Somaj Si Mobilitate Teritoriala In Municipiul Petrosani

Șomaj și mobilitate teritorială în municipiul petroșani

Lector univ.dr.Ioan Valentin Fulger

Universitatea din Petroșani

Rezumat: Lucrarea de față și-a propus să portretizeze actuala stare de fapt din municipiul Petroșani din perspectiva fenomenului șomajului și a mobilității teritoriale a mânii de lucru, atât în spațiul social intern cât și în cel extern. Am dorit să arătăm că în ciuda unei nemeritate etichete care s-a aplicat Văii Jiului și implicit capitalei ei simbolice – municipiul Petroșani, populația de aici nu este dominată de așa numitul cult al nemuncii, șomajul fiind consecința logică a lipsei locurilor de muncă ce s-a cronicizat odată cu lipsa investițiilor în zonă.

Cuvinte cheie: investiții, șomaj, mobilitate teritorială

1.Aria și metodologia cercetării

Studiul de față a avut ca loc de desfășurare limitele administrativ-teritoriale ale municipiului Petroșani iar faza de teren a avut loc în iulie 2014. Metoda de culegere a datelor a fost ancheta sociologică sub forma ei directă, iar instrumentul cercetării îl constituie chestionarul care conține 45 de întrebări, în majoritatea lor de opinie și atitudine, fără a fi neglijate întrebările factuale (sex, vârstă, studii, ocupație, zonă de domiciliu). Ca operatorii de teren am folosit studenți ai Universității din Petroșani, Facultatea de Științe, specializarea Sociologie. Populația investigată a avut la bază un eșantion pe cote intercorelate (ponderea grupelor de vârste și sexe a locuitorilor, corelate cu zonele lor de domiciliu, ca pondere în populația orașului), reprezentativ pentru populația de peste 18 ani a municipiului Petroșani. Precizăm că în elaborarea eșantionului, care are un volum de 600 de persoane, am folosit datele statistice de la 01.07.2013 furnizate de Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică a Județului Hunedoara – Deva.

2.Nivelul investițiilor reflectate în numărul locurilor de muncă din Petroșani

Locurile de muncă ce se pun la dispoziția populației pot să aibă surse guvernamentale și private, existând și varianta mixtă, mai puțin întâlnită, a parteneriatelor public-privat. Indiferent la care dintre sursele locurilor de muncă facem referire ele nu pot exista în lipsa investițiilor. Am cerut subiecților incluși în eșantion să aprecieze cum resimt nivelul investițiilor din municipiul Petroșani materializate în noi locuri de muncă:

Fig.1. Nivelul investițiilor în municipiul Petroșani, la nivelul anului 2014

Sintetizând pe această problemă putem arăta că 88% dintre cetățenii Petroșaniului (prin comasarea codurilor aproape inexistent și mic) sunt nemulțumiți de investițiile care au avut loc în ultimul timp, locurile de muncă fiind apreciate cu mult sub ceea ce are nevoie zona. Apreciem că este oportun să legăm actuala stare a nivelului investițional reflectată natural în cea a locurilor de muncă ce prind prima poziție în clasamentul problemelor cu care se confruntă familiile din Petroșani:

Fig. 2. Principala problemă cu care se confruntă în prezent familiile din Petroșani

Este evident că cele două aspecte corelează foarte bine populația conștientizând lipsa investițiilor ca și cauză a insuficienței locurilor de muncă, 30% dintre subiecți considerând că la momentul 2014 aceasta este principala problemă cu care se confruntă comunitatea din Petroșani. Cumulând toate părerile ce țin strict de locul de muncă (lipsa, nesiguranța sau ilegalitatea lui înțeleasă prin munca la negru) obținem nu mai puțin de 44,9% dintre familiile din Petroșani care au o astfel de îngrijorare. Dacă adăugăm și preocuparea generată de lipsa resurselor financiar-materiale (18,7% rezultat atât din partea celor care nu au un loc de muncă dar și a celor care sunt prost plătiți) constatăm că aproape două treimi dintre familii (63.6% prin comasare) au îngrijorări legate de locul de muncă al membrilor ei. Reamintim că locul de muncă este din perspectivă sociologică cel care conferă individului uman nu doar o sursă de venit sistematică, ci și o șansă de afirmare profesională, favorizând totodată inițierea, multiplicarea și menținerea contactelor sociale, permițând organizarea timpului individual și familial în jurul programului de lucru. Și, dacă mai era nevoie să amintim, individul prin locul de muncă dobândește o poziție care îi permite să fie valorizat social de către ceilalți membri ai comunității, conferindu-i identitate socială (1). Este ușor de înțeles așadar dimensiunea negativă a lipsei locurilor de muncă asupra unei întregi comunități, efectele sale destructurante fiind vizibile în primul rând prin depopulare și lipsa de reziliență comunitară prin degradarea capitalul social, cultural și uman de care dispune (2)

3.Incidența șomajului în populația municipiului Petroșani

Am aprofundat această problemă sondând în ce proporție populația Petroșaniului are membri ai familiei care au părăsit orașul în căutarea unui loc de muncă în altă zonă a României sau în altă țară.

Fig.3. Membri ai familiei care au părăsit Petroșaniul pentru a-și găsi un loc de muncă

Vom arăta în continuare cum, trecând de la nivel familial la nivel individual, șomajul a fost un fenomen permanent în Valea Jiului și în capitala ei simbolică, municipiul Petroșani:

Fig.4. Ponderea celor care au fost în postura de șomer pe parcursul existenței

Aproape jumătate dintre cei incluși în eșantion (48,2%) au trecut măcar o dată în decursul existenței prin experiența șomajului, ca locuitori ai Petroșaniului. Deși pare foarte mult e necesar să arătăm că în 1990 Valea Jiului avea 80 de mii de angajați la o populație totală de 168 de mii de persoane. După numai un deceniu numărul angajaților scade la doar 38 de mii (3). La o astfel de restrângere de personal a existat și un șomaj în consecință. De exemplu, în 1999 rata șomajului în Valea Jiului era de 54,7% (4). Desigur că este nevoie de o analiză mai detaliată și de mai multe explicații. Tocmai de aceea am recurs la realizarea unor corelații între anumite variabile personale și postura de șomer. Astfel, a rezultat că șomajul, de-a lungul timpului, a afectat în mod (aproape) egal bărbații (48,9%) și femeile (47,5%). Faptul că zona în întregimea ei a fost afectată economic de restructurarea mineritului a făcut ca șomajul să acționeze nediferențiat fără să mai existe o predictibilitate în privința posibilităților de angajare, indiferent de studiile avute. Zona, monoindustrială fiind, avea în trecut o mare capacitate de absorbție a forței de muncă în domeniul minier iar sistemul de învățământ local (mediu și superior) era cuplat în principal pe necesitățile zonei din perspectiva mâinii de lucru necesare desfășurării normale a activității predominante. Așa se face că în Petroșani, spre deosebire de alte zone din țară, posesorii de studii superioare sau medii, au fost și sunt pasibili de a deveni șomeri într-o măsură foarte ridicată: 51,8% dintre cei cu studii medii și 40,4% dintre cei cu studii superioare ne-au declarat că au trecut cel puțin o dată prin această experiență. Din perspectiva vârstei (atenționăm că este vorba de o analiză care a provocat subiecții de toate vârstele la o retrospecție pe întinsul întregii lor existențe), șomajul este mult mai des întâlnit la cei tineri, tinzând să scadă spre vârstele mai înaintate. Este un fenomen normal în condițiile zonei la care ne raportăm căci cei mai în vârstă au fost beneficiarii unor contexte economice în care șomajul a fost scăzut deoarece nu se intrase în perioada marilor restructurări de după 1996. Cel mai afectat segment de vârstă din perspectiva șomajului a fost și este încă cel situat între limitele de vârstă plasate între 20-44 de ani (detaliat situația se prezintă astfel: între 20-24 ani =58%, între 25-29 ani=61%, între 30-34 ani=62%, între 35-39 ani=58%, între 40-44 ani = 56% continuând să scadă pe grupele de vârstă mai înaintate).

4.Mobilitatea teritorială a forței de muncă din Petroșani

Șomajul nu trebuie înțeles doar ca stare de disconfort economic ci și ca una de disconfort psihologic și social, mulți dintre cei care l-au traversat fiind marcați de deprofesionalizare și mai ales de sentimentul inutilității, de auto-desconsiderare . Pentru a depăși această stare de disconfort multiplu indivizii recurg la diferite strategii. Una dintre ele este de a părăsi orașul în speranța angajării:

Fig.5. Ponderea celor care au fost puși în ultimii ani în situația de a lucra…

În proporții sensibil egale se regăsesc atât cei care au fost puși în situația de a lucra în alte zone ale țării (19,5%), cât și cei care au lucrat în străinătate (19,3%). Foarte important de arătat este că am cerut subiecților să indice această mobilitate teritorială având ca termen de referință ultimii doi-trei ani, adică o perioadă relativ recentă, din trecutul apropiat fiecăruia. O primă concluzie este aceea că în ultimii doi-trei ani de zile aproximativ 20% din populația de peste 18 ani a municipiului Petroșani a dispus de mobilitate teritorială în vederea ocupării atât pe ruta internă cât și pe cea externă. Fie că este vorba de munca în alta zonă a țării, fie ca este vorba de munca în străinătate cel mai afectat segment este acela al persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20-44 de ani (detaliat situația se prezintă astfel: între 20-24 ani =30% intern/26,7% extern; între 25-29 ani= 23,6% intern/32,7% extern, între 30-34 ani=31% intern/22,4% extern, între 35-39 ani=27,6% intern/34,5% extern, între 40-44 ani = 25,7% intern/29,7% extern). Mai mult, dorim să arătăm că în urma corelațiilor a rezultat că aproximativ 45% dintre cei care au lucrat în altă zonă din țară au cunoscut și experiența muncii în străinătate. Toate acestea indică o mână de lucru extrem de mobilă teritorial și dispusă să muncească pentru a evita starea de disconfort economic, psihologic și social. Dorim să subliniem un aspect important care ține de realitatea socială întâlnită din acest punct de vedere: mobilitatea teritorială a forței de muncă din Petroșani, atât în țară cât și în străinătate, nu se datorează exclusiv șomajului. Pe baza corelațiilor am determinat că unii dintre cei au ales să migreze au făcut-o și datorită intereselor de serviciu sau faptului că și-au dorit locuri de muncă mai bine plătite sau care le asigurau o evoluție mai rapidă în carieră. În această situație sunt 11.9% dintre cei care nefiind șomeri au lucrat într-o altă zonă a țării și 10.3% care au ales să muncească în străinătate fără a fi șomeri în Petroșani.

5.Concluzii

Pentru municipiul Petroșani restructurarea mineritului nu a fost dublată de o politică economică bazată pe un nivel al investițiilor care să susțină pe mai departe orașul ca centru urban și industrial. Reducerea locurilor de muncă și șomajul masiv au devenit constante ale unei realități economice care a determinat și o mare mobilitate teritorială a mâinii de lucru, atât intern cât și extern. Restructurarea zonelor monoindustriale afectează deopotrivă bărbații și femeile, studiile nemaifiind căi de evitare a șomajului decât în cazul mobilității teritoriale.

Bibliografie

1.Giddens A.-„Sociologie”, Editura ALL, București, 2000, pp.334-335

2.Muntean A., Munteanu A.-„Violență, traumă, reziliență”, Editura Polirom. Iași, 2011, p.310

3.Fulger V.–„Valea Jiului după 1989, spațiu generator de convulsii sociale”, Editura Focus, Petroșani, 2007, p.15, p.44.

4.Boboc I (coord.).-„Costurile sociale ale restructurării mineritului în România. Studiu de caz:Valea Jiului”, București, 1999, p.20.

Bibliografie

1.Giddens A.-„Sociologie”, Editura ALL, București, 2000, pp.334-335

2.Muntean A., Munteanu A.-„Violență, traumă, reziliență”, Editura Polirom. Iași, 2011, p.310

3.Fulger V.–„Valea Jiului după 1989, spațiu generator de convulsii sociale”, Editura Focus, Petroșani, 2007, p.15, p.44.

4.Boboc I (coord.).-„Costurile sociale ale restructurării mineritului în România. Studiu de caz:Valea Jiului”, București, 1999, p.20.