Sorin M. Rdulescu Cristina Dâmboeanu 2 [611595]

DEVIANȚĂ ȘI CRIMINALITATE
„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XVII, nr . 5–6, p. 433–461, București, 2006 CONSUMUL ȘI ABUZUL DE ALCOOL
CA PROBLEMĂ SOCIALĂ ȘI MEDICALĂ
SORIN M. RĂDULESCU, CRISTINA DÂMBOEANU
ALCOHOL CONSUMPTION AND ABUSE AS A SOCIAL
AND MEDICAL PROBLEM

Dealing with the history of alc ohol consumption, the present ar ticle emphasizes the
main factors that determine the use and abuse of alcohol, their consequences and the
representative trends of alcohol in the entire world, including Romania.
Există mai multe criterii de clasificare a drogurilor. Propriet ățile lor bio-
chimice constituie numai unul dintre aceste criterii. De exempl u, atât tutunul, cât și
alcoolul, prin influențele lor e xercitate asupra organismului, sunt substanțe psiho-
active. Iar pentru faptul că sunt folosite tocmai pentru efectele pe ca re le exercită
asupra consumatorilor, ele mai sunt denumite droguri recreative.
Denumirea de drog este determinată, în cazul acestor substanțe, d e
dependența fizică (adicția) și dependența psihică pe care o pro voacă. În pofida
acestei dependențe, totuși, o mare parte din populație nu consi deră alcoolul sau
tutunul ca fiind droguri, cel puțin nu în sensul în care heroin a sau cocaina, de
exemplu, sunt definite ca fiind droguri.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care alcoolul și tut unul sunt
considerate ca fiind droguri legale, adică consumul lor nu este incriminat de legea
penală.
1. CONSUMUL ȘI ABUZUL DE ALCOOL
Alcoolul este, probabil, cel mai des consumată, dar și cea mai disponibilă
substanță din lume. El a avut un rol important în majoritatea c ulturilor umane, încă
din perioada neolitică (anul 4000 înainte de Cristos). Berea și vinul au fost produse
în Persia și în Mediterana, înainte ca istoria să fie înscrisă în documente. Procedeul
fermentării alcoolului din struguri, fructe și cereale reprezin tă, de fapt, unul dintre
cele mai vechi descoperiri din istorie. Cu mii de ani în urmă, vinul era nelipsit de la
mesele popoarelor mediteranene. În cadrul familiilor ebraice, v i n u l e r a o p a r t e
importantă a ritualurilor sau ceremonialurilor religioase. Exce ptând vinul făcut din
struguri, în cursul timpului, di ferite popoare au folosit mai m ulte băuturi alcoolice,

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 2 434
printre care vinul obținut din fermentatarea orezului – în Orie nt, berea, whiskey -ul
și cidrul alcoolizat în nordul Europei, vinul de palmier, berea de portocale și alte
băuturi cu fermentație rapidă – în cadrul populațiilor tropical e, laptele fermentat de
iapă folosit de popoarele nomad e (de exemplu, de către mongoli) etc.
Răspândirea consumului de alcool aproape în întreaga lume evide nțiază
faptul că, în majoritatea cultur ilor, alcoolul a fost privit ca oferind diferite beneficii
și determinând efecte pozitive, fără ca acest lucru să semnific e că, în realitate,
alcoolul este, în întregime, benefic pentru organism.
Ca o altă evidență istorică, consumul de alcool a fost, în mod permanent, o
activitate socială (și nu indivi duală), reglementată de anumite norme și valori.
1.1. INFLUENȚELE CULTURALE EXERCITATE
ASUPRA CONSUMULUI ȘI ABUZULUI DE ALCOOL
Studiile efectuate în acest domeniu evidențiază faptul că influ ențele culturale
(ale normelor și valorilor specifice unei anumite culturi) exer cită o mare influență
asupra modului de consum al alcoolului. Comparația făcută, de e xemplu, între
evreii americani, italienii americani și irlandezii americani1, a arătat faptul că
primele două grupuri etnice beau, de obicei, acasă și în timpul meselor, în timp ce
ultimul grup etnic pare să bea mai mult în afara casei și nu în timpul meselor.
În rândul evreilor și italienilor din Statele Unite, consumul d e alcool începe
în timpul copilăriei, dar alcoolismul este scăzut, în timp ce î n rândul irlandezilor
americani, consumul de alcool în rândul copilăriei este mai puț in frecvent, dar
ratele de alcoolism sunt mai ridicate. Tendința de alcoolism în rândul irlandezilor
americani reflectă atât consumul de alcool în Irlanda, cât și a comodările reciproce
între cultura irlandezilor americani și cultura americană domin antă. În Irlanda,
băutul cronic în cadrul major ității bărbaților semnalează iniți erea într-o existență
masculină segregată și celibatară care stimulează supraviețuire a economică. În
America, irlandezii și-au dobândit acceptarea culturală începân d din 1890, iar
„fericitul băutor irlandez” a înlocuit stereotipul negativ al i rlandezului bețiv2. În
felul acesta, băutura care a crea t imaginea stereotipă a irland e z i l o r , a f o s t
transformată într-un semn pozitiv al identității de grup accept ată atât de cultura
minoritară, cât și de cultura dominantă.
Asocierea existentă între alcoolism și pattern -urile consumului de alcool în
familie pare adevărat și pentru alte grupuri etnice. Astfel, pe ntru acele grupuri în
care tradițiile sau obiceiurile culturale modelează consumul de alcool, excesele
sunt mai rare. În schimb, în grupurile care manifestă atitudin ambivalente față de
alcool, așa cum este cazul protestanților americani sau al nati vilor americani
(indienilor), abuzul de alcool este deosebit de pronunțat.

1 Joseph Julian, William Kornblum, Social Problems, fourth edition, Prentice-Hall, Inc.,
Englewood Cliffs, New J ersey, 1983, p. 128.
2 Joseph Julian, William Kornblum, ibidem.

3 Consumul și abuzul 435
Aceste exemple arată că nu caracteristicile individuale modelea ză pattern –
urile de consum al alcoolului, ci normele și valorile specifice unei anumite culturi.
Acestea determină chiar nivelul consumului dintr-o anumită țară și proporțiile de
consumatori din fiecare categorie socială.
Într-un mod similar, normele culturale care stimulează sau, dim potrivă,
interzic consumul de alcool mode lează diverse conduite ale cons umatorilor. De
exemplu, normele proscriptive care solicită indivizilor să nu b ea, așa cum sunt cele
ale protestanților, determină conduite de consum excesiv. În sc himb, în rândul
evreilor, unde consumul de alcool este o parte componentă a rit ualurilor religioase,
nu există nici abuz de alcool și nici tendințe de alcoolism exc esiv3. Religia are, în
acest sens, un rol esențial în modelarea conduitelor de consum al alcoolului.
Deși alcoolul are efecte bio-chimice „obiective”, pe termen scu rt sau lung,
acestea pot fi diminuate sau, dimpotrivă, amplificate de credin țele și regulile
culturale. Din acest punct de vedere, înseși efectele consumulu i de alcool asupra
conduitei se distribuie, în mod neomogen, în cadrul diferitelor societăți, existând o
mare variație culturală în modul în care oamenii se comportă at unci când beau.
Constatările diverselor cercetări de antropologie au arătat că efectele alcoolului
asupra comportamentului sunt determinate, în mod fundamental, d e factori de
natură socio-culturală și nu d e proprietățile chimice ale alcoo lului, ca atare (vezi
Caseta 1). Astfel, în unele țări, printre care Statele Unite, A nglia, Australia și Țările
Scandinave, alcoolul este asociat cu conduite antisociale și vi olente, în timp ce în
alte țări, cum sunt cele mediteraneene sau cele din America de Sud, consumul de
alcool este asociat cu conduite pașnice și armonioase4.
CASETA 1
DETERMINĂRI CULTURALE ALE CONSUMUL UI DE ALCOOL ȘI PROBLEME LEGA TE DE
ACESTA

În toate culturile, consumul d e alcool este o activitate guvern ată de reguli, îngrădită de norme
auto-impuse și reglementări cu privire la cine poate bea, cât d e mult, când, cum, în ce contexte, cu ce
efecte etc.
Deși variațiile în aceste reguli și norme reflectă valorile, at itudinile și credințele caracteristice
diferitelor culturi, există similarități sau „constante” cultur al convergente în regulile nescrise care
guvernează consum ul de alcool.
Analiza cercetărilor cultural longitudinale relevă patru „const ante” relativ universale: (1)
proscrierea băutului solitar; (2) prescrierea sociabilității; ( 3) controlul social al consumului și
comportamentului; (4) restricțiile asupra c onsumului de alcool în cazul femeilor și copiilor.
Constatările cercetărilor indică faptul că aceste reguli neofic iale și protocoale auto-impuse ale
ritualurilor cu privire la consumul de alcool au mai multe infl uențe atât asupra nivelelor de consum,
cât și asupra comportamentului de consum, decât cele exercitate de controalele „externe” sau legale.

3 Vezi, în acest sens, capitolul 2, subcapitolul 3.5. al aceste i lucrări.
4 Social and Cultural Aspects of Drinking. Key Findings, Social Issues Research Centre
Oxford, U.K., 2002, p. 2.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 4 436
Literatura existentă nu oferă o explicație satisfăcătoare pentr u restricțiile re lativ universale
privind consumul de alcool de către femei, în condițiile în car e toți cercetătorii au încercat să explice
aceasta în termeni pur culturali . Totuși, prevalența unor aseme nea restricții se poate datora unor
factori non-culturali, precum sunt diferențele dintre fiziologi a bărbatului și a femeii, care se
concretizează în efect ele mai pronunțate al e alcoolului asupra femeilor.
În timp ce toate culturile conte mporane impun a numite restricți i asupra consumul ui de alcool
înainte de vârsta legală, atât definițiile „vârstei legale”, câ t și natura restricțiilor variază în mod larg
(în pofida creșterii uniformității în controalele legale, cu ca racter oficial), astfel că există restricții mai
rigide în culturile „ambivalente” în ceea ce privește consumul de alcool și abordări mai permisive în
culturile „integrate”.
Problemele legate de consumul de alcool sunt asociate cu factor i culturali specifici, legate de
credințe, atitudini, norme și așteptări despre băutură.
Societățile care au credințe și așteptări pozitive despre alcoo l (de exemplu, cele „non-
temperate” sau mediteraneene) se confruntă cu mai puține proble me legate de consum; credințele și
așteptările negative despre alcool (de exemplu, cele bazate pe „temperanță” sau nordice) sunt asociate
cu mai multe probleme lega te de consumul de alcool.
Credințele și așteptările unei anumite culturi se pot schimba. În multe țări, mai ales din Europa,
există semne timpurii ale unei sc himbări către credințe mai neg ative/ambivalente în cadrul culturilor
legate de consumul de alcool, culturi anterior pozitive/integra te. Aceasta poate produce o creștere a
problemelor legate de alcool.
Deși unele culturi se confruntă cu mai multe probleme legate de alcool, decât alte culturi,
consumul de alcool moderat, neproblematic constituie o normă în majoritatea culturilor, în timp ce
consumul excesiv sau abstine nța sunt conduite anormale.
Majoritatea problemelor legate, î n mod „obișnuit” cu consumul d e alcool – crimă, violență,
accidente, abuzul contra partene rei, boală etc.) sunt corelate, mai degrabă, cu băutura excesivă
(anormală), decât cu c ea moderată (normală).
( Sursa: Social and Cultural Aspects of Drinking. Key Findings, Social Issues Research Centre
Oxford, U.K., 2002, p. 2–6).

Indiferent de aceste deosebiri, în toate societățile, alcoolul este asociat cu
recreerea și distracția, cu desfășurarea unor sărbători sau a a numitor festivități,
existând chiar – așa cum se știe – festivaluri ale berii, ale v inului, ale altor băuturi
alcoolice.
În concluzie, se poate spune că al coolul are o mare importanță în viața socială
a oamenilor, contribuind la sociabilitatea umană și la strânger ea legăturilor sociale
dintre membrii unei anumite societăți. Consumat în exces însă e l poate constitui o
problemă socială cu implicații grave asupra sănătății indivizil or.
2. MODELE TEORETICE PRINCIPALE CU PRIVIRE
LA ABUZUL DE ALCOOL
De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe modele teoreti ce cu privire
la abuzul de alcool. O mare parte dintre acestea au fost dezvol tate în Statele Unite,
o țară care s-a confruntat de timpuriu cu problema abuzului de alcool. Dintre toate
aceste modele teoretice, mai importante sunt următoarele5:

5 Reid K. Hester, Nancy Sheeby, The Grand Unification Theory of Alcohol Abuse: It’s Time to
Stop Fighting Each Other and Start Working Together, în Controversies in the Addiction’s Field
(Ruth C. Engs – ed.), Dubuque, Kendal-Hunt, 1990, p 2–9.

5 Consumul și abuzul 437
(a) Modelul moral – pune accentul pe deficitele în ceea ce privește
responsabilitatea personală sau forța spirituală în calitate de cauze
principale ale beției sau alcoolismului. Deși teoriile bazate p e acest
model au un caracter istoric, ele sunt încă actuale. Conducerea mașinii
sub influența alcoolului, de exemplu, este considerată a fi un act mai
mult decât imoral, fiind proscrisă de legea penală ca infracțiu ne. Deși
cea mai mare parte dintre actele criminale sunt comise sub infl uența
alcoolului, beția nu este consid erată o circumstanță atenuantă, c i
agravantă. Sistemul justiției penale pune un mare accent pe
responsabilitatea (morală) a individului. Un rol important în
funcționarea teoriilor morale în viața socială îl are religia c are instituie
o serie de interdicții asupra consumului excesiv de alcool;
(b) Modelul „temperanței” – a fost dezvoltat, în Statele Unite, la sfârșitul
secolului al XVIII-lea și a pus accentul pe consumul moderat de
alcool. Fără a se confunda cu modelul moral, modelul temperanțe i
privește alcoolul ca un drog periculos, care trebuie consumat c u
precauție. În măsura în care mișcarea către temperanță a câștig at mai
multă aderență din partea populației și a dobândit chiar o infl uență
politică, punctul ei de vedere asupra alcoolului a devenit mai sever. În
acest sens, alcoolul a început să fie privit ca un drog atât de periculos,
încât chiar consumat cu precauție determină ruinarea organismul ui și
chiar moartea. Bazați pe acest punct de vedere, reprezentanții acestui
model „teoretic” susțineau că nu este posibil consumul moderat de
alcool și de aceea el trebuie interzis cu desăvârșire. Ca urmar e a acestui
model, în anul 1919, în Statele Unite, a fost adoptat cel de al 18-lea
amendament la Constituția americană, care a inaugurat perioada
Prohibiției, care a durat până în anul 1933, nu înainte de a fi da t u n
impuls deosebit crimei organizate. Dincolo de criticile aduse l egii
prohibiției, evidențele arată că ea a determinat o reducere sem nificativă
a consumului de alcool și a probl emelor legate de acest consum;
(c) Modelul bolii – presupunerea principală pe care este bazată acest
model este aceea conform căreia alcoolismul este o condiție
progresivă, cu caracter ireversibil, caracterizată, cu precăder e, de
pierderea controlului asupra consumului. O asemenea condiție, c are
intră în perimetrul bolii, nu po ate fi ameliorată sau vindecată .
Alcoolicii sunt, din punct de vedere constituțional, diferiți de non-
alcoolici, iar această diferență îi impiedică să bea moderat sa u fără să
creeze probleme. Negarea bolii (a alcoolismului) este, ea însăș i, un
simptom semnificativ al bolii. Un asemenea model teoretic, adop tat de
comunitatea medicală, îi „avantajează” pe alcoolici, care nu se
confruntă cu riscul de a fi arestați sau încarcerați, ci sunt s upuși numai
tratamentului medical. Modelul implică faptul că agenții cei ma i

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 6 438
adecvați în scopul intervenției sunt alcoolicii recuperați, car e pot juca
un rol important în recuperarea altor alcoolici prin dezbaterea
împreună a problemelor acestora din urmă. Activitatea de preven ire
este, cu precădere, axată pe identificarea timpurie a acelor in divizi
aflați în situații ridicate de risc;
(d) Modelul educațional – se bazează pe presupunerea principală conform
căreia abuzul de alcool se datorează unui deficit în cunoaștere a privind
efectele dăunătoare ale alcoolului și alcoolismului. Numai înar mat cu
cunoștințe adecvate, individul va înțelege faptul că abuzul de alcool
este nociv atât pentru el, cât și pentru familie și societate. Concluzia
logică a acestei înțelegeri o constituie abstinența. Intervenți ile cele mai
potrivite în scopul dobândirii une i asemenea înțelegeri sunt
reprezentate de informațiile cu caracter educativ despre efecte le
dăunătoare ale alcoolului;
(e) Modelul caracterologic – se concentrează asupra trăsăturilor
psihopatologice sau deficitelor existente în funcționarea perso nalității –
ca reprezentând principalele cauze ale abuzului de alcool. Prem isa
acestui model o constituie psihana liza, conform căreia alcoolic ii au
rămas fixați la un anumit sta diu al dezvoltării personalității lor și,
anume, stadiul oral. Alte teorii psihanalitice consideră că alcoolismul
este o manifestare a conflictelor de sex-rol, a homosexualități i latente
sau a unei auto-stime scăzute. Date fiind aceste cauze, agentul d e
intervenție cel mai important în abuzul de alcool este psihoter apeutul
orientat de abordarea psihanalitică;
(f) Modelul condiționării – premisa principală a acestui model este
reprezentată de ideea conform căreia consumul excesiv de alcool este
un pattern de comportament învățat, care a fost reîntărit. Un asemenea
comportament este supus acelorași mecanisme de reîntărire ca și alte
comportamente. Astfel, el este pasibil de schimbare prin reînvă țare și
prin pattern -uri diferite de reîntărire. Tratamentul alcoolismului este
axat, în consecință, pe „contracondiționare”, așa cum este cazu l
terapiilor bazate pe aversiunea față de alcool, pe modificarea
condițiilor care permit consumul de alcool și pe reînvățarea un or noi
căi de reducere a tensiunilor sau conflictelor care au precipit at
consumul cronic de alcool. Eforturile de prevenire bazate pe ac est
model trebuie să se axeze asupra înlăturării factorilor care cr eează
expectații pozitive cu privire la consumul de alcool (de exempl u,
reclamele) sau care încurajează și stimulează abuzul de alcool. Cei mai
adecvați agenți de intervenție sunt terapeuții comportamentali;
(g) Modelul biologic – pune accentul pe factorii genetici și fiziologici care
produc alcoolismul. Modelele gene tice sunt bazate pe evidențe c are
arată că există niveluri ridicate de alcoolism în rândul descen denților

7 Consumul și abuzul 439
alcoolicilor. Intervenția principală în acest caz este axată as upra
identificării, de către diagnosticieni, a riscurilor existente și avertizării
indivizilor aflați în situații de risc în legătură cu pericolel e consumului
de alcool. Un model biologic dis tinct îl reprezintă conceptul d e „adicție
farmacologică”, în cadrul căruia factorul cauzal presupus este alcoolul
însuși. Agenții intervenției sunt, în concordanță cu acest mode l,
medicii, iar intervenția este orientată pe tratamentul medical;
(h) Modelul învățării sociale – este un model teoretic mai complex decât
cel bazat pe condiționare, deoarece pune un accent deosebit pe
contextul social în care apare consumul excesiv de alcool. Dint re
factorii cauzali ai alcoolismului, susținuți de acest model, po t fi
menționați presiunile anturajului (grupului de prieteni), proce sul de
socializare în cadrul unor subcu lturi, așteptările pozitive leg ate de
consumul de alcool și dependența psihică. În legătură cu depend ența
psihică de alcool, consumul exc esiv este privit ca o strategie de
modificare a stării psihice a alcoolicului și de confruntare cu această
problemă. În modelul învățării sociale, agenții cei mai adecvaț i de
intervenție sunt „modelele de rol” și terapeuții specializați î n probleme
cognitive și de comportament;
(i) Modelele sistemice – s u n t a x a t e p e s i s t e m u l s o c i a l m a i l a r g d i n c a r e
face parte băutorul înveterat. Cel mai adesea, un asemenea sist em
social este familia. Factorul cauzal implicat este familia disf uncțională
a alcoolicului. Deoarece sistemul familial este orientat, în mo d inerent,
către menținerea status-quo -ului, lipsa de implicare a familiei în
susținerea strategiei de combatere a alcoolismului este un fact or care
contribuie la eșecul acestei strategii. Principalii agenți de i ntervenție
sunt, în concordanță cu acest model, terapeuții specializați în
problemele familiale, iar intervenția este orientată, cu precăd ere, pe
terapia familială;
(j) Modelele socio-culturale – pun accentul pe rolul normelor sociale cu
privire la consumul de alcool, costul și disponibilitatea alcoo lului,
natura mediului unde se consumă alcool. Din acest punct de vede re,
consumul de alcool pe cap de locuitor este influențat puternic de
costuri și disponibilitate. O presupunere importantă pe care se bazează
asemenea modele este aceea conform căreia cu cât este mai mare
cantitatea de alcool consumată înt r-o societate, cu atât există mai multe
probleme sociale legate de alcool. Pe de altă parte, modelele
menționate susțin ideea că însuși mediul în care bea o persoană are o
influență importantă asupra cantității de alcool consumate. În
concordanță cu aceste modele, legislația și politica socială su nt
principalii agenți de intervenție asupra consumului excesiv de alcool,
care pot acționa prin intermediul unor reglementări menite să r estrângă
accesul la alcool și să crească prețul acestuia;

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 8 440
(k) Modelul sănătății publice – constituie un model complex, care
integrează toate modelele menționate anterior. Profesioniștii s ănătății
publice conceptualizează problemele de sănătate în termenii une i
interacțiuni între trei factori: agent, gazdă și mediu. În cazu l
consumului excesiv de alcool, agentul este reprezentat de ethan ol.
Acesta implică acțiunea chimică a alcoolului la nivel celular, impactul
său asupra funcțiilor organismului și interacțiunea sa cu boala . Al
doilea factor este gazda, care, în calitate element cauzal, imp lică luarea
în considerare a mai multor variabile biologice, psihologice și
sociologice, care influențează comportamentul de consum și medi ază
efectele acestui consum. Elemente importante asociate gazdei su nt
predispozițiile genetice față de efectele alcoolului, tulburări le de
personalitate și așteptările pozitive în legătură cu consumul d e alcool.
În ceea ce privește cel de al treilea factor – mediul – acesta include, la
rândul lui, variabile sociale, culturale, economice și politice , care
afectează consumul de alcool și consecințele sale. Principalele aspecte
legate de mediu vizează normele socio-culturale cu privire la c onsumul
de alcool și disponibilitatea alcoolului. Conform modelului săn ătății
publice, principalii agenți de intervenție sunt specialiștii ep idemiologi
și reprezentanții sănătății publice, care trebuie să pună accen tul pe
prevenția primară și secundară, prin identificarea timpurie a t endințelor
de consum excesiv, înainte ca acestea să genereze probleme de
sănătate ireversibile.

3. EFECTELE CONSUMULU I EXCESIV DE ALC OOL ȘI PRINCIPALELE CRITERII
DE EVALUARE A ALCOOLISMULUI

Puterea oricărei băuturi alcoolice6 este măsurată prin procentul de alcool pe
care îl conține. Alcoolul etilic pur conține 100% alcool, berea – 4 % , v i n u l î n t r e
10–13%, scotch -ul, vodca, ginul sau romul conțin între 40–50% alcool, dar pot
depăși acest procent.
Atunci când intră în corp, alcoolul, consumat într-o anumită ca ntitate, este
convertit în ceea ce se poate denumi concentrarea de alcool din sânge , care este un
parametru obiectiv – folosit așa cum se știe – în cazul șoferil or care produc
accidente sub influența băuturilor alcoolice.
Între nivelul concentrării de alcool din sânge și conduită exis t ă o l e g ă t u r ă
strânsă. Totuși, efectele alcoolului sunt influențate de mai mu lți factori printre care
greutatea corpului, prezența alimentelor și a apei în stomac, r itmul de administrare
a băuturii, prezența carbonatului în băutură, sexul consumatoru lui (femeile sunt
mai sensibile la efectele alcoolului decât bărbații). Toleranța la alcool constuie un

6 Pentru acest comentariu asupra efectelor alcoolului, vezi Eric h Goode, Drugs in American
Society, fifth edition, Boston, New York, S an Francisco, St. Louis, McGr aw-Hill College, The
McGraw-Hill Companies, Inc., 1999 , p. 177–180.

9 Consumul și abuzul 441
alt factor important: astfel, pentru a obține un anumit efect d at de consumul de
alcool, un băutor regulat trebuie să consume mai mult decât un abstinent sau decât
un băutor ocazional.
La fel ca și barbituricele și tranchilizantele, alcoolul este u n sedativ, care
calmează, încetinește, întârzie și calmează mai multe funcții și activități ale
corpului, în special sistemul nervos central. Prin starea de eu forie pe care o
determină, alcoolul modifică percepția despre lume și despre si ne, diminuând
capacitatea de control și cea de p erformanță a băutorului. Dimi nuarea anxietății, a
temerilor și tensiunilor, „elib erarea de inhibiții” și creștere a încrederii în sine sunt
efectele cele mai pronunțate ale consumului de alcool.
Consumat în mod excesiv, alcoolul determină numeroase dificultă ți în
procesul de gândire sau vorbire, în coordonarea mișcărilor și p ăstrarea echilibrului.
Este evident, în acest sens, că alcoolul are un efect toxic asu pra organismului.
Specialiștii disting două tipuri de intoxicație cu alcool7, care reprezintă
consumul unei cantități suficiente de alcool pentru a produce m odificări
comportamentale maladaptative: intoxicație ușoară , în cazul în care persoana este
relaxată, vorbăreață, euforică și dezinhibată, și intoxicația severă, care produce
agresivitate, iritabilitate, di spoziții schimbătoare, alterarea judecății, degradarea
funcționării sociale și a capacității de muncă, vorbire neclară , lipsă de coordonare
(mers instabil), nistagmus (mișcări rapide, orizontale sau verticale), tulburarea
memoriei etc. În unele cazuri, intoxicația severă poate determi na evaziune, lentoare
psiho-motorie, black -out-uri (amnezii de scurtă durată) putând conduce chiar la
comă și deces.
Un consum îndelungat de alcool poa te determina dependență, prov ocând
malnutriție și lipsa de vitamina B, împreună cu o serie de boli grave (ale ficatului,
inimii, creierului etc.). Deși, dacă este consumat în doze mici , alcoolul
funcționează ca un sedativ sau tranchilizant, consumat în doze mari sau de către
persoanele neobișnuite cu acest consum, produce tendințe parano ice, suspiciune,
neîncredere, anxietate, violență și ostilitate.
Fenomenul de „toleranță”, prin care băutorul necesită, cu timpu l, cantități tot
mai mari de alcool, dar care produc aceleași efecte, indică, de cele mai multe ori,
dezvoltarea fenomenului de dependență față de alcool. Acest fen ome este
echivalent cu alcoolismul.
În general, există patru criterii definitorii pentru alcoolism8:
(a) cantitatea și frecvența alcoolului consumat. Alcoolicii beau cantități
mari de alcool într-o anumită perioadă de timp;
(b) dependența psihologică. O persoană poate fi denumită ca fiind
alcoolică dacă „necesită”, din punct de vedere psihologic, alco ol, nu

7 Conform cu informațiile prezentate pe site-ul http://www . romedic .
ro/boli/psihiatrie/alcool.htm
8 Erich Goode, op. cit., p. 193.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 10 442
poate activa fără să-l consume și suferă senzaț ii pronunțate de disconfort
și anxietate dacă, în anumite condiții, este privat de acest al cool;
(c) dependența fizică. Un individ este alcoolic, dacă, odată cu întreruperea
consumului de alcool, suferă simptomele abstinenței;
(d) definirea problemelor de viață. Alcoolicii se confruntă, în general, cu
serioase probleme de viață, așa cum sunt divorțul, șomajul, ris cul de a
fi arestat, riscul de a produce și a suferi accidente.
Criteriile menționate suferă de mai multe deficiențe, printre c are
ambiguitatea și incapacitatea lor de testare.
De exemplu, în legătură cu cantitatea de alcool consumat, aceea și cantitate
poate fi benignă pentru unele pe rsoane și nocivă pentru altele. De asemenea,
frecvența consumului nu constituie un criteriu adecvat, deoarec e unii indivizi pot
bea masiv timp de 2–3 săptămâni, apoi se abțin timp de o săptăm ână și încep, din
nou, să bea. Deși consumul mediu anual poate să nu fie excesiv, pattern -ul său de
consum îl desemnează ca fiind alcoolic.
Criteriul dependenței psihologice pare la fel de deficitar, în special datorită
dificultății sale de testare și subiectivității evaluărilor sau autoevaluărilor făcute. În
ceea ce privește criteriul dependenței fizice, acesta este prea restrictiv, deoarece
mai mulți indivizi care ar putea fi denumiți alcoolici nu sunt dependenți fizic de alcool.
În fine, criteriul definirii problemelor de viață ridică incert itudini, deoarece
unele comunități sau culturi tolerează niveluri ridicate de con sum de alcool, altele
le interzic complet. Astfel, o cantitate moderată de alcool poa te produce probleme
și dificultăți în acele comunități unde alcoolul este interzis, așa cum este cazul
Iranului, de exemplu. Pe de altă parte, există comunități care tolerează un nivel
ridicat al consumului și „mușamalizează” eventualele probleme r idicate de
conduita consumatorului. Chiar din punct de vedere medical, luc rurile nu sunt
foarte clare, deoarece ciroza – ca indiciu medical al alcoolism ului – nu
caracterizează pe toți alcoolicii. Unii fac, iar alții nu fac c iroză, ceea ce nu
înseamnă că nu sunt alcoolici.
Însuși simplul fapt de a bea alcool nu conduce la probleme de a lcoolism,
după cum nici consumul de alcool la vârste timpurii nu conduce, ulterior, la
alcoolism. Mai multe ercetări efectuate în acest domeniu arată că factorul de bază îl
constituie procesul de învățare soc ială, de socializare în cadr ul familiei și culturii
de apartenență. În grupurile studiate, care au rate scăzute de alcoolism, așa cum
sunt cele de italieni, de evrei ortodocși, greci, spanioli, chi nezi și libanezi,
cercetătorii au constatat următo arele caracteristici ale modulu i în care copilul
învață să abordeze alcoolul, în așa fel încât să elimine alcool ismul9:

9 James M. Henslin, op. cit., p. 129.

11 Consumul și abuzul 443
(a) adulții expun copii la alcool, devr eme în viață, dar în cadrul unui grup
familial și religios puternic;
(b) părinții reprezintă un exemplu substanțial de băut moderat;
(c) băuturile frecvent folosite de alcoolic sunt vinul și berea;
(d) băutul nu are nicio conotație morală. El nu este considerat nic i o
virtute, nici un păcat;
(e) alcoolul este băutura care însoțește hrana, fiind consumat la m ese sau
în ritualurile religioase;
(f) băutura nu este considerată ca o dovadă de bărbăție sau virilit ate;
(g) beția este dezaprobată.
Riscul alcoolismului este sporit însă de cazurile în care se be a în situații
caracterizate de încărcături emoțională sau în cazurile în care există ambivalență
față de alcool.
Exceptând cele patru criterii menționate anterior, alcoolismul este privit de
experți ca o boală, adică o condiție obiectivă, care există indiferent de evaluăril e
făcute. Un alcoolic – cred ei – este incapabil de a bea în mod cumpătat sau moderat
și nu se poate abține de la consum, chiar dacă efectele acestui a sunt distructive. Alți
experți cred că alcoolismul nu este o boală, ci o „tulburare de comportament cu
caracter reversibil”. Aceasta î nseamnă că o anumită proporție d e alcoolici (nu se
știe câți) poate fi învățată să renunțe la consumul de alcool sau, cel p uțin, la
consumul excesiv. Deoarece nu există statistici clare în acest domeniu, controversele
asupra definirii adecvate a alcoolismului continuă să persiste și în prezent.
Oricum, alcoolismul constituie un veritabil flagel, care afecte ază, anual,
sănătatea și viața a milioane de oameni. Efectele consumului ex cesiv de alcool
determină producerea unor probleme sociale de o gravitate deose bită, care
afectează viața a numeroși oameni, așa cum sunt accidentele de mașină, sinuciderile
sau crimele, traumatismele sau rănirile grave. Aceasta, fără a mai vorbi de afecțiunile
pancreatice sau cele ale ficatului provocate de consumul de alc ool în exces.
4. EVALUĂRI STATISTICE PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL
ÎN LUME ȘI ÎN ROMÂNIA
Începând din anul 1996, Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S .) a
dezvoltat o bază de date ( Global Alcohol Database ), care oferă o sursă
standardizată de informații pentru monitorizarea problemelor ep idemiologice
globale legate de consumul de alcool. Un asemenea sistem de mon itorizare permite
O.M.S. să disemineze date și informații cu privire la tendințel e de consum, pattern –
urile de consum, morbidității și mortalității legate de alcool, inclusiv cu privire la
politicile sociale elaborate în dif erite țări pentru combaterea alcoolismului. Același
sistem oferă posibilitatea efectuării unor comparații între 189 de țări, cu privire la

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 12 444
situația consumului de alcool și problemele legate de acesta. P rincipalii indicatori
ai sistemului de monitorizare menționat sunt următorii: consumu l de alcool pe cap
de locuitor (cu vârsta peste 15 ani), consum înregistrat (acolo unde este posibil)
începând din anul 1961, pattern -uri de consum (abstinență, consum de risc înalt,
consum abuziv de alcool în mod ep isodic, atât pentru populația generală, cât și
pentru cea tânără), ratele de dependență de alcool, băuturi alc oolice tradiționale sau
locale, consumul neînregistrat de alcool, mortalitatea datorată alcoolului (patru
consecințe cronice și patru consecințe acute), morbiditatea leg ată de alcool,
probleme de sănătate și probleme sociale (inclusiv costurile so ciale și economice).
Organizația Mondială a Sănătății estimează, astfel, că aproxima tiv două
miliarde de oameni din întreaga lume consumă alcool, iar 76,3 m ilioane de oameni
sunt caracterizați de diferite tulburări diagnosticate medical, datorate consumului
excesiv de alcool10.
Din punct de vedere al sănătății publice, în majoritatea țărilo r lumii, alcoolul
amplifică fenomenele de morbiditate și mortalitate. Consecințel e consumului de
alcool și, mai ales, ale dependenței de alcool sunt extrem de d ramatice, în măsura
în care numeroase boli cronice îi afectează, în cursul anilor, pe consumatorii
înveterați și provoacă nenumărate decese. Experții O.M.S. subli niază că există o
relație cauzală între consumul de alcool și peste 60 de boli și afecțiuni. Se
estimează că utilizarea excesivă a alcoolului produce între 20– 30% din cancerele
esofagiane, cancerul sau ciroza ficatului, episoade epileptice, accidente de mașină,
răniri etc. De asemenea, alcoolul produce 1,8 milioane de deces e (3,2% din total) și
58,3% milioane (4% din total) de îmbolnăviri. Numai accidentele neintenționate
datorate alcoolului reprezintă o treime din cele 1,8 milioane d e decese, iar
tulburările neuro-psihiatrice provocate de alcool dețin o ponde r e d i n t o t a l u l
îmbolnăvirilor.
Este de menționat totuși faptul că procentele deceselor sau îmb olnăvirilor nu
au un caracter omogen în cadrul diferitelor țări. Astfel, consu mul de alcool
reprezintă factorul principal de risc al îmbolnăvirilor în țări le în curs de dezvoltare
și al treilea factor de risc al îmbolnăvirilor din țările dezvo ltate economic. Dacă ne
referim numai la Europa, poate fi evidențiat faptul că alcoolul consumat în exces
este responsabil pentru producerea a peste 55 000 de decese în rândul populației
tinere între 15–29 de ani11.
Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății mai arată că, în perioada 1961–
1999, pentru toate cele șase regiuni monitorizate, s-a înregist rat o tendință de
armonizare, în sensul că regiunile cu cel mai înalt consum au î nregistrat o tendință

10 Global Status Repor t on Alcohol 2004, Geneva, Department of Me ntal Health and Substance
Abuse, World Health Org anization, 2004, p. 1.
11 Date valabile pentru anul 1999. Conform cu J. Rehm, S. Eschman n, Global Monitoring of
Average Volume of Alcohol Consumption, în „Sozial und Präventivmedizin”, 2002, nr. 47(1), p. 48–58.

13 Consumul și abuzul 445
de scădere, iar regiunile cu cel mai scăzut consum au înregistr at o tendință de
creștere. Aceste tendințe par să confirme modelul explicativ, î n acord cu care în
mai multe țări în curs de dezvoltare creșterea nivelului dezvol tării economice este
însoțită de creșterea consumului de alcool. Un asemenea model e xplicativ se aplică
și țărilor nordice, printre care și Irlanda.
Luând în considerare perioada 1961–1999, Regiunea Europeană (ca re are cel
mai ridicat nivel de consum), Reg iunea Africană și Regiunea Ame ricilor au atins
cel mai mare consum la începutul deceniului 8. Regiunile care p rezintă creșteri
continue în nivelul de consum ș i dincolo de deceniul 8 sunt Reg iunea Asiei de Sud-
Est și Regiunea Pacificului de Vest. Regiunea Mediteranei de Es t a înregistrat cel
mai scăzut nivel al consumului d e alcool (vezi graficul 1).
În anul 2001, situația consumului de alcool pe cap de locuitor, pentru țările
care au prezentat statistici Organizației Mondiale a Sănătății, a fost cea consemnată
în tabelul 1 (vezi tabelul 1).
Din tabel, se observă că țările cu cel mai mare consum pe cap d e locuitor sunt
Uganda, Luxemburg, Republica Ce hă, Irlanda, Republica Moldova, F r a n ț a ș i
Insulele Réunion. Țările cu cel mai mic consum sau care nu cons umă alcool sunt,
cum este și firesc, țările islamice. România ocupă o poziție re lativ moderată, cu un
consum de alcool pe cap de locuitor de 7,63 de litri.
În ceea ce privește distribuția primelor 20 de țări din lume, î n funcție de
preferințele specifice pentru anumite tipuri de băuturi, aceasta este eviden țiată în
tabelul 2 (vezi tabelul 2). Cei mai mari băutori de bere sunt c ehii, irlandezii și
locuitorii din Swaziland, cei mai mari consumatori de vin sunt luxemburghezii,
francezii și portughezii, iar cei mai mari consumatori de băuto ri spirtoase sunt
locuitorii Republicii Moldova, ai Insulelor Réunion și ai Fede rației Ruse. Așa cum
se observă, România se situează între primele 20 de țări din lu me în ceea ce privește
consumul de vin, cu un consum anual pe cap de locuitor (peste 1 5 ani) de 3,37 de
litri, aproape la egalitate cu Ge rmania. Dacă ne referim numai la cazul României,
trebuie menționat faptul că, deși statisticile întocmite nu sun t complete și nu au
acuratețea celor existente în alte țări, ele oferă totuși o ind icație sugestivă a
situației existente în țara noastră în acest domeniu. Astfel, î n perioada 1998–
200212, consumul anual de alcool pe cap de locuitor (persoane peste 1 5 ani) s-a
situat în jurul 7,26 de litri. Din această cantitate, berea a r eprezentat 3,04 litri
(41,9%), vinul – 3, 30 litri (45,4%) și diferite băuturi spirto ase – 0,92 litri (12,7%).

12 Conform cu datele comunicate de România Organizației pentru Hr ană și Alimentație de pe
lângă Organizația Națiunilor Unit e (United Nations Food and Agr iculture Organization) și publicației
„World Drink Trends”, editată de Produktschap voor Gesdistillee rde Dranken (Olanda). Vezi, în acest
sens, site-ul www.who.int

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 14 446

GRAFICUL 1 – Consumul d e alcool pe cap de l ocuitor (adult), în regiunile monitorizate de
Organizația Mondială a Sănătății , în perioada 1961–1999 (Sursa: Global Status Report on Alcohol 2004,
Geneva, Department of Mental Hea lth and Substance Abuse, World Health Organization, 2004, p. 10).
(* Legendă: SEARO – Regiunea Asiei de Sud- Est; WPRO – Regiunea Pacificului de Vest; EURO –
Regiunea Europeană; EMRO – Regiune a Mediteranei de Est; AMRO – Regiunea Americilor; AFRO
– Regiunea Africii).

Aceleași statistici evidențiază faptul că, într-un interval de 24 de ani
(perioada 1978–2002), cu unele v ariații, consumul anual de alco ol pe cap de
locuitor a înregistrat o tendință de scădere – de la 12,47 litr i pe cap de locuitor în
anul 1978, la 7,42 litri în anul 2002, adică la un nivel relati v similar cu cel
înregistrat în anul 1968. Datele arată, pe de altă parte, că, î n anul 1989 și în
perioada 1999–2001, s-a înregistrat cel mai mare consum de bere ; în perioada
1978–1985, a crescut, comparativ cu alți ani, consumul de vin; iar în perioada
1975–1986, în comparație cu alte perioade, a crescut consumul d e băuturi spirtoase
(vezi tabelul 3).
Aceste cifre trebuie tratate cu precauție, deoarece – așa cum s e știe –
statisticile întocmite în perioa da regimului comunist sunt mai puțin credibile și nu
corespund, întotdeauna, realităților existente din acea perioad ă, în care lipseau de
pe piață numeroase produse, printre care și cele pe bază de alc ool.
În același timp, deși statisticile cu privire la consumul de al cool sunt bazate
pe volumul vânzărilor raportate, este necunoscută cantitatea de alcool vândută pe
piața neagră sub formă de contrabandă, după cum lipsesc și info rmațiile cu privire
volumul alcoolului produs în instalațiile artizanale sau cele a le micilor producători.

15 Consumul și abuzul 447
Dacă punem în paralel statisticile menționate cu cele întocmite în alte țări, se
poate observa că țara noastră a re un consum anual de alcool pe cap de locuitor
apropiat (nu și similar) cu cel al Bulgariei, dar diferă simțit or de cel înregistrat în
țări precum Republica Cehă, Croa ția, Ungaria, Rusia, Austria et c. (vezi Anexa 1).
Ca un alt indicator important, cauzele principale ale mortalită ții
consumatorilor cronici de alcool în România evidențiază că boli p r e c u m
cardiopatia ischemică, ciroza ficatului, rănirile intenționate și accidentele de
circulație se numără printre cele mai frecvente cauze (vezi tab elul 4).
În anul 2004, în România, morta litatea la 100 000 de locuitori13, prin boli
ale ficatului, inclusiv ciroză, d eterminate de consumul de alco ol, s-a ridicat la
44,5%, iar cea datorită accidentelor de circulație care au impl icat alcoolul a fost
numai de 1,39.
Exceptând aceste date statistice, în România există extrem de p uține studii cu
privire la consumul de alcool raportat de subiecți și la pattern -urile de consum ale
populației. Un studiu distinct în acest domeniu a fost efectuat , în perioada iunie
2004 – aprilie 2005, de către Agenția Națională Antidrog14, dar – din păcate – (așa
cum este consemnat pe subcoperta studiului), reproducerea parți ală sau totală a
datelor este „permisă numai în condițiile legii”, fapt de natu ră să descurajeze orice
încercare din partea noastră de a disemina informațiile cuprins e în studiu.
Respectând legea, ne mulțumim doar să consemnăm faptul că un ca pitol aparte al
studiului menționat se ocupă de tendințele consumului de alcool în țara noastră,
prin determinarea prevalenței și a modelelor de consum. Sunt ev idențiate, cu acest
prilej, principalele cunoștințe, atitudini și practici ale popu lației între 15–64 de ani,
fiind utilizați ca principali indicatori: sexul, vârsta, mediul de rezidență, regiunea
istorică, nivelul de instrucție, venitul, locul unde se consumă alcool, motivațiile
consumului, percepția riscurilor acestui consum și atitudinile populației față de
consum. Fără a intra în detalii, ceea ce pare surprinzător în l egătură cu constatările
studiului este faptul că unele informații obținute contrazic st atisticile oficiale
declarate Organizației Mondiale a Sănătății. De exemplu, confor m constatărilor
menționate, băuturile „tari” (spirtoase) se află pe locul 2 în preferințele românilor,
în timp ce statisticile oficiale plasează aceste băuturi pe loc ul al treilea.

13 Este vorba de așa-numita „rată standardizată a deceselor” (con f o r m c u b a z a d e d a t e a
O.M.S.). Vezi site-ul www.who.int
14 (Coordonator: prof. univ. dr. Pavel Abraham), Prevalența consumului de droguri în
România, București, Agenția Naț ională Antidrog, 2004.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 16 448
Tabelul 1
Distribuția consumului de alcool (pur) pe cap de locuitor (pest e 15 ani) în funcție de țările
monitorizate de O .M.S. (Sursa: P relucrare după Global Status Report on Alcohol 2004, Geneva,
Department of Mental Health and S ubstance Abuse, World Health O rganization, 2004, p. 11–12)
Peste 14
litri 13–14
litri 11–12
litri (și
peste) 9–10 litri
(și peste) 7–8 litri
(și peste) 5–6 litri
(și
peste) 3–4 litri
(și
peste) 1–2 litri
(și
peste) sub
1 litru
(între
0,01–0,95) 0 litri
Uganda,
Luxemburg,
Republica
Cehă,
Irlanda Republica
Moldovă,
Franța,
Reunion Bermude,
Germania,
Croația,
Austria,
Portugalia,
Slovacia,
Lituania,
Spania,
Danemarca,
Ungaria,
Elveția Federația
Rusă, Sfânta
Lucia,
Finlanda,
Anglia,
Belgia,
Nigeria,
Antilele
Olandeze,
Estonia,
Noua
Zeelandă,
Olanda,
Swaziland,
Burundi,
Letonia,
Grecia,
Bahamas,
Republica
Dominicană,
Australia,
Italia Venezuela,
Polonia,
Bosnia și
Hețegovina,
Argentina,
Statele Unite,
Thailanda,
Canada,
Belarus,
Gabon, Noua
Caledonie,
Africa de
Sud,
Republica
Coreeană,
Polinezia
Franceză,
ROMÂNIA ,
Saint Kitts
și Nevis,
Grenada,
Japonia,
Bulgaria Uruguay,
Azerbaijan,
Suedia,
Rwanda,
Malta,
Laos,
Barbados,
Cipru,
Paraguay,
Sierra
Leone,
Saint
Vincent și
Grenadine,
Slovenia,
Haiti,
Republica
Dominicană,
Sao Tome
și Principe,
Panama,
Chile,
Columbia,
Guyana,
Surinam,
Norvegia,
Islanda,
Republica
Democrată
a Coreei,
Kyrgystan,
Costa Rica,
Botswana,
Brazilia,
Tanzania,
Zimbabwe Peru,
Mexic,
Guam,
Belize,
China,
Burkina
Faso,
Antigua și
Barbados,
Liban,
Macedonia,
Ukraina,
Filipine,
Capul
Verde,
Camerun,
Cuba,
Seychelles,
El
Salvador,
Bolivia,
Jamaica,
Trinidad și
Tobago,
Mauricius,
Liberia,
Zambia Angola,
Kazahstan,
Guineea-
Bissau,
Emiratele
Arabe,
Singapore,
Bahrein,
Nicaragua,
Albania,
Georgia,
Namibia,
Congo,
Honduras,
Gambia,
Congo,
Ecuador,
Israel,
Mongolia,
Lesotho,
Kenya,
Maldive,
Coasta de
Fildeș, Fiji,
Mozambic,
Kiribati,
Republica
Africană
Centrală,
Guatemala,
Ghana,
Eritrea,
Uzbekistan,
Turcia,
Malawi,
Samoa,
Madagascar,
Vietnam,
Oman,
Armenia,
Benin,
Vanuatu,
Djibouti,
Malaezia,
Noua
Guinee
Papua, Togo,
Etiopia,
Guineea
Ecuatori-
ală,
Insulele
Solomon,
India,
Turkme-
nistan,
Tunisia,
Microne-
zia, Siria,
Bhutan,
Brunei,
Mali,
Senegal,
Quatar,
Tadjikis-
tan,
Maroc,
Myanmar,
Cambod-
gia,
Sudan,
Chad,
Iraq, Sri
Lanka,
Guineea, Iordania,
Niger,
Egipt,
Indonezia,
Yemen,
Comoros,
Nepal,
Algeria,
Pakistan,
Mauritania Bangla-
desh,
Somalia,
Arabia
Saudită,
Libia,
Kuweit,
Iran

17 Consumul și abuzul 449
Tabelul 2
Distribuția consumului unor băutu ri alcoolice specifice pe cap de locuitor în 20 de țări cu cel mai înalt
consum (Sursa: Global Status Report on Alcohol 2004, Geneva, Department o f Mental Health and
Substance Abuse, Wor ld Health Organization, 2004, p. 13)

BERE VIN (fără derivate
fermentate) BĂUTURI SPIRTOASE
Țara Consum/cap l. Țara Consum /cap l. Țara Consum/cap l.
Republica Cehă 9,43 Luxemburg 9,43 Republica Moldova 10,94
Irlanda 9,24 Franța 8,38 Réunion 8,67
Swaziland 7,49 Portugalia 7 ,16 Federația Rusă 7,64
Germania 7,26 Italia 6,99 Santa Lucia 7,27
Austria 6,42 Croația 6,42 Dominicană 7,20
Luxemburg 6,16 Elveția 6,23 Thailanda 7,13
Uganda 6,14 Argentin a 5,63 Bahamas 7,05
Danemarca 6,02 Spani a 5,07 Letonia 6,62
Anglia 5,97 Bermude 4,95 Haiti 6,46
Belgia 5,90 Grecia 4,78 Belarus 6,34
Venezuela 5,69 Danema rca 4,57 Laos 6,09
Lituania 5,53 Austria 4,47 Bosnia și Herțegovina 6,03
Slovacia 5,34 Ungaria 4,47 Sa int Vincent și Grenadine
5,98
Australia 5,20 Uruguay 4,35 Re publica Democrată a Coreei
5,48
Croația 5,16 Germania 3,38 Slovacia 5,44
Antilele Olandeze 4,96 ROMÂNIA 3,37 Grenada 5,06
Olanda 4,91 Chile 3,25 Lituania 4,92
Finlanda 4,89 Polinezia Franceză 3,10 Azer baidjan 4,66
Tanzania 4,85 Bulgaria 3,05 Kyrgystan 4,61
Gabon 4,77 Republica Coreea 2 ,99 Republica Cehă 4,41
Tabelul 3
Consumul anual de alc ool pe cap de locuitor (peste 15 ani)
în România, în perioada 1961–2001 (Sursa: site-ul www.who.int )
Anul Total litri pe cap
de locuitor Bere Vin Alte băuturi
spirtoase
2002 7,42 2,77 2,69 0,74
2001 7,63 3,39 3,37 0,87
2000 7,53 3,28 3,44 0,82
1999 7,67 3,04 3,59 1,03
1998 7,31 2,72 3,45 1,14

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 18 450
1997 8,84 2,11 4,84 1,89
1996 8,16 2,24 3,92 2,00
1995 8,33 2,46 3,85 2,01
1994 7,95 2,64 3,38 1,93
1993 9,14 2,76 3,99 2,39
1992 8,92 2,79 3,22 2,91
1991 9,03 2,71 3,42 2,90
1990 9,00 2,89 3,25 2,86
1989 10,37 3,16 4,30 2,90
1988 10,28 2,97 4,83 2,47
1987 10,34 2,91 5,30 2,13
1986 11,82 3,00 5,59 3,23
1985 12,34 2,82 6,10 3,42
1984 12,76 2,84 6,62 3,30
1983 12,45 2,90 6,38 3,17
1982 12,76 2,92 6,33 3,50
1981 13,00 2,89 6,21 3,90
1980 12,41 2,97 5,78 3,66
1979 12,54 2,99 5,79 3,76
1978 12,47 2,73 6,24 3,50
1977 11,62 2,47 5,58 3,56
1976 11,70 2,39 5,63 3,68
1975 11,14 2,42 4,87 3,85
1974 10,34 2,06 5,27 3,01
1973 10,21 1,81 5,32 3,08
1972 8,97 1,63 4,35 2,99
1971 8,82 1,63 4,39 2,80
1970 8,55 1,45 4,49 2,60
1969 8,00 1,26 4,37 2,38
1968 7,66 1,21 4,33 2,12
1967 7,12 1,16 3,96 2,00
1966 7,27 1,08 4,37 1,82
1965 7,18 0,98 4,44 1,76
1964 7, 03 0,91 4,42 1,70
1963 7, 01 0,87 4,49 1,65
1962 6,92 0,84 4,49 1,59
1961 5, 70 0,77 3,71 1,22

Tabelul 4
Rata mortalităț ii la 100 000 de locuitori , în România, datorită unor boli acute și cronice, precum și
rănirilor, produse de c onsumul excesiv de alcool (anul este nep recizat)-(Sursa: Global Status Report
on Alcohol 2004, Geneva, Department of Mental Health and Subs tance Abuse, World Health
Organization, 2004, p. 56).
Loviri Răniri
intenționate Accidente
de circulațieIntoxicații
accidentale Tulburări
psihice Ciroza
ficatului Cancer
faringian și
al gurii Cardiopatie
ischemică
5,80 13,75 11,23 5,10 3,38 37,09 5,72 175,06

19 Consumul și abuzul 451
5. CONSUMUL DE ALCOOL ȘI VIOLENȚA INTERPERSONALĂ
5.1. PRINCIPALELE MECANISME CARE STAU LA BAZA RELAȚIEI DI NTRE
CONSUMUL DE ALCOOL ȘI VIOLENȚA INTERPERSONALĂ
Alcoolul este substanța psihoactivă cea mai larg acceptată și r ăspândită din
punct de vedere socio-cultural. Consumat în mod excesiv, alcool ul are însă o serie
de urmări grave, uneori chiar fatale pentru individ. Abuzul și dependența de alcool
determină numeroase tulburări psih ice și somatice și influențea ză capacitatea unei
persoane de a întreține relații so ciale adecvate și de a dezvol ta un comportament
moral și legal corespunzător15. Consumul abuziv de alcool conduce la deteriorarea
legăturilor sociale și familiale, la pierderea locului de muncă , reduce auto-controlul
și provoacă depresii – cauza principală a sinuciderii16. Pe de altă parte, alcoolismul
părinților are consecințe traumatice pentru copii, aceștia căzâ nd, nu o dată,
victimele neglijenței și chiar a abuzurilor fizice sau sexuale.
Alcoolul este, în același timp, unul din factorii care potențea ză și precipită
incidentele violente, intenționate sau accidentale. Așa cum ind ică statisticile
diverselor instituții de control social, consumul de alcool est e implicat în majoritatea
cazurilor de omor, viol, loviri și vătămări corporale grave (ve zi Caseta 3).

CASETA 3
– 53% dintre victimele actelor de violență și agresivitate, pre zentate la secțiile de urgență ale
spitalelor din Norvegia, au apreciat că agresorul lor consumase alcool înainte de producerea
incidentului;
– în Federația Rusă, aproape 75% dintre indivizii arestați în a nul 1995 pentru comitere a infracțiunii de
omor se aflau sub influența alcoolului;
– în perioada 1987–1996, în Finlanda, 62,7% dintre bărbații și 36,8% dintre femeile victime ale
infracțiunii de omor au fost testate pozitiv de alcool;
– în Olanda, în intervalul de timp 1970–1998, 36% dintre pacien ții care s-au prezentat la diverse
centre medicale cu răni produse în urma unor acte de violență a u consumat alcool, comparativ cu
numai 6,6% dintre pacienții care au suferit răni de pe urma uno r accidente;
– în Spania, 36% dintre pacienții care au ajuns la secțiile de urgență ale spitalelor cu răni produse prin
violență au consumat a lcool cu șase ore îna inte de momentul săv ârșirii respectivelor acte;
– adolescenții în vârstă de 18–24 de ani din Marea Britanie, ca re au consumat în mod excesiv băuturi
alcoolice (experimentând starea de beție cel puțin o dată pe lu nă), au o probabilita te de două ori mai
mare de a comite, prin violență, o infracțiune, comparativ cu a ceia care beau alcool moderat;
– în Estonia, 80% din infracțiunile violente comise de tineri a u fost asociate alcoolului, iar în
Norvegia comportamentul violent a l celor cu vârsta cuprinsă înt re 12–20 de ani a fost corelată cu
consumul de alcool al părinților și al grupului de prieteni din care aceștia fac parte;
– în Germania, 32% dintre infractorii care au săvârșit abuzuri asupra copiilor, în perioada 1985–1990,
au consumat alcool înainte d e comiterea delictului;

15 Sorin M. Rădulescu, Alcoolism , în Dicționar Selectiv. 100 de ter meni „cheie” în domeniul
patologiei sociale, criminologi ei și sociologiei devianței, București, Ed. Lumina Lex, 2004, p. 16.
16 Nina Rehn, Robin Room, Griffith Edwards, Alcohol in the European Region –
Consumption, Harm and Policies , World Health Organiz ation, Regional Office for Europe, 2001.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 20 452
– în Elveția, 33% dintre agresori și 9,5% dintre victimele viol enței conjugale consu maseră alcool, iar
în Islanda, 71% dintre femeile victime ale violenței partenerul ui au menționat alcoolul ca principală
cauză a agresiunilor la care au fost supuse;
– în Anglia, 45% dintre cei care au în grijă persoane de vârsta a treia au comis asupra acestora
anumite forme de abuz fizic, cons umul de alcool fiind un factor de risc în acest sens;
– în Norvegia, inițierea timpurie în consumul de alcool a fost asociată cu creșterea riscului de
victimizare sexuală în rândul adolescentelor, iar 40% dintre vi ctimele violurilor au raportat
consumul de alcool î nainte de agresiune;
– în Marea Britanie, 58% dintre bărbații condamnați pentru săvâ rșirea infracțiunii de viol au
menționat consumul de alcool cu șase ore înainte de producerea incidentului, iar 37% au fost
diagnosticați ca fiind dependenți de alcool.
(Sursa: Alcohol and Interpersonal Violence. Policy Briefing , World Health Organization, 2005)

Studiile sociologice și criminologice au demonstrat empiric exi stența unei
strânse relații de asociere între consumul și abuzul de alcool, p e d e o p a r t e , ș i
activitatea delincventă sau infr acțională, pe de altă parte. Re zultatele anchetelor de
victimizare sau ale celor efec tuate asupra unor loturi de infra ctori arestați
(încarcerați), au indicat prezența unor niveluri foarte ridicat e ale consumului de
alcool în rândul celor care manifestă comportamente antisociale . Nu numai
frecvența cu care băutorii, în general, și alcoolicii, în special, săvâr șesc diverse
fapte penale este mai mare, comparativ cu cea înregistrată la n ivelul populației, ci
și gravitatea actelor pe care aceștia le comit. Diverse cercetări17 au evidențiat faptul
că, din totalul infracțiunilor cu un grad sporit de violență și periculozitate, o
pondere cuprinsă între 50–80% este comisă de cei aflați sub inf luența alcoolului.
Studiile au arătat, de asemenea, că prevalența conduitei infrac ționale este mai
ridicată în rândul dependenților de alcool decât în cel al băut orilor ocazionali sau
moderați și că, proporțional cu creșterea volumului de alcool c onsumat de un
individ, crește probabilitatea implicării acestuia în acte de v iolență și agresivitate.
Deși constatările studiilor care au abordat această problematic ă au confirmat
aproape în unanimitate existența acestei corelații pozitive înt re consumul de alcool
și criminalitate, natura și fundamentele etiologice ale legătur ii dintre cele două
conduite au constituit subiectul unor numeroase controverse științifice18. În opinia
anumitor specialiști, efectele psihofarmacologice ale intoxicăr ii cu alcool
(iritabilitatea, alterarea judecății, tulburările de percepție, deficitele de atenție,
reducerea inhibițiilor etc.) dau naștere, în mod direct, tendin țelor de agresivitate.
Cei mai mulți autori recunosc însă că relația dintre consumul d e alcool și
infracționalitate nu este una cauzală, alcoolul având, mai degr abă, un rol agravant
sau favorizant și nu unul determinant al violenței. După părere a acestora, influența
pe care alcoolul o are asupra comportamentului uman este mediat ă de diverși

17 Ann Deeham, Alcohol and Crime: Taking Stock , Home Office Policing and Reducing Crime
Unit, „Crime Reduction Research Series Paper” 3, 1999, p. 8.
18 Helen Raskin White, D.M. Gorman, Dynamics of Drug-Crime Relationship , National
Institute of Justice, 2000; David Best și colab., Crime and Expenditure Amongst Polydrug Missusers
Seeking Treatment , în „British Journal of Sociology,” 2001, vol. 41, p. 119–126.

21 Consumul și abuzul 453
factori psihologici și situaționali, dar și de o serie de model e culturale învățate în
familie sau în cadrul grupului de prieteni19.
Pe de altă parte, s-a argumentat că un anumit nivel de delincve nță precede
consumul de alcool. Unii specialiști au relevat, în acest sens, faptul că indivizii cu
comportament antisocial sau infracțional au o probabilitate mai m a r e , î n
comparație cu non-delincvenții, de a selecta acele situații și de a fi „împinși” în
acele grupuri sociale, care încurajează consumul de alcool și d roguri20. Alături de
stilul de viață „deviant”, un alt factor, care stimulează consu mul de alcool, îl
constituie experiențele de victimizare. În acest caz, problemel e cu alcoolul sunt
considerate simptome al stresului post-traumatic sau al tulbură rilor emoționale
rezultate din experiența unor acte de violență și abuz la care au fost supuși indivizii.
Dintr-o altă perspectivă, s-a susținut că ambele conduite repre zintă, mai
degrabă, produsul unui set comun de factori demografici, psihol ogici și sociali,
dintre care cei mai importanți sunt: apartenența la o subcultur ă deviantă, absența
capitalului social și uman, asp ectele legate de dobândirea unei identități stradale
etc. R. Jessor și S. Jessor21 au identificat, în acest sens, sindromul
comportamentului problematic , care grupează: fumatul, activitatea sexuală
precoce, consumul de alcool, marijuana și alte droguri, furtul și agresivitatea.
Autorii menționați au arătat că toate aceste conduite pot fi ex plicate de același
ansamblu de variabile, și anume, modelele negative de rol, lips a controlului parental,
o serie de forțe atitudinale și motivaționale interne, cum ar f i : n i v e l u l s c ă z u t a l
respectului de sine, gradul redus de religiozitate, toleranța f ață de devianță etc.
Fără îndoială, relațiile dintre alcool și criminalitate sunt co mplexe și
multidimensionale (vezi caseta 4). Nu trebuie, de exemplu, pier d u t d i n v e d e r e ,
faptul că abuzul de alcool are în sine un caracter victimogen, indivizii aflați în stare
de ebrietate fiind ținte mai ușoare ale infracțiunilor de furt sau tâlhărie și că, uneori,
asocierea dintre cele două compor tamente poate avea un caracter cu totul și cu totul
întâmplător. De exemplu, un delincvent poate consuma în mod fre cvent alcool, dar
acesta să nu îi influențeze în vreun fel activitatea infracțion ală. De asemenea, există
delicte specifice asociate alcoolului (de pildă, comercializare a ilicită a băuturilor
alcoolice, consumul lor în locuri publice, conducerea în stare de ebrietate), dar și
infracțiuni în care alcoolul este consumat fie în mod premedita t, ca stimulent,
pentru a comite mai ușor un act de violență, fie ca pretext sau scuză, pentru
motivarea comportamentului agresiv.

19 Conform cu Sorin M. Rădulescu, Sociologia violenței intrafamiliale , București, Ed. Lumina
Lex, 2001, p. 84–85.
20 Helen Raskin White, D.M. Gorman, op. cit ., p. 174.
21 R. Jessor, S. Jessor, A Social Psychological Framew ork for Studying Drug Use , în Lettieri și
colab. (ed.), Theories on Drug Abuse , Rockville, National Institute of Drug Abuse, Research
Monograph 33, 1990, p. 102–109.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 22 454
CASETA 4
Principalele mecanisme care stau la baza legăturii dintre alcoo l și violența interpersonală:
– consumul de alcool afectează în mod direct funcționarea fizic ă și cognitivă normală a organismului,
reduce autocontrolul și abilitatea de a procesa informațiile ve nite de la cei din jur, reduce acuratețea
judecării riscur ilor (de pildă, cazurile de violență sexuală);
– credințele individuale și soci etale, conform că rora alcoolul cauzează comportamentul agresiv, îi pot
determina pe anumiți indivizi să consume alcool pentru a-și jus tifica ulterior sau pentru a comite
mai ușor actele de violență (de exemplu, violența între partene rii intimi);
– dependența de alcool produce eș ecul individului în viața de f amilie, acesta devine inapt să-și
îndeplinească responsabilitățile parentale și se implică în div erse activități infracționale,
generatoare de venituri, pentr u a-și susține consumul;
– experiența directă sau indire ctă a unui act de violență poate înclina o persoană spre consumul de
alcool ca mijloc de a face față traumelor produse de agresiune (de exemplu, ca o consecință a
abuzului din copilărie);
– locurile aglomerate, neconfor tabile, unde se be a alcool, pot spori violența și agresivitatea între
consumatori (de pildă, violența adolescenților);
– alcoolul și violența pot fi relaționate prin intermediul unui factor de risc comun (de exemplu,
tulburările de personalitate antisocială);
– expunerea prenatală la alcool e ste asociată cu probleme socia le și de comportament, inclusiv cu
delincvența juvenilă, violența sexuală și sinuciderea.
(Sursa: Alcohol and Interpersonal Violence. Policy Briefing , World Health Organization, 2005)
5.2. INCIDENȚA ACTELO R DE VIOLENȚĂ SĂVÂR ȘITE SUB INFLUENȚ A
ALCOOLULUI ÎN S.U.A.
Statisticile oficiale, cu privire la amploarea și intensitatea actelor de violență
asociate consumului și dependenței de alcool, sunt, în mare par te, incomplete,
datorită dificultăților care intervin în stabilirea nivelului d e alcool deținut de
agresori la momentul săvârșirii faptei penale. Din acest motiv, estimarea gradului
de răspândire a acestei forme specifice de violență, a dimensiu nilor și tipurilor sale
particulare de manifestare se efectuează, de cele mai multe ori , prin intermediul
unor anchete sociologice, care constau în chestionarea directă a indivizilor, în
legătură cu propriile conduite dev iante sau infracționale. Unel e dintre acestea se
bazează pe eșantioane reprezenta tive ale populației, altele uti lizează loturi de
deținuți aflați în arestul poliției sau în penitenciare, ori lo turi de alcoolici înscriși în
programe de tratament. Fiecare dintre aceste abordări se confru ntă, la rândul ei, cu
limite metodologice, care pot influența precizia rezultatelor o bținute22. Primele,
întrucât omit grupul persoanelor instituționalizate, despre car e se știe că au un grad
ridicat de vulnerabilitate, atât în ceea ce privește consumul d e alcool și droguri, cât
și din cauza implicării lor în activități delincvente și infrac ționale, celelalte
deoarece, prin focalizarea exclusivă asupra subiecților care ma nifestă frecvențe
înalte ale comportamentelor antisociale, au riscul de a supraes tima gradul de
asociere dintre alcool și violență23.

22 Helen Raskin White, D.M. Gorman, op. cit ., p. 160–161.
23 Ibidem , p. 161.

23 Consumul și abuzul 455
Unul dintre cel mai des folosite instrumente de măsurare a rate i de
criminalitate, inclusiv a aceleia atribuită consumului de alcoo l, îl constituie
anchetele de victimizare . Utilizate în numeroase țări, acest gen de anchete oferă
informații cu privire la ponderea și tipurile de acte de agresi vitate și violență
experimentate de populație, circumstanțele în care s-au produs aceste evenimente și
consecințele lor. În ceea ce privește delictele asociate consum ului și abuzului de
alcool, asemenea studii permit identificarea trăsăturilor agres orului și ale victimei
și a pattern -urilor specifice unor asemenea incidente.
În S.U.A., ancheta națională asupra victimelor criminalității s e realizează,
încă din anul 1972, de către Biroul de Statistică Judiciară, as upra unor eșantioane
largi, de aproximativ 50 000 de subiecți cu vârsta de 12 ani și peste. Rezultatele
anchetelor efectuate în perioada 1993–1998, de exemplu, au fost sintetizate într-un
raport publicat în revista „Alcohol Research and Health”24 din anul 2001 . Conform
constatărilor prezentate în acest raport, numărul victimizărilo r violente provocate
de consumul și abuzul de alcool, a scăzut cu 34% în intervalul de timp analizat, de
la 2,1 milioane de incidente, în anul 1993 la 1,4 milioane, în anul 1998. În schimb,
ponderea actelor de violență al că ror agresor s-a aflat sub inf luența drogurilor ilicite
a crescut cu 19%. În medie, pentru toată perioada de timp supus ă investigației,
consumul de alcool a f ost implicat în etiologia a peste 25% din totalul incidentelor
raportate de victime, consumul de droguri – în 8%, iar uzul amb elor tipuri de
substanțe – în 7%. Numărul cel mai mare de infracțiuni asociate alcoolului s-a
înregistrat în cazurile în care victima și agresorul erau parte neri de cuplu, rude sau
cunoștințe apropiate. Astfel, apr oape două treimi dintre autori i incidentelor de
violență conjugală au fost, în opinia victimelor, intoxicați cu alcool (beți) în
momentul producerii episoadelor respective de violență. În schi mb, numai o
pondere de circa 29% dintre victimele violenței produse între s trăini au relatat că
infractorul se afla sub influența alcoolului ori a drogurilor i legale, atunci când a
înfăptuit actul de violență.
Conform celor menționate de victim ele intervievate, o treime di n violuri și
alte agresiuni de natură sexuală , o pătrime din vătămările corp orale simple sau
grave și circa două treimi din totalul lovirilor și altor viole nțe au fost săvârșite sub
influența alcoolului. În combinație cu alte droguri, alcoolul a fost implicat în 18%
din cazurile de viol și alte agresiuni sexuale, în 33% din cazu rile de tâlhării, în 26%
din cele vătămare corporală gravă și în 16% din cele de vătămar e corporală simplă.
Din punct de vedere al împrejurărilor în care s-au produs astfe l de delicte,
datele de anchetă au arătat că cele mai multe agresiuni asociat e consumului și
dependenței de băuturile alcoolice s-au produs la sfârșitul săp tămânii, seara sau
noaptea, în cluburi, baruri sau discoteci, iar în aproximativ 2 6% din cazuri, s-a
recurs chiar la utilizarea unei arme. O treime dintre aceste ev enimente s-au soldat

24 Lawrence A. Greenfeld, Maureen Henneberg, Victim and Offender Self-Reports of Alcohol
Involvement in Crime , în „Alcohol Research and Heal th”, 2001, nr. 1, vol. 25, p. 20 –31.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 24 456
cu rănirea victimei, pierderile financiare suferite, pentru aco perirea costurilor
medicale, a pagubelor produse de furtul sau distrugerea bunuril or personale,
ridicându-se, în medie, la aproximativ 400 de milioane de dolar i, anual.
Pentru a reda cât mai exact amploarea și caracteristicile viole nței asociate
abuzului de alcool, rezultatele acestor anchete de victimizare, criticate, de multe
ori, pentru imprecizia relatărilor victimelor, au fost corobora te și completate cu
constatările unor cercetări întreprinse în rândul infractorilor identificați și
sancționați de organele abilitate.
Același Birou de Statistică Judiciară din Statele Unite conduce , periodic,
astfel de anchete asupra unor eșantioane reprezentative de infr actori condamnați,
care își îndeplinesc pedeapsa în închisorile locale și federale sau care sunt
încredințați serviciilor de probațiune. În anul 1998, pe baza d atelor provenite din
cercetări25, s-a estimat un procent de aproximativ 38% al persoanelor cond amnate,
care consumaseră alcool în mome ntul comiterii delictului, adică peste 2 milioane
de infractori – 1,4 milioane deferiți serviciilor de probațiune , 100 de mii aflați în
închisorile locale și 460 de mii în cele federale.
Cei vinovați de tulburarea ordinii publice, conducere prin impr udență,
deținere de arme, prostituție, pornografie și jocuri de noroc, dar și cei condamnați
pentru săvârșirea unor acte de violență și agresivitate au avut , conform rezultatelor,
ratele cele mai ridicate ale consumului de alcool. De exemplu, peste 40% dintre
omorurile comise de cei sancționați cu pedeapsa cu închisoarea și aproape jumătate
dintre cei condamnați pentru vătămări corporale, aflați în prob ațiune, băuseră
alcool la momentul comiterii infracțiunilor respective.
Anchetele au oferit, de asemen ea, informații despre tipul și ca ntitatea de
băuturi alcoolice consumate și timpul alocat consumului. S-a co nstatat, astfel, că,
deși prevalența consumului în cazul deținuților din închisorile federale a fost mai
scăzută, față de cea caracteristică acelora care executau o alt ă sentință, nivelul
estimat al intoxicării cu alcool în momentul comiterii infracți unii a fost mult mai
ridicat în rândul acestora. În medie, acești infractori au rapo rtat un consum de peste
9 uncii (o uncie este egală cu 28,3 grame de alcool – subl. ns . S.M.R., C.D.) înainte
de săvârșirea faptei. Perioada de timp dedicată consumului a fo st de 6 ore. Datele
au mai evidențiat următoarele: 30% dintre cei trimiși în închis orile federale au băut
alcool zilnic în perioada anterioară încarcerării; cei mai mulț i au început să
consume alcool în adolescența timpurie; jumătate dintre aceștia au participat la
diverse programe de tratament; în momentul săvârșirii infracțiu nii au avut cel mai
înalt nivel de alcoolemie – 0,30g/dl.
În ceea ce-i privește pe acei infractori aflați în probațiune, s-au obținut
următoarele rezultate: aproape jumătate au condus, în cursul vi eții, sub influența
alcoolului, într-o proporție s imilară au avut conflicte în fami lie sau cu prietenii în
momentul consumării alcoolului, o treime s-au luat la bătaie du pă ce au consumat
alcool, aproape 1 din 12 și-au p ierdut slujba din cauza consumu lui excesiv de alcool.

25 Lawrence A. Greenfeld, Alcohol and Crime. An Analysis on National Data on Prevalence o f
Alcohol Involvement in Crime , Washington, Bureau of Justice Statistics, US Department of Ju stice, 1998.

25 Consumul și abuzul 457
5.3. RELAȚIA DINTRE CONSUMU L DE ALCOOL, PROBLEMELE
DE COMPORTAMENT ȘI TE NDINȚELE DE DELINCVENȚĂ
ÎN RÂNDUL TINERILOR
Într-un raport26 publicat recent de Ministerul de Interne al Marii Britanii au
fost evidențiate pattern -urile de consum de alcool și asocierea acestora cu
conduitele infracționale ale tinerilor cu vârsta cuprinsă între
18–24 de ani. Studiul s-a bazat pe analiza secundară a datelor anchetei privind
stilurile de viață ale adolescenților ( Youth Lifestyles Survey ), întreprinsă în anul
1999, și pe o serie de interviuri realizate cu adolescenți, con siderați a fi
consumatori împătimiți de alcool. Următoarele constatări ale st udiului sunt cele
mai semnificative:
– 97% dintre tinerii intervievați au consumat cel puțin o dată alcool în cursul
vieții lor, 95% au consumat băuturi alcoolice în anul anterior efectuării anchetei iar
78% – în săptămâna care a precedat investigația. Dintre cei car e au băut alcool în
anul dinaintea realizării studi ului, o zecime l-au consumat zil nic, iar două treimi l-
au consumat cel puțin o dată pe săptămână. Bărbații au avut o f recvență mai
ridicată a consumului decât femeile. Băutura cea mai populară î n rândul acestei
categorii de vârstă o reprezintă berea (79%), urmată de băuturi l e s p i r t o a s e ș i
lichiorurile (55%), pe ultimul loc al opțiunilor situându-se vi nul (40%).
Aproximativ trei pătrimi au consum at mai multe tipuri de băutur i alcoolice în
săptămâna anterioară interviului. 28% dintre bărbații interviev ați și 19% dintre
femei au băut peste media recomandată de specialiștii din domen iul medical. 12%
au experimentat starea de beție cel puțin o dată pe săptămână, iar 29% – cel puțin o
dată pe lună. Majoritatea celor care consumă alcool o fac în ba ruri (79%) sau în
cluburi de noapte (35%), împreună cu prietenii sau cu parteneru l de cuplu. Tinerii
consumă alcool pentru a se simți bine cu prietenii (91%), pentr u că le place să
frecventeze barurile și cluburile (92%), pentru a se îmbăta (75 %), pentru a se
relaxa (63%) sau din plictiseală (30%).
În funcție de frecvența și cantitatea de alcool consumat, tiner ii au fost
clasificați în trei mari grupuri: consumatorii înveterați, care s-au îmbătat cel puțin o
dată pe lună – 39%, consumatori moderați, care au băut alcool c el puțin o dată pe
lună, dar s-au îmbătat mai rar – 42% și consumatorii ocazionali – 18%. Aproape
20% dintre tinerii incluși în prima categorie au băut alcool zi lnic și au consumat
patru sau mai multe tipuri de băuturi alcoolice, adeseori chiar în aceeași sesiune de
consum. Frecvența beției s-a as ociat cu consumul drogurilor ili cite: 59% dintre
marii băutori de alcool au cons umat diverse alte droguri, cel m ai frecvent –
cannabisul, amfetaminele, ecstasy și cocaina – comparativ cu nu mai 33%, cei care
beau alcool în mod regulat.

26 Datele prezentate în acest subcapitol provin din raportul real izat de Anna Richardson,
Tracey Budd, Alcohol, Crime and Disorder: A Study of Young Adults , Home Office Research Study
263, 2003.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 26 458
Relația dintre comportamentul infracțional și alcool a fost măs urată prin două
modalități: pe de o parte, s-a urmărit identificarea gradului d e asociere între
consumul de alcool și conduita a ntisocială și delincventă, în g eneral, pe de altă
parte, s-a dorit evidențierea influenței, pe care intoxicarea c u alcool o are asupra
agresivității. În primul caz, repondenților li s-a cerut să men ționeze tipurile de
infracțiuni pe care le-au comis în ultimele 12 luni, în al doil ea caz, au fost întrebați
dacă și în ce măsură au fost implicați în diverse activități de lincvente imediat după
ce au consumat alcool. Starea de beție și nu atât consumul de a lcool a fost asociat
cu comportamentul infracțional. Tinerii definiți ca mari consum atori de alcool au
avut o probabilitate de trei ori mai mare, față de cei care bea u moderat sau nu beau
deloc, de a comite diverse infracțiuni. Această afirmație este valabilă pentru toate
tipurile de delicte, deși diferențele sunt mai marcante în cazu l încăierărilor/bătăilor,
unde diferența este de aproape cinci ori mai mare. În ceea ce p rivește al doilea
obiectiv al studiului, s-a arătat că cele mai frecvente acte co mise sub influența
alcoolului sunt certurile, urmate de bătăi, spargeri și furturi , pattern identic pentru
femei și bărbați. Consumatorii îm pătimiți au avut din nou nivel ul cel mai ridicat de
implicare în toate aceste activ ități deviante sau delincvente – 6 0 % a u c o m i s c e l
puțin unul din cele patru compor tamente, comparativ cu 25% – bă utorii moderați.
5.4. CONSUMUL DE ALCOOL ȘI AGRESIUNILE DE NATURĂ SEXUALĂ27
Estimările diverselor cercetări sugerează că cel puțin 13% dint re femeile
americane au fost molestate sau agresate sexual28. O mare parte dintre aceste
infracțiuni au fost comise de bărbați alcoolici sau mari consum atori de alcool29.
În ceea ce privește caracteristicile și consecințele violenței de natură sexuală
comisă pe fondul consumului de alcool, în general, și alcoolism ului, în special, s-a
arătat că majoritatea unor asemenea incidente au loc între pers oane care se cunosc,
în baruri și la petreceri, și mai puțin la domiciliul victimei. De cele mai multe ori,
atât agresorul, cât și victima au consumat alcool. Cercetările efectuate în Statele
Unite30 au arătat că violurile comise sub influența alcoolului implică o mai mare
forță fizică și rănirea mai gravă a victimei, comparativ cu ace le violuri în care nici
una din părți nu a băut. Alte studii au sugerat că umilința sex uală este mai puternic
resimțită de victime atunci câ nd infractorul a consumat alcool și că rata violurilor
finalizate este, de asemenea, mai ridicată în aceste cazuri.

27 Informațiile prezentate în acest subcapitol sunt preluate, cu precădere, din articolul publicat
de Antonia Abbey, Tina Zawacki, Philip O. Buck, A. Monique Clin ton, Pam McAuslan, Alcohol and
Sexual Assault , în „Alcohol Research and Health”, 2001, nr. 1, vol. 25.
28 N.A. Crowell, A.W. Burgess, Understanding Violence Against Women , Washington,
National Academy Press, 1996, p. 1.
29 Andrea Finney, Alcohol and Sexual Violence: K ey Findings from the Research , Home
Office Research Findings 215, 2004, p. 2.
30 Ibidem , p. 3–4.

27 Consumul și abuzul 459
Alături de factorii situaționali, explicațiile teoretice ale in fluenței alcoolului
asupra conduitei agresive iau în considerare atât tipul de pers onalitate al
agresorului, caracteristicile sale psihice, motivațiile, atitud inile lui față de femeie,
experiențele de viață, dar și pattern-urile de consum de alcool pe termen lung și
cariera lui infracțională. Alcoolul este, adeseori, considerat de către agresori un
afrodisiac, care sporește dorința sexuală. De aceea, mulți se a șteaptă să devină mai
puternici și să se simtă mai dezinhibați după ce au consumat an umite băuturi
alcoolice31. De asemenea, atitudinile față de femeile care consumă alcool le
influențează acțiunile și pot fi utilizate ca scuze pentru moti varea agresiunii
comise. Bărbații, care au săvârșit astfel de fapte reprobabile, le-au descris, de pildă,
pe acele femei care beau alcool în baruri, drept imorale, promi scue, „disponibile”
sexual și, în consecință, ținte mai ușoare ale agresiunilor.
5.5. CONSUMUL DE ALCOOL ȘI ABUZUL ASUPRA COPIILOR
Abuzul asupra copiilor constituie una din principalele forme de violență
asociate consumului și dependenței de alcool. Studiile de speci alitate au indicat
existența unei strânse legături între alcoolismul părinților și abuzurile comise de
aceștia asupra propriilor copii.
De pildă, într-o cercetare efectuată asupra unui lot de deținuț i eliberați
condiționat, B. Miller32 a evidențiat că problemele cu alcoolul ale părinților
intensifică frecvența și gravitatea actelor de abuz și maltrata re la care aceștia își
supun copiii. Relația este mai puternică în cazul alcoolismului tatălui, rezultat
confirmat de o serie de alte cercetări. Acestea au demonstrat î n plus că, în timp ce
alcoolismul tatălui constituie un factor de risc pentru ca mino rul să fie abuzat de
către unul din membrii familiei, alcoolismul mamei se asociază, m a i a l e s , c u
abuzurile sexuale comise de către o persoană din afara familiei33.
Alcoolismul a fost analizat în literatura de specialitate nu nu mai ca factor
cauzal, implicat în etiologia unor asemenea incidente, ci și ca o consecință a
victimizării din timpul copilăriei. Unii specialiști au investi gat relația dintre
abuzurile experimentate de către minori și problemele cu alcool ul pe care aceștia le
dezvoltă ulterior, în adolescență sau la maturitate. Într-o alt ă cercetare a sa,
B. Miller34 a arătat că femeile aflate în tratament pentru dependența de a lcool, spre

31 Antonia Abbey, Tina Zawacki, Philip O. Buck, A. Monique Clinto n, Pam McAuslan,
op. cit. , p. 43–51.
32 Brenda A. Miller , The Interrelationships Between Alcohol and Drugs and family V iolence ,
în Mario De La Rosa, Elizabeth Y. Lambert, Bernard Gropper (ed. ) Drugs and Violence: Causes,
Correlates and Consequences , National Institut for Drug Abuse Research Monograph 103, 1990 ,
p. 177–208.
33 Cathy Spatz Widom, Susanne Hiller-Sturmhöfel, Alcohol Abuse as a Risk Factor for and
Consequence of Child Abuse, în „Alcohol Research and Hea lth”, 2001, nr. 1, vol. 25, p. 52– 57.
34 Brenda A. Miller, op. cit ., 189–195.

Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu 28 460
deosebire de femeile din populația generală, au avut o probabil itate semnificativ
mai mare de a se număra printre victimele abuzurilor sexuale, a le agresivității
verbale și ale unor forme de violență fizică, moderate sau spor ite ca intensitate,
exercitate de tată. Niciuna din interacțiunile dintre mamă și f iică nu diferă
semnificativ între loturile analizate, ceea ce sugerează, arată autoarea studiului, că
experiența violenței comise de tată este mai importantă în dezv oltarea dependenței
de alcool.
Specialiștii din domeniu au elaborat diverse ipoteze, cu privir e la modul în
care abuzul și neglijarea din tim pul copilăriei predispun anumi te persoane la
consumul excesiv de alcool. Majoritatea acestora au subliniat c ă alcoolul ajută
victimele să uite experiențele traumatizante și să le reducă ni velul anxietății și al
depresiei generate de aceste e xperiențe umilitoare. Deoarece al coolul nu vindecă
problema, ci mai degrabă o ascunde , nevoia de alcool persistă și se intensifică în
timp. Acest mecanism acționează mai frecvent în rândul femeilor decât în cel al
bărbaților35.
5.6. CONSUMUL DE ALCOOL ȘI VIOLENȚA CONJUGALĂ
Alături de violența comisă de părinți contra propriilor copii, violența
conjugală, respectiv cea care are loc între partenerii intimi, între soți sau concubini
este, la rândul său, în mare măsură, asociată consumului și abu zului de alcool.
Numeroase incidente se petrec atunci când unul sau ambii parten eri a băut alcool.
Diversele cercetări întreprinse pe plan internațional au indica t că rata
abuzului și dependenței de alcool în rândul autorilor violenței domestice este între
2–7 ori mai mare decât cea regăsită la nivelul populației36. În mod complementar, o
incidență sporită a cazurilor de violență asupra partenerului e ste înregistrată în
rândul celor care consumă în mod frecvent alcool. Astfel, într- un studiu37 întreprins
asupra unui lot de 75 de alcoolici înscriși într-un program de tratament din Statele
Unite, 62% au comis acte de agresivitate asupra soțiilor, confo rm declarațiilor
acestora, comparativ cu 12% – procentul înregistrat în rândul u nui grup similar de
bărbați nealcoolici.
Problemele cu alcoolul sunt frecvente și în rândul victimelor v iolenței.
Anumite studii au demonstrat că alcoolismul sau chiar consumul moderat de alcool
al partenerei influențează comportamentul agresorului. Pattern -urile distincte de
consum de alcool ale celor doi parteneri, ca și insatisfacțiile relației sau problemele
cuplului pot constitui surse de conflict, care amplifică violen ța38. Astfel, abuzul și

35 Cathy Spatz Widom, Susanne Hiller-Sturmhöfel, op. cit ., p. 53.
36 Andrea Finney, Alcohol and Intimate Partner Violence: Key Findings from the Re search ,
„Home Office Res earch Findings”, 216, 2004, p. 3.
37 T.J. O’Farrell, V. Van Hutton, C.M. Murphy, Domestic Violence before and after
Alcoholism Treatment: a two-year Longitudinal Study , în „Journal of Studies on Alcohol” 1999,
vol. 60, p. 317–321.
38 Sorin M. Rădulescu, op. cit., 2001, p. 85–86.

29 Consumul și abuzul 461
dependența de alcool pot conduce la relații conflictuale, care, la rândul lor, sporesc
riscul violenței între parteneri. Este cunoscut, de altfel, fap tul că alcoolul poate
conduce la acte de violență, mai ales în cazurile, în care subi ecții consumatori sunt
plasați în situații de conflict, amenințătoare sau provocatoare . Alcoolul este însă
consumat de victimă și pentru a face față abuzurilor repetate ș i severe la care este
supusă de către agresor.
Așa cum arată cei mai mulți specialiști, alcoolul nu este însă o cauză, ci mai
degrabă o condiție , care agravează actul respectiv de violență. Unii autori au
sugerat, în acest sens, că alcoolul precipită și facilitează es caladarea în intensitate a
conflictelor deja existente în cadrul cuplului39. De asemenea, intoxicarea cu alcool
poate exacerba emoțiile negative, d epresiile, resentimentele, a titudinile asociate, la
rândul lor, cu riscul angajării în acte de violență asupra part enerului de viață.

39 Ibidem , p. 85.