SPACIALIZAREA MASTER CONTROLUL ȘI EXPERTIZA ALIMENTELOR [310231]

UNIVERSITATEA “VALAHIA” TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR

SPACIALIZAREA MASTER «CONTROLUL ȘI EXPERTIZA ALIMENTELOR»

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Studiu privind organizarea și implementarea controlului de calitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare

Masterand: [anonimizat]. CREȚU Andreea

Îndrumător Prof.univ.dr. Carmen NICOLESCU

2018 [anonimizat]. Consumatorii, mass-media, [anonimizat] o componentă critică în procesul general de siguranță alimentară. Acum, mai mult ca oricând ambalajele joacă un rol vital în asigurarea produsului final că este sigur pentru consum.
Cei mai mulți producători sunt conștienți de impactul ambalajelor defectuoase asupra afacerilor lor. Ei știu că disfuncționalitatea ambalajelor și greșelile din cadrul lanțului de aprovizionare afectează calitatea și integritatea produsului lor. Toți iau măsuri pentru a furniza produse care sunt sigure pentru utilizatorul final.

Există mai mulți factori pe care toți producătorii ar trebui să îi ia în considerare în construirea unei bariere împotriva deficiențelor de ambalare. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat].

Scopul prezentei lucrări este de a realiza un studiu privind organizarea și implementarea controlului de calitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare.

Obiectivele studiului au fost:

1. Realizarea unui studiu documentar privind utilizarea ambalajelor în condițiile siguranței alimentare. Prin acest studiu s-a realizat o analiză critică detaliată a importanței utilizării ambalajelor în desfacerea produselor alimentare pentru a se asigura toate condițiile de siguranță și confort ale consumatorilor acestor produse.

2. Realizarea unui studiu documentar și aplicativ privind analiza modului de organizare și desfașurare a controlului de calitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare.

3. Realizarea unui studiu aplicativ privind organizarea unor aspecte de trasabilitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare ca modalitate de certificare a controlului. În cadrul acestei activități s-a realizat:

fișa postului pentru funcțiunea analist de calitate;

caietul de sarcini aferent activității de control din unitate;

planul HACCP.

Capitolul 1.

Ambalajul

– necesitate în producția și desfacerea modernă de alimente

1.1. Definiția ambalajului alimentar

Marea dezvoltare a ambalajului este legată de evoluția modului de viață și de consum. [anonimizat], de un impact asupra mediului înconjurător și asupra consumatorului de produs. [anonimizat].

Ambalarea și ambalajul sunt definite în multiple feluri.

[anonimizat] (en – packaging, fr – emballage) este compus din prefixul „en” și cuvântul „balla”, al cărui înțeles este de „a strânge în balot”. Cuvântul ambalare (en – packing, fr – conditionnement) provine din cuvântul latin „condere” ce înseamnă “a stabiliza”.

În concepție comercială, ambalajul este „un recipient care permite asigurarea în cele mai bune condiții a manevrării, depozitării, conservării și transportului produselor”. Din același punct de vedere, ambalarea poate fi caracterizată ca și: „realizarea unui înveliș material, sau primul conținător al unui produs care constituie o unitate de vânzare en detail”. În „Petit Robert” (1989), ambalajul este un „înveliș din materiale și forme diferite în care se ambalează un produs pentru transport sau vânzare”.

Institutul Francez al Ambalajului și Ambalării (Institut Français de l’emballage et du Conditionnement, IFEC), propune următoarele definiții în „Petit glossaire de l’emballage”:

Ambalajul este un obiect stabilit să acopere sau să conțină un timp un produs sau mai multe produse pe parcursul manipulării, transportului, înmagazinării sau prezentării pentru a proteja sau facilita aceste operațiuni.

Ambalarea înseamnă operația de obținere a unui prim înveliș ce ia contact în mod direct cu produsul.

Noțiunea din limba engleză de „packaging” este mult mai vastă și grupează următoarele funcții: ușurință în utilizare, conservare, protecție, comunicare și facilitarea vânzării. Aceasta dă mai multă importanță rolului comercial al ambalajului.

Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul este un mijloc menit să cuprindă sau să îmbrace un produs sau mai multe produse, pentru a le asigura protecție din punct de vedere fizic, mecanic, chimic, biologic pentru menținerea calității și integrității acestora pe tot parcursul lanțului de la livrare pâna la desfacere.

În conformitate cu STAS 5845/1-1986, ambalarea este definită ca un procedeu, operație sau metodă, prin care se asigură protecția temporară a produsului, în timpul transportului, depozitării, vânzării, ajutând și la facilitarea acestora până la consumarea lor sau până la expirare.

1.2. De ce este necesară ambalarea alimentelor

Ambalarea produselor alimentare este foarte importantă pentru igiena și pentru transportul lor.

Importanța ambalajului este evidențiată de principalele funcții pe care acesta trebuie să le îndeplinească și anume:

a. Funcția de păstrare și protecție a produselor împotriva deteriorării sau contaminării cu microorganisme

Produsul trebuie să fie protejat împotriva căderii, zdrobirii, si vibrațiilor suferite pe durata transportului. Produsele mai plăpânde ca de exemplu fructele sunt protejate mai bine de un ambalaj rigid .

Trebuie să fie protejat împotriva climatului, chiar și de temperaturi ridicate, umiditate, raze solare și gaze din aer. El trebuie să fie, de asemenea, protejat împotriva microorganismelor, substanțelor chimice, a solului și a insectelor.

b. Funcția de manipulare, transport, depozitare:

Unele produse au formă ce nu poate fi ușor de ambalat, de exemplu, anumite legume. Dar totuși, furnizorii de conserve de legume, cum ar fi morcovii au dezvoltat un anumit tip de plantă care produce morcovi, care sunt drepți și mai mici decât soiul normal. Aceștia se potrivesc în cutii. Unele produse, cum ar fi sucurile de fructe și cârnații trebuie să fie incluse în pachete pe care le dețin împreună și sunt sigilate pentru a preveni scurgeri și pierderi.

Un ambalaj ar trebui să fie inventat pentru a fi mai ușor de transportat, mutat și ridicat. Ambalajele de formă regulată (de exemplu un cub) pot fi așezate fără a pierde prea mult spațiu între ele. Asta înseamnă că mai multe ambalaje pot fi transportate într-o remorcă de camion. Ambalajele cu formă ciudată duc la un spațiu irosit și acest lucru poate fi destul de scump în cazul în care multe astfel de ambalaje sunt transportate.

În supermarketuri și magazine, trebuie să fie posibilă stivuirea ambalajelor, astfel încât spațiul nu este pierdut pe rafturi. De asemenea, ambalajul trebuie să fie gândit în așa fel încât toate informațiile importante să fie văzute de un potențial cumpărător.

c. Funcția de informare și promovare a produselor

Ambalajul este principala modalitate de promovare și identificare a produsului.

Publicitatea este foarte importantă atunci când un producător lansează un produs nou sau existent. Ambalajul, prin paleta cromatică sau logo, este ceea ce este în mod normal, identificat de către client.

Informații utile pentru consumatori și companii, cum ar fi supermarketurile, sunt imprimate pe ambalaj prin intermediul etichetei. Aceasta include ingredientele, data expirării, prețul, oferte speciale, producătorul, informațiile de contact, denumirea produsului, coduri de bare etc.

Codul de bare este extrem de util la magazinele de vânzare. Atunci când codul de bare este scanat, sistemul informatic determină automat care este stocul rămas din produsul respectiv și prețul produsului.

1.3. Caracteristicile unui ambalaj pentru a putea fi utilizat în ambalarea alimentelor

Caracteristicile ambalajelor din materiale celulozice (lemnul și produsele din celuloză (hârtie, cartoane))

Din cauza compoziției și umidității, ambalajele din lemn constituie un mediu favorabil pentru dezvoltarea microorganismelor. Principalele caracteristici ale lemnului sunt: rezistență bună la solicitări mecanice, rezistență bună la uzură, conductibilitate electrică scăzută, este ecologic.

Principalele caracteristici ale hârtiei și cartonului utilizate pentru obținerea ambalajelor sunt: masa volumică redusă, sunt apte pentru contactul cu alimentele, sunt inodore și insipide, au permeabilitate scăzută (hârtia pergament), permeabilitate la aer foarte ridicată (hârtia tip mătase).

b) Caracteristicile ambalajelor din materiale plastice

Prin comparație cu materialele tradiționale (celuloză, sticlă, metal) cele de plastic au determinat o uriașă revoluție în domeniul ambalajelor.

Principalele produse obținute din materiale plastice destinate ambalării sunt: filme, folii și materiale complexe: foliile flexibile, din care se obțin saci, pungi; foliile rigide permit realizarea de pahare, tăvițe sau platouri; materialele complexe obținute din diferite tipuri de folii.

Ambalajele flexibile din PE (polietilenă), PP (polipropilenă), PVC (policlorură de vinil), PET (polietilenă tereftalat), PA (poliamidă), PS (polistiren) sunt utilizate, în principal, sub formă de straturi în materialele complexe de ambalare. Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: masă specifică redusă, sunt inodore, impermeabilitate, rezistente la acțiunea agenților chimici, stabile dimensional etc. Proprietățilele foliilor și filmelor de ambalaj sunt: posibilități de imprimare, transparență, rezistență la radiații ultraviolete și infraroșii, sudabilitate și posibilitate de lipire.

c) Caracteristicile ambalajelor din materiale metalice

Ambalarea în cutii metalice reprezintă una dintre cele mai utilizate metode pentru păstrarea produselor alimentare perisabile. Materialele utilizate în acest scop sunt: tabla de oțel cositorită, aluminiul și materialele combinate (cu materiale plastice, carton etc.).

Ambalajul metalic trebuie să răspundă următoarelor cerințe: prevenirea contaminării microbiologice și chimice a produselor; conservarea caracteristicilor produselor (inclusiv valoarea nutritivă); să fie economic și sigur atât în fabricație, cât și în distribuție; să nu prezinte riscuri pentru consumator; să fie reciclabil, degradabil (tabla cositorită). Cutiile metalice sunt lăcuite în interior pentru a preveni: schimbarea gustului sau pentru a preveni reacții chimice datorate metalelor dizolvate în produs; decolorarea produsului; reacțiile chimice între metal și produs, care pot cauza coroziunea sau formarea de hidrogen în interiorul cutiei.

Foliile de aluminiu sunt folosite în special la ambalarea alimentelor sensibile, care absorb arome din mediul exterior. Avantajele utilizării foliei de aluminiu sunt următoarele: proprietăți de barieră foarte bune; posibilități de tipărire; nu este toxică (poate veni în contact cu produsele alimentare); este utilizată cu succes în combinație cu materiale flexibile (pentru a asigura proprietăți de barieră la substanțele volatile).

d) Caracteristicile ambalajelor din sticlă

Sticla este un material folosit mult în domeniul ambalajelor, fiind utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau semilichid. Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele: este impermeabilă la gaze, vapori, lichide; este un material igienic, ușor de spălat și care suportă sterilizarea; este inertă din punct de vedere chimic față de produsele alimentare și nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat; are o bună rezistență la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor băuturi ca: șampanie, cidru etc.; nu transmite și nu modifică gustul alimentelor; este transparentă, permițând vizualizarea produselor; poate fi colorată, aducând astfel o protecție suplimentară a produsului împotriva radiațiilor ultraviolete; este un material rigid care poate fi realizat în forme variate; este reciclabilă. Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă și dezavantaje legate de: rezistența mică la șoc mecanic, rezultând dificultăți în transport și depozitare; rezistență scăzută la șoc termic. Având în vedere faptul că sticla intră în contact direct cu mărfurile alimentare, ambalajele din sticlă fac subiectul unor prevederi obligatorii în vederea protecției sănătății consumatorilor. Aceste prevederi indică valorile limită admisibile pentru cantitățile de plumb și cadmiu din compoziția sticlei.

e) Materiale complexe de ambalare

Ambalajele mai pot fi realizate dintr-o combinație de materiale: carton/folie de aluminiu/mase plastice; servesc de obicei la ambalarea produselor granulate sau sub formă de pulbere (cacao, lapte praf, cafea instant). Avantajele utilizării acestora: cutiile pot fi încălzite la temperaturi de până la 130°C; au greutate mică, ceea ce conduce la scăderea costurilor de transport, impermeabilitate la vapori de apă și la diferite gaze. Principalele dezavantaje sunt: prețul ridicat, termenul de valabilitate de 12 luni garantat numai pentru anumite produse,rezistență mecanică mai mică.

f) Alte materiale de ambalare

Ambalajele din materiale textile au o utilizare restrânsă, deoarece au dezavantaje precum: constituie un mediu prielnic dezvoltării microorganismelor și sunt atacate de rozătoare, insecte și nu rezistă la foc. Alte caracteristici sunt specifice fie materialelor celulozice (când materialele textile sunt din fibre vegetale – huse și saci din cânepă, iută etc.), fie maselor plastice (când materialele textile sunt din fibre sintetice – saci de polipropilenă).

1.4. Modalități de utilizare a ambalajelor produselor alimentare

Ambalarea pentru conservarea alimentelor în gospodărie

Una dintre cele mai vechi și cele mai comune metode de ambalare a alimentelor în case este utilizarea conservelor. Fructele și legumele sunt plasate în borcane de sticlă și sigilate prin încălzirea borcanelor. Din punct de vedere istoric, conservarea în casă a fost una dintre primele metode care au fost folosite pentru a stoca produsele alimentare în cantități mari, în special în zonele rurale în ferme. Una dintre problemele acestui tip de ambalaj alimentar include curățarea borcanele atunci când produsele alimentare sunt plasate în ele și ca fructele și legumele sa fie bine fierte înainte de conservare. Sigilarea de asemenea, trebuie să fie etanșă pentru a preveni creșterea microorganismelor producătoare de toxiinfecții alimentare.

Ambalarea în vederea congelării alimentelor

O altă metodă comună în care se folosește ambalarea produselor alimentare este congelarea. Congelarea se poate face într-o varietate de metode. Cel mai adesea se congelează legumele, deși și fructele de pădure sau alte fructe pot să fie înghețate. Atunci când se congelează legumele trebuie să fie perfect curate. Anumite legume nu se pot congela. De exemplu, roșiile nu rezistă bine la congelare, cu excepția cazului în care sunt fierte și pasate.

Ambalajul produselor alimentare congelate trebuie să își mențină integritatea atunci când alimentul se introduce în ambalaj, în timpul sigilării, congelării, depozitării, transportului, decongelării și chiar, în unele cazuri, în timpul gătirii. Deoarece tot mai multe alimente congelate au început să fie gătite direct în cuptorul cu microunde, producătorii au dezvoltat ambalaje, care pot merge direct de la congelator la cuptorul cu microunde.

Astăzi, există mai multe opțiuni pentru ambalarea produselor alimentare congelate: cutii, pungi, tăvi și oale cu capac, tăvițe din polietilenă cristalizată si conserve din plastic.

Ambalarea pentru conservarea industrială

Conservarea alimentelor ca o metodă de prelucrare a produselor alimentare pe cale industrială a început în jurul anilor 1800. La început pentru conservarea alimentelor s-a folosit plumbul ca material pentru cutiile de conserve dar acest lucru, din păcate, a dus la decese prin intoxicația cu plumb. Cu toate acestea, cu o tehnologie îmbunătățită, alimentele conservate în condiții de siguranță au devenit mai abundente și industria de ambalaje alimentare s-a extins. Potrivit Centrului Național pentru Conservarea Alimentelor alimentele care sunt conservate industrial sunt fierte înainte de a fi plasate în cutie, pentru a distruge microorganismele periculoase și toxinele acestora.

Ambalarea în folie

Una dintre metodele inovatoare de ambalare a alimentelor comerciale este de ambalarea în folie. Împachetarea în folie se face cel mai des în pungi, care sunt umplute și apoi partea de jos și de sus a pungii este sigilată cu un sigiliu de căldură similar cu cel utilizat la ambalajele comerciale ale produselor congelate. Ambalajele din folie permit produselor alimentare să fie izolate în ambalaj, fără a pierde nici umiditatea reziduală, care ar putea fi încă în produsele alimentare și nici pătrunderea în interiorul ambalajelor a unor substanțe sau microorganisme dăunătoare. La împachetare în folie se pretează mai ales fructele uscate, produsele de patiserie sau produsele din cereale.

Ambalarea utilizând nanotehnologia

O nouă inovație în domeniul ambalajelor pentru produsele alimentare comerciale este utilizarea nanotehnologiei, în scopul de a face ambalaje mai subțiri și biodegradabile. Potrivit lui Byme , aceasta nouă tehnologie permite companiilor de prelucrare a produselor alimentare comerciale să utilizeze materiale de ambalare care reduc gazele alimentare, ceea ce întârzie degradarea lor. De exemplu, pot fi achiziționate acum pungi de depozitare a alimentelor, care sunt "biodegradabile", dar, de asemenea, ajuta la păstrarea mâncării prospete mai mult timp.

1.5. Alegerea unui ambalaj în funcție de necesități

Deciziile de ambalare sunt importante din mai multe motive, printre care:

a. Protecția – Ambalajul este utilizat pentru a proteja produsul împotriva deteriorării în timpul transportului și manipulării și pentru a reduce alterarea în cazul în care este expus la aer sau alte elemente.

b. Vizibilitatea – Designul ambalajului este folosit pentru a capta atenția clienților când sunt la cumpărături sau se uită într-un catalog sau pe un site web. Acest lucru este deosebit de important pentru clienții care nu sunt familiarizați cu produsul și în situații, cum ar fi cele găsite în magazinele alimentare, în cazul în care un produs trebuie să iasă în evidență printre mii de alte produse (ex. desene sau modele de ambalare).

c. Valoarea adăugată – Designul ambalajului și structura poate adăuga valoare unui produs. De exemplu, beneficiile pot fi obținute de la structuri de pachete care fac produsul mai ușor de utilizat în timp ce modelele stilistice pot face produsul mai atractiv pentru a putea fi afișat în casa clientului.

d. Acceptul distribuitorului – deciziile de ambalare nu trebuie acceptate numai de către clientul final, ele trebuie, de asemenea, să fie acceptate si de către distribuitorii care vând produsul pentru furnizor. De exemplu, un comerciant poate să nu accepte ambalaje cu excepția cazului în care sunt conforme cu cerințele pe care le au pentru depozitarea produselor pe rafturile lor.

e. Costul – Ambalajul poate reprezenta o parte semnificativă din prețul de vânzare al unui produs. De exemplu, se estimează că în cazul unor produse costul de ambalare a unor produse poate reprezenta peste 40% din prețul de vânzare al unui produs. Deciziile de ambalare inteligente pot contribui la reducerea costurilor și, eventual, să conducă la profituri mai mari.

f. Prea scumpe pentru a le crea – Dezvoltarea unor ambalaje noi poate fi extrem de costisitoare. Costurile implicate în crearea de ambalaje noi includ: design grafic și structural, producția, testarea de client, posibila distrugere a resturilor de ambalaje vechi, și publicitatea pentru a informa clientul despre noul ambalaj.

g. Decizia pe termen lung – În cazul în care companiile vor crea un nou pachet este cel mai adesea cu intenția de a avea design pe piață pentru o perioadă mai lungă de timp. De fapt, schimbarea ambalajului unui produs prea frecvent pot avea efecte negative, deoarece clienții devin condiționați pentru a localiza produsul bazat pe ambalaj și acesta poate fi confundat în cazul în care designul este modificat.

h. Aspecte de mediu sau juridice – deciziile de ambalare trebuie să includă, de asemenea, o evaluare a impactului asupra mediului în special pentru produsele de împachetare care sunt în mod frecvent aruncate. Ambalajele care nu sunt ușor biodegradabile ar putea atrage clienți și, eventual, preocupare guvernamentală. De asemenea, trebuie făcută cu precauție, în scopul de a crea ambalaje care nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală, precum drepturile de autor, mărci comerciale sau brevete, deținute de alții.

1.6. Clasificarea ambalajelor

Clasificarea ambalajelor utilizate pentru produsele alimentare poate fi făcută după mai multe criterii :

după natura materialului din care sunt realizate :

ambalaje din hârtie și carton;

ambalaje din lemn;

ambalaje din metal;

ambalaje din materiale plastice;

ambalaje din materiale textile;

ambalaje din materiale complexe;

după forma de prezentare: lăzi, cutii, pungi, saci, borcane, butelii, flacoane, tuburi, bidoane, butoaie, caserole;

după domeniul de utilizare: ambalaje de transport terestru, maritim sau aerian; ambalaje de prezentare și desfacere;

după modul de circulație: ambalaje refolosibile; ambalaje nerefolosibile;

după relația cu mediul ambiant: ambalaje biodegradabile; ambalaje care nu sunt biodegradabile.

1.7. Sisteme de marcare și identificare a ambalajelor

1.7.1. Simboluri ECO

Ne putem da ușor seama dacă un produs pe care îl cumpărăm este reciclabil, identificând semnul grafic specific pentru reciclare. El este format din trei săgeți care formează un dreptunghi. Fiecare săgeată reprezintă un pas al procesului de reciclare:

a) colectare și procesare,

b) prelucrare și

c) cumpărare produse reciclate.

Bucla Moebius – Simbolul internațional al reciclării. Produsul sau o anumită parte din componentele produsului pot fi reciclate sau ambalajul este parțial sau în întregime făcut din materiale reciclate.

Bucla Mobius % – Indică procentajul în care, pentru producerea produsului, au fost folosite materiale reciclate.

Simbolul eco-ambalajului. ”Punctul verde” – simbol internațional care indică faptul că producătorul a avut o contribuție la reciclarea ambalajelor. Nu înseamnă neaparat că ambalajul poate fi reciclat sau că este făcut din material reciclat.

Simbol pentru reciclare separată. Indică faptul că acest tip de deșeu se colectează separat.

Simbol pentru sticlă reciclabil. Indică faptul că recipientul din sticlă este reciclabil.

Simbol pentru metal reciclabil. Indică faptul că recipientul conține metal reciclabil.

Simbol pentru alumniul reciclabil Indică faptul că recipientul conține alumniu reciclabil.

1.7.2. Sistemul de marcare și identificare a ambalajelor fabricate

din diferite materiale

Pentru identificarea și marcarea ambalajelor sunt de asemenea utilizate o serie de simboluri după cum urmează:

Simbol pentru ambalajele din plastic. Simbolurile pentru identificarea și marcarea ambalajelor din plastic sunt împărțite în funcție de materialele plastice folsite. Cifra care este situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic. Sub triunghi abrevierea de caractere indică tipul de plastic astfel:

PET – Polietilen tereftalat: recipienți băuturi, ulei etc.; Cod 1: Este bine să fie reciclate și refolosite.

HDPE – Polietilenă de mare densitate: recipienți produse chimice (șampoane, detergenți lichizi, clor, soluții de curățat etc.); Cod 2.

PVC – Policlorură de vinil: dopuri, tăvi, folie, țevi, tuburi, mobilier ușor, carduri, autocolante etc.; Cod 3.

LDPE – Polietilenă de joasă densitate: pungi, saci, folii; Cod 4.

PP – Polipropilenă: cutii de margarină, pahare, sticle de sirop și ketchup, diverse ambalaje alimentare etc.; Cod 5.

PS – Polistiren: tăvi, pahare de unică folosință, cutii iaurt, carcase casete și cd-uri etc.; Cod 6.

Alte mase plastice: Cod 7-19. Ambalajele marcate cu această cifră nu pot fi reciclate.

Sistemul de identificare și marcare a ambalajelor din hârtie și carton:

PAP – Carton ondulat; Cod 20.

PAP – Carton neondulat; Cod 21.

PAP – Hârtie; Cod 22.

Sistemul de identificare și marcare a ambalajelor din metal:

FE – fier: conserve, capace de borcane, tuburi de spray, cutii cu lacuri și vopsele etc.; Cod 40.

ALU – aluminiu: doze băuturi, folii și ambalaje alimentare; Cod 41.

Alte metale: mai ales metale neferoase (cupru, alamă, inox etc.); Cod 42-49.

Capitolul 2

Siguranța alimentară

2.1. Definiția siguranței alimentare

Siguranța alimentară este o disciplină științifică care descrie manipularea, prepararea și stocarea produselor alimentare în moduri care să prevină bolile. Aceasta include o serie de rutine care trebuie urmate pentru a evita riscurile de sănătate potențial grave. În acest fel siguranța alimentară de multe ori se suprapune cu apărarea alimentară pentru a preveni prejudicierea consumatorilor.

2.2. Modalități generale de asigurare a siguranței alimentare

Pentru a asigura siguranța în consum a alimentelor există numeroase modalități:

Prevenirea contaminării produselor alimentare cu agenți patogeni răspândiți de la oameni, animale de companie și a dăunătorilor.

Separarea alimentelor crude de cele fierte, pentru a preveni contaminarea alimentelor gătite.

Gătirea alimentelor în timpul corespunzător și la temperatura corespunzătoare pentru a ucide agenții patogeni.

Păstrarea alimentelor la temperatura corespunzătoare.

Folosirea apei în condiții de siguranță și a materiilor prime sigure.

2.3. Modalități de asigurare a siguranței alimentare prin utilizarea de ambalaje adecvate

Utilizarea ambalajelor trebuie să se realizeze de asemenea în așa fel încât acestea să nu prejudicieze, ba chiar mai mult să contribuie la asigurarea siguranței alimentelor care vor fi ambalate în fiecare ambalaj destinat acestora

Modalitățile prin care se asigură siguranța alimentară sunt: utilizarea Analizei riscului și (determinarea) punctelor critice de control (HACCP), protocoalele de verificare și de validare, Bunele practici de fabricație, utilizarea unui sistem eficient de management al calității, un sistem de urmărire și localizare a produselor, precum și cerințele pentru conținutul etichetei.

Materialele speciale care vin în contact direct cu alimentele sunt utilizate atunci când ambalajul este în contact direct cu produsul alimentar. În funcție de operația de ambalare și de produsele alimentare, mașinile de ambalat de multe ori au nevoie de spălare zilnică și de proceduri de curățare .

Modalitățile prin care se poate asigura aceasta fac referire la :

a) Controlul dăunătorilor. Controlul dăunătorilor joacă un rol important în siguranța alimentară. Insecte supărătoare, cum ar fi gândacii și muștele pot fi cauza răspandirii bolilor care pot duce la dezvoltarea toxiinfecțiilor alimentare. Rozătoarele, de asemenea, răspândesc boli și consumă efectiv alimentele.

Investirea în monitorizarea dăunătorilor și detectarea lor poate ajuta la prevenirea dăunătorilor de a intra într-o unitate de prelucrare a alimentelor, și a ajuta în respectarea siguranței produselor alimentare.

b) Managementul deșeurilor. Furnizarea de proceduri adecvate pentru eliminarea și depozitarea deșeurilor contribuie la asigurarea unei practici adecvate de siguranță alimentară.

Standardul global pentru Siguranța alimentului BRC, prevede și recomandă, modul în care gestionarea deșeurilor trebuie să fie tratată pentru a satisface reglementările corecte de siguranță alimentară.

c) Curățenia. Stabilirea unor programe adecvate de curățare și dezinfectare pot asigura siguranța alimentelor. Asigurarea că standardele igienei corecte sunt respectate va ajuta la reducerea riscului unei toxiinfecții alimentare.

d) Igiena personală. Instalarea facilităților corecte pentru personal pentru a asigura igiena personală corectă contribuie la satisfacerea cerințelor de siguranță alimentară.

Bacteriile pot fi ușor răspândite prin contaminarea biologică și fizică. Trei lucruri trebuie să fie luate în considerare atunci când asigurarea practicilor de igienă adecvate sunt îndeplinite:

Spălarea mâinilor – Asigurarea ca tehnici eficiente de spălare a mâinilor sunt urmate.

Contactul mâinilor – Încercarea de a minimiza contactul direct al mâinii cu alimente crude.

Mănuși de unică folosință – Asigurarea de mănuși utilizate în condiții de siguranță.

e) Facilitarea locației și a design-ului. Design-ul și amplasarea unei instalații de prelucrare a produselor alimentare trebuie să fie luate în considerare atunci când asigurarea siguranței alimentare este îndeplinită la standardele corecte. Zonele care sunt cunoscute ca fiind dăunătoare "puncte fierbinți", precum și predispuse la poluare trebuie evitate pentru a reduce riscul de contaminare.

Capitolul 3

Legislația națională și europeană privind

ambalarea produselor alimentare

3.1. Reglementări care fac referire la modul de ambalare a alimentelor și ambalajele utilizate

Datorită importanței asigurării siguranței alimentare a consumatorilor și a impactului ambalajului asupra acestui aspect, el fiind cel care vine în contact pe de o parte cu alimentul și pe de altă parte cu mediul în care el se manipulează în rețeaua de desfacere până în momentul consumului, există o legislație extrem de dinamică care încearcă să stipuleze măsuri care să asigure sănătatea și siguranța populației de consumatori alimentari.

Astfel există numeroase acte normative care fac referire la materialele din care trebuie confecționate ambalajele alimentare, a modalității de manipulare și gestionare a acestora, etc. Dintre cele mai importante menționăm:

Acte normative referitoare la ambalaje :

Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje

Scopul regulamentului este de a îndeplini obiectivele de recuperare și reciclare din directiva europeană, prin creșterea cantității de ambalaje folosite, care sunt reciclate, compostate sau arse cu recuperare de energie.

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 – materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare

Regulamentul prevede norme comune pentru materialele și obiectele utilizate pentru ambalare, cum sunt sticlele și recipientele, care vin sau pot veni în contact cu produsele alimentare, fie direct, fie indirect.

Actul legislativ identifică 17 categorii de materiale și obiecte, de la plută și sticlă până la materiale plastice și textile, în cazul cărora se pot adopta măsuri specifice.

Materialele utilizate pentru ambalaje trebuie identificate cu mențiunea „pentru contactul cu produsele alimentare” și însoțite de o indicație adecvată, precum o mașină de cafea, o sticlă de vin sau o lingură de supă.

Trebuie să se asigure măsuri de trasabilitate pentru a face posibilă retragerea eventualelor produse defecte sau furnizarea de informații specifice publicului.

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare

Materialele și obiectele din plastic care vin în contact cu produsele alimentare pot transfera substanțe toxice în aceste produse și pot constitui un risc pentru sănătatea umană.

Regulamentul introduce limite de migrare pentru substanțele utilizate în ambalajele de acest tip și stabilește condiții pentru utilizarea acestora, în vederea garantării calității produselor alimentare.

Actul legislativ definește cerințele pentru fabricarea și introducerea pe piață a materialelor și a obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu alimente. Aceste cerințe vin în completarea normelor generale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele utilizate pentru ambalarea produselor alimentare.

Conform acestei reglementări materialele și obiectele din plastic și părțile acestora pot fi fabricate:

exclusiv din material plastic;

din mai multe straturi din plastic; sau

din material plastic combinat cu alte materiale.

Regulamentul (ce) nr. 2023/2006 al comisiei din 22 decembrie 2006

Regulamentul stabilește normele privind buna practică de fabricație (BPF) pentru materiale și articole care vin în contact cu produsele alimentare.

Actul legislativ se aplică tuturor sectoarelor și tuturor etapelor de fabricație, transformare și distribuție a materialelor și a obiectelor.

Operatorii economici trebuie: să se conformeze cu buna practică de fabricație; să stabilească, să implementeze și să aplice un sistem de asigurare a calității eficient și documentat; să realizeze și să mențină un sistem eficient de control al calității; să elaboreze și să mențină o evidență adecvată, pe suport de hârtie sau în format electronic, în ceea ce privește specificațiile, formulele și transformările referitoare la siguranța produsului individual și diversele operațiuni de fabricație.

Bunele practici de fabricație vizează obiecte precum recipientele, ambalajele, hârtia, cartonul, cerneala și adezivii care ar putea veni în contact cu produsele alimentare.

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Această directivă prevede măsuri menite să limiteze producerea deșeurilor de ambalaje și să promoveze reciclarea, refolosirea și alte forme de recuperare a deșeurilor. Eliminarea finală a acestora trebuie considerată o soluție de ultimă instanță.

Se aplică tuturor ambalajelor introduse pe piața europeană și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent dacă acestea sunt utilizate sau dacă provin din industrie, comerț, birouri, ateliere, servicii, gospodării sau din orice alt domeniu, indiferent de materialul utilizat.

Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a preveni producerea deșeurilor de ambalaje și pentru a dezvolta sistemele de refolosire a ambalajelor prin reducerea impactului acestora asupra mediului.

Capitolul 4

Studiu privind analiza modului de organizare și desfășurare a controlului de calitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare

4. 1. Prezentarea unității

Compania XXXX a fost înființată în anul 2005. După îndelungate cercetări pentru cele mai moderne utilaje, producția de ambalaje din polistiren a început în 2007. Liniile de producție automate și de înaltă tehnologie operate prin PLC au plasat-o ca fiind pe primul loc pe piața din România în ceea ce privește calitatea și prețul. Preluarea de către un acționariat olandez s-a făcut prin fuziune prin absorbție totală, începând cu 1 august 2016. În prezent se situează pe un loc fruntaș în Europa, firma fiind recunoscută prin calitatea foarte bună a produselor, prin încredere, flexibilitate și profesionalism.

Producția companiei este de peste 400 de milioane de bucăți pe an, de la tăvițe standard sau absorbante, la cutii de prânz, folie stretch PVC și produse din polipropilenă – tăvițe standard sau cu pad absorbant și containere cu capac încorporat, utilizabile în cuptorul cu microunde, într-o mare diversitate de forme, mărimi și culori. Există flexibilitatea de a adapta produsele la cerințele clientului.

Fabrica este amplasată în apropierea autostrăzii București – Pitești pe o suprafață de 29.000 mp. Locația strategică le oferă posibilitatea de a face livrări rapide clienților.

Deviza societății este mulțumirea clienților, de altfel este și cel mai important obiectiv al lor. Scopul este acela de a furniza partenerilor, produse de calitate excepțională, livrare la timp și prețuri competitive.

De asemenea respectă planeta pe care trăiesc, produsele fiind în armonie cu mediul înconjurător și au grijă de mediul și condițiile de lucru respectând normele de igienă, condițiile de sănătate și securitate în muncă.

Produsele companiei sunt exportate în toată Europa.

Se utilizează tehnologie modernă de ultimă oră și se caută în permanență căi inventive și creative, pentru a-și deosebi produsele pe piață.

Toate produsele sunt în conformitate și respectă normele europene privind siguranța alimentului, având în vedere domeniul de utilizare finală al produselor.

Testele sunt efectuate în laboratoare acreditate, de reputație europeană și internațională.

Pentru că firma înțelege importanța ambalajului în prezentarea, protejarea și conservarea alimentelor, au implementat sisteme stricte de control și monitorizare a tuturor activităților, încercând să atingă nivelul zero de toleranță.

4.2. Materii prime și materiale utilizate în fabricarea ambalajelor

În procesul de fabricație compania, pentru toate produsele sale, declarate cu scop și utilizare finală să vină în contact cu alimentul, folosește numai materii prime și materiale aprobate/acreditate pentru contactul cu alimentul.

Polistiren granule – 168N STYROLUTION – polistiren de uz general, cu greutate moleculară mare proiectat pentru amestecarea prin extrudare. Rezistența sa ridicată îl face ideal pentru aplicațiile de ambalare (ambalaje turnate prin injecție; extrudarea spumei ambalate).

Aditivi de colorare

MAXITHEN PSD822355 BROWN

MAXITHEN PSD5M4745 BLUE

MAXITHEN SBD12020 WEISS

RENOL BRAUN CSV71000

MAXITHEN PSD3H0027 ORANGE

RENOL ORANGE SL23301158-ZN

MAXITHEN PSD6A8315 GREEN

REMAFIN BLUE CSV51700

MAXITHEN SBD215927 YELLOW

MAXITHEN PS99640 BLACK

Masterbatch (MB) este un aditiv solid pentru materialele plastice utilizate pentru colorarea materialelor plastice (preamestec de culori) sau care conferă alte proprietăți materialelor plastice (preamestec aditiv). Masterbatch-ul este un amestec concentrat de pigmenți și / sau aditivi încapsulați în timpul procesului de încălzire într-o rășină purtătoare care este apoi răcită și tăiată într-o formă granulară. Masterbatch-ul permite procesorului să coloreze economic polimerul brut în timpul procesului de fabricare a materialelor plastice.

Sunt folosite diferite tipuri de aditivi de colorare și în funcție de nuanța dorită se face dozajul.

Talc – MAXITHEN PS790980NU 1,0-1,6% – Masterbatch cu o structură celulară foarte fină, reducând în mod semnificativ absorbția apei, dar determinând foaia de polistiren să aibă o densitate ușor mai mare.

Aditiv pentru absorbant – CLARIANT CESA-Stat3301 3,5-4,5%

Masterbatch folosit la extrudarea foliei de polistiren care are proprietatea de a absoarbe lichidul lăsat de produsele alimentare ambalate în tăvițe.

Amestec Butani 7,5-15,2% – agent de expandare

Toate materiile prime si materialele utilizate sunt autorizate pentru contactul direct cu alimentele, respectă reglementările UE privind compoziția și substanțele utilizate în acest scop și conform declarațiilor producătorilor dar și testelor proprii de migrare, nu transferă componente alimentelor.

4.3. Produse finite fabricate – Tipuri de ambalaje fabricate

Compania fabrică ambalaje alimentare din polistiren destinate să vină în contact direct cu alimentele.

Industria de ambalaje a cunoscut o accentuată ascensiune în ultimii ani și de la ambalaje din materiale de hârtie, carton și plastic s-a trecut la polistiren și alte materiale care sunt mai rezistente și păstrează produsele proaspete timp mai îndelungat.

Polistirenul este un material plastic alb care are o structură celulară plină de aer. Este un material puțin dens care poate fi folosit la ambalarea oricărui tip de produs, cu următoarele caracteristici:

– nu absoarbe apa;

– are o conductivitate termică foarte scăzută;

– este foarte stabil la temperaturi ridicate;

– la ambalare este foarte ușor de folosit;

– prelungește starea de conservare;

– oferă maximă protecție igienică și garantează nivele optime de protecție termică;

Domenii de utilizare ale ambalajului de polistiren fabricat:

Caserole pentru:

– pește;

– carne și produse din carne;

– fructe și verdețuri;

– produse lactate;

– înghețate și prăjituri;

– produse de patiserie;

Tăvi și farfurii din polistiren;

Cutii compartimentate cu sau fără capac pentru catering;

Tăvi de diferite dimensiuni pentru legume și fructe, carne, etc.

Compania produce și comercializează mai multe modele, tipo-dimensiuni, culori din următoarele obiecte din polistiren destinate să vină în contact cu alimentul:

– cutie hamburger (fig.8),

– cutie prânz (fig.5),

– farfurii (fig.7),

– tăvi standard (fig.4) sau absorbante (fig.6).

Obiectele din polistiren destinate să vină în contact cu alimentul fabricate permit păstrarea acestora :

– la temperaturi care variază între – 20°C și + 80°C;

– pentru perioade de timp de maxim 90 de zile;

– oferă condițiile optime și sigure de manipulare, păstrare și conservare.

Acestea sunt tot atâtea motive pentru care aceste ambalaje sunt soluția ideală pentru activitățile de catering, procesatorii de carne, produse de carne și pește, producătorii de produse de patiserie și snaksuri, etc.

4.4. Deșeuri și managementul acestora

Deșeurile rezultate nu sunt surse directe și nu pot constitui surse de contaminare atât pentru materiale, produse, cât și pentru personal. Totuși, activitățile de colectare, depozitare și evacuare a acestora sunt ținute sub control riguros. Deșeurile sunt colectate separat, după cum urmează:

Deșeuri tehnologice;

Deșeuri menajere;

Deșeuri complexe.

Colectarea și eliminarea deșeurilor tehnologice:

Colectarea acestor deșeuri se face în recipiente, lăzi separate, în funcție de tipul de deșeu, inscripționate corespunzător: ”produse neconforme”. Acestea reprezintă produse respinse după aplicarea criteriilor de sortare-acceptare și sunt reintroduse imediat în circuitul de reciclare de către operatorii schimbului respectiv.

Alte tipuri de deșeuri tehnologice pot fi reprezentate de suportul etichetelor autocolante (deșeuri de hârtie), separatoare de carton, etc. Acestea sunt colectate în recipienți diferiți, pe parcursul desfășurării activității.

Colectarea și evacuarea deșeurilor din spațiile de lucru se execută zilnic (ori de câte ori este necesar), de personal anume desemnat pentru acest scop.

Evacuarea deșeurilor din incinta spațiilor de lucru este efectuată în afara orelor de aprovizionare și livrare a produselor, pentru a nu exista încrucișări de flux. Nu este necesară o evacuare rapidă a deșeurilor deoarece acestea nu constituie o sursă potențială de contaminare.

Colectarea și eliminarea deșeurilor menajere și complexe:

Colectarea deeurilor menajere și a celor complexe este făcută în recipiente separate, pe tipuri de deșeu.

Recipientele sunt puse la dispoziție de către furnizorul de servicii specializate. Recipientele pot fi închise sau nu, acestea sunt inscripționate corespunzător și sunt menținute curate. Acestea nu necesită igienizare după fiecare utilizare, verificarea stării de igienă este vizualizată, prin sondaj, săptămânal, de către Responsabilul de igienă. După caz, acesta dispune și urmărește realizarea igienizării imediat după dispunere.

Evacuarea deșeurilor din incinta spațiilor de lucru este efectuată pe trasee separate pentru a se evita intersectarea cu traseele de aprovizionare și livrare a produselor.

Platforma pentru colectarea deșeurilor este situată departe de zonele de lucru. Platforma de colectare a deșeurilor poate constitui sursă de poluare a mediului înconjurător (nu de contaminare a spațiilor de lucru). Este menținută în permanență curată.

Evacuarea deșeurilor de pe platformă se face săptămânal și ori de câte ori este nevoie.

Colectarea, manipularea și evacuarea deșeurilor se execută numai de personal anume desemnat acestui scop.

Eliminarea/valorificarea deșeurilor se face respectând prevederile legale în vigoare, numai cu furnizori de servicii specializați și acreditați, respectând evaluarea și criteriile introducerii lor pe lista furnizorilor acceptați de produse/servicii.

4.5. Schema tehnologică de fabricație

Schema tehnologică de fabricație a ambalajelor de polistiren care se realizează în unitate este prezentată în fig. 9.

4.6. Descrierea operațiilor tehnologice

În cadrul companiei pentru produsele destinate să vină în contact cu alimentul, procesul tehnologic se desfășoară pe două linii de fabricație, în procese semiautomatizate, astfel:

Fabricarea produselor din polistiren extrudat – acesta este un proces ce decurge în 5 etape:

pregătirea materiilor prime;

extrudarea;

maturarea;

termoformarea;

ambalarea și livrarea;

1. Pregătirea materiilor prime:

Materiile prime, respectiv granulele de polistiren 1-100 % și aditivii de colorare 1-5 %, sunt încărcate în extruder și amestecate printr-un proces automat stabilit prin PLC (Program Logic Control Sistem), fără nicio interacție umană.

2. Extrudarea:

Tehnologia de extrudare a polistirenului presupune 2 etape:

În primul extruder (extruderea preliminară), polistirenul și aditivii sunt topiți la temperatura de 180șC.

În faza următoare, prin injectarea agentului de extrudare Butan, polistirenul este transformat în spumă.

În condiții de temperatură și presiune atent controlate de computer, respectiv 150șC și 110-120 bar, mixtura cu polistiren este împinsă către al doilea extruder. În aceasta fază are loc răcirea masei la 40-50șC și formarea.

Materialul supus presiunii atmosferice capată consistența spumei în 2-3 secunde. La capatul extruderului, spuma este racită și formată în dimensiunile dorite.

Spuma de polistiren rezultată este balotată sub formă de role.

3. Maturarea:

Durează 2-3 zile, timp în care rolele sunt stocate în spațiul destinat acestui scop.

În timpul procesului de maturare (efect osmotic), o cantitate mică de aer pătrunde în celulele din spumă.

Maturarea este esențială pentru obținerea unei rate crescute de expansiune.

4. Termoformarea:

După maturare, rolele sunt introduse în termoformator unde sunt preîncălzite. Aici are loc procesul post expansiune.

După formare, rola de polistiren intră în unitatea de tăiere unde capată forma finală.

Deșeurile rezultate merg în concasor și apoi direct la mașina de reciclare.

5. Ambalarea și livrarea:

Produsul finit este verificat, sortat iar cel care corespunde criteriilor de acceptare va fi ambalat în pungi de plastic și/sau cutii de carton, etichetat și depozitat în spații aerisite, uscate, departe de acțiunea razelor solare.

Livrarea se face pe bază de comandă scrisă emisă de departamentul comercial. Încarcarea baxurilor în mijloacele de transport se face printr-o manipulare atentă, astfel încât produsul finit să nu se deterioreze.

4.7. Organizarea controlului de calitate

4.7.1. Sisteme de control implementate

În cadrul companiei sunt implementate următoarele sisteme de control:

Sistemul HACCP

HACCP este definit ca fiind studiul probabilității ca un pericol potențial relevant pentru sănătatea consumatorului, în anumite condiții, să depășească un prag limită și în funcție de gravitate și frecvența de manifestare să se transforme într-un risc potențial pentru sănătatea omului în momentul consumului.

Acest studiu al probabilității se efectuează în Puncte Critice de Control (PCC).

Sistemul HACCP, fundamentat pe baze științifice, identifică în mod sistematic pericolele specifice și le evaluează, pentru a le menține sub control și a asigura adecvarea alimentelor fabricate pentru consumul alimentar uman, avand următoarele particularități principale:

se bazează pe prevenție, reducând dependența produselor finite de inspecții și teste

contribuie la ameliorarea siguranței alimentelor

permite o mai bună utilizare a resurselor și realizarea de economii pentru industria alimentară

asigură o reacție rapidă la problemele și problematica siguranței alimentelor

presupune angajarea totală și implicarea managementului și a forței de muncă.

Sistemul HACCP este o metodă foarte valoroasă de abordare a calității igienice a produselor alimentare, mijlocul cel mai eficient de garantare a siguranței produselor alimentare. Constituie o metodă preventivă de control a siguranței produselor alimentare.

În vederea proiectării, implementării, menținerii și îmbunătățirii continue a sistemului HACCP se constituie echipa de siguranță a alimentului, formată din:

Conducătorul echipei de siguranță a alimentului;

Persoana responsabilă cu probleme de producție;

Persoana responsabilă cu asigurarea și controlul calității / probleme de igienă;

Persoana responsabilă cu probleme tehnic/administrative;

Responsabilitățile ce revin membrilor echipei de siguranță a alimentului au fost menționate în fișele postului.

Conducătorul echipei de siguranță a alimentului are responsabilitatea și autoritatea:

de a conduce echipa de siguranță a alimentului și să organizeze activitatea ei;

să asigure instruirea corespunzătoare a membrilor echipei de siguranță a alimentului;

să se asigure că sistemul de management al siguranței alimentului este stabilit, implementat, menținut, actualizat și îmbunătățit continuu;

să raporteze managementului de la cel mai înalt nivel despre eficiența și gradul de adecvare a sistemului de management al siguranței alimentului;

– sa urmărească aplicarea în practică a hotărârilor echipei de siguranță.

Sistemul I.S.O.

Sistemul I.S.O. este o rețea de institute naționale de standardizare din 157 de țări, cu câte un singur reprezentant pe țară, cu Secretariatul central în Geneva – Elveția, care coordonează întreg sistemul. Din aceast motiv, I.S.O. este capabilă să acționeze ca organizație de legatură prin care se poate ajunge la un consens asupra soluțiilor care să reunească atât cerințele activităților comerciale cât și nevoile societății.

Compania are implementate următoarele standarde ISO:

SR EN ISO 9001:2015 standard de referință pentru sistemul de management al calității;

SR EN ISO 14001:2015 Sistem de management de mediu;

SR OHSAS 18001: 2008 Sistem de management al sănătății și securității ocupaționale;

SR EN ISO 22000: 2005 Sistem de management a siguranței alimentului. Cerințe pentru orice organizație din lanțul alimentar (principii HACCP).

4.7.2. Tipuri de control utilizat

Pentru controlul calității produselor sunt utilizate următoarele tipuri de control:

– Controlul vizual – se realizează în cadrul unității de către analistul de calitate, operatorul de producție, personalul ambalator, gestionarul de depozit, fiind deci o activitate de autocontrol.

– Controlul extern de laborator – se realizează în cadrul unui laborator specializat și acreditat cu frecvență anuală.

4.7.3. Metodologia controlului vizual utilizată

Controlul vizual al produselor fabricate se execută pe întreg fluxul de producție după cum urmează:

La extrudare se verifică grosimea și greutatea foliei extrudate la sfarșitul fiecărei role prin cântărire și măsurare cu micrometrul de către operator.

La termoformare controlul se face vizual de către operator, personalul ambalator și responsabilul de calitate, pe baza criteriilor de sortare și acceptare a produselor la fiecare rolă introdusă în mașina de termoformare .

La depozitare gestionarul de depozit verifică la primirea în gestiune vizual integritatea/starea ambalajului extern.

4.7.4. Modul de organizare al controlului

4.7.4.1. Compartimentul CTC

Compartimentul C.T.C. trebuie să urmarească calitatea materiilor prime și materialelor intrate în fabricație, să verifice operațiile și lucrările executate pe fluxul de producție, să controleze conformitatea produselor finite cu prevederile din STAS-uri, norme interne, contracte, să execute măsurători și să asigure valorificarea datelor statistice privind calitatea, să analizeze rebuturile și remanierile, să stabilească acțiunile de remediere.

4.7.4.2. Personalul implicat

În cadrul companiei funcțiunea implicată în controlul calității este realizată de către Analistul de Calitate, care își realizează activitățile pe baza fișei de post.

4.7.4.3. Desfășurarea controlului

Activitatea companiei este reprezentată de producția de ambalaje din polistiren. Activitatea specifică care se desfășoară presupune o succesiune logică de procese ce contribuie la realizarea produsului și determină calitatea lor.

Controlul de calitate se realizează asupra materiilor prime, produselor intermediare după fiecare operație tehnologice, asupra produselor finite și asupra producției.

Scopul controlului proceselor este să asigure o metodologie prin care să identifice și să planifice procesele de producție de polistiren care influențează direct calitatea, în vederea desfășurării în condiții controlate a acestora pentru a se asigura că sunt satisfăcute condițiile specificate, atât cele exprimate de client, cât și cele ce privesc siguranța alimentului, protecția mediului și sănătatea și securitatea în muncă.

În cadrul controlului de calitate sunt aplicate principiile 2 și 3 HACCP referitoare la identificarea punctelor critice de control și stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic de control, utilizându-se „metoda clasei de risc” și „arborele decizional” pentru fiecare etapă a procesului tehnologic.

Pentru eliminarea riscurilor și pregătirea, realizarea și menținerea sub control sunt prevăzute următoarele activități:

aprovizionarea ritmică și controlată pentru a se asigura materii prime, materiale și piese de schimb. Stocul de materii prime și materiale se asigură prin grija compartimentului Aprovizionare;

elaborarea de programe preliminare, planul HACCP, proceduri specifice/instrucțiuni pentru procesele controlate în concordanță cu cerințele SMI, inclusiv cu cele referitoare la calitate, protecția mediului, sănătatea și securitatea în muncă și siguranța alimentului.

Menținerea capabilității procesului de productie în termenele stabilite, dacă acesta este influențat de factori perturbatori (mecanici, electrici sau de mediu) se realizează conform procedurilor specifice/instrucțiunilor.

Demonstrarea capabilității este asigurată și prin monitorizarea realizării proceselor în funcție de cerințele exprimate sau nu ale clienților, referitoare la comenzi, termen de livrare, structură, ambalare, cerințe de calitate, etc.

Pentru menținerea sub control a procesului se utilizează personal calificat având experiența și calificarea conform fișelor posturilor. În cadrul organizației controlul este susținut de programele preliminare aprobate de echipa de siguranța alimentului, verificate și modificate în concordanță cu cele stabilite și cu documentele care specifică cum sunt gestionate activitățile și procesele, așa cum sunt ele definite.

Autocontrolul este completat cu controlul riguros în timpul procesului și la final de către operatori, muncitori și personalul cu atribuțiuni astfel încât toate neconformitățile privitoare la parametrii calitativi, de siguranța alimentului, etc., să fie corectate rapid pe fluxul de execuție și/sau prevenite.

Pentru a răspunde acestor exigențe personalul care își desfășoară activitatea este instruit și evaluat periodic.

În cadrul companiei nu există un caiet de sarcini pe baza căruia să se desfășoare controlul. Pentru îmbunătățirea activității de control se impune realizarea unui astfel de caiet de sarcini, în care să fie înscrise toate activitățile de control care se realizează în unitate.

Controlul operațional include controlul asupra modului în care sunt executate procesele și operațiile care pot avea impact semnificativ asupra mediului, asupra sănătății și securității ocupaționale, respectiv asupra siguranței alimentului.

Organizația identifică acele operații și activități care sunt asociate aspectelor de mediu semnificative și care generează pericole de SSO (Sănătate și Securitate Ocupațională) și siguranța alimentului, corespunzătoare politicii, obiectivelor generale și obiectivelor sale specifice.

Organizația planifică aceste activități, inclusiv activitatea de întreținere, pentru a se asigura că acestea se realizează în condiții specificate, prin:

stabilirea și menținerea procedurilor generale pentru a cuprinde situațiile în care absența unor astfel de proceduri ar putea conduce la abateri de la politica referitoare la calitate și mediu, obiectivele generale și specifice de mediu, precum și cele referitoare la calitate și siguranța alimentului;

stabilirea și menținerea procedurilor referitoare la aspectele de mediu semnificative, ale bunurilor și serviciilor utilizate de organizație și comunicarea către furnizori și contractanți a procedurilor și cerințelor relevante;

stabilirea și menținerea programelor preliminare și a planului HACCP pentru a elimina eventuale posibilități și situații care ar putea pune în pericol siguranța produsului și/sau a alimentului și a asigura îndeplinirea tuturor cerințelor.

4.7.4.4. Certificarea controlului

Compania a stabilit un sistem de identificare și trasabilitate a resurselor folosite în cadrul proceselor care se desfășoară în cadrul organizației după: număr bon, număr contract/nume beneficiar, precum și identificarea rutei inițiale de distribuție a produsului finit.

Trasabilitatea constă în posibilitatea de a reconstitui istoricul, utilizarea sau localizarea resurselor în principalele faze de realizare a produsului, înregistrările procesării si livrării.

Identificarea produselor utilizate în execuția produselor specifice se compune din:

marcaje aplicate pe ambalaj de către producător;

marcarea zonelor de depozitare;

etichetarea utilajelor și echipamentelor;

marcarea elementelor și marcarea înregistrărilor referitoare la calitate;

Trasabilitatea se bazează pe sistemul de informații obținut prin utilizarea identificărilor care permite obținerea următoarelor aspecte:

Identificarea utilajelor/echipamentelor utilizate la realizarea activităților specifice;

Identificarea materialelor utilizate;

Identificarea persoanelor responsabile.

Trasabilitatea asigură înregistrarea și identificarea produsului finit, acoperind toate etapele de realizare, monitorizare și control.

Capitolul 5

Studiu privind organizarea unor aspecte de trasabilitate într-o unitate de producere de ambalaje alimentare ca modalitate de certificare a controlului

A. Conceperea fișei postului pentru postul analist de calitate

1. Considerații teoretice

Fișa postului este un document juridic întocmit de angajator pentru a descrie sumar sarcinile și drepturile ce ii revin unui angajat care ocupă un post anume în organizație.

Ea este adusă la cunoștință angajatului de obicei înainte de angajare, și trebuie semnată de către acesta pentru luare la cunoștință, devenind anexă la contractul individual de muncă. Orice modificare sau actualizare a fișei de post trebuie adus la cunoștință acestuia, sub o nouă semnătură și anexare la contractul de munca, inclusiv o nouă înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Fișa postului, cât și Regulamentul Intern, reprezintă unul dintre documentele cele mai ușor de schimbat în stabilirea, derularea și încetarea contractelor de muncă. Aceste două documente sunt dovada autorității angajatorului, ca organizator al activității angajaților și pot fi unelte extrem de eficiente care duc la atingerea obiectivelor firmei.

Dacă înțelegem ce înseamnă postul în organizarea firmei putem stabili obligațiile juridice ce le are angajatorul cu privire la fișa postului.

Postul este caracterizat în Dicționarul explicativ al limbii romane ca și „funcția sau slujba cuiva prezent la datorie pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu”.

Managerii, de cele mai multe ori, consideră fișele de post un instrument birocratic, făcut pentru a justifica munca departamentului de resurse umane. Totodată și salariații consideră aceste fișe inutile pentru că, în multe cazuri, prevederile lor sunt încălcate de către manageri.

2. Metodologie de lucru

2.1. Stabilirea structurii fișei postului

Pentru realizarea fișei postului a fost stabilită inițial o structură pe care aceasta trebuie să o prezinte.

Această structură poate fi concepută liber de organizație, însă trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente principale:

• identificarea postului;

• descrierea postului;

• specificația postului.

Identificarea postului

Primul element principal din structura fișei postului este „identificarea postului”, element impus de legislația actuală, mai exact art.17 din Codul Muncii .

Identificarea postului cuprinde informații despre:

• numele și prenumele titularului;

• denumirea postului;

• poziția din COR (clasificarea ocupațiilor din România);

• departamentul/locația (biroul, atelierul, secția sau compartimentul în care angajatul își desfășoară în mod constant activitatea);

• nivelul postului (locul ocupat de post în cadrul organigramei firmei);

• relațiile organizatorice (ierarhice, funcționale și de reprezentare).

Înainte de redactarea fișei postului trebuie stabilită denumirea postului (în funcție de domeniul de activitate al companiei.). Postul trebuie sa fie ușor de recunoscut în cadrul departamentului respectiv.

Pentru a evita orice încurcătură, este foarte important ca denumirea posturilor să fie unitară, adică să se raporteze la un sistem comun de clasificare a posturilor.

Denumirea postului se alege din clauza referitoare la felul muncii și se stabilește prin cercetarea „Clasificării ocupațiilor din România (COR)”.

Ca urmare a transformărilor de pe piața muncii din ultima perioadă, în special odată cu apariția companiilor multinaționale, multe denumiri de post sunt preluate ca atare din limba engleză sau reprezintă traduceri ale acestora.

În cazul în care denumirea postului dintr-o firmă nu se regăsește în COR, va trebui să se găsească o corespondență.

Odată aleasă denumirea postului, trebuie stabilit nivelul postului: post de conducere/coordonare sau post de execuție.

De asemenea, este necesar să se stabilească relațiile ierarhice și relațiile de colaborare dintre postul numit și alte posturi din organizație.

În acest mod cel ce ocupă postul va ști cine și cui se adresează pentru rezolvarea unei misiuni, indiferent de modul de raportaree, pe verticală sau pe orizontală.

Descrierea postului

Descrierea postului (job description) conține informații referitoare la:

• scopul general al postului;

• obiectivele postului;

• sarcinile și responsabilitățile (grupate în funcție de importanță și frecvență);

• indicatorii de performanță și perioada de evaluare a performanțelor;

• posibilitățile de avansare;

condițiile de lucru.

Specificația postului

Specificația postului (job specification) se referă la însușirile pe care trebuie să le aibă angajatul pentru a îndeplini cerințele postului, și anume:

• nivelul de studii;

• competențele (cunoștințele, aptitudinile, trăsăturile de personalitate, motivațiile);

• calificarea/specializarea necesară;

• experiența de lucru necesară (vechimea în specialitatea cerută de post).

Toate acestea se stabilesc în funcție de cerințe specifice pentru postul respectiv.

2.2. Stabilirea etapelor de concepere a fișei postului

Pentru realizarea fișei postului au fost ulterior parcurse trei etape de realizare după cum urmează:

Etapa a I-a. Conceperea descrierilor de posturi

În orice organizație apar modificări notabile în ceea ce privește numărul și structura funcțiilor și posturilor. În organigramă se pot vedea cel mai repede aceste mutații, iar mai apoi în regulamentul de organizare și funcționare.

Pentru descrierea funcțiilor structura organizației nu ridică probleme deosebite, deoarece funcția este un element de generalizare a posturilor, însă pentru descrierea posturilor este diferit. În funcție de dimensiunea și tipul organizației se pot genera posturi definite mai larg (mai generale) sau posturi foarte specializate.

Etapa a II-a. Elaborarea descrierilor de funcții și posturi

Departamentul de Resurse Umane concepe modelul de fișă de post pe care îl supun atenției conducerii organizației. Aceștia analizează și aprobă, după caz, fișele prezentate.

Compartimentul mai sus amintit elaborează descrierile de post pentru toate funcțiile. Apoi se lansează modelul aprobat către titularii de posturi de management, împreună cu indicațiile referitoare la elaborarea, utilizarea și actualizarea acestora.

Etapa a III-a. Actualizarea descrierilor de posturi

În ultimii ani tendința de accelerare a adus schimbări frecvente în organizații, chiar și documentele organizatorice au suferit modificări.

Aceste modificări reclamă îmbogățirea sau lărgirea posturilor și implicit actualizarea descrierilor/fișelor de post.

3. Rezultate

Prezentarea fișei postului

Conform metodologiei enunțate s-a conceput fișa postului pentru postul de analist de calitate, după cum urmează:

Antet organizație:

SC XXXX SRL județul XYZ

FIȘĂ DE POST ANALIST CALITATE

1. Denumirea compartimentului:

Managementul calității

2. Denumirea postului:

Analist calitate

COD COR: 214131

3. Numele și prenumele salariatului:

NUME ȘI PRENUME SALARIAT

4. Se subordonează:

Administratorului și Directorului de Calitate

5. Numele sefului ierarhic:

NUME ȘI PRENUME ȘEF IERARHIC

6. Subordonează:

Salariații comercial și producție

7. Relații funcționale:

– are relații de serviciu cu toate serviciile, birourile și alte entități funcționale;

– are relații cu persoane juridice și persoane fizice care au tangență cu sfera sa de activitate;

– are relații de reprezentare în relațiile cu clienții.

8. Pregătirea și experiența:

Nivelul de instruire: superior

Cursuri și atestate prevăzute de lege pentru implementarea sistemului de management al calității.

9. Autoritate și libertate organizatorică:

Da. În urma propunerilor analizei și dispunerii administratorului firmei.

10. Responsabiliățti și sarcini:

Responsabilități:

– Responsabil cu implementarea, menținerea și îmbunătățirea sistemului de management al calității.

– Exercită controlul calității lucrărilor pe faze de execuție.

– Este membru în echipa de siguranță a alimentului fiind responsabil cu igiena.

– Asigură coordonarea compartimentelor organizației în privința aplicării, monitorizării și funcționării sistemului de management integrat.

Sarcini:

– Reprezintă și face legatura între companie și beneficiar cu privire la problemele legate de controlul calității;

– Exercită controlul calității lucrărilor pe faze de execuție;

– Participă și semnează documentele întocmite la verificările efectuate pe faze de execuție;

– Responsabil pentru pregătirea la timp și aducerea la zi a documentațiilor privitoare la control;

– Responsabil cu implementarea sistemului de management al calității;

– Efectuează analize calitative tehnice în cadrul proiectelor;

– Soluționează eventualele abateri de la standardele de calitate întâlnite de clienți;

– Monitorizează indicatori operaționali de performanță;

– Alte responsabilități date de conducerea companiei ce pot avea legatură cu activitatea postului;

– Informează superiorii ierarhici despre eventualele neconformități de calitate și propune planuri pentru îmbunătățire.

11. Sancțiuni pentru nerespectarea fișei postului sau a anexelor acestora:

a. Reducerea cu 5% a salariului net lunar în condițiile săvârșirii urnătoarelor abateri:

– Întârzieri repetate la program

– Plecări în timpul programului de lucru în interes personal fără aprobarea Directorului / Administratorului

– Comportare necuviincioasă față de conducere sau colegi

– Neexecutarea întocmai și la timp a sarcinilor primite

b. Reducerea cu 10% a salariului net lunar, în condițiile următoarelor abateri:

– Pentru refuzul de a executa sarcinile primite de la organele de conducere.

c. Desfacerea contractului de muncă se face, în condițiile săvârșirii următoarelor abateri:

– Pentru sustragerea de bunuri din cadrul companiei

– Pentru pagube materiale aduse societății (în aceste cazuri apelându-se la Organele de Poliție), sau prejudicii morale

– Lipsa de interes față de bunul mers al unității

– Consumul de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru

12. Metodologia de evaluare a performanțelor individuale conform fișei de evaluare anuală:

Modalitatea de evaluare a performanțelor se realizează anual. Ea este realizată de către superiorul ierarhic. Aceasta se concretizează în completarea unei fișe de evaluare care reflectă modul în care s-au realizat obiectivele și standardele cerute de funcția ocupată.

Peformanțele profesionale individuale stabilesc cadrul general pentru următoarele criterii de evaluare:

– competența profesională,

– disciplina în muncă,

– aptitudini și calități adiacente sarcinilor de serviciu curente.

13. Semnături:

ADMINISTRATOR TITULARUL POSTULUI

……………………….. …………………………………….

14. Data semnării:……………

4. Discuții

4.1. Analiza eficienței fișei postului în activitatea de control de calitate a unității

Importanța fișei de post pentru angajat

Fișa postului conține sarcinile generale ce trebuie îndeplinite pentru jobul respectiv și standardul de performanță – numai îndeplinind sarcinile din fișa de post și atingând standarul de performanță se poate cere o mărire de salariu sau o promovare.

Prin fișa de post poți obține o raportare corectă a angajatului față de ceilalți angajați. Datorită prezenței relațiilor ierarhice din departament și a celor de colaborare cu celelalte departamente, se pot realiza raporturile dintre el și ceilalți.

Tot cu ajutorul fișei de post ne putem da seama dacă ne sunt date atribuții extra, datorită performanțelor ridicate. Dacă ne sunt atribuite se discută cu managerul direct despre o mărire de salariu, o promovare sau angajarea unei alte persoane ca ajutor.

Importanța fșei de post pentru organizație

Pentru organizație, fișa de post este baza realizării recrutării și selecției pentru postul respectiv. Doar pe baza unei fișe a postului se poate realiza un anunț de angajare și mai apoi un interviu și o selecție eficientă.

Fișele de post ajută la organizarea eficientă pe departamente, ierarhii și niveluri a organizației.

Fișa de post este cea care ajută la informarea eficientă și completă a noului angajat în legatură cu atribuțiile și sarcinile jobului său.

B. Studiu aplicativ privind conceperea caietului de sarcini

pentru activitatea de control din cadrul unei unități

de producere de ambalaje alimentare

1. Considerații teoretice

Caietul de sarcini este un document care conține condițiile tehnice și de calitate, obligațiile și garanțiile, termenele privitoare la executarea și recepția unei lucrări sau a unui produs.

Caietul de sarcini conține indicații privind regulile principale care trebuie respectate astfel încât potențialii ofertanți să elaboreze propunerea tehnică corespunzător cu necesitățile autorității contractante.

Cerințele impuse printr-un caiet de sarcini sunt minime. Ofertarea de produse cu caracteristici tehnice inferioare celor prevăzute în caietul de sarcini atrage descalificarea ofertantului.

Specificațiile tehnice trebuie să existe în mod obligatoriu în cadrul caietului de sarcini. Acestea definesc, după caz:

caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic și de performanță,

siguranța în exploatare,

dimensiuni,

sisteme de asigurare a calității,

ambalare și etichetare,

marcare,

condițiile pentru certificarea conformității cu standarde relevante sau altele asemenea.

Metodologie de lucru

2.1. Stabilirea structurii caietului de sarcini

Pentru realizarea caietului de sarcini a fost stabilită inițial o structură pe care acesta trebuie să o aibe. Această structură nu este impusă de lege și este concepută de către fiecare organizație după necesități.

A fost stabilită pentru caietul de sarcini o structură care cuprinde:

2.2. Stabilirea etapelor de concepere și implementare a caietului de sarcini

În elaborarea și implementarea caietului de sarcini s-au parcurs următoarele etape:

Stabilirea echipei însărcinate cu analiza necesităților și stabilirea structurii

Elaborarea structurii caietului de sarcini de către compartimentul tehnic-administrativ al organizației

Elaborarea conținutului caietului de sarcini de către compartimentul tehnic-administrativ al organizației și semnarea acestuia de către persoanele care l-au întocmit

Aprobarea structurii și a conținutului caietului de sarcini de către conducerea organizației

Implementarea în organizație a caietului de sarcini (utilizarea caietului de sarcini de către analistul de calitate).

3. Rezultate

3.1. Prezentarea caietului de sarcini

Conform metodologiei enunțate s-a conceput caietul de sarcini pentru activitatea de control de calitate, după cum urmează:

oooOOOooo

Antet organizație:

S.C. XXXX SRL județul XYZ

CAIET DE SARCINI

Context de elaborare

Industria de ambalaje a cunoscut o accentuată ascensiune în ultimii ani și de la ambalaje din materiale de hârtie, carton și plastice s-a trecut la polistiren și alte materiale care sunt mai rezistente și păstrează produsele proaspete timp mai îndelungat.

Date generale

Denumire: S.C. XXXX S.R.L.

Sediul central: xxxx

Punct de lucru: xxxx

Tel: xxxx

Email: office@xxxx.com

Obiectul de activitate al societății îl constituie fabricarea articolelor de ambalaje din material plastic, respectiv din polistiren.

Polistirenul este un material plastic alb care are o structură celulară plină cu aer. Este un material puțin dens care poate fi folosit la ambalarea oricărui tip de produs, cu următoarele caracteristici:

– nu absoarbe apa;

– are o conductivitate termică foarte scăzuta;

– este foarte stabil la temperaturi ridicate;

– la ambalare este foarte ușor de folosit;

– prelungește starea de conservare;

– oferă maximă protecție igienică și garantează nivele optime de protecție termică;

Tipuri de ambalaje fabricate::

Caserole pentru:

pește;

carne și produse din carne;

fructe și verdețuri;

produse lactate;

înghețate și prăjituri;

produse de patiserie;

Tăvi și farfurii din polistiren;

Cutii compartimentate cu sau fără capac pentru catering;

Tăvi de diferite dimensiuni pentru legume și fructe, carne, etc.

Scopul (obiectul) caietului de sarcini:

Caietul de sarcini constituie ansamblul cerințelor pe baza cărora se elaborează de către fiecare operator economic propunerea tehnică și cea financiară, instruirea unui mod uniform de lucru în cadrul controlului de calitate al unității și documentele de certificare ale acestui control. Controlul de calitate se referă la controlul produselor (materii prime, materiale, produse intermediare, produse finite), controlul fabricației (controlul realizat la fiecare punct de lucru (transferul și recepția materiilor prime și ambalajelor, depozitarea materiilor prime și ambalajelor, extrudare, termoformare, ambalare, etichetare, reciclare, transferul, depozitarea produsului finit), controlul igienic (igiena personalului, igiena locului de muncă, igiena echipamentelor) și controlul dăunătorilor.

Cerințele impuse vor fi considerate ca fiind minimale și obligatorii.

Domeniu de aplicare:

Procedura se aplică în cadrul activității de control de calitate al organizației S.C. XXXX SRL, de către analistul de calitate.

Documente de referință:

Documentele de referință folosite în elaborarea caietului de sarcini sunt : SR EN ISO 9001:2015, SR EN ISO 22000:2005, SR EN ISO 14001:2015 și OHSAS 18001:2007.

Caietul de sarcini are la bază specificațiile tehnice și caracteristicile referitoare la nivelul calității, tehnic și de performanță al produselor realizate.

Specificațiile tehnice reprezintă cerințe, prescripții, caracteristici de natură tehnică care permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris în mod obiectiv în așa manieră încât să corespundă necesităților organizației.

Specificațiile tehnice definesc nivelul calitativ, tehnic și de performanță, cerințe privind impactul asupra mediului înconjurator, siguranța în exploatare, dimensiuni, terminologie, simboluri, teste și metode de testare, ambalare, etichetare, marcare și instrucțiuni de utilizare a produsului, tehnologii și metode de producție, precum și sisteme de asigurare a calității și condiții pentru certificarea conformității cu standardele relevante.

Caietul de sarcini și documentele aferente fac parte din trasabilitatea internă a organizației.

Responsabililități:

Caietul de sarcini este elaborat de compartimentul tehnic-administrativ al organizației, semnat de persoanele care l-au întocmit și aprobat de conducerea organizației.

Caietul de sarcini este utilizat de analistul de calitate.

Evidențe și înscrisuri:

Caietul de sarcini face referire la toate documentele de trasabilitate internă și externă care fac referire la managementul calității produselor și producției. Aceste documente sunt menționate în text și prezentate în anexa caietului de sarcini.

Termeni de referință folosiți:

SMI – Sistem de Management Integrat

M – Manager

MMI – Manual de Management Integrat

RAC – Raport de acțiuni corective

RNC – Raport de neconformitate

PRP – Program preliminar

PCC – Punct critic de control

HACCP – Analiza Pericolelor și a Punctelor Critice de Control

SMI – Sistemul de Management Integrat

Obiectivele caietului de sarcini

Obiectivele principale ale caietului de sarcini sunt descrierea monitorizării activităților de control, pe parcursul întregului flux tehnologic, pentru a asigura buna funcționare a producției.

În cadrul companiei activitățile de control sunt împărțite pe următoarele zone.

Zona A este zona procesului de extrudare a rolelor de polistiren și a procesului de reciclare a deșeurilor de polistiren.

Zona B este zona termoformării acestor role de polistiren și producerea de ambalaje alimentare.

Zona C este zona de depozitare a produselor finite.

Cerințe de control

Condiții de calitate minime obligatorii și criterii de performanță ale produsului finit:

Pentru materiile prime, materialele de ambalat achiziționate:

Respectarea specificațiilor din fișa tehnică;

Mărimea lotului;

Aspectul fizic al ambalajului.

Pentru semifabricatele extrudate:

Respectarea rețetelor de fabricație;

Încadrarea în parametrii stabiliți (calitativ și cantitativ) pentru fiecare tip de rolă.

CRITERII DE SORTARE ȘI ACCEPTARE A PRODUSELOR:

Pentru produsele obținute prin termoformare, după procesul de producție, se procedează la ambalarea acestora.

Produsele ambalate trebuie să aibă calitatea și aspectul astfel încât să corespundă cererii clientului.

Se stabilesc următoarele criterii de sortare și acceptare:

– nu sunt admise produse incomplete;

– nu se admit produse cu bavuri;

– nu se admit produse cu părți sau muchii rupte;

– nu se admit produse deformate;

– nu se admit cutii cu închidere necorespunzătoare;

– nu se admit produse de culoare modificată;

– nu se admit produse cu aspect neuniform;

– nu se admit produse cu ambalaj deteriorat;

– nu se admit produse (baxuri sau cutii de carton) neetichetate și/sau marcate necorespunzător;

– nu se admit ambalaje colective (baxuri sau cutii de carton) deteriorate, deformate, perforate, rupte, murdare, ude, găurite, etc.

Ambalarea, manipularea și depozitarea se execută astfel încât să nu deterioreze integritatea reperelor (deformare, murdărire, rupere).

Numărul de repere pe unitatea de ambalaj trebuie să fie conform cerințelor exprimate ale clienților și/sau tabelului afișat și etichetelor eliberate.

Cerințe ale procedurii de control:

Activitatea de control trebuie realizată de către personal specializat care să posede studii superioare și cursuri și atestate prevăzute de lege pentru implementarea sistemului de management al calității, cerințe care sunt menționate în fișa postului analistului de calitate.

Controlul trebuie realizat în toate punctele de control:

Transferul și recepția materiilor prime și ambalajelor;

Depozitarea materiilor prime și ambalajelor;

Extrudarea;

Termoformarea, ambalarea și etichetarea;

Reciclarea;

Transferul, depozitarea produsului finit.

Controlul trebuie realizat ritmic conform unui plan de control. (vezi tabelul 1 din anexă)

Controlul trebuie realizat cu maximă responsabilitate.

Controlul de calitate se referă la realizarea unui control vizual, de laborator, de conformitate cu fișa tehnică, de conformitate cu marca, etc. În cadrul organizației analistul de calitate efectuează operațiuni de măsurare/ cântărire și control vizual al tuturor materialelor, semifabricatelor și produselor finit.

Controlul se înscrie și se certifică prin semnătură în documentele de trasabilitate aferente fiecărui punct de control.

Documentele în care se însemnează rezultatele controlului sunt Fișele de monitorizare a operațiunilor pentru fiecare Punct Critic de Control.

Controlul este supervizat de către Directorul de Calitate.

Puncte de control

Pentru fiecare etapă a procesului tehnologic există puncte de control care sunt monitorizate și înregistrate.

Punctele de control (PC) și punctele critice de control (PCC) sunt menționate pe diagrama de flux prezentată în fig.10.

Fig. 10. Diagrama de flux pentru fabricarea ambalajelor din polistiren extrudat

Programul de control

Programul de control este prezentat în tabelul 1 (vezi anexa).

Descrierea procedurii de control

Pentru fiecare etapă a procesului tehnologic, în punctele de control care sunt monitorizate și înregistrate, se realizează controlul conform procedurii care va fi descrisă în cele ce urmează.

Activități de control necesare:

Pentru eliminarea riscurilor și pregătirea, realizarea și menținerea sub control sunt prevăzute următoarele activități:

– aprovizionarea ritmică și controlată pentru a se asigura materii prime, materiale și piese de schimb. Stocul de materii prime și materiale se asigură prin grija compartimentului Aprovizionare;

– elaborarea de programe preliminare, planul HACCP, proceduri specifice/instrucțiuni pentru procesele controlate în concordanță cu cerințele SMI (Sistemului de Management Integrat), inclusiv cu cele referitoare la calitate, protecția mediului, sănătatea și securitatea în muncă și siguranța alimentului.

1. Controlul activității de aprovizionare:

Această activitate include trei categorii de produse/servicii aprovizionate:

materii prime, materiale și utilaje/echipamente pentru realizarea produselor;

servicii pentru întreținerea utilajului/echipamentului utilizat;

servicii pentru etalonarea /verificarea DMM-urilor utilizate.

1.1. Controlul de evaluare al furnizorului:

În vederea asigurării calității produselor, se va realiza, înainte de emiterea comenzii sau de încheiere a contractului, o evaluarea a furnizorilor. Această evaluare a furnizorilor va ține cont de aptitudinea acestora de a satisface cerințele specificate, dată fiind condiția ca pentru produsul livrat/serviciul prestat, capabilitatea furnizorului să fie corespunzătoare prin:

analiza rezultatelor anterioare în furnizarea de produse/prestarea de servicii similare;

analiza competitivității pe piață a furnizorului;

analiza calității produselor aprovizionate, prețuri, promptitudine în livrare și viteza de răspuns la problemele apărute;

experiența publicată de alți utilizatori.

Toate documentele referitoare la furnizor sunt păstrate de compartimentul Aprovizionare în “Dosarul furnizorilor de produse/servicii”. Acest dosar conține date despre:

cantitățile de produse furnizate/tipul de servicii prestate;

calitatea produsului furnizat/serviciului furnizat;

respectarea termenelor de livrare;

respectarea obligațiilor contractuale;

evaluarea furnizorului;

abateri ale produsului aprovizionat.

Verificarea produsului aprovizionat se face de către Comisia de Recepție, orice observație rezultată în urma analizelor consemnându-se pe registrul de recepție materii prime (vezi tabelul 2 din anexă).

1.2. Controlul materiilor prime, materialelor și utilajelor/ echipamentelor pentru realizarea produselor

Caracteristici controlate:

Toate materiile prime, ingredientele și materialele care intră în contact cu produsul sunt descrise în documente, atât cât este necesar pentru analiza riscurilor, incluzând următoarele:

caracteristicile fizice, chimice și biologice;

compoziția ingredientelor care intră în rețetă, inclusiv aditivi și adjuvanții tehnologici și caracteristicile acestora;

originea lor;

metoda de producție;

metoda de ambalare și livrare;

condiții de depozitare și durata de păstrare;

pregătirea și/sau manipularea înainte de utilizare sau procesare;

specificațiile materialelor și ingredientelor achiziționate corespunzătoare utilizării lor și/sau criterii de acceptare din punctul de vedere al siguranței alimentului;

Cerințe de conformitate:

Societatea a identificat cerințele legale conform Regulamentului (CE) nr. 10/2011 și de reglementare pentru siguranța alimentului corespunzătoare celor menționate mai sus dupa cum urmează:

Materiile prime și ambalajele sunt recepționate și depozitate în așa fel încât să nu fie contaminate sau degradate;

Datele de identificare care asigură trasabilitatea sunt inscripționate vizibil, în partea inferioară a ambalajului permanent, nu pe folii;

Materiile prime și ambalajele se depozitează pe paletă sau standuri, niciodată direct pe paviment;

Materiile prime și ambalajele se depozitează la distanță de 18-45 cm de pereți și plafoane;

Între rândurile de saci cu materii prime se asigură un spațiu suficient care să permită inspecția și efectuarea curățeniei;

Depozitul de materii prime și ambalaje este menținut curat, bine aerisit și uscat. Se asigură protecția materiilor prime și a ambalajelor, inclusiv a etichetelor față de condens, murdărire, contact cu substanțe chimice sau orice alți contaminanți. Condițiile de temperatură și umiditate sunt controlate și monitorizate zilnic. Materiile prime și ambalajele folosite mai rar și depozitate mai mult de 4 luni sunt inspectate periodic. Data inspecțiilor se notează lângă data intrării în depozit;

Substanțele chimice toxice folosite pentru curățenie și dezinfecție sunt păstrate în zone separate;

Ambalajele sunt păstrate în zone separate;

Materiile prime se rotesc după principiul ,,primul intrat – primul folosit”;

Înainte de utilizare, materiile prime și ambalajele sunt inspectate și verificate;

Paleții sunt menținuți curați și integrii;

Se folosesc folii de protecție între paleți și sacii cu materii prime;

Paleții depozitați în exterior sunt inspectați înainte de a fi introduși în depozit;

Materialele reciclate sunt păstrate în recipiente curate, acoperite și inscripționate în vederea identificării;

Pe durata transferului din depozit în zona de fabricație, materiile prime se păstrează în amabalajul original, acoperite, cu date de identificare care să asigure trasabilitatea.

Modul de realizare al controlului:

Verificarea produselor aprovizionate constă în analiza documentelor de calitate însoțitoare și, după caz, a fișelor de securitate, precum și pe baza rapoartelor referitoare la calitatea deomonstrată a acestora. Aceste documente însoțesc fiecare produs achiziționat.

Măsuri în caz de neconformitate:

În cazul neconformităților la recepție, se întocmește Raport de neconformitate (vezi tabel 9 din anexă)

Puncte critice la aprovizionare:

Activitățile de Aprovizionare cu materii prime și ambalaje, Transportul materiilor prime și ambalajelor, Transferul și recepția materiilor prime și ambalajelor, Depozitarea materiilor prime și ambalajelor sunt definite conform planului HACCP ca puncte de atenție, respectiv puncte critice de control prevăzute cu măsuri de control, de monitorizare, limite critice, acțiuni corective, înregistrări și responsabil de proces, așa cum au fost prezentate în Planul de monitorizare al punctelor de control (Tabelul 1 din anexă).

Înregistrările monitorizărilor aferente punctului de control ”Aprovizionarea” se însemnează în Tabelul 2 – Registru recepție materii prime, aflat în anexă.

2. Controlul activității de depozitare a materiilor prime și a ambalajelor

Depozitarea materialelor aprovizionate se face în spații corespunzătoare, în depozit închis, pe sortimente și dimensiuni, conform documentației tehnice.

Depozitarea se face pe categorii de produse și pe dimensiuni, astfel încât marcajele de identificare (cod, denumire, număr de lot,etc.) să fie ușor vizibile, iar scoaterea materialelor să se facă prin manipulări minime.

Depozitele sunt organizate astfel încât primul reper intrat să fie și primul ieșit, iar starea produsului să fie evaluată la intervale corespunzătoare.

Pentru a respecta condițiile de depozitare recomandate de producător se verifică zilnic, prin inspecție vizuală, starea de igienă și prezența vectorilor în spațiul de depozitare. Măsurătorile se înscriu de către Persoana responsabilă cu igiena în Tabelul 3 din anexă – Fișa de monitorizare a salubrității și a prezenței vectorilor în depozit.

3. Controlul zonei de extrudare

După ce materiile prime sunt verificate și intră în depozit ele se pregătesc pentru utilizare, după caz, în rețetele standard ale extruderului.

După stabilizarea rețetei și a parametrilor, astfel încât să fie îndeplinită cerința, de către persoana responsabilă cu programarea producției, se fac verificări vizuale la fiecare rolă de polistiren formată.

Monitorizările privind greutatea și grosimea foliei sunt înregistrate de către Responsabilul de Proces în Fișa de monitorizare a parametrilor la extrudare (vezi Tabelul 4 din anexă) (și verificate la fiecare 6 ore de către analistul de calitate). Acesta verifică dacă rolele se încadrează în parametrii stabiliți în Procesul verbal de omologare-acceptare semifabricat (vezi Tabelul 5 din anexă) și le clasifică ca fiind produse conforme (CF) sau neconforme (NCF).

Rolele astfel extrudate se stochează minim 2-3 zile timp în care apare procesul de maturare (efect osmotic) și o cantitate mica de aer pătrunde în celulele din spumă.

Acest proces este esențial pentru obținerea unei rate crescute de expansiune.

4. Controlul zonei de termoformare

După maturare, rolele sunt introduse în termoformator unde sunt preîncălzite. Aici are loc procesul post expansiune.

După formare, rola de polistiren intră în unitatea de tăiere unde capătă forma finală.

Deșeurile rezultate merg în concasor și apoi direct la mașina de reciclare.

În această zonă se efectuează controlul vizual al produsului de către operatorii de ambalare și la interval de 2-4 ore de către analistul de calitate.

Produsul finit este verificat, sortat iar cel care corespunde criteriilor de acceptare va fi ambalat în pungi de plastic și/sau cutii de carton, etichetat și depozitat în spații aerisite, uscate, departe de acțiunea razelor solare.

Produsele neconforme sunt analizate, se identifică cauza neconformității și se aplică, după caz, măsuri corective și/sau preventive.

Pe parcursul producției se completează următoarea fișă de monitorizare (vezi Tabelul 6. Fișă monitorizare parametrii termoformare din anexă) de către Persoana responsabilă de proces și care este verificată de analistul de calitate.

5. Controlul zonei de reciclare

În urma debitării prin ștanțare a produselor finite rămân margini de folie semifabricat care ajung în moara de măcinat aflată la capătul fiecărei mașini de termoformare. Materialul astfel măcinat este transportat automat prin instalația de transport cu aer în buncăre.

Mașina de reciclat primește cu ajutorul ventilatoarelor material din buncăre pe care îl transformă în pulbere. Pulberea este încălzită în extruderul mașinii de reciclat și se formează , prin tăiere, granule de dimensiunea materiei prime de polistiren care sunt reintroduse în procesul de producție.

Controlul în această etapă se referă la controlul vizual efectuat permanent de către persoana desemnată asupra formei granulei de reciclat și asupra dimensiunii acesteia. Rezultatele controlului se înscriu în Fița de monitorizare a parametrilor la reciclare (vezi Tabelul 7 din anexă).

6. Controlul zonei de depozitare

Produsele finite sunt transferate și depozitate pe sortimente și pe loturi. Până la efectuarea livrării este nevoie ca produsele să fie păstrate în condiții optime la o temperatură cuprinsă între 0˚C – 30˚C și umiditate de maxim 60%.

Starea de igienă a incintei să fie corespunzătoare și să nu existe rozătoare.

Pentru aceasta se efectuează monitorizarea condițiilor de depozitare (starea de igienă, umiditatea, temperatura) și prezența vectorilor în fiecare zi de către analistul de calitate care consemnează aceste monitorizări în Fișa de monitorizare a factorilor de mediu și a prezenței vectorilor (vezi Tabelul 8 din anexă).

Documente de certificare a activității de control

Documentele de certificare a activității de control intern din cadrul unității sunt prezentate în anexă după cum urmează:

Acestea pot fi puse la dispoziție oricând, în special în cazul necesității de întoarcere pe lanțul de trasabilitate.

Concluzii

Prezentul caiet de sarcini face parte integrantă din documentele de trasabilitate internă ale organizației. El reglementează activitatea persoanelor implicate în controlul de calitate al produselor și producției. Caietul de sarcini este întocmit, gestionat și aplicat de către compartimentul tehnico-administrativ al organizației.

oooOOOooo

4. Discuții

4.1. Analiza eficienței caietului de sarcini în activitatea de control de calitate a unității

Caietul de sarcini stabilește condițiile de desfășurare a activităților specifice de control pe întreg lanțul de trasabilitate. Specificațiile tehnice ale fiecărei sarcini care trebuie îndeplinită trebuie respectate îndeaproape. Rolul lui este de a ajuta persoana responsabilă cu efectuarea controlului de calitate să știe exact ce pași / etape să parcurga și ce parametrii să controleze.

În cadrul unei unități caietul de sarcini are rol în eficientizarea proceselor de lucru și a fluxului de documente prin organizarea și delimitarea sarcinilor și atribuțiunilor persoanelor implicate în activitatea de control de calitate.

Cu cât un caiet de sarcini este mai bine organizat și structurat el oferă o bază de informare eficientă tuturor persoanelor implicate în actul productiv.

Lipsa unui caiet de sarcini poate duce la disfuncții în procesul de producție, datorită posibilității apariției unor neînțelegeri a activității pe care trebuie să o desfășoare fiecare persoană în funcțiunea în care activează.

Existența unui caiet de sarcini și utilizarea sa poate eficientiza întregul proces de producție și control, deci rentabilitatea întreprinderii.

C. Studiu aplicativ privind conceperea planului HACCP

pentru activitatea de control din cadrul unei unități

de producere de ambalaje alimentare

1. Considerații teoretice

Siguranța alimentului este o idee conform căreia produsul alimentar nu va dăuna consumatorului chiar dacă este gătit, păstrat, transportat sau consumat.

Analiza riscurilor și Punctele critice de control sau HACCP (Hazard Analysis & Critical Control Points) reprezintă o abordare sistematică preventivă a siguranței alimentare din cauza pericolelor biologice, chimice și fizice din procesele de producție care pot determina ca produsul finit să nu fie sigur și elaborează măsuri pentru a reduce aceste riscuri la un nivel sigur. În acest mod, HACCP încearcă să evite pericolele în loc să încerce să inspecteze produsele finite pentru efectele acestor pericole. Sistemul HACCP poate fi utilizat în toate etapele lanțului alimentar, de la procesele de producție și preparare a alimentelor, inclusiv ambalare, distribuție etc.

Sistemul HACCP are următoarele particularități principale:

se bazează pe prevenție, reducând dependența produselor finite de inspecții și teste

contribuie la ameliorarea siguranței alimentelor

permite o mai bună utilizare a resurselor și realizarea de economii pentru industria alimentară

asigură o reacție rapidă la problemele și problematica siguranței alimentelor

presupune angajarea totală și implicarea managementului și a forței de muncă.

Sistemul HACCP este o metodă importantă de abordare a calității igienice a produselor alimentare. El reprezintă o metodă preventivă de control a siguranței produselor alimentare.

Funcțiile fundamentale ale metodei HACCP sunt următoarele:

analiza pericolelor

supravegherea execuției

identificarea punctelor critice

verificarea eficacității sistemului (evaluarea performanțelor)

Din aceste 4 funcții derivă cele 7 principii ale HACCP t:

Realizarea analizei pericolelor (riscurilor) potențiale.

Determinarea punctelor critice pentru controlul unor pericole identificare (PCC-uri).

Stabilirea limitelor critice

Stabilirea unui sistem de monitorizare

Stabilirea acțiunilor colective

Elaborarea procedurilor de verificare (Stabilirea de metode, proceduri, teste specifice prin care să se verifice dacă sistemul HACCP funcționează eficient)

Elaborarea documentației și păstrarea înregistrărilor (stabilirea procedurilor de documentare și stocare a informațiilor)

2. Metodologie de întocmire a planului HACCP

Pentru întocmirea planului HACCP trebuie parcurse următoarele etape:

Politica siguranței alimentare;

Constituirea și organizarea echipei HACCP;

Descrierea produsului (specificații despre produs) și identificarea utilizării intenționate;

Elaborarea diagramei de flux tehnologic și verificarea pe teren;

Identificarea pericolelor potențiale;

Evaluarea pericolelor potențiale;

Determinarea punctelor critice de control (PCC);

Stabilirea limitelor critice;

Stabilirea sistemului de monitorizare;

Stabilirea acțiunilor corective;

Stabilirea procedurilor de verificare;

Stabilirea documentației și a înregistrărilor.

La întocmirea Planului HACCP, care este documentul principal al sistemului HACCP, și include toate datele despre pericolele evidențiate pentru fiecare proces/produs și, pentru fiecare punct critic de control identificat este nevoie de următoarele informații:

– pericolele pentru siguranța alimentului care trebuie să fie controlate prin PCC

– măsurile de control

– limitele critice

– procedurile de monitorizare

– acțiunile corective care trebuie executate dacă limitele critice sunt depășite

– responsabilități și autorități

– înregistrările monitorizării.

Pentru identificarea punctelor critice de control (PCC) s-a aplicat fiecărei etape a procesului tehnologic „Arborele decizional”, o schema decizională stabilită de Codex Alimentarius.

Utilizarea Arborelui decizional constă în formularea răspunsului (Da sau Nu) la patru întrebări succesive, referitoare la procesul tehnologic analizat.

Q1: Există măsuri de control ?

a) DA – Q2

b) NU – în această etapă controlul este necesar pentru siguranța

produsului

a) DA – modificarea etapei, a procesului sau a produsului

obținut pentru a tine sub control peicolul

b) NU – nu este punct citic de control – STOP

Q2: Este etapa special proiectată pentru a elimina sau a reduce un pericol potențial la un nivel acceptabil ?

a) DA – punct critic de control – monitorizare

b) NU – Q3

Q3: Există posibilitatea contaminării datorită apariției unui pericol potențial peste nivelul acceptabil sau chiar să crească la nivele inacceptabile ?

a) DA – Q4

b) NU –nu este punct critic de control – STOP

Q4: Poate o etapă ulterioară să elimine un pericol potențial identificat sau să reducă posibilitatea de apariție a unui risc potențial la un nivel acceptabil?

a) DA – STOP

b) NU – punct critic de control – monitorizare

3. Rezultate

3.1. Prezentarea planului HACCP

În Tabelul 9 este prezentat planul HACCP aferent produselor din polistiren destinate să vină în contact cu alimentul.

PLANUL HACCP

Tabelul 9. Planul HACCP al ambalajelor alimentare

4. Discuții

4.1. Analiza eficienței planului HACPP în activitatea de control de calitate a unității

Pentru ca alimentele/ ambalajele alimentare să fie sigure pentru consum, ele trebuie să respecte anumite condiții privind calitatea lor igienică. În abordarea clasică a controlului calității, proprietățile produselor (atât cele senzoriale, cât și cele fizico-chimice și microbiologice) sunt testate în mod curent, obținându-se informații despre nivelul calitativ al produsului și stabilind dacă acesta este sau nu consumabil.

Conform concepțiilor moderne privind calitatea, aceste teste au o semnificație și o eficiență redusă. Când se constată că produsul nu respectă semnificațiile, este de obicei prea târziu să se poată interveni (cu excepția reprelucrării, schimbării destinației produsului sau distrugerii acestuia).

Acest lucru poate fi evitat dacă elementele cheie ale procesului de fabricație sunt în permanență urmărite și controlate, permitând, atunci când se impune, aplicarea în timp util a unor măsuri corective.

Elementele cheie prin care se poate controla procesul pot fi identificate printr-o analiza HACCP. Riscurile asociate produsului și procesului sunt analizate, indicându-se apoi punctele din procesul tehnologic care sunt critice pentru realizarea inocuității produsului. Lipsa controlului în oricare din aceste puncte poate conduce la fabricarea unor produse finite care să pună în pericol sănătatea sau chiar viața consumatorilor.

Utilizarea metodei HACCP este extrem de utilă și eficientă, deoarece întreprinderea productoare nu-și poate permite și nici nu ar avea cum să verifice produsele finite în procent de 100%. Chiar dacă, ipotetic, ar fi controlată prin metode de laborator întreaga producție, există încă posibilitatea existenței unor abateri care nu au fost detectate. Cauzele ar putea fi: eșantionarea incorectă, limitele de măsurare ale aparaturii de control utilizate, erorile umane sau alte imperfecțiuni, care ar putea permite ca unele produse periculoase pentru consum să ajunga totuși la consumatori.

Concluzii

În concluzie putem spune că ambalajele folosite pentru produsele alimentare oferă protecție, rezistență la manipulare, și nevoi fizice, chimice sau biologice speciale. Ambalajele trebuie să poarte o etichetă nutrițională și alte informații cu privire la produsul alimentar oferit spre vânzare.

Designul ambalajului și construcția lui joacă un rol important în determinarea perioadei de valabilitate a unui produs alimentar.

Alegerea corectă a materialelor și a tehnologiilor de ambalare menține calitatea produselor și prospețimea în timpul distribuirii și depozitării.

Materialele care au fost în mod tradițional utilizate în ambalarea produselor alimentare includ sticla, metalele (aluminiu, folii și laminate, tablă albă și oțel fără staniu), hârtia și cartoanele, și materialele plastice. De asemenea, au fost introduse o mai mare varietate de materiale plastice în ambele forme rigide și flexibile. Ambalajele cu alimente de azi combină adesea mai multe materiale pentru a exploata proprietățile funcționale sau estetice ale fiecărui material.

În cadrul companiei prezentate există constituita o echipa de siguranta a alimentului, formata din conducatorul echipei de siguranta a alimentului, persoana responsabila cu probleme de productie, persoana responsabila cu asigurarea si controlul calitatii / probleme de igiena, persoana responsabila cu probleme tehnic/administrative. Aceasta echipa asigura mentinerea controlului produselor prin activitati de control necesare pentru eliminarea riscurilor : aprovizionarea ritmică și controlată (pentru a se asigura materii prime, materiale și piese de schimb), elaborarea de programe preliminare, planul HACCP, proceduri specifice/instrucțiuni pentru procesele controlate în concordanță cu cerințele SMI.

Verificarea produselor aprovizionate constă în analiza documentelor de calitate însoțitoare și, după caz, a fișelor de securitate, precum și pe baza rapoartelor referitoare la calitatea deomonstrată a acestora. Aceste documente insotesc fiecare produs achizitionat.

Controlul zonelor de producție se face de către Responsabilul de Proces iar monitorizările sunt înregistrate în fișele de monitorizare a parametrilor ce urmează a fi verificate de către analistul de calitate.

Fișa postului pentru funcția analist de calitate este un document obligatoriu ce se anexează la contractul individual de muncă și se aduce la cunoștința salariatului încă de la încheierea contractului de angajare. Aceasta nu intra în categoria documentelor ce trebuie depuse în evidența inspectoratelor teritoriale de muncă, dar trebuie prezentată de angajator la solicitarea inspectorului de muncă.

Acest document nu este adresat exclusiv unui angajat ce ocupă un anumit post de muncă, ea este în fapt o descriere a sarcinilor care revin oricărei persoane care va ocupa un anumit post de muncă. Ea se semneaza însă de către fiecare candidat în parte, de directorul organizației și este posibil sa fie semnată și de către directorul departamentului de resurse umane.

Fișa postului reprezintă baza de plecare în evaluarea corectă a performanțelor și asigură totodată condițiile de promovare și formare profesională.

Astfel, fișa postului devine și un instrument de responsabilizare atât a angajatului, cât și a angajatorului. Angajatorul poate folosi fișa postului pe care îl ocupa un angajat ca pe un document cu ajutorul căruia îți poate organiza și gestiona activitatea și poate evalua angajatul, si poate stabili de asemnea teste profesionale în vederea promovării.

Caietul de sarcini pentru activitatea de control este important în activitatea organiației pentru a stabili și explica pe etape întreg procesul de control calitativ al produselor cu responsabilități și responsabili de proces. Aceste activități executate corect ne garantează calitatea produselor fabricate.

Existența unui plan HACCP și implementarea lui este importantă pentru a controla procesul de producție și a analiza riscurile asociate. În locurile unde se identifică riscuri se introduc puncte de control critice care sunt urmărite de către persoana responsabilă.

Bibliografie

BERGER Kenneth R., A Brief History of Packaging , December 2002

CLUTE Mark, Food Industry Quality Control Systems, October 2008

DECAREAU Robert, Microwave Foods: New Product Development, January 1992, p. 45-48

H.J. Byme, Selective Interaction of a Semiconjugated organic polymer with single-wall nanotubes, 2000

PARIS le Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Le petit Robert, DL 1989

PURCĂREA Anca, Ambalajul, atitudine pentru calitate, Ed. Expert, Bucuresti, 1999

RUSSELL Gould., Food Preservatives, p. 31

Institut Français de l’emballage et du Conditionnement, Petit glossaire de l’amballage, IFEC

National Center for Food Preservation

World Health Organization, Food safety and foodborne illness, 2010

STAS 5845/1-1986

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al parlamentului european și al consiliului

Regulamentul (ce) nr. 2023/2006 al comisiei din 22 decembrie 2006 privind buna practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare

Regulation of the U.S. Food Processing Sector, NDSU, Retrieved 19 June 2015

http://ambalaje.net/ambalaje-ecologice.php

http://conspecte.com/Bazele-merceologiei/definirea-ambalajului-si-a-operatiei-de-ambalare-a-marfurilor.html

http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-alimentare/definirea-si-clasificarea-ambalajelor.html

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Asa0028

http://www.contabilitateafirmei.ro/fise-de-post/fisa_de_post_analist_calitate.htm

http://www.ehow.com/about_5650649_methods-food-packaging.html

http://www.eps.co.uk/pdfs/legislation.pdf

http://www.foodprocessing.com/articles/2013/food-packaging-food-safety/

http://www.knowthis.com/product-decisions/factors-in-packaging-decisions

http://www.mdrap.ro/userfiles/caiet_sarcini_web_site.pdf

http://www.rentokil.com/blog/ensure-food-safety/

http://www.technologystudent.com/despro2/packfn1.htm

https://dexonline.ro/definitie/caiet

http://www.rompan.ro/siguranta-alimentelor-haccp/

http://proalimente.com/este-haccp-proiectarea-implementarea-unui-sistem-haccp/

https://en.wikipedia.org/wiki/Food_safety

https://lege5.ro/Gratuit/gi2tknjxgq/codul-muncii-din-2003?pId=76277069#p-76277069

https://legestart.ro/fisa-postului-ce-informatii-trebuie-sa-contina-si-cum-trebuie-sa-arate/

https://www.avocatnet.ro/articol_38196/Fisa-postului-Ce-elemente-trebuie-sa-cuprinda-si-de-ce-trebuie-intocmita.html

www.s-g-s.ro/documente/model-2-de-licitatie…/CAIET%20DE%20SARCINI.doc

Manualul Calitatii BFG Packaging

Manualul de Managment Integrat BFG Packaging

Anexe

PLAN DE MONITORIZARE A PUNCTELOR DE CONTROL

Tabelul 1. Planul de monitorizare al punctelor de control

MONITORIZARE PC 1 – REGISTRU RECEPTIE MATERII PRIME

Tabelul 2. Registru receptie materii prime

MONITORIZARE PCC 1 – DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME SI AMBALAJELOR

REGISTRU MONITORIZARE CONDITII DE DEPOZITARE MATERII PRIME SI AMBALAJE

Tabelul 3. Fisa de monitorizare a salubrității și a prezenței vectorilor în depozit

Tabelul 4. Fisa de monitorizare a parametrilor la extrudare

PROCES VERBAL

DE OMOLOGARE-ACCEPTARE

Data acceptarii: ………………………………

Denumirea produsului (semifabricatului):………………………………………….

Tip extruder: ……………………………….

Proprietar: SC XXXX SRL

Tip de semifabricat: STANDARD: – grosime(mm) ……………………..

– greutate(g/m2) ……………………

ABSORBANT: – grosime(mm) ……………………

– greutate(g/m2) ………………….

Produsul este executat in conformitate cu tehnologia specifica, instructiunile de lucru ale masinilor si echipamentelor de productie, prevederile documentatiei tehnice si pentru calitate ale materiei prime si materialelor utilizate, cu instructiunile proprii specifice de lucru, cerintelor proprii si ale clientilor, etc. si corespunde, in totalitate, acestora.

Prin prezentul proces verbal de acceptare, se atesta constanta calitatii fabricatiei produsului, modul de lucru cu matrita respectiva si repetabilitatea procesului de utilizare si de fabricatie.

De asemenea se atesta conformitatea produsului obtinut, acesta fiind insotit de un reper purtand eticheta “ reper acceptat”.

Omologarea produsului(semifabricatului) „………………………………………….” s-a efectuat pe masina de extrudare …….. si a fost introdus in fabricatie pe aceasta masina.

Produsul corespunde cerintelor si utilizarii prevazute.

Persoanele care au participat la omologare au fost: A – manager, B – dep. tehnic, C – calitate/productie, D – operator extrudare.

Fabricatia curenta se efectueaza pe masina de extrudare………………..

Semnaturi:

S.C. XXXX S.R.L. Manager,

A

B – dep. tehnic/intretinere

C – calitate/productie

D – operator extrudare

Cod: IL 03 – F1

Tabelul 5. Proces verbal de omologare-acceptare semifabricat

Tabelul 6. Fisa de monitorizare parametri termoformare

MONITORIZARE PC 4 – RECICLAREA

GRAFIC MONITORIZARE PARAMETRII DE PROCES

Tabelul 7. Fisa de monitorizare a parametrilor la reciclare

MONITORIZARE PCC 2 – TRANSFERUL SI DEPOZITAREA PRODUSELOR FINITE

REGISTRU MONITORIZARE PUNCT CRITIC DE CONTROL

CONDITII DE DEPOZITARE PRODUSE FINITE

Tabelul 8. Fisa de monitorizare a factorilor de mediu si a prezentei vectorilor

RAPORT DE NECONFORMITATE

NONCOMPLIANCE REPORT

RNC NR.

Tabelul 9. Raport de neconformitate