Șomajul – Studiu comparat între România și U.E. [606002]

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

0

CUPRINS

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR ………………………….. ………………………….. …………………….. 1
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ȘOMAJUL ………………………….. ………………………….. . 5
1.1. Definiții. Caracteristici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
1.2. Măsurarea șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.3. Natura și formele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
1.3.1. Natura șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
1.3.2. Forme ale șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 11
1.4. Comensurarea șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 15
2. CAUZE ȘI FORME DE MANIFESTARE ALE ȘOMAJULUI ………………………….. …… 18
2.1.Cauzele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
2.2. Forme de manifestare a șomajului ………………………….. ………………………….. …………………. 21
2.3.Consecințele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
3. MĂSURI DE DIMINUARE ALE ȘOMAJULUI ………………………….. ………………………… 26
3.1. Indemnizația de șomaj ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
3.2. Măsuri de diminuare a șomajului și efectelor sale ………………………….. ……………………….. 26
3.2.1. Măsuri de diminuare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 26
3.2.2. Efecte social -economice ale șomajului ………………………….. ………………………….. ………… 28
3.3. Relația inflație – șomaj ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 29
3.4. Bariere care împiedică întâlnirea dintre cerer ea și oferta de pe piata muncii ………………… 30
3.5. Modalități de calcul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 31
4. ANALIZA RATEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA vs. UNIUNEA EUROPEANĂ …….. 32
4.1. Studiu privind rata șomajului în România ………………………….. ………………………….. ………. 32
4.2. Studiu privind șomajul în România vs. UE ………………………….. ………………………….. …….. 33
4.3. Analiza șomajului România vs. Uniunea Europeană………………… .…………………..35
CONCLUZI I……………………………………………………………………………………57
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… .….58

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

1

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

LISTA TABELELOR
Tabel 4.1 Situația șomajului România vs. UE pe grupe de vârstă ………………………….. ……………. 34

LISTA FIGURILOR
Figura 3.1 . Curba lui Philips ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 29
Figura 4.1. Rata șomajului…………… ……………………………………………………………35
Figura 4.2. Curba Beveridge …………………………………………………………………………………………….36
Figura 4.3. Curba lui Philips -propusă de Gordon………………. ……………………………….37
Figura 4.4. Insuficient personal calificat …………………………………………………………38
Figur a 4.5. Absolvenți de studii superioare ………………………………………………………39
Figura 4.6 . Ponderea șomerilor dupa educație, în ma sa de șomeri (%)…………………………..41
Figura 4 .7. Procentajul angaja ților part -time (total) cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România
vs.Uniunea Europeană…………………………………………………………………………. …………………………42
Figura 4 .8. Procentajul angaja ților part -time (de sex masculin) cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani
în România vs. Uniunea Europeană……………………………………………………….. …………………………43
Figura 4 .9. Procentajul angaja ților part -time (de sex feminin) cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani
în România vs. Uniunea Europeană……………………………………………………….. …………………………44
Figura 4 .10. Procentajul angaja ților part -time (total) cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în
România vs. Uniunea Europeană……………………… …………………………………… …………………………45
Figura 4 .11. Procentajul angaja ților part -time (de sex masculin) cu vârsta cuprinsă între 25 -54
ani în România vs. Uniu nea Europeană…………………………………………. ………………………………….46
Figura 4 .12. Procentajul angaja ților part -time (de sex feminin) cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani
în România vs. Uniunea Europeană……………………………………………………….. …………………………47

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

2
Figura 4.13 . Categorii de populație în România (2015) ………………………………………….48
Figura 4.14.Categorii de populație în România (2019)………………………………………….49
Figura 4.15 . Evolu ția ratei de ocupare a populației de 15 ani și peste, pe grupe de vârstă………..49
Figura 4.16 . Rata șomajului pe grupe de vâr stă, sexe și medii, în anul 2019 ……………. …………….50
Figura 4.17 . Persoane subocupate în anul 2019…………………………….……………………50
Figura 4.18 . Forța de muncă po tențială adițională în anul 2019…………………………………51
Figura 4.19 . Procentajul persoanelor apte de muncă(total), dar care nu sunt în căutarea unui job
cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea Europeană………………………………….51
Figura 4.20 . Procenta jul persoanelor apte de muncă(de sex masculin), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea Europeană…………52
Figura 4.21 . Procentajul persoanelor apte de muncă(de sex feminin), dar care nu sunt în căutarea
unui job cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea Europ eană……………………..53
Figur a 4.22 . Procentajul persoanelor apte de muncă(total), dar care nu sunt în căutarea unui job
cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în România vs. Uniunea Europeană………. …………………………54
Figura 4.23 . Procentajul persoanelor apte de muncă(de sex masculin), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în România vs. Uniunea Europeană.. ……….55
Figura 4.24 . Procentajul persoanelor apte de muncă(de sex feminin), dar care nu sunt în căutarea
unui job cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în România vs. Uniunea Europ eană……………………..56

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

3

INTRODUCERE

În contextul actual ,nu numai de globalizare a fenomenelor economice, dar și a crizei
economice ce are loc pe plan mondial, șomajul reprezintă un fenomen deosebit de complex.
Echilibrul macroeconomic este perturbat, astfel apar de zechilibre ce se concretizează î n
disfuncționalită ți, în mari decalaje între cererea și oferta pe diferitele piețe, în deregl ări în
funcționarea economiei, î n crize economice, șomaj, în inflație etc.
Deși aceste concepte sunt folosite frecvent de majoritatea oamenilor, se poate afirma totuși
că ne aflăm în fața unuia din cel mai controversat subiect economic.
Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei naț ional, un excedent al ofertei
față de cererea de muncă , ce are î n prezent un caracter permanent, dar ca re nu exclude definitiv
existența stării de ocupare deplină a forței de muncă .
Tema șomajului a fost dezbătuta de numeroși specialiști în domeniu, aceștia încercând să
dea o definiție fenomenelor, să găsească cauzele apariției acestora și formele de manifestar e și nu
în ultimul rând să găsească măsuri de combatere și diminuare a acestora.
În ansamblul factorilor de producț ie, cel mai important loc îl ocupa omul cu forța sa de
muncă, de unde ș i necesitatea folo sirii eficiente ș i depline a acestei resurse .
Rolul acestui factor, în ansamblul condițiilor de producție, este acela că omul trebuie să –
și pună în valoare aptitudinile fizice și intelectuale î n actul productiv, omul integrandu -se social
numai dacă este oc upat, dacă își găsește un loc de muncă .
Antoine de Saint Exupéry numește munca : “Calitate a omului,care nu are nici un nume.
Această calitate poate fi însoțită de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a tâmplarului
care se așează de la egal la egal în fața bucății sale de lemn, o pipăie, o măsoară, și, departe de a
o trata cu ușurință, își adună pentru ea toată priceperea”.
În lucrarea de fată am urmarit evidenț ierea celor mai importante probleme legate de
șomaj, analizând evoluția acestuia în Româ nia.
Sunt de părere că ș omajul are un impact foarte mare asupra persoanelor cu nivel de trai
scăzut, deoarece ajutorul de ș omaj fiind inferior salarii lor practicate de angajatori, nu le sunt
suficiente oamenilor pentru a acoperi cheltuieli le pentru un trai decent, situația aceasta ducâ nd la
deterio rarea propriilor standarde în viață .

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

4
În același timp, persoana aflată în șomaj dezvoltă efecte psihol ogice negative care duc la
adevărate drame, se instalează sentimentul de inutilitate, care îl afectează profund.
Cele menț ionate anterior au fost considere ntele de bază pentru care am ales să abordez mai
amănunț it această temă .Am făcut această alegere pentru a cunoaște toate aspectele economice în
ceea ce privește ‘Șomajul’, și totodată pentru a găsi soluții premergătoare stabilizării pieț ei
muncii, precum și politici de combatere și ameliorare a ș omajului.
Lucrarea este structurată î n 4 capitole, precedate de introducere, urmate de cuprins,
concluzii ș i bibliografie.
Capitolul I “ ASPECTE GENERALE PRIVIND ȘOMAJUL ” conține informaț ii cu privire la
cauze, caracteristici , măsurare, natură, forme,comensurare , cât ș i definirea indicatorilor statis tici
ai șomajului .
Capi tolul II “ CAUZE ȘI FORME DE MANIFESTARE AL E ȘOMAJULUI ” oferă informaț ii
despre cauzele de manifestare ale șomajului, formele acestuia și consecinț ele.
Capitolul III “ MĂSURI DE DIMI NUARE ALE ȘOMAJULUI ” pune în evidență informații cu
privire la indemnizația de șomaj, măsuri de diminuare a șomajului, relația dintre Inflație și
Șomaj, bariere și modalităț i de calcul.
Capitolul IV “ ANALIZA RATEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA vs. UNIUNEA
EUROPEANĂ ” prezintă informaț ii ample în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă,
rata șomajului în diferite cazuri: pe categorii de vârstă,pe sexe, în funcție de disponibilitatea
fiecărei persoane de a munci .
Ori de câ te ori indicii sărăciei – suma dintre rata șomajului și cea a inflației – au valori
ridicate, putem fi siguri că vor candida la postul de cea mai gravă problemă a societății. Atunci
când șomajul este mai mare, devine prioritate națională și are capacitatea de a influența
rezultatele alegerilor. Când este scăzut ca nivel,el dispare practic de pe lista problemelor de
soluționat.
Lucrarea de față încearcă să descrie pe scurt conținutul, semnificațiile și implicațiile
șomajului, analizând principale le lui manifestări și efecte în viața economică și socială a
României.
În concluzie, șomajul este astăzi o adevă rată problemă atât la nivel național cât și internațional,
care afectează economiile tuturor ță rilor.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

5

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND Ș OMAJUL

1.1. Definiții. Caracteristici

Noțiunea de șomaj provine de la cuvântul “chomage” din limba franceză, la rândul său
preluat din limba greacă “cauma” care însemnă “căldura mare” din cauza căreia se întrerupea
orice activitate. La origine noțiunea de șomaj reprezenta întreruperea lucrului din cauza
temperaturilor ridicate. Dicționarul explicativ îl definește ca un fenomen economic caracteristic
societății capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariați rămân fără lucru, ca urmare a
decalajului din tre cererea și oferta de forță de muncă. Este o stare negativă a economiei care
constă în nefolosirea unei părți din forța de muncă salariată.
“Conform “Biroului International al Muncii” este șomer orice persoană care are mai mult de 15
ani si îndeplinește concomitent urmatoarele condiții:
-este apt de muncă;
-nu are loc de muncă;
-este dis ponibil pentru o muncă salariată ;
-caută un loc de muncă .”1
Acest concept d efinește un dezechilibru pe piaț a muncii atunci cand există un excedent de ofertă
de muncă față de cererea de muncă. Este șomer orice persoană care nu ar e loc de muncă și un
venit satisfăcă tor, care caută activ loc de muncă si care este disponibil imediat să se angajeze.
Cele mai reprezentative caracteristici ale fenomenului sunt :
a) ’’Șomajul este un dezechilibru macroeconomic, un fenomen care concretizează
subocuparea mâinii de lucru.
b) El exprimă, totodată, sens ul unic al disproporției pe piaț a forței de muncă: oferta strict
mai mare față de cerere.
c) Disparitățile devin inegalități, iar aceste dezech ilibre, manifestate între potențialul de
lucru, posibilitatea utilizării lui și folosirea lui efectivă.
d) În orice moment, șomerii –considerați de către unii suprapopulație relativă – constituie, de
fapt, rezerve de forță de muncă.

1 Biroul International al Muncii

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

6
e) Șomajul demonstrează, în fi nal, faptul că societatea nu e capabilă să asigure ocuparea
completă sau măcar eficientă a mâinii de lucru.
f) Fenomenul în sine nu poate să dispară: este și va fi diagnosticat și tratat , dar nu va putea
fi eradicat.
g) Indiferent de natura și formele șomajulu i, durata lui se manifestă din momentul pierderii
locului de muncă, până la reluarea activității.”2
Șomajul mai este caracterizat și prin următoarele aspecte:
„a).Nivelul șomajului care se determină în funcție de doi indicatori, și anume: masa șomajului
și rata șomajului.
Masa șomajului constă din numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condițiile
pentru a fi incluse în categoria șomerilor. Altfel spus, ea constă din populația activă disponibilă,
respectiv din acea forță de muncă nonocupată.
Dacă se are în vedere un anume orizont de timp (lună, trimestru, an) și numărul șomerilor la
începutul perioadei, atunci numărul șomerilor la sfârșitul perioadei rezultă din creșterea
(ajustarea) cifrei inițiale cu intrările în rândul șomerilor și cu ieșir ile din rândurile acestora în
acel orizont de timp.
Rata șomajului , ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa
șomajului (numărul mediu al șomerilor) și unul din parametrii de referință ai acestuia. Astfel de
parametri sunt: populația activă, populația activă disponibilă, forța de muncă (populația ocupată
plus șomajul), populația ocupată, populația ocupată ca salariați.
Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei șomajului este cel în care se folosește
ca numitor fie forța de muncă, fie populația activă disponibilă.
Concret, acest indicator se poate determina în modalități variate. Relațiile de calcul pot să difere
în practică, în funcție de legislația națională sau de informațiile disponibile. Diferențele c are apar
sunt determinate de elemente cum sunt:
– Termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau, de
exemplu, populația în limitele vârstei de muncă.
– Conținutul indicatorilor primari luați în calcul;
– Sursele de colectare a informațiilor;
– Metodologia de calcul.
Informațiile cele mai precise privind rata șomajului sunt obținute cu prilejul recensămintelor.
Recensămintele și anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare, care, la nive lul
țării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare (lunară) pentru asigurarea cu

2 G. Bodea, «Teorie micro – si macroeconomica », Ed.risoprint,ClujNapoca,2001, p.308

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

7
informații necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date administrative, afectate însă de
legislația în vigoare.
În statistica internați onală se utilizează următoarele rate de șomaj:
Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport între numărul șomerilor în sens
BIM și populația activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea mai utilizată în
comparațiile inte rnaționale;
Rata globală standardizată CEE care este raportul dintre numărul de șomeri și populația activă
civilă;
Rata globală standardizată OECD care se determină ca raport între numărul de șomeri și
populația activă totală.
Rata parțială de șomaj se referă la o anumită categorie de forță de muncă sau la o anumită
regiune geografică sau administrativă, se determină ca raport între numărul de șomeri proveniți
din categoria respectivă și populația activă din categoria respectivă .
Rata integrală (compusă) de șomaj și subocupare vizibilă se calculează ca raport între timpul de
muncă disponibil neutilizat corespunzător al persoanelor în șomaj și a celor aflate în stare de
subocupare vizibilă (persoane care au un loc de muncă dar care lucrează involuntar în timp
parțial) și timpul de muncă total disponibil sau timpul de muncă utilizat. Aceasta măsoară de fapt
șomajul potențial, calculul acesteia impunându -se în special în cazul țărilor în care subocuparea
vizibilă are dimensiuni ap reciabile. România face parte din categoria acestor țări. În contextul
implicațiilor economice majore pe care le are șomajul, a legăturilor acestuia cu inflația, se
vorbește despre o rată naturală a șomajului.
b).Intensitatea șomajului este o altă caracter istică a fenomenului șomaj. În funcție de aceasta se
poate distinge: șomajul total, care presupune pierderea locului de muncă și încetarea totală a
activității; șomajul parțial , care constă în diminuarea activității unei persoane, în special prin
reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării;
șomajul deghizat , specific mai ales țărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o
activitate aparentă cu productivitate mică.
c).Un alt element este durata șomajului sau perioada de șomaj din momentul pierderii locului
de muncă până la reluarea activității. Nu există o durată a șomajului definită prin lege, dar în
numeroase țări există reglementări ale perioadei pentru care se plătește indemnizație de șomaj.
Această per ioadă are o tendință de creștere, atingând până la 18 -24 de luni.
d).Structura șomajului sau componentele acestuia reprezintă o altă caracteristică. Acestea se
formează prin clasificarea șomerilor după diferite criterii: nivelul calificării, domeniul în care au
lucrat, categoria socio -profesională căreia îi aparțin, sex, categorii de vârstă et c. În urma studierii

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

8
șomajului pe sexe și categorii de vârstă s -a relevat că femeile sunt mai afectate de șomaj decât
bărbații, de asemenea, tinerii de până la 25 de ani și bătrânii de peste 50 de ani în raport cu restul
populației active.”3

1.2. Măsurarea șom ajului

Nivelul său proporția șomajului poate fi măsurată fie în expresie absolută, fie în expresie
relativă. „Expresia absolută a șomajului, se exprimă prin numărul șomerilor (N Ș)din populația
activă.
Expresia relativă a șomajului se determină cu ajutoru l ratei șomajului (R Ș). Aceasta se
calculează ca raport procentual între numărul șomerilor și numărul populației active
(simbolizând ponderea șomerilor în cadrul populației active):”4

100*
actȘ
ȘPNR ,
Unde: R ș – rata șomajului
Ns –numărul șomerilor
Pact – populatia activă;
Definirea indicatorilor statistici ai șomajului
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt de două feluri:
– indicatori absoluți; – indicatori relativi. Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel se referă la
numărul efectiv de șomeri. Ei se exprimă în “persoane” ( “mii persoane”) și se determină pentru
anumite perioade de referință: lunar, trimestrial sau anual. Numărul șomerilor se calculează și în
corelație cu anumite variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar și ținând cont de
pregătirea profesiona lă, de nivelul studiilor sau de repartiția teritorială. O caracteristică aparte
urmărită în ceea ce privește analiza șomajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se
identifică un șomaj de scurtă durată (sub un an) și un șomaj de lungă durată (pe o perioadă mai
mare de un an). Șomerii, a doua componentă a populației active, reprezintă o categorie
economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări. În statistica românească, efectivul
șomerilor se determină în două variante:

3 Eugen S Pecican “Macroeconomie – politici economice,guvernamentale si econometrie”
4 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., op cit. , p. 237

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

9
Șome rii înregistrați sunt persoanele care au declarat că în perioada de referință erau
înscrise la Oficiile forței de muncă și șomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocație de sprijin,
ajutor de șomaj, sau alte forme de protecție socială.
Șomerii în sens B.I .M. sunt persoanele de 15 ani și peste care în decursul perioadei de referință
îndeplinesc simultan următoarele condiții:
– nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
– sunt în căutarea unui loc de muncă, utili zând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a -l
găsi: înscrierea la Oficiul de forță de muncă și șomaj sau la agenții particulare de plasare,
demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri sau răspunsuri la
anunțuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;
– sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele doua săptăm âni, dacă s -ar găsi imediat un loc
de muncă; Sunt incluse, de asemenea:
– persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care așteaptă să fie re chemate la lucru sau
care au găsit un loc de muncă și urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de
referință;
– persoanele care în mod obișnuit fac parte din populația inactivă (elevi, studenți, pensionari), dar
care au declarat că sunt în c ăutarea unui loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul.

1.3. Natura și formele șomajului

1.3.1. Natura șomajului

Șomajul – problemă generală
Șomajul, fenomen complex, cercetat științific încă de la sfârșitul secolului al XIX -lea, a fost și
este definit în moduri diferite, este astăzi o problem majoră în toate țările lumii, date fiind
dimensiunile sale, durata mare și implicațiile pe care le induce.
Percepția generală asupra șomajului
Persoane care nu muncesc pentru că nu găsesc locuri de muncă.
În termenii pieței muncii
Șomajul – excedent al ofertei față de cererea de muncă. Surplus de forță de muncă în raport cu
cei angajați. Șomajul nu se datorează numai economiei, sub forma șomajului, piața muncii dă
expresie rezultatului negativ al influenței multor factori.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

10
În spiritual faptelor
Șomajul – rezultanta paralelogramului schimbărilor ce intervin în dinamica productivității,
populației active și creșterii economice.
În condițiile în care unul din factorii de mai sus se modifică și ceilalți rămân constanți :
• creșterea economică scade ⇒ șomaj;
• productivitatea crește ⇒ șomaj;
• populația activă crește ⇒ șomaj;
Sunt însă și combinații complexe generatoare de șomaj.
Ocuparea forței de muncă în activitățile economico -sociale și șomajul reflectă modul cum
funcționează piața muncii, într -o economie de piață, la un moment dat. Raportul dintre cererea și
oferta de forță de muncă determină cele două stări opuse ale pieței m uncii – ocuparea forței de
muncă și șomajul. Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului
macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice și sociale. Dacă în
legătură cu existența șomajului nu e xistă nici un dubiu, definirea și măsurarea acestuia formează
obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere și opiniile exprimate cu privire la șomaj
au variat în timp, întrucât și șomajul a acoperit realități specifice foarte diferite.
Cu toate că fenomenul șomaj și -a făcut simțită prezența încă de la începuturile
capitalismului (secolul al XIX -lea), înțelegerea cauzelor, formelor de manifestare și a efectelor
pe care acesta le presupune a fost posibilă odată cu apariția teoriei macroeconomice mode rne.
Dacă la începutul secolului al XIX -lea, eventualele întreruperi sau absențe în procesul
muncii erau considerate situații efemere, cauzate de factori pur sociali, odată cu începutul
secolului al XX -lea, când în economiile capitaliste au apărut primele dezechilibre importante
(care au culminat cu marea criză a anilor 1929 – 1933), fenomenul șomaj a captat din ce în ce
mai mult atenția lumii economice, aceasta conștientizând că ocuparea forței de muncă este o
problemă de natură economică și destul de comp lexă.
De altfel, cel mai de seamă economist din acea perioadă (și nu numai) – J. M. Keynes,
susținea, argumentat, că orice politică macroeconomică de succes trebuie să cuprindă în mod
necesar măsuri și instrumente statale, în vederea folosirii cât mai depl ine a forței de muncă.
Aceasta, întrucât economiile în sine nu mai garantau, în virtutea mecanismelor spontane de
autoreglare, ocuparea deplină a forței de muncă.
Din acel moment, șomajul devenea, alături de inflație, o stare de dezechilibru nedorită,
dar permanentă a economiei contemporane, făcând obiectul de studiu și cercetare al majorității
teoriilor macroeconomice emise. Trebuie precizat că nu există un mod unitar de a defini

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

11
conceptul de șomaj (sau șomer) și, ca atare, există uneori deosebiri între nu mărul șomerilor din
aceeași țară și perioadă, în funcție de modul de definire al acestora.
În general, fenomenul șomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare negativă
a economiei, concretizată într -un dezechilibru structural și funcțional a l pieței muncii, prin care
oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă din partea agenților
economici.
Cea mai cunoscută și larg utilizată definiție a șomajului este cea adoptată de Biroul
Internațional al Muncii – organizație di n sistemul Națiunilor Unite – care elaborează statistici și
analize pe problemele muncii și, potrivit căreia, este șomer oricine are mai mult de 15 ani și
îndeplinește concomitent următoarele condiții: • este apt de muncă; • nu are loc de muncă; • este
disponibil pentru o muncă salariată; • caută un loc de muncă.
În România, conform Legii nr. 1/1991, republicată în anul 1994, este considerat șomer,
persoana aptă de muncă, ce nu se poate încadra din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare
pregătirii sale , în vârstă de minim 16 ani.
În rândul șomerilor se cuprind persoanele care și -au pierdut locul de muncă pe care l -au
avut, precum și noii ofertanți de forță de muncă, care nu găsesc un loc de muncă adecvat
propriilor cerințe.
În termenii pieței muncii, șo majul este un fenomen macroeconomic, opus ocupării,
reprezentând un surplus de populație activă față de aceea care poate fi angajată în condiții de
rentabilitate, impuse de piață.
Întrucât munca reprezintă principalul mijloc de satisfacere a necesităților și trebuințelor
personale, starea de nemuncă (adică șomajul) nu poate fi decât o situație negativă, cu consecințe
multiple în întreg organismul economic și social. Se poate spune că neutilizarea forței de muncă
la nivel național înseamnă nu numai o risipă de resurse umane și cheltuieli intelectuale, dar și un
atentat la pacea socială.

1.3.2. Forme ale șomajului

În cele ce urmează voi lua in considerare principalele tipuri de șomaj după criterii de clasificare,
și anume:
o „După cauze:
 Șomaj involuntar – cazul în care cei ce își oferă fortă de muncă și sunt gata să accepte
salarii relativ mici, însa nu găsesc un loc de muncă.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

12
 Șomaj voluntar – referitor la persoanele care fie nu vor să lucreze, fie că refuză să
muncească pentru un nivel al salariului fixat prin jocu l cerere -ofertă; ei aleg,singuri ,să
rămână fără o slujbă.
 Șomaj fricțional – în legatură cu greutațile de adaptare în perioada intermediară dintre
două slujbe și cu disfuncționalitățile proprii pieței muncii, creatoare de șomaj: calificare
slabă, „soluția” unor munci dezagreabile s.a.
 Șomaj structural – are la bază progresul tehnic și este întalnit atunci când structura socio –
profesională clasică nu mai este similară celei existente.
o După gradul de inutilizare a timpului de muncă și a capacității de lucru:
 Șomaj complet – când individul rămas fără post își încetează total activitatea;
 Șomaj parțial – în decursul căruia, totuși, se lucrează o bună parte a timpului aferent(in
cazul reducerii duratei săptamânii de muncă);
 Șomaj deghizat – propriu persoanelor care au avut, în perioada precedentă, o activitate
aparentă( femeile care se ocupă, la domiciliu, de creșterea copiilor sau de menaj –
activități nesalarizate – fac parte din categoria șomajului aparent, dacă însa ele doresc să
devina angajate și nu găsesc locuri de muncă, corespund șomajului deghizat).
o După sezonalitatea lucrului:
 Șomaj tipic
 Șomaj sezonier – de durată limitată și, in general, relativ scurtă, care atinge profesiile
specifice anumitor perioade ale anului( construcțiile –iarna; turismul – primăvara ș i
toamna, s.a.).
o După factori legați de procesul de productie:
 Șomaj tehnic – de fapt ,inactivitate forțată, din cauza lipsei anumitor cantități din prod
factorii utilizați într -o firmă, defectiunilor unor mașini sau dificultăților de
aprovizionare;
 Șomaj tehnologic – datorită costurilor crescute, generate de noile echipamente introduse
în fluxul de producție.
o După veridicitatea situației în care se află persoanele disponibilizate:
 Șomaj real – referitor la oricare din criteriile anterior amintite;
 Falsul șom aj- propriu indivizilor care încearcă să adopte statutul de șomer,pentru a
profita de regimul de protecție socială(persoane care nu doresc să muncească sau care
lucrează pe „piața neagră”). „5

5 G.Bodea, “Teorie micro – si macroeconomica”, Ed. risoprint,ClujNapoca,2001,p.309

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

13

Șomajul voluntar și involun tar. Rata naturală a șomajului
Ocuparea deplină sau lipsa de șomaj semnifică faptul că circa 97 -98% din populația
activă disponibilă este utilizată efectiv (diferența de populație activă este considerată a fi șomaj
natural).
Ocuparea deplină reprezintă acel volum și acea structură a ocu pării, a utilizării resurselor de
muncă, care permit obținerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor
constituiți în diferite colectivități.
Șomajul voluntar constă din acea nonocupare datorată refuzului sau imposibilității unor
persoane de a accepta retribuția oferită (este vorba de cea reală) și/sau condițiile de muncă
existente.
Categoriile de persoane, care se încadrează în șomajul voluntar sunt:
– persoanele angajate care preferă să -și înceteze temporar activitatea, apreciind că aj utorul de
șomaj le poate asigura o existență decentă (să reținem, în acest context, că economistul francez
Jacques Rueff remarca că „ajutorul de șomaj este cauza fenomenului șomaj");
– șomerii care așteaptă locuri de muncă mai bune d ecât cele oferite de întreprinderi și
instituții, cât și față de cele pe care le -au deținut;
– gospodinele hotărâte, pe baza unui consens de familie, să se încadreze, dar ezită încă să se
încadreze în condițiile date (ca nivel de salariu, ca distanță de domiciliu etc).
Șomajul involuntar constă din acea parte a folosirii incomplete care decurge din
rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru
un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că atunci când cererea efectivă de forță de muncă
va crește va spori și gradul de ocupare.
De regulă, șomajul este tratat și apreciat prin prisma celui involuntar. Așa că șomajul constă din
acea nonocupare, din acea folosire incompletă a mâinii de lucru, din acel ansamblu de persoane
neocupate car e ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că,
atunci când crește cererea efectivă de forță de muncă, va spori și gradul ei de ocupare.
Rata naturală a șomajului corespunde funcționării normale a pieței muncii și este
asociată cu ocuparea totală a forței de muncă. Șomajul poate fi considerat excesiv, în orice țară,
dacă depășește nivelul său natural. Dacă presupunem că șomajul fricțional și sezonier există
chiar ș i atunci când piața forței de muncă este în echilibru este evident că rata naturală a

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

14
șomajului este afectată de factori ca: mișcarea voluntară a angajaților, mișcările în și în afara
forței de muncă, durata de timp în care șomerii își găsesc slujbe accept abile.
Definirea ratei naturale a șomajului este destul de dificilă, dar există câteva abordări în
acest sens. În continuare vom face o succintă sinteză a definițiilor date în teoria economică ratei
naturale a șomajului. Unii economiști definesc rata natur ală a șomajului ca fiind rata la care atât
salariile cât și inflația sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile. După alți autori rata naturală a
șomajului este rata șomajului pentru care locurile vacante de muncă sunt egale cu numărul de
șomeri. O altă d efiniție afirmă că rata naturală a șomajului este nivelul șomajului la care orice
creștere în cererea agregată nu determină reducerea șomajului. Potrivit unei variante a acestei
ultime definiții rata naturală a șomajului este rata la care toți șomerii sunt voluntari, adică există
doar șomaj ciclic și, eventual, sezonier. În cele din urmă, o recentă definiție dată de James Tobin
afirmă că rata naturală este rata șomajului la care nivelul acestuia este neschimbat și atât
fluctuațiile existente la nivelul mase i de șomeri cât și durata șomajului sunt normale.
Atunci când o economie este în echilibru pe termen lung, șomajul va fi la rata sa naturală.
Din moment ce rata naturală a șomajului este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observată,
și, prin urmare , trebuie estimată. Economiștii au două modalități diferite pentru a estima rata
naturală a șomajului. În primul rând ei determină o ecuație prin care corelează șomajul agregat
de rata inflației. Conceptual, rata naturală a șomajului este prezentă atunci c ând rata șomajului nu
crește și nici nu scade. Astfel, atunci când inflația este constantă, ecuația ce stabilește legătura
între rata inflației și șomaj furnizează un estimator pentru rata naturală a șomajului. A doua
metodă de estimare a ratei naturale a șomajului se bazează pe datele istorice legate de rata
șomajului de -a lungul unor perioade mari de timp. Aceste date sunt diferite în funcție de
grupurile demografice. Se estimează ratele șomajului pentru aceste grupuri demografice și apoi
se agregă aceste estimări. Câțiva economiști au folosit una sau mai multe metode pentru a estima
rata naturală a șomajului la diverse momente de timp. Una dintre cele mai cunoscute și citate
estimări este cea a lui Robert Gordon de la Northwestern University4 . Estimările sale se
încadrează între limitele minime și maxime ale altor estimări efectuate de alți economiști. Pentru
economia S.U.A., rata naturală a șomajului estimată de Gordon a fost de 5,1 % în anul 1955. În
perioada 1960 -1970, toți cercetătorii sunt de acord c ă rata naturală a șomajului a crescut, ca
urmare a marelui influx de tineri în rândul forței de muncă. Până în anii 80’ estimările ratei
naturale au ajuns de la 5% la 7%. Pe măsură ce generația “baby -boom” s -a maturizat și creșterea
forței de muncă a încet init, în anii ‘80 rata naturală a șomajului și -a diminuat ritmul de creștere.
Cercetătorii Douglas Staiger, J. Stork și Mark Watson, care au făcut și ei estimări ale ratei
naturale, afirmă că aceasta variază în anii 90 în economia S.U.A. între 5,1% și 7,7% cu un

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

15
interval de încredere de 95%. R. Gordon a demonstrat însă că rata naturală a șomajului variază în
limite mai reduse. Rata naturală a șomajului este analizată și din perspectiva legăturii șomajului
cu inflația: atunci când rata inflației este stabilă , constantă, se vorbește de rata naturală a
șomajului, numită și NAIRU, ( “ Non Accelerating Inflation Rate of Unemployment” ). Robert
Eisner a analizat seriile inflației și șomajului de după 1960 și a descoperit că legătura între șomaj
și inflație este as imetrică în următorul sens: ratele șomajului mai mici decât rata naturală a
șomajului (NAIRU) nu erau asociate cu inflația accelerată, în timp ce ratele șomajului mai mari
decât rata naturală a șomajului erau asociate cu inflația descrescătoare. Aceste rez ultate implică
următoarea concluzie, aparent paradoxală: rata naturală a șomajului poate fi și un rezultat al
măsurilor de politică economică și nu numai o cauză a acestora. Economistul american N.
Gregory Mankiw, profesor la Harvard University, definește rata naturală a șomajului ca fiind rata
medie a șomajului în jurul căreia se manifestă fluctuațiile economice6 . El calculează acest
indicator ca o medie a ratelor anuale ale șomajului pe o perioadă de 10 ani anteriori și 10 ani
ulteriori momentului (anulu i) pentru care se face analiza. Utilizând acest mod de calcul, el a
determinat o rată naturală a șomajului pentru economia americană cu valori între 4% și 7%, pe o
perioadă de 45 de ani între 1945 -1990.

1.4. Comensurarea șomajului

Constatat în practica economică și studiat în teorie, șomajul se caracterizează prin aspecte
referitoare la: nivelul, intensitatea, durata și structura acestuia.
Nivelul șomajului se determină atât în mărime absolută, prin numărul celor neocupați
(numărul șomerilor), cât și în mărime relativă, ca rată a șomajului (Rs), calculată ca raport
procentual între numărul total al șomerilor (Ns) și numărul total al populației active sau ocupate
(Pa sau Po):
Rs = Ns/Pa (Po) × 100.

Nivelul șomajului are amplitudini diferite pe zone geogra fice și perioade, iar limitele
acestuia trebuie raportate la ceea ce înseamnă starea de ocupare deplină.
Ocuparea deplină reprezintă acel nivel al ocupării resurselor de muncă, care permite
obținerea maximului de bunuri și servicii pentru acoperirea nevoil or oamenilor.
Ocuparea deplină nu înseamnă, însă, inexistența forței de muncă neocupate, ci ocuparea
acesteia până la limita șomajului natural. Acest tip de șomaj este echivalent, de fapt, cu șomajul
voluntar, care constă în numărul celor neocupați, ca urm are a propriilor decizii (sub diverse

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

16
motivații) de a înceta să muncească. În general, se apreciază că rata șomajului natural în țările cu
economie de piață se situează între 3% și 5%.
Drept urmare, ocuparea deplină a forței de muncă este echivalentă cu un șomaj scăzut,
reflectat printr -o rată naturală de câteva procente sau, altfel spus, înseamnă angajarea a circa
95%-97% din populația activă disponibilă, diferența până la 100%, fiind considerată a fi șomaj
natural (normal).
Economistul american Milton Fri edman afirma despre șomajul natural că este un șomaj
de echilibru, întrucât rezultă dintr -o alegere deliberată a indivizilor. Treptat, mulți economiști
occidentali au ajuns să susțină teza potrivit căreia șomajul existent în ultimele decenii în țările
dezv oltate este, în special, șomaj voluntar și mai puțin șomaj involuntar, acesta din urmă fiind
singurul care trebuie să preocupe politicile macroeconomice.
În funcție de nivelul șomajului natural (considerat ca normal) se consideră, de regulă,
două situații: starea de subocupare și starea de supraocupare. Starea de subocupare a forței de
muncă există atunci când rata efectivă a șomajului este mai mare decât cea naturală, adică
suntem în prezența unui șomaj efectiv, anormal (de exemplu 8%, 10%, 12% etc.).
Supr aocuparea forței de muncă se definește, de regulă, printr -o rată a șomajului de doar
circa 1% -2%, deci mai mică decât rata considerată normală sau naturală (în realitatea economică,
această situație este extrem de rară).
Consecințele economico -sociale ale celor două stări sunt diferite. În cazul subocupării,
apar tensiuni sociale, cresc costurile sociale și se irosesc resursele de muncă la nivel național. În
cel de -al doilea caz, al supraocupării, mâna de lucru devine rară și scumpă, existând riscul ca
dinamica salariilor să devanseze pe cea a productivității muncii.
În concluzie, ocuparea deplină, subocuparea și supraocuparea sunt concepte economice
prin intermediul cărora se analizează amplitudinea fenomenului șomaj, la un moment dat.
Intensitatea șomajulu i. Aceasta este o altă caracteristică a acestui fenomen, în funcție de
care se pot distinge următoarele tipuri de șomaj: șomajul total, care presupune pierderea locurilor
de muncă și încetarea totală a activității; șomajul parțial, care constă în diminuare a activității
depuse de o persoană, prin reducerea duratei de lucru sub cea legală și scăderea corespunzătoare
a salariului; șomajul deghizat, specific îndeosebi țărilor slab dezvoltate, unde activitatea
desfășurată de unele persoane este doar aparentă, cu o productivitate foarte redusă și o salarizare
pe măsură. Intensitatea șomajului reflectă gradul de pierdere a posibilității de a muncii pentru
posesorii forței de muncă.
Durata șomajului reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul pierderii locului
de muncă sau al scăderii activității depuse și momentul reluării activității la parametrii anteriori.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

17
Durata șomajului diferă de la o persoană la alta, astfel că pentru a surprinde fen omenul la nivel
național, se impune luarea în calcul a duratei medii a șomajului. Aceasta se poate stabili, deci, ca
o medie pe economie sau ramură de activ itate, într -o anumită perioadă,
astfel:
Dz = Nz / Ns ,
unde Dz – durata medie în zile;
Nz -numărul de zile în șomaj;
Ns – numărul șomerilor.
Structura șomajului cuprinde categoriile sociale afectate de acest fenomen, diferențiate
după indicatori precum: ramura de activitate, nivelul de pregătire, profesie, vârstă, sex, etnie etc.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

18

2. CAUZE ȘI FORME DE MANIFESTARE ALE ȘOMAJULUI

2.1.Cauze le șomajului

Sintetizând din multitudinea studiilor și analizelor elaborate până în prezent, privitoare la
cauzele șomajului, putem concluziona că acestea se împart în două mari categorii, după natura
acestora:
1. cauze subiective, care au ca element determinant voința individuală a celui care se află în
ipostaza de șomer;
2. cauze obiective, în cadru cărora se pot include ca cele mai importante: restructurarea
activităților econ omice, insuficiența creșterii economice, caracterul ciclic al evoluției eco nomiei
și explozia demografică.
Apariția și accentuarea șomajului au o mulțime de cauze obiective , dar și subiective.
-Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate , nu
mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încat să asigure o ocupare deplină. Pe piața
muncii, decalajul între cererea de muncă și oferta de muncă este în defavoarea ultimei.
Dezechilibre de amploare se man ifestă pe segmentul de piață al forței de muncă tinere, care au
drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci și a unei pregătiri profesionale, în discordanță
cu structura cererii pieței muncii. Există și cauze de ordin subiectiv, ce țin de comportamen tul
reținut al agenților economici de a angaja tineri fie din cauza lipsei lor de experientă, fie că
acestia nu se încadrează în disciplina muncii.
În randul tinerilor, șomajul apare și ca urmare a tendinței de a cauta locuri de muncă
plătite cu un salar iu mai mare, fapt ce intârzie integrarea lor activă.
-Progresul tehnic , pe termen scurt, este generator de șomaj, într -o proporție mai mare
sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țarilor de a asimila noutățile cercetării
știintifice. În peri oada postbelica, revoluția știintifică și tehnica în domeniul producției și
serviciilor a accentuat tendința de suprimare a unui important număr de locuri de muncă.
Pe termen lung, procesul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse
rezultate din activități noi generatoare de locuri de muncă. Exemplul țarilor dezvoltate confirmă
teza că introducerea progresului tehnic nu numai suprimă, dar și crează locuri de muncă chiar
dacă rata șomajului a crescut și ea.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

19
-Criza economică , caracterizat ă prin scăderi sau stagnări ale activității economice,
sporește numărul de șomeri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut.
Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări de
a stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital, de capacitatea de utilizare
eficientă a pârghiilor economice in condiții de criză.
În România, criza economică de lunga durată a generat un șomaj de mari proporții cu
perspective reduse de rei ntegrare.
-Modificarile de structură a ramurilor si sectoarelor economice, sub impactul
diversificării cererii de bunuri, al crizei economice, conduc inevitabil pentru o perioada
îndelungata la reducerea cererilor de muncă.
În România, șomajul are la ori ginea sa, parțial, și transformările de structură a economiei
naționale, dupa criteriul de eficiență, în vederea adaptării la mediul concurențial.
-Imigrarea – emigrarea influenț ează asupra stării pieței muncii. Imigrarea unei părti a
populației active în vederea angajării în diferite țări va spori oferta de forță muncă în cadrul
acestora. Emigrarea are un efect invers, de scadere a forței de muncă în zona de origine.
-Conjunctura economică și politica internationala nefavorabilă, datorită oscilațiilor
ritmului creșterii economice, conflictelor armate, promovarii unor politici de embargou
influențează negativ asupra relațiilor economice vizând importul – exportul, deteriorând
activitățile economice in țările din zonă și contribuind la șomaj. Embargoul imp us României față
de Irac si Iugoslavia a avut efecte negative asupra exportului, ceea ce a condus la retragerea
activităților multor unități economice. Pierderile se cifrează la zeci de miliarde de dolari.6

Din acest unghi de vedere se pot constata două f orme (cauzale) clasice ale șomajului:
șomajul voluntar, generat de cauzele subiective și șomajul involuntar, ca rezultat al cauzelor
obiective.
Referindu -se la șomajul voluntar, Keynes considera că acesta este datorat refuzului sau
imposibilități i pentru posesorul forței de muncă de a accepta o retribuție corespunzătoare valorii
produsului care -i poate fi atribuit, refuz sau imposibilitate bazat(ă) pe anumite prevederi legale,
pe uzanțe sociale, pe înțelegeri în vederea negocierii contractelor col ective, pe adaptarea lentă la
schimbări sau pe simpla încăpățânare proprie naturii umane.
Reprezentanții școlii clasice (A. Smith, D. Ricardo, J. S. Mill, J. B. Say) considerau că
dacă există șomaj, acesta nu putea fi decât voluntar. Explicația acestui tip de șomaj trebuia
căutată în funcționarea pieței muncii și, în special, în dorința lucrătorilor de a primi o

6 G Bodea, op cit. ,p.310

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

20
remunerație superioară valorii productivității marginale. Această atitudine a lucrătorilor era
motivată, după opinia clasicilor, de legislațiile pr oprii și de obiceiurile sociale.
Conform teoriei clasice, în virtutea mecanismelor autoreglatoare ale economiei, tot ce se
economisește se transformă automat în investiții. Ca atare, o problemă a lipsei locurilor de
muncă nu se putea pune. Ideea autoreglăr ii și a ocupării depline și -a găsit formularea cea mai
relevantă în .legea debușeelor. elaborată de J. B. Say, conform căreia orice ofertă își creează
propria cerere, adică orice producție își creeză consumul (productiv sau neproductiv)
corespunzător. În c onsecință, nu există nici un motiv care să reducă imboldul pentru investiții și,
implicit, pentru crearea locurilor de muncă. Teoria neoclasică consideră, la rândul său, că piața
forței de muncă este supusă acelorași reguli ale concurenței ca orice altă pi ață. Cererea de forță
de muncă se confruntă liber cu oferta de forță de muncă. Rezultatul constă în formarea unui nivel
al salariului real care ar permite o totală ocupare a forței de muncă și, implicit, echilibrul pe piața
muncii.
Așadar, conform acestei concepții, orice individ poate găsi și ocupa un loc de muncă, cu
condiția să accepte o reducere a salariului, până la nivelul de echilibrul. Dacă piața muncii
devine rigidă și salariații pretind un salariu real mai mare decât cel ca re asigură o ocupare totală,
cererea de muncă din partea întreprinderilor va scădea, în timp ce oferta de muncă a salariaților
va crește. Diferența dintre cele două niveluri (determinate de cererea în scădere și oferta în
creștere) reflectă amplitudinea șo majului voluntar.
Astfel, în termenii teoriilor clasice și neoclasice (dar și keynesiene), indivizii sunt
”condamnați” la șomaj întrucât: nu se supun legilor pieței libere; nu sunt dispuși să -și ofere forța
de muncă la un salariu real care, deși ar permite ocuparea totală, nu este pe măsura aspirațiilor
lor; cererile de salarii mari sunt nerealiste față de posibilitățile angajatorilor sau sunt
neconcordante cu nivelul productivității muncii; înțelegerile privind negocierea contractelor
colective se produc, sub zodia ”încăpățânării, proprie naturii umane”.
În acest sens, trebuie precizat că economistul J. M. Keynes doar a definit și a stabilit
principalele situații în care poate apărea șomaj voluntar, dar a considerat întotdeauna, spre
deosebire de gânditorii de seamă clasici și neoclasici, că adevăratul și efectivul șomaj este cel
involuntar.
În literatura de specialitate contemporană, se consideră că în cadrul șomajului voluntar se
includ persoanele care refuză actul muncii, fie datorită salariilor sau condi țiilor de muncă oferite,
care sunt inacceptabile în raport cu pretențiile posesorului forței de muncă și care consideră că
indemnizația de șomaj îi este suficientă pentru un trai decent, fie datorită existenței altor mijloace
de trai pe care aceste persoan e le au și care fac ca motivația muncii să dispară.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

21
Din punct de vedere structural, șomajul voluntar cuprinde următoarele categorii de
persoane:
– persoanele care, deși lucrează, preferă să înceteze munca temporar, considerând că prin
indemnizația (ajutorul) de șomaj își pot asigura un trai decent;
– persoanele care hotărăsc în mod deliberat să înceteze lucrul, total sau parțial, considerând că
salariul real este prea mic și că este mai avantajos să aibă timp liber pentru a dobândi o altă
meserie sau un alt loc de muncă;
– șomerii care așteaptă locuri de muncă mai favorabile decât cele pe care le -au avut sau decât
cele oferite la un moment dat;
– persoanele casnice care, deși au hotărât să se angajeze într -o activitate, totuși tergiversează
angajarea în condițiile date, referitoare la mărimea salariului, distanța până la locul de muncă
etc.

2.2. Forme de manifestare a șomajului

În practică, șomajul volunta r poate avea următoarele forme de manifestare: șomajul
fricțional (tranzitoriu) și șomajul indus de însăși indemnizația de șomaj.
a. Șomajul fricțional (tranzitoriu) cuprinde pe acei lucrători care au abandonat vechile locuri
de muncă pentru a căuta altele mai favorabile, pe acei concediați care sunt în căutarea unui nou
loc de muncă și pe acei indivizi care sunt în căutarea primului loc de muncă. Astfel, unii dintre
șomeri sunt în căutarea unui loc de muncă mai bun, care să le ofere satisfacții mai mari sa u se
deplasează spre o regiune geografică mai prosperă, cu alte perspective de afirmare pentru aceștia.
Alții sunt obligați să -și schimbe locul de muncă deoarece au fost concediați (este cazul, în mod
firesc, acelor concedieri făcute ca urmare a unor fapte săvârșite cu vinovăție de către angajați, și
nu în urma, spre exemplu, a restrângerii activității unei firme; în acest din urmă caz suntem în
prezența unei forme de șomaj involuntar). Pe de altă parte, în fiecare an se prezintă pe piața
muncii, pentru pri ma oară, un număr de persoane care au terminat studiile și care au diverse
aspirații în ceea ce privește viitorul loc de muncă.
Tinerii absolvenți, posesori ai unei diplome, sunt adesea contrariați și puțin dispuși să
accepte că între idealul lor profesion al și ceea ce li se oferă ca loc de muncă la terminarea
studiilor există anumite diferențe. Până ce se vor convinge că piața își impune, în ultimă instanță,
inevitabilele condiții, ei vor continua să caute ceva mai bun. Esența (cauza) acestei forme de
șoma j constă în aceea că între cei care solicită și cei care oferă forță de muncă se produc
”fricțiuni” permanente. Aceasta, întrucât lucrătorii nu dispun de o informație completă

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

22
referitoare la localizarea locurilor de muncă vacante, la care să aibă acces, as tfel că informația pe
piața muncii nu este perfectă. Deci, nu putem vorbi despre o concurență perfectă pe piața forței
de muncă (se infirmă astfel, în realitate, ideile și teoriile neoclasice cu privire la cauzele
șomajului voluntar). Nu există posibilitat ea practică pentru potențialii angajați și angajatori
(dintr -un anumit domeniu) de a fi puși în contact direct, în totalitatea lor și în același timp, spre
a-și face cunoscute cererile și, respectiv, ofertele lor. Solicitanții (căutătorii) de locuri de mun că
conștientizează, la un moment dat, că aceeași muncă este plătită diferit în locuri diferite. În acest
context, posesorul forței de muncă este dispus să -și aloce o parte din timpul său de muncă
căutării unui alt loc de muncă mai adecvat. Decizia acestuia este voluntară, individuală și
rațională. În acest fel, refuzul ocupării de către posesorul forței de muncă presupune niște costuri
pe care trebuie să le suporte (pierderea salariului pentru slujba neacceptată, cheltuieli cu
telefoane, deplasări etc., în vederea găsirii altui loc de muncă). Potențialul șomer (tranzitoriu) va
evalua aceste costuri, dar și câștigurile sperate ca urmare a obținerii unei slujbe mai bine plătite.
Ca rezultat al acestui calcul, individul va renunța la a căuta un alt loc de muncă , atunci când
costul căutării (costul de oportunitate) va egala veniturile sperate.
Durata șomajului fricțional depinde de posibilitatea armonizării intereselor celor două
părți (lucrătorul și angajatul), de fluxul informațiilor cu privire la locul de munc ă dorit, precum și
de mărimea indemnizației de șomaj.
Șomajul fricțional este specific îndeosebi acelor economii în care forța de muncă
manifestă o mare înclinație pentru a schimba frecvent locul de muncă, fie pentru a -și îmbunătăți
condițiile de viață, fi e pur și simplu, pentru a cunoaște și alte zone ale țării. Această formă de
șomaj se mai numește și ”tranzitoriu”, întrucât locuri de muncă există, dar necesită un timp penru
ca solicitanții să le ocupe.
b. Șomajul indus de însăși indemnizația de șomaj. Explicabilă și motivată social, indemnizația
de șomaj poate avea și efecte contradictorii. Astfel, se constată că șomajul, în forma sa voluntară,
este cu atât mai amplu cu cât această indemnizație este mai mare; o mărime mai redusă a acesteia
va incita pe posesorul forței de muncă la a găsi cât mai repede un loc de muncă, după cum, o
sumă mai mare primită ca indemnizație va reduce intensitatea căutării unei slujbe. Este în
profitul tuturor și al fiecărui individ în parte ca alocarea resurselor de muncă să fie cât mai
eficientă. Faptul că fiecare își caută un loc de muncă la care se poate adapta mai bine și, în
același timp, este și bine salarizat, nu are nimic antieconomic; cu condiția însă ca durata necesară
căutării și schimbării locului de muncă să nu de vină o povară financiară greu de suportat pentru
stat. Pentru aceasta este necesar ca indemnizația de șomaj să fie stabilită la un nivel optim. Ea

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

23
trebuie să fie ”astfel încât să incite la căutarea unui loc de muncă și să evite, pe cât posibil,
substituire a, rațională din punct de vedere individual, timpului de căutări cu timpul de odihnă”.
Noțiunea de ”optim” are aici mai mult semnificația de ”inhibator”, adică indemnizația, prin
cuantumul ei, trebuie să descurajeze tendința unor lucrători de abandona locu l de muncă,
indiferent de motive, spre a deveni beneficiari ai acesteia. De asemenea, ea trebuie să
contracareze tendința unor beneficiari efectivi, de a prefera alternativa unui venit mai mic
(obținut prin indemnizație), compensat însă cu plăcerea timpulu i liber. Mai trebuie avut în vedere
că indemnizația este supusă, de regulă, indexării ”în sus”, iar muncitorii preferă un astfel de venit
mobil, unei politci de reducere a salariilor, necesare rentabilizarea activității economice.
În concluzie, judecând re alitățile unei economii care, în mod dinamic, caută criteriile cele
mai eficiente pentru alocarea resurselor de muncă și facilitează ajustarea necesară între
dezideratele lucrătorilor și nevoile economiei, șomajul voluntar apare ca un fel de ”rău necesar”,
acceptat și considerat normal sau natural de către societate. Dacă în cazul șomajului voluntar
individul are, cel puțin, alternativa unei alegeri (de a prefera, de pildă, să trăiască pe baza
”cadoului” făcut prin indemnizația de șomaj, decât să accepte o slujbă pentru care primește o
sumă puțin incitantă), nu același lucru se întâmplă în cazul șomajului involuntar.
La polul opus se află șomajul involuntar care desemnează starea specifică persoanelor
neocupate care, deși dispuse să lucreze pentru un salari u real mai mic, determinat în condițiile
pieței, nu pot să -și realizeze acest obiectiv întrucât aceste locuri de muncă, pur și simplu, nu
există. Așadar, una este situația când, din motive subiective, nu se lucrează pentru că nu se
găsește un loc de muncă interesant, acceptabil, pe măsura gustului, preferințelor, a diplomei sau
a exigenței, privind salariul, și cu totul altceva este cazul în care cel care caută un loc de muncă,
pentru că lipsa acestuia îi pune în cauză însăși existența, nu -l găsește disponi bil în localitatea sau
în zona în care trăiește, din motive obiective. Șomajul involuntar nu este nici natural sau normal,
nici un ”rău necesar”, ci un ”rău veritabil” al economiei. În funcție de cauzele obiective (amintite
anterior), șomajul involuntar po ate avea următoarele forme de manifestare reprezentative:
șomajul structural, șomajul tehnologic, șomajul ciclic, șomajul sezonier și șomajul demografic.
a. Șomajul structural este acela care se formează pe baza modificărilor ce se petrec în structura
activităților economico -sociale. El este corelat cu interacțiunea dintre schimbarea consumului și
structurile de producție existente. O asemenea interacțiune provoacă o diminuare puternică a
gradului de ocupare în anumite ramuri sau sectoare și o lipsă de forț ă de muncă în alte domenii.
Acest șomaj demonstrează existența unei evidente neconcordanțe între structura cererii și ofertei
de forță de muncă, sub aspect demografic, educațional -profesional și ocupațional. El reprezintă
efectul restructurării unei econom ii și în primul rând a ramurilor industriale – cele care ocupă o

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

24
mare parte a forței de muncă. Structurile socio – profesionale nu mai corespund structurii
economice și tehnice, în evoluție; unei cereri suple de forță de muncă îi corespunde o ofertă
rigidă.
De exemplu, dacă sistemul de învățământ și perfecționare nu produce diplome cu
acoperire – din punct de vedere cantitativ, calitativ și structural – necesare economiei și dacă
acest sistem nu are o dinamică adecvată și nu anticipeză schimbările intervenit e în structurile
economice și tehnice, se creează premisele apariției șomajului structural. Această formă de
șomaj este considerată, în general, ca fiind cea mai gravă și complexă, deoarece reintegrarea
forței de muncă disponibilizate este un proces lung ș i dificil, care presupune, în principal,
creșterea investițiilor simultan cu recalificarea celor afectați. De regulă, dimensiunile șomajului
structural sunt mari atunci când într -o perioadă anterioară a existat o structură economică
anormală, neperformantă și incapabilă să valorifice superior resursele de muncă.
b. Șomajul tehnologic apare ca o variantă a celui structural și este determinat, în principal, de
înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi, precum și de restrângerea locurilor de
munc ă în urma reorganizării întreprinderilor. El nu este rezultatul introducerii, pur și simplu, a
progresului tehnic, ci îndeosebi a modului cum posesorii forței de muncă receptează și se
adaptează la schimbările tehnologice. Resorbirea acestui șomaj este, de asemenea, dificilă,
întrucât impune recalificarea forței de muncă în concordanță cu cerințele progresului tehnic și
noile metode manageriale.
c. Șomajul ciclic este șomajul care apare în perioadele de criză sau recesiune economică – ce se
constituie în fa ze ale unui ciclu economic – și care au o anumită repetabilitate. Acesta se mai
numește și șomaj conjunctural, atunci când este determinat de crize economice neciclice (care nu
au o anumită repetabilitate) și care pot fi parțiale sau intermediare. Șomajul ciclic este explicat în
principal prin insuficiența cererii efective, el fiind rezultatul modului defectuos în care se
realizează legătura dintre nivelul salariilor, pe de o parte, și cel al prețurilor și productivității
muncii, pe de altă parte. În genera l, această formă de șomaj poate fi resorbită, total sau parțial, în
perioadele de avânt economic.
d. Șomajul sezonier este acel șomaj determinat de întreruperea activităților dependente, într -o
mare măsură, de factori naturali. Astfel de activități sunt ce le din agricultură, construcții, lucrări
publice, turism etc.
e. Șomajul demografic este cel rezultat ca urmare, în principal, a unei creșteri demografice
”șoc”, adică a unei creșteri anormale de populație, care se reflectă prin prezența din ce în ce mai
masivă pe piața muncii a tinerilor – cu diferite niveluri de pregătire -, în condițiile în care aceasta
nu este încă pregătită să -i asimileze.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

25
O formă specială de șomaj involuntar este și șomajul tehnic, care presupune
disponibilizarea parțială sau totală a lucrătorilor, datorită întreruperii activității unei întreprinderi,
din lipsă de comenzi, pe o perioadă determinată. Cei afectați de această formă de șomaj nu sunt
înregistrați la of iciile de forță de muncă și primesc o indemnizație de șomaj de la firma
respectivă, iar cuantumul acesteia se stabilește în mod diferit față de celelalte indemnizații și
ajutoare clasice, reglementate prin lege la nivel național. Șomajul tehnic încetează o dată cu
reluarea activității firmei. Este caracteristic economiilor care se află în criză sau în tranziție la
economia de piață.

2.3.Consecințele șomajului

Consecintele șomajului sunt urmatoarele:
a) pe plan național
– șomajul influențeaza dinamica mări mii PIB;
– societatea suportă costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj;
– existența unui șomaj de lungă durată poate genera acte de violența, infracțiuni etc.;

b) la nivel de individ -familie
– șomajul se repercutează negativ asupra venitului;
– indemnizatia de șomaj este mai mica decat salariul;
– erodarea economiilor dacă ele există;
– deteriorarea calitații fortei de muncă in condițiile unui șomaj de lunga durata.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

26
3. MĂSURI DE DIMINUARE ALE ȘOMAJULUI

3.1. Indemnizația de șomaj

Ajutorul de șomaj
Indemnizația de șomaj – minim de existență fixat oficial, diferit pe țări și perioade. Măsură de
protecție socială cu funcție pasivă.
Indemnizația de șomaj are și o funcție activă, de asistență – susținerea programelor de calificare,
recalificare, reorientare și încadrare în activitate a șomerilor. Se afirmă tot mai mult.
Impozitul negativ – altă formă de transfer de venit în favoarea celor lipsiți.

3.2. Măsuri de diminuare a șomajului și efectelor sale

Implicare complexă
Privesc reglementări oficiale, vizează firmele și societatea, precum și diferite organizații
neguvernamentale.

3.2.1. Măsuri de diminuare

Direcții de acțiune
a. Măsuri care privesc direct pe șomeri – pregătirea și calificarea celor în căutarea unui
loc de muncă, facilități pentru crearea de noi firme, susținerea unei părți din salariu la angajarea
șomerilor de către firme etc.
b. Măsuri care privesc populația ocupată – previn creșterea șomajului și cre ează
posibilități suplimentare de angajare (reducerea timpului de muncă săptămânal și duratei vieții
active, repatrierea imigranților, ,,partajul” muncii etc.).
Măsurile care privesc direct pe șomeri sunt concretizate, de regulă, în: acțiuni pentru
pregătirea, calificarea și reintegrarea șomerilor proveniți din diferite ramuri, ca urmare a
restructurărilor tehnologice și economice; facilități acordate de stat pent ru crearea de noi
întreprinderi și noi locuri de muncă, în special în zonele cu subocupare ridicată; trecerea la noi
forme de angajare (pe timp parțial sau cu orar redus, angajarea cu contract de muncă pe durată
determinată etc.); instituirea unui sistem d e sprijinire a șomerilor care doresc să devină
întreprinzători particulari (consultanțe gratuite, credite preferențiale); acordarea de credite

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

27
avantajoase agenților economici care angajează șomeri; limitarea cumulului de funcții pentru
ocuparea locurilor d e muncă vacante cu prioritate de către șomeri ș.a.m.d.
Măsurile care privesc populația ocupată au ca scop prevenirea fenomenului de șomaj, prin
crearea unor posibilități suplimentare de împărțire a muncii între cei angajați și menținerea astfel,
a locurilo r de muncă existente. Aceasta presupune o reîmpărțire a muncii la scara economiei și
afirmarea unor noi principii de organizare a muncii și producției. Desigur, acest deziderat nu
trebuie să încalce principiul potrivit căruia nivelul salarizării trebuie să fie în concordanță cu
dinamica productivității muncii. De asemenea, protejarea populației ocupate poate fi realizată și
prin eforturile conjugate ale statului și angajatorilor de a facilita perfecționarea sau recalificarea
posesorilor forței de muncă, din acele unități (private sau de stat) confruntate cu probleme de
restructurare.
Cel mai puternic remediu, însă, pentru diminuarea șomajului este creșterea
economică de ansamblu, care presupune un volum ridicat al investițiilor productive din
economie și im plicit sporirea numărului de locuri de muncă. În literatura de specialitate, întâlnim
și o clasificare pe grupe a măsurilor pentru ocuparea forței de muncă și diminuare a șomajului,
astfel:
 măsuri care vizează o mai bună repartiție a fondului total de munc ă prin: reducerea duratei
săptămânale de lucru; scăderea vârstei de pensionare; prelungirea școlarizării obligatorii;
extinderea locurilor de muncă cu program redus; creșterea timpului afectat ridicării calificării;
 măsuri care se referă la îndepărtarea de pe piețele muncii a unor categorii de ofertanți,
precum: descurajarea muncii salariale feminine; exilarea sau returnarea lucrătorilor străini
imigranți nenaturalizați încă; interzicerea sau restricționarea imigrării etc.;
 măsuri care vizează inversarea pr ocesului de substituire a factorilor de producție; dacă în
procesul industrializării munca era substituită prin capital, în prezent, se mizează pe
extinderea sectorului prestator de servicii și, deci, pe o reducere a substituirii muncii prin
capital;
 măsur i care asigură creșterea mobilității populației active, prin: îmbunătățirea conținutului
învățământului și asigurarea unei structuri adecvate a acestuia; orientarea profesională a
tinerilor spre domeniile cele mai dinamice ale activității economic -sociale; facilitarea
deplasării oamenilor la noile locuri de muncă etc.
 măsuri care se referă la crearea de noi locuri de muncă pe bază de investiții, în special în
domeniile și sectoarele cu șanse reale de dezvoltare în viitor.
Prin conținutul lor,măsurile anti-șomaj au efecte directe și indirecte asupra economiei
oricărei țări. În general,politicile utilizate în lupta contra șomajului sunt de 2 tipuri:

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

28
 Politicile pasive se referă,dintr -un punct de vedere,la indemnizația de șomaj. În opinia
multor economiști,aceasta din urmă nu face decât să scadă presiunea financiară care
apasă asupra persoanelor disponibilizate,fară a avea un efect pozitiv asupra volumului
global al șom ajului.Din alt punct ,ele vizează reducerea numărului populației active prin
pre-pensionari,creșterea perioadei de formnare a tinerilor.
 Politicile active presupun o intervenție clară pe piata muncii ,influențând real nivelul
global al ocuparii,prin subven ții,in scopul reducerii costului salarial al firmelor si al
promovării creării de noi locuri de muncă ,dar si prin stagii de formare profesională.
 Dintre politicile de combatere a șomajului se remarcă: organizarea de cursuri de
(re)calificare pentru cei ca re vin pe piața muncii fară o calificare corespunzătoare;
stimularea agenților economici in extinderea activitații economice; încurajarea
investițiilor; acordarea de facilitați întreprinderilor care angajează șomeri de lungă durată
și tineri; încurajarea e fectuării unor lucrări de utilitate publică; dezvoltarea serviciilor
publice în limite raționale; extinderea ocupării atipice.

3.2.2. Efecte social -economice ale șomajului

Fenomenul șomajului generează o serie de costuri atât personale, familiale, cât și
sociale. Costul individual al șomajului este egal cu diferența dintre salariul real pe care salariatul
îl pierde atunci când intră în șomaj și indemnizația sau ajutorul de ș omaj acordate acestuia de
către autoritatea publică. Efectele șomajului se răsfrâng nu numai asupra celor care au intrat în
șomaj, ci și asupra celor care fac parte din populația ocupată, deoarece aceștia participă cu o
parte din veniturile lor la constitu irea fondurilor publice de asigurări sociale. Un alt cost
important al șomajului îl constituie (în anumite condiții) pierderile de producție și de venit pe
care acesta le antrenează. Sintetizând, se poate aprecia că șomajul reprezintă un fenomen care
afect ează, în diferite măsuri, toate țările lumii și care are numeroase consecințe economice și
sociale negative. Dintre cele mai importante, amintim:
– inutilizarea și pri n aceasta, irosirea unei părți din resursele de muncă ale unei țări, aspect cu
atât mai neg ativ cu cât societatea suportă cheltuieli însemnate cu educația și pregătirea forței
de muncă neocupate, cheltuieli care rămân încă nerecuperate;
– conduce la reducerea veniturilor populației și la creșterea tensiunilor sociale, constituind un
factor de scăd ere a standardului de viață și de înrăutățire a calității vieții;
– contribuie la creșterea costurilor sociale pe care o economie trebuie să le suporte sub forma
ajutoarelor de șomaj.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

29

3.3. Relația inflație – șomaj

În ultima perioadă, inflația galopantă și șomajul au constituit trăsături esențiale ale
circuitului economic. Așa numita dilemă: ori inflație, ori șomaj,7 s-a transformat în creștere a
ambelor dezechilibre macroeconomice. O anumită perioadă de timp s -a crezut că unul din
costurile red ucerii șomajului este creșterea ratei inflației.
Definirea șomajului și a șomerului a devenit o necesitate datorită faptului că există
persoane care nu lucrează, dar care nici nu vor să lucreze.
„În anul 1958, A.W. Phillips a construit un grafic în care – situând pe abscisă rata
șomajului, iar pe ordonată, date relevând rata inflației – a reprezentat date luate din situația
economică a Angliei, pentru aproape 100 de ani (1861 -1957). Rezultatul s -a materializat într -o
curba convexă, a cărei interpretare pe termen scurt se deduce din graficul care, în lucrările de
specialitate, se numește Curba Phillips.”8

Figura 3 .1 Curba lui Philips
Sursa: Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie,Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj -Napoca,
2006

„Phillips a constatat că pe termen scurt , între rata creșterii salariilor și cea a șomajului există
o corelație inversă, în sensul că rata șomajului este cu atât mai redusă, cu cât nivelul salariilor se
majorează mai repede. Conform Curbei lui Phil lips pe termen scurt, există o rată a șomajului (de

7 Postelnicu, Gh, Macroeconomie , Ed. Napoca Star, Cluj -Napoca, 1997, p. 267
8 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh ., op. cit ., pp. 249 -250

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

30
5,5%), pentru care inflația salarială ar fi nulă . În baza unei asemenea judecăți, s -a ajuns la ideea
că lumea ar avea de ales între inflație și șomaj. Chiar în lipsa noțiunilor de stagflație și mai ales
slumpflație , există însă rezerve față de o asemenea alegere . Motivul îl reprezintă faptul că, în
perioada contemporană, legătura dintre inflație și șomaj, precum și curba lui Phillips, sunt
determinate de numeroși factori de influență .”9
„Între 1960 -1970, p oliticile economice generate de teoria lui Phillips au oferit alternative
plauzibile între inflație și șomaj, dând ocazia guvernului american să opereze, pe termen scurt, cu
diverse combinații între rata inflației și cea a șomajului. Actualmente, însă, pre țurile pot fi
anticipate; ca urmare, există șanse mari ca rata așteptată a inflației să difere din ce în ce mai puțin
de rata ei înregistrată. Astăzi, forma Curbei Phillips se apropie tot mai mult de verticală,
dovedind că rata inflației are o traiectorie relativ independentă de nivelul șomajului.”10

3.4. Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piata muncii:

 Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin legislație.
Împiedică intrarea pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt dispuși să lucreze
sub aceasta limită, obligându -i să rămână șomeri. Creșterea salariului real minim impus peste
cel mai mic preț al ofertei, are ca efect creșterea șomajului:

 Limitarea numărului de angajatori . Cu câteva excepții, legislația muncii nu permite
persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o barieră pe piața muncii prin faptul că sunt
blocate o multi tudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în competiție directă cu cele oferite
de societățile comerciale, cu efecte pozitive asupra șomerilor și salariaților.
 Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale . Accesul pe piața muncii (dreptul la
muncă) al oricărui cetățean este condiționat de cumpărarea asigurarilor sociale prin
intermediul contribuțiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara
asigurarile sociale este sancționat cu eliminarea sa de pe piața muncii.
 Certificarea profesională . Condiția deținerii unei diplome corespunzatoare meseriei în care
urmează să acționeze un cetățean, impusă prin intermediul legislației muncii, este o barieră la
intrarea pe piața muncii pentru p ersoanele autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și
aptitudinile necesare pentru a se angaja în acea ramură economică.

9 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., op. cit ., p. 250
10 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., op. cit ., p. 251

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

31
3.5. Modalități de calcul

Indicatorii statistici prin care se apreciază șomajul se determină în practică prin anum ite
metode statistice, folosind surse de date specifice. În general, în statistica Națiunilor Unite, se
identifică patru surse mari de informații, care au la bază metode și procedee particulare, cum ar fi
sondajele statistice sau culegerea datelor de la di verse instituții pubice. Aceste surse de date au
anumite coduri, s pecificate pentr u fiecare țară . Prima sursă (ce are codul BA) o constituie
anchetele prin sondarea forței de muncă. A doua sursă (E) o constituie estimările oficiale. Aceste
date statistice sunt estimări oficiale oferite de diverse instituții naționale și, de regulă, se bazează
pe informații combinate, rezultate din una sau mai multe surse. A treia sursă (FA) este
reprezentată de statisticile asigurărilor sociale. Aceste statistici sunt deriv ate din înregistrările,
acolo unde există, a celor înscriși în sistemul asigurărilor sociale. A patra sursă (NA) o reprezintă
statisticile oficiilor forței de muncă. Acestea se referă în general, la numărul persoanelor care
caută de lucru, înregistrate la oficiile forței de muncă. Persoanelor fără loc de muncă se pot
adăuga cele aflate în grevă, temporar bolnave sau incapabile de muncă. Unii din cei înregistrați
sunt deja angajați și caută un loc de muncă suplimentar sau schimbarea locului de muncă. În
țările dezvoltate, ca Japonia, Suedia, Franța sau Statele Unite, procedeul principal de obținere a
datelor statistice privind șomajul îl constituie anchetele prin sondaj. În S.U.A., de exemplu, în
fiecare lună, Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departam entului de Muncă al Statelor Unite
calculează și publică numărul șomerilor, al populației ocupate și al celor din afara forței de
muncă. Pentru aceasta se realizează un sondaj având ca perioadă de referință săptămâna care
conține ziua a douăsprezecea din f iecare lună. Se alege aleator un eșantion reprezentativ de
59.500 gospodării, din 729 localități diferite, astfel în cât să se asigure reprezentativitate din
punct de vedere al repartiției geografice și demografice a populației. Intervievatori special
pregătiți adresează aceleași întrebări fiecărei persoane din eșantion, în urma cărora se identifică
statutul acesteia: angajat, șomer sau în afara forței de muncă. Criteriile în funcție de care se
încadrează persoanele în aceste categorii respectă cu strictețe recomandările Biroului
Internațional al Muncii. În România, numărul de șomeri se determină prin mai multe metode:
recensământ, ancheta prin sondaj, prelucrarea datelor oferite de instituții guvernamentale, ca
Ministerul Muncii și Protecției Sociale. În af ara recensămintelor, efectivul șomerilor și rata
șomajului se determină și prin alte metode statistice aplicate de către Institutul Național de
Statistică (I.N.S.) și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (M.M.S.S.).

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

32

4. ANALIZA RATEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂ NIA vs. UNIUNEA
EUROPEANĂ

4.1. Studiu privind rata șomajului în România

Un studiu , publicat in WALL -STREET arată ca rata șomajului a scăzut la 3,9% în luna
decembrie a anului trecut, de la 4% în noiembrie, iar numărul șomerilor s -a redus la 354.000
persoane.
Potrivit Institutul Național de Statistică , rata șomajului la bărbați a fost cu 0,8 puncte
procentuale mai mare decât la femei, valorile respective fiind 4,2% în cazul persoanelor de sex
masculin și 3,4% în cazul celor de sex feminin .
În funcț ie de nivelul de studii:
– 8,1% în cazul absolvenț ilor învățământului scăzut
-7,2% în cazul absolvenților învațămân ului mediu
Pe sexe, diferența dintre cele doua rate ale ș omajului a fost de 1,7 puncte procentuale:
-7,5% la barbaț i
-5,8% la femei
Pe medii de rezidență, diferență este de 0,4% puncte procentuale:
– 7% in mediul urban
-6,6% in mediul rural
Rata șomajului d e lungă durata, în care persoana este în șomaj de minim un an, a fost de 3%, iar
incidența șomajului de lungă dura tă (ponderea persoanelor aflate în șomaj de un an și peste în
total șomeri) a fost de 43,9%.
Pentru tineri (15 -24 ani), rata șomajului de lungă durată (în șomaj de șase luni și peste) a fost de
13,1%, iar inc idența șomajului de lungă durată în rândul tineret ului de 60,6%.
Ce valori a înregistrat populația activă anul trecut ?
Anul trecut, populația activă a României numără 9,008 milioane persoane, din care 8, 654
milioane erau persoane ocupate și 354.000 șomeri.
În ceea ce privește rata de ocupare a populației în vârs tă de muncă (15 -64 ani), aceasta a fost
anul trecut de 66 %, în scădere față de anul anteri or. Ca și în anii anteriori, rata de ocupare a
populației era mai mare la bărbați ( 75,2%, față de 56,6% la femei) și pentru persoanele rezide nte
în mediul ru ral (63,9%, față de 67,8% în mediul urban).

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

33
Rata de ocupare a tine rilor (15 -24 ani) a fost de 24,4 %, iar cea a persoanelor vârstnice (55 -64
ani) de 41,1%.
Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare s -a înregistrat în rândul absolvenților învățământului
superior ( 89,2%). Erau ocupate 68,6% dintre persoanele cu nivel mediu de educație și numai
44,4% dintre cele cu nivel scăzut de educație.
Salariații, în creștere față de anul precedent (+ 80.000 persoane), au deținut în con tinuare cea mai
mare pondere (75,8 %) în totalul populației ocupate. În anul 2019 lucrătorii pe cont propriu și
lucrătorii familiali neremunerați reprezentau 23,1% din populația ocupată.
Lucrătorii calificați în agricultură, silvicultură și pescuit reprezentau 18,1% din totalul populației
ocupate. Ponderi însemnate în totalul populației ocupate dețineau și muncitorii calificați ( 16,1%),
specialiștii în diverse domenii de activitate ( 15,6%) și lucrătorii în domeniul serviciilor ( 15,2%).
Din totalul persoanelor ocupate, 21,2% lucrau în sectorul agricol, 31,1% în industrie sau
construcții și 4 8,6% în servicii. În activitățile neagricole erau ocupate 6,837 milioane persoane,
ponderi semnificative în rândul acestora fiind deținute de cele care își desfășurau activitatea în
industria prelucrătoare (24,0%), comerț (18,6%) și construcții (10,5 %).
Din totalul persoanelor ocupate, 619.000 persoane (7,1 %) erau cu program parțial.
Marea majoritate a persoanelor ocupate cu program parțial lucrau în sectorul agricol ( 85,8%).
În anul 2019 , durata medie efect ivă a săptămânii de lucru pentru activ itatea principala a fost de
38,9 ore pe săptămâna, iar 148.000 persoane au desfășurat și activități secundare, lucrând în
medie 13,5 ore pe săptămâna.

4.2. Studiu privind șomajul în România vs. UE

O statistică asupra somajului din Romania vs. din statele UE: Șomajul în rândul tinerilor
din România, mai mare decât media din statele Uniunii Europene
Cu o rată a șomajului de doar 3,9% înre gistrată la nivel național și cu mai puțin de 354.000 de
șomeri, România ocupă o poziție fa vorabilă în rândul statelor din Uniunea Europeană, aflându -se
in top 10 al celor mai reduse rate ale șomajului. Deși, în general, țara noastr ă ocupă o poziție mai
bună la capitolul șomaj decât state pre cum Grecia (cu o rată a ș omajului de 25%), Spania
(22,2 %) sau chiar Cipru (16,3 %), România este pe o poziție nefavorabilă atunci când vine vorba
de șomajul în rândul tinerilor. Astfel, potrivit datelor raportate de Institutul de Statistică la
Eurostat (biroul de statistică al Comi siei Europene), rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste
de sub 25 de ani este de 24 ,4% în România, peste media europeană de 6,3%. Totuși, situația din

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

34
România este mai bună decât cea din state precum Spania (cu un șomaj record în rându l tinerilor,
de 22,2%), Grecia (25 %) și C ipru (16,3 %).
Rata șomajului furnizată de INS este calculată conform standardelor Biroului Internațional al
Muncii (BIM) și include persoanele care îndeplinesc simultan trei condiții: nu au loc de muncă,
pot să înceapă lucrul în ur mătoarele două săptămâni și și -au căutat activ un loc de muncă în
ultima lună.
O explicație a șomajului scăzut din România prin comparație cu cel din alte state o reprezintă
faptul că mulți români își doresc să aibă un loc de muncă, dar nu fac niciun efort pentru a -și găsi
o slujbă sau nu vor să înceapă să lucreze în viitorul apropiat, de aceea nu sunt prinși în statistici.
Astfel, anul trecut, 115.800 de români se aflau în această situație și formau „forța de muncă
potențială adițională“, majoritatea fiind persoane din mediul rural care nu își caută activ un loc
de muncă și care așteaptă, în general, să primescă oferte de muncă de la angajatorii care vin să îi
angajeze sezonier.
O analiză a ratei șomajului pe termen lung (care include persoanele care au sta t mai mult de un
an în șomaj) în statele din Uniunea Europeană arată că, din nou, România este pe o poziție
favorabilă. Astfel, cu o rată a șomajului de lungă durată de do ar 3,9% , țara noastră are o poziție
mai bună decât alte 18 state din Uniunea European ă.

Tabel 4. 1 Situația șomajului România vs. UE pe grupe de vârstă

Sursa : eurostat.ro

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

35

4.3. Analiza șomajului România vs. Uniunea Europeană

O perspectivă asupra șomajului structural în România
1.Definiție
Șomajul structural reprezintă acel tip de șomaj care nu rezultă din fluctuațiile ciclului economic
,ci este determinat de neconcordanța dintre cerințele angajatorilor și caracteristicile lucrătorilor
disponibili (de exemplu,pregătirea sau plasamentul geografic).O astfel de neconcordanță este
generată de modificări fundamentale în structura economiei (la nivel demografic sau
tehnologic,de pildă ),astfel încât șomajul structural este considerat de tip permanent ,o ameliorare
a acestuia fiind posibilă doar pe termen lung.
2.Evaluare analitică
Rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 3,19% la sfârșitul lunii martie 2019, mai
mică 0,12 pp decât cea din luna anterioară și mai mică cu 0,63 pp decât cea din luna martie a
anului 2018. Numărul total de șomeri la finele lunii martie, de 278.147 persoane, a scăzut cu
10.421 de persoane față de cel de la finele lunii anterioare.
Observăm c ă numărul șomerilor în anul 2011 este într -o continuă scădere pe parcursul întregului
an, spre deosebire de anul 2019, unde observăm o diminuare a scăderii, iar mai apoi o menținere
a numărului de șomeri.

Sursa:Eurostat ,Calcule BNR Figura 4.1. Rata șomajului

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

36
Fenomenul, nu mit în literatură de specialitate “efect de histerezis” ,reprezintă un prim indiciu al
creșterii șomajului structural și este determinat de faptul că,pe măsură ce se extinde perioada în
care o persoană se află în căutarea unui loc de muncă,p robabilitatea de succes scade,ca urmare
atât a deteriorării în timp a abilităților și competențelor sale,cât și a modificării cerințelor
companiilor privind pregătirea candidaților .

Indicii privind extinderea șomajului
structural în România oferă și ev oluția
curbei Beveridge(Figura 4 .2), care
ilustrează relația dintre cererea de
forță de muncă ,aproximată prin rată
locurilor de muncă vacanțe ,și oferta
de mun că disponibilă,surprinsă de rata
șomajului .
Mișcările de -a lungul curbei reflectă
,în general, influență cicl ului
economic ,atunci când rata șomajului
și cea a locurilor de muncă vacante
Sursa: Eurostat,calcule BNR

evolueaz ă în sens contrar, iar schimbăr ile de pantă sugerează acțiunea unor facto ri
structurali.Astfel,o eficienț ă sporită în procesul de căutare a locului de muncă,respectiv a
candidatului potrivit (search& matching) determina o modificare a pantei curbei Beveridge spre
interior ,în timp ce o reducere a eficienței ,relevată de creșterea simultană a celor doi
indicatori,generează modificarea pantei spre exterior.
În faza de recensiune economică,scăderea pronunțată a cererii de forță de muncă a condus la
majorarea ratei șomajului ,curba Beveridge urmând o traiectorie descendentă .Începând cu anul
2014 însă,curba a suferit multiple schimbări de pantă spre exter ior ,ceea ce indică o ineficienț ă
mai ridi cată a procesului de search& matching și,în consecință ,o creștere a șomajului structural.

Figura 4.2. Curba Beveridge RECESIUNE
REVENIRE

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

37
Estimare econometrică
În literatura de specialitate există multiple încercări de cuantificare a șomajului structural.O
măsură frecvent utilizată în acest scop este NAIRU ,definit că acea rată a șomajului care nu
generează presiuni asupra inflației.Întrucât NAIRU nu este o mărime direct observabilă
,economiștii au aplicat pe parcursul timpului diverse metode de estimare, mai des utilizată fiind
în prezent cea bazată pe diferite forme ale curbei Philips (cu așteptări adaptive sau anticipative
privind inflația).
În realizarea estimării pentr u România s -a pornit de la forma curbei Philips propusă de Gordon ,
care exprimă evoluția inflației în funcție de deficitul de cerere (aproximat prin deviația șomajului
de la NAIRU ),anticipații adaptive privind inflația și șocuri explicite de oferta . Rezultatele
obținute pe baza acest ei metodologii sugerează că rata șomajului este într -o continua scădere de
la 6% la 5%, iar inflația crescând cu jumătate de procent de la 1% la 1,5% (Figura 4 .3).
O tendință similară a fost
identificată și la nivelul
zonei euro,
estimările realizate de
OCDE, FMI și CE
punând în evidență
majorarea șomajului
structural în perioada
2014 -2019 .
Potrivit analizelor BCE,
evoluția poate fi
explicată, cel puțin în
parte, prin amploarea fenomenului de distrugere a locurilor de muncă din unele state membre,
care a condus la reducerea ratei de angajare și la dublarea ponderii șomerilor pe termen lung
comparativ cu perioada anterioară crizei.
Determinanț ii șomajului structural
Majorarea șomajului structural în România în perioada 2014 -2019 , relevată de creșterea
șomajului pe termen lung, de schimbările de pantă spre exterior ale curbei Beveridge, dar și de
majorarea NAIRU, reflectă, în esență, o deteriorare a gradului de corelare între caracteristicile
cererii și cele ale ofertei de muncă (S kill mismatch ).În plus, capacitatea economiei românești de
a crea locuri de muncă s -a diminuat de la debutul crize i, realitate care indică, pe de o parte,
repoziționarea economiei pe o structura mai competitivă, orientată spre ramuri cu o înzestrare Figura 4.3 Curba lui Philips -propusă de Gordon
Sursa: Eurostat, calcule BNR

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

38
tehnologică superioară, dar, pe de altă parte, reflectă influență inhibitoare a unor caracteristici
instituționale ale p ieței muncii (acoperirea cu contracte colective, nivelul taxării muncii, politică
salariului minim). O influență în sensul creșterii șomajului structural exercită caracteristicile
demografice ale țării, migrația sau îmbătrânirea populației reducând șansele companiilor de
identificare a candidaților potriviți.
Skill mismatch
În intervalul 2014 -2019 , recensiunea a distrus pe ansamblul economiei circa 700 de mii de locuri
de muncă, pierderea fiind localizată în special în industrie (circa jumătate ) și în cons trucții,
aceste sectoare având în structura angajaților cele mai ridicate ponderi ale muncitorilor
necalificați. Redimensionarea unor sectoare dezvoltate excesiv în perioada precriză
(construcțiile) și modificarea structurii producției în favoarea sectoare lor mai competitive, de
tipul industriei auto și al serviciilor IT& C, a amplifica t neconcordanță dintre competent ele
solicitate de companii și cele oferite de candidații potențiali, îngreunând procesul de recuperare a
locurilor de muncă pierdute (numai jum ătate dintre acestea au fost recâștigate până în aprilie
2019 ). .Necorelarea cererii cu oferta de muncă este ilustrată de ponderea mai mare a șomerilor
cu nivel redus de pregătire în totalul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă,
comparativ cu ponderea salariaților cu
același nivel de educație în numărul
total de angajați, decalajul fiind în
creștere în ultimii ani .
Situația este opusă în cazul
persoanelor cu nivel mediu și ridicat de
instruire, deficitul de oferta fiind mai
pronunțat în cazul personalului cu
pregătire ridicată.
Aceeași imagine rezultă din datele
microscopice, mai mult de jumătate
dintre companiile care activează în
mediul privat afirmând că unul dintre

Sursa : Sondajul BNR privind comportamentul firmelor pe pia ța muncii

cele mai importante obstacole în realizarea de angajări este reprezentat de insuficiența
personalului cali ficat (Figura 4 .4 ).
Figura 4.4. Insuficient personal calificat

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

39
Din per spectiva capacității sistemului educațional de a genera personal cu o calificare
corespunzătoare, mai mulți indicatori sugerează deficiențe general de pregatire rămâ ne foarte
scăzut, rezultatele obț inute la testele PISA (Programul pentru evaluarea Internaț ională a Elevilor)
plasând elevii români semnificativ sub media OCDE. Printre factorii determinanți, pe primele
poziții se află deficitul de cadre didactice în mediile dezavantajate

socio -economic (doar 2 la sută dintre
absolvenți urmând o carieră în
învățământ, comparativ cu 10 la sută
în cadrul UE ) și rată ridicată a
abandonului școlar.
În al doilea rând, specializarea
excesivă a studenților români în
științe sociale, afaceri și drept(mai
mult de jumătate, cu 18 puncte
procentuale peste media UE -27),
deficitul de absolv enți în științe exacte
(Figura 4 .5 ), dar și restrângerea

Sursa: Unesco

severă a învățământului profesional (până la dispariție în unele specialități ) indică necesitatea
unei politici active de orientare a tinerilor spre domeniile de interes pentru economie.
Pe acest fond, rata șomajului în rândul tinerilor este foarte ri dicată (pe ste 23 la sută), indi ferent
de nivelul de pregătire.
Caracteristicile instituționale ale pieței muncii
Ritmul în care economia creează noi locuri de muncă depinde în mod esențial de o serie de
factori instituționali, cum ar fi nivelul de impozitare a munci i, politică salariului minim sau
gradul de utilizare în economie a contractelor colective. În cazul României, potrivit unui sondaj
realizat de BNR în rândul companiilor nefinanciare la finele anului 2014, 75 la sută dintre firme
consideră impozitarea ridic ată a muncii că fiind cel mai important obstacol în realizarea de noi
angajări. De asemenea, aproape jumătate dintre companii susțin că majorarea salariului minim
Figura 4.5. Absolvenți de studii superioare

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

40
afectează negativ angajările viitoare, efectul inhibitor al acestui favor devenind cu atât ma i
relevant în contextul creșterii accelerate a salariului minim în peri oada 2014 -2019 .
În același sens, acționează rigiditatea reală a salariilor, indusă de utilizarea pe scară largă a
contractelor colective de muncă, care oferă angajaților existenți o putere mai mare de negociere.
Potrivit sondajului menționat anterior, circa 60 la sută dintre firme aplică un astfel de contract,
acesta fiind de altfel principala cauza a indexării salariilor cu inflația din trecut; potrivit
estimărilor interne, o astfel de practică salarială majorează cu circa 3 puncte procentuale
probabilitatea că o firma să limiteze recrutările viitoare.

Factori demografici
Dincolo de aspectele calitative ale ofertei de forță de muncă, gradul de necorelare cu cererea este
accentuat de factorii cantitativi, care decurg din modificările demografice(migrația, îmbătrânirea
populației). Astfel, România s -a confruntat în ultimii ani cu o deteriorare continuă a ponderii
persoanelor cu vârstă sub 40 de ani în totalul populației (de la mai mult de jumătate înainte de
anul 2008 la circa 45 la sută în anul 2004), concomitent cu o scădere a natalității care persistă
inclusiv în anul 2019 .
Peste un sfert dintre ș omeri au intre 40 -54 de ani (ROMÂ NIA)
Peste un sfert dintre șomeri au î ntre 40 -54 de ani. Nu spune nimeni ca șomajul în râ ndul tinerilor
nu e foarte sus, dar grafic, ponderile se î mpart ca mai jos:
E drept, există argumente psihologice pentru care tinerii reușesc să se angajeze mai dificil.
Unii tineri au așteptări salariale nerealiste. Mulți dintre cei care au absolvit o facultate cred că ar
trebui să fie plătiți cu 3000 de lei lunar doar pentru că au rate de 1500 de lei și le mai trebuie și
ceva pe lângă, pentru a putea trăi. Prea puțini se gândesc la lipsa de experiență, la
productivitatea lor sau la care este valoarea adăugată pe care o aduc firmei.
Absolvirea unei facultăți sau obținerea unui masterat sau doctorat nu te face un mai bun
practician. Există uneori concepția că, cu cât avans ezi din punct de vedere al cunoștințelor
teoretice, cu atât mai bun practician vei fi. Și prin urmare, trebuie să fii plătit mai mult. Sper să
nu fiu înțele asă greșit: educația este vitală și valoroasă. Dar școala nu este de ajuns.
Unii tineri au așteptăr i nerealiste privitoare la ceea ce presupune job -ul respectiv. Dacă nu ești
dispus s -o iei de jos și să urci profesional treaptă cu treaptă așteaptă -te să fii refuzat de mai mulți
angajatori.
Părinții. Uneori te bazezi pe ei mai mult decât e cazul. În ziu a pensiei primești o parte din bani,
mai faci o învârteală și mai faci un ban mărunt cât să -ți permită să treci luna. Practic, până nu îți

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

41
găsești ceva care să se muleze pe gustul tău, nu te gândești serios să te angajezi. Puțină
independența îți va prinde bine, chiar dacă la început îți va fi mai greu.
În medie, un adult cheltuie 811 lei/luna, potrivit datelor Statisticii, în vreme ce un șomer alocă
pentru cheltuieli 505 de lei lunar. Diferența/șomer este de 306 lei pe luna. Într -un an se strâng
3672 de l ei/șomer/an, bani care nu intră în economie. Întrucât avem 354.000 șomeri, asta
înseamnă peste o jumătate de miliard de euro anual care nu intră în consum în fiecare an.

Figura 4.6 . Ponderea șomerilor după educație , în masa de șomeri (%)
Sursa : economie.hotnews.ro

Șomajul în rândul absolvenților de învățământ superior este mai redus decât în cazul celor care
au terminat liceul și redus și mai tare față de cei care au terminat gimnaziul sau școala
profesională.
Politicile fiscale nu au fost întotdeauna î n dir ecția reducerii ș omajului
Nivelul salariului minim influențează (relația de cauzalitate vine dinspre salariul minim către
șomaj și nu invers) rata șomajului pentru tineri cu vârste între 15 -24 de ani .
Referi tor la piață forței de muncă, dacă taxarea forței de muncă este o problema atunci soluția
trebuie să răspundă direct acestei probleme. Reducerea CAS este o astfel de soluție. Dar
creșterea salariului minim nu este. Având în vedere că există o relație de ca uzalitate d inspre
salariul minim către rata șomajului pentru persoane cu vârste în 15 -24 de ani orice soluții care au
în vedere red ucerea fiscalității pentru forța de muncă ar trebui să nu ignore acest rezultat. De
exemplu, reducerea CAS pentru angajator concomitent cu creșteri repetate ale salariului minim

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

42
vor anula atât efectul pozitic al reducerii CAS pentru economie. În același timp, considerând
efectul salariul ui minim asupra șomajului în rândul tinerilor, vor există presiuni asupra bugetului
de la șomaj mai mare în rândul tinerilor dar și din lipsa efectului pozitiv al reducerii CAS.
Clasa politică din România și tehnocrații din jurul ei au nevoie de o înțelege re mai bună a
modului în care această piață reacționează la "soluțiile" oferite de diferitele guverne. Prin această
analiză nu propun eliminarea salariului minim. Propun că soluțiile de reducere a fiscalității forței
de muncă să țină cont de acest rezultat . Din punctul meu de vedere o soluție mai bună pentru a -i
ajută pe cei cu venituri mici este întodeauna reducerea taxelor atât pentru forță de muncă cât și
pentru consum.

Figura 4.7 . Procentajul angajaților part -time (total) cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în
România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Graficul reprezentat mai sus prezintă ponderea totală a angajaților part -time, cu vârstă cuprinsă
între 15 -24 ani.
Se înregistrează în cazul României, în anul 2014 o valoare de 5,4% angajați part -time cu vârsta
menționată mai sus, din totalul populației active; în paralel cu această valoare înregistrându -se la
nivelul Uniunii Europene 5,1% angajați part -time din totalu l populației active, aceas tă valoare
crescând în anul 2015 cu 1,9 %, atingând un procentaj de 7%.
0.02.04.06.08.010.012.014.016.018.020.0
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana (28 tari ) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

43
În același an, la nivelul României se observă o creștere a procentajului cu 2,5% față de anul
2014 , exprimând valoarea de 7,9% angajați part -time din totalul p opulației active.
Atât în Uniunea Europeană cât și în România, procentajul nu prezintă un nivel constant în
următorii ani. România prezintă între anii 2016 -2019 valori fluctuante, urmând că din anul 2016
să se înregistreze o creștere continuă a valorilor e xprimate de la 7,5% la 16,9% (maximul) față
de UE ,care înregistra valori aproximativ constante până în anul 2017 când se atingea punctul
maxim de 19,5% urmată de o instabilitate în următorii doi ani.
Spre deosebire de anul 2018 , când se înregistrau primel e valori 18,0% în UE, respectiv 16,2% în
România, anul 2019 prezintă o scădere relativ vizibilă, reducându -se astfel rata șomajului la
nivelul României și a Uniunii Europene.

Figura 4.8 . Procentajul angajaților part -time (de sex masculin ) cu vârsta cuprinsă între 15 –
24 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

În timp ce în figura 4.7. s-a prezentat ponderea totală a angajaților part -time cu vârstă cuprinsă
între 15 -24 ani, în cea alăturată se prezintă ponderea angajaților de sex masculin.
Valorile înregistrate în graficul de mai sus, atât la nivelul României cât și la nivelul Uniunii
Europene prezintă diverse fluctua ții. Se observă o scădere continuă din anul 2016 , când la
0.01.02.03.04.05.06.07.08.09.0
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana (28 tari) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

44
nivelul UE se înregistra valoarea minimă de 4,8% angajați part -time de sex masculin din totalul
populației active ,până la 5,7% în anul 2019 , această valoare fiind cota maximă.
Procentajul cu privir e la România are o evoluție instabilă în primii 4 ani, valorile exprim ate
având un caracter fluctuant . În anul 2015 se exprimă o valoare maximă de 9,0% angajați part –
time de sex masculin din totalul populației active, corelată cu o valoare minimă de 5,9% angajați
part-time de sex masculin în anul 2017,urmând ca în anul 2018 să avem o creștere cu 2,1% adică
8% ,iar în anul 2019 să se ajungă la cota de 7,2% din totalul angajaților part -time de sex
masculin.

Figura 4.9 . Procentajul angajaților part -time (de sex feminin) cu vârsta cuprinsă între 15 –
24 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

În cazul României, ponderea angajaților part -time de sex feminin din totalul populației active
indică o valoare cons tantă de 4,0% în anii 2016 -2017 , diferențiată față de ceilalți ani, când
evoluția valorilor are un caracter fluctuant, exprimându -se valoarea maximă 6,3% în anul 2015.
În perioada 2016 -2017 și la nivelul Uniunii Europene ponderea angajaților part -time de s ex
feminin s -a menținut constantă, cu o valoare de 7,8% ,valorile următoare fiind păstrate la pragul
de 8,9 % în anul 2019.

0.01.02.03.04.05.06.07.08.09.0
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana (28 tari) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

45

Figura 4.10 . Procentajul angajaților part -time (total) cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în
România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Rata șomajului cu privire la Uniunea Europeană s -a redus începând cu anul 2014 (4,1%), până în
anii 2016 -2017 (3,5%) inclusiv, urmând ca valorile procentuale să se afle într-o continuă creștere,
unele menținându -se constante: 3,5% î n anii 2016 -2017 , 4,1% în 2019 ;
Astfel, creșterea numărului angajaților part -time cu vârstă cuprinsă între 25 -54 ani, determina
scăderea ratei șomajului cu 0,4% în decursul anilor 2014 -2018. În 2019 se observă o ușoară
creștere a numărului de angajați cu 0,4 %.
În ceea ce privește situația României la acest capitol, datele analizate ne arată o evoluție
fluctuantă a valorilor procentuale, în anul 2 014 înregistrându -se 2,5 % angajați part -time cu
vârstă cuprinsă între 25 -54 ani din totalul populației active, urmată de o creștere cu 0,2 % puncte
procentuale în anul 2015 față de anul anterior, în anii 2016 -2017 valorile rămânând constante
:2,4%.
Anul 2018 se evidențiază prin ușoara scădere cu 0,1% puncte procentuale față de anii 2016 –
2017 , atingând cota de 2,3 %.
Pe parcursul anului 2019 , rata șomajului este într -o ușoară creștere datorită diminuării valorilor
procentuale ale angajaților part -time cu vârstă cuprinsă între 25 -54 ani, până la 2,4% .

0.00.51.01.52.02.53.03.54.04.5
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

46

Figura 4 .11. Procentajul angajaților part -time (de sex masculin) cu vârsta cuprinsă între
25-54 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Pe sexe, rata șomajului pentru bărbați în Uniunea Europeană, cu vârstă cuprinsă între 25 -54 ani o
depășește pe cea a femeilor , în anul 2 014 înregistrându -se o valoare procentuală a angajaților
part-time din totalul populației active : 2,4% persoane de sex masculin, respectiv 6,1% persoane
de sex feminin.
În ambele cazuri, valorile procentuale se află în creștere de la 1,8%, când se înregistrează punctul
minim în ceea privește numărul bărbaților angajați part -time cu vârs tă cuprinsă între 25 -54 ani:
1,8% (20 16) până la 2,4% când se atinge valoarea maximă în anul 2019 , rata șomajului
menținându -se constantă .
În cazul persoanelor de sex feminin, în UE valoarea minimă a angajaților part -time cu vârstă
cuprinsă între 25 -54 ani din totalul populației active se înregistrează în anul 2017: 5,4 %, urmată
de o evoluți e fluctuantă a pro centelor potrivit graficului 4 .13, în 20 19 atingându -se o valoare
maximă de 6,2%, ceea ce exprimă o diminuare semnificativă a ratei șomajului cu privire la
persoanele de sex feminin. Observăm o ușoară scădere a valorilor cu 0,8% puncte pr ocentuale în
anul 2019 .
România are o rată a șomajului mult mai ridicată comparativ cu cea a Uniunii
Europene în ceea ce privește atât angajații part -time de sex masculin cât și cei de sex feminin.
0.00.51.01.52.02.53.03.5
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

47

Figura 4.12 . Procentajul angajaților part -time (de sex feminin) cu vârsta cuprinsă între 25 –
54 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Totuși, numărul persoanelor de sex masculin are o evoluție instabilă de la an la an: în 2014 s-a
înregistrat o valoare de 2,9%, care a crescut semnificativ în anul următor (20 15), în 2016 se
observă o scădere cu 0,2 % puncte procentuale, urmând mai apoi o scădere în intervalul anilor
2017 -2019 până la 2,7%.
În 2018 -2019 , are loc o menținere a valorilor procentuale în ceea ce privește angajații part -time
de sex masculin, cu vârstă cuprinsă între 25 -54 ani din totalul populației active ,în 2015
atinga ndu-se valoarea maximă de 3,2%. În ceea ce privește persoanele de sex feminin,în
România, valoarea maximă se înregistrează în anul 2015 (2,1%) , iar valoarea minimă în anul
2016 (1,6 %).
Rata de ocupare a forței de muncă
În anul 2015 populația activă a României era de 9159 mii persoane, din care 8535 mii erau
persoane ocupate și 624 mii erau șomeri .
În anul 2019, 192,6 mii persoane ocupate cu program parțial doreau și erau disponibile să lucreze
mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de
persoane a reprezentat 2,1% din populația activă, 2,2% din populația ocupată și 31,1% din
numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parțial. Față de anul precedent,
numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 10,7 mii.
0.01.02.03.04.05.06.07.0
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

48
Forța de muncă potențială adițională cuprindea 115,8 mii persoane, în scădere cu 51,3% față de
anul anterior (scădere realizată atât pe fondul reducerii generale a populației inactive de 15 -74
ani – cu 71,0 mii persoane dar și pe seama creșterii cu 50,9 mii a persoanelor inactive care nici nu
căutau un loc de muncă și nici nu erau disponibile să ȋnceap ă lucrul) . Rata șomajului este cel mai
vizibil indicator rezultat din Ancheta forței de muncă în gospodării, utilizat pentru a caracteriza o
multitudine de aspecte economice și sociale. Alături de acesta, pentru a oferi o imagine completă
a situației și ev oluției pieței muncii, INS publică, cu periodicitate anuală, un set de 3 indicatori,
reprezentând categorii de populație ocupată sau inactivă având unele similitudini cu populația în
șomaj și grade diferite de atașament față de piața muncii (comparativ cu situația standard a
categoriei din care fac parte) și anume:
– persoane subocupate;
– persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul;
– persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înc eapă lucrul.
Ultimii 2 indicatori („persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să
înceapă lucrul” și „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să
înceapă lucrul”), alcătuiesc împreună „forța de muncă potențială adițională”. Setul de 3
indicatori constituie „arii” de întrepătrundere între populația ocupată și cea în șomaj, pe de o
parte, și între șomeri și populația inactivă, pe de altă parte, după cum se poate observa din figura
4.14.

Figura 4.13. Categor ii de populație în România (2015 )
Sursa: trb.ro/rata -de-ocupare –si rata somajului -2015

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

49

Figura 4.14. Categor ii de populație în România (2019 )
Sursa: insse.ro

În anul 2019 , rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 ani) a fost de 61,4 %, în
creștere față de anul anterior cu 0,4 puncte procentuale. Ca și în anii anteriori, rata de ocupare era
mai mare la bărbați (69,5%, față de 53,2% la femei) și pentru persoanele rezidente în mediul
rural (61,7%, față de 61,3% în mediul urban).

Figura 4.15. Evoluția ratei de ocupare a populației de 15 ani și peste, pe grupe de vârstă
Sursa : trb.ro/rata -de-ocupare –si rata somajului -2019
Rata de ocupare a tinerilor (15 -24 ani) a fost de 21,4% bărbați,16,5% femei , iar cea a persoanelor
vârstnice (55 -64 ani) de 47,9% bărbați ,34,3 % femei .

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

50

Figura 4.16 . Rata șomajului pe grupe de vâr stă, sexe și medii, în anul 2019
Sursa : trb.ro/rata -de-ocupare –si rata somajului -2019

Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 4,9 puncte procentuale ( 16,5% la
femei față de 21,4% la barbati ) in cazu l persoanelor cu varsta cuprinsă î ntre 15 -24 ani , iar pe
medii de rezidență de 8,8 puncte procentuale 24,4% în urban față de 15,6% în rural) în aceeasi
categorie de v ârstă.
Rata șomajului avea nivelul ce l mai ridicat ( 21,4%) în rândul tinerilor de sex masculin (15-24
ani).Șomajul a afectat în măsură mai mare absolvenții învățământului scăzut și mediu, pentru
care rata șomajului a fost de 8,1%, respectiv 7,2%. Rata șomajului a fost de doar 4 ,1% în cazul
persoanelor cu studii superioare.

Figura 4.17 . Persoane subocupate în anul 2019
Sursa : insse.ro
În anul 2019, 192,6 mii persoane ocupate cu program parțial doreau și erau disponibile să lucreze
mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de
persoane a reprezentat 2,1% din populația activă, 2,2% din populația ocupată și 31,1% din

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

51
numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parțial. Față de anul precedent,
numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 10,7 mii.

Figura 4.18 . Forța de muncă po tențială adiț ională în anul 2019
Sursa : insse.ro
Din rândul populației inactive în vârstă de 15 -74 ani (5787,9 mii persoane), 115,8 mii persoane
făceau parte din forța de muncă potențială adițională (în scădere cu 121,9 mii față de anul
precedent). Dintre acestea:
• 114,9 mii erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă. În anul 2019,
raportul procentual dintre această categorie de persoane și populația activă a fost de 1,3%.
• doar un număr nesemnificativ de persoane* care făceau parte din forța de muncă potențială
adițională deși căutau un loc de muncă , nu erau disponibile să înceapă lucrul.
În concluzie, în anul 2019 , doreau să lucreze 115,8 mii persoane inactive, dar fie nu căutau de
lucru, fie nu erau disponibile să înceapă lucrul. De asemenea, ponderea persoanelor subocupate
în totalul popul ației active a fost în anul 2019 de 1,3%, în scădere cu 51.3% față de anul
precedent , în timp ce forța de muncă potențială adițională cuprindea 114,9 mii persoane, în
scădere cu 121,9 mii față de anul anterior.

În cazul persoanelor apte de muncă cu
vârstă cuprinsă între 15 -24 ani, în
Uniunea Europeană, valorile
procentuale începând cu anul 2009
(7,3%) sunt în continuă creștere până în
anul 2012 ,inclusiv ( 8,1%).
Începând cu anul 2013 , se observă o
creștere bruscă a procentelor privind
numărul persoanelor apte de muncă, cu
vârstă cuprinsă între 15 -24 ani din
Figura 4.19 . Procentajul persoanelor apte de munc ă(total), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea
Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

0.05.010.015.0
Uniunea Europeana(28 tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

52
totalul populației active, de la 7,6% (20 13) până la 8,5% (2014), iar în 2015 valorile scăzând cu
0,4% puncte pr ocentuale față de anul anterior.În anul 2016(8,3%) observăm o creștere
constantă,2017(8,4%),2018(8,5%), iar în anul 2019 avem o scădere ușoară de 0,4 puncte
procentuale (8,1%)
În cazul României se observă că valorile procentuale sunt mult mai ridicate spre deosebire de
cele din Uniunea Europeană, din anul 2010 când se înregistrează o maximă procentuală de
14,7% urmată de valori oscilante în următorii ani. Se înregistrează în anul 2009 o minimă de
11,7% .

Figura 4.20 .Procentajul persoanelor apte de muncă (de sex masculi n), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

În prezen tul grafic se observă caracterul instabil al valorilor procentuale privind persoanele de
sex masculin apte de muncă,dar care nu se află în căutarea unui job, cu vârstă cuprinsă între 15 –
24 ani din totalul populației active.
Valoarea de 6,8% exprimată în anul 2009 reprezintă o minimă procentuală în cazul României și
se corelează cu o maximă procentuală de 13,2%, înregistrată în anul 2017 . Între anii 2015 -2017 ,
valorile sunt într -o continuă c reștere atingând valoare a de 13,2 %, urmând ca în anul 2019 să
scadă semnifica tiv cu 0,9 puncte procentuale ( 12,3%).
0.02.04.06.08.010.012.014.0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

53
În Uniunea Europeană, valorile exprimate comparativ cu cele din România sunt mult mai
scăzute, începând de la 6,7% în anul 2009 , până la 8,4% în anul 2017 .
Potrivit graficului observăm că la nivelul României se întâl nesc mai frecvent persoane de sex
masculin care sunt apte de muncă, dar care nu se află în căutarea unui job din totalul populației
active.

Figura 4.21 . Procentajul persoanelor apte de muncă(de sex feminin), dar care nu sunt în
cautarea unui job cu vârst a cuprinsă între 15 -24 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Conform graficului de mai sus, persoanele de sex feminin cu vârstă cuprinsă între 15 -24 ani, apte
de muncă dar care nu sunt în căutarea unui job, sunt reprezentate prin valori procentuale
aproximativ constante în cazul Uniunii Europene, pornind de la 8,1% în anul 2009 până la 8,8%
în anul 2019,reprezentând procentul maxim.
În ceea ce privește valorile prezentate în cazul României, se observă o diferența substanțială față
de cele din UE. Persoanele de sex feminin apte de muncă din totalul populației active, predomină
în anul 2010 , și sunt reprezentate de o valoare procentuală maximă de 19,8%. Între anii 2011 –
2019 , valorile sunt fluctuante . Minima procentuală se înregistrează în anul 2012 ,2016 cu o
valoare de 14,2%.

0.05.010.015.020.0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28tari)
Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

54

Figura 4.22 . Procentajul persoanelor apte de muncă(total), dar care nu sunt în căutarea
unui job cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

Se prezintă în următorul grafic valori procentuale ce reprezintă atât persoane de sex feminin cât
și persoane de sex masculin,din totalul populației active, cu vârstă cuprinsă între 25 -54 ani care
îndeplinesc condiția că fiind apte de muncă dar nu sunt di spuse să caute un job.
Dacă se compară valorile proce ntuale înregistrate în anul 2009 dintre cele două situații analizate
se observă o diferența procentuală semnificativă de 0,7%. În ceea ce privește următorii ani, în
România procentajul ajunge la o cota maximă de 4,3% persoane care îndeplinesc condiția de
muncă din t otalul populației active,aceasta corelându -se cu o minimă de 3,0% în anul 2016 .
Valorile prezentate ce reprezintă situația la nivelul Uniunii Europene sunt mai scăzute în
comparație cu cele ce reprezintă situația la nivelul României și se mențin sub pragul de 3 ,3% din
anul 2009 până în anul 2019.
0.00.51.01.52.02.53.03.54.04.5
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

55

Figura 4.23 . Procentajul persoanelor apte de muncă(de sex masculin), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în Ro mânia vs. Uniunea Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

În graficele următoare se prezintă evoluția procentajelor cu privire la persoanele de sex feminin
și masculin cu vârstă între 25-54 de ani,care îndeplinesc condiția de muncă dar care nu sunt în
căutarea unui job.
În ambele situații prezentate valorile diferă în funcție de locația unde se înregistrează, în cazul
persoanelor de sex masculin la nivelul Uniunii Europene valorile sunt prezentate începând cu
anul 2009 pornind de la 1,6%, acestea mențin ându -se sub pragul de 2 ,3% până în anul 2019 când
se înregistrează valoarea de 2,1%. În cazul persoanelor de sex feminin la nivelul U.E se
înregistrează valorea de 3,8% începând cu anul 2009 fiind urmată de valori care se mențin s ub
pragul de 4,2% între anii 2009 -2019 .În anul 2014 se atinge cota maximă de 4,2% ,în anul
următor această valoare scăzând cu 0,1%.
În România,atât în cazul bărbaților cât și în cazul femeilor primele valori se înr egistrează
începând cu anul 2009 când se înregistrează o valoare de 5,8% în cazul persoanelor de sex
feminin,iar în ceea ce privește persoanele de sex masculin se înregistrează o valoare mai mică cu
4,6% adică 1,2 %.

0.00.51.01.52.02.53.03.5
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

56

Figura 4.24 . Procentajul persoanelor apte de muncă (de sex feminin), dar care nu sunt în
căutarea unui job cu vârsta cuprinsă între 25 -54 ani în România vs. Uniunea Europeană
Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat

În ceea ce privește valorile ce reprezintă persoanele de sex masculin acestea aju ng să coboare
sub pragul de 1 ,5% în anul 2009 ,în anii următorii valorile oscilează dar nu depășesc pragul de
4%. În anul 2011 se înregistrează cota maximă de 3,4%. Valorile ce reprezintă persoanele de sex
feminin se mențin sub pragul de 5,6% în anii 2010 -2019, în anul 2009 se ridică cota la valoarea
maximă de 5,8 %. În anii următori valorile se mențin sub pragul de 6% urmând că în 2009 -2014
să scadă procentu l până la valoarea de 4,3%.Ultima valoare înregistrată fiind de 4,7% în anul
2019 .

0.01.02.03.04.05.06.0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Uniunea Europeana(28 tari) Romania

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

57

CONCLUZII

În concluzie, apariția șomajului, dar mai ales creșterea și diminurea lui au fost și sunt
influenț ate de unele cauze di recte, fiecare dintre acestea dând naș tere la forme particulare de
șomaj, cum sunt: ciclic, funcț ional, tehnologic, sezonier, etc.
Șomajul este un fenomen care duce la pierderea încrederii î n sine, erodar ea raporturilor cu
comunitatea și apariția sentimentelor de alienare și excludere din viaț a normală, ceea ce
provoacă tensiuni și amenințarea stabilităț ii soci ale, el este cauza unor suferințe profunde,
întrucat obligă șomerul sa supraviețuiască cu venituri mici. De asemenea, șomajul este și o
problemă economică, fiind o risipă de resurse preten țioase.
Rezultatele cercetărilor denotă, că pe piața muncii din Rom ânia și din UE realitatea este de așa
natură, un comportament preponderent activ al majorității șomerilor și o necesitate imperioasă de
locuri de muncă, vin în contradicție cu caracterul preponderent pasiv al politicii actuale de
ocupare, ceea ne face să c onsiderăm necesare și oportune acțiunile de perfecționare a acestei
politici.
Eficiența finală a politicii de ocupare depinde atâ t de reușita programelor elab orate și serviciile
acordate, câ t și de randamentul utilizării resurselor financi are.
S-a constatat că numărul ș omerilor din mediul rural este mai mare decâ t cel din mediul urban,
ca urmare a preponderenței activităț ilor provenite din urmă toarel e ramuri cum ar fi agricultura și
silvicultura (activităț i sezoniere).
Deoarece șomerii manifestă o mobi litate potențială ridicată – atât profesiona lă, cât și teritorială
– o pârghie de acțiune asupra destinderii problemei șomajului ar fi angajarea solicitanților la
locurile de muncă deja existente în alte țări .
Pentru stoparea acestui fenomen s -au el aborat mai multe pachete de politici antișomaj al că ror
scop este a cela de a proteja veniturile obținute din gospodării, de fluctuaț iile inacceptabil de
mari, determinate de trecerea în ș omaj a l unuia sau mai multor membrii î n cadr ul unei
gospodării. O exp resie a acestei încercări de stopare a ș omajulu i sunt cursurile de calificare și
recalificare, unde numă rul beneficiarilor de pe urma acestora a crescut semnificativ.
Ca urmare fluctuațiile activităților economice reprezintă principala explicație a evolu ției
dimensiunilor absolute și relative ale ș omajului.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

58

BIBLIOGRAFIE

1. Abraham Frois G. – Economia politică , Editura Humanitas, București, 1994.
2. Albert M. – Capitalism contra capitalism , Editura Humanitas, București, 1994.
3. Barro R. J. – Macroeconomics , Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993.
4. Basno C., Dardac N., Constantin F. – Monedă, credit, bănci , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1994.
5. Băbeanu M., Băbeanu M. – Piața și sistemul de piețe , Fundația "Scrisu l Românesc", Craiova,
1998.
6. Băbeanu M. (coord.) – Economie politică , vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993.
7. Bărbăcioru C., Popescu D. – Macroeconomie , Editura Universitaria, Craiova, 2001.
8. Blaug M. – Teoria economică în retrospectivă , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1985.
9. Clipa N. – Economie politică , Editura Sedcom Libris, Iași, 1999.
10. Capanu I. – Indicatorii macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor , Editura Economică,
București, 1998.
11. Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C. – Economie – manual universitar , Editura Economică,
București, 1999.
12. Crețoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. – Economie politică , Casa de Editură și Presă, București,
1993.
13. Didier M. – Economia. Regulile jocului , Editura Humanitas, București, 1994 .
14. Dobrotă N. – Economie politică , Editura Economică, București, 1997.
15. Dornbusch R., Fischer S. – Macroeconomia , Editura Sedona, Timișoara, 1997.
16. Enache C., Mecu C. (coord.) – Economie politică , vol. II, Editura Fundației "România de
Mâine", București, 2000.
17. Flouzat Denise – Economie contemporaine , P.U.F., Paris, 1992.
18. Galbraith J. K. – Știința economică și interesul public , Editura Politică, București, 1982.
19. Ghișoiu M. – Economie politică , vol. II, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 1997.
20. Iancu A. – Tratat de economie , vol. II, Editura Economică, București, 1993.

Șomajul – Studiu comparat între România și U.E.
2020

59
21. Ignat I., Pohoață I., Clipa N., Luțac Gh. – Economie politică , Editura Economică, București,
1998.
22. Niculesc u N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) – Economie politică , vol. II, Editura
Polirom, Iași, 1998.
23. Pîrvu Gh. (coord.) – Economie – manual universitar , Editura Universitaria, Craiova, 2001.
24. Popescu C., Trandafir C. – Economia sub dictatul limităr ii, vol. II, Editura de Sud, Craiova,
2001.
25. Prahoveanu E. – Economie politică, Editura Eficient, București, 1998.
26. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. – Economics , Edition XV, McGraw – Hill, Inc. N. Y.,
1995.
27. http://ec.europa.eu/eurostat
28. www.academia.edu
29. www.asecib.ase.ro/
30. www.wall -street.ro
31. www.zf.ro
32.www.insse.ro