Somajul In Romania Prognoza Ratei Somajului

Economie

Somajul In Romania Prognoza Ratei Somajului

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

Sectiunea I – Noțiuni generale

1.1 Caracteristici

1.1.1. Tipuri de șomaj. Rata naturală a șomajului

1.1.1.1. Cauzele și efectele șomajului

1.1.2. Costurile șomajului. Legea lui Okun

1.1.2.1. Relația inflație – șomaj

1.1.3. Cai de combatere a șomajului

Sectiunea II – Șomajul în România și în U.E.

2.1 Situația pe piața muncii

2.1.1. Particularități structurale ale șomajului în anul 2005

2.1.2. Particularități structurale ale șomajului în anul 2006

2.1.3. Particularități structurale ale șomajului în anii 2007-2010

2.1.4. Particularități structurale ale șomajului în anii 2011-2015

2.2 Rata șomajului în țările din U.E.

Secțiunea III – Prognoza șomajului

3.1 Introducere

3.2 Metode de prognoza

3.2.1. Metode bazate pe valoarea medie. Metoda mediei aritmetice simple

3.2.2. Metoda mediei mobile și mediei mobile exponențiale

3.2.3. Metoda sporului mediu

3.2.4. Metoda indicelui mediu

3.3 Prognoza ratei șomajului in România

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Alte surse

SECȚIUNEA 1

Introducere

În prezent, “Piața reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se realizează legătura dintre cumpărători și vânzători în vederea stabilirii prețului și a cantității tranzacționate dintr-un anumit produs.”

Pornind de la această abordare generală, definim piața muncii ca având trei caracteristici esențiale, specifice oricărei piețe: oferta, cererea și prețul de echilibru. Piața muncii, reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se asigură legătura dintre oferta de muncă și cererea de muncă. se Prin intermediul unui preț special (salariul), pe piața muncii se realizează echilibrul.

Este un fenomen caracteristic societății capitaliste, care constă în aceea că, o parte din salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. După decembrie 1989, șomajul a explodat pur și simplu, datorită schimbărilor esențiale din economia românească, odată cu trecerea la economia de piață.

Am ales această temă, deoarece este un subiect care afectează populația, iar lipsa locurilor de muncă diminuează veniturile oamenilor, astfel consumul devine din ce în ce mai redus. Necesitatea acestei lucrări este dată de evoluția transformărilor politice, socio-economice, în fond, de evoluția fenomenului, având la bază o serie de factori. Obiectivul acestei lucrări este de a prezenta, o analiză a fenomenului în perioada 2005-2015. Lucrarea, are în structura sa trei capitole, în care se abordează fenomenul “Șomaj”.

Capitolul 1, intitulat “NOȚIUNI GENERALE”, realizează o descriere amplă, completă a fenomenului, cât și cauzele formării, clasificările în funcție de mai multe criterii, costurile pe care trebuie să ni le asumăm, cât și alte aspecte teoretice legate de șomaj. De asemenea, am încercat să evidențiez efectele pe care le generează existența șomajului în economia României. Deoarece creșterea economică și investițiile sunt premise esențiale ale combaterii șomajului și ale creșterii gradului de ocupare, am încercat să modelez Legea lui Okun pe specificul economiei românești.

Capitolul al II-lea, intitulat “ȘOMAJUL ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN U.E.”, prezintă evoluția șomajului pe perioada 2005 – 2015 precum și o serie de măsuri de combatere.

Capitolul al III-lea, intitulat” PROGNOZA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA”, prezintă evoluția “fenomenului șomaj”. Ca obiectiv principal este creșterea nivelului de trai și perspectivele de viitor ale șomerilor din România

Lucrarea de disertație, se încheie cu “PREVIZIUNI ȘI CONCLUZII” în care se rezumă impactul pe care l-a avut șomajul asupra oamenilor și cât de eficiente au fost măsurile adoptate.

Sectiunea I – Noțiuni generale

Caracteristici

În limba română, originea cuvântului ‘șomaj’ provine din cuvântul francez” chomage” care derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia se înceta orice activitate. Șomajul este definit ca fiind un “fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, în urma decalajului dintre oferta de forță de muncă și cererea; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă”.

La adresa țărilor capitaliste, înainte de decembrie 1989, se discuta critic cu privire la economia de piață, astfel că se arătau doar aspectele negative, punându-se accent pe faptul că, șomajul nu poate exista decât în regimul socialist. În general, apariția șomajului duce la sărăcie și demoralizare.

Modul de ocupare și folosire eficientă a resurselor umane, mărimea șomajului și ratei șomajului, reprezintă nu numai parametrii care rezultă din modul de funcționare a pieței muncii ci și expresii ale stării de sănătate și funcționalitate a organismului economic în ansamblu. Șomajul este profitabil în sistemul capitalist global, deoarece salariile scad, iar din acest punct de vedere salariile mici, beneficiază de sistem prin reducerea chiriilor economice. Potrivit lui Karl Marx, singura modalitate de a elimina definitiv șomajul ar fi eliminarea capitalismului și sistemul de concurență forțat pentru salarii și apoi trecerea la un sistem economic socialist sau comunist. Cele mai cunoscute teorii împotriva șomajului au fost:

Teoria clasicilor economiei politice liberale care consideră șomajul, ca pe un fenomen trecător, asemănător cu declinul temporar al celorlalte mărfuri pe piață;

Teoria lui John Maynard Keynes care vedea posibilă eliminarea șomajului prin relansarea cererii globale, respectiv prin stimularea atât a consumului, cât și a investițiilor;

Teoria economiștilor monetariști americani în frunte cu M.Friedman derivate din concepția școlii liberale constă în asigurarea libertății de mișcare, jocul liber al pieței.

Un lucru este cert, că șomajul nu poate fi eliminat, deoarece el este în permanență generat de creșterea demografică și de înlăturarea muncitorilor de la locul de muncă prin automatizarea proceselor de producție. Ca orice fenomen economic și șomajul are o serie de caracteristici proprii, dintre care cele mai importante sunt: Structura șomajului ce presupune împărțirea șomerilor pe diferite grupe, în funcție de criterii cum ar fi: nivelul pregătirii și calificării, domeniile de activitate, vârstă, sex, naționalitate, etc.

Nivelul șomajului, care după modul de măsurare, poate fi absolut sau relativ. Nivelul absolut al șomajului exprimă totalul șomerilor care îndeplinesc condițiile de a deveni șomeri, iar cel relativ cunoscut și sub denumirea de rată a șomajului, se determină prin raportarea șomerilor la populația activă.

Durata reprezintă timpul dintre momentul pierderii locului de muncă până la momentul reluării activității.

Intensitatea reprezintă nivelul până la care este obligat salariatul să își reducă munca din motive independente de el și cu o diminuare corespunzătoare a salariului. Conform acestei caracteristici ” intensitate” se poate vorbi de:

șomaj total: este situația în care angajatul își pierde total locul de muncă și a încetat definitiv munca;

șomaj parțial: este situația în care angajatul își reduce numărul de ore lucrate sau numărul de zile lucrate dintr-o săptămână, cu pierderea proporțională la salariu.

În România, șomajul are ca principale caracteristici următoarele: este un șomaj de subproducție. O următoare caracteristica ar fi faptul că este însoțit de emigrarea forței de muncă și nu de imigrarea ei. Șomajul se manifesta în condițiile în care piața muncii nu funcționează. Acesta afectează întreaga populație activă, în special femeile și tinerii.

Tipuri de șomaj. Rata naturală a șomajului

Sunt cunoscute mai multe forme particulare de șomaj, acestea, fiind determinate de o serie de cauze care au dus la apariția, creșterea și uneori diminuarea șomajului. Se disting următoarele categorii de șomaj:

Șomajul fricțional (tranzitoriu):

Acest tip de șomaj se referă la faptul că, nu toți cei care caută activ un loc de muncă au găsit sau acceptat unul la un anumit moment dat și, respectiv, nu toți cei care angajează mâna de lucru își vor fi completat toate locurile de muncă vacante. Procesul de căutare este un element central în cadrul acestui tip de șomaj: potențialii angajați caută cea mai bună ofertă, în vreme ce angajatorii încearcă să-și completeze locurile de muncă vacante.

Imperfecțiunea informației face că atât ofertanții de mâna de lucru, cât și cei care angajează să dorească să obțină ceva mai bun (fapt care cere timp, de unde necesitatea procesului de căutare). Cu cât o persoană caută mai mult timp, cu atât, probabil, salariile care i se oferă vor fi mai mari.

Atunci când un șomer începe să caute pentru prima oară de lucru, el se așteaptă să obțină salarii mari; cu cât perioada de șomaj este mai lungă, cu atât el va deveni mai nerăbdător și, în consecință, cu atât mai mic va fi salariul pe care este pregătit să îl accepte. Durata medie a șomajului va fi determinată de intersecția celor două curbe; această durată și dimensiunea șomajului fricțional pot să scadă prin îmbunătățirea informațiilor existente pe piață cu privire la cererea și oferta de mâna de lucru.

Șomaj deghizat ciclic (Keynesian):

Șomajul ciclic este datorat evoluției de ansamblu a economiei – în perioadele de creștere economică, șomajul ciclic scade, în perioade de declin, reapare șomajul ciclic. Șomajul ciclic poate apărea, de asemenea, atunci când cererea de bunuri și servicii este mai mică decât cantitatea totală de bunuri și servicii pe care o poate produce economia în ansamblul său.

Șomaj deghizat structural (camuflat):

O mare parte a șomajului involuntar este dată de șomajul structural, ale cărui caracteristici sunt asemănătoare cu cele ale șomajului fricțional, dar care se deosebește de acesta , din urmă , prin aceea că este determinat de modificări în compoziția fie a cererii, fie a ofertei de mâna de lucru. El are două dimensiuni. Este vorba mai întâi, de faptul că poate proveni dintr-o nepotrivire între calificările necesare locurilor de muncă vacante și cele de care dispun cei care caută să se angajeze. Pe de altă parte, această nepotrivire poate să fie de natură geografică, în sensul că locurile de muncă vacante, se află într-o anumită zonă, iar cei capabili să fie angajați, în altă zonă geografică. Ca exemple, în acest sens ar putea fi: industria siderurgică, a mineritului sau agricultura.

Șomajul structural este asociat de regulă cu niveluri mai scăzute de calificare profesională, astfel absolvenții de învățământ superior care își vor pierde locurile de muncă în urma unor modificări ale cererii sau tehnologiei dominante, vor avea mai multe opțiuni la dispoziție, decât absolvenții unor forme inferioare de învățământ sau vor asimila cu mai mare ușurință cursurile de recalificare.

A fost des întâlnită opinia conform căreia progresul tehnologic, este creator de șomaj structural. În contrast cu această opinie, dinamicile de până în prezent, arată că progresele în tehnologia dominantă, sunt creatoare nete de locuri de muncă și nu afectează în prea mare măsură rata șomajului structural.

Alte subtipuri de șomaj sunt:

șomajul conjunctural, care reprezintă efectul restrângerii activității economice în unele ramuri, sectoare economice sub impactul unor factori conjuncturali;

șomajul tehnologic, reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii;

șomajul sezonier, este legat de restrângerea activității economice în anumite anotimpuri ale anului, datorită condițiilor naturale, având un caracter ciclic;

șomajul total, presupune, pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității;

șomajul parțial, constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

șomajul deghizat, cuprinde acele persoane declarate și înregistrate că șomeri dar care prestează anumite activități fără contract de muncă;

șomajul voluntar, reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de nologia dominantă, sunt creatoare nete de locuri de muncă și nu afectează în prea mare măsură rata șomajului structural.

Alte subtipuri de șomaj sunt:

șomajul conjunctural, care reprezintă efectul restrângerii activității economice în unele ramuri, sectoare economice sub impactul unor factori conjuncturali;

șomajul tehnologic, reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii;

șomajul sezonier, este legat de restrângerea activității economice în anumite anotimpuri ale anului, datorită condițiilor naturale, având un caracter ciclic;

șomajul total, presupune, pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității;

șomajul parțial, constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

șomajul deghizat, cuprinde acele persoane declarate și înregistrate că șomeri dar care prestează anumite activități fără contract de muncă;

șomajul voluntar, reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale.

Șomajul involuntar și voluntar

Dacă din populația activă 97-98%, este utilizată efectiv, putem spune că există o ocupare deplină, iar diferența de populație activă, o reprezintă șomajul natural. Ocuparea deplină reprezintă atât volumul, cât și structura ocupării, a utilizării resurselor de muncă, ce are ca scop obținerea de bunuri cât mai multe pentru acoperirea necesităților oamenilor. Din punct de vedere macroeconomic putem distinge:

Șomaj involuntar: apare atunci când persoanele doresc să lucreze, dar nu au unde;

Șomajul voluntar: apare atunci când unele persoane refuză anumite locuri de muncă, pe diverse motive ca: incompatibile cu nivelul lor de pregătire și calificare.

Rata naturală a șomajului constă în ocuparea totală a forței de muncă și a funcționării normale a pieței muncii. Atunci când, șomajul depășește nivelul său natural putem spune că este excesiv. Atunci când, economia se află în echilibru pe termen lung, șomajul va fi la rata sa naturală. Rata naturală a șomajului poate fi estimată astfel: rata naturală a șomajului poate fi estimată, atunci când inflația este constantă, iar prin legătura dintre rata inflației și șomaj, se furnizează estimativ o rată naturală a șomajului și de asemenea mai poate fi estimată, ținându-se cont de perioade mai mari de timp și având la bază o serie de efecte istorice, legate de rata șomajului.

Șomajul se determină în două variante: șomajul în sensul diferit de Biroul Internațional al Muncii și șomajul înregistrat potrivit legislației naționale. Șomerii în sens BIM sunt cei definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii. În sensul BIM, o persoană este considerată în șomaj, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Este în vârstă de muncă;

Este aptă de muncă;

Nu are loc de muncă;

A realizat într-o perioadă specificată un act efectiv de căutare a unui loc de muncă;

Este disponibil să ocupe un loc de muncă într-un interval scurt de timp (de obicei perioada respectivă nu depășește 15 zile)

Numărul șomerilor în sens BIM, se determină trimestrial și anual de către Institutul Național de Statistică, prin Anchetă Asupra Forței de Muncă în Gospodării, la nivel de țară și regiune de dezvoltare. Potrivit legislației naționale o persoană este înregistrată în șomaj dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Este în căutarea unui loc de muncă de la vârstă de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

Starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

Este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Cauzele și efectele șomajului

Cauzele șomajului

În general, șomajul apare datorită a două procese economice: primul, o parte a populației ocupate își pierde locul de muncă din diverse motive și trece în rândul șomerilor, iar al doilea ar fi creșterea ofertei de muncă, care nu poate fi susținută de mărimea cererii de muncă. Apariția șomajului în România, are și alte cauze cum ar fi:

prăbușirea pieței investițiilor;

reducerea cererii de bunuri de consum, de importuri;

pierderea pieței de export;

practicarea unei politici monetare și de credit care nu corespund condițiilor de criză ale economiei românești;

lipsa unor mecanisme juridice care să fie capabile să rezolve situația.

Efectele șomajului

Efecte sociale sunt cele care generează creșterea criminalității și cerșetoriile. Cele mai importante efecte economice și sociale ale șomajului sunt:

reducerea PIB;

majorarea cheltuielilor cu ajutorul de șomaj;

reducerea eficienței forței de muncă, deoarece persoanele care sunt în șomajul de lungă durată își pierd experiența;

reducerea veniturilor individuale ale salariaților, care au fost concediați, reducându-se astfel consumul lor și crescând sărăcia.

Costurile șomajului. Legea lui Okun

Faptul că, șomajul impune o serie de costuri societății este considerat un factor negativ. El este determinat atât de cei care angajează forța de muncă, cât și de cei care oferă forța de muncă în condițiile pieței. Costul șomajului se clasifică în: costul social, costul financiar și costul economic.

Costul social reprezintă efortul total pe care îl suportă persoanele și economia. Costul șomajului, devine din ce în ce mai complex și cuprinzător, deoarece apar o serie de aspecte ca: pierderea unor mari cantități de resurse de muncă; reducerea intensității dezvoltării economice; reducerea la bugetul statului a cheltuielilor și veniturilor; majorarea cheltuielilor din partea statului, pentru pentru o mai bună funcționare a instituțiilor publice, din domeniul înregistrării și urmăririi plații șomajului.

Șomajul implică costuri directe, dar și costuri indirecte. Costurile directe, cuprind sumele destinate fondului pentru protecția socială a șomerilor. Costurilor indirecte, sunt determinate de o reducere globală a producției. Ca efecte pozitive, sunt întâlnite în diverse domenii, în special cel profesional al salariaților ca, încurajarea angajaților la perfecțiune profesională și pregătirea forței de muncă, în scopul de a corespunde mutațiilor care intervin în societate.

Legea lui Okun, exprimă relația dintre creșterea economică (prin modificarea produsului intern brut) și șomaj. Arthur Okun, în anii ’60 dorea să afle dacă între șomaj și produsul național brut exista o relație de interdependență care în economie, se numea “Legea lui Okun”. În formularea inițială a Legii, Okun stabilea că o reducere cu un punct procentual a ratei șomajului, determină de regulă o creștere a PNB cu aproximativ trei puncte procentuale. Practica contemporană a stabilit că o scădere cu 1% a ratei șomajului este asociată unei creșteri de doar 2% a PNB. Modificarea ratei șomajului este unul dintre factorii care modifică PNB-ul. De aceea exista o asociere mare dintre rata șomajului și PNB, iar modificarea ratei șomajului afectează și alți factori importanți care în final influențează volumul PNB. Putem da exemplu, ca o rată în creștere a șomajului duce la o reducere a orelor lucrate de fiecare muncitor și participarea forței de muncă.

Relația inflație – șomaj

Indiferent de nivelul de dezvoltare, economiile contemporane se confruntă cu grave dezechilibre dintre care cel mai greu de soluționat este șomajul și inflația. Rezultate bune se înregistrează când șomajul se reduce, iar producția crește destul de rapid. Situația se înrăutățește când inflația crește prin cerere, prețurile cresc, pe piață se reduce exportul, crește importul, creând un deficit în contul curent, al balanței de plăți. Toate acestea duc la o scădere a puterii de cumpărare și implicit, scăderea nivelului de trai al populației.

În perioada inflației, fiind o mai mare influență a prețurilor care cresc decât a celor care scad, pe total nivelul mediu al prețurilor, va crește. Inflația mai poate fi definită și prin scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare. Dacă în privința inflației existau tabere cu păreri diametral opuse, în privința șomajului, acestea converg către o singură apreciere: avem de-a face cu un fenomen negativ, nociv pentru economie, care afectează o categorie mai mică sau mai mare a populației. Anumiți practicieni și teoreticieni ajung la concluzia, că între rata șomajului și a inflației este o relație, de determinare reciprocă. Mai direct spus, este că, înlăturarea șomajului și a inflației se bazează pe necesitatea alegerii între cele două rele: ori șomaj, ori inflație. Fără una din acestea nu se poate face tranziție la economia de piață, iar inexistența ambelor ar face dovada că reforma nu există sau avansează lent.

Pentru o scădere a ratei inflației la zero, este necesar să se accepte și o sporire proporțională a șomajului. Cum între creșterea salariilor și cea a prețurilor, apare statistic o corelație pozitivă, unii economiști au tras concluzia că între rata inflației și rata șomajului este o relație care se numește “Curba lui Philips”.

Grafic nr. 1 Curba lui Philips

Sursa: Wikipedia, ro.wikipedia.org/wiki/Curba_Phillips, accesat 05.2015

Curba Philips a fost utilizată de monetariști pentru a-și susține teoria lor precum combaterea șomajului și conduce pe termen mediu la creșterea inflației. Conform acestei teorii, cauzele șomajului sunt transferate pe piața muncii și nu pe cea financiar monetară. Pe termen scurt, “Curba Philips” arată că rata șomajului se micșorează din ce în ce mai mult dacă în schimb salariile se măresc cu rapiditate.

Cai de combatere a șomajului

Pentru a putea combate șomajul și inflația avem nevoie de practicarea unei serii de politici monetare și financiare compatibile cu interesul național, cu ocuparea forței de muncă, stimularea producției și a investițiilor. Există două grupe de politici anti-șomaj și anti-inflaționiste: una expansivă și alta restrictivă. Politicile expansive cuprind un pachet de măsuri ce vizează creșterea cererii, fiind vorba de stimularea investițiilor, ducând la creșteri economice, de politici, de venituri, de salarii și profituri bazate pe sporirea, volumului, producției și al vânzărilor.

Când discutăm despre cerere și piața internă, ne referim la expansiunea cererii. Nu se poate concepe o politică anti-șomaj și de inflație, atâta timp cât producția națională a scăzut la jumătate, exporturile mai reprezintă o treime, investițiile interne sunt ca și inexistente. O reușită, o reprezintă câștigarea pieței naționale. Industria are un rol esențial în politica de combatere a șomajului.

Măsurile microeconomice de reducere a salariilor și costurilor sunt caracteristice politicilor de anihilare a șomajului. Aceasta, poate avea loc doar temporar, care duce la scăderea veniturilor și la blocarea viitoare, a cererii și a vânzărilor interne. Competitivitatea externă are trei componente: raportul de schimb, costul salarial unitar și rata profitului. Dacă prima, nu funcționează, mai rămân cele două, iar dacă se diminuează profitul scade capacitatea de autofinanțare și de creare de noi locuri de muncă. Rămâne aici costul salarial, care impune moderarea salariilor și în final reducerea importurilor de bunuri de consum datorită cererii interne mai mici.

Efectul politicilor restrictive este diminuat de echilibre macro și de măsuri de politică monetară. Astfel, creșterea economică bazată pe investiții, pentru crearea de noi locuri de muncă productive, deși se lasă așteptată, este singura cale de resorbție a șomajului. Cu cât Guvernul este mai credibil, agenții economici pleacă de la anunțurile acestuia și de aici, concep anticipat politici de creștere a activității economice. Efectele șomajului pot fi înlăturate pe un termen scurt prin acordarea unui ajutor de șomaj. Mai importante sunt ,însă, măsurile de combatere a șomajului pe termen mediu și lung. Politicile active reprezintă măsuri care ajuta prevenirea șomajului, în rândul celor ocupați. O primă categorie de astfel de măsuri îi vizează pe cei rămași fără loc de muncă. Aceștia trebuie să fie pregătiți, calificați și să se orienteze pentru integrarea lor într-o altă funcție, în alte societăți comerciale.

Firmele pot fi stimulate să angajeze șomeri, prin anumite tipuri de facilități oferite din partea statului. Aceste facilități pot să se extindă la nivelul tuturor celor care vor să investească, în domeniul de activitate, considerate de viitor: încurajarea investițiilor, dezvoltarea unor servicii și lucrări în domeniul public etc. O a doua categorie de măsuri de combatere a șomajului vizează populația ocupată. Astfel, se poate face o reducere a vârstei pentru cei ce urmează să iasă la pensie, se poate prelungi numărul de ani de școlarizare obligatorie. Pentru atenuarea șomajului cât și consecințele lui mai enumerăm câteva măsuri cum ar fi: șomerii sunt încurajați pentru a-și deschide afaceri pe cont propriu; pregătirea tinerilor prin școlarizare pe diverse specialități.

Există și o a treia categorie de măsuri anti-șomaj în care pot fi încadrate toate activitățile care au ca rezultat pe termen mai lung sau mai scurt, acceptarea de către cei care caută un loc de muncă a unor contracte de scurtă durată, cu program redus și atipic.

Politicile pasive reprezintă măsurile și acțiunile care asigură șomerilor involuntari un venit pentru un trai decent sau chiar de subzistență. Acest venit se numește indemnizație de șomaj sau mai poartă denumirea și de ajutor de șomaj. De asemenea, e bine de urmărit în permanență evoluția șomajului pentru a putea lua din timp, măsurile cuvenite, de prevenire a accentuării acestuia. Diminuarea șomajului se realizează prin diverse politici, care prevăd o serie de măsuri ce se referă la șomeri. Cea mai răspândită categorie de măsuri pentru șomeri sunt programele de instruire. Toate măsurile care privesc populația ocupată, vizează prevenirea șomajului.

Sectiunea II – Șomajul în România și în U.E.

Situația pe piața muncii

Conform INS, populația stabilă a României la 1 ianuarie 2015 a fost estimată la: 19.629.223 în scădere, față de 1 decembrie 2014.

Mobilitatea forței de muncă. Atât fluxurile migratorii între zonele rurale și urbane . cât și creșterea ocupării în agricultură sugerează că această a fost importantă de-a lungul ultimului deceniu. O parte din populația din mediul rural, poate foarte bine continua să aibă un loc de muncă în industrie și paralel cu acesta să desfășoare unele activități agricole permanente sau sezoniere.

Există două surse oficiale de date care privesc șomajul. O sursă, reflectă șomerii înscriși pentru șomaj. Cea de-a două se bazează pe Anchetă asupra Forței de Muncă început în 1994 și desfășurată în conformitate cu definiția internațională a șomajului dată de Organizația Internațională a Muncii. Șomajul prin efectele sale afectează nu numai piața muncii, ci duce și la dezechilibre macroeconomice. Liberalizarea pieței, inclusiv a pieței muncii, odată cu trecerea la economia de piață a determinat un proces exploziv al șomajului.

Particularități structurale ale șomajului în anul 2005

La 31 iulie 2005, rata șomajului înregistrată la nivel național a fost de 5,5%, iar numărul total de șomeri înregistrați a fost de 489.308 persoane, conform Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – ANOFM. Din totalul șomerilor înregistrați, 170.613 au fost șomeri indemnizați și 318.184 neindemnizați. Ponderea șomerilor fără niciun venit a fost de 65,1%.

În București, la 31 iulie 2005 erau înregistrați 23.203 șomeri, rata șomajului fiind de doar 2,7%, iar județul Ilfov cu 3401 șomeri în evidență și o rată a șomajului de 3%. Faptul că rata șomajului la nivel național s-a menținut la valoarea de 5,5%, indică o oarecare stabilizare a forței de muncă din România, chiar dacă în profil teritorial Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă se confruntă cu situații specifice fiecărei zone. Potrivit datelor statistice publicate de UE, în iunie 2005 rata medie a șomajului din cele 25 de state componente era de 8,8%, în scădere cu 0,2 procente față de iunie 2004. La sfârșitul anului 2005 rata șomajului a fost de 5,9%.

Particularități structurale ale șomajului în anul 2006

Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2006 a fost de 5,2% în raport cu populația activă civilă, în scădere față de luna decembrie 2005 (5,9%). Șomajul în 2006 a înregistrat o creștere asemănătoare anilor anteriori. Au avut loc disponibilizări de salariați, fiind afectate județele: Alba, Arad, Bacău, Argeș, Cluj, Hunedoara, Constanța, Suceava chiar și Municipiul București. Se menține cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor. Ceea ce devine alarmant pentru România reprezintă rata șomajului în rândul tinerilor care a fost de 21% în anul 2006, față de șomerii de peste 25 de ani care au o rată a șomajului de 6% în 2006.

Rate ridicate ale șomajului au fost în județele : Vaslui( 11,2%), Mehedinți (9,1%), Gorj (8,7%), Ialomița (8,7%). Cele mai scăzute rate ale șomajului au fost în județele Ilfov (2%), Timiș (2,1%), Bihor(2,7%), precum și București (2,4%).

Particularități structurale ale șomajului în anii 2007-2010

La sfârșitul anului, rata șomajului a fost de 6,4% în creștere față de anul precedent. Rata șomajului masculin a atins nivelul de 4,3%, iar cea a șomajului feminin de 4,1%

.

Grafic 2. Sursa: INSSE, 2006

Se constată că, față de aceeași perioada a anului 2006, în anul 2007 rata șomajului înregistrat are valori mult mai diminuate, însă la sfârșitul anului 2007, șomajul a înregistrat o creștere semnificativă cu 1,2 pp. Datorită disponibilizărilor, șomajul a persistat și în anul 2007. Disponibilizări mari s-au făcut în: construcții, industria confecțiilor, industria de mașini și echipamente.

Județele care s-au confruntat cu fenomenul de șomaj, au găsit soluții pentru redresarea economică care a fost reflectată și în atenuarea problemelor din punct de vedere al ocupării forței de muncă, dar se poate spune și că disponibilizările care au avut loc în anul 2007 nu au produs dezechilibre în evoluția șomajului.

Șomajul a atins nivelul maxim în județul Gorj (9,5%) și în județul Vâlcea (5,5%) nivelul minim. În regiunile București și Nord-Vest au fost înregistrate cele mai scăzute niveluri ale ratei șomajului. Așadar, rata șomajului înregistrată în anul 2007 a suferit o scădere cât și o menținere la un nivel redus și constant ca în perioada 2004-2006. Prin urmare, anul 2007 a păstrat tendințele care s-au manifestat din cursul anului 2004, în ceea ce privește șomajul

La nivel teritorial numărul de șomeri a crescut în 20 de județe, cele mai importante creșteri înregistrându-se în județele Ialomița (2091 persoane), Constanța (1880 persoane), iar in celelalte județe s-au înregistrat scăderi ale numărului de șomeri înregistrați. Cele mai importante scăderi se semnalează în Municipiul București cu 1013 persoane.

Scăderi ale ratei șomajului s-au înregistrat în 14 județe și Municipiul București, cele mai importante fiind în județele : Giurgiu , Hunedoara. Cel mai ridicat nivel al ratei șomajului a fost atins de județul Vaslui (9,5%), urmat de județele – Mehedinți (8,2%), Teleorman (7,4%). În luna decembrie, numărul șomerilor a cunoscut o ușoară scădere, situație datorată scăderii numărului de șomeri neindemnizați.

În anul 2008, rata șomajului a fost de 4,1%. Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în 2008 rata șomajului masculin a fost de 4,1%, iar rata șomajului feminin a fost de 4,2%. La nivel teritorial, numărul de șomeri a crescut în 32 de județe și în Municipiul București, creșterile cele mai importante înregistrându-se în Constanța, Dolj și Vaslui, respectiv 1734 persoane, 1678 persoane, 1.009 persoane. În primul semestru din anul 2008, șomajul s-a diminuat, iar finele anului 2008 a fost caracterizat printr-o creștere accentuată, valoarea ratei șomajului depășind nivelul din luna similară a anului anterior. Activități precum, agricultură și silvicultură, construcțiile, au determinat creșterea ratei șomajului ca urmare a disponibilizărilor făcute în aceste ramuri cu caracter sezonier.

Anul 2008, a fost sub nivelul anilor precedenți, în ceea ce privește mobilitatea cetățenilor români dincolo de granițe. Cei mai mulți șomeri rămân, însă, în grupele de vârstă 30-39 și 40-49 de ani. Ambele grupe, în anul caracterizat au atins numărul maxim de șomeri. Grupa tânăra de vârstă sub 25 de ani a înregistrat scăderi nesemnificative până în luna iunie. S-au înregistrat disponibilizări în domenii ca: tăbăcirea și finisarea pieilor, construcțiile, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, și fabricarea altor produse din materiale nemetalice. În anul 2008, piața muncii nu a fost caracterizată de dezechilibre majore. Prin urmare, anul 2008 a păstrat tendințele care s-au manifestat din cursul anului 2004, în ceea ce privește șomajul.

Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor sunt: Galați (84,64%), Mehedinți (84,10%), Călărași (84,09%) și Municipiul București (83,27%)

În anul 2009, rata șomajului a fost de 6,9%. Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 1,9 pp (7,7% pentru bărbați față de 5,8% pentru femei), iar pe medii rezidențiale de 2,7 pp (8,1% pentru urban față de 5,4% pentru rural). Rata șomajului avea nivelul cel mai ridicat (20,8%) în rândul tinerilor (15-24 ani).

Grafic 3. Sursa: INSSE, 2009

În 2009, piața muncii din țara noastră a fost influențată de criza financiară și de cea economică manifestata la nivel mondial. Crizele economice și financiare s-au făcut simțite și în țara noastră, ducând astfel, la creșterea ratei șomajului ca urmare a disponibilizărilor din toate sectoarele de activitate. Pe parcursul anului 2009, angajatorii au declarat locurile de munca vacante, rezultând o reducere a acestora în comparație cu ofertele din anii anteriori.

În termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora, angajatorii sunt obligați să comunice Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă toate locurile de muncă vacante. Astfel, aceste locuri au înregistrat o reducere cu circa 50% în anul 2009, comparativ cu anul anterior. Șomajul de lungă durată, la finele anului 2009, era de 23,90% pentru tineri și de 16,73% pentru adulți.

În județele Timiș, Prahova, Galați, Argeș, Brașov și Municipiul București, au fost înregistrate cele mai mari disponibilizări, mai exact cu peste 5.000 de persoane pe parcursul anului 2009. În evoluția șomajului, disponibilizările acestea au produs o serie de dezechilibre la nivel teritorial în județele: Vaslui, Teleorman și Alba, astfel înregistrându-se cea mai mare rată a șomajului, iar cea mai mică rată a fost în județele: Ilfov și Municipiul București. Prin urmare, anul 2009 a păstrat tendințele care s-au manifestat din toamna anului 2008, de creștere continuă în ceea ce privește șomajul. În anul 2010, piața muncii a fost influențată de criza economică și financiară, astfel șomajul înregistrând o creștere importantă.

Creșterea perioadei de indemnizație de șomaj, cu alte cuvinte „șomajul tehnic” este o măsură care a fost luată de către Guvern în anii 2009 și 2010, atunci când rata șomajului nu a cunoscut o creștere pe măsura declinului economic manifestat în economia românească. Locurile de muncă vacante declarate de angajatori în anul 2010 au înregistrat o ușoară creștere față de anul 2009.

Au fost create locuri de muncă, în anul 2010, în domenii de activitate ca:

fabricarea de confecții;

activități de protecție și gardă;

lucrări de construcții;

activități de asigurări de viață.

Pe parcursul anului 2010, au fost dați în șomaj mai mulți salariați în urma disponibilizărilor ce au avut loc în domenii ca: administrație publică și apărare, asigurările sociale din sistemul public, transporturile terestre, transporturile prin conducte, construcțiile de clădiri, lucrările de geniu civil. În cursul anului 2010 județele cele mai afectate de disponibilizări au fost: Timiș, Suceava, Prahova, Hunedoara. Șomajul a scăzut în județele: Ilfov și Municipiul București.

Rata șomajului înregistrat la nivel național la sfârșitul lunii decembrie 2010, a fost de 6,87%, mai mică cu 0,08 puncte procentuale (pp) decât cea din luna noiembrie a anului 2010 și mai mică cu 0,9 pp decât cea din luna decembrie a anului 2009. Numărul total de șomeri la sfârșitul lunii decembrie a fost 629.960 persoane, mai mic cu 6.516 persoane față de cel din luna anterioară. Din totalul șomerilor înregistrați, 329.640 au fost șomeri indemnizați și 297.320 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 4.990 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 11.506 persoane față de luna precedentă. Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor (47,42%) scade față de luna precedentă cu 1,33 pp. Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna decembrie 2010, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a crescut de la valoarea de 7,44% în luna noiembrie, la valoarea de 7,47%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 6,38% la 6,20%.

Grafic 4. Sursa: INSSE, 2007-2010, www.insse.ro, accesat 05.2015

Particularități structurale ale șomajului în anii 2011-2015

Comparativ cu anul 2010, în anul 2011 rata șomajului a înregistrat o descreștere. Astfel că, în anul de referință au fost înregistrate locuri vacante ca: gestionar de mărfuri, muncitori necalificați în industria confecțiilor, la ambalarea produselor, etc.

Totuși, scăderea numărului de locuri de munca este determinată de criza care s-a menținut și a reducerii activităților economice de către angajator. Definitoriu pentru anul 2011 este faptul că, ponderea șomerilor indemnizați a fost inferioară celor neindemnizați. La nivel teritorial, anul 2011, a fost anul în care s-au înregistrat cele mai mari rate ale șomajului în județele: Mehedinți și Dolj, iar în județul Vâlcea, rata șomajului a fost cea mai mică.

În economia României, criza financiară și economică globală, în anul 2011, s-a resimțit cu o intensitate mult mai mică decât în anul 2010, astfel, rata șomajului cunoscând o scădere semnificativă. Șomajul s-a stabilizat în anul 2011 la procentul de 7,3% și se afla încă foarte aproape de maximul de 7,5% pe care România l-a atins după intrarea în recesiune (în trimestrul IV din anul 2008). Economia țării noastre a reușit sa iși revină în urma crizei în perioada 2009-2011, însa a ratat țintele impuse de autoritați si convenite cu creditorii internaționali.

În anul 2011, rata șomajului a fost de 7,4%. Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 1,1 pp (7,9% pentru bărbați față de 6,8% pentru femei), iar pe medii rezidențiale de 3,3 pp (8,8% pentru urban față de 5,5% pentru rural). Rata șomajului avea nivelul cel mai ridicat (23,7%) în rândul tinerilor 15-24 ani.

Grafic 5. Sursa: INSSE, 2011, www.insse.ro

În anul 2012, rata șomajului a fost de 7%, în scădere față de anul precedent (7,4%). Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 1,2 pp (7,6% pentru bărbați față de 6,4% pentru femei), iar pe medii rezidențiale de 3,5 pp (8,6 pentru urban față de 5,1% pentru rural). Rata șomajului avea nivelul cel mai ridicat (22,7%) în rândul tinerilor (15,24 ani).

Grafic 6. Sursa: INSSE, 2012

Șomajul a afectat in masura mai mare absolvenții învățamântului mediu si scăzut pentru care rata somajului a fost de 7,5%, respectiv 6,9%, mai mare comparativ cu rata inregistrata pentru somerii cu studii superioare (5,6%)In 2013 rata somajului a fost de 7,3% in crestere fata de anul precedent (7%). Pe sexe, ecartul din cele doua rate ale somajului a fost de 1,3 pp (7,9% pentru barbati fata de 6,6% pentru femei), iar pe medii rezidentiale de 3,6 pp (8,9% pentru urban fata de 5,3% pentru rural). Rata somajului avea nivelul cel mai ridicat (23,6%) in randul tinerilor 15-24 ani.

Grafic 7. Sursa: INSSE, 2013, www.insse.ro/

Șomajul a afectat în măsură mai mare absolvenții învățământului mediu și scăzut, pentru care rata șomajului a fost de 7,9%, respectiv 6,9% mai mare comparativ cu rata înregistrată pentru șomerii cu studii superioare (5,8%). Rata șomajului în euroregiunile din România a scăzut anul trecut la 7%, de la 7,4% în 2011, dar nivelul șomajului pe termen lung a ajuns la 45,3%, conform datelor prezentate miercuri de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Astfel, în Macroregiunea 1, formată din Regiunile Nord-Vest și Regiunea Centru, rata șomajului a fost de 9,9%, în 2012, în scădere față de 7,9% în anul precedent. În Macroregiunea 2, ce reunește Regiunile Nord-Est și Sud-Est, rata șomajului a fost de 6,7% în 2012, în scădere ușoară față de 7% în anul precedent. În ce privește Macroregiunea 3, formată din Regiunile Sud-Muntenia și București-Ilfov, rata șomajului a urcat la 8,3%, în 2012, față de 8,2% în anul precedent, iar în Macroregiunea 4 (Regiunea Sud-Vest Oltenia și Regiunea Vest) rata șomajului a fost de 6% în 2012, în scădere față de 6,4% în anul precedent. Cea mai mică rată a șomajului în rândul tinerilor este în Moldova: 12,3% din românii cu vârstă între 15 și 24 de ani, nu au un loc de muncă

Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2014, a fost de 5,3% în raport cu populația activă civilă totală (5,7% în luna decembrie 2013). Rata șomajului pentru femei a fost cu 1,1 puncte procentuale mai mică decât cea înregistrată pentru bărbați (4,7% față de 5,8%). Rate ridicate ale șomajului s-au înregistrat în județele: Vaslui (11,2%), Teleorman (10,9%), Mehedinți (9,8%), Buzău (9,6%), Galați (9,4%), Dolj (9,2%), Olt (8,1%), Călărași și Ialomița (8,0% fiecare), Dâmbovița (7,7%), Brăila și Gorj (7,2% fiecare), Giurgiu (7,0%), Alba (6,9%), Bacău și Suceava (6,6% fiecare), Covasna și Hunedoara (6,4% fiecare), Neamț (6,0%), Vrancea (5,9%), Argeș și Sălaj (5,8% fiecare), Harghita și Mureș (5,7% fiecare), Tulcea și Vâlcea (5,4% fiecare). Cele mai scăzute rate ale șomajului au fost în județele: Municipiul București (2,0%), Ilfov și Timiș (1,6% fiecare).

Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței de Muncă, numărul șomerilor înregistrați la sfârșitul lunii decembrie 2014 era de 478,3 mii persoane. Comparativ cu luna decembrie din anul 2013, numărul șomerilor înregistrați la Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă a fost mai mic cu 34,0 mii persoane. Din numărul total al șomerilor înregistrați, femeile reprezentau 41,8%.

La sfârșitul lunii ianuarie 2015, rata șomajului la nivel național a fost de 5,46%. În februarie 2015 rata șomajului a fost de 5,5%. Pe sexe, rata șomajului pentru bărbați o depășește cu 0,6 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 6,7%, în cazul persoanelor de sex masculin și 6,1% , în cazul celor de sex feminin).

TABEL 1,SURSA INSSE, 2014, www.insse.ro/

Pentru persoanele adulte (25‐74 ani), rata șomajului a fost estimată la 5,1% pentru luna februarie 2015 (5,5% în cazul bărbaților și 4,7% în cel al femeilor). Numărul șomerilor în vârstă de 25‐74 ani reprezintă 74,1% din numărul total al șomerilor estimat pentru luna februarie 2015. Numărul de șomeri a crescut în 32 de județe, cele mai mari creșteri au fost în Alba cu 2804 persoane, Mureș cu 1373 persoane.

Numărul de șomeri a scăzut în 9 județe și în Municipiul București, cele mai mici scăderi înregistrându-se în județele Dâmbovița cu 0,12 p, Harghita cu 0,7 pp și Bistrița cu 0,7 pp. În Municipiul București, rata șomajului a scăzut cu 0.03 pp. Cele mai ridicate niveluri ale ratei șomajului au fost atinse în județele: Vaslui (11,62%), Teleorman (11,43 %), Mehedinți (10,30 %), Dolj (9,57 %), Galați (9,42%), Buzău (9,29 %), Alba (9,02%), Olt (8,65%), urmate de județele Gorj (8,33%), Ialomița (8,28%). Conform datelor prezentate miercuri de Oficiul European de Statistică (Eurostat), rata șomajului în euroregiunile din România a scăzut de la 7,1% în 2013 la 6,8% anul trecut, dar nivelul șomajului pe termen lung a urcat la 41,1%.

În Macroregiunea 1 (Regiunile Nord-Vest – din care face parte și județul Cluj – și Regiunea Centru), rata șomajului a fost de 6,2% în 2014, în scădere față de 6,5% în 2013. În Macroregiunea 2 (Regiunile Nord-Est și Sud-Est), rata șomajului a fost de 6,6% în 2014, în scădere ușoară față de la 6,7% în anul precedent.

În Macroregiunea 3 (Regiunile Sud-Muntenia și București-Ilfov), rata șomajului a scăzut la 8,2% în 2014, față de 8,9% în anul precedent, iar în Macroregiunea 4 (Regiunile Sud-Vest Oltenia și Vest), rata șomajului a fost de 5,7% în 2014, în scădere față de 6,2% în 2013

Rata șomajului în țările din U.E.

Uniunea Europeană este prima putere economică mondială ce combină economiile celor 27 state membre, având un un produs intern brut (PIB) de 16 748 miliarde de dolari, în paritate nominală]. Șaisprezece state membre au adoptat o monedă comună, Euro, reglementată de Banca Centrală Europeană. Economia UE reprezintă o piață unică și UE este reprezentată ca entitate unică în cadrul OMC (Organizația Mondială a Comerțului

După anul 2008, după cum se știe deja, piața forței de muncă a fost grav afectată de criza mondială. În termenii ratei de ocupare se constată cu ușurință că cele mai multe dintre țările membre ale Uniunii Europene au suferit pierderi. Țările care totuși au înregistrat în continuare creșteri, deși semnificativ mai reduse decât cele de dinainte de criză, sunt: Austria (0,42%), Luxemburg (1,56%), Malta (2,75%), Germania (3,04%), Polonia (4,04%). Belgia și România au înregistrat în 2010 aceeași rată de ocupare ca în anul 2007. Cele mai grav afectate țări în sensul diminuării ratei de ocupare au fost: Irlanda (13,15%), Letonia (13,18%), Estonia (12,10%), Lituania (10,94%), Spania (10,67%). Mai mult, Estonia, Letonia și Spania sunt țări care până în anul 2007 înregistraseră cele mai mari creșteri.

Referitor la rata șomajului, cele mai pronunțate creșteri sunt înregistrate în mod poate surprinzător pentru țări care au avut totuși economii stabile până în 2007 cel puțin: Portugalia (97,78% – o creștere a șomajului de la 4,5% la 8,9% în 2007), Luxemburg (90,91%, de la 2,2% la 4,2%), Austria (22,22%).

Tot referitor la perioada 2000-2007, rata șomajului a scăzut cel mai mult în principal în țările cu creșteri semnificative ale ratei de ocupare: Bulgaria (57,93%), Estonia (65,44%), Letonia (56,2%), dar și în Cehia (39,08%), Italia (39%), Lituania (73,78%), Polonia (40,37%), Slovacia (40,96%). În ceea ce privește perioada 2008-2010, cel mai rău lovite de criză au fost țările care până în 2007 înregistraseră scăderi ale ratei de șomaj.

Cele mai grav afectate au fost țările baltice: Lituania, Estonia, Letonia, țări în care rata șomajului atinsese, în 2010, cote alarmante (peste 16% rata șomajului). Următoarele țări afectate ar fi Irlanda și Spania, Spania fiind țara care a înregistrat cea mai mare rată a șomajului din Uniunea Europeană în anul 2010, de 20,1%. Mai mult, în Spania, Irlanda și Grecia, rata șomajului pentru tineri a atins valori chiar și de peste 40%. Și în Suedia, Marea Britanie și Portugalia, rata șomajului pentru tineri a avut de suferit (Employment global trends, 2012).

Pentru Austria și Polonia, rata șomajului a rămas la nivelul celei din anul 2007, iar pentru Germania, rata șomajului a scăzut de la 8,7% în anul 2007 la 7,1% în 2010. Rata șomajului din Uniunea Europeană (UE) a avansat în noiembrie 2009 cu 0,1 puncte procentuale față de octombrie, până la 9,5%, cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani și zece luni, în timp ce rata șomajului din zona euro a atins pragul de 10%, conform datelor, Eurostat. Pentru zona euro este cel mai ridicat nivel din august 1998. Numărul șomerilor din UE s-a apropiat de 22,9 milioane de persoane în noiembrie, din care peste 15,7 milioane erau din zona euro.

În rândul tinerilor, șomajul este mult mai mare. Astfel, 20,5% din cetățenii Uniunii Europene cu vârste între 15 și 24 de ani, încă nu și-au găsit un loc de muncă.

Evoluția ratei șomajului:

2011-04: 9,5% (22,5 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)

2010-06: 9,6% (23 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)

2009-11: 9,5% (22,9 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)

2009-07: 9%

2008-07: 7%

2005-05: 8,8% (19,1 milioane șomeri, din care 12,8 milioane în zona euro)

Cele mai reduse rate ale șomajului au fost înregistrate, în iulie 2009, în Olanda (3,4%), Austria (4,4%) și Cipru (5,5%), iar cele mai mari în Estonia (18,5%), Letonia (17,4%) și Lituania (16,7%). În iunie 2010, cele mai scăzute rate ale somajului au fost înregistrate în Austria (3,9%) și Olanda (4,4%), la polul opus situându-se Spania (20%), Letonia (20%) și Estonia (19%).

Cea mai mică rată a șomajului în rândul țărilor din Uniunea Europeană s-a înregistrat la sfârșitul anului 2013 în Austria, unde numai 4,8% din cetățeni nu aveau un loc de muncă, conform celor mai recente date Eurostat.Germania se situează pe locul doi în clasament, cu o rată a șomajului 5,2%, urmată de Luxemburg, cu 6,1%.

Rata șomajului din cele 28 de țări ale Uniunii Europene a fost de 10,9% la sfârșitul lui 2013, în creștere cu 0,1% față de aceeași perioadă a anului trecut. România se situează pe locul 8, cu o rată a șomajului de 7,3%, puțin sub cea din Marea Britanie, de 7,4%. La polul opus se află Grecia și Spania, cu rate ale șomajului de 27,4% și respectiv 26,7%.

Comparat cu anul trecut, rata șomajului in 2014, a crescut în 14 state din UE și a scăzut în celelalte 14. Cea mai mare creștere a ratei șomajului a fost înregistrată în Cipru de la 13,3% la 17,3%. Italienii se luptă cu o creștere a ratei șomajului, în ultima parte a anului 2013, inflația ajungând la 12,7%, față de 11,3% în aceeași perioadă a anului trecut. Cea mai mare scădere a ratei șomajului a fost înregistrată în Irlanda, unde rata șomajului a scăzut de la 14,3%, cât era anul trecut, la 12,3%.

Țara din afara Uniunii Europene cu cea mai mică rată a șomajului este Monaco, care are o rată a șomajului de 0%, scrie New York Times. Monaco este un paradis fiscal care atrage numeroși bogați ai lumii, în special datorită lipsei taxei pe venit.

Țările cu cea mai ridicată rată a șomajului din Uniunea Europeană, conform datelor furnizate de Eurostat (2013).

10. Lituania

Rata șomajului: 11,3%

Populație: 2,9 milioane locuitori

Capitala: Vilnius

Lituania este una dintre țările europene care a reușit cel mai bine să combată criza financiară, după un declin simțitor în 2009, când PIB-ul țării a scăzut cu aproape 15%. Până la sfârșitului lui 2013, Lituania a deținut președinția Uniunii Europene, având ca prioritate stabilitatea fiscală, creșterea economică și crearea unor noi locuri de muncă.

9. Irlanda

Rata șomajului: 12,3%

Populație: 4,6 milioane locuitori

Capitala: Dublin

Irlanda are una dintre cele mai afectate economii europene de criza financiară. Pentru a beneficia de ajutorul acordat de Fondul Monetar Internațional, Irlanda a trebuit să îndeplinească anumite condiții, printre care reducerea salariilor bugetarilor cu 10% și concedierea a aproape 10.000 angajați.

8. Italia

Rata șomajului: 12,7%

Populație: 59,6 milioane locuitori

Capitala: Roma

Una dintre prioritățile Italiei din ultimii ani a fost reducerea cheltuielilor. Autoritățile nu au reușit să atingă această țintă, iar deficitul bugetar a continuat să crească. În prezent, Italia deține cea mai mare datorie publică din UE ca valoare, ce depășise 1,9 miliarde euro în vara anului trecut.

7. Bulgaria

Rata șomajului: 12,9%

Populație: 7,3 milioane locuitori

Capitala: Sofia

Eterna concurentă a României, Bulgaria și-a orientat economia deosebit de mult către turism și servicii. Piața imobiliară a înflorit, datorită investitorilor străini interesați de potențialul stațiunilor turistice. Dar încetinirea economică globală a afectat și Bulgaria, țară ce se luptă să reducă nivelul șomajului.

6. Slovacia

Rata șomajului: 14%

Populație: 5,4 milioane locuitori

Capitala: Bratislava

Înainte de înăsprirea condițiilor economice la nivel global, economia Slovaciei se baza pe sectorul electronic și cel auto, ce depindeau de investițiile străine. După anul 2008, capitalul străin s-a diminuat masiv, iar rata șomajului a urcat continuu.

5. Portugalia

Rata șomajului: 15,5%

Populație: 10,4 milioane locuitori

Capitala: Lisabona

Spre deosebire de alte state europene, Portugalia a înregistrat performanțe economice modeste în anii anteriori crizei, astfel că nici nu a asistat la un boom imobiliar. Portugalia depindea de capitalul injectat de turiștii și oamenii de afaceri din vestul Europei, astfel că nu a reușit să ocolească nici colapsul economic, nici prăbușirea pieței imobiliare.

4. Cipru

Rata șomajului: 17,3%

Populație: 1,1 milioane locuitori

Capitala: Nicosia

Unul din paradisurile fiscale europene, Cipru a traversat doi ani extrem de grei. Lovită de criză, țara a avut nevoie de ajutor financiar din partea Uniunii Europene, însă a trebuit să îndeplinească anumite condiții care i-au nemulțumit pe cei care își depozitaseră averile aici.

3. Croația

Rata șomajului: 18,6%

Populație: 4,2 milioane locuitori

Capitala: Zagreb

Croația este cel mai „tânăr” membru al Uniunii Europene, a cărui aderare a avut loc pe 1 iulie 2013, în ciuda stagnării economiei din ultimii patru ani. Rata șomajului a urcat cu peste cinci procente de la începerea crizei financiare și până în prezent (în 2008, era de 13,4%).

2. Spania

Rata șomajului: 26,7%

Populație: 46,7 milioane locuitori

Capitala: Madrid

Declinul economic al Spaniei a început la finalul anului 2011, după prăbușirea pieței imobiliare, în special a sectorului construcțiilor. La momentul respectiv, autoritățile afirmau că rata șomajului atingea cote alarmante, de peste 20%. Lucrurile nu s-au îmbunătățit nici până acum, cei mai afectați fiind tinerii – mai bine de jumătate dintre șomeri au vârste de până în 30 ani.

1. Grecia

Rata șomajului: 27,4%

Populație: 10,8 milioane locuitori

Capitala: Atena

Grecia a înfruntat vremuri grele și a intrat în atenția întregii lumi din cauza situației financiare. În vara anului trecut, țara a fost retrogradată de la statutul de „economie dezvoltată” la cel de „economie emergentă”. În prezent, Grecia, are cea mai mare datorie publică din Uniunea Europeană și din lume, din punct de vedere procentual: peste 160% din PIB.

ANUL 2014

În rândul statelor membre, cele mai ridicate rate ale șomajului se înregistrează în Grecia (25,9% în luna august) și Spania (24%). La polul opus se situează Germania, cu o rată a șomajului de (4,9%), și Austria (5,1%). România se situează sub media din UE, cu o rată a șomajului de 6,7%. Comparativ cu situația înregistrată în urmă cu un an, rata șomajului a scăzut în 22 de state membre, a crescut în cinci state membre și a rămas stabilă în Luxemburg.

Eurostat estimează că 24,413 milioane de persoane erau în șomaj în UE în luna octombrie, dintre care 18,395 milioane de șomeri numai în cele 18 state membre ale zonei euro. Comparativ cu luna septembrie 2014, numărul șomerilor a crescut cu 42.000 de persoane în UE și cu 60.000 în zona euro. În schimb, comparativ cu luna octombrie 2013, numărul șomerilor a scăzut cu 1,549 milioane persoane în UE și cu 547.000 în zona euro.

Potrivit datelor comunicate de Institutul Național de Statistică (INS), rata șomajului, în formă ajustată sezonier, a fost estimată, în octombrie, la 6,7%, același nivel cu cel din luna anterioară (revizuită) și în scădere cu 0,4 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în luna octombrie 2013. Numărul șomerilor (în vârstă de 15-74 ani) estimat pentru luna octombrie din anul curent este de 620.000 persoane, în scădere față de luna precedentă (623.000 persoane), cât și față de aceeași lună din anul precedent (653.000 persoane).

Anul trecut, în România, rata șomajului regional pentru categoria de vîrstă 15-24 de ani a fost de 24%. La nivelul Uniunii Europene, rata șomajului regional a variat în 2014, de la 2,5% în regiunile Praga din Cehia și Oberbayern din Germania la 34,8% în regiunea spaniolă Andaluzia. Dintre cele 272 de regiuni europene pentru care au existat date disponibile, 54 au înregistrat rate ale șomajului de cel mult 5%, nivel situat la jumătate din rata medie a șomajului regional pentru U.E (10,1%), iar 29 de regiuni au avut rate ale șomajului de peste 20,2%, ceea ce înseamnă dublul ratei medii în U.E.

Secțiunea III – Prognoza șomajului

Introducere

Prognoza este cuvant de origine greaca fiind compus din “Pro”- inainte si “Gnosis” – cunoastere. De aici, rezultă că “prognoză” inseamnă “cunoaștere anticipată”. Prognoza este o evaluare probabilă a evoluției unor fenomene sau indicatori in decursul unei perioade de timp viitoare, denumită orizont de prognoză. Există numeroase clasificări ale tipurilor de prognoze dintre care cel mai des sunt citate prognozele sociale, prognozele economice, prognozelefinanciare, prognozele tehnologice, prognozele meteorologice. Fenomenele și procesele constituind obiect al prognozei evoluează adesea sub forma unor serii de timp. Cele mai simple și mai des utilizate metode bazate pe analiza seriilor de timp sunt: metodele mediei mobile și ajustării exponențiale

Metode de prognoza

Metode bazate pe valoarea medie. Metoda mediei aritmetice simple

Metoda mediei aritmetice simple este utilizată pentru serii de timp staționare (orizontale). Serii de acest tip se întâlnesc în general pe perioade scurte de timp și pentru date înregistrate cu o frecvență ridicată(ex.: datezilnice, săptămânale etc.). Pe perioade mai lungi de timp fenomenele economice își pierd în general caracterul, manifestă tendințe de creștere,descreștereși/sau fluctuații ciclice (alternanța creștere-descreștere)

Media aritmetică simplă este o metodă cu “memorie lungă”, în sensul că, ține cont de întreaga perioadă istorică disponibilă de unde se degajă stabilitatea, în sensul că, rezultatele nu sunt perturbate de fluctuațiile întâmplătoare și temporare. Principalul său dezavantaj este capacitatea redusă de a se adapta la eventuale modificări care pot să apară în evoluția recentă a datelor.Fiind o metodă extrem de simplă, metoda mediei aritmetice simple se folosește mai mult în procesul de testare, decât în previziunea propriu zisă, la fel ca și metoda ultimei valori înregistrate.

Metoda mediei mobile și mediei mobile exponențiale

Media mobilă de lungime k se aplică tot pentru serii de timp staționare, la fel ca și media aritmetică simplă. Previziunea pentru perioada următoare, n+1 este media ultimelor k valori înregistrate. Media mobilă este un proces cu “memorie scurtă” (se ține cont doar de cele mai recente valori), principalul avantaj al metodei fiind capacitatea ridicată de adaptare la condițiile cele mai recente. Media mobilă exponențială de lungime k este o metodă foarte asemănătoare mediei mobile (are aceleași avantaje principale și se aplică în aceleași condiții), cu diferența că ponderile valorilor cuprinse în medie nu sunt egale, acestea descresc odată ce valorile devin mai îndepărtate în timp. Avantajul unei medii mobile exponențiale este acordarea unei importanțe (ponderi) mai mari valorilor celor mai recente pornind de la ipoteza că acestea au cea mai mare valoare informațională.Media mobilă exponențială este utilizată cu precădere în contextual analizei tehnice.

Metoda sporului mediu

Metoda sporului mediu se folosește pentru a previziona evoluții non-staționare în medie cu tendință aproximativ liniară. Această metodă poate fi văzută ca fiind echivalentă cu aplicarea metodei mediei aritmetice simple, însă nu pe valorile inițiale (care nu sunt staționare), ci pe diferențele de ordinul întâi (sporuri) care sunt staționare. În cazul tendințelor aproximativ liniare diferențele de ordinul întâi sunt staționare. Prin urmare, după realizarea procedurii de staționarizare pot fi aplicate oricare din metodele specifice seriilor de timp staționare.

Folosind această metodă, previziunea se determină adăugând la ultima valoare reală inregistrată a seriei de date, sporul mediu calculat pe perioada istorica.

Metoda ultimului spor este un caz particular al metodei sporului mediu.În situația în care datele istorice se reduc la 2 perioade, pentru o companie relativ nouă, vom avea un singur spor istoric care poate fi folosit în previziune dacă considerăm o creștere constant în viitor

Metoda indicelui mediu

Această metodă se folosește în previziunea seriilor de valori non-staționare cu tendință aproximativ exponențială. O serie de timp exponențială, poate deveni staționară prin calcularea indicilor de dinamică (creștere). Creșterea exponențială este o creștere foarte puternică, iar premisa că această creștere va continua și în viitor este extrem de riscantă. Se recomandă utilizarea cu prudență a acestei metode, o alternativă viabilă fiind modificarea euristică a indicelui utilizat în prognoză, în sensul micșorării acestuia mai ales, atunci când este probabilă o înrăutățire a condițiilor din mediul extern. Un caz particular al metodei indicelui mediu este metoda ultimului indice,atunci când se cunosc doar ultimele 2 înregistrări istorice, cu aceleași recomandări prudențiale.

Prognoza ratei șomajului in România

De-a lungul timpului rolul muncii a evoluat, constituind mediul propice dezvoltării diferitelor curente ideologice precum: teoria clasică, neoclasică, marxistă, keynesistă, până la teorii contemporane ca: teoria contractelor implicite, teoria salariilor sau teoria selecției inverse.

Odată cu începerea crizei economice, reducerea numărului de șomeri a fost interuptă. Chiar dacă criză economică a avut un caracter global, o serie o țări au făcut față șocului, însă țară noastră din păcate nu s-a aflat printre acele țări.

Epoca actuală se caracterizează printr-un sistem rapid al schimbărilor care se produc în diverse domenii ale societății, influențând evoluția activitaților desfășurate în sectoarele vieții economice și sociale. Aceste schimbări trebuie să fie cunoscute prin anticipare și, chiar dacă această cunoaștere este relativă, ea oferă posibilitatea de a pregăti soluții pentru adaptarea la transformarile care se impun a fi realizate în viitor.

Metoda mobilă aritmetică simplă – este utilizată cu deosebire atunci când seria cronologică prezintă fluctuații regulate (sezoniere sau ciclice) pentru a netezi evoluția. Media aritmetica simplă este o metodă cu "memorie lungă" în sensul că ține cont de întreaga perioadă istorică disponibilă de unde se degaja și avantajul său în ceea ce privește stabilitatea (rezultatele nu sunt perturbate de fluctuații întâmplătoare și temporare). Principalul său dezavantaj este capacitatea redusă de a se adapta la eventuale modificări care pot să apară în evoluția recentă a datelor.

Datele din tabelul de mai jos evidențiază evoluția șomajului în ultimii 5 ani. Șomajul va fi analizat din punct de vedere al ratei șomajului înregistrat la nivel național, iar datele provin din surse oficiale: Institutul Național de Statistică. Pe perioada analizată, la nivel național, rata șomajului a cunoscut o evoluție șerpuitoare, cu creșteri și scăderi ale valorii în perioada analizată.

Lucrarea propune o modalitate de prognozare a ratei șomajului, la nivelul economiei românești. Pentru prognozarea ratei șomajului am folosit metoda mobilă aritmetică simplă.

Aplicație – Metoda mobilă aritmetică simplă

Pentru calcularea tendinței pe termen lung, folosind metoda mediilor mobile din 4 termeni (la câți se manifestă o oscilație completă), putem sistematiza datele. Metoda mediei mobile determină prognoza pentru o perioadă de timp viitoare (oră, zi, săptămână, lună, trimestru, an) prin medierea datelor din ultimele n perioade de timp. Previziunea prin medie aritmetica presupune că valoarea previzionara pe luna următoare este o medie aritmetica a valorilor înregistrate până la acea dată

Pe graficul de mai jos sunt reprezentate atât valorile reale cât și cele previzionate prin media aritmetică simplă.

Graficul numărului de șomeri înregistrați în România (seria inițială – yt), în ultimii 5 ani (2010, 2011, 2012, 2013, 2014)

Se observă că media devine din ce în ce mai stabilă pe măsură ce sunt cuprinse tot mai multe valori în calcularea ei. Pentru aceleași date se realizează o previziune lunara, de această dată printr-o medie mobilă de lungime 3, 4, 5.

Mediile mobile centrate de ordinul 3 (MM – 3), de ordinul 4 (MM – 4) și de ordinul 5 (MM-5)

Se observă, capacitatea mai mare de adaptare la fluctuațiile înregistrate a mediei mobile față de media aritmetică simplă. Acest fapt este explicat prinfaptul că media mobilă ține cont doar de valorile cele mai recente.

Pentru a calcula tendința generală (trendul) se calculează mediile mobile centrate. Avantajul mediei mobile centrate (de ordin par sau impar) constă în conservarea tendinței, în același timp cu atenuarea componenței sezoniere și a celei accidentale. Se observă măsura în care media mobilă urmărește evoluțiadatelor reale. Evident, adoptând un alt ordin al mediei mobile, se poate ajunge la o corespondență mai apropiată sau mai depărtată a curbei prognozei față de curba evoluției datelor reale.

Pentru seria prezentată mai sus (rată șomajului înregistrată în România în ultimii 5 ani) aplicăm metodă mediilor mobile centrate de ordinul 4. În tabel și grafic sunt prezentate, pentru comparație, netezirea realizată prin aplicarea metodelor mediilor mobile de ordinul 3, 4 și 5 (MM-3; MM-4; MM-5).

Pentru a calcula prognoza se presupune prelungirea tendinței observate în ultimul interval, adică Y63. Această prognoza este distorsionată (erorile et sunt de medie nulă) și distorsiunea are valoarea

(k+1)a1= 2a1 k=1 (am calculat medii mobile cu banda 2k+1=3)

Pentru a corectă valoarea prognozată estimăm coeficientul a1 și adăugăm la Y63 marimea 2a1. Daca E(yt) = a0+a1t ( deoarece erorile et sunt de medie nula) atunci

E(yt+1)- E(yt)= [a0+a1(t+1)]-(a0+a1t)= a1

Dacă media erorilor este nulă, a1 poate fi calculat ca diferența dintre oricare două valori consecutive din serie, atunci media acestor diferențe poate fi un estimator al coeficientului a1.

Dacă diferențele dintre două valori consecutive, calculate pentru întreagă serie nu sunt egale, atunci netezirea nu este perfectă.

Obținem valoarea lui a1 calculată prin formula Y62 – y5/58 = – 0,0489

A1 = 62 – 4 = 58

F61 = -0,0489 + 5,3125 = 5,2636

F62 = -0,0489 + 5,2636 = 5,2147

F63 = -0,0489 + 5,2147 = 5,1658

F64 = -0,0489 + 5,1658 = 5,1169

F65 = -0,0489 + 5,1169 = 5,068

Rezultatele ne arată că factorul sezonier deviază rata somajului peste tendința de lungă durată.

TENDINȚA

Se manifestă sub formă unei mișcări (creșteri sau descreșteri) regulate cu caracter de continuitate a fenomenului. Ca regulă, trendul poate fi sesizat dacă seria cronologică se referă la o perioadă de timp suficient de mare. Trendul sau tendința, reflectă direcția de evoluție și este efectul influenței factorilor sistematici. Astfel de factori ar putea fi în cazul seriilor cronologice construite pe diferite variabile macroeconomice, volumul investițiilor, dimensiunea și calitatea forței de muncă, nivelul tehnologiei etc

Corectam valoarea prognozată pentru următoarele momente t=63,64,65, atunci valorile prognozate vor fi :

SEZONALITATE

Se manifestă sub forma variațiilor periodice, relativ regulate în cadrul seriilor cronologice a căror termen se referă la perioade mai scurte decât un an, de regulă luni sau trimestre. Aceste oscilații în jurul trendului se datorează unor factori ca: clima, obiceiuri, iregularități ale calendarului; condiții de producție etc.

MEDIA PE LUNI

Pentru fiecare sezon vom determina media abaterilor

MEDIA MEDIILOR

COEFICIENTUL DE SEZONALITATE

Coeficienții de sezonalitate variază în jurul valorii 0, lunile de vârf având coeficienți subunitari.

PROGNOZA RATA ȘOMAJ ANOFM

FEBRUARIE- 5,2147 – 0,172 = 5,0427 FEBRUARIE – 5,51%

MARTIE – 5,1658- 0,07 =5,0958 MARTIE – 5, 37%

APRILIE – 5,1169 – 0,04 =5,0769 APRILIE – 5,12%

MAI- 5,068 – 0,13 =4,938 MAI –

Concluzii

Fenomenul șomajului are implicații atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic, de aceea prognozarea lui este foarte importantă pentru economie.

După cum se poate observa, rata șomajului la sfârșitul lunii Februarie 2015, a fost de 5,51 %, cu 0,47 pp mai mare decât valoarea prognozată. Rata șomajului la sfârșitul lunii Martie 2015, a fost de 5,37%, cu 0,28 pp mai mare decât valoarea prognozată și cu 0,14 pp mai mică decât rata șomajului înregistrată în luna anterioară. Rata șomajului la sfârșitul lunii Aprilie 2015, a fost de 5,12%, cu 0,0431% mai mare decat valoarea prognozată.

Ca o concluzie, se poate remarcă scăderea ratei șomajului pe parcursul anilor analizați. Pe viitor este bine de urmărit în permanență evoluția șomajului pentru a putea lua din timp măsurile cuvenite de prevenire a accentuării acestuia

Concluzii și propuneri

Menținerea forței de muncă, în România, trebuie privită prin prisma politicii de dezvoltare economică, durabilă și continuă; agenția poate crește gradul de implementare a politicilor și strategiilor de ocupare a forței de muncă.

Două condiții esențiale pentru reducerea șomajului sunt creșterea mobilității teritoriale a forței de muncă și reconversia profesională frecvența. Instituțiile de învățământ au un rol foarte important, pentru că trebuie să ofere o pregătire profesională iniata și pe parcursul vieții de înalta calitate, în concordanță cerințele actuale și viitoare ale pieței muncii.

Sectorul IMM-urilor a fost în ultimii ani motorul dezvoltării economice în regiune și principala sursă de creare a locurilor de muncă. În contextul deschiderii pieței externe și al accentuării globalizării economice, este nevoie de aplicarea unor politici eficiente de sprijinire a IMM-urilor din Regiune. Acordarea de sprijin pentru IMM-uri în vederea modernizării sectorului productiv, promovarea inovării în cadrul acestora, la nivel de produse, tehnologii, procese, stimularea dezvoltării tehnologiei informației și comunicațiilor și creșterea accesului la finanțare al IMM-urilor sunt câteva măsuri binevenite pentru fortificarea sectorului IMM-urilor.

Autoritățile locale se pot implica în dezvoltarea locală și într-un mod activ prin elaborarea și implementarea unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii de transport sau a unor proiecte complexe vizând mai multe domenii de activitate, ceea ce ar permite atât dezvoltarea economică a zonelor în care se implementează proiectele cât și impulsionarea, într-un orizont de timp scurt sau mediu, a unor ramuri economice precum construcțiile, industria materialelor de construcții, turismul, transporturile.

În condițiile trecerii la mecanizare și robotizare, munca omului este înlocuită de cea efectuată de mașină, însă omul nu este eliminat în totalitate din procesul de producție. Munca este factorul activ și determinant al producției. Factorul munca se asigura prin intermediul pieței forței de muncă.

Șomajul, face parte din categoria dezechilibrelor, apărute în economie. Fenomenul apare de această dată pe piața muncii, iar studierea sa, a fost cu atât mai importantă, cu cât implicațiile asupra populației și economiei, au fost dintre cele mai grave. Un singur lucru este clar: șomajul reprezintă un fenomen negativ și nociv pentru economie, care afectează o categorie mai mică sau mai mare a populației.

Șomajul afectează economiile tuturor țărilor. Începând cu a doua jumătate a secolului al-XVIII-lea, odată cu dezvoltarea industrială, șomajul, a devenit un subiect destul de delicat, deoarece întreprinderile își diminuau producția, prin urmare se dădeau afară un număr mare de muncitori, care deveneau șomeri. Șomajul, ca fenomen, rezultă din două mari procese: pierderea locurilor de muncă de către o parte din populația ocupată și creșterea ofertei de muncă. Conform unui studiu, în ceea ce privește șomajul din țările Uniunii Europene, este clară ipoteza conform căreia un punct forte, în determinarea șomajului îl constituie incompatibilitatea, dintre calificările disponibile pe piața muncii și cele cerute de către angajatori.

Piața muncii din România, a suferit unele dezechilibre: neconcordanța dintre cererea și oferta de muncă, datorită sistemului de educație profesională; pierderea piețelor externe și diminuarea dimensiunilor pieței interne; blocajul financiar, precum și blocajul investițional.

Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate, numai este capabil să creeze, noi locuri de muncă, astfel încât să asigure, o ocupare deplină. În țara noastră, șomajul poate fi redus, prin creșterea investițiilor, care să reechilibreze piața bunurilor și serviciilor. Sfera serviciilor deține însă o pondere redusă în PIB, spre deosebire de țările dezvoltate din UE, și poate constitui o soluție bună pentru diminuarea numărului de șomeri. Însă pentru că acest lucru să se întâmple ar trebui să se ia măsuri, în legătură cu sporirea investițiilor și crearea unor structuri moderne ale României, cât și creșterea veniturilor reale ale agenților economici si ai populației.

În România, însă șomajul, este perceput ca un fenomen dezastruos, datorită mentalității populației față de acest fenomen, dar și din cauza situației catastrofale a economiei, a deteriorării pieței muncii și lipsei unei protecții sociale reale. Pe plan economic, se disting consecințele negative cu privire la șomaj, având în vedere atât individul cât și întreaga societate. În România se observă o îmbunătățire a șomajului de-a lungul anilor 1991-2008.

Însă, în anul 2009, datorită crizei financiare la nivel teritorial, numărul de șomeri a crescut în toate județele, dar și în București. Sunt evidențiate creșteri masive în județele: Bacău, Vâlcea, Prahova, Galați, Constanța, Alba, Neamț, Hunedoara și Cluj.

Pe viitor este bine de urmărit în permanență evoluția șomajului pentru a putea lua din timp măsurile cuvenite de prevenire a accentuării acestuia. O rată a șomajului de 3-4% este considerată acceptabilă și chiar benefică pentru societate, având efecte pozitive pentru economie: comportamentul față de muncă este mai bun, există mereu dorința de pregătire și autoperfecționare. Disciplina în munca este crescută (datorită existenței unei baze de selecție din care poate fi recrutat un înlocuitor în orice moment). Piața muncii și șomajul sunt “provocări” la care România nu a început, încă, să le acorde atenția cuvenită și să ia măsuri reale de rezolvare a problemelor din aceste domenii

Ca o concluzie, putem remarca pe de o parte, îmbunătățirea situației șomajului în România de-a lungul celor 15 ani analizați, iar integrarea României în Uniunea Europeană a adus pe termen mediu și lung, revigorarea și modernizarea economiei cu efecte favorabile și în plan social.

Pe de altă parte, natura șomajului în România s-a schimbat, componentă structurală devenind preponderentã, iar resorbția acesteia este mult mai dificilă și necesită programe și măsuri active din partea puterii publice, pentru a asigura atât racordarea economiei românești la cea europeană, cât și transformările sociale necesare creării unui mediu de afaceri sănătos și modern.

Bibliografie

Adam Smith, “Avuția națiunilor Cercetare asupra naturii și cauzele ei” Vol I, Editura Universitas, București 1992;

Mirela I. Aceleanu, Alina S. Cretu „Strategii și politici de ocupare în contextul pieței actuale a muncii”, Editura Ase, Bucuresti 2010;

Dorin Jula, Nicoleta Jula, Macroeconomie,Ed Mustang, Bucuresti 2014

Dorin Jula, Nicolae Marius Jula, Prognoza Economică,Ed Mustang, Bucuresti 2014

Dobrescu, E.M et al (2010), Mic dicționar de economie, Editura Wolters Kluwer;

Minsky, Hyman P. (2011), Cum stabilizam o economie instabilă, Editura Publica;

Roubini, Nouriel si Mihm Stephen (2010), Economia crizelor, Editura Publica;

Stiglitz, Joseph E., Walsh, Carl E. (2005), Economie, Editura Economica;

Popescu Constantin, Gavrila I., Ciucur D.(2007), Teorie economică generală. Volumul I : Microeconomie, Bucuresti, Editura ASE;

Popescu Constantin, Gavrila I., Ciucur D.(2005), Teorie economică generală. Volumul II: Microeconomie, Bucuresti, Editura ASE

Cretoiu, Gh. Cornescu V., Bucur, I. (2008), Economie. Ed.a II a, revazută, adaugită și actualizată, Bucuresti, Editura C.H. Beck

Alte surse

http://anaf.mfinante.ro/wps/portal (Ministerul Finanțelor Publice)

http://www.ier.ro (Institutul European din România)

http://insse.ro

http://bnr.ro

Acasă

http://www.infoeuropa.ro