Spalarea Banilor Si Riscul Bancar Implicat

Spalarea banilor si riscul bancar implicat

1. Condiții care favorizează spălarea banilor

1.1 Economia subterană

În anul 1977, Peter Gutman publică în „Financial Analyst Journal” un studiu cu titlul The Subterranean Economy în care vorbește despre activitatea economică neînregistrată statistic. Conceptul de „economie subterană” a fost preluat apoi de comunitatea economică internațională.

Pornind de la studiul economistului american și având în vedere scopul evident al activității subterane, respectiv maximizarea veniturilor indiferent de mijloacele folosite, Ștefan Popa și Adrian Cucu, definesc economia subterană ca fiind „ ansamblul activitaților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat ”.

În concepția specialiștilor din țările unde crima organizată are rădăcini adânci și se manifestă permanent în viața cotidiană a societății, aceasta este definită prin existența unor grupuri infracționale, organizate în ideea înfăptuirii unor activități ilegale, conspirate, având drept principal scop obținerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Arsenalul complex al acestor grupuri de infractori cuprinde, în diferite proporții, folosirea violenței, șantajul, escrocarea forței de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persoane, prostituția, contrafacerea și plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităților publice și chiar acțiuni aparent legale, dar care presupun încălcarea legislatiei în vigoare, toate acestea în scopul acumulării unor venituri substanțiale pe care, după ce au fost reciclate, le canalizează în reluarea activității infracționale, la niveluri superioare, cu un grad de pericol social mai ridicat, inclusiv pentru a „cumpăra” și controla organismele puterii și administrației statului.

La începutul mileniului III, după mai multe decenii de acumulări și transformări, marile regiuni dezvoltate ale lumii construiesc cadrul social, economic, cultural și politic al unei noi civilizații. În același timp, mai mult ca oricând, lumea de astăzi este confruntată cu un inamic nou, “crima strategică”, care este o combinație profund ilegală de crimă organizată, trafic de droguri și terorism, cu o întindere și un conținut larg ce amenință grav puterea legitimă a statelor.

Exponenții acestor activități speculează cu tenacitate și imaginație diabolică orice disfuncție din interiorul statelor, fie ele bogate sau sărace. La nivel mondial ststisticile organismelor abilitate estimau, în anul 2002, afaceri ilicite al căror produs financiar depășea 1100 miliarde dolari.

În anul 1996 estimarile FMI stabileau cantitatea totală de bani murdari din economie undeva între 2 si 5 procente din PIB-ul mondial. Folosind datele statistice din 1996, rezultă că suma de bani « spălați » se încadrează între 590 și 1500 miliarde dolari americani. Desi intervalul de variatie este foarte mare, chiar si cea mai mica valoare subliniaza seriozitatea problemei fiind comparabilă ca valoare produsul intern al Spaniei.

În ceea ce privește pericolul social deosebit al crimei organizate, nu este de neglijat faptul că organizațiile mafiote sunt mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile și mai rafinate în acțiunile lor ilegale decât structurile de luptă împotriva lor.

Deși este afectată orice societate, sub diverse forme – în funcție de tradiții, condiții economice și politice specifice și de tipul de activitate implicat – crima organizată, traficul de droguri și terorismul reprezintă grave amenințări mai ales la securitatea democrațiilor în formare din Europa Centrală și de Est și implicit pentru România.

Conjunctura internațională în care se manifestă aceste grave fenomene a surprins nepregătite noile democrații din Europa Centrală și de Est. Tranziția la economia de piață a demarat în majoritatea statelor de la zero, vidul legislativ ori insuficiența cadrului juridic precum și criza de autoritate a instituțiilor statului de drept au constituit cauze care au favorizat apariția și proliferarea crimei organizate, au condus la crearea și dezvoltarea unor economii subterane, la exacerbarea marii violențe, subminând puterea statului și încrederea unor cetățeni în capacitatea acestuia de a-i proteja.

Deschiderea frontierelor în regiune și relaxarea controalelor vamale au constituit alte condiții favorizante pentru creșterea criminalității. Grupurile de infractori, din ce în ce mai organizate, cu articulații în grupările de tip mafiot din Europa și din alte zone ale lumii, au prosperat din plin din activitățile ilicite.

Studiu de caz : Evoluția economiei subterane în România după 1990.

Față de aceste realități, comunitatea internațională caută cu febrilitate remediile necesare. Din acordurile și convențiile internaționale, respectiv Convenția Națiunilor Unite de la Viena (1988) împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, Convenția cu privire la spălarea banilor, cercetarea, sechestrarea și confiscarea profiturilor rezultate din infracțiuni (Strasbourg-1990), Acordul și Convenția de la Schenghen (1985; 1990), precum și din Directiva Comunității Europene (Luxembourg 1991) rezultă că problematica ridicată de crima organizată trebuie soluționată în forță, în special prin mijloacele legii penale.

Regiunea Central-Est Europeană este expusă în mod particular actului crimei organizate, atât din considerente de ordin geografic, cât și din motivații de ordin politic. În România, până în prezent, crima organizată nu s-a manifestat la intensitatea și amploarea existentă în țările vestice sau limitrofe și nici nu au proliferat organizații criminale de un tip deosebit. Cu toate acestea, sunt creați factorii socio-economici și criminologici propice și chiar stimulenți pentru crima organizată internă, existând tendințe evidente de racordare rapidă a acesteia la procesul de globalizare și internaționalizare a organizațiilor criminale cu care se confruntă statele lumii.

Atunci cand o activitate ilegala genereaza profituri substantiale, cel care o săvârșește trebuie mai întâi să găsească o modalitate de a controla fondurile fără a atrage atenția. Acest lucru se realizează prin mascarea surselor, schimbarea formei sau mutarea fondurilor într-o locație unde să atragă cât mai puțin atenția.

Nu se poate vorbi de crimă organizată fără a se face referire la spălarea banilor murdari, mijlocul prin care organizațiile de tip mafiot dau aparență legală profiturilor obținute din activități ilegale, pentru a se folosi apoi, nestingheriți, de acești bani, pentru a-i reinvesti în dezvoltarea activităților care i-au produs.

Cei care se ocupă cu activități ilegale se folosesc în prezent de avantajele globalizării vietii economice care permite transferul rapid de fonduri peste granitele nationale. În plus, majoritatea cazurilor de spălare de bani din ultimii ani au o trăsătură comună : organizațiile criminale se folosesc din plin de oportunitățile oferite de paradisurile fiscale și centrele offshore pentru a „legaliza” veniturile din activități ilicite.

1.2. Paradisurile fiscale și centrele financiare offshore

Ca o definitie mai generală, prin termenul de paradis fiscal se înțelege orice țară care nu percepe impozite ori impozitele sunt mult reduse (pe toate categoriile de venituri sau doar pe unele), un nivel ridicat al secretului bancar sau comercial, cerințe minime din partea băncii și nici un fel de restricții asupra schimburilor valutare.

Paradisurile fiscale oferă numeroase facilități pentru investitorii care doresc să ascundă originea adevărată a fondurilor, de la posibilitatea constituirii de corporații internaționale la serviciile bancilor offshore, care nu sunt supuse controlului autorităților. Dificultățile întâmpinate de organele de control sunt amplificate de faptul că paradisurile fiscale respectă cu strictețe secretul bancar, protejându-i pe investitori de investigații financiare din țările de reședință.

Secretul bancar și spălarea banilor sunt două notiuni diferite, ambele cu un scop legitim și justificare comercială, dar care oferă protecție nelimitată escrocilor atunci când se abuzează de ele cu scopul de a face afaceri cu orice cost. Dezvoltarea Internet-ului și folosirea acestuia în sistemul financiar-bancar au oferit o nouă dimensiune fraudei și spălării banilor.

Principala problemă a băncilor virtuale este că nu sunt supravegheate corespunzător, pentru că nu este clar cine are jurisdicție, așa cum reiese și din mărturia depusă de un observator în fața Congresului American în cazul falimentului băncii „European Union” în 1997. Banca își desfășura activitatea conform unei licențe din partea Guvernului Antigua. „Serverul se afla în Washington, DC. Operatorul acestui server , dar responsabil și cu pagina de internet a băncii, se afla în Canada.

1.3. Tranziția de sistem, mediu favorizant pentru manifestarea economiei subterane

În economia socialistă, planificată, legi complexe stabileau corelații riguroase între cantitățile de mărfuri ce urmau a fi produse, normele de consum, prețurile și locul în care urma să aibă loc comercializarea. Tocmai această strictețe a determinat dezvlotarea în paralel a unei economii subterane.

În literatura de specialitate publicată în perioada 1985-1990 se aprecia ca economia subterană din țările socialiste, deși departe de nivelul existent în țările occidentale, ea exista. De exemplu, în cazul URSS, specialiștii CIA au stabilit nivelul economiei subterane între 15-20%.

Desigur, proporțiile variază de la stat la stat în funcție de rigoarea legilor. Cert este că traficul de frontieră, munca neînregistrată, producția ascunsă a unor bunuri, contrabanda, traficul de carne vie sau corupția au existat.

În anul 1990, pe fondul lipsei totale sau a ofertei limitate de bunuri de consum și al îngrădirii dreptului cetățenilor la libera circulație, toate statele foste socialiste au devenit o piață de desfacere tentantă, profitabilă pentru mărfuri de uz curent, articole textile, bunuri casnice, produse alimentare. Ca urmare, ramificațiile economiei subterane au pătruns facil și au câștigat segmente importante ale acestor piețe uriașe , dispuse în general să cheltuie și, în fond, nepretențioase.

Specific anilor 1990 a fost scăparea de sub control a unor importante cantități de materiale radioactive și armament care au intrat în jocul economiei subterane. Adăugând și problema producției, comercializării și consumului de droguri se poate concluziona că spațiul economic fost socialist constituie un teritoriu în care componenta criminală a economiei subterane a căpătat dimensiuni neîntâlnite anterior.

1.4. Conceptul de „spălare” a banilor

Termenul de spălare a banilor a fost utilizat pentru prima dată în anii 1920, când oameni ca Al Capone deschideau spălătorii pentru a le folosi drept paravane pentru reciclarea fondurilor obținute din activități ilegale. Principalul avantaj al spălătoriilor era folosirea numerarului și imposibilitatea contabilizării exacte a veniturilor obtinute. Începând cu anii 1980 în acest scop sunt folosite restaurante fast-food, cazinouri și alte societăți comerciale care au la bază numerarul.

În cadrul activităților infracționale numerarul este principalul mijloc de schimb. Organizațiile infracționale trebuie să convertească numerarul în sine în forme mai ușor de transferat. Pentru a desăvârși apoi schema de reciclare a fondurilor, veniturile trebuie să fie spălate fără a lasa nici o urmă detectabilă.

Spălarea banilor este un proces complex prin care veniturile care provin dintr-o activitate infracțională sunt transferate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime în scopul de a ascunde adevărata natură, proveniența sau dreptul de proprietate asupra fondurilor respective.

Banii obtinuți din activități ilicite sunt frecvent transferați în afara țării și apoi rulați prin sistemul de plăți internaționale pentru a acoperi urmele lăsate. Deși unele circuite sunt foarte complicate, structura lor de bază este una simplă cu două elemente majore: ascunderea veniturilor ilicite și convertirea lor în fonduri aparent legale. Escrocheria este pusă în aplicare, aproape invariabil, prin reprezentarea falsă a unor fapte, precum proveniența ilicită și adevăratul drept de proprietate asupra fondurilor.

Strategiile de spălare a banilor includ tranzacții care, prin volum, sunt foarte pofitabile și deci atractive pentru instituțiile financiare legale. Spălarea banilor orientează banii dintr-o activitate ilegală și îi plasează în investiții binevoite în economia legală.

În esență, regula de bază pentru reușita procesului de spălare a banilor este ca întotdeauna tranzacția ilegală să se apropie cât mai mult de una legală. Ca urmare, mijloacele folosite în spălarea banilor sunt variațiuni minore ale tranzacțiilor implicate de activități legale. La suprafață pot fi imposibil de diferențiat; diferența devine clară atunci când o ilegalitate este descoperită și autoritățile urmăresc traseul banilor. De aceea este esențială distrugerea documentelor pe baza cărora au fost transferați.

2. Cadrul legislativ și instituțional

2.1. Cadrul legislativ

2.1.1. Cadrul legislativ internațional

A. CONVENTII INTERNATIONALE

Convenția ONU privind traficul ilicit de droguri si de substanțe psihotrope, Viena, 1988. Prevederi cheie:

Incriminarea spălării banilor – Art. §1(b); Identificarea & urmărirea veniturilor obținute din infracțiuni – Art. 5 §2; Blocarea si sechestrarea bunurilor – Art. 5 §2; Înregistrările financiare – Art. 5 §3; Secretul bancar neopozabil față de norme speciale- Art. 5 §3; Asistența legală mutuală- Art. 5, §4; Împărțirea bunurilor confiscate- Art. 5, §5(b); Sarcina probei revine acuzatului- Art. 5, §7.

Convenția Consiliului Europei nr. 141 privind spălarea, cercetarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor obținute din infracțiuni, Strasbourg, 8 Noiembrie 1990. Prevederi cheie: Infracțiunea de spălare a banilor este comisă și dacă infracțiunea predicat se realizează in străinătate; Întărirea confiscării și a măsurilor asiguratorii; Cooperarea juridica și asistența tehnică.

Convenția ONU privind Crima Organizata Transnaționala, Palermo, 2000. Prevederi cheie: Cuprinde toate infracțiunile predicat, toate infracțiunile penale grave; Instituie un regim reglementat pentru bănci, instituții financiare non-bancare și alte organisme susceptibile de spălare a banilor; Regimul include:

–Reguli de identificare a clientului;

–Obligația de păstrare a evidentelor;

–Obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte

Autoritățile vor trebui să aibă capacitatea de a coopera și de a schimba informații la nivel național și internațional.

B. COMUNITATEA EUROPEANA

Directiva Consiliului Uniunii Europene pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor -91/308/EEC – Bruxelles, 10 Iunie 1991 – modificata de Directiva 2001/97/EC a Parlamentului si a Consiliului European – 4 Decembrie 2001;

C. Grupul de actiune financiara internationala:

• Cele 40 de Recomandări GAFI;

• Recomandările Speciale privind Finanțarea Terorismului.

D. COMITETUL PRIVIND SUPRAVEGHERE BANCARA DE LA BASEL:

• Măsuri prudențiale de identificare a clientului pentru sectorul bancar – Basel, 2001.

Cadrul legislativ intern

În ceea ce privește România, desigur ca era necesară elaborarea unui cadru legislativ care să protejeze statul român și economia națională împotriva consecințelor negative ale manifestărilor crimei organizate și a fenomenului de spalare a banilor, astfel Guvernul României a inițiat o serie de măsuri menite să ducă la intensificarea și concentrarea eforturilor de combatere și limitare a efectelor negative ale acestor fenomene.

În acest sens, a fost adoptat un pachet de acte normative care au răspuns necesităților de sancționare a faptelor circumscrise crimei organizate, cum sunt spălarea banilor și activitățile teroriste.

Legea nr.21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor care a fost elaborată atât ca urmare a manifestării și evoluției ascendente a fenomenului de spălare a banilor, cât și a necesității armonizării sistemului legislativ cu prevederile Directivei Europene nr.91/308/CEE din 10.06.1991 pentru prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor și cu prevederile celor 40 de recomandări elaborate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională.

Această lege a stabilit o listă limitativă a infracțiunilor generatoare de bani murdari, regăsindu-se printre altele, contrabanda, înșelăciunea în domeniul bancar-financiar sau de asigurări, bancrută frauduloasă, infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatorului, infracțiunile săvârșite cu cărți de credit, infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori.

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care a extins aria infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora (stabilirea cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații).

O.U.G.nr.141 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice, aprobată prin Legea 647/2002, care stabilește că sunt acte de terorism, dacă sunt săvârșite în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică, infracțiunile de omor, vătămare corporală și vătămare corporală gravă, distrugere, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a materialelor nucleare și materialelor explozibile.

O.U.G. nr.159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism aprobată prin Legea 466/2002, care interzice toate operațiunile financiar-bancare între rezidenți și nerezidenți, precum și între nerezidenți, constând în operațiuni de cont curent și de cont de capital, inclusiv operațiunile de schimb valutar, așa cum sunt definite prin reglementările valutare emise de Banca Națională a României, efectuate pentru sau în contul persoanelor fizice ori juridice indicate de Rezoluția nr.1267/1999 a Consiliului de Securitate.

Acest act normativ incriminează ca infracțiune fapta persoanei de a pune la dispoziție sau de a colecta fonduri, direct sau indirect, știind că aceste fonduri sunt folosite în întregime sau în parte pentru săvârșirea unor acte de terorism.

Legea nr.143/2000 pentru combaterea traficului de stupefiante care reglementează și instituțiile “livrării supravegheate” și a investigatorilor acoperiți.

Legea nr.704 din 03.12.2001 privind asistență judiciară internațională în materie penală.

Legea nr.682 din 19.12.2002 privind protecția martorilor, care la art.2 lit.h stabilește infracțiunile care fac parte din infracțiunile grave, iar la lit.l prevede ca grupul sau organizația criminală reprezintă grupul structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane care există de o anumită perioadă și acționează în înțelegere, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține, direct sau indirect, un avantaj financiar sau de altă natură.

Legea nr.39/29.01.2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate care definește de asemenea grupul infracțional organizat și care stabilește ca infracțiuni grave o serie de infracțiuni de natură economico-financiară (spălarea banilor, divulgarea secretului economic, concurenta neloială, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind operațiuni de import sau export, infracțiuni de corupție, bancrută frauduloasă, infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și a rețelelor informatice sau de comunicații).

La data de 18.11.2003, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 485 pentru modificarea și completarea Legii bancare nr.58/1998, prin care s-a introdus art.37 care prevede că “ în cauzele penale, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, băncile vor furniza informații de natura secretului profesional ”.

La toate acestea se adaugă : Legea nr. 27 din 16 ianuarie 2002 – pentru ratificarea Convenției penale privind corupția, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, Legea nr. 263 din 15 mai 2002 – pentru ratificarea Convenției Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990;

La 1 martie 2006 a fost aprobată Legea nr. 36 pentru aprobarea O.U. nr. 135/2005

privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism.

2.2. Cadrul instituțional

2.2.1. Cadrul instituțional internațional

Grupul de Actiune Financiara Internationala (G.A.F.I.) de lupta împotriva spălării banilor a fost înființat la summit-ul G7 de la Paris, în 1989. El a fost mandatat să elaboreze criterii internaționale pentru lupta împotriva spălării banilor și să se asigure că toate țările iau măsuri efective împotriva acestui fenomen. După atacul din 11 septembrie, GAFI monitorizează, de asemenea, implementarea unui plan de luptă împotriva finanțării terorismului.

În prezent, GAFI include 31 de state membre și 2 organizații regionale: Comisia Europeană și Consiliul de Cooperare în zona Golfului. România face demersuri pentru a intra în rândul membrilor GAFI.

GAFI a elaborat 40 de recomandari care formează cadrul internațional al luptei împotriva spălării banilor. Recomandarile sunt actualizate periodic, având în vedere evoluția și tendințele fenomenului de spălăre a banilor.

Grupul Egmont este un forum internațional informal al unităților de informații financiare, adică organizații care primesc și analizează rapoarte de tranzacții suspecte din sectoarele financiare și din alte domenii vulnerabile, în cadrul luptei împotriva spălării banilor. A fost inființat în 1995, la inițiativa comună a unităților de informații financiare din Belgia (CTIF-CFI) și Statele Unite (FinCen).

Scopul principal al grupului Egmont este stabilirea unei rețele de cooperare internaționale pentru schimbul de experiență și de informații operative. În prezent, grupul numără 84 de membri, printre care și România.

Una dintre cele mai importante realizări ale grupului Egmont este elaborarea unei definiții pentru “unitatea de informații financiare”, care a fost deja inclusă în câteva documente internaționale, între care și o declarație de principiu, care definește principiile schimbului de informații între unitățile de informații financiare.

Programul Națiunilor Unite privind Combaterea Spălării Banilor – United Nations Global Programme Against Money Laundering; www.unodc.com

Rețeaua internațională de informații privind spălarea banilor – International Money Laundering Information Network; www.imolin.org

2.2.2. Cadrul instituțional intern

În plan instituțional, România a adoptat o serie de măsuri menite să responsabilizeze instituțiile cu atribuțiuni de aplicare a legii în domeniul prevenirii și combaterii criminalității economico-financiare.

Înființat în anul 1999, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor funcționează, conform art.19 al.1 din Legea 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, ca organ de specialitate în subordinea Guvernului.

Oficiul are ca obiect de activitate, prevenirea și combaterea spălării banilor, scop în care primește, analizează și prelucrează informații financiare, iar când constată existența unor indicii temeinice de spalare a banilor sesizează Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Oficiul este condus de un președinte cu rang de secretar de stat, numit de Guvern, din rândul membrilor Plenului Oficiului. Plenul constituie structura deliberativă și de decizie, membrii acestuia fiind numiți în funcție, pe o perioada de 5 ani prin hotărârea Guvernului. În exercitarea atribuțiilor sale, Plenul Oficiului adoptă decizii cu votul majorității membrilor acestuia.

Plenul este alcatuit din șapte membrii, reprezentanți ai Ministerului Justiției, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Finanțelor Publice, Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție, Băncii Naționale a României, Curții de Conturi a României și a Asociației Române a Băncilor.

Pe langă activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor, Oficiul are și rolul de a sprijini depistarea și stoparea fluxurilor financiare, care finanțează terorismul și actele de terorism, scop în care prelucrează și analizează informațiile primite de la entitățile raportoare prevăzute la art.8 din Legea 656/2002.

Pentru îndeplinirea în bune condiții a scopului său, Oficiul poate solicita oricărei instituții competente informații care sunt coroborate cu cele din baza proprie de date pentru clasificarea suspiciunilor privind spălare a banilor.

Oficiul colaborează cu instituțiile responsabile cu aplicarea legii în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor, cooperează și efectuează schimburi de informații cu instituțiile similare din străinătate, cât și cu organismele internaționale, europene și regionale care au atribuțiuni în această materie.

Prin HG nr.76/2001 a fost inființat Comitetul Național de Prevenire a Criminalității, ca organism interministerial sub autoritatea primului ministru și în coordonarea ministrului justiției.

Principalul rol al Comitetului îl constituie elaborarea, corelarea și monitorizarea politicii Grupului de prevenire a criminalității la nivel național. Cele mai importante atribuții ale acestui comitet sunt în legatură cu :

analiza cauzelor criminalității ;

evaluarea efectelor măsurilor legislative ;

formularea de propuneri privind modificarea și completarea legislației.

Pentru realizarea unei coordonări și cooperări eficiente a organelor statului cu atribuții de control în domeniul economico-financiar, prin OG nr.64/2003 a fost inființată Autoritatea Naționala de Control în subordinea Guvernului, care este condusă de către un ministru delegat.

În subordinea Autorității Naționale de Control se află:

-Corpul de Control al Guvernului, în structura căruia funcționează și punctul unic de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

-Garda Financiară;

-Autoritatea Națională Vamală ;

-Agenția Națională de Control al Exporturilor, iar prin decizia nr.131/2003 a primului-ministru, Autoritatea Națională de Control, coordonează și activitatea ONPCSB.

În subordinea Parlamentului României funcționează organe de control financiar și supraveghere prudențială, astfel :

– Banca Națională a României, cu sucursalele județene în plan teritorial. Aceasta, prin Direcția de Supraveghere asigură controlul și supravegherea prudențială în sectorul bancar.

– Curtea de Conturi a României care are la nivelul județelor Camerelor de Conturi, asigură controlul gestionării bunurilor și valorilor instituțiilor publice de stat.

– Comisia Națională a Valorilor Mobiliare care asigură controlul la nivel național asupra agenților economici care funcționează pe piața de capital prin Departamentul de Control și Anchetă.

– Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cadrul căreia funcționeaza Departamentul de control

3. Fenomenul de spălare a banilor

3.1. Etapele spălării banilor

Grupul de acțiune financiară (GAFI) în unul dintre primele sale rapoarte, „ Lupta contra spălării capitalurilor ”, arăta că procesul de spălare se desfășoară în trei etape fundamentale. Este vorba de :

Plasare ;

Stratificare ;

Integrare .

Plasarea presupune deplasarea fizică a fondurilor în numerar departe de sursa lor. Necesitatea plasării derivă din faptul că este posibilă supravegherea de către organele de aplicare a legii a surselor de obținere ilicită a numerarului.

Ca primă etapă a infracțiunii de spălare a banilor, plasarea reprezintă mișcarea inițială a banilor pe cale criminală, pentru a schimba forma fizică sau locul acestora și pentru a-i plasa în afara ariei de acoperire a autorităților de impunere a legii. Adică, plasarea reprezintă înlăturarea fizică a banilor gheață.

Stadiul de plasare se poate realiza, în principal, prin următoarele tehnici:

scoaterea sumelor bănești din țară prin contrabandă;

depozitarea valutei în bănci, cazinouri, burse etc. în sume mai mici decât cele ce necesită raportare în instituții financiare;

convertirea valutei în cecuri bancare sau alte instrumente negociabile în bănci sau în alte instituții financiare;

depozitarea valutei în conturi bancare (conturi bancare unice sau multiple în cadrul uneia sau a mai multor instituții financiare);

schimbarea bancnotelor de valoare mică în bancnote de valoare mai mare;

transformarea banilor în mărfuri, metale prețioase etc.;

utilizarea unor instituții care, prin natura lor, generează sume mari în numerar, precum ar fi barurile, cluburile de noapte, restaurantele și saloanele de coafură .

Cea mai răspândită tehnică de plasare este cea de creare unui circuit fictiv al fondurilor la întreprinderile cu un volum mare de bani în numerar (de exemplu: cazinouri, parcuri taxi, pizzerii, restaurantele, centre comerciale, punctele de schimb valutar).

Această fază a procesului de spălare a banilor este cea mai vulnerabilă, deoarece presupune colectarea și manevrarea unei imense cantități în numerar; până la depunerea în bancă este greu de evitat lăsarea unor urme detectabile.

Stratificarea (sau investirea) reprezintă o a doua etapă a spălării banilor în care banii sunt transferați prin diferite întreprinderi, corporații și instituții financiare. Etapa de stratificare urmărește crearea unor complexe « straturi » de tranzacții financiare, concepute pentru a anihila orice posibilitate de control asupra fondurilor

Modalitățile confuze și complicate prin care strat după strat de activități și tranzacții adăugate unul altuia sunt menite să facă detectarea profiturilor ilegale extrem de dificilă. Practic, în etapa de investire, banii sunt introduși în sistemul economic – financiar.

Stratificarea poate implica următoarele tehnici:

– depozitarea numerarului (scos din țară prin contrabandă) la o bancă din străinătate;

– îmbinarea banilor proveniți din surse ilegale cu cei proveniți din surse legale;

– crearea unui cont fictiv în străinătate, pentru a primi fonduri și a efectua plăți cu acele fonduri;

– transferarea electronică a banilor de pe un cont bancar național pe unul din străinătate;

– transferarea electronică a banilor de pe un cont bancar A pe un cont bancar B, apoi pe unul C etc.;

– mișcarea banilor de la întreprinderea A la întreprinderea B, apoi la întreprinderea C;

– vânzarea diferitelor forme de instrumente financiare derivate, etc.

Multe entități folosesc în ultimul timp Internetul pentru a propune servicii de spălare de bani, sub aparența serviciilor financiare extrateritoriale, sau pentru a studia posibilitățile de plasament legal. Dat fiind caracterul din ce în ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul său din orice loc din lume. În această situație cei care doresc să spele banii murdari pot controla orice cont, deschis la aproape orice bancă din lume (limitările sunt date de accesul la tehnologia necesară). În această situație, poate fi controlat orice cont, indiferent de intermediarul care l-a deschis, fără a se putea face legătura între cei doi.

Adică, etapa de stratificare constă în săvârșirea diverselor operații ce au scopul de a împiedica organele de drept în descoperirea și depistarea fondurilor ilegale. În această etapă intervine efectiv riscul de spălare a banilor prin intermediul băncilor. Pentru a evita acest aspect băncile trebuie să își formeze personalul în vederea depistării tranzacțiilor suspecte.

Integrarea, etapa finală a procesului de spălare a banilor, în care profitul din activitatea criminală este acum folosit în tranzacții financiare care par a avea un caracter legal. La această etapă se fac investiții în afaceri, se acordă împrumuturi persoanelor fizice, se achiziționează active, astfel încât toate tranzacțiile efectuate par a fi legale.

Printre tehnicile de operare a integrării se enumeră:

formarea unei întreprinderi străine (în Elveția, Panama, insulele Cayman) și deschiderea unui cont bancar pentru această întreprindere, pentru ca mai târziu banii să fie mutați din acest cont sub formă de împrumut, plăți, conform unor scrisori de credit, onorarii de consultanță, salarii, comisioane etc.;

depozitarea banilor în numerar într-un cont bancar, atribuind acestora aparența mijloacelor provenite din vânzări;

plata salariilor, comisioanelor sau onorariilor unei întreprinderi sau ale unei persoane fizice, efectuată de către companii sau întreprinderi care au primit bani ce au fost stratificați prin intermediul unor companii străine sau naționale;

primirea banilor de la un cazino sau loterie pentru a face ca fondurile să pară a fi câștiguri legale de pe urma jocurilor de noroc.

Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor așeza rezultatele la loc în economie în așa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar apărând drept fonduri legale.

3.2. Punctele slabe ale operațiunii de spălare a banilor

În cadrul procesului de spălare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, dificil de evitat de către cel care spală banii și în consecință ușor de recunoscut, respectiv :

intrarea numerarului în sistem ;

trecerea numerarului peste frontiere ;

transferurile în cadrul și dinspre sistemul financiar.

(a). Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin :

fragmentarea operațiunilor în numerar în scopul evitarii raportării tranzacției prin divizarea operațiunilor sub nivelul minim de raportare (în România 10.000 euro) ;

folosirea inadecvată a listelor de excepții (prin care unele categorii de operațiuni cu numerar sunt exceptate de la raportare); presupune uneori complicitatea unităților financiare respective;

alcătuirea de false documente de raportare pentru a justifica numerarul general;

depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca transferuri interbancare;

(b). Trecerea numerarului peste frontiere se realizeaza în principal prin :

exportul ilegal de valută, cu diferite mijloace de transport fără a respecta legislația în vigoare cu privire la raportarea sumelor ce ies din țară și au ca destinație țări în care nu se pune problema justificării sumelor în numerar; adesea aceste sume se întorc prin transfer electronic.

(c). Tansferurile în cadrul și dinspre sistemul financiar. Cel mai adesea fodurile intră în sistem prin folosirea instituțiilor financiare neconvenționale în procesul de integrare a fondurilor ; (amintim aici casele de schimb valutar, cazinourile comercianții de bunuri de folosință îndelungată, agențiile de transfer de fonduri).

3.3. Ghidul tranzacțiilor suspecte

Deoarece tipurile de tranzacții care pot fi folosite de spălătorii de bani sunt aproape nelimitate, este dificil să se definească o tranzacție suspectă. Totuși, o tranzacție suspectă va fi adesea una care este incompatibilă cu ceea ce se știe despre client, cu afacerile normale pentru acel tip de cont. Prin urmare, primul pas în recunoașterea tranzacțiilor suspecte este de a știi suficient despre afacerea clientului pentru a recunoaște dacă o tranzacție sau o serie de tranzacții sunt neobișnuite, suspecte.

Toate băncile ar trebui sa aibă proceduri adecvate în aplicare care să prevină banca de a fi folosită in scopuri de spălare a banilor. Anumite elemente cheie, cum ar fi politicile de acceptare a clientului, cerințele de identificare a clientului, monitorizarea continuă a conturilor cu grad mare de risc și a managementului de risc, ar trebui incluse atunci când se elaborează un program “Cunoaște-ți clientul!”.

În orice caz, băncile au nevoie de obținerea tuturor informațiilor necesare in vederea stabilirii identității fiecărui nou client, a scopului și naturii relației de afaceri pe care acesta intenționează a o desfasura.

3.3.1. Caracteristici specifice băncilor

Pe lângă cerințele generale de identificare, natura activității bancare poate confrunta băncile cu probleme de identificare specifice, cum ar fi:

Conturi bancare

Conturile bancare pot fi folosite pentru evitarea procedurilor de identificare ale clientului. Este esențial sa fie ințeleasă adevărata relație de afaceri între client și bancă. Băncile ar trebui să stabilească dacă clientul ia numele altui client, acționează ca un „paravan” sau în numele altei persoane ca administrator, delegat sau alt intermediar. Daca se întâmpla acest lucru, o precondiție necesară este furnizarea unei evidențe satisfăcătoare privind identitatea oricărui intermediar, și a persoanelor în numele cărora ei acționează, precum și detalii privind natura administrării sau alte aranjamente În special, identificarea administratorului ar trebui sa includă toți administratorii, fondatorii/creditorii și beneficiarii.

Conturile clientului deschise de către intermediari de profesie

Când o banca are cunoștință sau un motiv sa creadă că un cont este deschis de către un intermediar de profesie în numele unui client, acel client trebuie identificat. Băncile adesea deschid conturi “comune” administrate de către intermediari de profesie în numele unor entități, cum ar fi fonduri mutuale, fonduri de pensii și fonduri monetare. De asemenea, băncile deschid conturi comune conduse de către avocați sau agenți de bursă care administrează fondurile dintr-un depozit sau acele fonduri încredințate spre păstrare pentru o varietate de clienți. Acolo unde fondurile deținute de intermediari sunt separate la bancă și unde există “sub-conturi” care pot fi atribuite fiecărui client al acestuia, banca trebuie să aplice procedurile de identificare pentru fiecare beneficiar al contului deținut de intermediar.

Acolo unde fondurile sunt separate, banca trebuie să studieze, în primul rând, care sunt beneficiarii de conturi. Băncile trebuie să accepte deschiderea unor astfel de conturi numai cu condiția ca ele sa fie în măsură să stabilească dacă intermediarul a aplicat proceduri corespunzătoare de identificare și dacă acesta dispune de sisteme adecvate de alocare a activelor din cont pe fiecare beneficiar. Când intermediarul nu este în măsura să furnizeze băncii informațiile solicitate cu privire la beneficiari, de exemplu, avocaților le este interzis să furnizeze informații conform codului privind secretul profesional, banca nu va intra în relații de afaceri cu respectivul intermediar.

Corespondența bancară

Corespondența bancară este furnizarea de servicii bancare de la o bancă (“bancă ordonatoare”) la o alta bancă (“bancă-beneficiar”). Folosite de băncile din întreaga lume, conturile corespondente permit băncilor să-și desfașoare activitățile și să furnizeze servicii pe care băncile nu le pot oferi în mod direct. Totuși, dacă băncile nu reușesc să asigure un nivel corespunzător de măsuri prudențiale unor astfel de conturi, ei se expun la o serie de riscuri, si ei înșiși pot deține și/sau transmite bani având legătură cu corupția, frauda sau altă activitate ilegală.

În consecință, băncile trebuie să strângă informații suficiente despre băncile ordonatoare, în scopul înțelegerii pe deplin a naturii relației de afaceri cu banca beneficiar. Factorii care trebuie luați în considerare sunt:

informații privind conducerea băncii beneficiar, relațiile de afaceri importante, sediul și eforturile de prevenire și depistare a spălării banilor;

scopul deschiderii contului;

identitatea oricărei entități – terță parte care va utiliza serviciile de corespondență bancară;

situația reglementărilor și supravegherii bancare în țara băncii partener.

Băncile trebuie să acorde o atenție specială în continuarea relației de afaceri cu băncile-beneficiar aflate în jurisdicții care au standarde scăzute de luptă împotriva spălării banilor sau au fost identificate ca fiind ne-cooperante în lupta împotriva spălării banilor.

3.3.2. Categorii de suspiciune

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a elaborat pe baza datelor colectate de la bănci și alte instituții financiare un „Ghid al tranzacțiilor suspecte” al cărui scop este pregătirea angajaților în vederea recunoașterei tranzacțiilor suspecte. Există zece categorii de bază privind activități și tranzacții care necesită o investigație detaliată și care sunt descrise mai jos.

Lista este ilustrativă și, deși largă, nu este exclusivă. Pot fi făcute conexiuni. Pot exista numeroase motive pentru care o tranzacție, care nu apare în listă, poate sa fi considerată suspectă.

Comportamentul clientului;

Evitarea cerințelor de raportare și de păstrare a înregistrărilor;

Spălarea banilor prin intermediul tranzacțiilor în numerar;

Spălarea banilor folosind conturi bancare;

Spălarea banilor folosind transferuri electronice bancare;

Spălarea banilor folosind operațiunile externe;

Spălarea banilor prin intermediul operațiunilor de credit;

Spălarea banilor folosind tranzacții legate de investiții;

Spălarea banilor folosind documentația de credit și garanții.

Comportamentul clientului

În completarea exemplelor referitoare la comportamentul suspect menționate în partea introductivă, următorii indicii pot fi, în special, observați în sectorul bancar:

Un client care nu dorește să furnizeze informații despre trecutul său personal când deschide un cont sau când procură instrumente monetare peste o anumită valoare.

Un potențial împrumutat este refractar sau refuză să specifice un scop pentru un împrumut sau sursa returnării acestuia, sau furnizează un scop și/sau o sursă care ridica întrebări.

Schimbările de proprietar ale activitatii unui client sau activitățile noilor proprietari nu sunt conforme cu natura obiectului de activitate al clientului, sau noii proprietari sunt refractari în furnizarea informațiilor personale sau privind activitatea financiară din trecut.

Declarațiile financiare ale corporațiilor sau pentru afaceri importante nu sunt realizate de către un contabil.

Un client care nu are nici o înregistrare privind o angajare trecută sau prezentă, dar care realizează tranzacții frecvente cu sume mari.

Un client insistent grăbește angajatul băncii să încheie o tranzacție rapid si nebirocratic, fară a se fi înțeles motivul unei astfel de precipitări (presat de timp)

Un client anunță încasări de plăți, care ulterior nu sunt creditate în contul desemnat inițial.

Un client evită contactul personal cu banca, comunicările având loc doar prin telefax sau telex; în unele cazuri, clientul va numi terțe părti (administratori) ca persoane împuternicite să dispună de cont in vederea evitării contactului.

Un client nu dorește sa primească extrasele de cont și/sau le ridică de la poștă sau de la bancă doar o dată sau de două ori pe an sau niciodată.

Un client nu dorește sa indice banca la care a fost client sau alta bancă (bănci).

B. Evitarea cerințelor de raportare sau de păstrare a înregistrărilor

Un client care este refractar în a furniza informații necesare pentru un raport obligatoriu, să completeze raportul sau să efectueze o tranzacție după ce a fost informat că raportul trebuie completat.

Orice persoana sau grup care constrânge sau încearcă sa constrângă un angajat al băncii pentru a nu îndosaria înregistrarea solicitată sau formularele de raportare.

C. Spălarea banilor folosind tranzacții în numerar

Schimbul de sume mari dintr-o valută în alta, fără nici un scop economic evident, în special atunci când clientul face acest lucru în mod frecvent.

Schimbul unor mari cantități de bancnote de valoare mică în bancnote de valoare mare.

Depuneri și retrageri neobișnuit de mari în numerar, făcute de un client (persoană fizică sau juridică) ale cărui activități implică, în mod normal, folosirea cecurilor sau a altor instrumente de plată fără numerar.

Creșterea substanțială de depuneri în numerar sau de tranzacții in valută ale unui client, fără vreun motiv aparent, în special dacă asemenea sume sunt transferate ulterior, într-un interval scurt de timp, către o destinație care nu poate fi asociată în mod normal clientului.

Depuneri și retrageri în numerar neobișnuit de mari, efectuate de un client care în mod normal folosește un cont curent.

O societate de vânzare cu amănuntul are cu totul alte metode de depozitare a numerarului decât alte societăți din același domeniu într-o anumită zonă geografică.

Tranzacții efectuate în valută pentru afaceri din care în mod obișnuit nu se obține valută.

Depuneri în numerar în mai multe conturi în așa fel încât fiecare sumă este mică (neglijabilă), dar totalul sumei este semnificativ ( „smurffing” ).

Utilizarea unor instrumente monetare multiple în vederea plății unei singure entități, în special, atunci când nici un scop de afaceri aparent nu necesita folosirea unor instrumente multiple.

Clienți care, împreună și simultan, folosesc ghișee diferite pentru a efectua tranzacții cu sume mari în numerar sau în valută.

Un client (de exemplu, un proprietar de magazin) care efectuează câteva depuneri în aceeași zi la diferite case de casierie sau sucursale bancare.

Retrageri și depuneri în numerar a unor sume neobișnuit de mari din/în contul curent al unei persoane juridice, care nu utilizează în mod obișnuit metode de plata în numerar.

Clienții care, în mod constant, realizează depuneri în numerar pentru acoperirea cambiilor, a transferurilor de bani sau a altor instrumente negociabile sau instrumente de plată ușor vandabile.

Transferuri mari de sume de bani în sau din străinătate cu instrucțiuni de plată în numerar.

Depuneri frecvente în numerar efectuate în contul unui client de către terțe parți fără legătură aparentă cu detinatorul contului.

Transferuri repetate de sume mari în străinătate cu ordin de plată a sumei în numerar la destinatar.

Utilizarea căsuțelor de valori pe timp de noapte pentru depunerile unor sume mari în numerar.

Depuneri de numerar ce conțin bancnote false sau instrumente contrafăcute.

D. Spălarea banilor folosind conturi bancare

Folosirea unor conturi care nu reflectă activități bancare sau comerciale normale, ci sunt utilizate doar pentru depuneri sau retrageri.

Contul (conturile) unei companii în care depunerile sau retragerile sunt realizate, mai mult în numerar decât prin cecuri.

Retrageri mari de numerar dintr-un cont, inactiv anterior sau dintr-un cont din care tocmai s-a transferat, în mod neașteptat, o importantă sumă din străinătate.

Folosirea unui cont al unei companii care indica o activitate redusă sau neregulată din punct de vedere periodic; contul pare a fi utilizat, în primul rând, ca depozit temporar de fonduri care, ulterior, sunt transferate în străinătate.

Efectuarea de transferuri frecvente și substanțiale de fonduri (sau de depuneri de alte instrumente financiare) care nu pot fi identificate clar ca având o justificare economică.

Creșterea substanțială, fără un motiv aparent, a cifrei de afaceri a unui client reflectată de activitatea conturilor sale.

Combinarea de transferuri de sume mari cu sume retrase în numerar în aceeași zi sau în ziua precedentă, atunci când situația clientului nu justifică o astfel de activitate.

Utilizarea unui cont doar ca depozit temporar de fonduri, care, eventual, va fi transferat in alte conturi in străinătate.

Deschiderea de către un client a unui număr mare de conturi la sucursalele aceleiași bănci sau la bănci diferite și transferuri repetate a unor sume mari de bani între aceste conturi.

Existența mai multor conturi ale unui client la mai multe bănci din aceeași localitate, în special când se constată un proces de alimentare a acestor conturi cu sume mari de bani, anterior cererii de transfer progresiv al fondurilor.

Depuneri mici în numerar în contul unui client urmate de transferul imediat într-un cont la o altă bancă.

Deschiderea și închiderea repetată de conturi în numele aceluiași client sau al unui membru al familiei sale, fără un motiv plauzibil.

Primirea frecventă de către un client a unor sume mari de bani din țări, în general, asociate cu producerea, fabricarea sau comercializarea de droguri.

Concordanța dintre creditările și debitările unui cont în aceeași zi sau în zilele anterioare.

Un client efectuează depuneri mari și frecvente în numerar și păstrează un sold mare, neutilizând însă alte servicii, cum ar fi împrumuturi, scrisori de credit, etc.

Alimentarea contului prin cecuri emise de terți părți în sume mari semnate în favoarea clientului.

E. Transferuri electronice

Transferuri frecvente din contul unei persoane juridice în contul unei persoane fizice fără vreo referire cu privire la natura transferurilor.

Transferul neobișnuit de fonduri între conturi conexe sau conturi care implică același administrator sau administratori care au legătură între ei.

Transmiterea sau primirea frecventă a unor volume mari de transferuri electronice către și dinspre companiile offshore.

Un client păstrează conturi multiple, transferă banii între aceste conturi, și folosește un cont colector din care transferă electronic fondurile inițial primite.

Un client depozitează fonduri în câteva conturi, în mod obișnuit în sume sub o anumita limită, iar fondurile sunt apoi consolidate într-un cont colector și transferate electronic în străinătate.

Ordin dat băncii să transfere fondurile în străinătate și să aștepte o încasare echivalentă a unui transfer electronic din alte surse.

Depozitarea sau retragerea cu regularitate a unor sume mari prin transferuri electronice către/din sau prin intermediul țărilor care sunt cunoscute ca surse de narcotice sau ale căror legi privind secretul bancar facilitează spălarea banilor.

Transferul numerarului sau a veniturilor dintr-un depozit în numerar în străinătate fără a se schimba tipul de valută.

Primirea transferurilor electronice și cumpărarea imediată a instrumentelor monetare realizate pentru plata unei terțe părți.

Un client transmite și primește transferuri electronice (către/din paradisuri fiscale), în special, dacă nu există un motiv aparent de afaceri pentru astfel de transferuri sau acestea sunt contradictorii cu activitatea desfășurată de client sau cu trecutul acestuia.

Într-o activitate a clientului se efectuează sau se evidențiaza o creștere bruscă a transferurilor electronice internaționale sau interne, prin transmiterea sau primirea unor sume mari de bani, iar astfel de transferuri sunt contradictorii cu trecutul clientului.

Un cont în care se primesc multe încasări cu valoare mică prin transfer electronic sau se realizează depozite folosind cecuri sau ordine de plată, și aproape imediat se transferă electronic aproape tot soldul în alt oraș sau altă țară, atunci când o astfel de activitate este contradictorie cu activitatea desfășurată de client sau cu trecutul acestuia. de călătorie.

Un client plătește pentru transferuri electronice în/din străinătate a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare puse la dispoziție de instituții financiare.

Un non-client sau un client primește sau realizează transferuri electronice implicând sume în valută situate imediat sub o anumită limită, sau folosește numeroase cecuri bancare

Un client sau un non-client realizează transferuri electronice mari în afara țării, care sunt plătite prin multiple cecuri sau alte instrumente de plată (aflate posibil imediat sub o anumită limită).

Un client desfașoară o activitate intensă în transferuri electronice, deși anterior acesta nu desfașura, în mod obișnuit o astfel de activitate.

Instrucțiuni de transferuri de fonduri în străinătate fără un motiv plauzibil de plată.

Transferuri către anumite instituții de credit fără a se specifica destinatarul.

Mesajele care nu conțin toate datele de identificare referitoare la clientul ordonator, de exemplu, „unul dintre clienții băncii”.

F. Spălarea banilor folosind operațiuni externe

Folosirea de linii de credit și alte metode de finanțare pentru efectuarea transferurilor externe când tranzacția nu justifică activitatea obișnuită a clientului.

Constituirea de solduri mari, nepotrivite cu rulajul cunoscut al afacerii clientului, urmată de transferuri ulterioare către conturi din străinătate.

Tranzacții care nu sunt justificate de activitatea clientului cu filialele instituțiilor financiare localizate în țări cunoscute pentru traficul de droguri sau de centre offshore.

Tranzacții semnificative efectuate de clienți recomandați de o instituție financiară din țări asociate cu producția, prelucrarea sau comercializarea de droguri.

Efectuarea de transferuri externe din disponibilitățile valutare proprii de către rezidenți a căror activitate normală nu justifică natura declarată a operațiunii valutare.

Transferuri externe regulate și importante efectuate de persoane fizice în cazul în care formularul a fost completat pe principiul bona fide.

Neîndeplinirea de către un client a obligației de transfer sau repatriere în valuta convertibilă și/sau moneda națională a tuturor sumelor obținute din operațiuni cu străinătatea.

Operațiuni valutare semnificative efectuate de clienți rezidenți (inexistența caracterului incidental).

Efectuarea de plăți externe în avans pentru importuri pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat operațiunea, nu s-a prestat serviciul în termenul contractual prevăzut, neurmate de restituirea avansului plătit, repatrierea sumelor, respectiv justificarea plaților in avans.

Închiderea unor DIV-uri (Declarație de Încasare Valutară) cu sume în numerar, plătite de diverse persoane, în locul închiderii acestora prin transferuri bancare.

Transferuri externe repetate cu recomandarea de a i se plăti beneficiarului în numerar.

G. Spălarea banilor prin intermediul operațiunilor de credit

Clienți care rambursează împrumuturile neașteptat de repede cu fonduri din surse necunoscute.

Scopul declarat de client pentru împrumut nu este justificat și propune o garanție în numerar sau o menționeaza în momentul precizării scopului împrumutului.

Clienți (persoane juridice) care solicită credite, deși din analiza documentelor economico-financiare nu rezultă necesitatea unui credit.

Utilizarea sumelor unui împrumut într-o manieră care este contradictorie cu scopul specificat la acordarea împrumutului.

Clienți care schimbă destinația împrumutului.

Sumele împrumutului sunt transferate sau transmise, în mod neașteptat, la o banca dintr-un centru offshore sau unei terțe părți.

Cereri de împrumut însoțite de garanții de la terțe părți sau de la o bancă, dacă originea garanției nu este cunoscută sau dacă garanția nu este în conformitate cu statutul clientului.

Prezentarea de garanții de către terțe părți necunoscute băncii, care nu au o relație strânsă cu clienți și care nu au un motiv plauzibil pentru a prezenta o astfel de garanție.

Solicitarea de împrumut acompaniata de o garanție constând intr-un certificat de depozit emis de către o banca străina sau de o societate de investiții.

Clientul cumpara certificate de depozit, pe care le plasează ca o garanție la împrumut.

Solicitări de acordare de împrumuturi companiilor offshore sau de împrumuturi garantate de obligațiile băncilor offshore.

Tranzacții implicând o bancă offshore “scoică” al cărei nume poate fi similar cu cel al unei instituții legitime importante.

Încasări de plați sub denumirea „facilitați de credit” sau „împrumut” sau „avans”, în special, când plățile vin din afara țării, creditorul indicat fiind o companie casuță-poștală sau o persoană fizică sau o întreprindere care nu are nici o relație de afaceri cu clientul.

Plăți efectuate cu cecuri emise de terțe părți sau cu cecuri care au multiple semnături.

Cereri de împrumut făcute de noi clienți, prin intermediarii de profesie (avocați, consultanți financiari, companii de intermediere).

Promisiunea unor depozite de sume mari de valută în numerar în vederea acordării unui tratament favorabil privind solicitările de împrumut.

H. Spălarea banilor folosind tranzacții având legatura cu investițiile

Achiziționarea de valori mobiliare care să fie păstrate în siguranță de către bănci, atunci când acest lucru nu este în concordanță cu activitatea clientului.

Solicitări din partea clienților de a beneficia de administrarea investițiilor (fie în valută, fie în hârtii de valoare) atunci când sursa fondurilor este neclară sau nu este în concordanță cu activitatea economică a clientului.

Cumpărarea sau vinderea de titluri de valoare pentru numerar sau în scopul procurării de alte titluri de valoare când tranzacția nu este efectuată prin intermediul contului curent al clientului.

Vânzarea neobișnuita a unor titluri de valoare mare pentru numerar, care ulterior sunt retrași.

Achiziționarea de valori mobiliare prin bancă, atunci când această achiziție nu este în conformitate cu activitatea obișnuită a clientului.

Utilizarea numerarului pentru achiziționarea/vânzarea de valori mobiliare în locul decontărilor fără numerar (viramente), mai ales când se vehiculează sume importante.

Solicitarea unui client pentru emiterea de către bancă a unui certificat de garantie pentru titluri a căror autenticitate nu poate fi verificată.

Circumstanțe neobișnuite / Caracteristici privind documentația de credit si garanții

Solicitantul sau beneficiarul (trăgătorul) indicați sunt companii casuță-poștală necunoscute.

Numele beneficiarului garanției nu este menționat.

Scrisori de credit, documentație de credit sau garanții privind furnizarea de bunuri (in special, materii prime) către țări care în mod obișnuit nu au astfel de solicitări sau din țări care anterior nu au efectuat exporturi pentru astfel de produse.

Indicația faptului că garanția este divizibila, incluzând adesea un addendum: transferabil si divizibil fără plata unui onorariu la transfer.

Utilizarea termenului de “Prime Bank Guarantee” sau “PBG”.

Clientul furnizează o documentație neobișnuita și incompletă, sau folosește nume asemănătoare cu cele ale unor binecunoscute instituții legitime, si/sau utilizează un limbaj ambiguu sau termeni pseudo-experti, expresii si condiții, cum ar fi:

– “maturity plus one day” – la maturitate plus o zi;

– “maturity 10 years plus one day” – maturitate peste 10 ani și o zi;

– “fixed interest rate and market level/or better” – rata dobânzii fixă și la nivelul pieței /sau mai bună.

4. Măsuri adoptate la nivel internațional pentru combaterea spălării banilor

Dacă spălarea banilor locali poate fi adesea combătută la nivel național, o solutie eficientă la problema spălării banilorpe plan internațional poate fi găsită doar în planul cooperării internaționale. Astfel, cu cât sistemele de control introduse în anumite țări sunt mai eficiente, cu atât se vor face mai multe încercări de a folosi conjunctura mai puțin aspră a altor țări.

Spălarea internațională a banilor se bazează pe exploatarea, prin operatori financiari subtili, a diferențelor dintre reglementările financiare și bancare ale țărilor pe întreg globul. În mod logic, soluția la această problemă o reprezintă un mecanism care reduce, dacă nu elimină, aceste diferențe dintre țări.

Problema spălării internaționale a banilor este capabilă să impuna costuri considerabile economiei mondiale prin deteriorarea operațiunilor eficiente ale economiilor naționale, prin coruperea lentă a pieței financiare și reducerea încrederii publice în sistemul financiar internațional, mărind astfel riscurile și instabilitatea acestui sistem și în final reducerea ritmului de creștere economică mondială. Pentru a contracara acest fenomen, la nivel internațional s-au întreprins mai multe măsuri, dintre care mai relevante sunt :

Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, Viena, 20 decembie 1988, reprezintă primul document – din punct de vedere cronologic – prin care se încurajează incriminarea unor fapte ce intră sub incidența spălării banilor, respectiv « disimularea sau ascunderea naturii, originii, dispunerii, mișcării sau proprietăților reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul Știe că provin din traficul de stupefiante sau participă la o astfel de infracțiune »

Pentru a eficientiza măsurile de reciclare a fondurilor obținute din fapte ilicite, prin Convenție se reglementează unele acțiuni care vizează :

Confiscarea bunurilor și valorilor obținute în urma săvârșirii unor infracțiuni, reglementându-se și modul de împărțire a avantajelor obținute de diferite state ;

Extrădarea autorilor acestor fapte ilicite ;

Asistența juridică acordată reciproc de către părți ;

Intensificarea și diversificarea formelor de cooperare între state.

Convenția Consiliului Europei cu privire la spălarea, urmărirea. reținerea și confiscarea produselor provenite din infracțiuni, Strasburg, 8 noiembrie 1990, stabilește care sunt acțiunile considerate infracțiuni de spălare a banilor. Acestea trebuie să fie comise cu intenție și să vizeze :

Transformarea și transferul bunurilor despre care cel care le-a utilizat știa că sunt produse în scopul ascunderii originii ilicite a bunurilor sau în scopul ajutării oricărei persoane implicate în comiterea infracțiunilor principale de a scăpa de orice consecințe juridice ale actelor sale;

Disimularea și deghizarea naturii, originii, amplasării, mișcării sau proprietății reale asupra bunurilor sau asupra drepturilor cu privire la acestea, despre care proprietarul știa că sunt produse ;

Participarea la unele din infracțiunile stabilite anterior sau la orice formă de asociere, tentația sau complicitatea prin furnizarea unui ajutor sau sfat în vederea comiterii infracțiunii.

Noțiunea de produs desemnează orice avantaj economic obținut în urma săvârșirii infracțiunilor penale.

Directiva Consiliului Comunității Europene cu privire la folosirea sistemului financiar în scopul spălării banilor nr.91/308/EEC, Luxemburg, 10 iunie 1991. Această directivă reprezintă, practic, sursa de inspirație pentru legile de combatere a spălării banilor care au fost adoptaten de aproape toate statele, indiferent că sunt membre ale Comunității Europene sau se află în procedurile de aderare. Definirea infracțiunii de spălare a banilor rămâne aproximativ cea introdusă prin Convenția de la Strasburg.

Principalele prevederi cuprinse în Directivă sunt :

Cerințele de identificare a clienților de către instituțiile financiare atunci când intră în relații de afaceri cu aceștia, decă este depășită o anumită limită valorică;

Păstrarea unor copii după documentele aferente tranzacțiilor, pe o perioadă de cel puțin 5 ani;

Raportarea tranzacțiilor suspecte de spălare de bani autorităților responsabile de aplicarea legii, trecându-se peste secretul bancar;

Protejarea angajaților instituțiilor ce raportează tranzacții suspecte de spălare a banilor și sancținarea celor care divulgă faptul că s-a început o anchetă în legătură cu un anumit client

Grupul de acțiune financiară în domeniul spălării banilor (GAFI) este un organism interguvernamental al cărui scop constă în dezvoltarea și promovarea politicilor de combatere a spălării banilor. În prezent GAFI este alcătuit din 31 de state membre si 2 organizații regionale.

GAFI recunoaște că țările au sisteme financiare și juridice diferite și de aceea nu pot lua măsuri identice. Recomandările sunt principii în acest domeniu, care se aplică în funcție de condițiile specifice ale țărilor și de cadrul lor constituțional. Cele 40 de principii elaborate de GAFI pot fi grupate în :

Cadrul general – principii cu privire la legiferarea luptei pentru combaterea spălării banilor;

Rolul sistemelor juridice naționale în combaterea spălării banilor – sfera de cuprindere a infracțiunii de spălare a banilor, măsuri asiguratorii și confiscarea bunurilor provenite din activități ilicite;

Sporirea rolului sistemului financiar – reguli de identificare a clientului, raportarea tranzacțiilor suspecte, protecția personalului;

Întărirea cooperării internaționale – schimbul de informații generale sau privind tranzacțiile suspecte, cooperarea între autoritățile juridice.

E. Grupul EGMONT este numit așa după palatul EGMONT din Bruxelles, care a fost locul primei întâlniri a Grupului în anul 1995. La această întâlnire au participat reprezentanți din 24 de țări și 8 organizații internaționale pentru a discuta despre organizațiile specializate în prevenirea spălării banilor, cunoscute acum sub denumirea de „unități de informații financiare” (FIU).Între statele membre se pot efectua schimburi de informații financiare legate de spălarea banilor, în baza unor memoranduri de înțelegere (bi sau multilaterale). De asemenea, membrii Grupului au acces la Web Egmont securizat, cuprinzând o bază de date internațională aferentă fenomenului de spălare a banilor.

STUDII DE CAZ

CAZ 1 – Spălarea unor importante sume de bani utilizând procedeul creditării propriei firme, urmat de restituirea creditului și schimbul valutar

Un binecunoscut om de afaceri care operează în domeniul producției și comerțului cu alcool și produse alcoolice, cercetat de organele de aplicare a legii pentru contrabandă, bancrută frauduloasă și evaziune fiscală, a creat un circuit bancar pentru a spăla sumele provenite din aceste infracțiuni.

Circuitul a fost derulat printr-o bancă din București, deși afacerile firmelor sale sunt situate în orașe din nordul țării. Sumele extrem de ridicate în numerar, precum și durata redusă a acestui circuit, coroborate cu informațiile furnizate de organele de cercetare penală, au condus la aprofundarea analizei acestui caz, rezultând în final următoarele aspecte:

– Societățile la care persoana respectivă era acționar sau administrator au realizat pierderi sau profituri care nu justificau imensele sume în numerar vehiculate de acesta;

– În afara circuitului derulat prin banca din București, persoana în cauză mai deținea conturi personale și la alte bănci, conturi în valută de peste o jumătate de milion de dolari americani;

– Pentru deschiderea de conturi la diferite bănci, persoana suspectată de spălare de bani a utilizat mai multe acte de indentitate, respectiv un buletin de identitate cu doua adrese de domiciliu, precum și două pașapoarte ;

– Deși este un foarte cunoscut personaj al afacerilor cu alcool, pentru a evita contactul cu organele de aplicare a legii, conduce afacerile sale prin interpuși, el retrăgându-se din societăți (cesionând părțile sociale) și nu mai ocupă funcții de administrator. În schimb, manipulează sume de ordinul milioanelor de dolari prin conturile sale personale;

– Pentru a stinge unele datorii referitoare la mărfurile introduse prin contrabandă, s-au utilizat plăți în numerar către un cetățean străin.

Schema utilizată de personajul analizat este redată mai jos, iar operațiunea de spălare a banilor a decurs astfel :

1. Suma de 70 miliarde Rol în numerar obținuți din infracțiunile despre care am vorbit a fost depusă în contul personal, după care a fost transferată în contul uneia din societățile controlate, sub formă de creditare firmă;

2. Suma de mai sus a fost apoi retrasă din firmă sub formă de restituire credit, fiind convertitaă, chiar în ziua retragerii, în dolari americani;

3. Echivalentul în dolari, respectiv suma de 3,5 milioane, a fost utilizată pentru :

– cumpărarea de cecuri de călătorie – 1,5 milioane USD,

– constituire depozit în valută – 1 milion USD,

– transfer sumă în contul soției titularului – 1 milion USD.

Cecurile de călătorie, fiind nominale și plătibile numai la banca emitentă din SUA, este de presupus că au fost transportate în această țară și preschimbate în numerar sau pentru plata unor datorii. Transferul acestor cecuri de călătorie în străinatate s-a făcut ilegal, deoarece, conform Regulamentului valutar, astfel de instrumente intră în categoria numerarului și, prin urmare, suma ce depășea 10.000 USD trebuia consemnată la organele vamale, și nu transferată în străinătate.

În privința celor două depozite, respectiv de 1 milion USD aparținând afaceristului, acesta a fost folosit parțial la alimentarea contului de carduri în valută, iar cel al cărui titular este soția acestuia a fost utilizat (parțial) la achiziționarea unor bunuri personale de mare valoare din import, plata unor excursii și călătorii externe etc.

Așadar, sumele în numerar de proveniență ilicită au ajuns în final să fie utilizate legitim, mai ales în țări care nu au nici o legătură cu țara în care s-au produs banii murdari.

Același personaj a utilizat schema creditării firmei și pentru a plăti unii creditori cu care a intrat în relații comerciale aflate în economia subterană a alcoolului. Astfel, sumele în numerar obținute ilicit (neînregistrate în contabilitate) au fost utilizate la creditarea firmei controlate. Apoi, din această firmă s-au transferat în contul altei firme (fantomă) controlate de creditorul căruia îi datora bani.

Scopul transferului de la prima la cea de a doua firma l-a constituit plata unor facturi. Apoi din cea de a doua firmă s-au scos bani în numerar sub pretextul achiziționării de produse agricole de la persoane juridice.

În felul acesta, persoana în cauză și-a achitat datoria față de creditori, dat în același timp, el urmează să își recupereze suma respectivă sub formă de restituire credit de la firma pe care o controlează.

CAZ 2 – Sustragerea în mod fraudulos, din bancă, a sumei de aproximativ 500.000 USD, prin utilizarea unor documente false

Informația inițială a pervenit de la banca 2 care a semnalat că o persoană fizică a retras din contul său personal suma de 10 miliarde ROL, pe care a schimbat-o în USD. Elementul de suspiciune l-a constituit faptul că, după câteva ore de la efectuarea plății, banca 1 a solicitat blocarea plății, deoarece persoana fizică respectiv este în același timp și administrator al firmei 3 care are deschis cont la banca 1 și că această persoană a folosit pentru identificare un document fals.

Coroborând informația inițială cu cele obținute ulterior, a rezultat modalitatea de sustragere a sumei de mai sus, precum și provenienta acesteia (schema alaturată).

Astfel, firma 2 care are deschis cont la banca 1 a primit de la această bancă suma de 8 miliarde ROL cu titlu de credit. Această sumă, împreună cu alte încasări, în total 10 miliarde ROL, i-a fost retrasă din cont, pe baza unui bilet la ordin scadent, document ce este contestat de titularul contului sub forma autenticității sale. Biletul la ordin a fost prezentat la plată de către administratorul firmei 3, persoană care ulterior s-a dovedit că are o identitate falsă.

După încasarea sumei în contul firmei sale, aceasta a fost transferată în contul personal deschis la banca 2 de către persoana cu identitate falsă. Pentru a putea efectua transferul din contul persoanei juridice în contul unei persoane fizice, persoana respectivă a semnat o declarație pe proprie răspundere din care rezultă că obiectul transferului îl reprezintă rambursarea unui credit în sumă de 10 miliarde ROL. Ulterior această sumă a fost schimbată în USD și ridicată în numerar, prin intermediul băncii 2.

Din studiul documentelor de deschidere a conturilor, precum și din cele utilizate în circuitul bancar descris au rezultat următoarele suspiciuni:

– buletinul de identitate utilizat aparține unei persoane care l-a declarat pierdut în urmă cu câteva luni. Prin urmare, fotografia a fost aplicată în mod fraudulos pe acest act de identitate, care la o analiză mai atentă se putea evidenția. Mai mult, la cele două bănci s-au folosit fotografii diferite aplicate pe același buletin de identitate. Tot așa, semnăturile de pe fișele de deschidere a conturilor nu seamănă cu cea de pe buletinul de identitate;

– ușurința cu care s-a aprobat decontarea biletului la ordin având o valoare destul de ridicată, de 10 miliarde ROL, care se pare că prezintă unele nereguli formale;

– aprobarea transferului din contul unei persoane juridice în contul unei persoane fizice cu destul de multă ușurință, prin invocarea obiectului transferului ca fiind o rambursare de credit, de unde rezultă că a avut loc și o operațiune inversă, respectiv de creditare a firmei de către persoana fizică, aspect ce nu rezultă din rulajul contului și nici dintr-un alt document;

– suspiciunea rezultată și din declararea obiectului retragerii din banca 2 a sumei de 500.000 USD, respectiv de achiziții materii prime pentru construcție casă, de parcă aceste achiziții s-ar face în USD, și nu în lei. Dar suma în USD a provenit din schimbul a 10 miliarde ROL, sumă ce putea satisface obiectul invocat. De aici rezultă că, practic, schimbul în USD s-a efectuat pentru a putea, eventual, scoate această sumă din țară.

Rezultatul analizei a fost înaintat organelor de aplicare a legii care în prezent efectuează cercetări în această cauză pentru identificarea persoanei ascunse sub o identitate falsă și recuperarea prejudiciului creat.

CAZ 3 – Vânzări fictive de imobile prin intermediul firmelor “fantomă”

și rambursări ilegale de TVA.

Circuitul financiar ce stă la baza acestei metode este următorul: Firma numărul 1, la care este asociat majoritar cetățeanul român “A”, a vândut un imobil firmei numărul 2, al cărei asociat unic este soția sa “B”, cu suma de 1,9 miliarde lei.

Ulterior, firma numărul 2 a vândut imobilul firmei “fantomă” numărul 3, asociat unic fiind cetățeanul irakian “C”, care acționează sub acoperirea unui pașaport fals, cu suma de 2,3 miliarde lei. Tranzacția s-a încheiat prin invocarea unui contract inexistent.

La rândul său, firma numărul 3 a vândut imobilul cu suma de 25 miliarde lei, firmei nr.4, la care este asociat unic “D”, fiul lui “A” și lui “B”, patronii firmelor nr. 1 și nr. 2.

Pentru a face dovada realității vânzării-cumpărării imobilului în vederea rambursării TVA-ului aferent în sumă de 4,7 miliarde lei, directorul firmei nr.1, “E”, în calitate de persoană fizică, a depus în numerar în contul firmei sale nr.5, suma de 25 miliarde lei, facturând în fals în numele acesteia, mărfuri cumpărate de la firma nr.4.

Circuitul fictiv al banilor a continuat prin transferarea de către firma nr.4 în contul firmei “fantoma” nr.3, a sumei de 29,5 miliarde lei cu titlu de contravaloare marfă, de unde a fost retrasă în numerar.

Cenzorul firmei nr.1 este însuși șeful administrației financiare locale pe a cărei rază teritorială își au sediile firmele nr.4 și nr.5.

Efectuând succesiv acte de vânzare-cumpărare a imobilului și transferuri bancare formale, prin implicarea unui cetățean arab cu pașaport fals și a unei firme “fantomă”, în numele acestora s-a obținut rambursarea ilegală a 4,7 miliarde lei de la bugetul statului.

Analizând cele prezentate mai sus, concluzionăm că firmele “fantomă” și operațiunile cu numerar efectuate în conturile acestora se regăsesc în majoritatea cazurilor de rambursare ilegală de TVA.

Totodată, în multe cazuri de acest fel, sunt implicați și funcționari publici.

ALTE CAZURI DE SPĂLARE A BANILOR

1) Însușirea, în mod ilegal, de la bugetul statului a taxei pe valoare adăugată prin supraevaluarea prețurilor unor mărfuri exportate sau care, în realitate nu au fost exportate folosindu-se în acest sens de mai multe firme “fantomă.”

Această metodă a avut la bază un circuit financiar care poate fi rezumat astfel: o firmă din străinătate a alimentat contul unei societăți românești care efectua operațiuni de comerț exterior, cu sume reprezentând contravaloare marfă, iar aceasta din urmă a schimbat valuta în lei, aceste sume în lei au fost transferate, de cele mai multe ori în aceeași zi , în contul unei firme “fantomă”, cu titlu de plată achiziție mărfuri pe care le-a exportat; firma “fantomă” a transferat la rândul ei sumele de bani altei firme “fantomă”, tot cu titlu de contravaloare marfă; această a doua firmă “fantomă” a schimbat suma primită, din lei în valută, respectiv USD, pe care a transferat-o în străinătate prin metoda plății în avans a unor produse ce urmau a se importa ulterior.

Prin acest circuit, participanții au urmărit și au realizat un triplu scop:

1. fraudarea bugetului statului prin rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferentă unor exporturi ale căror prețuri au fost supraevaluate, deoarece prețul achitat de firma “fantomă” a producătorului era de 40 de ori mai mic;

2. pe de altă parte, deși firma fantomă a colectat TVA aferent mărfurilor supraevaluate și a realizat profit, acestea nu au fost plătite niciodată de la bugetul de stat;

3. deși sumele aferente exporturilor au fost repatriate, ele au fost transferate în străinătate prin intermediul celor două firme “fantomă” ca plată în avans a unor produse care nu s-au mai importat niciodată și nici avansul nu s-a mai repatriat.

Practic, prin circuitul realizat s-au creat condițiile aparent legale de repatriere a valutei aferente exportului, în baza căreia s-au recuperat de la bugetul statului mari sume de bani cu titlul de TVA de rambursat, firmele respective suportând doar plata comisioanelor bancare și eventual pretențiile funcționarilor care după o verificare superficială au aprobat cererea de restituire și de plată.

2) Spălarea banilor proveniți din contracte de subînchiriere fictive urmate de transferuri externe.

Astfel, o societate pe acțiuni “X” S.A. a închiriat un spațiu comercial unei societăți cu răspundere limitată “Y” S.R.L., pentru o sumă totală de 44 miliarde lei, respectiv 1.700.000 USD, care i-a fost transferată imediat în cont.

Societatea “Y” S.R.L. a încheiat ulterior, pentru aceeași perioadă de timp un contract de subînchiriere fictiv cu societatea “Z” S.R.L.

În baza contractului de subînchiriere, societatea “Y” S.R.L a încasat de la societatea “Z” S.R.L., în contul său deschis la o bancă din România, suma totală de 110.530.000 lei, respectiv 4.100.000 USD, suma fiind provenită din evaziune fiscală.

Din suma astfel primită, o parte –respectiv 1.200.000 USD este transferată cu titlu contravaloare marfă în contul societății “fantomă” “N” S.R.L., iar o altă parte –respectiv 1.400.000 USD este transferată cu titlu contravaloare marfă în contul societății fantomă “M” S.R.L.

În final, societatea “M” S.R.L. a transferat într-un cont deschis la o bancă din Hong-Kong suma primită, cu motivația –“import cu plata în avans utilaj”, iar societatea “N” S.R.L. a transferat cu aceeași motivație suma primită într-un cont deschis la o bancă din Gibraltar.

Importurile cu plata în avans nu au mai fost onorate, iar valuta nu a mai fost repatriată.

Analizând acest circuit, putem concluziona referitor la contractele de subînchiriere că acestea pot fi folosite ca un mijloc eficient de deghizare a provenienței sumelor obținute din infracțiune.

De asemenea, folosirea unor documente și motivații fictive în fața organelor bancare a asigurat succesul transferării ilegale în străinătate a sumelor deținute din infracțiuni. Organele abilitate efectuează cu dificultate controlul activității firmelor “fantomă” încurajând evaziunea fiscală, iar lacunele legislației financiar-bancare favorizează transferurile valutare externe în condiții ilegale.

3) Înființarea de societăți comerciale “fantomă”, în vederea creării unei verigi necesare derulării de fluxuri financiare care să disimuleze natura ilicită a câștigurilor obținute de către o rețea de societăți comerciale implicate în activitatea de spălare a banilor.

Mai mulți cetățeni străini din România în scop turistic. Fiecare dintre acești cetățeni devine asociat unic al unei societăți.

Contul acestor societăți este creditat în principal de persoane juridice implicate în activitatea de spălare a banilor.

Sumele transferate de aceste persoane juridice sunt retrase în numerar de către cetățeni străini, în aceleași zile în care conturile au fost creditate. De altfel, debitarea conturilor acestor societăți “fantomă” are loc numai prin retragere de numerar. Aceste societăți nu desfășoară nici o activitate comercială, fiind înființate în vederea spălării banilor. O parte din retragerile de numerar sunt efectuate când cetățenii străini nu figurează că se află în țara noastră.

De regulă, conturile persoanelor juridice care au alimentat contul societății “fantomă” sunt ale unor societăți ce au făcut obiectul informărilor transmise Parchetului sau care au avut legături comerciale sau financiare cu astfel de persoane juridice.

4) Transferarea ilegală în străinătate a banilor obținuți din contrabandă și evaziune fiscală prin intermediul unor firme “fantomă.”

Circuitul prin care se realizează spălarea de bani în acest caz este următorul: În perioade succesive de aproximativ 3-6 luni, un grup format din mai mulți cetățeni străini care s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, au constituit în România 51 de firme “fantomă” în numele cărora au comercializat mărfuri de contrabandă, neevidențiate în contabilitate, cu valori cuprinse între 50 și 700 de miliarde lei.

Sumele de bani astfel obținute, care totalizează 3.434 miliarde lei, au fost rulate prin conturile bancare ale firmelor implicate, deschise la diferite bănci românești, prin intermediul cărora au fost schimbate în dolari S.U.A.

În scopul ascunderii provenienței banilor, autorii au efectuat sute de operațiuni bancare, de creditare și debitare a conturilor firmelor implicate, uneori chiar între conturile aceleiași firme, deschise la diferite bănci, pentru a face extrem de dificilă reconstituirea fluxurilor financiare.

Transferurile bancare în conturile firmelor “fantomă” evazioniste s-au efectuat succesiv cu convertirea pe piața bancară a sute de miliarde de lei în valută, obținând în acest mod 64,1 milioane USD.

Astfel, întreaga sumă de 64,1 milioane USD a fost transferată de către cetățenii străini din conturile deschise la bănci din România în conturile unor bănci din mai multe țări străine, cu titlu de “import marfă cu plata în avans”, în baza unor contracte de comerț exterior false, privind importul unor mărfuri care au rămas neonorate.

În acest caz, un singur cetățean străin, în perioada 1991-1999, a înființat în România, în calitate de asociat unic, 23 de societăți comerciale în forma juridică de societate cu răspundere limitată, contrar prevederilor art.14 alin.1 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, majoritatea dovedindu-se a fi firme “fantomă.”

Înmatricularea ilegală a mai multor societăți comerciale în forma juridică de societate cu răspundere limitată în numele unei singure persoane fizice, s-a efectuat pe fondul unor grave lacune în procedurile de lucru ale Oficiului Național al Registrului Comerțului care nu prevăd verificări în baza proprie de date, prealabile înmatriculării.

Funcționarii financiar-fiscali nu țin evidența societăților comerciale care funcționează pe raza de competență teritorială, nu controlează și nu cooperează cu Garda Financiară, Poliția Economico-Financiară, și Direcția Străini și pe probleme de Migrări pentru a stabili legalitatea funcționării lor și corectitudinea plății obligațiilor fiscale la bugetul statului, precum și oportunitatea șederii în România a asociaților străini.

Toate transferurile de valută în străinătate, cu titlu de “import marfă cu plata în avans” se efectuează ca urmare a lacunelor existente în sistemul legislativ din sectorul financiar bancar.

ANEXA 1 – Structura infractiunilor predicat inregistrate in anul 2004

ANEXA 3 – Dosar întocmit de Poliția Economică Vaslui

pentru infracțiuni de spălare de bani

Dosarul penal Pascanu Adrian, pentru infractiunile prev.de art.10, din Legea nr.87/1994-republicata si art.226, pct.2, din Legea nr.31/1991-republicata, privind pe:

1.PASCANU ADRIAN

2.CHIRIAC LARISA MANUELA

3.CRUCEANU STEFAN GABRIEL

4.PASCANU LUDMILA ANISOARA, cu resedinta in S.U.A., in orasul Williamsville, asociat la S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, cercetati pentru savarsira infractiunilor de evaziune fiscala, prev.de art.10, din Legea nr.87/1994-republicata, privind evaziunea fiscala, folosirea cu rea-credinta a creditului societatii in interes personal, fapta prev. de art.nr.266, pct.2, din Legea nr.31/1990-republicata, privind societatile comerciale, inregistrarea inexacta, precum si omisiunea, cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea elementelor ce se reflecte in bilantul contabil, fapta prev. de art.37, din Legea nr.82/1991-republicata, asociere in scopul savarsirii de infractiuni de spalare a banilor, fapta prev.de art.7, pct.1, din Legea nr.39/2003, privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate si art.23, pct.2, din Legea nr.656/2002, pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, fals intelectual si uz de fals, fapte prev. de art.289 si 291, din C.P., fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev.de art.290 din C.P., cu aplicarea art.33, lit.a si art.41, alin.2,din C.P., am constatat urmatoarele:

In fapt invinuitul Pscanu Adrian este asociat la:

1. S.C.CONINVEST S.R.L.-Barlad, cod fiscal-6332882; inregistrata la ORC, sub nr. J37/747/1994, cu sediu in Barlad, str.M.Viteazu, nr.6, bl.D2, sc.E, apt.61; cap. Social 243.144.676 lei, obiect de act.ivitate -constructii, adminstratori Pascanu Ludmila Anisoara cu-33,82% si Pascanu Adrian;-66,17%;

2. S.C.PRODAL GROUP S.A.Barlad, cod fiscal-8108084, inregistrata la ORC. sub nr. J37/741/1996, cu sediul in Barlad, str.Gandirii, nr.61, cap.social-480.000.000 lei, la care invinuitul detine 16,66%;

3. S.C. CIB S.A.-Barlad, cod fiscal-2808330, inregistrata la ORC.sub nr.J37 /311/1992, cu sediul in str.C-tin Hamangiu, nr.15, cap.social-1.526.910.870 lei, are ca obiect de activitate prelucrarea carne, la care invinuitul detine 94,25%;

4. S.C. CONSTRUCTION AFFAIRES TRADE&TRUCKS S.R.L.-Barlad, cod fiscal -4043845, inregistrat la ORC sub nr. J37/19/1999, cu sediul in Barlad, str. N.Iorga, nr.9, cap.social-840.000 lei, administrator unic invinuitul ;

Din analiza veniturilor legale incasate si sumele rulate prin conturile bancare personale nu se justifica o mare suma de bani, folosita in interes personal, depozite bancare, imprumuturi, deplasari repetate in strainatate, expedieri externe s.a.cum ar fi:

-Banca Comerciala Romana S.A.-Sucursala Barlad;

Prin contul bancar personal, nr.2511.2-3120.5/ROL, in perioada 16.02.1999-03.05.2005, invinuitul a rulat suma totala de 30.123.923.958 lei, iar prin contul bancar nr.2511.2-3120.2/USD, in perioada 20.03.2001-02.12.2003, a rulat suma totala de 522.877 USD, din care 241.525 USD au fost expediati, in perioada 30.04.2001-18.09.2003, in S.U.A. intr-un cont personal nr.600926835, deschis la Citi Bank, din New York. Cu toate ca invinuitul a declarat pe propria raspundere (9 plati), ca sumele sunt pentru ajutorul familiei, exista neconcordante intre beneficiarul plati inscrise pe DPVE si mesajele SWIFT, prin care s-a dispus plata, contul fiind personal, pe deoparte, in timp ce cuantumul acestora depasesc cu mult o astfel de justificare astfel: in 2001 intr-o luna a expediat, in doua randuri suma de 76.000 USD; in 2002 , tot in decurs de o luna, a fost expediata suma de 45.000 USD, iar in luna septembrie 2003, a expediat suma de 29.000USD.

-Banca ROMANA DE DEZVOLTARE G.S.G.-Agentia Barlad;

Prin contul nr.2321353800/ROL, invinuitul a rulat in perioada 01.01.2003-29..07.2004, suma de 29,55 mld.lei, din care, in cazul creditarii contului, pentru suma de 19.965.800.000 lei, a declarat, pe propria raspundere, ca provin de la persoane fizice, dupa cum urmeaza:

-29.10.2003-980.000.000 lei, incasati de la numitul Gheorghe Dan, str.Mihai Eminescu, nr.56, Bucuresti;

-04.11.2003-2.830.650.000 lei, incasati de la Mateescu Florin, str.A.Vlaicu, nr. 91; Bucuresti;

-10.09.2003-2.164.320.000 lei, incasati de la Cristian Stefan, str.Dimitrie Onciu, nr.11, Bucurest;

-21.08.2003-2.984.400.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-20.08.2003-3.300.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-12.08.2003-4.537.470.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-21.07.2004-700.720.000 lei , incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-09.06.2004-523.240.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-11.03.2004-410.000.000.lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-18.02.2004-535.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-23.01.2004-510.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-20.01.2004-490.000.000 lei,incasati de la persoane fizice- Bucuresti, iar din verificarile efectuate in municipiul Bucuresti, nu au putut fi identificati beneficiarii vilelor (cu datele mentionate in contractele de antrepriza) si nu au fost gasite constructiile (dupa aceleasi elemante mentionate in contracte) .

Din rulajul contului nr.01795903800/USD, rezulta ca a fost creditat cu suma de 650.000 USD (in doar 4 luni), prin operatiuni de depunere in numerar, alimentatea fiind insotita de declaratii pe propria raspundere, ca sumele respective provin din vanzari de “spatii comerciale”in timp ce din evidente nu rezulta ca ar fi detinut astfel de spatii, cum ar fi:

-18.06.2003 – reprezentand vanzare spatiu comercial = 20.000 USD;

-20.08.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-09.07.2003 – – // – – // – – // – = 30.000 USD;

-27.06.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-29.05.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-10.09.2003 – – // – teren = 200.000 USD;

-09.07.2003 – reprezentand achizitii teren = 11.700 USD, iar acest cont a fost debitat cu:

– 460.000 USD operatiuni de schimb valutar;

-11.700 USD operatiuni de retragere in numerar; – 93.994 USD transfer SUA ajutor familie;

– 30.000 USD alimentare card, transport și cazare și din acest cont au fost expediate sume in SUA, respectiv suma de 93.994 USD.

Din verificarile efectuare, rezulta ca invinuitul a vandut la data de 31.03.2003 imobilul situat in municipiul Barlad, str.Lacramioarei, nr.2-4, cu pretul de 80.000 USD insa aceasta suma nu a fost declarata.

Invinuitul are deschise trei conturi bancare nr.251132.24.A0313/ROL, nr. 251132.24.A0313.01/USD si nr.253232.24.A0313.01/USD. Din rulajul primului cont rezulta ca in data de 04.06.2003, a fost creditat cu 200.000 USD, iar cel de al doilea, in perioada 04.06.-08.07.2003, a fost creditat cu aceeasi suma, reprezentand constiture depozit .

Conform evidentelor Administratiei finantelor publice Barlad pentru anii 2001,2002 si 2003 invinuitul nu a depus declaratie de venit global .

Din evidenta fiscala a societatii, au fost inregistrate urmatoarele venituri:

– pentru anul -2001 venit = 2,13 mld.lei (devidende) si salariu=71.608.150 lei;

– pentru anul-2002 venit = 71.896.060 lei (salariu),iar

– pentru anul-2003 venit =81.637.129 lei (salariu) .

Tot din analiza evidentelor contabile raportat la rulajul de sume prin conturile personale, nu coincid datele de incasare a devidentelor de catere asociati si cele in care au fost inregistrate operatiunile bancare. Din aceasta analiza insa, aspectele care prezinta interes, sub aspectul elementelor constitutive a infractiunilor mentionate mai sus, rezulta urmatoarele:

-sumele in valuta depuse in conturile bancare, personale,sunt de 1.099.000 USD;

-sumele in lei depuse in conturile bancare, personale,sunt de 19.965.800.000;

-sumele scoase din tara, tot in cont personal, sunt de 182.644 USD;

-declaratiile pe propria raspundere de justificare a provenientei sumelor, nu sunt reale, ascund sursele generatoare de obligatii fiscale si manoperile frauduloase;

-toate aceste sume, nu au corespondent in evidentele contabile a S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, unde cei doi soti sunt sunt asociati;

-toate inregistrarile nereale in contabilitate si rulajul sumelor in numerar s-au efectuat atat cu stirea asociatilor cat si cu acordul tacit al conducerii administrative;

In drept, sunt intrunite conditiile prevazute de art.2 lit.a,b, pct.14 si c din Legea nr.39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.

Totodata, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor de:

-constituirea unui grup infractional, fapta prev.de art.7, pct.1 din Legea nr.39/2003 -privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate;

-dobindirea si folosirea de bunuri cunoscind ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, fapta prev. de art.23, pct.1 din Legea nr.656/2002 -pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, cu modificarile ulterioare;

-asocierea in scopul savrsirii de infractiuni de spalarea banilor, fapta prev.de art.23, pct.2, din acelasi act normativ;

-intocmirea in fals de inscrisuri de evidenta primara si inregistrarea acestora in evidenta contabila in scopul denaturarii elementelor ce se reflecta in bilanturile contabile, fapte prev de art.289 si 291 din C.P.;

-darea de declaratii sub semnatura privata,cu prilejul efectuarii operatiunilor bancare, in scopul ascunderii provenientei ori destinatiei scestora, fapta prev.de art.290 din C.P.;

-folosirea cu rea-credinta, a creditului S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, in scop personal al asociatiilor, fapta prev.de art 266. pct.2 din Legea nr.31/1990 – republicata;

ANEXA 1 – Structura infractiunilor predicat inregistrate in anul 2004

ANEXA 3 – Dosar întocmit de Poliția Economică Vaslui

pentru infracțiuni de spălare de bani

Dosarul penal Pascanu Adrian, pentru infractiunile prev.de art.10, din Legea nr.87/1994-republicata si art.226, pct.2, din Legea nr.31/1991-republicata, privind pe:

1.PASCANU ADRIAN

2.CHIRIAC LARISA MANUELA

3.CRUCEANU STEFAN GABRIEL

4.PASCANU LUDMILA ANISOARA, cu resedinta in S.U.A., in orasul Williamsville, asociat la S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, cercetati pentru savarsira infractiunilor de evaziune fiscala, prev.de art.10, din Legea nr.87/1994-republicata, privind evaziunea fiscala, folosirea cu rea-credinta a creditului societatii in interes personal, fapta prev. de art.nr.266, pct.2, din Legea nr.31/1990-republicata, privind societatile comerciale, inregistrarea inexacta, precum si omisiunea, cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea elementelor ce se reflecte in bilantul contabil, fapta prev. de art.37, din Legea nr.82/1991-republicata, asociere in scopul savarsirii de infractiuni de spalare a banilor, fapta prev.de art.7, pct.1, din Legea nr.39/2003, privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate si art.23, pct.2, din Legea nr.656/2002, pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, fals intelectual si uz de fals, fapte prev. de art.289 si 291, din C.P., fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev.de art.290 din C.P., cu aplicarea art.33, lit.a si art.41, alin.2,din C.P., am constatat urmatoarele:

In fapt invinuitul Pscanu Adrian este asociat la:

1. S.C.CONINVEST S.R.L.-Barlad, cod fiscal-6332882; inregistrata la ORC, sub nr. J37/747/1994, cu sediu in Barlad, str.M.Viteazu, nr.6, bl.D2, sc.E, apt.61; cap. Social 243.144.676 lei, obiect de act.ivitate -constructii, adminstratori Pascanu Ludmila Anisoara cu-33,82% si Pascanu Adrian;-66,17%;

2. S.C.PRODAL GROUP S.A.Barlad, cod fiscal-8108084, inregistrata la ORC. sub nr. J37/741/1996, cu sediul in Barlad, str.Gandirii, nr.61, cap.social-480.000.000 lei, la care invinuitul detine 16,66%;

3. S.C. CIB S.A.-Barlad, cod fiscal-2808330, inregistrata la ORC.sub nr.J37 /311/1992, cu sediul in str.C-tin Hamangiu, nr.15, cap.social-1.526.910.870 lei, are ca obiect de activitate prelucrarea carne, la care invinuitul detine 94,25%;

4. S.C. CONSTRUCTION AFFAIRES TRADE&TRUCKS S.R.L.-Barlad, cod fiscal -4043845, inregistrat la ORC sub nr. J37/19/1999, cu sediul in Barlad, str. N.Iorga, nr.9, cap.social-840.000 lei, administrator unic invinuitul ;

Din analiza veniturilor legale incasate si sumele rulate prin conturile bancare personale nu se justifica o mare suma de bani, folosita in interes personal, depozite bancare, imprumuturi, deplasari repetate in strainatate, expedieri externe s.a.cum ar fi:

-Banca Comerciala Romana S.A.-Sucursala Barlad;

Prin contul bancar personal, nr.2511.2-3120.5/ROL, in perioada 16.02.1999-03.05.2005, invinuitul a rulat suma totala de 30.123.923.958 lei, iar prin contul bancar nr.2511.2-3120.2/USD, in perioada 20.03.2001-02.12.2003, a rulat suma totala de 522.877 USD, din care 241.525 USD au fost expediati, in perioada 30.04.2001-18.09.2003, in S.U.A. intr-un cont personal nr.600926835, deschis la Citi Bank, din New York. Cu toate ca invinuitul a declarat pe propria raspundere (9 plati), ca sumele sunt pentru ajutorul familiei, exista neconcordante intre beneficiarul plati inscrise pe DPVE si mesajele SWIFT, prin care s-a dispus plata, contul fiind personal, pe deoparte, in timp ce cuantumul acestora depasesc cu mult o astfel de justificare astfel: in 2001 intr-o luna a expediat, in doua randuri suma de 76.000 USD; in 2002 , tot in decurs de o luna, a fost expediata suma de 45.000 USD, iar in luna septembrie 2003, a expediat suma de 29.000USD.

-Banca ROMANA DE DEZVOLTARE G.S.G.-Agentia Barlad;

Prin contul nr.2321353800/ROL, invinuitul a rulat in perioada 01.01.2003-29..07.2004, suma de 29,55 mld.lei, din care, in cazul creditarii contului, pentru suma de 19.965.800.000 lei, a declarat, pe propria raspundere, ca provin de la persoane fizice, dupa cum urmeaza:

-29.10.2003-980.000.000 lei, incasati de la numitul Gheorghe Dan, str.Mihai Eminescu, nr.56, Bucuresti;

-04.11.2003-2.830.650.000 lei, incasati de la Mateescu Florin, str.A.Vlaicu, nr. 91; Bucuresti;

-10.09.2003-2.164.320.000 lei, incasati de la Cristian Stefan, str.Dimitrie Onciu, nr.11, Bucurest;

-21.08.2003-2.984.400.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-20.08.2003-3.300.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-12.08.2003-4.537.470.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-21.07.2004-700.720.000 lei , incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-09.06.2004-523.240.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-11.03.2004-410.000.000.lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-18.02.2004-535.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-23.01.2004-510.000.000 lei, incasati de la persoane fizice- Bucuresti;

-20.01.2004-490.000.000 lei,incasati de la persoane fizice- Bucuresti, iar din verificarile efectuate in municipiul Bucuresti, nu au putut fi identificati beneficiarii vilelor (cu datele mentionate in contractele de antrepriza) si nu au fost gasite constructiile (dupa aceleasi elemante mentionate in contracte) .

Din rulajul contului nr.01795903800/USD, rezulta ca a fost creditat cu suma de 650.000 USD (in doar 4 luni), prin operatiuni de depunere in numerar, alimentatea fiind insotita de declaratii pe propria raspundere, ca sumele respective provin din vanzari de “spatii comerciale”in timp ce din evidente nu rezulta ca ar fi detinut astfel de spatii, cum ar fi:

-18.06.2003 – reprezentand vanzare spatiu comercial = 20.000 USD;

-20.08.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-09.07.2003 – – // – – // – – // – = 30.000 USD;

-27.06.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-29.05.2003 – – // – – // – – // – = 100.000 USD;

-10.09.2003 – – // – teren = 200.000 USD;

-09.07.2003 – reprezentand achizitii teren = 11.700 USD, iar acest cont a fost debitat cu:

– 460.000 USD operatiuni de schimb valutar;

-11.700 USD operatiuni de retragere in numerar; – 93.994 USD transfer SUA ajutor familie;

– 30.000 USD alimentare card, transport și cazare și din acest cont au fost expediate sume in SUA, respectiv suma de 93.994 USD.

Din verificarile efectuare, rezulta ca invinuitul a vandut la data de 31.03.2003 imobilul situat in municipiul Barlad, str.Lacramioarei, nr.2-4, cu pretul de 80.000 USD insa aceasta suma nu a fost declarata.

Invinuitul are deschise trei conturi bancare nr.251132.24.A0313/ROL, nr. 251132.24.A0313.01/USD si nr.253232.24.A0313.01/USD. Din rulajul primului cont rezulta ca in data de 04.06.2003, a fost creditat cu 200.000 USD, iar cel de al doilea, in perioada 04.06.-08.07.2003, a fost creditat cu aceeasi suma, reprezentand constiture depozit .

Conform evidentelor Administratiei finantelor publice Barlad pentru anii 2001,2002 si 2003 invinuitul nu a depus declaratie de venit global .

Din evidenta fiscala a societatii, au fost inregistrate urmatoarele venituri:

– pentru anul -2001 venit = 2,13 mld.lei (devidende) si salariu=71.608.150 lei;

– pentru anul-2002 venit = 71.896.060 lei (salariu),iar

– pentru anul-2003 venit =81.637.129 lei (salariu) .

Tot din analiza evidentelor contabile raportat la rulajul de sume prin conturile personale, nu coincid datele de incasare a devidentelor de catere asociati si cele in care au fost inregistrate operatiunile bancare. Din aceasta analiza insa, aspectele care prezinta interes, sub aspectul elementelor constitutive a infractiunilor mentionate mai sus, rezulta urmatoarele:

-sumele in valuta depuse in conturile bancare, personale,sunt de 1.099.000 USD;

-sumele in lei depuse in conturile bancare, personale,sunt de 19.965.800.000;

-sumele scoase din tara, tot in cont personal, sunt de 182.644 USD;

-declaratiile pe propria raspundere de justificare a provenientei sumelor, nu sunt reale, ascund sursele generatoare de obligatii fiscale si manoperile frauduloase;

-toate aceste sume, nu au corespondent in evidentele contabile a S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, unde cei doi soti sunt sunt asociati;

-toate inregistrarile nereale in contabilitate si rulajul sumelor in numerar s-au efectuat atat cu stirea asociatilor cat si cu acordul tacit al conducerii administrative;

In drept, sunt intrunite conditiile prevazute de art.2 lit.a,b, pct.14 si c din Legea nr.39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.

Totodata, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor de:

-constituirea unui grup infractional, fapta prev.de art.7, pct.1 din Legea nr.39/2003 -privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate;

-dobindirea si folosirea de bunuri cunoscind ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, fapta prev. de art.23, pct.1 din Legea nr.656/2002 -pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, cu modificarile ulterioare;

-asocierea in scopul savrsirii de infractiuni de spalarea banilor, fapta prev.de art.23, pct.2, din acelasi act normativ;

-intocmirea in fals de inscrisuri de evidenta primara si inregistrarea acestora in evidenta contabila in scopul denaturarii elementelor ce se reflecta in bilanturile contabile, fapte prev de art.289 si 291 din C.P.;

-darea de declaratii sub semnatura privata,cu prilejul efectuarii operatiunilor bancare, in scopul ascunderii provenientei ori destinatiei scestora, fapta prev.de art.290 din C.P.;

-folosirea cu rea-credinta, a creditului S.C.CONINVEST S.R.L.Barlad, in scop personal al asociatiilor, fapta prev.de art 266. pct.2 din Legea nr.31/1990 – republicata;