ă. De asemenea
foarte periculos pentru sanatate este plumbul degajat în urma procesului de combustie de la
autovehiculele ce utilizeaz ă combustibil cu plum b.
Acidificarea este procesul prin care suprafa ța pământului este "s ărăcită" în baze și suferă
continuu o cre ștere a acidit ății, duc ând la degradarea solului și a apelor precum și la deteriorarea
ecosistemelor aferente.
Emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot si amoniac provenite din depozitele de
minereuri, de la sp ălarea combustibililor solizi, reac țiile chimice și transport sunt principalele
surse de acidificare.

Prognozele arat ă că acidificarea solului produce importante daune , în special asupra
agriculturii. Metode de combatere a efectelor acesteia exist ă, dar costurile sunt foarte ridicate.
Impactul cel mai puternic se face simtit asupra agriculturii, ceea ce afecteaz ă în mod special
popula ția săracă. Statisticile indic ă o degradare global ă de 2.000 milioane de hectare de p ământ,
o suprafa ță echivalent ă cu o treime din suprafa ța agricol ă global ă și suprafa ța ocupat ă de
pădure.
Peste 300 de milioane de hectare se g ăsesc la un nivel de degradare astfel încât se consider ă că
fenomenul este ireversib il.
Poluarea atmosferei cu pulberi în suspensie are multe s urse. Î n primul r ând, industriile
metalurgic ă și siderurgic ă, care elibereaz ă în atmosfer ă cantit ăți însemnate de pulberi, fabricile
de ciment, transporturile rutiere, haldele și depozitele de ster il etc.
Natura acestor pulberi este foarte diversificat ă. Ele con țin fie oxizi de fier, în cazul
pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom),
în cazul întreprinderilor de metale neferoase etc. Poluarea chimic ă cea mai extins ă este poluarea
cu metale grele (plumb, zinc, cadmiu) și dioxid de sulf din zona Cop șa Mic ă. Chiar și la ora
actual ă cantitatea de metale grele din sol se reg ăsește în concentratii peste limita pragului de
alertă.
Poluarea solurilor d in zona Cop șa Mi că afecteaz ă ecosistemele agricole și forestiere.
Astfel, solurile au fertilitate sc ăzută, încadrându -se în clase inferioare de fertilitate. Suprafa ța
afectat ă însumeaz ă 18.630 ha teren agricol și peste 3.245 ha fond forestier.
Poluarea apei. Substanțele poluante din aer pot să ajungă nu numai pe sol, ci chiar direct
în apă. Sau pot să cadă întâi pe pământ, iar apoi să fie spălate, ajungând într -un râu și depozitate
în sedimentele râului sau, purtate de râu, să ajungă în mare. În alte caz uri, substanțele poluante
pot să nu urmeze calea aerului, fiind deversate direct într -o apă din apropiere, așa cum este în
cazul complexului grec de prelucrare a fierului și oțelului care deversează în apele de coastă
mediteraneene. Granulele magnetice cu dimensiuni mai mari de 10μ decantate într -o coloană
de apă, sunt supuse mai mult forțelor hidrodinamice și gravitaționale decât celor magnetice
[Lisa Tauxe , 2002] .
Metale grele au invadat Delta Dun ării. În primele zile ale acestui an, cercet ătorii
Institut ului Naț ional de Cercetare – Dezvoltare Delta Dun ării au dat publicit ății concluziile unei
investiga ții efectuate pe parcursul întregului an 2000 , pentru cuantificar ea impactului polu ării
în Delta Dun ării. Studiul întreprins de cercet ătorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv și
determinarea prezen ței metalelor grele în apa Deltei Dun ării ș i din sedimentele depuse pe
canale , lacuri, bălți. S-au făcut cercet ări în privin ța determin ării existen ței metalelor grele în

țesuturile pe știlor și ale molu ștelor din zona delt ei. Trebuie spus ca speciali știi de la Institutul
din Tulcea efectueaza astfel cercet ări la solicitarea Ministerului Apelor, P ădurilor și Protec ției
Mediului încă din anul 1997. O concluzie alarmant ă a studiu lui este ac eea c ă în apa din Delt ă,
aproape toate metalele grele înregistreaz ă depășiri ale valorilor maxime admise de legisla ția din
țara noastr ă. Manganul este singurul metal greu din zonele acvatice din Delt ă, sub nivelul
maxim admis. Însa metalele rare nu înregistreaz ă concentra ții foarte mari în toate zonele din
Deltă. Concluzia speciali știlor tulceni este c ă aceast ă poluare masiv ă cu metale grele, cu toate
că a fost semnalat ă mai demult , s-a accentuat brusc în urma r ăzboiului din Iugoslavia și, mai
ales ca urmare a bombardamentelor uzinelor chimice de pe malul Dun ării în zona iugoslav ă.
Grav este c ă respectivele metale se reg ăsesc deja și în sedimentele de pe fundul lacurilor din
Deltă.

7.2. Toxicitatea metalelor grele

Poluanții toxici sistemici de tipul metalelor grele își exercită acțiunea asupra diferitelor
organe ș i sisteme ale organismului uman . Răspândirea lor în mediu este din ce în ce mai mare
și se acumulează în mediu și organismul uman cu posibilitatea de a produce alterări patologice
grave . Metalele grele se concentrează la nivelul fiecărui nivel trofic datorită slabei lor
mobilități , concentrația cea mai mare fiind atinsă la capetele lanțurilor trofice, respectiv la
răpitorii de vârf și implicit la om. Poluanții de tip metale grele sunt de osebit de periculoși prin
remanența de lungă durată în sol, precum și datorită preluării lor de către plante și animale.
Acestor elemente de toxicitate li se adaugă posibilitatea combinării metalelor grele cu minerale
și oligominerale devenind blocanți ai acestora, frustrând organismele de aceste elemente
indispensabile vieții. Cele mai cunoscute a fecțiuni la om, în urma intoxicării cu plumb sunt:
anemie, afecțiunea vaselor creierului, nefrite cronice, hipertensiune arterială, scăderea
capacitaților de învă țare ale copiilor, schimbări în comportamentul nou -născuților și al copiilor
de vârstă mică (agresiune, impulsivitate, hiperactivitate ). Intoxicarea cronică cu plumb duce la
îmbolnăvire și la atacarea nervilor motorii ai terminaț iilor. Această concluzie es te confirmată
de toxicologi ca urmare a experiențelor asupra animalelor. Plumbul, pătrunzând în organism,
este absorbit de către eritrocite, țesutul osos ș i nervos, rinichi [ EMEP CORINAIR 5 Goyer,
R.A., NCBI, 1995 ].
Prezența metalelor grele a fost depistată și pe râurile austriece, existând suspiciunea ca
apele poluate să se înfiltreze în alimentarea cu apă. S-au facut măsurători pe râ ul Mur din
provincia Styria, Austria, un afluent al Dravei, care este la rândul lui, un afluent al Dunării.

Astfel , Scholger (1998) a investigat pericolul potențial magnetic prin intermediul probelor de
sediment , pe o întindere 190 km de râu, între Judenburg și Spielfeld. El consideră că
susceptibilitatea magnetică este determinată de pr ezența la scară mare a fierului, care rezultă
din procesele de temperatură înaltă (ex. f orjare și laminare ). Aceasta ia forma de fulgi mici de
metal care reușesc să treacă de tancuril e de decantare concepute pentru a le re ține. S-au depistat,
de asemenea c rom, nichel, cupru (care sunt utilizate ca elemente de aliere) sau plumb și zinc
(provenind din producția de oțel). Astfel s -au depistat contaminări cu metale grele în
eșantio anele de sedimente studiate .
Un studiu similar, în Republica Cehă a fost raportat de către Petrovsky (2000) ,
[Petrovsky , 2000] .
Probele de sol recoltate de -a lungul malului stâng al râului Litavka arată o creștere
abruptă în susceptibilități magnetice, imediat în aval de la o topitorie de plumb din orașul
Pribram (lângă Praga) [E. Petrovsky, B. B. Ellwood , 1999].
Concluzii: Studiul polu ării atmosferice im plică descrierea, expl icarea și
prognoza comportamentului substan țelor emise în atmosfer ă. Aceste substan țe sunt
transportate de v ânt, amestecate în atmosfer ă prin fenomenele de turbulent ă și uneori antrenate
și depuse la suprafa ța terestr ă cu ajutoru l precipita țiilor. Turbulen ța este de fapt responsabil ă de
dispersia poluan ților în spa țiu în jurul unei direc ții med ii de pro paga re. În difuzia atmosferic ă,
factorii meteorologici care au o influen ță direct ă sunt v ântul, structura vertical ă a temperaturii
și umezelii și precipita țiile. To ți factorii care genereaz ă o bun ă turbulen ță contribuie la
reducerea consecin țelor as upra me diului înconju rător, amest ecând pol uantul în atmosfer ă
[Gustav R., 1974 ].
Astfel degradarea mediului înconjurător afectează viețile a sute de milioane de oameni
și întârzie dezvoltarea multor țări. În mediul urban emisiile teoretice de metale grele sunt de
circa 1 .000 de ori mai mari decât în zona rurală [Panaiotu Cristina , 2000].

CAP ITOLUL VIII
CONSUMUL ȘI PRODUCȚIA DURABILE
Creșterea durabilă reprezintă u nul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene .
Pentru producători și consumatori principala provocare este „să realizeze mai mult consumând
mai puține resurse” , având în vedere penuria mondială de resurse naturale . Pentru abordarea
aceastei provocări, care ar trebui să stimuleze cererea de produse și tehnologii de producție mai

bune , să ajute consumatorii să facă alegeri în cunoștin ță de cauză și să ducă la îmbunătățirea
performanței de mediu globale a produselor pe durata ciclului lor de viață , UE a inițiat
numeroase politici și inițiative care au drept obiectiv consumul și producția durabile .
Temei juridic : Articolele 191 – 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .
[Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4 .7.html
8.1. Planul de acțiune privind consumul și producția durabile
Comisia a propus , în iulie 2008, un pachet de acțiuni și propuneri privind consumul și
producția durabile – CPD și politica industrială durabilă – PID COM(2008)0397 , în vederea
îmbunătățir ii performanței de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață,
îmbunătățir ii cunoștințelor consumatori lor în domeniu, stimul ării cererii de bunuri și tehnologii
de producție durabile și promov ării inovării în cadrul industriei UE și abord ării aspectelor
internaționale . Prima politică care a introdus oficial abordarea bazată pe ciclul de viață (LCT)
în politicile europene , a fost politi ca integrată a produselor (PIP), care consolidează și
completează politicile în vigoare ale UE. Reducerea cantității de resurse utilizate de -a lungul
tuturor etapelor ale ciclului de viață al unui produs sau serviciu (mate rii prime/lanțuri de
aprovizionare/utilizarea produsului/ scoaterea din uz: consecințele eliminării și posibilitățile de
refolosire sau reciclare) , precum reducer ea efectelor asupra mediului sunt vizate de LCT .
Rezultatul p lanul ui de acțiune privind consum ul și producția durabile îl reprezintă i nițiative le
în domeniul extinderii Directivei privind proiectarea ecologică, revizuirea Regulamentului
privind eticheta UE ecologică, revizuirea Regulamentului EMAS, legislația privind achizițiile
publice ecologice, Foaia de parcurs privind eficiența resurselor și Planul de acțiune privind
ecoinovarea .
Aceste instrumente consolid ează angajamentul pe termen lung al UE de a soluționa
problemele legate de dezvoltarea durabilă și recuno aște totodată importanța consolidări i
cooperării cu partenerii din afara UE, de exemplu, prin intermediul Procesului de la Marrakech
al ONU , făcând parte integrantă din noua Strategie de dezvoltare durabilă (SDD ) a Uniunii
Europene, revizuită în 2009.

8.2. Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor
Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor ,
a urmat inițiativei emblematice Europa 2020 privind utilizarea eficientă a resurselor, fiind
lansată în 2011 și subliniază necesitatea unei strategii pentru defini rea obiectivel or pe termen
mediu și lung , în ce privește eficiența resurselor și mijloacele de realizare a acestora . Sunt
propu se modalități de a decupla creșterea economică de utilizarea resurselor și de impactul
acesteia asupra mediului și de a spo ri productivitatea resurselor .
8.3. Etichetarea ecologică și etichetarea energetică
Consumatorii sunt ajutați să facă alegeri în cunoștință de cauză prin etichetare , care
oferă informații cruciale. Înființat ă în 1992 , eticheta ecologică are scopul de a încuraja
întreprinderile să comercializeze produse și servicii care respectă anumite criterii de mediu
(publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ), stabilite de Comitetul pentru etichetare
ecologică al U niunii Europene (CEEUE), responsabil cu evaluare a și verific ările aferente.
Produsele și serviciile care poartă eticheta ecologică au un logo în formă de floare , cu ajutorul
căruia pot fi identifica te cu ușurință de consumatori . Eticheta s -a acordat , până în prezent, unor
produse de curățat, aparate electrocasnice, produse din hârtie, haine și produse de grădinărit,
lubrifianți și servicii cum ar fi cazările turistice. Criteriile de acordare a etichet ei ecologic e se
bazează pe studii ce vizează impactul asu pra mediului a unui produs sau serviciu . În 2008 a fost
revizuit Regulamentul nr. 66/2010 privind eticheta ecologică , în vederea promov ării utilizării
sistemului voluntar de etichetare ecologică , prin reducerea sarcinilor birocratice impuse de
normele în d omeniu și a costurilor .
Etichetarea consumului de energie a fost introdusă în UE prin Directiva 92/75/CEE ,
pentru aparatel e de uz casnic și a devenit un ghid recunoscut și respectat la scară largă pentru
producători și consumatori . Cu ajutorul acestui sistem potențialii consumatori se pot informa
cu ajutorul etichetelor și informațiilor incluse în broșurile despre produs , cu pr ivire la consumul
de energie pentru toate modele le de produse disponibile. Directiva privind etichetarea
energetică (2010/30/UE) a fost revizui tă, în iunie 2010, în scopul extinder ii domeniului său de
aplicare la o gamă mai largă de produse, inclusiv la produsele consumatoare de energie și la
alte produse energetice .

8.4. Proiectarea ecologică
Reglementată prin Directiva 2005/32/CE privind proiectarea ecologică , asigură
îmbunătățirea tehni că a produselor și instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie
de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie . Aceasta modific ă
directivel e privind cerințele de eficiență energetică pentru produse 92/42/CEE, 96/57/CE și
2000/55/CE (boilere, televizoare , computere) . Directiva 2009/125/CE de revizuire a directivei
din 2005, extinde domeniul de aplicare la alte produse energetice decât produsele consumatoare
de energie, respectiv la produse cu impact indire ct asupra consumului de energie (dispozitive
ce utilizează apă, ferestrele sau materialul izolant ).
8.5. Sistemul de management de mediu și audit (EMAS)
Un instrument de gestionare (disponibil la această oră pentru toate sectoarele
economice, inclusiv pentru serviciile publice și private ) care face posibilă evaluarea, raportarea
și îmbunătățirea performanței de mediu a întreprinderilor și nu numai, este sistemul UE EMAS
– management de mediu și audit , disponibil din 1995 pentru întreprinderi deși, inițial fusese
limitat la întreprinderile din sectorul industrial. Pentru a încuraja organizațiile să se înregistreze
în sistemul EMAS , în 2009, Regulamentul EMAS (CE nr. 1221/20 09) a fost revizuit și
modificat , fiind astfel consolidat ă vizibi litatea și disponibilitatea sa.
8.6. Planul de acțiune privind ecoinovarea
Obiectivul Planului de acțiune pentru tehnologii ecologice 2004 (ETAP) era stimularea
utilizării și dezvoltării de t ehnologii de mediu și îmbunătățirea competitivi tății europene în acest
domeniu, fiind lansat de Comisie în decembrie 2011.
Scopul acestuia este să extindă domeniul de aplicare al politicilor de inovare pentru a
include tehnologiile ecologice și ecoinovarea și să evidențieze rolul politicii de mediu ca factor
de creștere economic, fiind legat în principal de inițiativa emblematică O Uniune a inovării din
cadrul Strategiei Europa 2020 și poate fi finanțat din diferite surse (Orizont 2020, Fondul
european de d ezvoltare regională, programul LIFE pentru mediu și politici climatice, COSME
și politica agricolă comună ).
În 2009, l a revizuirea Directivei privind proiectarea ecologică Parlamentul European a
consolidat cu succes conceptul de analiză a ciclului de viață, îndeosebi conceptul de eficiență a

resurselor și materialelor și și-a exprimat , în repetate rânduri , sprijinul pentru Planul de acțiune
privind consumul și producția durabile și componentele sale. Parlamentul a reușit , de asemenea,
să adopte dispozi ții detaliate privind întreprinderile mici și mijlocii și informarea
consumatorilor. Extinderea domeniului de aplicare a directivei pentru a include produsele
energetice a beneficiat, de asemenea, de sprijinul Parlamentului.
În cadrul negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru 2014 -2020,
Parlamentul a solicitat creșterea următorului buget pe termen lung al Uniunii pentru perioada
2014 -2020, în lumina obiectivelor ambițioase prevăzute de Strategia Europa 2020 pentru o
creștere inteligentă, durab ilă și favorabilă incluziun ii, ecoinovarea fiind inclusă la negocierea
programelor specifice, printre prioritățile de investiții eligibile pentru finanțare din Fondul
european de dezvoltare regional [Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.7.html

CAP ITOLUL IX
MANAGEMENTUL INTERN AL APELOR
-Stadiul implementării Directivei Cadru Ap a 2000/60/CE în România –

Legea nr. 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 conține
dispozi ții juridice cu caracter managerial iar la art. 1 alin . (6) prevede următoarele :
„Conservarea, protec ția și îmbun ătățirea mediului acvatic, în condi țiile utiliz ării durabile a
resurselor de ap ă, au la baz ă principiile precau ției, prevenirii, evit ării daunelor la surs ă și
poluatorul pl ătește și trebuie s ă țină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în
Delta Dun ării și Marea Neagr ă, deoarece echilibrul acestora este str âns influen țat de calitatea
apelor interioare care se vars ă în acestea ”.
Toate corpurile de ap ă folosite pentru captarea apei destinate consumului uman sunt
identificate î n cadrul districtel or hidrografice . Obiectivele managementului de protec ție a apelor
și mediului acvatic, p otrivit articolului 23 , sunt :
a) Prevenirea deterior ării tuturor corpurilor de ape de suprafață ;
b) Protec ția, îmbun ătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ap ă de suprafață în scopul atingerii
stării bune a acestora, p ână la data de 22 decembrie 2015;

c) Protec ția și îmbun ătățirea tuturor corpurilor de ap ă artificiale sau puternic modificate în
scopul realiz ării unui poten țial ecologic bun sau a unei st ări chimice bune a acestora, p ână la
data de 22 decembrie 2015;
d) Reducerea progresiv ă a polu ării datorate substan țelor prioritare și încetarea sau eliminarea
treptat ă a evacu ărilor și a pierderilor de substan țe prioritar periculoase;
e) Prevenirea sau limitarea aport ului de poluan ți în apele subterane și prevenirea deterior ării
stării tutu ror corpurilor de ape subterane ;
f) Protec ția, îmbun ătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui
echilibru între debitul prelevat și reî ncărcarea apelor subterane, cu scopul realiz ării unei st ări
bune a apelor subterane, p ână la data de 22 decembrie 2015;
g) Inversarea oric ărei tendin țe semnificative și durabile de cre ștere a concentra ției oric ărui
poluant rezultate din impactul activit ății umane, p entru a reduce în mod progresiv poluarea apei
subterane.
________________
Legea Nr. 310/2004 pentru modificarea si completarea Legii apelor Nr. 107/1996

Planul Na țional de Management 2016 -2021
Planul Național de Management (cel de -al doilea) actualizat aferent porțiunii din bazinul
hidrografic al fluviului Dunărea (cuprinsă în teritoriul României), precum și Planurile de
Management actualizate la nivel de bazine hidrografice/spații hidrografice au fost adoptate în
ședință de Guvern, prin Hotă rârea Guvernului nr. 80/2011. Potrivit DCA 2000/60/CE privind
apa, statele membre elaborează Planuri de management ale bazinelor hidrografice, actualizate
la fiecare 6 ani, începând din 2009.
Planul adoptat prin această hotărâre este elaborat pentru perioa da 2016 -2021 și are la
bază monitorizarea implementării măsurilor din Planul Național de Management aprobat în
2011 și, totodată, reprezintă o actualizare a măsurilor din acest Plan, având în vedere
îmbunătățirea metodologiilor utilizate, date noi de monit orizare, precum și rezultatele studiilor
de cercetare și ale proiectelor implementate.
Bazinele/spațiile hidrografice pentru care s -au elaborat Planurile de management sunt
Someș -Tisa, Crișuri, Mureș, Banat, Jiu, Olt, Argeș -Vedea, Buzău -Ialomița, Siret, Pr ut–Bârlad,
precum și fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spațiul Hidrografic Dobrogea și Apele Costiere.
Planurile de Management cuprind o prezentare a categoriilor și a corpurilor de apă de
suprafață (3.027 corpuri), identificarea presiunilor semnificative și a celor potențial
semnificative, reprezentate de sursele punctiforme și difuze de poluare (aglomeră ri urbane,

agricole, industriale), presiunile hidromorfologice (baraje, lacuri de acumulare, etc.) și alte
tipuri de presiuni antropice (activități de acvacultură, surse de poluare accidentală). În cadrul
Planului Național de Management actualizat a fost i dentificat un număr total de 8.880 presiuni
potențial semnificative, ponderea cea mai mare a presiunilor fiind reprezentată de presiunile
difuze provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.
Un alt capitol îl reprezintă corpu rile de ape subterane, fiind identificate și delimitate 143
de corpuri de apă subterană, din care 115 sunt de tip freatic și 28 corpuri de apă subterane de
adâncime. Și acestea sunt afectate, în principal, de presiunile difuze datorate aglomerărilor
umane fără sisteme de colectare și epurare a apelor uzate, precum și presiunilor difuze cauzate
de activitățile agricole. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că dinamica apelor subterane
este mult mai lentă decât cea a apelor de suprafață, astfel încât ef ectul oricăror măsuri se face
simțit după o perioadă mai lungă de timp.
De asemenea, zonele de protecție identificate sunt împărțite ca zone de protecție pentru
captările de apă destinate potabilizării, zone pentru protecția speciilor acvatice importante d in
punct de vedere economic, zone protejate pentru habitate și specii unde apa este un factor
important, zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți, precum și zone pentru
îmbăiere. Rețeaua de monitorizare și programele de monitorizare pentr u apele de suprafață și
subterane au fost actualizate, incluzând un număr de 194 secțiuni noi de monitorizare pentru
184 de corpuri de apă de suprafață. Pentru corpurile de apă subterană a fost extinsă rețeaua de
monitorizare cantitativă cu 95 de foraje, i ar pentru monitorizarea chimică, cu 115 foraje.
Au fost stabilite totodată și obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafață,
corpurile de apă subterană și pentru zonele protejate, precum și excepțiile de la obiectivele de
mediu. Cauzele princip ale de neatingere a obiectivelor de mediu sunt legate de fezabilitatea
tehnică, urmată de costurile disproporționate.
Analiza importanței economice a utilizării apei furnizează profilul economic al
bazinelor hidrografice din punct de vedere al indicatorilo r demografici și macroeconomici
privind populația și veniturile populației exprimate prin PIB/spațiu geografic, precum și
evoluția în timp a acestora pentru a putea evidenția tendințele cerinței de apă.
Politica economică și financiară în domeniul apei inc lude două componente principale:
serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate și
activitățile de gestionare a resurselor de apă.
Un alt capitol al planului prezintă programele de măsuri, pentru f iecare bazin
hidrografic , ținând seama de caracteristicile acestuia, de presiunile generate de activitățile
umane, de impactul acestora asupra mediului și de analiza economică a folosințelor de apă.

Actul normativ abordează, de asemenea, aspecte cantitative și element e privind
schimbările climatice, în vederea coordonării dintre planurile de management bazinale și
managementul riscului la inundații. Astfel, măsurile rezultate din diferite planuri pe termen
mediu și lung includ în evaluare aspecte privind schimbările cl imatice și acțiunile necesare
pentru măsurile de atenuare și de adaptare la schimbările climatice, acestea fiind analizate și
luate în considerare, după caz, în programele de măsuri ale Planurilor de Management ale
bazinelor/spațiilor hidrografice actualiz ate. De asemenea, pentru majoritatea măsurilor de
construire a infrastructurii de alimentare cu apă și infrastructurii de colectare și epurare a apelor
uzate, proiectarea și planificarea proiectelor țin seama de scenariile actualizate privind
schimbările c limatice (ex. evenimente de ploi, relevante la data implementării). În cazul
proiectelor mai mici s -a avut în vedere o abordare flexibilă, de la caz la caz, având în vedere
posibilitățile viitoare de adaptare sau extindere.

Programul Național de Reformă ( PNR) – Evoluții în îndeplinirea obiectivelor Europa 2020
PNR constituie platforma -cadru pentru definirea reformelor structurale și a priorităților
de dezvoltare care ghidează evoluția României până în anul 2020, în concordanță cu traiectoria
de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Programul Național de Reformă 2015 al României vizează fructificarea potențialului de
creștere prin stimularea competitivității și productivității, consolidarea coeziunii sociale și
teritoriale, crearea de noi locuri de muncă – toate acestea urmărind reducerea decalajelor față
de celelalte state membre ale Uniunii Europene(UE).
Îndeplinirea țintelor naționale Europa 2020
În perioada 2010 -2014, atât la nivel european, cât și național, evoluția în atingerea
țintelor Europa 2020 a fost influențată de criza economică și financiară, care a avut un impact
negativ major asupra situației economice și a limitat evoluțiile în ceea ce privește restul
obiectivelor Strategiei Europa 2020. Face excepție obiectivul de reducere a emisiil or de gaze
cu efect de seră, unde criza economică a avut un impact pozitiv, determinat îndeosebi de
reducerea activităților de producție și de transport.
Conform Raportului de țară pentru 2015, la nivel național, progresele înregistrate în
atingere țintelo r Europa 2020, România se încadrează pe traiectoria de atingere a două ținte
naționale Europa 2020 (ambele în cadrul obiectivului „20/20/20”): în ceea ce privește emisiile
de gaze cu efect de seră (GES), pentru anul 2020, previziunile naționale indică o cr eștere a
emisiilor de GES din sectoarele non -ETS cu numai 7% față de nivelul din 2005 (rămâne o marjă
de 12 puncte procentuale în care aceste emisii pot crește, fără a depăși ținta asumată); ponderea

energiei din surse regenerabile în consumul final brut d e energieera de 22,8%, superioară celei
stabilite pentru 2011 -2012 de Directiva privind SRE.
În perioada 2011 -2014, instituțiile competente au aplicat cu consecvență un set de
măsuri care vizează, pe termen lung, atingerea țintelor naționale asumate de Rom ânia în
contextul Strategiei Europa 2020.
(http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/nrp2015_romania_ro.pdf
Pentru susținerea dezvoltării durabile și îmbunătățirea calității mediului, România a
continuat programele de dezvoltare a infrastructurii de mediu. Astfel, gradul de acoperire cu
sisteme de colectare a apelor uzate corespunde unei încărcări biologice de cca. 63% locuitori
echivalenți, iar gradul de acoperire cu stații de epurare a apelor uzate corespunde unei încărcări
biologice de circa 57,4% locuitori echivalenți. Investițiile realizate în perioada 2007 –2014
pentru infrastructura de apă uzată se ridică la circa 4.486,851 mil. euro, din care 51,3% pentru
reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare și 48,7% pentru reabilitarea și construirea de
noi stații de epurare. Proiectele în domeniul apei/apei uzate, derulate prin POS Mediu, vizează
reabilitarea/ extinderea rețelelor de canalizare și de distribuție și trans port a apei potabile, dar
și realizarea de stații noi de epurare, de clorinare și tratare a apei, care vor deservi circa
10.558.687 locuitori echivalenți. În ceea ce privește managementul deșeurilor, au fost demarate
proiecte de realizare a sistemelor de m anagement integrat al deșeurilor (de care vor beneficia
16.127.778 locuitori), dar și proiecte de gestionare deșeurilor, inclusiv a celor periculoase. Până
la sfârșitul trim . I/2015 au fost închise 189 de depozite de deșeuri vechi în zonele rurale și 33
de depozite de deșeuri municipale vechi, în zonele urbane.
Pentru operaționalizarea Strategiei Naționale privind Schimbările Climatice 2013 -2020,
se lucrează la stabilirea obiectivelor strategice și selectarea măsurilor sectoriale ce urmează a fi
integrate î n Planul Național de Acțiune privind Schimbările Climatice. La sfârșitul anului 2014
s-a finalizat studiul inițiat de MMAP în vederea creării cadrului instituțional privind aplicarea
prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE (Effort Sharing Decision), urmând c a actul normativ ce
conține prevederi privind crearea cadrului instituțional, procedural și legal pentru aplicarea
Deciziei nr. 406/2009/CE să fie transmis în avizare interministerială și supus aprobării
Guvernului în cel mai scurt timp.
În anul 2014, în R omânia s -au îmbunătățit sistemele de protecție împotriva riscului de
inundații, prin implementarea proiectelor DESWAT – Destructive Water Abatement and
Control of Water Disasters și WATMAN –Sistem informațional pentru managementul integrat
al apelor. Studi ile de fezabilitate pentru executarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva
inundațiilor sunt în curs de finalizare.

Guvernul României acordă o atenție specială operaționalizării Strategiei Naționale
privind Schimbările Climatice 2013 -2020. În acest scop, se vor stabili obiectivele strategice și
se vor selecta măsurile sectoriale ce urmează a fi integrate în Planul Național de Acțiune privind
Schimbările Climatice. În plus, MMAP va demara, în cel mai scurt timp, crearea unei baze
naționale de date pri vind schimbările climatice, crescând totodată gradul de informare și
conștientizare a populației în privința adaptării și atenuării efectelor schimbărilor climatice.
Pentru realizarea sistemului integrat de protecție împotr iva riscului de inundații sunt în
curs de aprobare studiile de fezabilitate pentru executarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva
inundațiilor. Pe termen scurt, se vor organiza mese rotunde și seminarii la nivel regional și local
pentru propunerea de soluții privind problema riscului d e inundații și schimburi de informații
privind elaborarea celor mai bune practici pentru gestionarea schimbărilor climatice.
O serie de priorități avute în vedere atât în AP (Acordul de Parteneriat), cât și în PNR
pun accentul pe îmbunătățirea managementul ui resurselor de apă, inclusiv prin existența unei
politici tarifare privind apa și prin recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei.
Astfel, în cadrul procesului de implementare a Directivei Cadru Apă 2000/60/CE, până la
sfârșitul lui 201 5, România a elaborat al 2 -lea Plan de Management al Bazinelor Hidrografice
(menționat mai sus), prilej cu care s -a realizatat și o analiză internă privind identificarea
externalităților ca parte componentă a costurilor de mediu precum și impactul asupra r esursei
de apă. În AP, România și -a asumat continuarea implementării Directivei Cadru a Apei și a
directivelor subsecvente prin continuarea investițiilor în sistemele regionale de management al
apei și apei uzate.

Monitorizarea implementării
PNR 2015* a fost elaborat sub coordonarea MAE, pe baza contribuțiilor ministerelor și
instituțiilor componente ale Grupului de lucru pentru Strategia Europa 2020. La baza PNR au
stat cele două rapoarte de implementare adoptate în ședința de guvern din data de 2 aprili e 2015
și propunerile de noi măsuri de reformă elaborate în cadrul a șapte grupuri de lucru sectoriale
(câte unul pentru fiecare obiectiv Europa 2020, un grup pentru administrație public și unul
pentru mediul de afaceri) coordonate de către MAE.
De asemen ea, PNR a inclus rezultatele analizei Raportul de țară al României pentru
2015, care a evidențiat principalele deficiențe și provocări semnalate de COM și măsurile
identificate de grupurile de lucru mai sus menționate.
Implementarea PNR se bazează pe un pl an de acțiune elaborat anual, care detaliază
măsurile de implementare și definește responsabilități, indicatori de realizare și bugete

necesare. Planul include și acțiuni pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice de țară,
motiv pentru care apro barea planului se face în cursul lunii iulie, după andosarea
recomandărilor de către Consiliul European.
Procesul de monitorizare a implementării PNR 2015 are două componente: una internă,
asigurată de fiecare instituție responsabilă pentru realizarea măsu rilor din domeniul său de
competență și o altă componentă, la nivelul guvernului, asigurată de MAE, în calitate de
coordonator național.
Progresele înregistrate în implementarea reformelor și a recomandărilor specifice de
țară sunt examinate și evaluate p eriodic pe baza rapoartelor pe care instituțiile implementatoare
le transmit coordonatorului național al Strategiei Europa 2020. Acesta va elabora forma
consolidată a raportului de progres, care conține evaluarea stadiului de implementare,
semnalează event ualele întârzieri sau derapaje în aplicarea măsurilor programate și propune
măsuri corective. Raportul este prezentat guvernului în vederea aprobării.
_____________________________
*Raport privind implementarea PNR 2014 –stadiul la 15 martie 2015 și Rapor t privind implementarea RST 2014 –stadiul la
15 martie 2015

ȚINTE NAȚIONALE EUROPA 2020 (date dispon ibile la 15 martie 2015) Tabel 9

Obiective
Europa 2020 Ținta
2020 PROGRESE
Valoare
inițială/an 2012 2013 2014
Energie și schimbări
climatice (20/20/20) *
Reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră
față de anul de bază
1990
20%
0/1990
52,04%
n.a.
n.a.
Ponderea energiei din
surse regenerabile în
consumul final brut de
energie
24% 17,69% /
2005
22,8%
23,9%
n.a.
Creșterea eficienței
energetic (exprimată
ca reducere a
consumului de energie
primară) 19%
(10 Mtep)
– 16,6%
(7,3 Mtep)
n.a.
n.a.
______________________________________
*Date furnizate de MMAP, conform ultimei versiuni a Inventarului Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES),
elaborată de România în noiembrie 2014, pentru perioada 1989 -2012.

Principalele angajamente pe termen scurt și mediu – Ținte naționale Europa 2020

Principalele angajamente (noi
sau actuali zate) din cadrul
programului național de reformă Principalele măsuri preconizate și
precizarea dacă acestea sunt
relevante pentru recomandările
specifice fiecărei țări Efectele estimate ale măsurilor
(calitative și/sau cantitative)
Operaționalizarea Strategiei Naționale
privind Schimbările Climatice 2013 -2020 Elaborarea Planului Național de Acțiune
privind Schimbările Climatice, pentru
transpunerea Strategiei Naționale privind
Schimbările Climatice 2013 -2020 Identificarea și implementarea măsurilor și
politicilor la nivel sectorial, vizează
trecerea la o creștere economică bazată pe
emisii reduse de CO2. Planul permite
prioritizarea masurilor din punct de vedere
al costurilor și beneficiilor. De asemenea,
permite mai buna evaluare a rezultatelor
pentru măsurile propuse, la nivel sectorial
și macroeconomic, prin stabilirea unor
indicatori relevanți.
Creșterea gradului de informare și
conștientizare a populației privind modul
de adaptare ș i atenuare a efectelor
schimbărilor climatice Reducerea semnificativa a pierderilor
economice provocate de schimbările
climatice; îmbunătățirea comunicării,
informării, educației și conștientizării
populației asupra riscului pe care îl
prezintă schimbările climatice.
Crearea unei baze naționale de date privin d
schimbările climatice și posibilitatea
gestionării electronice a datelo r Îmbunătățirea prognozelor privind evoluția
factorilor climatici precum temperatura,
regimul precipitațiilor și alții asemenea,
inclusiv variabilitatea lor și apariția
evenimentelor meteorologice extreme. Va
crește astfel viteza de răspuns a
autorităților centrale și locale, dar și a
populației la fenomenele meteorologice
extreme și se vor putea eficientiza măsurile
de prevenire a schimbărilor climatice în
ariile de intere s.

Îmbună tățirea sistemelor de protecție
împotriva riscului de inundatii Realizarea exercițiilor de simulare privind
apărarea împotriva inundațiilor Îmbunătățirea comunicării, informării,
educației și conștientizării populației
asupra riscului pe care îl prezintă
inundațiile
Extinderea și modernizarea sistemelor de
protecție împotriva riscului de inundații Refacerea și întreținerea infrastructurii are
rol de apărare împotriva inundațiilor;
realizarea de noi lucrări hidrotehnice
pentru protecția împotriva inundați ilor în
zonele localităților cu risc ridicat la
inundații reducerea pierderilor directe și
indirecte de natură socială și economică,
precum și a nevoii de sprijin extern;
modernizarea sistemului de comandă a
incidentelor și a sistemelor IT asociate
pentru îmbunătățirea capacității de răspuns
și a coordonării în caz de incidente majore;
creșterea gradului de protecție a populației.
Îmbunătățirea prognozelor hidrologice Creșterea eficacității prognozelor și
avertizărilor hidrologice în caz de
inundații. pri n mai buna utilizare a
sistemelor de monitorizare și avertizare
timpurie, pentru informarea promptă a

autorităților locale care de țin
esponsabilitatea legală pentru informarea și
protejarea populației
Organizarea de mese rotunde/ seminarii la
nivel regi onal și local pentru propunerea de
soluții privind problema riscului de
inundații și schimb de informații privind
elaborarea celor mai bune practici pentru
gestionarea schimbărilor climatice Facilitarea tranziției necesare în atitudini și
comportament și î mbunătățirea capacității
generale de atenuare a efectelor generate
de schimbările climatice.
Instruirea personalului implicat în aplicarea
efectivă a legislației de mediu a UE
referitoare la evaluarea strategică de mediu
(SEA) și la evaluarea impactului asupra
mediului (EIA ) Formarea profesională a personalului
autorităților competente pentru protecția
mediului privind evaluarea impactului
asupra mediului și evaluarea de mediu
pentru perioada 2014 -2020 Formarea unui număr de 400 de persoane
din cadrul aut orităților de protecție a
mediului
și Autorităților de Management implicate
în accesarea fondurilor europene va avea
ca efect creșterea gradului de absorbție a
fondurilor europene.

CAPITOLUL X
COMPARAREA GRADULUI DE POLUARE A APEI DIN ROMÂNIA CU ALTE
STATE DIN U.E., PRECUM ȘI DIN ALTE ȚĂRI, PENTRU DIFERIȚI FACTORI
CARE CONTRIBUIE LA POLUARE

Disponibilitatea apei și, în special a celei potabile este una din cele mai mari probleme
cu care se confruntă omenirea, urmare a creșterii populației și, în consecință, a necesarului
pentru consum, procesele agricole și industriale. Astfel resursele de apă trebuie foarte bine
administrate în ce privește calitatea și cantitatea necesară, fapt ce determină dezvoltarea
cercetărilor în domeniul hidrologiei.
Creșt erea activităților umane a dus la încărcarea rețelei hidrografice cu o cantitate mare
de poluanți (compuși cu azot, fosfor, metale grele, agrochimicale etc .) fapt ce a produs o
deteriorare rapidă a calității apelor. Astfel că sursele de apă necesită o moni torizare constantă
în privința calit ății lor și identificarea surselor de contaminare, pentru instituirea unor măsuri
de reducere a poluării.
Poluarea apei este produsă de cel puțin cinci categorii de poluanți: de natură fizică,
chimică, biologică, bacteri ologică și radioactivă. Principalii agenți fizici cu rol în poluarea
apelor sunt substanțele radioactive (depunerile radioactive care ajung în ape odată cu ploaia,
apele folosite în uzinele atomice, deșeurile radioactive) și apele termale (deversarea în ap ă a
lichidelor calde ce au servit la răcirea instalațiilor industriale). Poluarea chimică a apelor se
produce prin infectarea cu plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergenți, pesticide etc.

Menținerea unui echilibru durabil în ceea ce privește di versele aspecte referitoare la apă
constituie obiectivul Directivei -Cadru privind Apa, adoptată în 2000. Aceasta pune bazele unei
politici moderne și holistice în domeniul apei pentru Uniunea Europeană. Politica UE în
domeniul apei a abordat de asemenea , anumiți factori care exercită presiuni importante, cum ar
fi: poluarea dator ată evacuării apelor urbane uzate, nutrienții proveniți din agricultură, emisiile
industriale și evacuarea substanțelor periculoase și anumite direcții neacoperite până acum:
apele subterane, substanțele prioritare, evaluarea și gestionarea inundațiilor și strategia
maritimă.
Acțiunile necesare pentru menținerea durabilă a acestei resurse vizează:
– realizarea unor lucrări de amenajare a teritoriului;
– aplicarea dispoziți ilor priv ind calitatea apelor naturale și a efluenților;
– utilizarea integrată a cercetărilor științifice;
– sensibilizarea opiniei publice.
În Rom ânia, Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
proveniți din surse agricole este documentul legal care includ e toate cerințele Directivei
91/676/EEC privind poluarea cu azotați din surse agricole. Țara noastră se afl ă încă într-o
situație de declin , în privința agriculturii, determinat ă de fragm entarea excesiva a proprietății,
fiind pr edominante gospodăriile de subzisten ță, situația precara a infrastructurii rurale, dotarea
slabă cu mașini si utilaje, folosirea redus ă a îngrășămintelor chimice (la ¼ fa ță de 1989) și a
pesticidelor, reducerea dramatic ă a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de
resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de credit agricol. Principalele îngrășăminte
folosite au devenit î ngrășămintele naturale (băl egarul de la animale) .
Sintez a calității apelor din România este elaborată pe baza prelucr ării unui volum mare
de informații , date analitice primare, obținute în activitatea de cunoaștere a calității apelor
desfășurate de unitățile teritoriale ale Administrației Naționale Apele Rom âne, în raport c u
specificul fiecărui subsistem .
Lucrar ea anual ă de sintez ă cuprinde, în primul rând, o caracterizare a calității apelor,
care se efectuează în funcție de specificul fiecărei formații hidrologice. Directiv a-Cadru
60/2000/CEE în domeniul apei și cel elalte Directive UE în domeniul apelor , cum sunt:
Directiva 75/440/EEC privind apa de suprafaț ă destinat ă potabilizării, Directiva 76/464/EEC
privind eliminarea treptată a substanțelor prioritare/prioritar periculoase, Directiva 78/659/EEC
privind calitatea apelor dulci ce necesit ă protecție sau îmb unătățire pentru a susține viața
peștilor, Directiva 91/676/EEC privind poluarea cu azotați din surse agricole, Directiva
91/271/EEC a Tratării Apelor Uzate Orășenești etc, reglementează a ctivitatea de gospodărire a

apelor iar, în Rom ânia, această activita te se conformează cerințelor acestora. O abordare nou ă
în domeni ul gospodăririi apelor care se bazează pe principiul bazinal și impun e termene stricte
pentru realizarea programului de m ăsuri, o reprezintă Directiva Cadru privind Apa –
2000/60EC . Participar ea publicului în managementul apelor și integrarea aspectelor economice ,
reprezintă unele dintre principii le integratoare în domeniul gospodăririi apelor stabilite de
această directivă . Statele membre din Uniunea European ă trebui au să asigure atingerea stării
bune a tuturor apelor de suprafaț ă până în anul 2015 , conform directivei . Principalul instrument
de implementare al Directivei Cadru, îl reprezintă Planul de Management al Bazinelor
Hidrografice (11 bazine pentru Rom ânia), care a fost finalizat la sfârșitul anului 2009. El
conține programele de m ăsuri, cerute conform art. 11 din Directiv ă, măsuri care a veau în vedere
atingerea progresiv ă a stării bune a tuturor apelor de suprafața până în anul 2015, motivele
pentru orice întârziere pentru ca aceste m ăsuri s ă devin ă operaționale, precum și calendarul
preconizat pentru implementarea programelor de m ăsuri.
Referitor la implementarea Directivei 91/271/EEC privind tratarea apelor u zate
orășenești pe întreg teritoriul României este o problemă sensibil ă, necesitând o lung ă perioad ă
de tranziție, 12 ani mai exact . În special în zonele rurale, situația existent ă a lucrărilor de
infrastructur ă a sistemelor de colectare și tratare (epurare) a apelor uzate, necesit ă un volum
mare de investiții , aceasta implicând costuri foarte ridicate.
Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse
agricole reprezintă d ocumentul legal în Rom ânia care include toate cerințele Directivei
91/676/EEC . Rom ânia se afl ă încă într-o situație de declin în ce privește agricultur a,
determinat ă de fragmentarea excesiv ă a proprietății (gospodăriile de subzisten ță fiind
predominante), dotarea slab ă cu mașini și utilaje, situația precar ă a infrastructurii rurale,
folosirea redus ă a îngrășămintelor chimice (la ¼ fata de 1989) și a pesticidelor, reducerea
dramatic ă a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanțare,
lipsa unui sistem funcțional de credit agricol.

10.1. Resursele de apă teoretice și teh nic utilizabile

În Români a aceste resurse sunt constituite din apele de suprafață : râuri, lacuri, fluviul
Dunărea și din ape subterane.
Râurile interioare reprezintă p rincipala resursă de apă a României iar v ariabilitatea
foarte mare în spațiu este o caracteristică de bază a acestei categorii de resurs e:
– zona montană aduce jumătate din volumul scurs;

– variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s și km2 în zonele joase, până la 40 l/s și
km2 în zonele înalte).
Variabilitatea foarte pronunțată în timp constituie o altă caracteristică , astfel încât
primăvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

10.2. Starea calit ății apelor de suprafață

Totalul cursurilor de apă codificate este de 78 .905 km. În anul 2009 a fost organizată
activitatea de supraveghere a calității apelor (pe o lungime de 26.367 km), în principal pe
cursurile mijlocii și inferioare ale cursurilor de apă , unde se manifestă impactul acțiunilor
umane asupra mediului, respectiv asupra calității ap elor. Î n secțiuni d e referință ale cursurilor
de apă s -au realizat de asemenea, măsurători , secțiuni situate în special în zonele superioare,
unde acest impact este minim.

10.3. Râuril e interioare . Starea ecologică și chimică a cursurilor de apă

Pentru e valuarea calității globale a apei, din punct de vedere fizico -chimic , în fiecare
secțiune de supraveghere, au fost calculate pentru fiecare indicator în parte, valorile cu asigurare
de 90%, respectiv 10% în cazul oxigenului dizolvat sau valori le medii și au fost comparate cu
valorile limită ale claselor de calitate prevăzute de normativul cu cinci clase de calitate,
rezultând astfel încadrarea într -una din cele cinci clase de calitate. Ordinul nr. 161/2006 a
împărțit indicatorii în 5 grupe principale: gru pa “regim de oxigen” ce cuprinde oxigenul
dizolvat, CBO 5, CCO -Mn, CCO -Cr; grupa “nutrien ți” ce cuprinde: amoniu, azotiți, azotați,
azot total, orto -fosfați, fosfor total, clorofila a; grupa “ioni generali, salinitate” ce cuprinde
reziduu filtrabil uscat, s odiu, calciu, magneziu, fier total, mangan total, cloruri, sulfați; grupa
“metale” ce cuprinde zinc, cupru, crom total, arsen. Substanțe le prioritare sunt considerate
metalele : plumb, cadmiu, mercur, nichel; grupa “micro -poluanți organici și anorganici”
cuprinde: fenoli, detergenț i, AOX, hidrocarburi petroliere iar altele precum PAH -uri, PCB -uri,
lindan, DDT, atrazin, triclormetan, tetraclormetan, tricloretan, tetracloretan, au fost încadrate și
ele la grupa substanțelor prioritare. Prelucrarea datelor de calitate a apelor , fiind variabile
aleatoare , afectate de o mulțime de cauze, aceasta se face cu ajutorul unor proceduri statistico –
matematice. Astfel că, pe bazine hidrografice și la nivel național, caracterizarea calității apei
din punct de vedere chimic rezultă din estimarea numeric ă și procentuală a cazurilor
înregistrate, relativ la încadrarea secțiunilor de supraveghere pe categorii de calitate și din

repartiția lungimii cursurilor de apă pe categorii de calitate . Pentru anul 2009 , elaborarea
sintezei calității apelor curgătoare de suprafață s -a bazat pe prelucrarea datelor primare privind
analizele fizico -chimice a apelor, date obținute în peste 818 de secțiuni de monitorizare,
amplasate astfel: 24 în b.h. Tisa; 66 în b.h. Someș; 90 în b.h. Crișuri; 79 în b.h.Mureș; 43 în
b.h. Bega -Timiș; 12 în b.h. Nera -Cerna; 53 în b.h. Jiu; 127 în b.h. Olt; 17 în b.h. Vedea; 79 în
b.h. Argeș; 45 în b.h. Ialomița; 122 în b.h. Siret; 33 în b.h. Prut; 28 în b.h. Dunăre.
În anul 2009 s -a redefinit noua tipologie a cur surilor de ap ă din Rom ânia. În vederea
stabilirii c alității din punct de vedere biologic a cursurilor de ap ă, în cele 11 bazine hidrografice
s-au monitoriz at următoarelor elemente : macronevertebrate, fitobentos și fitoplancton.
S-a realizat de asemenea, e valuarea calității apelor prin monitorizarea ihtiofaunei și
macrofitelor acvatice cu ajutorul metodei EFI+ (European Fish Index) , conform cerințelor
Normativului 161/2006 .

10.4 Bazinul hidrografic Someș -Tisa

Situat în partea de nord -vest a României, spațiul hidrografic Someș -Tisa ocup ă o
suprafață de 22.380 km² reprezentând 9,4% din teritoriul național.
Relieful este variat ca morfologie și complex din punct de vedere geologic fiind
reprezentat prin munți (20%), dealuri, podișuri (55%) și câmpii (25%).
Având altitudini ce nu depășesc 1.800 m, Munții Apuseni se caracterizează prin culmi
domoale și platouri largi. Cele mai importante vârfuri sunt Dealul Meltișului (1.69 9 m), Coasta
Brăiesei (1.677 m) ș.a.
Lanțul vulcanic Gutâi -Țibleș se află î n partea nor dică a bazinului, având înălțimi
cuprinse între 900 -1.840 m și masive puternic fragmentate permițând astfel dezvoltarea a
numeroase văi depresionare. Lanțul vulcanic, bazinul este dominat de masivul cristalin al
Masivului Rodnei , la est, având forme ondula te și văi adânci (cel mai înalt pisc Pietrosul, de
2.303 m).
Munții Maramureșului având altitudini ridicate (vârful Farcău 1.956 m) , se încadrează
în categoria munților mijlocii cu pante abrupte și văi adânci.
Bazinul Someșului Mare este trăjuit de Munții Bârgău, care au un relie f vulcanic cu
aspect de conuri și ating altitudini maxim e de 1.611 m (vârful Heniul Mare). În sudul acestora
se găsesc Munții Călimani cu vârful Pietrosul 2.102 m.

Forma dominantă de relief o constituie d ealurile și podișurile , acestea ocupă suprafețe
întinse în bazinul Someșului și mai reduse în cel al Tisei.
Podișul Someșan are altitudini medii de 600 m și se caracterizează printr -un complex
de forme domoale , având înfățișarea unor platforme vălurite, cu frecvente forme de structu ri
monoclinale. Amintim depresiunile mai importante , și anume: Depresiunea Lăpuș, Depresiunea
Baia Mare, Depresiunea Copalnicului și Depresiunea Maramureșului.
Câmpia Transilvaniei se caracterizează prin altitudini ce depășesc rar eori valori de 500
m și ocupă estul bazinului, situându -se între valea Someșului Mic la vest, Valea Somesului
Mare la nord și Valea Dipsei la est. Aceasta este amplasată în vest ul spațiului hidrografic și are
o înclinare ușoară de la sud -est la nord -vest; are o porțiune mai înaltă (180-200 m), de fapt o
câmpie piemontană cu interfluvii largi și terase în evantai și o porțiune mai joasă (115 -125 m),
reprezentată printr -o câmpie eluvială, inundabilă, cu văi puțin adânci și albii părăsite.
Geologic vorbind , spațiul hidrografic Someș -Tisa înglobează nordul și nord -vestul
bazinului transilvănean, masivele nordice și estice ale Munților Apuseni, precum și părți ale
Carpaților Orientali și Depresiunii Panonice , are structur ă predominant silicioasă și cuprind e o
gamă largă de roci: eruptive , metamorfice, sedimentare (argile, gresii, nisipuri, pietrișuri, etc).
Origine a tectonică a bazinul ui transilvănean încep e în Cretacicul superior și continu ă cu
Oligocen și finalizându -se la începutul Miocenului. Geologia bazinului prezintă succesiunea
sedimentară a stratului de tuf vulcanic, prezența depozitelor de sare și a domurilor gazeifere.
Sectorul Carpaților Orientali se caracterizează prin dezvoltarea flișului pe flancul estic și
magmatismul subsecvent pe flancul vestic.
Lanțul munt os Oaș -Gutâi -Țibleș -Călimani -Harghita a luat naștere l a marginea internă
a Carpaților Orientali , unde a avut loc , începând cu Neogenul, o intensă activitate vulcanică
(vulcanii fiind activi până în Cuaternarul inferior ). Munții Rodnei fac parte din zona cristalino
-mezozoică a Carpaților Orientali. Munții Țibleș -Bîrgău sunt constituiți din formațiuni
mezozoice cutate, străbătute parțial de roci vulcanice.
Masivele Gilău -Muntele Mare și Bihor -Vlădeasa reprezintă parte din Munții Apuseni ,
constituit ă predominant din șisturi cristaline, granite și formațiuni sedimentare (grabenul
calcaros din regiunea izvoarelor Someșului Cald ).
În est, p e o mică zonă este prezentă Depresiunea Panonică . Stratigrafia acesteia este
simplă , compusă din formațiuni ce aparțin Sarmatianului (nisipuri, marno -argile și
conglomerate), Panonianului (nisipuri și pietrișuri) și Cuaternarului (depozite de pietrișuri și
nisipuri în lunci și terase ).

Clima – spațiul hidrografic Someș -Tisa prezintă un climat temperat continental moderat
cu nuanțe oceanice, fără variații exagerate de temperatură și precipitații [Ministerul Mediului,
Apelor și Pădurilor , 2012 ].
Precipitațiile înregistrează valori cuprinse între 1 .000 – 1.400 mm pe culmile munților
înalți (Masivul Rodnei, Munții Gutâi , Munții Tibleș, Munții Suhard, Bîrgău și Călimani); între
1.200 -800 mm în zona Munților Apuseni de la vest la est; mai mari de 800 mm în culmile
Codru, Prișnel, Preluca și Breaza și între 600 -700 mm în re giunea de deal, podiș și câmpie .
Temperatur a medie anuală variază de la 0° C în zona montană , la peste 9°C în zona de câmpie .
Resurse de apă – în rețeaua hidrografică a spațiului Someș –Tisa s unt identific ate un
număr de 580 cursu ri de apă cadastrate , totalizând o lungime de 8.423 km, cu densitatea medie
de 0,376km/km2.
Râul Tisa , cu o lungime de 1.592 km , își are izvoarele în Carpații Păduroși pe teritoriul
de vest al Ucrainei și se varsă în Dunăre. Pe teritoriul românesc, bazinul Tisa are o suprafață de
4.540 km2, cu pant ă medie de 2 ‰, și adun ă apele a 123 cursuri de apă.
Afluenții Tisei sunt Vișeu (L = 82 km , S = 1.581 km2), Iza (L = 80 km , S = 1.293 km2),
Săpânța, Baia, Valea lui Francisc și râurile care intră în Tisa peste gra niță sunt Batarci cu Tarna
Mare, Egher cu Hodoș și Turul.
Râul Tur (S = 1.008 km2, L = 66 km) aparține cursului mijlociu al Tisei, ca dealtfel și
Someșul, însa pe teritoriul țării noastre el intră în grupa râurilor nordice, drenând versanții
vestici ai gru pului vulcanic Oaș -Gutâi. Izvor ăște de la o altitudine de cca. 950 m. panta cursului
de apă în sectorul montan atinge 20 m/km, scăzând la valorile de 2 -8 m/km în fundul
depresiunii și sub 1 m/km în sectorul de câmpie.
La nord de Remetea Oașului, Turul pr imește din dreapta pe cel mai mare afluent al său
Lechincioara (S = 286 km2, L = 29 km), cu afluneții săi Valea Rea și Valea Alb ă, iar la stânga
pe Slatina sau Strâmba. Următorul afluent ca mărime este Talna (S = 186 km2, L=35 km) care
străbate regiunea sud -vestica a Depersiunii Oașului.
Râul Someș (cod cadastral II.1) are o lungime de 376 km și drenează un bazin
hidrografic cu o suprafață de 15.740 km2, panta generală de 3 ‰, adunând apele unui număr
de 403 cursuri de ap ă cadastrate. Someșul traversează spre N -V Podișul Someșan, între
Dealurile Clujului și Dealurile Ciceului, prin unirea Someșului Mare cu Someșul Mic în amonte
de Dej , primind simetric o serie de afluenți din ambele p ărți. Afluenții importanți ai Someșulu i
sunt Almașul (S = 810 km2, L = 65,4 km) și Lăpușul (S = 1.820 km2, L = 114,6 km).

Someșul Mare are izvoarele în extremitatea vestică a Munților Rodnei, sub vârful Omul
(1.931 m), din unirea mai multor pâraie având lungimea de 130 km, drenează un bazin
hidrografic cu o suprafață de 5.033 km2. Șieul este c el mai mar e afluent al Someșului Mare .
Someșul Mic cu o suprafață a bazinului de 3.773 km2 și lungimea de 178 km , se
formează din două pâraie de munte: Someșul Cald și Someșul Rece, care se unesc la poalele
estice ale Munților Gilău, în localitatea Someșul Rece. Someșul Cald este consider at ca izvor
al Someșului Mic , datorită dimensiunil or mari ale acestuia . Fizeșul este c el mai mare afluent al
Someșului Mic, ca mărime .
Someșul Cald (S = 526 km2, L = 66,5 km) izvorăște de sub vârful Piatra Arsă 1.550 m,
din masivul central al Bihariei -Vlădeasa. Cel mai mare afluent al său este Belișul.
Someșul Rece (S = 331 km2, L = 45,6 km) își are obârșia în apropierea Muntelui Mare
(de sub vf. Runcului –1.609 m) , drenează prin afluenții săi pe partea centrală a Munțil or
Gilăului . Cel mai mare afluent este Răcătău.
Râul Crasna (cod cadastral II.2) are o suprafață de 1.931 km2 și lungimea de 134 k m,
adunând apele a 54 cursuri de apă. Are a fluenții principali: Zalău, Maja și Maria, cu lungimi ce
nu depășesc 38 km.
În tabelul 1 0 se prezintă principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici
caracteristici.
Tabel 1 0. Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici
Nr.
crt.

Râul

Stația
hidrometrică
F

(km2) Hmed

(m) Parametri hidrologici
Qmma Qmax1% R
(m3/s) (m3/s) kg/s
Bazinul hidrografic TISA SUPERIOARĂ
1. Vișeu Bistra 1.557 1.020 34,60 1.155 14,30
2. Iza Vadul Izei 1.128 713 16,90 775 9,78
Bazinul hidrografic SOMEȘ – CRASNA
1. Someșul Mare Beclean 4.363 711 48,03 2.105 31,90
2. Someșul Mic Salatiu 3.587 604 21,80 750 8,09
3. Someș Dej 8.856 648 75,70 2.360 41,60

4. Someș Satu Mare 15.385 537 126,00 3.190 131,00
5. Crasna Domanesti 1.705 261 5,70 595 3,89

În ce privesc lacurile, în spațiul hidrografic Someș -Tisa sunt identificate nouă lacuri de
acumulare importante (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), cu o folosință complex ă, ce
însumează un volum util de 291,3 mil.m3 și mai multe lacuri naturale cu suprafețe mai mici de
50 ha (Lacul Știucilor, Lacul Buh ăescu, Lacul Bodi -Mogo șa etc ). Stocul mediu teoretic
multianual însumează 6.593 mil.m3, din care resursa tehnic utilizabilă reprezintă 20%, fiind de
1.316 mil.m3.
Resursele de apă subterană inventariate la nivel bazinal se cifrează la 483 mil.m3 cele
teoretice și 345 mil.m3 cele utilizabile (de calcul), fiind constituite în proporție de 62.3% din
acvifere freatice și 37.7% cele de adâncime.
[Planul de Management al Riscului la Inundații – Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa
Pag. 4- 8].
10.4. 1. Bazinul hidrografic Someș
Față de totalul investigat pe bazin de 1 .818 de km, pe tronsoane caracteristice, 284 km
(15.6 %) s -au încadrat în clasa I de calitate, 970 km (53.4 %) s -au încadrat în clasa II de calitate,
365 de km (20.1 %) în clasa a III -a, 122 de km (6.7 %) în clasa a IV -a și 77 km (4.2 %) în clasa
V. Înafara rezultatel or caracterizării globale sunt de relevat secțiunile în care s-au înregistrat
depășiri (individuale), la unul sau mai mulți parametrii, ale limitelor admisibile ale categoriei a
V-a: amonte cfl. Nadăș (Pt, PO 4) pe râul Popești; cfl. Someș ul Mic ( CBO 5, CCO -Cr, NH 4,
NO 2, Nt, Rez.Fix, Cl, Mn, Fe) pe râul Zăpodie; Bușag (Cu, Cd, Mn) pe r âul Lăpuș; am onte cfl.
Someș (SO 4, Fe, Mn, Cd, Cu, Zn) pe râul Ilba; Berveni (NO 2) pe râul Crasna; Borla (PO 4, NO 2)
pe râul Zalău; Copalnic (Cd) pe râul Cavnic; Baia Mare ( Mn, Cd, Cu, Zn) pe râul Săsar; am onte
cfl. Săsar (Zn, Mn, Cd) pe râul Firiza .
Calitatea apei din b azinul hidrografic Someș a fost necorespunzătoare, în legătur ă cu
evaluarea indicatorilor din categoria substanțelor prioritare/priorita r periculoase, referitor la
indicatorii Cr, Cu și Ni, în majoritatea secțiunilor unde au fost monitorizare aceste substanțe ,
în bazinul hidrografic Someș ul Mare, referitor la indicatorii Pb, Cu si Ni , în majoritatea
secțiunilor unde au fost monitorizare aceste substanțe în bazinul hidrografic Someș ul Mic și
referitor la indicatorul Cu, în majoritatea secțiunilor unde au fost monitorizare acesta în bazinul
hidrografic Someș, aval Dej și în bazinul hidrogr afic Crasna. Î n afar ă de cauze naturale și
poluări difuze, poluările menționate provin din activități din industria chimic ă (Someș -Dej),

industria extractiv ă (E.M. Baia Sprie, E.M. Herja, E.M. Cavnic) , industria metalurgic ă
(Romplumb Baia Mare) și zootehni e (Ferma de porci Moftin) .

10.4.2. Bazinul hidrografic Tisa
S-a constatat c ă, din punct de vedere al repartiției râurilor pe t ronsoane caracteristice,
din lungimea total ă de 548 de km investigat ă pe ansamblul bazinului, 238 km (43.4 %) s -au
încadrat în clas a I de calitate, 224 km (40.9%) în clasa a II -a, 77 km (14.1 %) în clasa a III -a și
9 km (1.6%) în clasa V. Unele depășiri ale limitelor admisibile pentru clasa a V -a s-au
înregistrat la o serie de indicatori , în secțiunea: av. Baia Borșa (Cd, Cu) pe râul Cisla. În legătur ă
cu evaluarea indicatorilor din categoria substanțelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea
apei din b.h. Tisa a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Cu, Pb, Cd și Ni in 42 % din
secțiunile monitorizate.
În legătur ă cu indicatorul Cu , calitatea apei din bazinul hidrografic Tisa a fost
necorespunzătoare în majoritatea secțiunilor. În afară de cauze naturale și poluări difuze,
poluările menționate provin din activități din industria extractiv ă: E.M. Baia Borșa, E.M. Turt
etc. Din punct de vedere biologic , caracterizarea calității apei în bazinul hidrografic Tisa s -a
efectuat pe o lungime total ă de 548 km , cuprinzând 14 cursuri de ap ă și 14 secțiuni de
monitorizare. Di n totalul de 548 km de râuri monitorizați s-au încadrat în clasa I de calitate 148
km (27,01%) – starea ecologic ă foarte bun ă, 359 km (65,51%) s -au încadrat în clasa a II -a de
calitate – starea ecologica bun ă, 12 km (2,19%) s -au încadra t în clasa a III -a de calitate – starea
ecologic ă moderat ă, 20 km (3,65%) s-au încadrat în clasa a IV -a de calitate – starea ecologic ă
slabă, 9 km (1,64%) s -au încadrat î n clasa a V -a de calitate – starea ecologic ă proast ă.
Sub aspectul stării ecologice , zonele critice care necesit ă îmbunătățirea calității apei
reprezintă 41 km, din care: clasa a III -a de calitate – stare ecologic ă moderat ă: 12 km râul Tur ,
secțiunea aval Negrești Oaș – amonte acumulare Călinești: 12 km; clasa a IV -a de calitate –
stare ec ologic ă slabă: 20 km ; râul Turț secțiunea aval Mina Turț – confluența: 20 km; clasa a
V-a de calitate – stare ecologic ă slabă: 9 km ; râul Cisla secțiunea aval Baia -Borșa – confluen ța:
9 km.

10.5. Ape uzate generate pe sectoare de activitate . Definiții

Apele uzate reprezint ă apele folosite în procese industriale de produc ție sau în
gospod ăriile popula ției, poluate cu diferite substan țe, evacuate prin intermediul sistemului de

canalizare în receptori naturali (r âuri, lacuri, Marea Neagr ă) sau pe diferite terenuri, cu sau f ără
epurare prealabil ă.
Apele uzate menajere reprezint ă apele uzate din gospod ăriile popula ției, provenite de la
grupurile sanitare, g ătit, sp ălat etc.
Ape uzate industriale reprezint ă apele uzate provenite din diferite procese industriale.
Apele uzate orășenești reprezintă apele uzate menajere sau un amestec de ape uzate
menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice.
Sistemul de canalizare este un sistem de canale și conducte care adun ă apele uzate din
mai multe surse pentru a le evacua împreun ă și poate fi conectat sau nu la o sta ție de epurare.
Stația de epurare este o instala ție sau un grup de instala ții construite sau adaptate pentru
diminuarea cantit ății de poluan ți din a pele uzate.
Stația de epurare orășenească îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate or ășenești
compuse dintr -un amestec de ape uzate menajere și industriale. Sta țiile de epurare or ășenești
sunt operate de c ătre administra ția public ă a localit ăților sau de c ătre companii private aflate în
subordinea autorit ăților publice.
Stațiile de epurare industrială îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate industrial, fiind
operate de c ătre unit ățile economice.
Stația de epurare independentă este o minista ție de epurare a ap elor uzate provenite de
la zone reziden țiale sau mici unit ăți sociale și/sau comerciale (spitale, școli, unit ăți militare,
hoteluri, magazine).
Influentul reprezint ă apele uzate intrate în stația de epurare.
Efluentul reprezint ă apa uzat ă epurat ă evacuat ă de sta ția de epurare sau de o treapt ă de
epurare.
Consumul biochimic de oxigen CBO 5 reprezint ă cantitatea de oxigen care se consum ă
pentru degradarea oxidativ ă de către microorganisme a substan țelor organice con ținute, la
temperatura standard (20oC) și timpul standard (5 zile).
Consum chimic de oxigen CCO -Cr (metoda cu bicromat de potasiu) reprezint ă
concentra ția masic ă de oxigen echivalent ă cu cantitatea de bicromat de potasiu consumat ă
pentru oxidarea în mediu acid a materiilor organice dizolvate și în suspensie prezente în apele
uzate.
Materii î n suspensie MTS reprezint ă substan țele insolubile din apa uzat ă, care se pot separa
prin filtrare, centrifugare sau sedimentar e (cu dimensiuni de max. 2 mm).

Tabel 11 – Cantitatea de azot din apele uzate :

Cantitatea de Azot
din apele uzate Sectoare de activitate Unit ăți de m ăsură Ani
Tone/zi 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura și
pescuit 0,19 0,57 0,27
Industria minier ă Tone/zi 0,01 0,1 0,17

Tabel 12 – Ape uzate generate pe sectoare de activitate :

Volumul apelor
uzate și cantitățile
de poluanți Sectoare de activitate Unități de măsură Ani
Milioane metri cubi/ an 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura si
pescuit Milioane metri cubi/ an 2,51 2,23 1,82
Industria miniera Milioane metri cubi/ an 52,96 58,89 54,84
Industria alimentara Milioane metri cubi/ an 23,41 24,1 25,27
Industria metalurgica Milioane metri cubi/ an 114,72 100,8 106
Transporturi Milioane metri cubi/ an 2,73 6,34 6,26
Textile Milioane metri cubi/ an 5,49 3,19 6,86
Celuloza si hartie Milioane metri cubi/ an 2,71 2,98 3,19
Industria chimica si
petrochimica Milioane metri cubi/ an 86,67 78,18 75,51
Productia si distributia de
energie electrica Milioane metri cubi/ an 3466,15 516,93 580,2
Constructii Milioane metri cubi/ an 2,87 4,67 6,74
Ape uzate industriale –
Total Milioane metri cubi/ an 4000,01 999,67 1066,99

Fig. 12. Grafic conținând volumul apelor uzate pe anii 2012 -2014
[http://statistici.insse.ro/shop/ ]

CAPITOLUL XI
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL POLUĂRII APELOR

În scopul protec ției și conserv ării mediului acvatic, printre mijloacele utilizate, al ături
de gospod ărirea complexă și rațional ă a acestuia, un rol deosebit de important și eficient revine
instrumentelor juridice utilizate pentru combaterea faptelor de încalcare a regimului legal de
ocrotire a mediului acvatic.
Pentru to ți utilizatorii apelor și resurselor lor naturale, Legea nr. 137/1995 și Legea nr.
107/1996, stabile ște obliga ții și răspunderi în scopul asigur ării protec ției acestor elemente
naturale ale mediului împotriva polu ării.
Nerespectarea acestor obliga ții atrage r ăspunderea civil ă, penal ă sau contraven țional ă,
după caz și aplicarea sanc țiunilor legale corespunz ătoare. Men ționăm că cea mai utilizat ă form ă
de r ăspundere juridic ă pentru poluarea apelor este r ăspunderea contraven țional ă.
Legea nr. 107/1996, grupeaz ă faptele ilicite s ăvârșite în leg ătură cu protec ția apelor în două
categorii, acord ând prioritate r ăspunderii contraven ționale și penale .
În cele mai multe situa ții, infrac țiunile stabilite sunt infrac țiuni de pericol, fiind
considerat de leg iuitor pericol semnificativ ce trebuie sanc ționat penal , simpla nerespectare a
unor restric ții și măsuri stipulate. Infrac țiunile prev ăzute de Legea nr. 107/1996, se constat ă de
către organele abilitate în acest sens și de c ătre personalul competent s ă constate contraven țiile. 4982,9 2007,18 1974,7ANI
2012, 2013, 2014Volumul apelor uzate și cantit ățile de poluan ți
(Milioane metrii cubi/ani)

Subiecte ale r ăspunderii juridice în acest domeniu la nivel interna țional, sunt statele și
organiza țiile guvernamentale sau organiza țiile nonguvernamentale. R ăspunderea juridic ă a
subiectelor de drept pe plan interna țional îmbrac ă, de regul ă, forma r ăspunderii civile, iar
sancțiunile ce se aplic ă statelor în situa ția în care se împotrivesc m ăsurilor de protec ție sau le
încalc ă pe cele instituite, sunt de ordin politico -economic.

11.1. Răspunderi și sanc țiuni

11.1. 1. Răspunderea contravențională
Sunt considerate contravenții în domeniul apelor, conform art. 87 din Legea apelor nr.
107/1996 (unde sunt enumerate 53 de fapte) dintre care cele mai semnificative sunt:
– executarea sau punerea în func țiune de lucr ări construite pe ape sau care au legatur ă cu apele,
precum și modificarea sau ex tinderea acestora, f ără respectarea avizului sau autor izației de
gospodărire a apelor ;
– folosirea resurselor de ap ă de suprafa ță sau subterane în diferite scopuri, f ără respectarea
prevederilor autoriza ției de gospod ărire a apelor, cu excep ția satisfacerii necesit ăților
gospod ăriei proprii;
– evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și desc ărcarea de reziduuri și orice alte materiale
în resursele de ap ă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autoriza ției de gospod ărire a
apelor;
– nerespectarea de c ătre agen ții economici a obliga ției de a solicita autoriza ția de gospod ărire a
apelor, la termenele stabilite;
– neîntreținerea corespunz ătoare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de c ătre cei c ărora
li s-a recunoscut un drept de folosin ță a apei sau de c ătre de ținătorii de lucr ări;
– practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru aliment ări cu ap ă potabil ă, a
pisciculturii în regim de furajare a peștilor ;
– vărsarea sau aruncarea în instala ții sanitare sau în rețele de canalizare a reziduurilor petroliere
sau a substanțelor periculoase ;
– inexisten ța, la utilizatorii de ap ă, a planurilor proprii de prevenire și combatere a polu ării
accidentale sau neaplicarea acestora;
– inexisten ța dispozitivelor sau a aparaturii de m ăsură și control al debitelor de ap ă captate sau
evacuate ;
– neparticiparea la ac țiunile de ap ărare împotriva inunda țiilor, de combatere a secetei sau a altor
calamit ăți natural [ Ernest Lupan , 2000] .

11.1. 2. Răspunderea penală
Înafara faptelor care, deși sunt contraven ții, pot fi s ăvârșite în anumite condi ții când sunt
considerate infrac țiuni, în art. 92 din Legea apelor nr. 107/1996 sunt reglementate mai multe
infracț iuni în domeniul apelor. Astfel, evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de sup rafață
sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele m ării teritoriale de ape uzate, de șeuri,
reziduuri sau produse de orice fel, care con țin substan țe în stare solid ă, lichid ă sau gazoas ă,
bacterii sau microbi, în cantit ăți sau concentra ții car e pot schimba caracteristicile apei, f ăcând-
o astfel dăunătoare pentru s ănătatea și integritatea corporal ă a persoanelor, pentru via ța
animalelor și mediul de via ță, pentru produc ția agricol ă sau industrial ă ori pentru fondul piscicol
constituie infrac țiuni și se pedepse ște cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Utilizarea resurselor de ap ă, în diferite scopuri f ără autoriza ția de gospod ărire a apelor ,
constituie infractiune și se pedep șeste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amend ă.
Restr ângerea utiliz ării apei potabile pentru popula ție în folosul altor activit ăți sau dep ășirea
cantit ății de ap ă alocate, dac ă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea
unor unit ăți de ocrotire social ă ori a creat neajunsuri în alimentarea cu ap ă a popula ției,
constituie tot infrac țiune și se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
Poluarea în orice mod a resurselor de apa, dac ă are un caracter sistematic și produce
daune utilizatorilor de ap ă din aval constituie, de asemenea , infrac țiune și se pedepse ște cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă.
Fapta s ăvârșită împotriva unei colectivit ăți, prin otr ăvire î n mas ă, provocare de epidemii
sau de alte consecin țe deosebit de grave, ca urmare a otr ăvirii sau a infect ării ap ei, se pedepse ște
potrivit Codului penal.
11.1. 3. Răspunderea civilă
Răspunderea civilă în cazul polu ării apelor, intervine ori de c âte ori prin contraven ție
sau infrac țiune s ăvârșite în acest domeniu se cauzeaz ă și un prejudiciu patrimonial. Aceast ă
răspundere are caracter obiectiv, independent de culp ă. În cazul pluralit ății autorilor,
răspunderea este solidar ă [Ernest Lupan , 2000] .

CAPITOLUL XII
PARTEA PRACTICĂ

12.1. Impactul poluării apelor cu metale datorită deșeurilor miniere
12.1. 1. Introducere

Apa este elementul geologic comun, prezent în aproape orice structură geologică, în
diferite varietăți de existență și manifestare. Poluarea mediului geologic are ca agent principal
de transport apa, pe întregul circuit global al acesteia: în a tmosferă (vapori și precipitații), la
nivelul suprafeței topografice (curgerea de suprafață), în adâncul hidrostructurilor (curgerea
subterană).
Se poate considera c ă toate apele naturale, în diferitele lor stadii sunt de fapt roci formate
de mineralul ap ă, H 2O. Apele naturale nu sunt niciodat ă pure. Ele con țin diferite impurit ăți
gazoase sau dizolvate și macro și microparticule .
Pentru unii poluanți , apa reprezintă un mediu de transport, pentru altii un rezervor.
În ultimii ani au exist at foarte multe pre ocupări legate de influența metalelor și în special
a metalelor grele din haldele de steril, asupra mediului înconjurător și, mai ales a apelor . Asfel
de preocupări există atât la noi în țară, cât și pe plan internațional.
Haldele de steril minier reprez intă o sursă de poluare pe termen lung, deoarece în
anumite condiții de mediu, diferite metale din componen ța mineralelor pot fi eliberate în mediul
înconjurător. Astfel, i dentificarea unor caracteristici mineralogice și geochimice ale produșilor
atmosferici din haldele de steril, rezulta ți în urma lucrărilor de exploatare în cariera de la
Negoiul Românesc (Călimani), precum și impactul acestora asupra mediului a fost abordat ă în
lucrarea [Stumbea D. , J. Earth Environ. Sci., 5(2), p. 9-18, 2010 ]. Prin evaluarea în mod direct ,
prin spectrometrie de absorbție atomică a con ținutului de metale grele și conținutul ui de arsenic
din apele naturale , datorit ă activit ăților miniere din zona r âului Arie ș s-a stabilit gradul de
poluare de pe acest r âu [Marin C., Tudorache A. Moldovan Oana Teodora, Povara I. Rasca
Geza , J. Earth Environ. Sci., 5(1), p. 13-24, 2010 ].