Somatia DE Plata la Disciplina Principii de Drept Privat International

=== 1282c3481951cc64def37f00772b17ed2efe9c8e_141836_1 ===

REGULAMENTUL NR.1896/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI PRIVIND INSTITUIREA UNEI PROCEDURI EUROPENE DE SOMAȚIA DE PLATĂ

CUPRINS

Scopul și domeniul de aplicare al Regulamentului

Procedura europeană a somației de plată

Scopul și domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

Recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor cu privire la care nu există niciun litigiu în desfășurare are o importanță primordială pentru operatorii economici din Uniunea Europeană, deoarece întârzierile la plată constituie una din principalele cauze de insolvență, care amenință continuitatea activității întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și provoacă pierderea a numeroase locuri de muncă.

Toate statele membre încearcă să abordeze problema procedurilor colective de
recuperare de creanțe necontestate, în majoritatea statelor prin intermediul unei proceduri simplificate de somație de plată, dar atât conținutul legislației naționale, cât și eficacitatea procedurilor interne variază considerabil.

De asemenea, procedurile existente în prezent sunt adesea fie inadmisibile, fie nepractice în litigiile transfrontaliere.Barierele în calea accesului la o justiție eficientă care rezultă din această situație în litigiile transfrontaliere, precum și denaturarea concurenței în cadrul pieței interne din cauza dezechilibrelor în funcționarea instrumentelor procedurale puse la dispoziția creditorilor în diferite state membre, fac necesară o legislație comunitară care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

În acest context, Consiliul European reunit la Tampere la 15 și 16 octombrie 1999 a invitat Consiliul și Comisia să elaboreze noi acte normative privind aspecte care contribuie la facilitarea cooperării judiciare și la sporirea accesului la justiție și a menționat explicit, în acest context, somațiile de plată.

Astfel, la 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program comun de măsuri al Consiliului și Comisiei pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială. Programul prevede posibilitatea stabilirii unei proceduri specifice, uniforme sau armonizate în cadrul Comunității pentru obținerea unei hotărâri judecătorești în anumite domenii, în special în domeniul creanțelor necontestate. Acest demers a fost continuat prin Programul de la Haga, adoptat de către Consiliul European la 5 noiembrie 2004, care a invitat la continuarea în mod activ a eforturilor referitoare la procedura europeană de somație de plată.

La 20 decembrie 2002, Comisia a adoptat o Carte Verde cu privire la o procedură europeană de somație de plată și privind măsuri de simplificare și accelerare a litigiilor cu privire la cererile cu valoare redusă.

Publicarea acestei Cărți Verzi a lansat consultări referitoare la obiectivele și caracteristicile posibile ale unei proceduri europene uniforme sau armonizate de recuperare a creanțelor necontestate. Scopul Regulamentului este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate, prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată, și de a asigura libera circulație a somațiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu mai este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.

Procedura instituită de Regulament constituie un instrument complementar și facultativ pentru reclamant, care este în continuare liber să recurgă la o procedură prevăzută de legislația națională. în consecință, Regulamentul nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației naționale.

Regulamentul se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere,
indiferent de natura instanței. Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă, nici răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice (acta jure imperii). Sunt excluse de la aplicarea Regulamentului:

regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile;

falimentele, concordatele și alte proceduri similare;

asigurările sociale;

creanțele care decurg din obligații necontractuale, cu excepția situațiilor în care: acestea au făcut obiectul unui acord între părți sau există o recunoaștere a datoriei; sau acestea se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui bun.

unui bun. În sensul art. 3 din Regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanței sesizate. Domiciliul se determină în conformitate cu art. 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2002 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Potrivit art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, pentru a determina dacă o parte are domiciliul pe teritoriul statului membru ale cărui instanțe sunt sesizate, acestea aplică legislația internă. În cazul în care o parte nu are domiciliul pe teritoriul statului membru ale cărui instanțe sunt sesizate, instanța, pentru a determina dacă partea are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, aplică legea statului membru în cauză.

Potrivit art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, o societate sau altă persoană juridică are domiciliul în locul unde aceasta are:

sediul statutar, sau

administrația centrală, sau

centrul de afaceri.

Momentul la care se apreciază caracterul transfrontalier al unui litigiu este cel la care se introduce cererea de somație europeană de plată în conformitate cu acest Regulament

Procedura europeană a somației de plată

Procedura europeană a somației de plată se instituie pentru recuperarea creanțelor pecuniare lichide și exigibile la data la care se introduce cererea de somație europeană de plată

Competența

Competența se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Cu toate acestea, în cazul în care creanța se referă la un contract încheiat de către o persoană, consumatorul, pentru o folosință care ar putea fi considerată ca neavând legătură cu activitatea profesională a acestuia și în cazul în care acest consumator este pârâtul, competența aparține numai instanțelor din statul membru în care pârâtul își are domiciliul, în sensul art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Cererea de somație europeană de plată

Cererea de somație europeană de plată se introduce utilizându-se formularul tip A din Anexa 1 și conține următoarele elemente:

numele și adresa părților și, după caz, ale reprezentanților acestora, precum și ale instanței sesizate;

valoarea creanței, în special principalul și, după caz, dobânzile, penalitățile contractuale și costurile;

în cazul în care se cer dobânzi la creanță, rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepția cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislației statului membra de origine;

cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;

o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;

temeiul competenței;

caracterul transfrontalier al litigiului în sensul art. 3.

În cerere, reclamantul este obligat să declare că după cunoștința sa informațiile furnizate sunt exacte și recunoaște că orice declarație falsă intenționată riscă să atragă sancțiunile prevăzute de legislația statului membra de origine.

Reclamantul poate informa instanța, într-un apendice anexat cererii, că se opune trecerii la procedura civilă de drept comun în conformitate cu art. 17 în cazul în care pârâtul face opoziție. Reclamantul păstrează posibilitatea de a informa instanța ulterior în acest sens, dar în orice caz înainte de emiterea somației de plată.

Cererea se întocmește pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membra de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

Cererea se semnează de către reclamant sau, după caz, de către reprezentantul acestuia.

Atunci când cererea se introduce pe cale electronică în conformitate cu alin. (5), aceasta se semnează în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice. Această semnătură este recunoscută în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori.

Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme.

Examinarea cererii. Emiterea unei somații europene de plată

Instanța sesizată cu o cerere de somație europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen și bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la
art. 2, 3, 4, 6 și 7 și dacă cererea apare a fi întemeiată. Această examinare poate fi efectuată cu ajutorul unei proceduri automatizate.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la conținutul cererii prevăzute de art. 7 din Regulament, instanța dă reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice cererea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă.

În acest scop, instanța utilizează formularul tip B din Anexa II. Atunci când instanța cere reclamantului să completeze sau să rectifice cererea, aceasta stabilește un termen pe care îl consideră corespunzător având în vedere circumstanțele. Instanța poate proroga acest termen în cazul în care consideră util acest lucru.

În cazul în care condițiile sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanța informează reclamantul cu privire la aceasta utilizând formularul tip C din Anexa III.

Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somație europeană de plată pentru suma stabilită de instanță și este informat cu privire la consecințele deciziei sale.

Reclamantul răspunde trimițând înapoi formularul tip C pe care i l-a adresat instanța în termenul stabilit de aceasta în conformitate cu art. 9 alin. (2).

În cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanței, instanța emite o somație europeană de plată, în conformitate cu art. 12, pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant. Urmările care decurg din aceasta pentru restul cererii inițiale sunt reglementate de legislația națională.

În ipoteza în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză propunerea acesteia, instanța respinge în întregime cererea de somație europeană de plată.

Instanța va respinge cererea în cazul în care:

nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2,3, 4, 6 și 7; sau

cererea este vădit nefondată; sau

reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță în conformitate cu art. 9, alin. (2); sau

reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză x:punerea instanței, în conformitate cu art. 10.

Reclamantul este informat cu privire la motivele respingerii prin formularul tip D din Anexa IV. Respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs.

Respingerea cererii nu îl împiedică pe reclamant să-și valorifice creanța printr-o nouă cerere de somație europeană de plată sau prin orice altă procedură prevăzută de legislația unui sat membru.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8, instanța emite somația europeană de plată în cel mai scurt termen și în principiu în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din Anexa V.

În calculul termenului de treizeci de zile nu este cuprins și termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea. Somația europeană de plată se emite împreună cu o copie a formularului de cerere. Aceasta nu cuprinde informațiile furnizate ie reclamant în apendicele 1 și 2 ale formularului tip A.

Comunicarea somației de plată

În somația europeană de plată, pârâtul estre informat cu privire la posibilitatea:

de a plăti reclamantului suma care este menționată în somația de plată; sau

de a se opune somației de plată făcând opoziție la instanța de origine, opoziție care trebuie trimisă în termen de treizeci de zile de la data la care i s-a comunicat sau notificat somația.

În conformitate cu somația europeană de plată, pârâtul este informat că:

somația a fost emisă numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant și nu a fost verificată de către instanță;

somația va deveni executorie, cu excepția cazului în care s-a făcut opoziție la instanță, în conformitate cu art. 16;

atunci când s-a făcut opoziție procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Instanța se asigură că somația de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională, potrivit modalităților conforme standardelor minimale stabilite la art. 13,14 și 15.

Art. 13 reglementează comunicarea sau notificarea însoțită de confirmarea de primire de către pârât, iar art. 14 comunicarea sau notificarea neînsoțită de confirmarea de primire de către pârât.

Somația europeană de plată poate fi comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri (însoțită de confirmarea de primire de către pârât):

comunicare sau notificare personală, pârâtul semnând o confirmare de primire care conține data primirii;

comunicare sau notificare personală printr-un document semnat de persoana
competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea, cu mențiunea că pârâtul a primit actul sau că a refuzat să îl primească fără niciun motiv legitim, precum și cu data la care a fost comunicat sau notificat actul;

comunicare sau notificare prin poștă, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii;

comunicare sau notificare prin mijloace electronice, cum ar fi faxul sau poșta electronică, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii.

Somația europeană de plată poate fi, de asemenea, comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri (neînsoțită de confirmarea de primire de către pârât):

comunicare sau notificare personală, la adresa personală a pârâtului, unor persoane care locuiesc la aceeași adresă ca acesta sau care sunt angajate la această adresă;

în cazul în care pârâtul este un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau o persoană juridică, comunicare sau notificare personală, în localurile comerciale ale pârâtului, unor persoane angajate ale pârâtului;

depunerea somației în cutia poștală a pârâtului;

depunerea somației la un oficiu poștal sau la autoritatea publică competentă și comunicare scrisă cu privire la această depunere în cutia poștală a pârâtului, cu condiția ca această comunicare scrisă să menționeze clar natura juridică a actului sau faptul că este echivalentă cu o notificare sau comunicare și că de la această dată încep să curgă termenele;

prin poștă, fără dovada prevăzută la alin. (3), atunci când pârâtul este domiciliat în statul membru de origine;

prin mijloace electronice cu confirmare de primire automată, cu condiția ca pârâtul să fi acceptat expres în prealabil acest mod de comunicare sau notificare.

Comunicarea sau notificarea neînsoțită de confirmarea de primire de către pârât nu este admisă în cazul în care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine.

Comunicarea sau notificarea în conformitate cu pet. 1), 2), 3) și 4) este atestată de:

un act semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea cu menționarea următoarelor elemente:

modalitatea de comunicare sau de notificare utilizată, și

data comunicării sau a notificării, și

atunci când somația de plată a fost comunicată sau notificată unei alte persoane decât pârâtul, numele acestei persoane și legătura acesteia cu pârâtul, sau

o confirmare de primire de la persoana care a primit comunicarea sau notificarea.

Comunicarea sau notificarea în temeiul art. 13 sau 14 se poate face, de asemenea, unui reprezentant al pârâtului.

Opoziția la ssomația europeană de plată

Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine utilizând formularul tip F din Anexa VI, care îi este transmis odată cu somația europeană de plată.

Opoziția se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somației către pârât.

Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații.

Opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică și se semnează de către pârât sau, după caz, de către reprezentantul acestuia.

Atunci când opoziția se introduce pe cale electronică, aceasta se semnează în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Directiva 1999/93/CE. Această semnătură se recunoaște în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori.

În cazul în care s-a făcut opoziție în termenul prevăzut la art. 16 alin. (2), procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Atunci când reclamantul și-a valorificat creanța recurgând la procedura europeană a somației de plată, nicio dispoziție a legislației naționale nu aduce atingere poziției sale în cursul procedurii civile de drept comun ulterioare.

Trecerea la procedura civilă de drept comun este reglementată de legislația statului membru de origine. Reclamantul este informat cu privire la orice opoziție făcută de pârât și cu privire la orice trecere la procedura civilă de drept comun.

Procedura de executare

Procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare.

Somația europeană de plată devenită executorie se execută în aceleași condiții ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare.

în scopul executării în alt stat membru, reclamantul furnizează autorităților de executare competente din acest stat membru:

copie a somației europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanța de origine și care îndeplinește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității acesteia; și

după caz, traducerea somației europene de plată în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care acest stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare din locul unde se solicită executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare a declarat că o va putea accepta.

Fiecare stat membru poate indica limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât limba sa, pe care le poate accepta pentru o somație europeană de plată. Traducerea este certificată de către o persoană autorizată în acest scop într-unul din statele membre.

Nicio cauțiune și niciun depozit, indiferent de denumire, nu pot fi impuse reclamantului care, într-un stat membru, solicită executarea unei somații de europene de plată emise într-un alt stat membru datorită faptului că este un resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare

La cererea pârâtului, instanța competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care somația europeană de plată este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată sau o somație emisă anterior în orice stat membru sau într-o țară terță, cu condiția ca:

hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să privească aceleași părți într-un litigiu având același obiect; și

hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să îndeplinească condițiile necesare recunoașterii acesteia în statul membru de executare; și

incompatibilitatea să nu fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

Executarea este, de asemenea, refuzată, la cerere, în cazul și în măsura în care pârâtul a plătit reclamantului suma stabilită în somația europeană de plată.

O somație europeană de plată nu poate face în niciun caz obiectul unei reexaminări pe fond în statul membru de executare.

Atunci când pârâtul a cerut reexaminarea în conformitate cu art. 20, instanța competentă în statul membru de executare poate, la cererea pârâtului:

să limiteze procedura de executare la măsuri asigurătorii; sau

să subordoneze executarea constituirii unei garanții pe care o determină; sau

în circumstanțe excepționale, să suspende procedura de executare.

Reprezentarea de către un avocat sau un licențiat în științe juridice nu este obligatorie:

pentru reclamant în ceea ce privește cererea de somație europeană de plată;

pentru pârât în ceea ce privește opoziția la o somație europeană de plată.

Suma cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri europene a somației de plată și procedurii civile de drept comun care urmează în cazul unei opoziții la somația europeană de plată într-un stat membru nu este mai mare decât cheltuielile de judecată generate de o procedură civilă de drept comun neprecedată de o procedură europeană a somației de plată în statul membru respectiv.

Cheltuielile de judecată cuprind cheltuielile și taxele care urmează să fie achitate instanței, a căror valoare este stabilită în conformitate cu legislația națională.

BIBLIOGRAFIE

Tratate. Cursuri. Monografii

D. Lupașcu, D. Ungureanu, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic București 2012;

Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului;

Regulamentul (CE) nr. 44/2001;