Solutii Moderne de Evaluare Si Monitorizare a Calitatii Apelor de Suprafata Poluate cu Reziduuri Petroliere
Capitolul I
Introducere
Scopul proiectului:
Prezentul proiect a urmǎrit ca scop general identificarea unor soluții moderne de evaluare și monitorizare a calitǎți apelor de suprafațǎ poluate cu reziduuri petroliere.
Protecția mediului înconjurător a devenit o necesitate ce s-a acutizat în paralel cu proliferarea și diversificarea surselor de poluare, provenite mai ales din activitățile industriale.
Afectarea gravă, adesea iremediabilă, a unor ecosisteme terestre și acvatice – ca și a calității aerului -în numeroase zone de pe glob, care s-au repercutat ulterior negativ asupra sănătății și dezvoltării sociale a oamenilor, a forțat gândirea tehnologică să-și pună probleme ecologice. Una dintre ele -poate cea mai importantă -constă în înțelegerea modului în care evoluează dinamica unui sistem natural perturbat prin introducerea unui factor fizic, chimic sau biotic (Uhlmann, 1975), deoarece a cunoaște acest lucru înseamnă a se asigura o bună și eficientă protecție mediului, realizată prin păstrarea calităților sale și conservarea resurselor naturale, ceea ce se răsfrânge pozitiv asupra activităților economice și dezvoltării societății (Soran și Puia, 1982).
În urma unei astfel de problematici a rezultat o știință inginerească cu un caracter pregnant ecologic, numită ingineria mediului , în care mediul natural este conceput ca o construcție tehnică, care poate fi proiectată, planificată, amenajată. Iar omul devine nu numai un exploatator al mediului, ci și un constructor al acestuia, un adevărat ,,inginer al biosfere” (Stugren, 1982). În acest sens nu numai biologii sunt ecologi, ci și specialiști cu formație tehnică așa cum ar fi inginerii geologi, inginerii agronomi, inginerii forestieri, inginerii hidrotehniști, sau alte tipuri de specialiști: chimiști, geografi, pedologi etc.
Poluarea mediului înconjurător cu hidrocarburi și alți poluanți proveniți din industria de extracție și prelucrare a petrolului și gazelor naturale – pe lângă beneficiile economice majore obținute în urma acestei activități – constituie de asemenea o problemă care se înscrie în preocupările ingineriei mediului.
Industria extractivă de petrol se situează printre cele mai nocive, având în vedere aria sa extinsă de activitate pe uscat și pe mare, cât și durata nedeterminată de acțiune, se impune reducerea efectelor acesteia asupra mediului ambiant prin promovarea unor tehnologii cât mai nepoluante și a unor metode și tehnici de depoluare.
Apariția noilor reglementări privind protecția mediului, legate de elaborarea studiilor de impact pentru obiectivele noi de investiții și a bilanțurilor de mediu pentru obiectivele aflate deja în exploatare, necesită un volum mare de muncă.
Ținând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statueazǎ principiile care guverneaza intreaga activitate de protecție a mediului și care trasează direcțiile de reglementare a activităților economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elementele care vizează intereseul public și care constituie situații de urgență extraordinare, a fost elaborată Ordonanța de Urgență nr. 195/2005, aprobată cu completări de legea nr. 265/2006.
Acest cadru legislativ nou a înlocuit vechea lege nr. 137/1995 care nu mai corespundea, din punct de vedere al conținutului obligațiilor pe care România și le-a asumat în momentul aderării la Uniunea Europeană
Complexitatea activităților din industria extractivă de petrol face ca paleta surselor de poluare să fie largă, incluzând pe lângă sursele de poluare rezultate din activitățile umane, și sursele poluante specifice, întrucât acestea din urmă au ponderea cea mai mare și efectul de infestare are impact negativ și de durată asupra factorilor de mediu, se identifică acele surse, precum și posibilele modalități de acțiune asupra ecosistemelor.
În contextul elementelor prezentate mai sus, proiectul de fațǎ dorește sǎ aducǎ o contribuție la cunoașterea formelor de poluare, atât istoricǎ cât și prezentǎ a zonei naturale strǎbǎtutǎ de bazinele hidrografice ale râurilor Cricovul Dulce și Pâscov, al cǎrui centru principal este orașul Moreni.
Exploatarea în sistem industrial în aceastǎ zonǎ cu o vechime de peste 150 de ani, avut un impact deosebit asupra mediului social, pentru generați intregi de locuitori, care au lucrat și-au asigurat existența din acest domeniu de activitate; cât și un impact negativ asupra mediului natural, prin modificǎri ale microfiltrului, prin afectarea vegetatiei naturale și implicit asupra ecosistemului acvatic cât și terestru.
Formele de impact au fost atât pozitive cât și negative, cele pozitive s-au manifestat prin crearea locurilor de munca, dezvoltarea utilițǎtilor, prin crearea spațiilor pentru cazare, dar și un impact negative determinat de permisivitatea cadrului legislativ. Impactul manifestându-se prin poluǎrii cu hidrocarburi și apǎ sǎratǎ asupra solului, apei subterane și apei de suprafațǎ.
Observațiile au la bazǎ date obținute atât de la unitǎțile de exploatare a hidrocarburilor, cât și de la o serie de autoritǎți locale, precum si de la autoritǎțile de mediu.
Evaluând toate aceste date și preluând și preocupǎrile insistent suventionate, proiectul încearcǎ sǎ facǎ și o serie de propuneri care trebuie sǎ contribuie la atenuarea efectelor produse în timp de exploatarea hidrocarburilor.
Capitol II
Stadiul cunoașterii la nivel național și internațional în domeniul analizei calitǎții apelor de suprafațǎ poluate in urma activitǎților petroliere
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației. Prin poluarea apei, se înțelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activitățile umane și care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe și variate, în funcție de natura și concentrația substanțelor impurificatoare.
Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condițiile necesare pentru consum.
Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială.
Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale și se produce în urma interacției apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile și cu organismele vii din apă.
Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.
Se poate vorbi și despre poluare controlată și necontrolată.
Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin rețeaua de canalizare și evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor meteorice..
Poluarea normală și accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate și transportate prin rețeaua de canalizare la stația de epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când cantități mari (anormale) de substanțe nocive ajung în rețeaua de canalizare sau, ca urmare a defectării unor obiective din stația de preepurare sau epurare.
Principalele surse de poluare
Sursele de poluare sunt în general aceleași pentru cele două mari categorii de receptori: apele de suprafață (fluvii, râuri, lacuri etc.) și apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc. ) . Impurificarea apelor de suprafață sau subterane este favorizată de următoarele caracteristici ale apei :
starea lichidă a apei la variații mari de temperatură, ceea ce face ca ea să antreneze în curgerea sa diferite substanțe impurificatoare ;
apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacții fizico-chimice (ca de exemplu dizolvarea unor substanțe naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ;
faptul că în natură apa se găsește sub forme diferite ( inclusiv gaze și vapori ) îi mărește sensibil domeniul de aplicare ;
apa este unul din factorii indispensabili vieții pe pământ .
Sursele de poluare se pot împărți în două categorii distincte:
surse organizate, care produc murdărirea în urma evacuării unor substanțe în ape prin intermediul unor instalații destinate acestui scop, cum ar fi canalizări, evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc.;
surse neorganizate, care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanțe în ape.
După acțiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :
surse de poluare permanente;
surse de poluare nepermanente;
surse de poluare accidentale.
Poluarea accidentala cu petrol in apele Oceanului Atlantic.
După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi împărțite în:
surse de poluare naturale;
surse de poluare artificiale, datorate activității omului, care, la rândul lor, pot fi subdivizate în ape uzate și depozite de deșeuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:
impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje;
impurificări produse de infiltrațiile de la suprafața solului a tuturor categoriilor de ape care produc în același timp și impurificarea surselor de suprafață;
impurificări produse în secțiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de protecție sanitară sau a condițiilor de execuție.
Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influențând negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantități de substanțe străine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele condiții în care se produce poluarea naturală a apelor sunt :
– trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfați) constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri, în cantități mari, în apele de suprafață sau în straturile acvifere. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de suprafață sau subterane;
– trecerea apelor de suprafață prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne și argilă, care se mențin mult timp în suspensie;
– vegetația acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de scurgere și în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în funcție de perioadele de vegetație;
– vegetația de pe maluri produce și ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât și prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire și descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheață.
Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare, ele datorându-se în special unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafață, în urma unor erupții sau altor activități vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi căi de circulație a apei subterane pri de suprafață prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne și argilă, care se mențin mult timp în suspensie;
– vegetația acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de scurgere și în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în funcție de perioadele de vegetație;
– vegetația de pe maluri produce și ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât și prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire și descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheață.
Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare, ele datorându-se în special unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafață, în urma unor erupții sau altor activități vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi căi de circulație a apei subterane prin spălarea unor falii etc.
Ape uzate
Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii. După proveniența lor, există următoarele categorii de ape uzate:
– ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere și industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodărești de apă ale centrelor populate, precum și a nevoilor gospodărești, igienico-sanitare și social- administrative ale diferitelor unități industriale mici.
– ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în stații de epurare proprii industriilor respective. Numărul de poluanți pentru o anumită industrie este de obicei restrâns, o apă industrială uzată având în principiu, caracteristici asemănătoare substanțelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de cărbuni au drept caracteristică principală conținutul în substanțe în suspensie, în timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conțin atât substanțe în suspensie, cât și substanțe organice.
– ape uzate de la ferme de animale și păsări care, au în general caracteristicile apelor uzate orășenești, poluanții principali fiind substanțele organice în cantitate mare și materialele în suspensie.
– ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferte tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot conține un număr mare de poluanți .
– ape uzate radioactive, care conțin ca poluant principal substanțele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul și utilizarea acestora. Indiferent de proveniența lor substanțele radioactive pot ajunge în apă, aer și sol pe multiple căi, prejudiciind întreg mediul înconjurător.
– ape uzate calde, care conțin de obicei un singur poluant, energia calorică, a cărei proveniență a fost menționată anterior.
– ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemănătoare cu apele uzate orășenești.
– ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide și solide, pierderi de combustibil, lubrifianți etc.
Clasificarea apelor după utilizări
Stabilirea stǎri ecologice a ecosistemelor acvatice continentale trebuie sǎ se facǎ pe baza elementelor de calitate biologice, ținând cont și de indicatorii hidromorfologici, chimici,fizico-chimici și de poluanții specifici care influenteazǎ indicatorii biologici. Evaluarea acestor elemente poate arǎta prezența condițiilor naturale, alterǎrile minore ale acestora sau amploarea impactului antropic și respectiv, starea calitǎții corpurilorde apǎ într-o anumitǎ perioadǎ de timp.
Evaluarea elementelor de calitate chimice și fizico-chimice, pe baza standardelor de calitate prezǎzute în tabelul anexat( 1), se face în sprijinul procesului de stabilire a stǎrii ecologice a diferitelor tipuri de ecosisteme acvatice, naturale sau artificiale.
Tabel 1 Indicatori pe categorii de calitate a apelor naturale
Efectele majore ale activitǎților antropice asupra resurselor de apǎ care au implicații economice și sociale importante sunt:
1 degradarea calitǎții apei;
2 eutrofizarea;
3 reducerea biodiversitǎții florei și faunei acvatice;
4 eroziunea costierǎ.
Starea chimică și ecologică a apelor curgătoare în România
O mare parte din râurile interioare ale României reprezentând 56.3% din corpurile de apǎ, în special cele situate în zonele montane sunt nealterate de influențe antropice majore și se aflǎ într-o stare bunǎ, asigurând mediul de viațǎ pentru specii de importanțǎ și vaolare ecologicǎ recunoscutǎ.
Datoritǎ dezvoltǎrii economice în perioada 1960-1989, calitatea apelor râurilor interioare s-a înrǎutǎțit foarte mult fațǎ de starea de referințǎ din anul 1950. Dupǎ anul 1989, sdtarea calitǎții apelor s-a îmbunǎǎțit datoritǎ restrângerii activitǎților economico-sociale și a aplicǎrii mecanismului economic în domeniul apelor,inclusive a princippiului “ poluatorul plǎtește”.
Calitatea apei și biota sunt afectate de poluǎrile accidentale care sunt relativ de numeroase în special pe arealele în care au loc activitǎțile de exploatare și explorarea hidrocarburilor, respective a exploatarilor miniere .
Lungimea sectoarelor de râuri cu apǎ de o anumitǎ calitate raportate la o lungime totalǎ a râurilor de monitorizare din punct de vedere fizico-chimic( 21.924 km), corespunzǎtoare claselor de calitate ( în conformitate cu O.M. 161 , mentionat mai sus ), se prezintǎ astfel:
3547 km (16.2 %) sunt de clasa I- stare foarte bunǎ;
6492.5 km(29.6%)sunt de clasa II- stare foarte bunǎ;
7072.5 km (32.3%) sunt de clasa III- stare moderatǎ;
3141 km ( 14.3%) sunt de clasa IV- stare satisfǎcǎtoare;
1671 km (7.6%) sunt de clasa V – stare nesatisfǎcǎtoare.
În cele ce urmează sunt prezentate sursele principale de poluare pe unele din bazinele hidrografice importante:
– bazinul hidrografic Olt: fabrica de celuloză și hârtie Zărnești, fabrica Colorom Codlea, Combinatul chimic Făgăraș, Combinatul chimic Victoria, OLTCHIM Rm.Vâlcea, Uzinele sodice Govora;
– bazinul hidrografic Mureș: Comb. chimic Tg.Mureș, Comb. de produse sodice Ocna Mureș, Comb. de produse chimice Arad;
– bazinul hidrografic Jiu: preparațiile de cărbuni din Valea Jiului;
– bazinul hidrografic Siret : Platforma chimică Piatra Neamț, Platforma industrială Săvinești Roznov, Combinatul chimic Bacău, fabrica Letea Bacău;
– râul Trotuș : Platforma chimică Borzești.
În cele ce urmează sunt arătate substanțele poluante, pe unele râuri, unde concentrațiile acestora depășesc sau sunt sub limitele admisibile, conform STAS 4706- 88:
– pe râul Mureș, în secțiunea Aiud, clorurile;
– pe râul Olt, în secțiunea Govora și Slatina, clorurile;
– pe râul Strei, în secțiunea Petreni, cianurile;
– pe râul Bega, în secțiunea Bârzava, oxigenul (sub limita minimă);
– pe râul Ialomița, în secțiunea Cosâmbești, oxigenul dizolvat (sub limita minimă); reziduul fix, clorurile și amoniul;
– pe râul Bistrița, în secțiunea Roznov, substanțele organice;
– pe râul Siret, în secțiunea Galbeni, substanțele organice;
– pe râul Bârlad, în secțiunea aval Vaslui, oxigenul dizolvat (sub limita minimă) și substanțele organice;
– pe râul Săsar, în secțiunea Baia Mare, cuprul, manganul și zincul;
– pe râul Crișul Repede, în secțiunea Tarian, zincul; – pe râul Târnava Mare, zinc, cadmiu și plumb.
Harta calitǎții apelor de suprafața din punct de vedre fizico-chimic
Calitatea apelor de suprafațǎ poluate cu reziduuri petroliere, in arealul aflat in studiu
Activitǎțile umane exercitǎ presiuni importante asupra resurselor de apǎ atât cantitativ, dar mai ales calitativ, impunându-se crearea unor instrumente legislative care sǎ contribuie la asigurarea resurselor de apǎ pentru generațiile viitoare.
Calitatea apei râurilor Cricov și Pâscov sunt afectate, în general, de 2 categorii de impact:
-cele produse de ape uzate orǎșenești ( industrial- manajere)insufficient epurate, descǎrcate în cursuri de râuri( Cricovul Dulce);
-impactul produs asupra cursurilor de apǎ ce strǎbat arealul de activitate al schelelor petroliere: Unitatea de Producție Moreni ( Cricov, Pâscov , Cezeanu)
Se înregistreazǎ valori ridicate peste limitele admisibile ale clasei a- IVa ( pentrul râul Cricov) și respectiv clasei a-Va , pentrul râul Pâscov( conform O.M. 161/2006) indicatorii cloruri și produse petroliere, ca urmare a impactului scurgerilor de ape tehnologice și de zǎcǎmânt din aceste zone petroliere.
Problemele de poluare a apelor, apar in special, în cazul cursurilor de apǎ ce strǎbat arealul schelelor petroliere – în cazul de fațǎ vorbim despre arealul strǎbǎtut de activitǎțile exploatǎrilor petroliere: Grupul de Zǎcǎminte Moreni- Gura Ocniței-Rǎzvad, situat în bazinele hidrografice ale râurilor Cricovul Dulce și Pâscov.
Impurificarea acestor râuri fiind fǎcutǎ de sǎrurile rezultate în urma activitǎților de exploatare si produse petroliere.
Cadru legislativ
Având în vedere îndeplinirea obligațiilor în domeniul apei care revin României ca stat membru al Uniunii Europeane, precum si celor care decurg din convențiile internationale la care aceasta este parte, modernizarea și dezvoltarea Sistemului National de Monitoring Integrat al Apelor, a reprezentat o etapa importanta în atingerea obiectivului comun reprezentat de «starea bunǎ» a apelor, ceea ce semnificǎ asigurarea unor condiții de viața egale pentru toți cetatenii Europei din punct de vedere al apelor.
Aderarea României la Uniunea Europeana a necesitat implementarea a 18 Directive si 2 Decizii în domeniul apei. Acestea prevǎd o noua strategie de monitorizare și evaluare apelor de suprafața și subterane, ce au la baza un nou concept de monitoring integrat al apelor ce presupune o tripla integrare:
a ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane și efluenți;
a mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie și biota;
a elementelor/componentelor monitorizate: biologice, hidromorfologice si fizico-chimice.
Principalele directivele europene în domeniul apei care implicǎ modernizarea și dezvoltarea sistemului de monitoring sunt urmǎtoarele:
Directiva Cadru in domeniul Apei – 2000/60EC transpusǎ în legislația româneasca prin Legea 310/2004 de modificare și completare a Legii Apelor 107/1996;
Directiva 76/464/EEC si precum si cele 7 directive fiice, transpuse in legislatia româneasca prin HG 351/2005 – Program de acțiune pentru eliminarea treptatǎ a evacuarilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase;
Directiva 80/68/EEC transpusa în legislația româneasca prin HG 351/2005 privind protecția apelor subterane împotriva poluǎrii cauzate de anumite substanțe periculoase;
Directiva 91/676/EEC, transpusa in legislatia romaneasca prin HG 964/2000 – Plan de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole;
Directiva 91/271/EEC (inclusiv Decizia 93/481/EEC) transpusǎ in legislația româneasca prin HG 352/2005 – Norme privind condițiile de descǎrcare în mediul acvatic a apelor uzate;
Directiva 75/440/EEC transpusǎ in legislația româneasca prin HG 100/2002 – Normative de calitate pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ apele de suprafațǎ utilizate pentru potabilizare – NTPA 013;
Directiva 78/659/EEC transpusǎ prin HG 202/2002 – Norme tehnice privind calitatea apelor de suprafațǎ care necesita protecție și ameliorare în scopul susținerii vieții piscicole;
Directiva 79/923/EEC transpusǎ în legislația româneasca prin HG 201/2002 – Norme tehnice privind calitatea apelor pentru moluste;
Directiva 76/160/EEC transpusǎ în legislația românesca prin HG 459/2002 – Norme de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbǎiere;
Directivele 80/778/EEC si 98/83/EC transpuse în legislația româneasca prin Legea 458/2002 – Legea privind calitatea apei potabile;
Directiva 96/61/EEC privind prevenirea și controlul integrat al poluǎrii, amendatǎ prin Directiva 2003/35/EEC si Directiva 2003/87/EEC si Reglementarea 1882/2003/EEC, transpusǎ în legislatia româneasca prin O.U.G nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluǎrii.
Industria de extracție și prelucrare a petrolului
De-a lungul secolelor omenirea se confrunta cu un sir de probleme printre care: asigurarea cu hranǎ și apǎ; asigurarea cu energie; menținerea unui mediu înconjurator favorabil.
Energetica are un rol decesiv în dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei. La etapa actualǎ de dezvoltare a progresului tehnic omenirea beneficiazǎ, în fond, de trei categorii de surse de energie bazate, respectiv, pe arderea combustibililor fosile (cǎrbune, țiței, gaze); fisiunea nucleara; captarea si convertirea energiilor regenerabile (energia vântului, energia solarǎ, energia potențiala a apelor din râuri, energia termicǎ a apelor subterane, energia valurilor etc.).
România are o tradiție de peste un secol și jumǎtate în extracția țițeiului și valorificarea produselor rezultate din procesarea acestora. De menționat ca România este prima țara care a trecut la iluminarea stradalǎ cu ajutorul lampantului (in 1856). România se numarǎ printre primele țǎri care a demarat producția de țiței.
În anul 1857 România a înregistrat o producție de circa 257 de tone (conform publicației The Science of Petroleum). Cu timpul s-au înființat companii petroliere în domeniu, s-au dezvoltat tehnologii de extracție și procesare, cadrul legislative a cunoscut o continuǎ evoluție ( în 1857 apare prima Lege a Minelor), întreaga infrastructurǎ petrolierǎ cunoscând o dezoltare conform cerințelor economice, tehnologice și sociale din diverse etape de dezoltare a industriei petroliere.
Astǎzi,România dispune de o industrie petrolierǎ integratǎ total. Aceasta înseamnǎ ca țițeiul extras pe teritoriul României este procesat în rafinariile din România , iar produsele rezultate sunt distribuite prin intermediul infrastructurii create ( depozite de produse petroliere și stațiile de distribuție carburant ) sau exportate în diverse țǎri.
Sectorul de extracție a cunoscut o evoluție continuǎ din punct de vedere al tehnologiilor de extracție folosite și al calitǎții de țiței extrase.
Astǎzi, țițeiul extras se ridicǎ la valoarea de 6 milioane tone anual.
Țițeiurile extrase în România se clasificǎ în 14 tipuri.
Singura companie care se ocupǎ cu extracția țițeiului este Societatea Naționalǎ a Petrolului Petrom SA. Peste 5 milioane de tone de țiței se importǎ annual de cǎrte rafinǎriile din România. În condițiile în care creșterile consumului de carburanți și tendinței de scǎdere a cantitǎți de țiței extrasǎ de cǎtre companiile autohtone, ponderea cantitǎțiide țiței importat va spori, ceea c ear conduce la schimbǎri structurale în cadrul intregii industrii petroliere.
Fig 1
Sectorul de rafinare dispune de capacitǎți de procesare care depǎșesc cantitatea de 34 mil. De țiței anual ( cu mult peste nevoile de consuma României). Deși supracapacitǎțile de producție existente nu sunt folosite la maximum pentru înregistrarea unor indicatori de eficiențǎ și productivitate, 8 din cele 10 rafinǎtii au fost privatizate. Sectorul de procesare a atras doar 2 companii multinaționale:
LUKOIL ( Rusia);
OMV ( Austria).
Sectorul de distribuție numǎrǎ peste 170 de depozite și peste 1600 de benzinǎrii repartizate pe întreg teritoriu României. Cea mai importantǎ companie în sectorul respective este compania SNP PETROM, deținǎtoare a peste 150 de depozite de produse petroliere și peste 600 benzinǎrii.
Fig.2.2 Distribuția pe județe a stațiilor de carburanți
Acest sector a astras atenția mai multor companii multinaționale și regionale. Din rândul primelor pot fi enumerate companiile:
SHELL;
AGIP;
LUKOIL.
Din rândul celor regionale fac parte campanile:
MOL;
OMV.
Acest sector mai dispune și de aproximativ 600 benzinǎrii particulare.
Sectorul de extracție a țițeiului din România și extrage cca. 16500 tone de țiței pe zi din zǎcǎmintele indigene.
Principala strategie pentru menținerea unei producții constante de țiței de aproximativ 5.5- 6.5 milioane tone/an este dea folosi la maximum achizițiile seismice 3D.
SNP PETROM desfǎșoara activitǎți de explorare pe uscat și pe platoul continental al Mǎrii Negre, în baza a douǎ licențe acordate de Agenția Naționalǎ pentru Resursele Minerale, pentru :
Dezoltarea și explotarea zǎcǎmintelor de țiței și gaze naturale din 225 de perimeter;
Explorarea, dezoltarea și exploatarea a 18 blocuri petroliere.
Activitatea de explorare a SNP PETROM este orientatǎ în principal cǎtre examinarea potențialului bazinelor sedimentare de pe uscat și de pe platoul continental românesc al Mǎrii Negre. Activitǎțiile de cercetare se desfǎsoara atât pe arii neexplorate, cât ariile în care este cunoscutǎ existența unor zǎcǎminte de țiței și gaze.
Pânǎ în prezent au fost forate aproximativ 24 000 de sonde de explorare pe uscat și circa 74 sonde pe explorare în Marea Neagrǎ, cu un metraj total de peste 35 milioane de metri. Dintre acestea, 425 sonde au adâncimi de peste 4000 m si 18 sonde peste 6000 m. Petrom considerǎ cǎ existǎ un numǎr foarte mare de perimettre de pe uscat și de pe platoul continental românesc al Mǎrii Negre care nu au fost explorate. Activitatea de explorare a SNP Petrom se preconizeazǎ a crește, în special pe baza achizițiilor seismice 3 D în România pentru 600 km2.
Estimǎrile rezervelor interne ale Petrom se realizeazǎ în principal prin studii de fezabilitate pentru câmpurile petroliere, ajustat ulterior din analiza curbei de declin.
Metodele de recuperare primarǎ contribuie în proporție de 73.3% la producția de țiței Petrom, în comparație cu metodele de recuperare secundarǎ și terțiarǎ, care contribuie cu 17.7% respective 8.5% la aceasta .
Petrom desfǎșoarǎ activitǎțile extractive de 147 de zǎcǎminte de țiței și gaze asociate. Sunt utilizate în prezent:
9774 de sonde de producție a țițeiului;
1495 de sonde de producție a gazelor.
Celelalte facilitǎți de producție include 227 de stații de compresie a gazului , 16 stații de tratare a gazului , 2 stații deetaneizare, 7 platforme de foraj marin, o retea de conductie internǎ cu o lungime de 15000 km, 9 vase de transport , 2 tancuri petroliere și 2 elicoptere .
Numǎrul și varietatea geograficǎ a zǎcǎmintelor de petrol exploatate de Petrom determina varietatea tipurilor de țiței produse ( categ A,B,C) clasificare în funcție de conținutul de gazolinǎ și calitatae pǎcurii.
Producția industrialǎ- extracția hidrocarburilor, pe activitǎții la nivel de diviziune CAEN
Structura producției industriale- extracția hidrocarburilor, pe activitǎți la nivel de diviziune CAEN (Clasificarea activitătilor din economia natională)
CAEN -reprezintă acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistică natională a activitătilor economice din România
Evoluția producției de țiței extras pe anii 1999-2007
Industria extractivǎ
Industria de prelucrare a țițeiului
Consumul intern brut de energie- Țiței și produse petroliere
Consumul intern brut de energie reprezintã cantitatea de energie rezultatã prin însumarea la producția de energie primarã, a produselor recuperate, a importului și a stocului la începutul perioadei de referințã din care se scad exportul, buncãrajul și stocul la sfârșitul perioadei de referințã.
Producția produselor industriale- utilaje pentru explorarea geologicǎ, foraj și exploatare sonde
U.M.- mii tone
Indicii producției industriale- extracția hidrocarburilor, pe activitǎți la nivel de diviziune CAEN
Industria extractivǎ și prelucare a țițeiului
Indicele producției industriale este un indice de tip Laspeyres, având ca an de referințã anul 2000.
Resurse de energie primarǎ
Rezervele de petrol pe plan internațional
Pe plan internațional rezervele mondiale de petrol sunt evaluate la 360 miliarde tone, din care certe 137 miliarde tone. O parte importantǎ dintre acestea se gǎseste la adâncimi foarte mari, în platformele submarine si în regiunile submarine polare si subpolare (Alaska, Siberia Occidentala), în regiunile ecuatoriale (Golf Guineea si Amazonia) sau tropicale (Sahara). Rezervele ar putea asigura populatia Terrei pe o perioada de 30-40 de ani. Repartitia geografica a rezervelor de petrol releva locul detinut de țǎrile din Orientul Mijlociu (Arabia Saudita, Kuweit, Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak), America de Nord, America Latina carora le revin peste 80% din rezervele sigure. Europa, în general sǎracǎ în petrol, dispune de zǎcǎminte submarine în Marea Nordului (Norvegia, Danemarca, Marea Britanie).
Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate foarte neuniform pe glob, majoritatea țǎrilor atât dezvoltate, cât si în dezvoltare fiind importatoare de țiței si produse petroliere.
Fig.2.3 Repartiția geograficǎ a rezervelor de petrol
Fig.2.4 Repartizarea zonelor exploatate și a zonelor de producție pe glob
Capitolul III
3 Caracterizarea cadrului natural
Proiectul încearcǎ sǎ facǎ o evaluare a impactului produs asupra cursurilor de apǎ ce strǎbat arealul de activitate al exploatǎrilor petroliere: Grupul de Zǎcǎminte Moreni- Gura Ocniței-Rǎzvad, situat în bazinele hidrografice ale râurilor Cricovul Dulce și Pâscov.
3.1 Localicare geograficǎ:
Arealul studiat este delimitat de urmǎtoarele coordonate geografice:
paralela de 44o57’50” si 45o00’09” latitudine N;
meridianul de 25o si 25o 39’ 10” longitudine E.
Coordonatele care au consecințe directe asupra climatului, solurilor, vegetației si faunei.
3.2 Relieful
Subcarpații reprezintǎ cea mai originalǎ parte a Carpaților românesti ( de Martonne, 1931), care nu se repetǎ la nici o altǎ catenǎ muntoasǎ europeanǎ in forme asemǎnǎtoare. Cu toatǎ evidența lor în peisajul geografic al tǎrii, subcarpații n-au fost diferențiați ca zonǎ aparte pânǎ în ultimul deceniu al secolului al IX –lea , mai înainte fiind considerați ca parte integrantǎ a munților, care, fǎrǎ îndoialǎ prezintǎ unele aspecte de relief prin care fac tranziția spre ținuturile deluroase ce aparțin unei alte mari categorii geografice.
În zona dintre Prahova și Dâmbovița , subcarpații își recapatǎ extensiunea din subcarpații de curburǎ, liniile anticlinale au o orientare este-vest corespunzând culmilor, iar cele sinclinale, despǎrțitoare, depresiunilor alungite.
Fig 3.1 Cutǎ anticlinalǎ (diapirǎ)
Trǎsǎturile specifice a acestui sector o dǎ brâul de înǎlțimi ce aparțin geologic flișului, care începe la Est de Valea Prahovei și ajunge pânǎ la Valea Dâmboviței. Este culmea pe care N. Popp (1939) a numit-o anticlinalul marginal cu care se terminǎ la sud ,,zona de interferențǎ carpato-subcarpaticǎ” (în zona izvoarelor Cricovului). Abia la sud de anticlinalul marginal încep subcarpații propriu-ziși, cu alcǎtuirea lor mio-pliocenǎ, înǎlțați prin cutǎri recente, accentuate, pe alocuri, pânǎ la diapirism. Ceea ce trebuie subliniat este tectonica foarte recentǎ (cutǎrile valahice produse la sfârșitul pliocenului și începutul cuaternarului) care a pus în evidențǎ, în interior, structuri de puternicǎ înclinare a straturilor, pânǎ la diapirism, iar la marginea externǎ a unei zone de subsidențǎ, o scufundare compensatoare fațǎ de înǎlțarea și cutarea subcarpaților .
Ceea ce frapeazǎ în primul rând este adaptarea reliefului la structura tectonicǎ. Aceasta este tipicǎ în zona externǎ. Aici înǎlțimile (dealurile) corespund cu anticlinalele, iar depresiunile cu sinclinalele. Printre culmile cu caractere tectonice tipice sunt acelea corespunzǎtoare anticlinalului Moreni- Gura Ocniței.
Având în vedere cǎ subcarpații aceștia sunt afectați de mișcǎrile tectonice și depozitele levantine, rezultǎ ca relieful este foarte tânǎr .
Prezența rocilor ușor friabile ( nisipuri, marne, argile) favorizeazǎ eroziunea și, ca rezultatul al transporturilor masive de pe pante, s-au format o serie de agestre și vǎi largi, cu lunci bine dezvoltate, cum se întâlnesc pe Cricov, avale de Valea Lungǎ.
Peisajul este completat și de existența a numeroase alunecări de teren care, vechi sau actuale (ultimile în 1980), scot din circuitul economic suprafețe apreciabile de teren agricol, distrugând chiar locuințe (6 în 1979). Subcarpați externi sunt alcătuiți în cea mai mare parte din formațiunile mio-pliocene purtătoare de petrol și gaze și străbătute de o serie de cute diapire în care sunt prezente masive de sare. Pentru exploatarea acestor bogății pădurile naturale au fost în parte defrișate, din care cauză organismele torențiale s-au dezvoltat foarte mult și contribuie la accelerarea fenomenului de degradare a terenului.
În această regiune, cele mai înalte vârfuri ating 500- 600 metri. Anticlinalul Gura Ocniței-Moreni este ultimul accident tectonic vizibil al Subcarpaților externi. Cele mai mari înălțimi se găsesc în partea nordică a localității, pe formațiunile pliocen inferioare sau helvețiene, iar cele mai mici (sub 500 m.) în partea sudică, pe formațiunile levantine.
În partea sudică este evidentă zona de Câmpie piemontană înaltă a Cricovului Dulce (Gh. Niculescu – 1960) cunoscută sub numele de Câmpia Măgurei (V. Mihăilescu – 1966) sau Pintenul Măgurii (G. Vâlsan – 1915) care se diferențiază de zonele vecine, nu numai altimetric, dar și prin particularitățile fizico-geografice. Din punct de vedere genetic face parte din din zona piemonturilor subcolinare. Putin amintită în încercările monografice despre localitatea Moreni, această ,,câmpie" este evidentă în partea extremă sudică a localității, datorită unei denivelări de 100-150 metri față de subcarpații de unde coboară, cu o pantă lină, de la 320 m. cât are la Moreni la 160 m. în sudul județului.
Din punct de vedere geologic, această zonă din sudul localității este alcătuită din depozite cuaternare care stau pe un fundament de argile, nispuri și pietrișuri levantine. Fragmentarea reliefului este dată de afluentii pârâului Pâscov și ai râului Cricov, separați prin cumpăna de apă de pe dealul Țuicani-Pietriș. Natura litologică a câmpiei nu permite existența unor orizonturi freatice care să poată fi folosite. In plus, existența unor văi mici, înguste, care fragmentează puternic această zonă, ca și gradul de împădurire, explică de ce primii locuitori ai Moreniului s-au așezat pe dealuri și nu în această vale a câmpiei înalte. Dealurile cele mai cunoscute sunt: Viișorul – pe partea estică a localităfii, iar numele său ne arată că acesta trebuie să fi fost însemnat în trecut pentru viile sale. Alt deal este Cârlanul – situat între văile Dobreștilor și Păcuriei. În dreapta Cricovului este dealul Fața. În partea apuseană cele mai însemnate dealuri sunt: Pleașa, Mara și Cristianul. Piscul Lupoaia se află deasupra cartierului Tisa, râpa Țuicanilor, vestită pe vremuri pentru livezile sale de pruni, are la bază mersul leneș al pârâului Frasin. Pârâul Păcurile străbate dealul cu același nume, iar de pe dealul Sângeriș își culege apele, în timpul precipitații lor abundente, pârâul cu același nume.
3.3 Resursele naturale
Resursele subsolului au fost cele care au făcut ca Morenii să nu fie un centru cunoscută numai în țară, ci și peste hotare, ajungându-se să se afirme că aici la Moreni s-au jucat pagini importante din politica externă a țării. Amplasarea resurselor de subsol este foarte mult legată de litologie, structură și tectonică, iar natura acestora depinde de condițiile existente în perioada formării lor. Rezervele de sare, petrol și gaze naturale sunt asociate sub forma structurilor petrolifere dispuse pe mai multe linii, diferențierea fǎcându-se pe baza depărtării, din zona Paleogenă, cât și în funcție de adâncimea la care se găsește formațiunea miocenă de sare. În anticlinalul Gura-Ocniței-Moreni-Bana-Piscuri, masivul de sare apare la suprafață pe o lungime de 6 km. (N. Grigoraș, 1961). La Moreni, într-o sondă sarea s-a întâlnit de la 16 m. până la 449 m., dar cu multe intercalații marnoase-argiloase sau de nisipuri ( V. Merețin, 1912). O altă sondă a mers, în aceste depozite de sare cu intercalatii de marne, de la 32 m. până la 885 m., ceea ce dovedește rezervele de sare destul de mari, dar nu de bună calitate.
Zăcămintele petrolifere ale formațiunii productive sunt în Dacian, Meoțian, Helvețian și, specific pentru Moreni, în Levantin, făcând din Moreni un centru de importanță națională și mondială prin exploatările permanente, cu producții ridicate în ultimii câțiva zeci de ani. Importante rezerve de cărbuni au fost descoperite în partea nordică, iar spre est exploatarea minieră Filișești a înaintat adânc pe traseul localității prin exploatările subterane ce le realizează. Pe dealul Sângeriș, mărturii verbale preluate din bătrâni vorbesc de izvoare tămăduitoare, folosite de oameni în mod empric cu zeci de ani în urmă. Demne de remarcat sunt și apele de zăcământ, care pot ajunge la suprafață prin exploatare cu ajutorul sondelor, azi fiind folosite numai cele dinspre vestul localității Moreni pentru stațiunea balneară Gura Ocnitei. In subsolul localității, explorările geologice au descoperit alte resurse de minerale ce vor fi date în exploatare în funcție de necesitățile economiei naționale.
3.4 Clima
Clima își pune amprenta asupra tuturor componenților învelișului geografic: vegetație, soluri, ape, aspectul reliefului, fiind, la rândul ei, influențată de acestea. Prin pozitia sa geografică, la contactul dintre câmpia înaltă și subcarpați, având culoarul larg al Cricovului spre zona muntoasă, care creează o priveliște încântătoare în zilele senine..
Temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă între 21o- 22oC, maxima putând atinge și 38o – 39°C, în anii mai călduroși .
Temperatura medie a lunii ianuarie este de 1o- 3°C, minimele putând coborâ în anumite zile ale iernilor ,,geroase" până la -25°C.
Relieful zonei permite ca temperaturile medii din zona sudică a localității să fie mai crescute decât cele din sudul piemontului, fapt reliefat și de temperaturile din nordul localității care sunt mai ridicate decât cele de la Izvoarele Cricovului. Diferențele de temperatură nu depășesc 1o-3°C (în cazurile extreme) chiar dacă zonarea altitudinală și influența curenților joacă uneori un rol însemnat. Temperatura medie anuală a fost stabilită la 10°C.
Pentru lucrările agricole și pentru o serie de activități economice, o importanță destul de mare o au fenomenele de apariție și dispariție a înghețului. Urmărind data aparitiei primei zile de îngheț se constată că este posibil să apară între 10-20 octombrie, bruma putând fi semnalată de la 15 septembrie, iar perioada când se înregistrează ultimele zile de îngheț este 10-18 aprilie, rareori ultima decadă a lunii aprilie.
Numărul total al zilelor senine este în medie de 110-130, aproximativ egal cu al zilelor cu nori, în ultima vreme înregistrându-se o creștere a numărului zilelor cu cer variabil.
Precipitațiile atmosferice sunt cel mai puternic influențate de relief și de structura vegetației. Masivele împădurite din apropiere permit, în mod normal, valori de 700 mm. la Moreni, comparabil cu Valea Ialomiței, unde aceeași valoare este mult spre nord din cauza lipsei pădurilor.
Luna cea mai ploioasă pentru această zonă este iunie, când se atinge maximum (155 mm) după care valorile scad până în luna octombrie (aproximativ 80 mm), în continuare urmând o curbă ascendentă. Diferențieri importante se pot observa și în regimul zilnic al ploilor. Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează între orele 13-15 când ploile sunt de cea mai mică durată și cea mai mare intensitate, pe câtă vreme ploile din primele ore ale dimineții au o durată mai mare și o intensitate mai mică.
Ploile torențiale, rare, totuși prezente, sunt foarte periculoase prin actiunea de eroziune a solului, sau prin producerea de inundatii (1970-1972 Cricovul a ieșit din matcă). În sezonul rece, o bună parte a precipitatiilor cad însă sub formă de zăpadă.
Zăpada cade în medie 20-30 de zile, iar stratul format la suprafața solului se menține timp de 40-80 zile, rareori depășind 50 cm. (în 1953-1954 stratul de zăpadă a atins 150-180 cm.).
Regimul vânturilor depinde de direcție, frecvența și viteza de deplasare a principalelor mase de aer, precum și de condițiile locale de relief. Direcțiile principale ale vântului sunt de la Nord, rareori Sud, cu viteze medii între 1-3 m/s (rareori în perioada de vară – vijelii), cele mai mari fiind în luna aprilie, cele mai mici în luna iunie, mai mult de jumătate din an instalându-se un timp calm. Vânturile cele mai cunoscute sunt Crivătul, iarna și Băhătețul, vara.
Microclimatul este o modificare a c1imei care se datorește în special reliefului local, orientării deschiderii văilor. Astfel, versantii cu expozitie sudică se caracterizează printr-o cantitate mai mare de căldură și lumină și o cantitate mai mică de umezeală (dealurile Pleașa, Cristian și Țuicani). Partea inferioară a versantilor se caracterizează printr-o cantitate mai mare de căldură vara, îndeosebi în timpul zilei și o cantitate mai mică de căldură iarna și în cursul noptii, ca urmare a masării aerului rece pe Valea Cricovului (observându-se diferenta dintre centrul orașului și Schela Mare, evidentă primăvara prin înflorirea zarzărilor cu 2-3 zile mai devreme).
Versanții cu expoziție estică se caracterizează printr-o cantitate mai mare de căldură și de lumină, mai ales în orele de dimineață. Versanții vestici, deși sunt considerați ca și cei estici, totuși se deosebesc printr-un plus de umezeală. Totodată, în zilele însorite, versanții vestici se caracterizează printr-un plus de căldură față de cei estici, deoarece aici insolația de după amiază găsește deja un mediu cald, pe când în timpul dimineții, pe cei estici se consumă o parte din căldură prin evaporare. Nopțile și iernile se caracterizează prin temperaturi scăzute din cauza radiației terestre și a scurgerii aerului rece de pe culmi.
3.5 Hidrografia
Regimul hidrografic a fost influențat de fragmentarea reliefului, de climă, de geologie. Are o alimetare pluvio-nivală cu ape mari de primăvară rezultate din ploi și din topirea zăpezilor și cu viituri de vară provocate de ploile cu caracter torențial. Apele subterane depind de gradul de permeabilitate și de grosimea rocilor. Se remarcă trei categorii de ape subterane: ape trectice, ape subterane de adâncime, izvoare. Pânza de ape freatice se întâlnește la adâncimi mari. Fig II.2 Râul Cricov
În lunca Cricovului, apa freatică este cantonată în aluviunile de terasă, dar alimentarea cu apă prin fântâni nu se mai Râul Cricov face din cauza exploatării petrolului și introducerii sării în straturi. Criza de apă potabilă a determinat primăria Moreniului să foreze puțuri și introducă alimentarea cu apă prin conducte. După ce la Tisa s-au făcut lucrări superficiale pentru aprovizionarea cu apă, în 12 decembrie 1943 ,,s-a pus piatra de temelie la casa noii statii de a apă a comunei, în Podei". Dezvoltarea economică a localității a determinat noi investiții, aprovizionarea cu apă făcându-se din lacul de acumulare Paltinul (Prahova), lucrare executată după anul 1975 și din puțurile de la Lazuri și Săcuieni (lucrare executată după 1980 pentru Schela de productie și aprovizionarea cartierului Schela Mare). În anul 1987 s-au făcut noi forări la Tisa și în Podei pentru a pune în funcțiune încă 8 sonde de extracție a apei potabile.
Apele subterane de adâncime sunt freatic existente doar în partea nordică a localității, în zona sudică fiind inexistente din cauza condițiilor geo-litologice care nu au facilitat acumularea și circulația lor.
Singurele apariții de apă se manifestă sub formă de izvoare, cele mai cunoscute fiind Fântâna lui Tudor și Pâscov ce alimentează pârâul cu același nume (devenit Cernea spre vărsare), Sângeriș, Bana, Dobrești, Păcurile, ce se varsă pe stânga în albia Cricovului. Pe partea dreaptă a Cricovului se află pârâul Tisa cu care merge paralel o bună bucată de timp captându-l în zona nordică a localității. Tot de pe partea dreaptă Cricovul mai primește Făureasa și Frasinul.
Pâscovul izvoreste de la o altitudene de 410 m aproape de Schela Mare și se varsǎ în Ialomița aproape de comuna Gheboia, la o altitudine de 162 m.
Tabelul 2.5.1 Indicatori statistici specifici râului Pâscov:
Tabelul 2.5.2 Indicatori statistici specifici râului Cricov
În afară de apele acestor văi, Cricovul mai are o serie de văi de dimensiunile unor viroage cu importanță deosebită prin caracterul lor torențial.
Eroziunea efectuată de Cricov se realizează atât pe verticală cât și pe orizontală. În special după ploi se observă cum râul transportă material erodat și acolo unde panta este mai domoală (din centrul orașului spre sud) o parte din acest material este depus sub formă de aluviuni. Pe tot parcursul Cricovului, pe raza localității Moreni se poate observa prezența eroziunii laterale.
Cricovul are un debit multianual de 2,60 m3/s, corespunzătoare unei suprafețe de 544 km 2 în nord, crescând nesemnificativ spre sud datorită faptului că aportul afluenților este în general redus.
În ceea ce privește fenomenele de iarnă se constată că ele durează între 40-60 de zile anual, rareori înregistrându-se înghețarea întregului curs al râului (în special când iarna urmează unei toamne sărace în precipitații).
Tabelul 2.5. Lungimea cursurilor de apǎ ce fac parte din areaulul studiat.
Analizând scurgerea de suspensii în aluviuni, se observă o creștere masivă, în zona localității putând ajunge la 5-20 t/ha an, maxima fiind în timpul viiturilor. Gradul de mineralizare este destul de ridicat, Cricovul transportând ape c1orurate, cu valori cuprinse între 500-1000 mg/1. Faptul că apele bicarbonate au devenit clorurate este cauzat nu numai de factorii naturali (intersectarea cutelor diapire), ci și intervenției omului (deversarea în râu a apelor de zăcământ de la exploatările petroliere, a apei menajere, facând râul impropriu vieții, în special în partea locuită a asezǎrii).
3.6 Solurile
Solurile întâlnite aici s-au format în conditii diferite de relief, rocă, climă, vegetații.
Din cauza precipitațiilor abundente, datorită reliefului și unui orizont argilos la diferite adâncimi, puțin permeabil, unele din solurile identificate prezintă fenomene de pseudogleizare la nivelul acestui orizont (D). Deasemeni prezența rocii parentale la unele soluri, orizontul (B) apare culoare roșie-argintie; datorită faptului că solurile sunt formate pe marne sau pe argile.
Solurile brune podzolite se dezvoltă pe versanții puternic înclinați, pe mate- riale formate din argile nisipoase.
Solurile brune acide se află pe culmile cele mai înalte. Din cauza acidității mari și a altitudinii care determină un climat mai rece, se recomandă ca fiind predispuse pentru folosirea lor ca fânete.
Pseudorenzine se întâlnesc în zona fânețelor și islazurilor. Sunt evoluate pe marne și marne argiloase.
Regosoluri sunt soluri erodate puternic. Formele cele mai avansate ale eroziunii de suprafață se întâlnesc în special pe versanții însoriți, cu expoziție sudică și estică, puternic înclinați, unde învelișul de sol a fost puternic îndepărtat. Au o fertilitate slabă și cu greu pot fi folosite în agricultură.
Solurile aluviale și aluvo-coluviale se întâlnesc în lunca Cricovului.
Alunecările de teren se dezvoltă pe versanți. Aceste alunecări sunt de tipul celor în valuri și brazde, mai rar de tipul alunecărilor curgătoare. Masa alunecată este foarte eterogenă, cu stratificația orizonturilor de sol deranjată a sedimentelor. Aceste alunecări sunt în general recente, marea majoritate sunt active sau reactivate. Propagarea lor se face destructiv, adică de la partea superioară a versanților la cea inferioară, afectând și zonele de la baza versanților mai slab înclinati (Pleașa).
Ravenele s-au format pe firele de vale, unde friabilitatea rocilor a permis evoluția fenomenului de eroziune în adâncime, astfel că versanții laterali ai ravenelor uneori sunt foarte abrupți (Piscuri).
Râpele se găsesc în general localizate pe versanții foarte puternic înclinați, a căror litologie a permis alunecări active de mare adâncime (Țuicani).
3.7 Vegetația
Factorii climatici și de relief impun condiții de vegetație deosebite. Vegetația întregește peisajul specific al localității, fiind bogată și variată, pornind de la zonele cu predominare a vegetației ierboase caracteristică fânețelor naturale, trecând peste terenurile de cultură și ajungând la pădurile de foioase care înconjoară ca un brâu întreaga localitate.
Din punct de vedere floristic ne situăm în zona forestieră.
Actiunea antropogenă de defrișări a vegetatiei lemnoase și instalarea treptată a regimului economic industrial a produs modificări profunde, atât în ambianța bioc1imaterică a regiunii, cât și în ciclul relativ al solurilor. Efectul cel mai dăunător pe care l-a avut defrișarea vegetatiei lemnoase a fost dezlănțuirea eroziunii mergând până la înlăturarea completă a orizontului de solificare (estul Țuicanilor). Pe specii, cea mai mare suprafată este ocupată de pruni și meri, urmează părul, nucul și vișinul, în special în apropierea locuințelor. Pe lunca Cricovului se cultivă porumb, fasole, dovleac și cartof. În grădinile de legume se găsesc și roșii, ardei, ceapă și usturoi. Arbuștii cultivați sunt foarte puțini (zmeură, afin, coacăz).
Vegetația pajiștilor este dată de graminee (ovăz, curiu, golomăt, iarba vântului, păiuș, firuță), de leguminoase (trifoi, lucernă, coada șoricelului, ochiul boului, sunătoare, păpădie, măcriș). Pe alocuri întâlnim arbuști: alun, cătine, măceșe, lemn câinesc, sânger, mur, soc.
În pădure predomină făgetele, mesteacănul, plopul, aninul alb și negru, carpenul, gorunul, frasinul, teiul, jugastrul, paltinul. Ca floră ierboasă de pădure întâlnim: feriga, coada calului, ranunculacee, măseaua ciutei, ghiocelul, floarea paștelui, vioreaua, untișorul, mătrăguna, vinarița, pipiriga, ciuboțica cucului, măcrișul, urzica, curpenul, călinul. Ca mușchi întâlnim Catherina ondulată. În lunci găsim plop, salcie, anin, răchită.
Zona este plină de plante medicinale acum folosite tot mai rar, chiar dacă se încearcă o popularizare știintifică. Găsim astfel mușețel, ciuboțica cucului, podbal, brusture, coada șoricelului, plămânărica, salcia, cimbrișor, soc, talpa gâștei, pătlagina, sunătoare, tei, frag, țintaura, pelin, iarba mare, coada calului.
3.8 Fauna
Varietatea condițiilor geografice asigură răspândirea multor specii de animale de interes cinegetic și peisagistic, dar dezvoltarea economică a determinal retragerea în păduri a multor animale (cunoscut fiind că sondele s-au răspândit pretutindeni). Animalele din încrengătura vertebrate au cea mai mare răspândire. Astfel din clasa batracienilor întâlnim salamandra, broasca de pământ, broasca de lac, din clasa reptilelor se întâlnesc gușterul, șopârla cenușie, șarpele de casă, năpârca. Cel mai numeros reprezentată este clasa păsărilor prin: uliu, potârniche, sitar, guguștuc, cuc, cucuvea, ciufurez, ciuf, lăstun, ciocănitoare, pupăză, rândunică, grangure, corb, cioară, coțofană, gaiță, pițigoi, mierlă, privighetoare, vrabie etc. din clasa mamiferelor pe raza localității se pot întâlni ariciul, cârtița, liliacul, iepurele, veverița, șobolanul de casă, șoarecele de pădure, porcul, mistrețul, nevăstuica, dihorul de casă. Vulpea, cerbul, căprioara au părăsit zonele locuite retrăgându-se spre pădurile întunecoase dinspre Ocnița.
Clean Mreanǎ
Î
În apa Cricovului și în lacul de agrement se pot întâlni crap, mreană, roșioară, clean. Dintre nevertebrate amintim viermii lati și cilindrici, râma, lipitorile, melcul de livadă, păianjenul, căpușa, racul, urechelnița. Din încrengătura artropode mai remarcăm insectele: lăcuste, greieri, coropișnita, gândacul, cărăbușul, gândacul de Colorado, gărgărița, croitor, buburuza, buhai, albină, fluturi (coada rândunicii, molia, fluture de varză).
Particularitǎțile zonei luate in studiu
Localitǎțile ce s-au dezoltat de-a lungul bazinelor hidrografice ale râurilor Cricov și Pâscov au cunoscut o dezoltare ascendentǎ datoritǎ muncii și eforturilor oamenilor, ajungând la începutul secolului al XX-lea, pânǎ la stadiul în care Moreni sǎ se încadreze în rândul în așezǎrilor capabile de transformǎri de tip industrial.
Asezarea , apǎrutǎ ca o comunǎ de sine stǎtǎtoare destul de târziu, s-a dezvoltat de o parte și de alta a râului Cricovului Dulce, pe vatra fostelor sate de clǎcași de pe moșiile Moreni și Stravopoleos. O dezvoltare asemǎnǎtoare au cunoscut si satele de pe valea Pâscovului.
Descoperirea petrolului , dar mai ales prelucrarea industrialǎ a acestuia, a determinat schimbǎri esențiale în viața socialǎ-economicǎ și politicǎ a zonei. Pǎtrunderea masivǎ a capitalului strǎin atras de bogatele zǎcǎminte de țiței, necesarul de forțǎ de muncǎ au modificat în special vechea și linistea asezǎrilor localitǎților din împrejurimile orasului Moreni. Astfel orașul Moreni a devenit centrul activitǎților economice.
Astfel regiunea a cunoscut o creștere demografica rapidǎ, a însemnat o puternicǎ dezvoltare a procesului de urbanizare , s-a devoltat și infrastructura edilitarǎ și implicit condițiile de locuit au cunoscut o amelioare sensibilǎ, astfel nivelul de trai și calitatea vietii a cunoscut o imbunǎtǎțire pozitivǎ.
Fig 3.2.1.1 Sonde de pe Valea Cezeanului
Primul document care atesta exploatarea pǎcurii în zona dateazǎ din anul 1691, nestiindu-se însǎ pe atunci cât de prețioasa este aceastǎ materie, gǎsitǎ la întâmplare, ea era folositǎ doar la unsul roților.
Exploatarea organizata a acestui zǎcǎmânt începe abia dupã 1880, când încep sǎ aparǎ primele "distilerii" de petrol.
Astfel, in perioada 1910-1913 funcționau în oraș 16 companii de petrol cu capital românesc și strǎin.
În 1913 se obține locul I pe țarǎ la producția de petrol.
Pânǎ aproape de 1916 producția continuǎ sǎ creascǎ, apoi decade datoritǎ intrǎrii în rãzboi.
Dupǎ primul rǎzboi mondial se reia activitatea, ajungând ca anul 1930 sã fie anul producței maxime, reprezentând 50,4% din productia tarii din acel an.
Dupã cel de-al doilea rǎzboi mondial are loc naționalizarea și se infiltreaza Sovromul, companie mixta romano-sovieticǎ.
1866 – comuna Colibași producea 38.640 hl petrol;
1904-1907 – sonda 1 Cricov, având o adâncime de 206 m, a produs eruptiv
70.000 tone titei.;
1908 – producția Schelei Moreni a fost de 337.763 tone țiței;
1912 – producția Schelei Moreni a fost de 878.1 01 tone țiței;
1913 – productia Schelei Moreni a fost de 981.953 tone țiței;
1921 – producția Schelei Moreni a fost de 515.839 tone țiței;
1924 – productia Seheiei Moreni a fost de 877.927 tone țiței ;
1925 – record de productie -1.073.803 tone petrol reprezentând 46,75% din
producția totală. a tării, care a fost de 2.316.504 tone petrol.
Fig 3.2.2.2 Sonde Țuicani
În perioada 1918-1924 s-a sǎpat sonde într-un ritm redus, 3-4 sonde pe an.
Anul 1924 marchează începutul unei perioade de intensificare a forajului care crește continuu până în 1948, anul de vârf fiind anul 1928, și aceasta ca urmare a intensificării concurenței dintre societățile ce dețineau perimetrele acestei schele și care aplicau forajul rotativ – metodă nouă pentru această perioadă.
Societățile se concurează la maximum și caută să extragă cât mai mult țitei indiferent cu ce mijloace și cu ce sacrificii pentru zăcământ rezultând o exploatare nerațională până în anul 1944.
În toți ceilalți ani care au urmat, Schela Moreni a înregistrat în continuare rezultate notabile în activitatea de extracție a țițeiului, așa cum sunt ele consemnate în rezultatele statistice cunoscute.
Preocuparea pentru descoperirea de noi zacăminte a făcut posibilă punerea în evidență în anii de după 1950 a zăcămintelor de pe structurile Vârfuri, Dealu Bătrân, Caragiale, Ocnița.
S-au sǎpat sonde de mare adâncime care au confirmat existența țițeiului și a gazelor, dar nu au putut fi exploatate decât pe perioade scurte datoritǎ unor condiții tehnice, fizico-chimice sau geologice, cum au fost sondele 1001, 5501, 6000 pe structura Moreni, 5250, 571, 572, 577, 581 pe structura Caragiale, 6011 Bucșani și 2500 Dealu Bătrân.
Datoritǎ numǎrului mare de complexe productive în Schela Moreni au existat permanent resurse de menținere a nivelurilor de producție programate, iar procesele de recuperare secundarǎ aplicate de-a lungul anilor:
injecție de apǎ;
injecție de gaze,
combustie subterană,
injecție ciclicǎ și continuă de aburi
Toate aceste procese au conferit Schelei Moreni o complexitate deosebită.
Având în vedere caracteristicile deosebite ale țițeiului de Levantin (densitate și vâscozitate mare), pentru intensificarea extracției și creșterea factorului final de recuperare s-a pus problema utilizării metodelor termice. Astfel, în 1965 s-a început folosirea experimentală a injecției ciclice de abur, care a dat rezultate, fiind apoi extinsǎ industrial. Până în anul 1985 s-au obținut rezultate foarte bune, dupa care eficiența a scǎzut substanțial. Din motive economice, în perioada iulie-septembrie 1998, injecția cicIică de abur a fost oprită, fiind apoi reluată la limita rentabilității economice.
Injecția continuă de abur a fost inițiată în 1983 în panouri, apoi extinsă în șiruri. În 1999 s-au injectat 27009 tone abur în 73 sonde cu un plus de producție de 25555 tone.
Exploatarea secundară prin injecție de apă s-a început în 1977 la zacământul Moreni. În prezent se injectează aproximativ 900 mc/zi la zacământul Moreni și 1050 mc/zi .
Se are în mod special în vedere extinderea unor perimetre de exploatare prin forarea unor sonde de cercetare pe structura Colibași-Ocnița și Dealu Bătrân.
Tehnologiile moderne de colectare și transport s-au concretizat prin finalizarea construcției parcului 201 Colibași, care permit urmǎrirea, mǎsurarea și reglarea tuturor parametrilor importanți pentru activitatea de extracție a țițeiului și gazelor, prin intermediului calculatorului.
De asemenea, o investiție serioasa este modernizarea depozitului central Sud 3, care urmărește colectarea țițeiului din toată schela, mǎsurarea producției și pregătirea țițeiului pentru livrare la nivelul tehnologiei moderne, în circuit inchis.
Pentru anul în curs și nu în ultimul rând, se are în vedere protecția mediului înconjurător prin continuarea activității de redare în circuitul agro-silvic a unor suprafețe ocupate de instalații oprite din funcțiune și 30 de sonde abandonate, însumând circa 8 ha, a refacerii zonei poluate pe pârâul Pâscov și Cricov construirea unui depozit de slam în perimetrul schelei, precum și refacerea și repunere a în funcțiune a punctelor de colectare țiței amplasate pe cursurile de apă ce parcurg teritoriul de activitate al schelei.
Toate mǎsurile care se iau și investitiile care se fac și se vor face la Schela Moreni urmăresc menținerea nivelului de producție de tiței, îmbunătațirea condițiilor de munca, eficientizarea activitatii de extracție și reducerea impactului negativ cu mediul înconjurator.
În ultimii 16 anii nivelul de producție al Schelei Moreni a fluctuat în jurul valorii de 900 tone/zi și 150.000 mc gaze și 30 tone gazolină. Având în vedere producția medie de țiței raportată de SNP de circa 6 mil. tone țiței/an, se poate spune că circa 5,5% din producția de țiței a României se extrage din sondele din zona Moreni.
De la punerea în evidența a petrolului în zona Moreni și pâna în prezent s-au sǎpat circa 5000 de sonde.
În 2002, numǎrul de sonde active erau de circa 700 și circa 250 de sonde ajutatoare (sonde de injecție apa).
Schela de petrol Moreni are urmǎtoarele secții:
Doar o parte din schelele care au existat mai funcționeaza si astǎzi, multe s-au desfiintat și din cele rǎmase, au suferit o modernizare , transformându-se in parcuri petroliere moderne.
Atunci când spunem ca s-a modernizat o sondǎ, ne referim doar la instalațiile de la suprafațǎ, cǎci gaura de sondǎ a ramas aceiași.
Harta cu Secția Bana , o zona destul de afectata de activitǎțîle petroliere.
Aici existǎ sonde de injecție , care de-a lungul timpului au degradat solul, apele subterane cât și apele de suprafațǎ, astfel ecosistemul a fost destul de avariat, vegetația s-a uscat întotalitate.
In 2008-2009 situația parcurilor petroliere
Pe bazinul hidrografic al râului Cricov se gǎsesc :
2 parcuri de petrol cu:
56 sonde active
3 sonde cu injecție apǎ sǎratǎ.
Pe bazinul hidrografic al râului Pâscov sunt situate:
2 parcuri de petrol cu:
70 de sonde active;
6 sonde injecție cu apǎ sǎratǎ.
Capitolul IV
4 Forme specifice de poluare în activitatea de exploatare și transport al hidrocarburilor în zona studiatǎ
Activitățile de explorare și exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi sunt considerate factori cu un grad ridicat de producere a fenomenelor de poluare a mediului. Extracția petrolului în schele se face în sistem închis, ceea ce ar trebui să conducă la evitarea sau reducerea la minimum a oricărei forme de poluare.
În zona exploatǎrilor de petrol factorii de mediu sunt afectați de produsele implicate datorită unor cauze tehnice și/sau umane foarte variate și uneori imposibil de controlat. În afara impactului datorat agenților poluanți enumerați, poluarea din schelele petroliere poate avea un efect negativ și prin:
۞ Pierderi de circulație, blocarea unor strate impermeabile și poluări necontrolate în urma erupțiilor libere produse în timpul forajului.
۞ Prezența fluidelor de foraj și detritusul, care la terminarea forajului, transportate la suprafață devin un material rezidual. Cantitățile de fluide de foraj și detritus care trebuie vehiculate la terminarea forajului sunt de la câteva zeci până la câteva sute de metri cubi și sunt dependente de adâncimea sondei, tipul de fluid utilizat, diluțiile efectuate, greutatea specifică sau eficiența sistemului de curățire mecanică. Fluidul de foraj poate fi recuperat și reutilizat; reciclat sau împreună cu detritusul poate fi depozitat pe sol sau în locuri special amenajate, în anumite condiții poate ajunge în apele de suprafață, contaminându-le și afectând flora și fauna acvatică.
۞ Spargerile și fisurile conductelor în timpul exploatării care, prin traseele pe care le au, pot influența, uneori deosebit de grav, solurile și apele de suprafață și cele freatice. Cel mai frecvent accident este cel provocat în timpul excavării zonei învecinate conductelor.
Figure 4.1 Conductǎde apa sǎratǎ, remediatǎ în urma unei fisuri
۞ Contaminarea câmpului aferent sondelor de foraj-extracție cu țiței, produse petroliere grele, apă sărată, și cu diverse substanțe chimice are un caracter aleator, dar cu implicații nedorite asupra solului, apelor de suprafață și/sau apelor freatice, în funcție de natura poluantului, cantitatea și aria lui de răspândire.
Figure 4.2 Sonda de extracție țiței, secția Bana
În România o suprafață de cea 50000 ha de sol este afectată în grade diferite de contaminare cu petrol, apă sărată sau amestecuri mixte.
Cercetările privind extinderea poluării datorate forajului și extracției petrolului, au condus la delimitarea acestor suprafețe poluante în diferite grade care însumat la terenul afectat careului sondelor se ridică la cca. 5800 ha pentru cea 12000 sonde în producție. Probleme deosebite apar pentru șantierele din zonele de câmpie, unde sunt afectate arii agricole, păduri și văi cu suprafețe de ordinul sutelor de hectare.
Pentru a înțelege în mod optim, de la cauzǎ la efect, diversele situații de poluare a mediului natural, este necesar mai întâi sǎ fie clarificat circuitul tehnologic, alcǎtuit din interceptarea, extracția, separarea si prelucrarea hidrocarburilor.
4.1 Circuitul hidrocarburilor din sonde și până la rafinării
Rocile magazin sunt constituite din nisipuri și gresii. Depozitele geologice din care se extrag petrolul si gazele sunt de vârstǎ Dacian, Meoțian și Helvetian. Forarea unei găuri de sondă, în general construcția sondei, se face după o comandă geologo-tehnică precisă și necesită – pe lângă sape, garnituri de foraj și instalația mecanică de antrenare a acestora – mai ales utilizarea unui fluid (noroi) de foraj cu calități optime, care să aibă astfel capacitatea de a ține la respect presiunea hidrocarburilor și apei sărate din stratele productive cu roci poros-permeabile, deschise de gaura de sondă.
Pentru a menține fluidul la parametrii constanți în timpul activității de foraj – proces care duce la contaminarea permanentă a noroiului cu diverse elemente chimice provenite din detritusul rocilor dislocate – acesta se tratează în fiecare zi cu diverse substanțe chimice în cantități relativ mari, cum ar fi barita, bentonita, sodǎ caustică, soda calcinată, ferocrom, carbonați, humați etc., și de asemenea se circulă în scopul menținerii fluidului la parametrii proiectați. Noroiul de foraj contaminat din sondă reintră în batalele de circulație de la suprafață, iar după ce este curățat de particule solide – prin site vibratoare special poziționate – este pompat din nou în gaura de sondă.
Adesea acest echilibru fragil dintre presiunea fluidului de foraj și presiunea din stratele geologice, poate favoriza zăcămintele presurizate, iar apele sărate și hidrocarburile aflate sub presiune pătrund în acest caz din stratele geologice în sondă și ajung apoi la suprafață; deși uneori se poate întâmpla și invers, ca noroiul de foraj cu presiune superioară sa-și mărească raza de invazie și să contamineze stratele productive. Dacă astfel de manifestări eruptive nu sunt stopate rapid – prin adaus de barită pentru a crește greutatea specifică a noroiului sau mai simplu spus, pentru a îl îngreuna – atunci ele se pot transforma în erupții cu caracter catastrofal pentru mediul ambiant. Pentru a se preîntâmpina astfel de situații, la gura sondelor sunt montate instalații speciale numite prevenitor și cap de erupție, care se închid ermetic și pot rezista la presiuni – stabilite pe baza gradientului de presiune – mai mari decât se presupune a avea zăcămintele.
După anumite tronsoane forate sonda se tubează cu burlane de oțel de diametre relative mici (3 5/8 inch, 9 5/8 inch, 5 1/2 inch etc. în funcție de compatibilitatea de traversare a formațiunilor), deoarece numai în acest mod se va asigura în final ca țițeiul și gazele să fie aduse la suprafață în condiții de securitate și evitarea eventualelor accidente, ce pot conduce și la poluare. Pentru a închide stratele cu acumulări de hidrocarburi și izola stratele acvifere sau slab consolidate, spațiul dintre burlane și rocă se cimentează, adesea integral, de la talpa sondei până la suprafața solului, pentru evitarea canalizării în spatele coloanei a țițeiului și a gazelor.
Pe intervalele de adâncime unde se constată, prin metode de investigație geofizică, formațiuni geologice purtătoare de hidrocarburi, se perforează prin explozii concentrate – cu ajutorul unui dispozitiv numit "pușcă" – burlanele și cimentul din spatele lor, lăsând ca hidrocarburile sub presiune din stratele sedimentare să intre în sondă prin perforaturile astfel create și să urce spre suprafață. Aici vor fi captate și transportate prin țevi colectoare – de cca. 2 inch grosime și îngropate până la 1 m. în pământ – spre parcurile de colectare.
Odată ajuns într-un parc colector, amestecul de hidrocarburi cu apă sărată este deversat în separatoare, unde apa sărată se lasă în partea de jos, iar hidrocarburile -care au o greutate specifică mai mică- se cantonează la partea de sus a acestora.
De aici, hidrocarburile în amestec cu mult mai puțină apă sărată ajung în rezervoare de construcție specială, iar de acolo sunt pompate prin alte țevi colectoare -de împingere- la parcurile centrale, de unde țiteiul tratat este predat pentru a fi pompat prin conducte magistrale spre rafinării.
Parcurile de colectare sunt prezente în toate perimetrele petrolifere. Instalațiile de deetaneizare sunt in numǎr redus.
Cunoscându-se rolul fluidului de foraj, modalitatea de extragere a hidrocarburilor -însoțite de apa sărată- și în general traseul parcurs de acestea, de la sondă și până la parcurile colectoare sau de deetaneizare, se pot localiza și descrie cu acuratețe situațiile de poluare ale mediului ambient.
4.2 Poluarea mediului ambiant cu fluid de foraj, soluții de cimentare, apǎ sǎratǎ și hidrocarburi
4.2.1 Poluarea mediului cu fluide de foraj și soluții de cimentare
Acest gen de poluare afectează atât mediul geologic (natural), cât și cel geografic (antropizat), de la suprafață.
Mediul geologic este afectat datorită contaminării unor strate de roci sedimentare cu porozitate mare (nisipuri și gresii), cu substanțele chimice ale noroiului de foraj, atunci când presiunea acestuia din urmă asupra pereților găurii de sondă este mai mare decât cea a fluidelor naturale (apă dulce, apă sărată, țiței) din stratele geologice respective.
Contaminarea mediului geologic se poate face și prin pătrunderea soluțiilor de cimentare și antrenării lor în apele din gresii sau nisipuri, situate la diverse adâncimi.
Mediul geografic este poluat mai ales prin deteriorarea solului de către substanțele chimice, în special bentonită, aflate în compoziția noroiului de foraj. În astfel de situații solurile capătă adesea o tentă albicioasă și crapă în jurul găurii de sondă (uneori pe o rază de peste 200 m). Ele nu iși mai revin decât arareori la starea normală și ar trebui înlocuite în întregime cu sol productiv adus din altă parte (fapt ce se practică, dar într-un stadiu incipient).
Trebuie adăugat însă că nu numai solul, dar și apele de suprafață și subterane pot fi depreciate calitativ de către substanțele chimice din compoziția noroiului aflat în zona de amplasare a sondei. Astfel, precipitațiile pot dizolva și antrena aceste substanțe, fie pe pante până când ajung în circuitul apelor curgătoare, fie în adâncime, în pânza de apă freatică din. În vederea preîntâmpinǎri acestor fenomene se iau măsuri din ce în ce mai sigure, sondele săpându-se cu habe de noroi, față de metoda cu batale folosită anterior.
Fig. 4.2.1 Compoziția procentualǎ a formelor de poluare in cadrul unei exploatǎri petroliere
4.2.2 Poluarea mediului cu apă sărată
Apa sărată din stratele geologice poate insoți sau nu hidrocarburile exploatate prin sonde. Datorită gradientului geotermic (1°C/33 m.) ea se găsește în litosferă la temperaturi ce cresc progresiv cu adâncimea.
Adesea datorită presiunii mari la care se află în unele strate, apa sarată fierbinte poate sǎ conducă la manifestări eruptive. Pentru ca acestea să nu se transforme în erupții, apa este lăsată sa curgă la suprafață unde este captată în bazine speciale și dusă apoi cu cisternele. Sunt semnalate însa cazuri – provenite adesea din indolență, dar uneori și din strictă necesitate, când o parte din ea este lăsată să se scurgă în jurul sondei, unde fie că băltește, fie că este antrenată gravitațional pe versanți, putându-se astfel infiltra și în apele freatice din subsolul, asftel soluția ajung in cursul de apa.
Fig 4.2.2.Sondǎ inundatǎ cu apǎ sǎratǎ.
1,2,3,4- strate geologice.; 5-strat productiv; 6 talpa puțului; 7- pereti colmatați; 8-cimentare; 9- burlane de tubaj.
Vegetația și solurile sunt rapid distruse de către apa sărată, existând însă posibilitatea revenirii – dupa câțiva ani – a vegetației. Erupțiile cu apă sarată pot distruge o zonă relativ mare de pădure sau de sol, așa cum s-a și întâmplat de altfel în majoritatea zonelor , unde erau amplasate sonde care au scăpat de sub control. Astfel, locurile devastate pot fi folosite cu succes pentru a descrie un peisaj selenar.
4.2.2.3 Poluarea mediului cu hidrocarburi
Țițeiul și gazele naturale, ca și produșii lor secundari, pot afecta cele trei componente ale mediului geografic (solul, apa și aerul), iar prin ele viața omului, animalelor și plantelor.
4.2.3. Poluarea solului
Poluarea solului are loc datorită pierderii de hidrocarburi, însoțite uneori și de apă sărată, prin fisuri ale conductelor colectoare, produse prin ruginire sau perforare intenționată de către traficanții de gazolină. Pentru depistarea unor astfel de fisuri sunt angajați muncitori numiți liniori, dar de la semnalarea lor și până la reparația propriu-zisă a conductelor pot trece uneori mai multe zile, timp în care terenul este deja compromis, de obicei pe o suprafață de mai mulți metri pătrați (dar uneori mult mai mult).
4.2.3.2 Poluarea apelor
Poluarea apelor se datorează de asemenea motivului menționat mai sus, dar în acest caz țițeiul și gazolina sunt antrenate de către precipitații în rețeaua de ape curgătoare.
Un caz aparte este reprezentat de poluarea cu gazolină a unui nivel de apă freatică din cauza spargerii unor țevi colectoare subterane (datorită ruginiri, dar posibil și fisurări voite a lor) s-a format în timp un depozit de gazolină ce a contaminat partea superioară a acviferului superficial din zonă, formând o pânză plutitoare subțire la interfața dintre zona nesaturată și zona saturată. Se atrage atenția asupra unui fenomen grav: apa din zonele afectate sunt aproape în permanență acoperite cu pete de hidrocarburi cu irizații violete, ceea ce denotă o concentrație a substanței poluante cu mult peste limita admisă. Fără o analiză aprofundată nu se poate diagnostica, dacă hidrocarburile provin din pânza freatică adiacentă afectată sau, așa cum se vehiculează, de la Schela de Producție Gaze .
4.2.3.3 Poluarea aerului
Poluarea aerului are drept surse atât exploatarea prin sonde a zăcămintelor de hidrocarburi, cât și activitatea industrială specifică parcurilor de colectare. Această poluare este evidentă, în primul rând datorită faptului că aerul are un miros caracteristic de ouă clocite, ce provine din zona câmpului petrolifer și parcului de deetaneizare.
Mirosul caracteristic este ușor de explicat prin emanațiile de hidrogen sulfurat provenit din zăcământul de țiței, aflat la adâncimi mari în perimetrul (acest gaz apare de altfel în mai toate procesele de descompunere a substanțelor organice sau că intra în componența altor gaze).
Hidrogenul sulfurat poate fi eliberat în atmosferă atât prin unele pierderi de gaze extrase din adâncime, cât și prin arderea gazelor sărace de la schela de producție .
În paralel se eliberează și oxid de carbon ( considerat azi cel mai răspândit poluant al aerului) și bioxid de sulf (provenit în principal din arderea hidrocarburilor). Devine simplu de înțeles faptul că acești principali poluanți ai atmosferei, sulfurici (hidrogen sulfurat și bioxid de sulf ) și carbonici (oxid de carbon), intră în reacție cu apa din precipitațiile atmosferice și dau naștere la ploi acide, care acidizează la rândul lor solurile din zona perimetrelor petrolifere și gazeifere. Acești agenți corozivi pot fi responsabili și de distrugerea prematură a tablei autovehiculelor din zonă.
4.3 Impactul produs de activitatea petrolieră
Impactul produs de activitatea petrolieră asupra terenurilor se poate rezuma în următoarele aspecte negative
Fragmentarea terenurilor agricole și silvice de către drumurile petroliere;
Îngreunarea lucrărilor agricole și silvice;
Poluarea apelor de suprafață (potabilă, piscicolă, irigații);
Poluarea aerului în apropierea parcurilor și depozitelor;
Modificări de peisaj, dispariția vegetației în anumite zone puternic poluate;
Poluarea apelor subterane care au devenit improprii consumului populației sau consumului industrial;
Defrișări în perimetrele împădurite din zonele de amplasare a obiectivelor petroliere;
Dispariția faunei în zonele de amplasare a obiectivele petroliere (nu în totalitate);
Si nu, în ultimul rând aspectul dezagreabil pe care o dǎ zona , care nu mai este exploatatǎ, prin ruinele ce au ramas
În concluzie, cele mai importante activități care afectează mediul sunt: industria, dezvoltată în general în mediul urban, asociat cu prezența ofertei generoase de forță de muncă și cu dezvoltarea infrastructurii; traficul rutier, majoritar fiind traficul local, în lipsa unui sistem de transport în comun dezvoltat care să motiveze diminuarea utilizării mijloacelor auto proprii; generarea de deșeuri menajere si industriale.
Capitolul V
5 Material si Metoda de cercetare
Studiul influenței pierderilor de cloruri și reziduuri petroliere, rezultate în urma activitǎților de exploatare și explorare a zǎcǎmintelor petroliere, asupra calitǎți apelor de suprafațǎ s-a fǎcut urmǎrind evoluția concentrațiilor acestor elemente pe cursurile de apǎ al râurilor Pâscov și Cricov.
Cercetarea constǎ în prelevarea probelor de apǎ de pe cursurile aflate în arealul studiat și metoda de cercetare din laborator, unde vor fi exemplificate mai detaliat în subcapitolele ce vor urma.
5.1 Prelevarea probelor de apǎ- instrucțiune de lucru ILL
Prelevarea probelor de apǎ din bazinele hidrografice ale râurilori Cricov și Pâscov se fac dupǎ anumite instrucțiuni de lucru- ILL. Acestea trebuiesc respectate cu strictețe pentru ca probele ce sunt luate din situ sǎ fie relevante.
S-au realizat expertize pe bazinele cu interes pe anumite puncte stabilite, pentru stabilirea evoluției în timp a concentrațiilor de cloruri și a substanțelor extractibile care influențezǎ într-un mod negativ ecosistemul acvatic.
Prelevarea probelor de apǎ
Probele au fost prelevate din urmǎtoarele secțiuni :
Pe bazinul hidrografic al pârâului Pâscov avem urmǎtoarele puncte de prelevare
pârâul Cezeanu, amonte , confluența pârâul Pâscov;
pârâul Pâscov, aval de decantorul de la Bucșani.
Pe bazinul hidrografic al râului Cricovul Dulce avem urmǎtoarele puncte de prelevare:
Cricovul Dulce – Bǎltița;
Cricovul Dulce – prelevare la pod Moreni, statia de epurare.
5.1.1 Generalitǎți
Prezenta instrucțiune are drept scop să stabilească regulile principale care trebuie respectate la recoltarea, transportul și conservarea probelor de apă precum și la efectuarea determinărilor la locul de recoltare.Instrucțiunile se referă la recoltarea probelor de apă care urmează a fi supuse analizelor fizico-chimice.
Calitatea rezultatelor generate de laborator, depind în mare mǎsurǎ de integritatea probelor care se lucreazǎ în laborator.
Consecvent prelevatorul trebuie sǎ-și ia precauțiile necesare ca probele sǎ fie protejate de contaminare și deteriorare; recoltarea, ambalarea , transportul și manipularea probelor nu trebuie sǎ modifice caracteristicile apei din momentul recoltǎrii.
Sunt multe surse de contaminare; următoarele sunt considerate precauții de bază:
containerele de recoltare (sticle), noi sau utilizate trebuie curățate după (respectiv cloruri și substanțe extratibile)metodele recomandate în STAS-uri;
se recomandă să se utilizeze ca recipient de recoltare a probelor numai tipurile indicate pentru fiecare analiză ( cloruri – P.E., S.E. sticlǎ);
partea interioară a recipientului și dopul nu va fi atins cu nimic altceva decât probă;
recipienții de recoltare vor fi păstrați în mediu uscat, protejați de praf, mizerie fum și gaze;
recipienții se păstrează cu do puri tot timpul atât înainte cât și după recoltare;
recipienții care curg! picură se vor înlocui imediat
produsele petroliere (benzină,motorină,uleiuri) sunt primele surse de contaminare/impurificare;
probele nu se vor păstra la cald, ele trebuie stocate în lăzi frigorifice cu pachete de gheață (cele mai
multe probe trebuie ținute la rece 4°C în timpul transportului către laborator);
prelevatorul trebuie să-și păstreze mâinile curate și să se abțină să fumeze sau să mănânce în timp ce prelevează probele;
5.1.2. Cantitatea de apă necesară pentru analize
Volumul probei trebuie să fie suficient pentru efectuarea tuturor determinărilor analitice preconizate.
Pentru o analiză sumară, care are ca scop aprecierea igienică a apei sau controlul câtorva caracteristici principale este suficient un volum de apă de 1 litru.
Pentru o analiză mai detailată ( cazurile cele mai frecvente) este necesar un volum de apă de 2 litri.
5.1 3. Vase pentru recoltarea probelor
Pentru recoltarea și transportul probelor de apă se recomandă flacoane de sticlă brună / transparentă (pentru substantele extractibile) sau bidoane din polietilenă ( pentru cloruri) de volum corespunzător.
Vasele folosite pentru recoltare trebuie să fie bine spălate în prealabil cu acid clorhidric, amestec sulfocromic sau detergent și apoi clătite foarte bine cu apă de la rețea si apa bidistilata, conform STAS.
Înainte de recoltarea probei, vasele se clătesc de 2-3 ori cu apa care s-a recoltat.
5.1.4 Marcarea și înregistrarea probelor
Vasele cu probe vor fi marcate cu numere de ordine și vor fi însoțite de buletine de prelevare unde se noteazǎ toate datele privitoare la recoltare:
Numele cursului de apǎ ;
Zona de prelevare ;
Punctul de prelevare;
Data și ora prelevǎrii;
Numele, prenumele și semnǎtura persoanei care a prelevat;
Condiții climatice din momentul recoltǎrii și din zilele precedente;
Aspectul, starea și temperatura sursei de prelevare;
Aspectul probei( culoare, turbiditate);
Determinǎri efectuate la fața locului:
Adâncime;
Transparențǎ;
pH;
conductivitate;
CO2 ;
Alcalinitate;
Tipul de dispozitiv de prelevare folosit;
Precizǎri referitoare la tehnica de conservare;
Precizǎri privind mǎsurile de depozitare a probei;
Orice alte date despre condițiile locale, recoltare acestea având o importanțǎ deosebitǎ pentru interpretarea rezultatelor.
5.1.5 Trusa de prelevare trebuie sǎ cuprindǎ
Mapă cu buletine de prelevare, pix, marker permanent;
Ladă frigorifică, pachete cu gheață,Iădițe transport probe, coșuri;
Frânghie, sfoară ;
Apă distilată, spirt, lavete, hârtie de filtru;
Recipienți indicatori chimici pentru analizǎ.
Pahare Berzelius
Termometru
pH-metru
Conductometru
Găleată
Soluții de fixare (acidclorhidric pentru substante extractibilel)
5.1.6 Echipamente folosite la recoltare
Termometru
Termometrul este un instrument de măsură al temperaturii apei și aerului în momentul prelevării.
-temperatura aerului se citește în aer, la umbră, la o înălțime de cel puțin 1 m de la suprafața pământului după -5 minute, când coloana de mercur a termometrului s-a stabilizat, apoi se înregistrează în buletinul de prelevare;
-temperatura apei se citește în apa din vasul de recoltare,se evită radiația solară directă asupra termometrului, după -5 minnute când coloana de mercur a termometrului s-a stabilizat, apoi se înregistrează în buletinul de prelevare;
-se va măsura întâi temperatura aerului și apoi aceeia a apei;
-temperatura se exprimă în °c, valorile se rotunjesc până la 0,50 C semnul se pune numai la temperaturile sub 00C.
pH-metrul (electrod) tip stilou
După ce se recoltează, se umple un pahar Berzelius cu proba de analizat;
3.1. se scoate capacul de protecție al pH-metrului și se deschide(buton partea superioară);
3.2. se imersează pH-metrul în apă până la semn;
3.3. se agită ușor și se așteaptă până când numerele de pe ecran nu se mai schimbă ;
3.4. se îmegistrează valoarea pH-ului în buletinul de prelevare;
3.5. se scoate pH-metrul din probă și se clătește cu apă distilată;
3.6. la sfârșit se usucă și se repetă operațiile 3.2. – 3.5. cu alte probe de apă;
3.7. la final se clătește pH-metrul cu apă distilată se usucă și se pune capacul de protecție;
3.8. se închide(buton partea superioară).
Recoltarea de probe se realizeazǎ de laborant însoțit de biolog.
Cunoasterea tuturor parametrilor, duce la o evaluarea o mai buna și la punerea unui diagnostic mai bun, de aceea prelevarea probelor trebuie sǎ se facǎ în condițiile specificate mai sus, fara ca probele sa sufere anumite modificǎri, pentru a nu periclita și analizele ce au loc în laborator, în vederea evidențierii dinamici concentrațiilor poluanților.( substanțe extractibile și cloruri).
5.2 Metoda de cercetare din laborator
Metoda de cercetare constǎ în determinarea concentraților de cloruri și a substanțelor extractibile din probele prelevate de pe teren, din secțiunile râurilor Pâscov și Cricov.
În laborator au loc urmǎtoarele cercetǎri:
În vederea determinǎri concentrațiilor de cloruri se utilizeazǎ metoda volumetrica;
Pentru determinarea substanțelor extractibile se folosește- metoda gravimetricǎ
5.2.1 Determinare cloruri- metodǎ volumetricǎ
Materiale necesare pentru realizarea analizelor:
-Biurete;
-Pipete
-Vas Erlenmayer
Mod de lucru
Se mǎsoarǎ un volum de 50 ( 100) probǎ de încercat, sau un volum mai mic diluat la 50 de ml și se verificǎ pH-ul. Dacǎ acesta nu este cuprins între 5 și 9,5, se ajusteazǎ utilizǎnd soluție de HNO3 sau NaOH.
Dacǎ în probǎ existǎ ioni de amoniu în cantitǎți mai mari de 10 mg/l, se regleazǎ pH-ul între 6,5-7,0.
Se adaugǎ 1 ml soluție indicator, de cromat de potasiu și se titreazǎ cu azotat de argint pânǎ la virajul culorii de la galben la brun-roșcat.
Se lucreazǎ și o probǎ martor, utilizǎnd apǎ distilatǎ.
Formulǎ de calcul
ρCl-= [( Vs – Vb) * CAgNO3 * F ]Va ; (1)
Unde:
ρCl- -este concentrație cloruri, mg/l;
Va -este volumul probei de analizat, [ml];
Vb -volumul soluție AgNO3 folosit la titrare probǎ martor,[ml];
Vs- volum soluție AgNO3 folosit la titrare probǎ;
CAgNO3 – concentrația realǎ a soluției AgNO3, 0,002 moli/l;
F=35453, factor de conversie,[ mg/mo]l.
5.2.2.1 Determinarea clorurilor din proba de analizat
Datele de mai jos au fost obtinute folosind formula :
ρCl-= [( Vs – Vb) * CAgNO3 * F ]Va ;
Se lucreazǎ cu Va= 100ml (volumul probei de analizat atunci când volumul de titrare este foarte mare, se dilueazǎ proba și se lucreazǎ cu 50, 5, 1 ml de probǎ.
În urma calculelor ce rezultǎ în urma folosirii relației (1) de mai sus , se obțin urmǎtoarele date, ce sunt afisate tabelar.
Astfel, vom evidentia evoluția concentrațiilor de cloruri în funcție de locația de unde sunt prelevate probele, data la care a fost prelevatǎ proba de analizat.
Capitolul VI
Rezultate experimentale
Evoluția fenomenelor de poluare în bazinele hidrografice ale Râurilor Pâscov și Cricov este monitorizata atât de Direcția Ape Ialomița Buzǎu, aflatǎ în Administratiei Nationale Apele Române si cu atributii de monitorizare a calitatii apelor din punct de vedere al gradului de poluare.
Laboratorul Directiei Ape Ialomita-Buzǎu monitorizeazǎ lunar zonele cu potențial ridicat de poluare, în cazul nostru, cursurilor de apǎ ce strǎbat arealul schelelor petroliere impurificate su sǎruri de clor și produs petrolier. Aceste râuri sunt caracterizate de debite reduse
Conform datelor furnizate de laboratorul Direcției Apelor Buzǎu- Ialomițǎ, am realizat situația concentrațiilor de cloruri pe ani 2007/ 2008 .
6.1 Situația concentrațiilor de cloruri pe anul 2007
Cricovul Dulce- Bǎltița
1 Cl- = mg/l
2 Cl-=mg/l
3 Cl-=mg/l
4 Cl-=mg/l
5 Cl-= mg/l
6 Cl-=mg/l
7 Cl-=mg/l
8 Cl-=mg/l
9 Cl-=mg/l
10 Cl-=mg/l
11 Cl-=mg/l
12 Cl-=mg/l
Tabelul 6.1 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Cricovul-Dulce
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cricovul Dulce , în localitatea Bǎltița, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna februarie , cu o valoare a Cl- =808.33.
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2007 pe Cricovul Dulce este MCl-= 557.556mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cricovul Dulce se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate.
Cricovul dulce- amonte Moreni
Nr. crt.
1 Cl-=mg/l
2 Cl-=mg/l
3 Cl-=mg/l
4 Cl-=mg/l
5 Cl-=mg/l
6 Cl-= mg/l
7 Cl-=mg/l
8 Cl-=mg/l
9 Cl-=mg/
Tabelul 6.2 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Cricovul dulce- amonte Moreni
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cricovul Dulce –amonte Moreni, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna februarie , cu o valoare a Cl- =389.98mg/l
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2007 pe Cricovul Dulce este MCl-= 128,46mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cricovul Dulce- amonte Moreni se încadreazǎ în clasa a III-a de calitate.
Pârâul Cezeanu – amonte de Pâscov
Nr.crt.
1 Cl -=mg/l
2 Cl -=mg/l
3 Cl -=mg/l
4 Cl -=mg/l
Tabelul 6.3 Evoluția concentrațiilor de cloruri pe râul Cezeanu, situat amonte de Pâscov.
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cezeanu situat amonte de râul Pâscov, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna august, cu o valoare a Cl- =1513.13 mg/l
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2007 pe Cezeanu- amonte Pâscov este MCl-= 1083.635 mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cezeanu- amonte Pâscov se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate.concentrațiile de cloruri in acest areal atinge valori foarte mari , astfel ecosistemul are mult de suferit .
Pârâul Pâscov- aval de decantorul Bucșani
Nr.crt.
1 Cl -=mg/l
2 Cl -=mg/l
3 Cl -=mg/l
4 Cl -=mg/l
Tabelul 6.4 Evoluția concentrațiilor de cloruri pe râul Pâscov- aval decantorul-Bucșani.
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna noiembrie, cu o valoare a Cl- =1307.5 mg/l
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2007 pe Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani este MCl-= 623.67 mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate. concentrațiile de cloruri in acest areal atinge valori foarte mari , astfel ecosistemul suferind modificâri importante .
6.2 Situația concentrațiilor de cloruri pe anul 2008
Cricovul Dulce
Data recoltǎri
28.01.0208 Cl-=mg/l
09.03.2008 –
Cl-=mg/l
Cl-=mg/l
–
Cl-=mg/l
–
Cl-=mg/l
Cl-=mg/l
Cl-=mg/l
09.12.2008 Cl-= mg/l
Tabelul 6.5 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Cricovul-Dulce. Anul 2008
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cricovul Dulce , în localitatea Bǎltița, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Dupǎ cum se observǎ și in grafic, concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna iulie, cu o valoare a Cl- =1371.32mg/l.
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2008 pe Cricovul Dulce este MCl-= 791.21mg/l. fațǎ de anul 2007 se observa o creștere a concentrațiilor clorurilor, unde MCl-= 557.556mg/l.
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cricovul Dulce se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate.
Cricovul Dulce- amonte Moreni
Data recoltǎri
09.04.2008 Cl-= mg/l
15.05.2008 Cl-=mg/l
03.06.2008 –
23.07.2008 Cl-=mg/l
14.08.2008 –
22.09.2008 Cl-=mg/l
19.11.2008 Cl-=mg/l
09.12.2008 Cl-= mg/l
Tabelul 6.6 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Cricovul-Dulce, amonte Moreni. Anul 2008
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cricovul Dulce –amonte Moreni, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Dupǎ cum se observǎ și in grafic, concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna aprilie , cu o valoare a Cl- =97.85 mg/l
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2008 pe Cricovul Dulce este MCl-= 64.759 mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cricovul Dulce- amonte Moreni se încadreazǎ în clasa a III-a de calitate.
Pârâul Cezeanul amonte de Pâscov
1 Cl -= mg/l
2 Cl -= mg/
3 Cl -= mg/
Tabelul 6.7 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Cezeanu, amonte Pâscov. Anul 2008
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea râului Cezeanu situat amonte de râul Pâscov, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna august, cu o valoare a Cl- =3954.21 mg/l.
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2008 pe Cezeanu- amonte Pâscov este MCl-= 1702.12 mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Cezeanu- amonte Pâscov se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate.concentrațiile de cloruri in acest areal atinge valori foarte mari , astfel ecosistemul are mult de suferit .
Pârâul Pâscov- aval decantor Bucșani
Luna
1 Cl -= mg/l
2 Cl -= mg/l
3 Cl -= mg/l
Tabelul 6.7 Evoluția concentratiilor de cloruri pe râul Pâscov- aval decantorul de la Bucșani. Anul 2008
În urma expertizelor ce s-au efectuat în laborator pe secțiunea Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani, s-au observat depǎșiri ale concentrațiilor admisibile în punctul de prelevare.
Concentrația maximǎ a fost atinsǎ în luna noiembrie, cu o valoare a Cl- =1976.89 mg/l
Mediile anuale ale valorilor înregistrate în cursul anului 2008 pe Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani este MCl-= 1428.38 mg/l
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), Pâscov situat aval de decantorul de la Bucșani se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate. Concentrațiile de cloruri în acest areal atinge valori foarte mari , astfel ecosistemul suferind modificǎri importante
Concluzie.
În urma expertizelor efectuate se observa depǎșiri ale CMA, în punctele de recoltare pe anii 2007 și 2008, pe cursurile de apǎ Cricov respectiv Pâscov.
Stabilirea stǎrii ecologice a ecosistemelor acvative continentale trebuie sǎ se facǎ pe baza elementelor de calitate biologice, ținând cont și de indicatorii hidromorfologici, chimici și fizico –chimici și de poluanți specifici care influențeazǎ indicatorii biologici. Evaluarea acestor elemente arǎta prezența condițiilor naturale, alterǎri minore ale acestora sau amploarea impactului antropic și respectiv, starea calitǎții clorurilor de apǎ într-o anumitǎ perioadǎ de timp.
Se stabilesc 5 stǎri ecologice pentru râuri și lacuri naturale:
foarte bunǎ(I);
bunǎ(II);
moderatǎ(III);
slabǎ (IV);
proastǎ(V).
Indicatori de calitate
Astfel în urma acestor calcule și în functie de O.M. 161/2006 (care face referire la 5 clase de calitate pentru CMA), râurile Pâscov și Cricov se încadreazǎ în clasa a V-a de calitate
Pârâul Cricov
Pârâul Pâscov:
În urma expertizelor efectuate se observǎ depǎșiri ale C.M.A.în punctele de recoltare expertizate, la indicatorii: cloruri și produse petroliere. Poluatorii fiind surse difuze, cele naturale și exploatǎrile petroliere ale S.C.PETROM S.A.
Ape subterane
Unii din factorii majori care afecteaza calitatea apelor subterane, din arealul studiat respectiv, localitǎțile ce sunt situate în bazinele hidrografice ale pârâurilor Pâscov și Cricov, sunt rezultați în urma activitǎților petroliere .
În arealul aflat în studiu se gǎsesc foraje de observație de mare adâncime în zona localitǎților Gura Ocniței , Bucșani, Comișani, analiza calitǎți apei realizându-se semestrial. Teritoriul aflat sub obervație este administrat de Direcția Apelor Buzǎu – Ialomița, S.G.A. Dâmbovița.
În cazul pânzei freatice , s-a constatat depǎșiri la indicatorii cloruri și conductivitate în cadrul fântânilor din comuna Bucșani aflate sub impactul activitǎțîi de extracție și transport țiței a S.C.PetromS.A.
Poluarea fraeticului în zona Bucșani este o poluare istoricǎ, generatǎ de existența pânǎ în anii 1997-1998, a unui parc de rezervoare pentru stocarea și distribuția apei sǎrate cǎtre sondele de injecție.
Din cauza uzurii instalațiilor a volumelor de apǎ ce depǎșeau deseori capacitatea de stocare, dar și din neglijența salariaților, se deversau pe sol cantitǎți importante de apǎ sǎratǎ, care se infiltra in sol , ajungând în pânza freacticǎ.
Favorabilǎ fenomenului de poluare a fost și este structura geologicǎ ( pietrișurile și nisipurile din albia majorǎ a râului Ialomița) care a permis înfiltrarea rapidǎ în freatic și drenarea pe direcția S-E, cǎtre sat.
În perioada de maxima poluare, circa 200 de gospodǎrii din comuna Bucșani , ale cǎror fântâni au fost infestate, concentrația de cloruri depǎșind frecvent 2000- 2500mg/l.
Din aceastǎ cauzǎ , unitǎțile aparținǎnd S.C. Petrom. S.A au trebuit sǎ asigure pe cheltuiala lor, alimentarea cu apǎ a comunei.
În prezent, dupǎ desfințarea depozitului situat în amonte de sat spre Adânca, concentrația de cloruri se reduce progresiv, prin drenare.
Situația fiind fiind doveditǎ de analizele din tabelul anexat:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Solutii Moderne de Evaluare Si Monitorizare a Calitatii Apelor de Suprafata Poluate cu Reziduuri Petroliere (ID: 134091)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.