Șomajul Un Flăgel de Nestăvilit

=== 8b621aa306b69a2e870fd544cb02f8169fb397e2_348474_1 ===

Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializare: Contabilitate și Informatică de gestiune

Șomajul – un flagel de nestăvilit

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1 Șomajul – Realitate a vieții sociale

Relația de compensare inflație – șomaj. "Curba Phillips"

Efectele șomajului la nivel micro și macroeconomic

Consecințele microeconomice ale șomajului

Capitolul 2 Evoluția și structura șomajului în România

2.1 Efectele crizei economice asupra șomajului

2.1.1 Cauzele generatoare de șomaj
2.2 Particularități ale pieței muncii în Mehedinți

2.2.1 Situația șomajului în Mehedinți

2.2.2 Prognoze privind reducerea șomajului

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Reducerea șomajului a fost, pe plan economic, unul din factorii accelerați de către reformele ce au impus o restructurare economică, alături de:

retehnologizarea industriei;

procesul de privatizare;

creșterea nivelului de trai 

echilibrarea balanței de plăți;

reducerea inflației;

stabilitatea monedei naționale.

Șomajul este conectat, pe lângă altele și de noțiunea de „criminalitate” alături de alte componente precum:

neîncrederea în forțele de ordine;

sărăcia;

ura;

subnutriția;

teama;

supraaglomerarea urbană, etc.

Odată cu trecerea timpului a avut loc prăbușirea sistemului politic și, simultan, dezintegrarea structurilor economice urmată de un șir de efecte negative identificate în următoarele:

în șomaj;

în criză morală;

în inflație;

în sărăcirea societății;

în creșterea prețurilor.

În ultimele decenii, șomajul (alături de nemulțumirile aferente) a fost generat de creșterea probabilității de primire de către muncitorii mai puțin calificați a unor oferte de salarii mai scăzute.

Totodată, în statele în curs de dezvoltare cererea de muncă (calificată și necalificată), a cunoscut o tendință de evoluție și, cu toate că firmele ce investesc – străine ori locale – au capabilitatea de a intra într-o competiție internațională, în direcția atragerii forței de muncă spre salarii cât mai mici, gradul de șomaj tinde a scădea, fiind reliefată o tendință de convergență.

Creșterea șomajului (alături de scăderea salariilor) reprezintă un factor pentru care companiile multinaționale sunt foarte criticate și în țările de origine, în mod expres de mediile sindicale.

Starea de șomaj este unul din motivele pentru care cea mai mare parte a muncitorilor din țările în curs de dezvoltare au speranța de a câștiga din urmă globalizării, alături de:

evitarea emigrării;

oportunitatea de angajare la nivelul calificării lor;

obținerea unor salarii specifice, întrucât consideră că vor găsi un număr mai mare de locuri de muncă în țările de origine, s.a.

Prin raportare la șomaj, diferența primordială în raport cu documentele Uniunii Europene în vigoare este că atât securitatea națională cât și securitatea Uniunii este imperios necesar a fi definite sub identitatea unei specificități de calitate a protecției statului, a protecției cetățenilor și a statului, respectiv a tuturor statelor Uniunii Europene contra pericolelor și amenințărilor (de ordin intern și extern), prin care să se asigure:

evoluția economică durabilă a statelor membre și a întregii Uniuni Europene;

drepturile constituționale;

integritatea teritorială a fiecărui stat;

un nivel de viață înalt al cetățenilor fiecărui stat membru;

suveranitatea.

Atât apărarea cât și securitatea acestor aspecte, se pot realiza prin atingerea unor criterii de evaluare precum:

nivelul șomajului;

evoluția liberă a personalității cetățenilor fiecărei țări;

nivelul de încredere în euro;

nivelul inflației;

păstrarea identității naționale a statelor membre ale Uniunii Europene.

Motivul optării pentru lucrarea “Șomajul – un flagel de nestăvilit” derivă în primă instanță, din dorința și nevoia personală de documentare în acest domeniu în vederea unei aprofundări a acestui subiect precum și în vederea unei orientări spre o profesie în domeniu.

În instanță secundă, abordarea subiectului se bazează pe lipsa de lucrări cu tematică asemănătoare (cel puțin în perioada contemporană) motiv pentru care se vor accentua, în mod expres, specificitățile acestui fenomen, în județul Mehedinți, prin raportare la perspectivele prezente.

Capitolul 1 Șomajul – Realitate a vieții sociale

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, munca se identifică într-o activitate conștientă, caracteristica individului, orientată către un scop anume, în cadrul căreia acesta verifică, întreprinde și reglementează prin, intermediul acțiunii sale, schimbul de materii între el și natura, în scopul satisfacerii nevoilor sale.

Sub identitatea unui factor de producție activ și, totodată, determinant al activității economice, munca presupune o analiză complexă atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic.

Potrivit sociologilor, munca are un loc preponderent. Aceasta antrenează priceperile și permite individului să depășească restricțiile mediului, contribuind, în această manieră, la formarea averii. Veniturile ce îi sunt corelate reprezintă o parte esențială a cererii identificate de gospodării și permit, astfel, accesul la consum.

Chiar dacă este vorba despre:

organizarea relațiilor profesionale;

împărțirea posturilor;

ierarhia calificărilor, gestiunea resurselor umane reunește aceste distincții specifice, punând în joc mai multe chestiuni.

Unele dintre chestiuni vizau dezbateri teoretice, alte chestiuni se refereau la contribuții mai factuale. De pildă, maniera în care se explică dezvoltarea șomajului de lungă durată este următoarea: este imperios necesară incriminarea stricteții aparatului productiv și pronunțarea în avantajul unei redefiniri a procedurilor de indemnizare ori evocarea recompunerii relațiilor sociale. În același context, se poate raționa atât în termeni de integrare cât și în termeni de polivalență ori se poate accentua delocalizarea activităților și scăderea oportunităților de angajare.

O altă temă actuală stă în precarizarea locurilor de muncă precum și în inegalitățile dintre categoriile mâinii de lucru care riscă o accentuare.

În scopul caracterizării nivelului forței de muncă este imperios necesar a fi folosiți indicatori precum populația activă și populația ocupată ori neocupată.

Populația activă cuprinde totalitatea persoanelor ce au o vârstă mai mare în comparație cu o anumită limită decisă legal și o sursă proprie de venit. Populația activă poate fi împărțită în două categorii: obișnuit activă și curent activă. Cea dintâi categorie (populația obișnuit activă) este alcătuită funcție de maniera în care se participă la întreprinderea de bunuri și servicii pe parcursul unui an și cuprinde toți indivizii ce au depășit o anumită vârstă.

A doua categorie (populația curent activă), a fost alcătuită funcție de participarea la producția de bunuri și servicii pe parcursul unei săptămâni și cuprinde toți indivizii care îndeplinesc cerințele în scopul de a fi incluși în categoria “ocupat” – “neocupat”. Indivizii cu statutul de “ocupat” sunt descriși printr-o vârstă mai mare de o anumită limită și pe parcursul unei perioade de o săptămână sau o zi fac parte din una din categoriile:

angajat în unitatea proprie:

cu activitate însă absent de la muncă;

prezent la muncă.

angajat – plătit:

cu serviciu dar absent de la muncă;

prezent la muncă.

Indivizii descriși prin statutul de “neocupat” au depășit deja o vârstă anume, iar pe parcursul perioadei de referință sunt:

în căutarea unui loc de muncă;

fără muncă;

disponibili pentru muncă.

„Neocuparea” cuprinde numărul de indivizi ce caută un loc de muncă, iar neocupații sunt indivizii fără loc de muncă, notorii și sub identitatea de „șomeri”.

Șomajul reprezintă un fenomen:

amplu;

actual;

complex, ce include în arealul sau aspecte de ordin:

moral;

economic;

psihologic;

social;

politic.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește acest termen ca pe un fenomen economic specific societății capitaliste, ce constă în faptul că o parte din salariați rămân fără loc de muncă, în urma decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. De altfel, șomajul reprezintă o stare negativă a economiei ce constă în neutilizarea unei părți din forța de muncă salariată.

Trăsăturile primordiale ale șomajului se identifică în următoarele:

apariția sentimentelor de eliminare și de înstrăinare din viața normală;

pierderea de venit;

eroziunea relațiilor cu comunitatea;

pierderea încrederii de sine, aspecte ce conduc, pe de o parte la tensiuni, pe de altă parte la amenințarea stabilității sociale.

Șomajul este manifestat într-o manieră inegală pe:

calificări profesionale;

țări;

vârste;

zone;

sexe;

perioade.

În cele mai multe dintre cazuri, șomajul afectează femeile și tinerii iar întinderea în timp crește riscul greutății de reintegrare și, totodată, crește riscul ruinării competenței profesionale. Șomerul de lungă durată se simte dezonorat, de cele mai multe ori, iremediabil.

Pierderea ritmului de muncă îl determină pe șomer să fie mai puțin competitiv și, totodată, sporește neîncrederea printre potențialii patroni.

Potrivit Biroului Internațional al Muncii se consideră șomeri, indivizii ce se descriu prin condiții precum:

sunt disponibili imediat pentru prestarea unei munci salariate;

au depășit vârsta de 15 ani;

ultimul loc în care au lucrat nu a fost plătit;

sunt fără ocupație;

nu au mai lucrat;

sunt apți de muncă;

nu au loc de muncă – a avut loc încetarea contractului ori a fost întrerupt temporar și sunt în căutare de muncă remunerată.

În ceea ce privește factorii determinanți ai șomajului, există o serie de teorii sociologice care stau drept fundament al acestui concept:

Concepția neoclasică – potrivit acesteia, șomajul rezultă din procesele creșterii, aspect ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. În aceste condiții, șomajul rezultă din mobilitatea forței de muncă și conjuncturile de informare a pieței muncii. Conform statisticilor, există o scădere a perioadei medii de ocupare și, totodată, o creștere a duratei medii de șomaj cauzată de prelungirea perioadei dintre două angajări;

Teoria clasică – potrivit acesteia, șomajul există doar pentru indivizii ce vor să se angajeze, însă cu un salariu superior celui hotărât pe piața muncii. Așadar, șomajul este cauzat de:

presiunile sindicale cu privire la maniera de determinare a salariului ce împiedică întreprinzătorii să ridice cererea de forță de muncă la nivelul ce ar absorbi oferta existentă la un moment dat;

rigiditatea salariului real la scădere;

nivelul prea ridicat pretins de lucrători.

Șomajul voluntar reiese din faptul că o parte din șomeri acceptă voit rămânerea în această situație pentru o perioadă de timp (mai scurtă sau mai lungă). Aceasta s-ar datora disponibilității lor de a avea mai multe informații legate de locurile de muncă ce se oferă.

Văzute drept insuficiente informațiile expuse pe piața muncii, indivizii preferă examinarea proprie a oportunităților pe fundamentul unor calcule de tip cost/avantaj – costul identificat în lipsa ocupării, avantajul identificat într-un loc de muncă mai bun.

Teoria lui John Maynard Keynes – potrivit acesteia, șomajul involuntar există în condițiile în care are loc o creștere ușoară, în relație cu salariul nominal.

Șomajul involuntar este cauzat de insuficiența cererii de consum. În maniera în care cererea de forță de muncă derivă din cererea pentru bunurile la producerea cărora este utilizată, explicația șomajului involuntar nu este găsită pe piața muncii, ci pe piața bunurilor și a serviciilor.

Reducerea investițiilor din motive precum:

împrejurările nefavorabile;

rata ridicată a dobânzii;

rata profitului inacceptabilă pentru întreprinzător, va conduce la reducerea producției iar în aceste condiții întreprinzătorii nu mai sunt interesați în a cere angajări, prețul de vânzare coboarand.

Diferența între volumul ocupării anterioare și volumul existent în noile conjuncturi poartă numele de „șomaj involuntar”, întrucât acești lucrători acceptă lucrul la salariul curent al pieței, însă cererea este insuficientă prin prisma scăderii investițiilor, care încurajează investitorii în angajarea salariaților.