Soluții Informatice Privind Gestiunea Electronică a Cărților Dintr O Bibliotecă

INTRODUCERE

Accesul la informație, la știință și la cultură sunt drepturi fundamentale ale omului, care împreună cu dreptul la educație sunt recunoscute peste tot în lume ca elemente cheie ale unei dezvoltări durabile a umanității și a progresului economic și social.

O bibliotecă este un depozit inert, o comoară înghețată de valori nebănuite cuprinse sau expuse sistematic în rafturi, un templu babilonic care s-a înălțat de la unicatele manuscriselor, incunabulelor legate în lanțuri pentru a nu fi prădate în Evul Mediu, până la milioanele de exemplare, pe care le numără acum orice mare instituție similară din lume.

O bibliotecă este un templu al lecturii, al discursului în tovărășia celor mai de seamă spirite ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii contemporani. Biblioteca trebuie să fie un for de comunicare între cititori și aceia care creează sau pun în circulație cărțile. Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărginește a fi numai un custode al depozitului de gândire și artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălășluiește în incinta instituției cărților. El este un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii, având mereu în fața ochilor, poate cea mai cuprinzătoare definiție a actului magic al lecturii, pe care a dat-o cronicarul român Miron Costin: …că nu iaste altă mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților…. Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferențiată în raport cu profilul bibliotecii sale și al cititorilor care o frecventează.

Corelând structura fondului de publicații cu setea și necesitățile de lectură ale cititorului, bibliotecarul utilizează cele mai variate modalități de activare specifică, totdeauna determinate de voința dezvoltării armonioase a personalității umane. Aria lui de investigație trebuie să fie servită de cele mai moderne metode și mijloace ale informării, grație cărora el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.

Un bibliotecar trebuie să fie el însuși un mare, un pasionat cititor. El trebuie să aibă permanent în vedere faptul că primirea cititorilor reprezintă o componentă esențială a muncii bibliotecarului, pentru că de modul în care cititorii sunt primiți depind numeroși factori legați de bunele raporturi ale bibliotecii cu utilizatorii săi.

Dialogul cu cititorii este un lucru de care trebuie să se țină seama în permanență. Primul contact are o importanță deosebită pentru că acesta contribuie la fixarea imaginii bibliotecii în spiritul noului beneficiar. O primire proastă are efecte dezastruase și de lungă durată.

Pentru o bună primire a cititorului nu există reguli, ci exigențe umane. Bibliotecarul b#%l!^+a?trebuie să dovedească tact, să cunoască psihologia cititorului, să fie discret, să aibă disponibilitatea și calmul de a-l asculta pe acesta. Este ideal să se dispună de un spațiu dedicat primirii și orientării cititorilor, unde să se afle în permanență un bibliotecar.

Serviciile culturale în general, serviciile de lectură, mai ales, prin finalitățile lor educative, satisfac nevoi și aspirații ale indivizilor și grupurilor sociale în perspectiva devenirii umane.

Lucrare de fațǎ este structuratǎ în patru capitole. În primul capitol am abordat noțiunea de „bibliotecǎ”, a doua parte cuprinde o micǎ analizǎ a evoluției tehnologicei informației în domeniul administrației publice, precum și o analizǎ a ceea ce înseamnǎ biblioteca tradiționalǎ și bibliotecǎ digitalǎ, dar și evoluția, respectiv importanța sistemului informațional în cadrul bibliotecilor.

În al treilea capitol este prezentat un studiu asupra sistemului informatic existent în Biblioteca Județeanǎ Gheorge Asachi, necesarul implementari unui alt sistem de gestiune în cadrul bibliotecii și prezentarea noului sistem de gestiune al biblotecii

Ultima parte din lucrare este destinatǎ concluziilor si propunerilor.

CAPITOLUL 1

BIBLIOTECA, COMPONENTĂ A ADMINISTRAȚIEI PUBILICE

Colecția de cunoștințe în scris, într-un fel de depozit este o practică la fel de veche ca însăși civilizația. Indiferent dacă au fost publice sau private, bibliotecile au fost fondate, construite, distruse și reconstruite. Biblioteca, de multe ori susținută de religie sau de stat, a fost un supraviețuitor de-a lungul istoriei sale lungi și servește ca un testament pentru setea de cunoaștere, un motor al civilizației.

De-a lungul anilor 1600 și 1700, bibliotecile au crescut în popularitate. Ele au crescut ca urmare a faptului că universitățile s-au dezvoltat și la nivel național. Multe dintre acestea au devenit biblioteci naționale.

În Marea Britanie, Sir Thomas Bodley a reconstruit biblioteca Humphrey, la Oxford, în 1500. Aceasta a fost redenumitǎ Biblioteca Bodlean, fiind astăzi a doua ca mărime în țară.

Cea mai mare, desigur, este Biblioteca Britanică, fondată în 1759, ca parte a British Museum. Cea mai veche bibliotecă publică din Marea Britanie a fost asociată cu Guild Hall din Londra, în 1425. A doua a fost deschisă în Edinburgh, Scoția, în 1580. După ce Parlamentul a adoptat Legea privind Bibliotecă Publică în 1850, bibliotecile au început să se răspândească în întreaga țară. În Franța, Biblioteca Națională din Paris, cunoscută sub numele de Biblioteca Națională a Franței a început în 1367 ca Biblioteca Regală a lui Carol al V-lea.

Alta bibliotecǎ importantă, faimoasă pentru influența asupra managementului bibliotecii, este Biblioteca Mazarine, de asemenea, la Paris. Cardinalul Jules Mazarin, ministrul-sef în Franța, în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea, a fondat-o în 1643.

Bazându-se pe patrimoniul său roman, Italia se lauda cu mai multe biblioteci de renume, printre care Biblioteca Laurențiana în Florența, Bibliotecă din Vatican, Bibliotecă din Milano și Biblioteca Națională Centrală în Florența între anii 1600-1700, pe baza colecției savantului Antonio Magliabechi. În Peninsulă Iberică, regele Filip al V-lea a stabilit Biblioteca Națională a Spaniei la Madrid în 1711. Biblioteca Națională a Portugaliei la Lisabona a apărut în 1796. Trei biblioteci constituie depozitul național al Germaniei. În primul rând, Biblioteca Germană de Stat din Berlin, a fost fondată în 1661 de Friedrich Wilhelm. A doua și a treia au urmat mult mai târziu: Biblioteca Germană din Leipzig, fondată în 1912 și Biblioteca germană din Frankfurt, fondată în 1946.

Ecaterina cea Mare a fondat Saltykov Shchedrin Bibliotecă Publică de Stat din Sankt-Petersburg, la sfârșitul anilor 1700. Cea mai mare bibliotecă din Rusia, Biblioteca de Stat Rusǎ b#%l!^+a?din Moscova (fosta Lenin Biblioteca de Stat), a fost fondată în 1862. Începând cu John Harvard în 1638 și a lui donație de 260 de volume, Biblioteca Harvard a crescut și a devenit cea mai mare biblioteca universitară în SUA, cu mai mult de 10.000.000 de volume.

Cea mai veche bibliotecă din America a început cu o donație de 400 de cărți de către un cleric din Massachusetts, John Harvard, la o universitate nouă, care în cea din urmă l-a onorat prin adoptarea numelui său. Un alt cleric, Thomas Bray din Anglia, a stabilit primele biblioteci gratuite în coloniile americane la finele anilor 1600.

Abonamentul la biblioteci – în cazul în care taxele de membru erau plătite pentru achizițiile de cărți și de privilegii de împrumut au fost libere – au debutat în 1700. În 1731, Ben Franklin și alții au fondat prima bibliotecă astfel, Bibliotecă din Philadelphia. Colecția inițială a Bibliotecii Congresului a fost făcută cenușǎ, după ce britanicii au ars-o în timpul războiului din 1812. Prima bibliotecă publică a fost deschisă în Peterborough, New Hampshire, în 1833. Filantropul Andrew Carnegie a ajutat la construirea a mai mult de 1.700 de biblioteci publice în Statele Unite între 1881 și 1919.

1.1 Aspecte teoretice privind noțiunea "bibliotecǎ"

Biblioteca – reprezintă instituția, compartimentul sau structura specializată ale cărei atribuții principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea și conservarea colecțiilor de cărți, publicațiilor seriale, a altor documente de bibliotecă și a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educație sau recreere; inițierea, organizarea și desfășurarea de proiecte și programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorități și instituții publice, cu alte instituții de profil sau prin parteneriat public-privat.

După formă de constituire și administrare a patrimoniului bibliotecile sunt:

de drept public;

de drept privat.

Bibliotecile de drept public se înființează și se organizează în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale, a altor autorități ori instituții publice și funcționează potrivit regulamentelor proprii aprobate de aceste autorități sau instituții.
Bibliotecile de drept privat se înființează, se organizează și funcționează în subordinea persoanelor juridice private sau a persoanelor fizice.

După formă de organizare bibliotecile pot fi:

cu personalitate juridică;

fără personalitate juridică.

După gradul de acces la colecții și servicii acestea pot fi:

cu acces nelimitat;

cu acces limitat.

După structura colecțiilor bibliotecile pot fi:

enciclopedice;

specializate.

În bibliotecile de drept public consultarea colecțiilor și a bazelor de date proprii este gratuită. Bibliotecile de drept public pot oferi servicii, stabilite prin regulamentele proprii de organizare și funcționare, în condițiile legii, pe bază de tarife, cu avizul autorității sau instituției finanțatoare. Bibliotecile de drept public sunt finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar fondurile de finanțare se nominalizează distinct în bugetele proprii sau ale instituțiilor finanțatoare. Bibliotecile pot fi finanțate și de alte persoane juridice de drept public său privat, precum și de persoane fizice, prin donații, sponsorizări sau alte surse legale de venituri.

Bibliotecile de drept privat pot fi susținute financiar, pe bază de programe sau proiecte, și de la bugetul de stat sau de la bugetele autorităților locale, dacă se angajează să aibă o activitate specifică bibliotecilor de drept public.

1.1.1 Misiunea bibliotecilor

Claritatea asupra sarcinilor și obiectivelor este esențială în activitatea bibliotecilor, mai ales în evaluare. Misiunea bibliotecii reprezintă întotdeauna baza de pornire a evaluării. Din păcate, în multe biblioteci se pornește de la ideea că toți cunosc această misiune. În realitate, imaginea acestei misiuni este mai curând vagă.

Un exemplu de bibliotecă cu o misiune clară, fixată în scris și susținută de întreg personalul este biblioteca Institutului de Tehnologie din Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology). Aceasta și-a stabilit următoarele obiective strategice:

fondurile și serviciile trebuie să fie adaptate optim la nevoile clienților bibliotecii;

folosirea inovativa a noilor tehnologii;

personalul bibliotecii trebuie să aibă aptitudinile și cunoștințele necesare pentru a putea oferi servicii de înalta calitate;

biblioteca trebuie să ofere un spațiu atractiv pentru utilizatori și pentru personal;

biblioteca trebuie să aloce într-un mod inovativ și flexibil resursele existente și să-și concentreze eforturile asupra găsirii de noi resurse; b#%l!^+a?

nu trebuie să fie schimbate sau oprite serviciile deja orientate spre nevoile utilizatorilor.

1.2 Sistemul național de biblioteci

Sistemul național de biblioteci se constituie din totalitatea bibliotecilor de drept public și din bibliotecile de drept privat care au activități specifice celor de drept public și este parte integrantă a sistemului informațional național, având ca obiectiv realizarea unitară a activităților specifice și dezvoltarea serviciilor de lectură publică.

Bibliotecile de drept public pot realiza consorții sau alte forme de cooperare interbibliotecara în vederea achiziției în comun de documente specifice și a partajării diverselor tipuri de activități și servicii de bibliotecă. Sistemul național de biblioteci, în raport cu funcțiile și atribuțiile acestora, este structurat astfel:

a) Biblioteca Națională a României;

b) Biblioteca Academiei Române;

c) biblioteci universitare;

d) biblioteci specializate;

e) biblioteci publice;

f) biblioteci școlare.

1. Biblioteca Națională a României este biblioteca de drept public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor.

Biblioteca Naționale îndeplinește următoarele funcții:

a) conservă, cercetează, dezvolta și pune în valoare patrimoniul de documente deținute în colecțiile sale;

a) prezerva, conservă, cercetează, dezvolta și pune în valoare documentele deținute în colecțiile sale;

b) organizează Depozitul legal, potrivit legii;

c) depistează, colecționează, organizează, conservă și pune în valoare Fondul Documentar al Românie, constituit din tipărituri și alte categorii de documente apărute în străinătate, referitoare la România și poporul român, publicații ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicații în limba româna ale autorilor străini apărute în străinătate;

d) identifică, colecționează, organizează, conservă și pune în valoare Fondul Romanica, alcătuit din tipărituri și alte categorii de documente apărute în străinătate, referitoare la România, la poporul român și cultura româna, publicații ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicații în limba româna ale autorilor străini apărute în străinătate;

e) organizează și gestionează Rezerva națională de publicații;

f) în calitate de centru național de schimb realizează evidenta centralizată și statistică schimburilor internaționale de publicații;

g) în calitate de centru național metodologic elaborează și coordonează metodologia împrumutului interbibliotecar intern și internațional, avizata de Comisia Națională a Bibliotecilor;

h) în calitate de centru metodologic național, elaborează și emite instrucțiuni și norme metodologice pentru bibliotecile publice și realizează studii, cercetări și informări documentare în domeniul biblioteconomiei și în alte domenii ale culturii;

i) în calitate de centru național de patologie și restaurare a publicațiilor coordonează activitatea din aceste domenii;

j) în calitate de centru național de patologie și restaurare a documentelor, Biblioteca Națională a României elaborează și emite, în conformitate cu normele internaționale în vigoare, norme și metodologii de conservare și de restaurare, de funcționare a laboratoarelor de restaurare din țară și acordă asistență de specialitate.

Biblioteca Națională a României funcționează pe baza regulamentului propriu de organizare și funcționare aprobat prin ordin al ministrului culturii și cultelor. Biblioteca Națională a României este o instituție publică finanțata integral de la bugetul de stat.

În subordinea Bibliotecii Naționale a României funcționează Oficiul Național Bibliografic și de Informatizare a Bibliotecilor. Atribuțiile Oficiul Național Bibliografic și de Informatizare a Bibliotecilor sunt:

a) realizează controlul bibliografic național ca parte a controlului bibliografic universal;

b) elaborează Bibliografia națională curentă pentru toate categoriile de documente;

c) elaborează, gestionează și actualizează Catalogul colectiv național al publicațiilor romanești și străine, prin participarea contractuală a bibliotecilor din România;

d) gestionează și actualizează Catalogul colectiv național al publicațiilor romanești și străine existente în bibliotecile din România, prin participarea contractuală a bibliotecilor din sistemul național de biblioteci;

e) atribuie numărul internațional standard pentru cărți (ISBN), pentru publicații seriale (ISSN), pentru alte categorii de documente și realizează catalogarea înaintea publicării (CIP).

2. Biblioteca Academiei Române

Biblioteca Academiei Române este biblioteca de drept public cu personalitate juridică și b#%l!^+a?statut de biblioteca națională, care funcționează în subordinea Academiei Române.

Biblioteca Academiei Române îndeplinește următoarele funcții:

a) colecționează, organizează și pune în valoare colecții naționale specifice;

b) elaborează și editează Bibliografia națională retrospectiva pentru toate categoriile de documente;

c) realizează schimbul internațional de publicații cu publicațiile Academiei Române;

d) coordonează din punct de vedere metodologic activitatea celorlalte biblioteci din rețeaua Academiei Române;

e) beneficiază de prevederile legii privind Depozitul legal;

f) achiziționează cu prioritate, din țară și din străinătate, documente specifice de importanță deosebită pentru identitatea culturală și națională.

3. Biblioteci universitare

Bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat, care au ca utilizatori principali studenții, cadrele didactice și cercetătorii din instituțiile de învățământ superior.

Din categoria bibliotecilor universitare fac parte:

a) bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanțǎ națională, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, finanțate de către acesta;

b) bibliotecile instituțiilor de învățământ superior de stat său privat, care sunt subordonate senatelor acestor instituții și finanțate din bugetul acestora.

Bibliotecile universitare sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ și participa la procesul de instruire, formare și educație, precum și la activitatea de cercetare din instituțiile de învățământ superior.

Bibliotecile centrale universitare acorda asistență metodologică și profesională celorlalte biblioteci universitare din aria geografică de îndrumare metodologică stabilită de Ministerul Educației și Cercetării.

Bibliotecile universitare asigurǎ suportul infodocumentar al tuturor disciplinelor predate în învățământul superior și al domeniilor de cercetare științifică, achiziționând periodic cele mai importante și necesare documente, indiferent de suport, și baze de date științifice.

Bibliotecile universitare pot realiza consorții pentru achiziția partajată a surselor infodocumentare, pentru crearea și utilizarea în comun a catalogului colectiv virtual al colecțiilor proprii sau atrase.

4. Biblioteci specializate

Bibliotecile specializate sunt instituțiile academice și de cercetare, autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice, unitățile militare, agenții economici și celelalte persoane juridice de drept public său privat pot înființa și pot organiza biblioteci specializate. Acestea sunt biblioteci de drept public său privat și sunt finanțate de către autoritățile, instituțiile sau celelalte persoane juridice care le tutelează.

5. Biblioteci publice

Bibliotecile publice sunt biblioteci de drept public său privat, destinate tuturor membrilor unei comunități locale ori zonale.

Bibliotecile publice asigurǎ egalitatea accesului la informații și la documentele necesare informării, educației permanente și dezvoltării personalității utilizatorilor, fără deosebire de statut social sau economic, vârsta, sex, apartenențǎ politică, religie ori naționalitate.

Din categoria bibliotecilor publice fac parte:

a) Biblioteca Metropolitană București;

b) bibliotecile județene;

c) bibliotecile municipale și orășenești;

d) bibliotecile comunale.

Bibliotecile județene au următoarele atribuții principale:

a) colecționează toate categoriile de documente strict necesare organizării activității de informare și lectura la nivelul comunității locale;

b) colecționează toate categoriile de documente necesare organizării activității de informare, documentare și de lectura la nivelul comunității județene și organizează Depozitul legal local de documente, potrivit legii;

c) coordonează activitatea bibliotecilor publice de pe raza județului în care își desfășoară activitatea, prin acțiuni specifice de îndrumare și de evaluare, prin proiecte, programe și activități culturale, precum și acțiuni de îndrumare profesională;

d) asigură aplicarea unitară a normelor biblioteconomice și a legislației în domeniu și b#%l!^+a?coordonarea aplicării strategiilor și programelor de automatizare a activităților și serviciilor acestor biblioteci;

e) elaborează bibliografia locală curentă, alcătuiesc baza de date și asigură servicii de informare comunitară;

f) elaborează și editează bibliografia locală curentă, materiale de îndrumare metodologică și alte publicații, alcătuiesc baze de date și organizează centre de informare comunitară, cooperează cu autoritățile administrației publice locale, cu instituțiile responsabile, potrivit legii, și cu organismele neguvernamentale în realizarea obiectivelor educației permanente;

g) îndeplinesc și funcția de biblioteci municipale pentru municipiile reședința de județ.

h) elaborează norme privitoare la funcționarea bibliotecilor publice din orașele și municipiile din județul respectiv, precum și pentru organizarea de filiale specializate pentru copii, tineri și adulți, cu respectarea normelor emise de Biblioteca Națională a României.

Bibliotecile municipale și orășenești sunt biblioteci de drept public cu sau fără personalitate juridică. Consiliile locale ale municipiilor reședința de județ pot finanța programe culturale, lucrări de investiții și cheltuieli materiale pentru biblioteca județeană respectivă.

Bibliotecile municipale și orășenești organizează activitatea de lectura și oferă servicii de documentare și informare comunitară. Activitatea bibliotecilor municipale și orășenești se finanțează din bugetul municipiilor și orașelor pe raza cărora funcționează.

Bibliotecile comunale se organizează și funcționează în toate centrele de comună, în subordinea consiliilor locale, și sunt finanțate din bugetele acestora. Consiliile locale pot organiza în școlile sătești filiale sau puncte de servicii ale bibliotecilor publice comunale. .

6. Biblioteci școlare

Din rețeaua bibliotecilor școlare fac parte:

a) Biblioteca Pedagogică Națională "I. C. Petrescu" din București, biblioteca de drept public, de importanta națională, cu personalitate juridică, subordonata Ministerului Educației și Cercetării; aceasta participa la programul de specializare a personalului didactic din învățământul preșcolar, primar, gimnazial, liceal și postliceal și asigură îndrumarea metodologică pentru bibliotecile caselor corpului didactic și pentru bibliotecile școlare;

b) bibliotecile caselor corpului didactic, biblioteci de drept public fără personalitate juridică, care îndeplinesc funcții de informare și documentare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și sunt subordonate inspectoratelor școlare județene și al municipiului București;

c) bibliotecile școlare, biblioteci de drept public sau de drept privat, care funcționează în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal, postliceal și profesional, precum și în cadrul altor structuri școlare.

Bibliotecile școlare sunt parte integrantă a procesului de instruire, formare și educare. Finanțarea bibliotecilor școlare se face din bugetul anual al instituțiilor de învățământ de stat său privat în cadrul cărora funcționează.

Finanțarea bibliotecilor școlare se face din bugetul anual al instituțiilor de învățământ de stat în cadrul cărora funcționează, din fondurile alocate pentru finanțarea de bază.

1.3 Patrimoniul bibliotecilor

Colecțiile bibliotecilor pot fi formate din următoarele categorii de documente:

a) cărți;

b) publicații seriale;

c) manuscrise;

d) microformate;

e) documente cartografice;

f) documente de muzică tipărite;

g) documente audiovizuale;

h) documente grafice;

i) documente electronice;

j) documente fotografice sau multiplicate prin prelucrări fizico-chimice;

k) documente arhivistice;

l) alte categorii de documente, indiferent de suportul material.

Colecțiile pot cuprinde și alte documente, nespecifice bibliotecilor, istoricește constituite sau provenite din donații. Documentele aflate în colecțiile bibliotecilor, care au stătut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, nu sunt mijloace fixe și sunt evidențiate, gestionate și inventariate în condițiile legii.

Eliminarea documentelor din colecții se aplica numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau moral, după o perioadă de minimum 6 luni de la achiziție, prin hotărârea conducerii bibliotecii.

Evidența documentelor se face în sistem tradițional și informatizat, astfel:

a) evidența globală, prin registrul de mișcare a fondurilor (R.M.F.); b#%l!^+a?

b) evidența individuală, prin registrul de inventar (R.I.), cu numerotare de la 1 la infinit;

c) evidența periodicelor, trimestrial sau anual, prin constituirea lor în unități de inventar;

d) evidența analitică, pe fișe însoțite de imagini foto pentru bunurile culturale constituite în gestiuni și care fac parte din patrimoniul cultural național mobil.

Evidența globală și individuală realizată în sistem informatizat cuprinde descrierea completă, conform I.S.B.D. Evidenta globală și individuală a publicațiilor, realizată în sistem informatizat, cuprinde descrierea completă, conform standardelor în vigoare.

Bibliotecarii nu sunt obligați să constituie garanții gestionare, dar ei răspund material pentru lipsurile din inventar care depășesc procentul de pierdere naturală stabilit potrivit legii.

Documentele, bunuri culturale comune, găsite lipsă din inventar, se recuperează fizic, prin înlocuirea cu documente identice, sau valoric, prin achitarea valorii de inventar a documentelor, actualizata cu aplicarea coeficientului de inflație la zi, la care se adăuga o sumă echivalentă cu de 1-5 ori față de prețul astfel calculat.

Bunurile culturale de patrimoniu lipsǎ la inventar se recuperează fizic; în cazul în care acest lucru nu este posibil, se recuperează valoric la prețul pieței plus o penalizare de minimum 10% din cost, pe baza hotărârii Comisiei Naționale a Bibliotecilor. Documentele specifice bibliotecilor se inventariază periodic astfel:

a) fondul care cuprinde până la 10.000 de documente – o dată la 4 ani;

b) fondul cuprins între 10.001-50.000 de documente – o dată la 6 ani;

c) fondul cuprins între 50.001-100.000 de documente – o dată la 8 ani;

d) fondul cuprins între 100.001-1.000.000 de documente – o dată la 10 ani;

e) peste 1.000.000 de documente – o dată la 15 ani.

Bibliotecile publice sunt obligate să își dezvolte periodic colecțiile de documente, prin achiziționarea de titluri din producția editorială curentă. Bibliotecile publice sunt obligate să își dezvolte colecțiile de documente, prin achiziționarea de titluri din producția editorială curentă, precum și prin completarea retrospectivă. Creșterea anuală a colecțiilor din bibliotecile publice trebuie să fie de minimum 50 de documente specifice la 1.000 de locuitori. Colecția din bibliotecă publică trebuie să asigure cel puțin un document specific pe cap de locuitor.

Colecțiile bibliotecilor se constituie și se dezvoltă prin transfer, schimb interbibliotecar național și internațional, donații, legate și sponsorizări, precum și prin achiziționarea unor servicii culturale de bibliotecă, respectiv achiziționarea de documente specifice, publicații, cărți vechi și din producția editorială curentă, indiferent de valoarea lor și de suportul pe care au fost înregistrate sau fixate, cu respectarea principiilor utilizării eficiente a fondurilor publice, a transparenței și a tratamentului egal, în condițiile legii. Colecțiile bibliotecilor se păstrează în depozite și/sau în săli cu acces liber special amenajate, asigurându-se condiții de conservare și securitate adecvate.

Autoritățile și instituțiile publice tutelare controlează și asigură condiții optime de păstrare a colecțiilor și de acces la acestea. Autoritățile și instituțiile publice finanțatoare controlează și asigură condiții optime de păstrare a colecțiilor și de acces la acestea.

Pentru sprijinirea procesului de dezvoltare a colecțiilor de bibliotecă și a dotării bibliotecilor cu echipamente tehnice, mobilier, tipizate de bibliotecă și consumabile, începând cu anul 2003 se înființează Oficiul Național de Servicii pentru Biblioteci.

Oficiul Național de Servicii pentru Biblioteci este instituție de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, finanțata în primii 2 ani de funcționare prin subvenții de la bugetul de stat și din venituri extrabugetare, după care se va finanța exclusiv din resurse extrabugetare.

Modalitatea de organizare și funcționare a Oficiului Național de Servicii pentru Biblioteci este stabilită prin hotărâre a Guvernului, emisă în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței legi.

Bibliotecile de drept public pot organiza filiale în comunitățile romanești de peste hotare, cu aprobarea autorității finanțatoare. Bibliotecile de drept public pot organiza filiale în comunitățile romanești de peste hotare, cu aprobarea și sub supravegherea autorității finanțatoare.

Colecțiile de documente specifice, precum și dotările materiale destinate organizării și dezvoltării acestor filiale pot reprezenta, după caz, transferuri din patrimoniul propriu sau achiziții anume realizate din surse bugetare, cu aprobarea autorităților finanțatoare, precum și sponsorizări și donații de la persoane fizice și juridice.

1.4 Factorii de performanță ai unei biblioteci

Evaluarea performanțelor reprezintă una din funcțiile principale ale procesului managerial. Pentru biblioteci, acest lucru înseamnă analiza intrărilor și ieșirilor legate de asigurarea serviciului de informare. Performanța este, în general, considerată ca fiind b#%l!^+a?realizarea unui anume lucru. În cazul bibliotecilor performanța este relația dintre resursele care intră în bibliotecă (input-urile) și ceea ce biblioteca realizează folosind aceste resurse (output-urile).

Managerii de biblioteci au adoptat cu întârziere instrumentele și tehnicile manageriale (în special instrumentarul de evaluare) utilizate pe scară mare în alte profesii. Această stare a fost generată de câteva motive, cum ar fi:

deficiențele educaționale datorită faptului că majoritatea bibliotecarilor nu au o pregătire în domeniul economiei sau al calculatoarelor;

deficiențe decizionale și senzoriale legate de cantitatea exagerată de informații a sistemelor automatizate de conducere;

deficiențe culturale determinate de tendința de a nu avea încredere în mașini și în datele generate de computere;

limitarea automatizării în special din partea specialiștiilor care doresc să-și păstreze supremația în domeniu prin menținerea unor forme rudimentare în aparatul managerial.

Începând cu anii ’80, când situația economică a impus un control mai riguros al resurselor și justificarea serviciilor, au apărut mai multe manuale care ofereau linii directoare practice legate de evaluarea serviciilor de bibliotecă. În acel moment atenția a fost îndreptată mai ales asupra măsurătorilor și indicatorilor ce privesc aceste servicii, deoarece evaluarea costurilor și proceselor interne era dificilă pentru biblioteci, din motivele menționate la care se adaugă absența autonomiei financiare.

Principalii indicatori de performanță sunt:

satisfacția clientului;

eficiența economică;

penetrarea pieței;

numărul de clienți reali în raport cu numărul celor potențiali;

acceptarea serviciilor oferite;

rapiditatea punerii la dispoziția clienților a produselor și serviciilor;

cifra de afaceri (împrumuturi, informații);

punerea la dispoziție a documentului sau informației în timp util;

acuratețea produselor și serviciilor;

exactitatea (relevantă);

costurile;

productivitatea.

Evaluarea performanței ajută managerii bibliotecilor în planificare și în comunicare, în rezolvarea problemelor înainte de apariția lor, în luarea deciziilor, în monitorizarea progresului și în justificarea alocării resurselor. Printr-o evaluare sistematică a performanței comunitatea poate fi mai bine servită, obținându-se satisfacții și de o parte și de alta.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL 2

EVOLUȚIA TEHNOLOGIEI ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Dintotdeauna omenirea și-a dorit să-și poată transmite valorile, pe care le considerau sacre, către generațiile viitoare. O parte din aceste valori a fost transmisă prin viu grai sau prin scrierile rămase de la predecesori dar cea mai mare parte a vechilor scrieri s-au pierdut în negura timpului pentru totdeauna. Explozia informațională care caracterizează perioada în care trăim modifică cerințele de păstrare a acestor valori.

Asistăm la începutul secolului XXI la o explozie informațională care generează uriașe cantități de informație, într-o multitudine de forme, în toate domeniile societății, de la modalitățile de petrecere a timpului liber la cercetarea la nivel guvernamental și redactarea rapoartelor de dezvoltare.

Un loc special în sfera serviciilor de informare și cunoaștere pentru domeniul învățământului îl ocupă biblioteca, cu noul ei rol de furnizor și mediator de informații între comunitatea celor care le produc (autorii și editurile) și a celor care le consumă (cititorii).

Astăzi, într-o societate care tinde spre transformarea ei într-o societate informațională, o societate a cunoașterii, nu mai este suficient ca biblioteca să ofere doar servicii de informare asupra colecțiilor pe care le deține – și astfel să fie considerată o bibliotecă modernă informatizată – ci trebuie să devină un mediu de informare și comunicare multidisciplinar, complex, deschis oricăror nevoi informaționale ale comunităților pe care le servește.

Bibliotecile au depășit stadiul în care principalele resurse informaționale erau cărțile, publicațiile periodice și documentele tipărite, pentru că nu pot ignora importanța facilităților oferite de exploatarea noilor tehnologii informaționale și comunicaționale – această ignorare ar fi dus la pierderea treptată a utilizatorilor. De aceea, mare parte a bibliotecilor din țară, și în special bibliotecile care se adresează mediului universitar și cercetătorilor, sunt biblioteci cu resurse multimedia în continuă creștere, chiar dacă un segment al utilizatorilor este, încă, dependent de mijloacele de informare tradiționale.

În ultimii ani bibliotecile și-au dezvoltat strategii ce urmăresc:

asigurarea accesului la toate tipurile de informații;

oferirea posibilităților de instruire permanentă;

inițierea utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaționale, accesul la calculatoare și la aplicații de programe.

Este evident că bibliotecile adoptă noi metode pentru a-și pune în valoare potențialul, astfel încât multitudinea de cunoștințe și experiențe umane existente în bibliotecă să ajungă la utilizatorii serviciilor oferite de către aceasta pentru a le oferi noi mecanisme de raportare la mediul social, economic, politic etc.

Bibliotecile trebuie să se adapteze conștient la exigențele actuale ale mediului pentru a deveni un spațiu activ și atractiv pentru viața comunității, adoptând o atitudine dinamică având ca scop facilitarea accesului utilizatorilor la întregul capital de informații produs de societatea umană în evoluția sa istorică.

2.1. Progresul tehnologic în administrația publică

Având în vedere că România se găsește în plin proces de dezvoltare economică putem afirma, fără nici o umbră de îndoială, că toate aspectele care caracterizează țara noastră sunt în faza de dezvoltare, inclusiv cel legat de progresul tehnologic.

Pentru că progresul tehnologic din administrația publică să existe și să se desfășoare la parametrii optimi este nevoie de interes major manifestat de personal către tehnologiile avansate, de dăruire și răbdare dar, cel mai important, este nevoie de suport financiar.

Introducerea inovației este strâns legată de capacitatea de inovare, văzută ca un ansamblu de însușiri naturale sau dobândite prin educație, ale unei organizații sau persoane care generează și dezvoltă funcția de a crea noul și de a-1 atașa factorilor de producție sau calităților individuale în scopul creșterii performanțelor de funcționare/existență și randament.

Potențialul inovativ presupune existența și interferența a două componente: umană și materială. În evaluarea componenței umane a potențialului inovativ se vor avea în vedere:

nivelul de pregătire profesională a resurselor umane,

posibilitatea creării unor grupuri mixte pentru inovare în vederea folosirii resurselor naturale locale,

modalitățile de motivare corespunzătoare a inovatorilor,

protecția privind brevetarea inovației etc.

Componenta materială vizează condițiile de muncă și cercetare existente, posibilitatea realizării unor structuri-pilot de testare și accesul la informare tehnologică. Prin inovație, se asigură adaptarea sistemelor artificiale sau vii la mediul de viață concurențial, spiritual, în schimbare progresivă. Capacitatea de inovare este strâns legată de o serie de elemente ale sistemului precum:b#%l!^+a?

claritatea strategiei de dezvoltare;

studiul mediului intern și internațional;

stadiul actual al rezolvărilor tehnologice;

capacitate informatică adecvată;

personal cu mare competență;

sisteme și mecanisme cu alte instituții – guvernamentale, de cercetare, învățământ;

nivelul de cunoștințe generale și specifice;

dotări de vârf;

resurse financiare adecvate;

sisteme de colaborare științifică.

Dezvoltarea capacității de inovare este strâns legată de top management și trebuie direcționată către domenii bine alese care să aibă și efecte propagate, să pună și mai mult în valoare personalul bine pregătit, să existe suficiente informații și să se poată valorifica studii și proiecte deja elaborate, să se construiască un climat inovațional, motivarea și stimularea cercetătorilor să fie bine și prompt realizată. Inovația poate interveni la diferite niveluri ale unei organizații:

formularea obiectivelor (misiune, politici și strategii),

adaptarea structurii acesteia (relația cu obiectivele, proiectare, operațiuni),

noi tehnologii (procesarea informațiilor, echipamente),

cultura (promovarea de noi valori, stilul de conducere),

mediul extern (factorii politici, economici, clienții organizației, relația cu aceștia),

sistemul decizional (abordare, participarea grupurilor la procesul decizional).

Astfel, literatura de specialitate identifică diferite tipuri de inovare:

Inovarea managerial – reprezintă o adaptare a managementului la cerințele mediului;

Inovarea structurală – are în vedere adaptarea structurilor de organizare, în strânsă corelare cu obiectivele acesteia, în vederea asigurării flexibilității și adaptabilității

Inovarea tehnologică – are în vedere utilizarea noilor tehnologii și dezvoltarea de servicii bazate pe noi tehnologii.

Din punct de vedere al tehnologiei, sunt două aspecte care ne rețin atenția în mod deosebit: în ce măsură sunt încorporate noile tehnologii în furnizarea serviciului public în vederea creșterii performanțelor acestora? și în ce măsură acestea determină apariția unor servicii publice?.

Progresul tehnic a făcut să apară noi tehnologii și, de asemenea, noi nevoi publice, astfel că statele și colectivitățile locale au fost adesea obligate să organizeze ca servicii publice, activități create de progresul tehnic, în scopul măririi propriilor autorități și pentru a asigura dezvoltarea economică.

2.2 Programele de calculator în administrația publică

Apariția și dezvoltarea calculatoarelor electronice a reprezentat o adevărată revoluție în societatea umană, având că principală consecință tranziția de la societatea industrială la societatea informațională. Calculatorul a devenit o componentă normală a activității noastre zilnice, iar tehnologia comunicațiilor și posibilitățile oferite de Internet au produs transformări în întreaga societate, pătrunzând în toate aspectele vieții economice, sociale și culturale.

Când vorbim despre calculator (sistem informatic) în administrația publică trebuie să luăm în considerare partea software a acestuia, deoarece, pe lângă faptul că partea hardware (monitorul, unitatea centrală etc.) nu ne interesează în mod direct (acesta fiind atributul specialiștilor în informatică), softul este cel care permite utilizatorului să folosească calculatorul pentru realizarea de activități specifice sistemului administrativ.

Software-ul reprezintă ansamblul de programe care face posibilă realizarea funcției sistemului informatic, de prelucrare a informațiilor, și care constituie suportul logic de funcționare a unui sistem de calcul. Componenta software principală a unui calculator se numește sistem de operare. Sistemul de operare este programul (softwul) care gestionează funcționarea în mod unitar a componentelor hardware, adică le permite acestora să colaboreze unele cu celelalte în scopul funcționării optime a softurilor instalate pe calculator.

Principalele sisteme de operare folosite în prezent în administrația publică sunt: Windows, Linux (cu versiunile Mandrake Linux, RedHat Linux, SuSE Linux, Salckware Linux, Caldera Linux, Corel Linux,); Apple Macintosh – pentru computere Apple (cu versiunile Mac OS 9, Mac OS 10);Unix – folosit mai ales pentru servere și rețele de calculatoare.

Softwurile aplicative se instalează în cadrul sistemului de operare și permit efectuarea de sarcini diverse. Programele de aplicații reprezintă nivelul superior al sistemului software, cel mai apropiat de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor programe specifice.

Programele de calculator pot fi folosite pentru o serie de activități, ușurând munca de zi b#%l!^+a?cu zi. Ele ușurează lucrul cu cantități mari de date, simplifică prelucrarea și transferul informațiilor, permit îmbinarea rapidă a informațiilor de diferite feluri (text, imagine, sunet, animații) și preiau o serie de sarcini repetitive.

În funcție de scopul pentru care au fost concepute, programele de calculator utilizate în sistemul administrativ se împart în următoarele categorii:

a) Aplicații pentru birotică : Editoare de texte (Microsoft Word, Open Office Writer, Corel Word Perfect, Lotus Word Pro); Calcul tabelar (Microsoft Excel, Open Office Calc, Quattro Pro, Lotus 1-2-3; Gnumeric, Kspread, FrameWork); Baze de date (Microsoft Access, FoxPro, Sql, Oracle); Prezentări (Microsoft PowerPoint, Harvard Graphics, Open Office Impress); Agende (Microsoft Outlook, IBM Lotus Organizer, Collabrio MyEvents, Marketcircle Daylite);

b) Aplicații pentru fișiere : Administrare (Total commander, Windows Explorer); Arhivare (WinRar, WinAce, Win Zip); Vizualizare (Adobe Reader);

c) Aplicații pentru internet : Web (Microsoft Internet Explorer, Netscape Communicator, Mozilla FireFox 15, Avant Browser, Opera), E-mail (YahooMail!, HotMail, Eudora, IBM Lotus Notes, Netscape Messenger), Chat (Mirc, Yahoo Messenger, Meebo, Borg Chat), Transfer de fișiere(NetScape, Odc, Peerweb);

d) Aplicații pentru multimedia: Audio (Winamp, AudioCatalyst, AtomicMp3), Grafică (CorelDraw, Adobe Photoshop, Macromedia Fireworks), Video (Bsplayer, VLC player, Windows Media Player);

e) Aplicații pentru programare : Assembler, Basic, Pascal, C++, Java, PHP & MySQL;

f) Aplicații pentru securitate : Antivirus (Karspersky, Nod 32, Bit Defender), Antispysoft (Norton, Panda, Esset), Criptare (Verisign, Drivecrypt);

g) Aplicații pentru sistem:(hardware și software) Performanță (Everest, Sisoft Sandra), Monitorizare (Speed fân, Advanced Net Kiosk), Utilitare (System Mechanic, Tune Up Utilities);

Un alt aspect foarte important având în vedere programele de calculator din administrația publică îl reprezintă problematica licenței. Licența este documentul prin care producătorul programului pentru calculator reglementează drepturile utilizatorului și condițiile de utilizare a programelor de calculator. Cu alte cuvinte, licența este contractul între titularul dreptului de autor și utilizatorul legal al unui anumit program și este singură probă legală pentru dreptul de folosire a produsului respectiv.

Programele pentru calculator sunt strict protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care garantează dreptul de autor asupra oricărei opere de creație intelectuală, inclusiv programele de calculator. Conform acestei legi, instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea ori transmiterea în rețea a unui program pentru calculator fără autorizarea titularului dreptului de autor (fără licență) reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 10000 ron la 40000 ron.

Pe lângă sistemul de licențe pentru software proprietar, care presupune plata dreptului de utilizare a programului pentru calculator, există și alte tipuri de licențiere, în care produsele pot fi instalate și utilizate gratuit (freeware, free software), permanent (abandonware, shareware) sau pentru o perioadă de timp determinată (trial ware, demo).

2.3 Importanța tehnologiei informației în cadrul bibliotecilor

Mediul informațional într-o evoluție continuă, tehnologia care oferă tot mai multe posibilități de a pune la dispoziția utilizatorilor resurse de informare obligă aceste instituții să-și reconsidere rolul și poziția în societate și să intre cât mai rapid și cât mai active pe scena transferului electronic de informații. Modul în care bibliotecile achiziționează, organizează și diseminează informația a cunoscut o profundă transformare odată cu apariția Web-ului. În calitatea lor de intermediari între universul resurselor de informare și comunitatea utilizatorilor, aceste structuri folosesc tehnologia pentru a-i pune pe utilizatori în legătură cu informațiile necesare, pe care în prealabil le evaluează în privința gradului de relevanță, corectitudine, precizie etc.

Tehnologia trebuie exploatată de biblioteci în sensul creării unor programe, produse și servicii de informare noi, proiectate astfel încât să vină cât mai bine în întâmpinarea nevoilor de informare ale utilizatorilor. Trebuie dezvoltate servicii de informare noi nu pentru a le înlocui pe cele tradiționale, ci pentru a le diversifica și îmbunătăți. Bibliotecile trebuie să furnizeze servicii cât mai bune, atât tradiționale, la sediul său, cât și moderne, online. Și în acest context trebuie să se pună un accent sporit asupra educației și dezvoltării profesionale continue a bibliotecarilor.

În literatura de specialitate teme precum bibliotecile digitale, utilizarea din ce în ce mai mare a motoarelor de căutare, serviciile de referințe digitale în colaborare, utilizarea diverselor tehnologii chat etc. sunt tot mai dezbătute. Se vorbește chiar despre momentul în care instrumentele virtuale vor prelua controlul. b#%l!^+a?

Bibliotecile se află într-o poziție care le oferă o serie de atuuri pentru a putea răspunde provocărilor noilor tehnologii în domeniul căutării informației în rețele. Chiar dacă se înregistrează o scădere în utilizarea serviciilor de referințe tradiționale, utilizatorii apelând singuri la resurse electronice și bazându-se tot mai mult pe instrumente electronice pentru a obține informațiile necesare, serviciile de referințe virtuale nu le elimină pe cele tradiționale, ele fiind doar unul din punctele de acces la îndrumare din partea profesioniștilor în informare.

Se poate vorbi astăzi despre etapele pe care le parcurge biblioteca de la apariția ei și până la prognozele viitoare:

biblioteca tradițională – colecțiile acestui tip de bibliotecă sunt în mare parte colecții tipărite, deteriorarea lor fiind foarte rapidă, sunt destul de greu de localizat și se confruntă cu bariere de ordin fizic;

biblioteca automatizată – este o bibliotecă ce deține un catalog on-line, precedurile de achiziție și circulație realizându-se în sistem automatizat;

biblioteca electronică – în momentul în care bibliotecile automatizate încep să funcționeze prin LAN (Local Area Networking) și să-și procure jurnale electronice și alte asemenea tipuri de publicații putem vorbi de biblioteci electronice. Resursele acestora sunt atât în format tradițional cât și în format electronic. Mediile electronice sunt folosite pentru înmagazinarea informației în vederea regăsirii și distribuirii ei către utilizatori interesați;

biblioteca hibrid – este biblioteca în care se regăsesc atât medii tradiționale cât și electronice, reprezentând un stadiu intermediar între biblioteca tradițională și cea digitală;

biblioteca digitală – pentru o viteză mai mare sunt folosite fibrele optice și accesul se bazează pe serviciile Internet. Majoritatea surselor dintr-o bibliotecă digitală sunt în format online, și de regulă permit accesul către alte resurse de același gen;

biblioteca virtuală – este o bibliotecă inexistentă la modul concret, fiind un sistem informatic care îndeplinește funcțiile unei biblioteci tradiționale, dar fără a se sprijini pe suportul moral și fizic al acesteia.

Soluția bibliotecilor virtuale a apărut datorită unor constrângeri și datorită avantajelor reale pe care acestea le au în plus față de o bibliotecă clasică, acestea sunt:

cantitatea din ce în ce mai mare de informație pe care o solicită și o prelucrează oamenii contemporani;

posibilitate mult mai ieftină, în comparație cu soluția tipăritului, de a prezenta informația vizuală: hărți, fotografii;

multimedia aduce și posibilitatea stocării și implicit a reproducerii ulterioare a informației audio;

în cazul bibliotecilor virtuale se pleacă de la principiul: întregul este mai valoros decât suma părților, pentru că se poate avea text, imagini, hărți, cât și document audio care să se muleze pe același subiect;

problemă specială o ridică umaniștii implicați în dezvoltarea bibliotecilor virtuale, care se confruntă cu necesitatea păstrării unor documente cu valoare istorică în decurs de secole.

Dacă publicațiile științifice au o valabilitate care poate ajunge doar la câteva decade, documente ca ediții unicate, dicționare, fotografii, desene de la locurile descoperirilor arheologice sunt necesare secolelor, deci:

se pune problema păstrării documentelor care apar doar în format digital, și în acest caz documentul original reprezintă și el un unicat;

în funcție de natura informației, ea trebuie structurată pentru a lua formatul datelor din bibliotecile virtuale;

unele biblioteci electronice oferă de asemenea soft pentru auditarea și vizualizarea materialelor pe care le oferă;

în funcție de caracterul bibliotecii, dezvoltatorii ei asigură vizitatorilor ultimele noutăți în anumite domenii;

datorită modului încetățenit de dezvoltare a site-urilor Web, bibliotecile, ca orice alt site oferă clienților posibilitatea creării unui cont, care permite acestora:

posibilitatea de a stoca documente, în vederea unei vizualizări ulterioare;

posibilitatea de a primi cărți sau publicații periodice;

posibilitatea de a fi anunțați de apariția în bibliotecă a unor cărți dintr-un anumit domeniu;

posibilitatea deschiderii unor adrese de e-mail (doar în unele biblioteci).

Toate aceste avantaje ale unei biblioteci virtuale, în comparație cu o bibliotecă tradițională, evidențiază următoarele puncte forte:

un sistem de cărți și publicații integrat ce formează un catalog;

sprijinirea învățământului la distanță datorită posibilității de accesare a site-ului prin intermediul Web-ului; b#%l!^+a?

existența unui personal specializat care se ocupă de oferirea facilităților și serviciilor speciale;

posibilitatea de a încheia parteneriate cu alte instituții asemănătoare cu care să se împartă atât resursele cât și costurile;

posibilități de convertire a documentelor din format fizic într-unul electronic și invers.

În ultimii ani, bibliotecile universitare și-au construit o infrastructură tehnică solidă realizând conexiunile de rețea necesare, și-au pus documentele în rețea și au cumpărat materiale documentare atât pentru utilizatori cât și pentru personalul propriu pe care l-au pregătit pentru exploatarea programelor de calculator și bazelor de date. Ele au fost constrânse să achiziționeze programe informatice și documente electronice, uneori în detrimentul documentelor tradiționale (cărți și periodice) având ca suport hârtia, după o evaluare atentă a avantajelor/dezavantajelor fiecărui tip de document.

O bibliotecă informatizată, prin utilizarea noilor tehnologii informaționale și comunicaționale oferă:

acces la cultura omenirii prin accesul la înregistrările digitale existente în diferite structuri infodocumentare, indiferent unde sunt acestea plasate pe mapamond;

acces la documentele electronice din propriile colecții și furnizarea lor la cerere, oricărui utilizator în locul unde acesta se găsește;

acces în spații fizice dotate cu resurse informatice puse la dispoziția oricărui cititor;

facilități de rezervare online a documentelor pentru împrumut, de la domiciliul cititorului sau de la locul în care acesta se află;

facilități și servicii de informare pentru categorii speciale de cititori: persoane cu dizabilități fizice, grupuri minoritare;

oportunități de învățare și formare continuă prin forme consacrate de NTI: învățământ la distanță (e-learning) și predare asistată de calculator (e-teaching).

2.4 Biblioteca virtualǎ versus Biblioteca tradiționalǎ

Biblioteca virtuală este o arhivă digitală exhaustivă pentru căutătorii de informații de toate vârstele, o bibliotecă alcătuită din colecții de date electronice aflate în biblioteci electronice, interconectate între ele prin intermediul rețelelor de calculatoare. Utilizatorii pot efectua cercetări în domeniul afacerilor, o pot folosi pentru efectuarea temelor, pot obține suport pentru realizarea diferitelor lucrări, pot afla informații despre evenimente istorice trecute și prezente și multe altele, toate într-o vastă bază de date destinată atât pentru profunzimea conținutului cât și pentru simplitatea interfeței.

O bibliotecă virtuală este o modalitate facilă de a accesa și folosi documente în format electronic prin intermediul Web-ului, utilizat în prezent în cele mai diverse domenii ca:

promovarea;

vânzarea;

licitarea produselor și mai ales în învățământul la distanță de tip e-learning.

În acest sens o bibliotecă virtuală este creată în mod special pentru/de către o organizație de genul bibliotecilor reale, instituțiilor de învățământ sau instituțiilor guvernamentale pentru personalul propriu, pentru clienți sau pentru parteneri.

O bibliotecă virtuală se poate realiza doar dacă există o infrastructură globală de informare bazată în primul rând prin cooperare conceptuală națională și internațională și apoi pe o cooperare fizică datorată tehnologiei telecomunicațiilor.

În contextul actual, prin activitatea lor, bibliotecile au o contribuție esențială în construirea unei comunități internaționale specializate și la depășirea barierelor de orice fel din calea accesului la informație pentru că serviciile oferite sunt disponibile non-stop, indiferent de locația fizică.

În comparație cu biblioteca tradițională, biblioteca digitală promovează eficient și calitativ servicii de colectare, organizare, stocare, diseminare, regăsire și prezervare a informației. Se pot accesa online documente istorice și culturale a căror existență fizică este în pericol. Se oferă exploatare de calitate în multe domenii, regăsirea facilă a informației, baze de date multimedia, informații online despre locație, procesarea imaginilor, hipertext, world wide web. Avantajele bibliotecii virtuale sunt imense:

accesarea informației de oriunde;

reducerea birocrației în accesarea informației;

baze de date distribuite (informațiile nu trebuie păstrate în același loc);

înțelegerea structurii catalogului nu e necesară;

căutare în baze de date fulltext;

protejarea sursei informației;

referințele încrucișate (Cross references) spre alte documente ușurează munca cititorilor; b#%l!^+a?

mare explorare și exploatare a informației.

Rolul bibliotecarului în contextul bibliotecii digitale implică și cunoștințe de utilizare a softurilor corespunzătoare din bibliotecă, activități online. Bibliotecarul devine:

consultant individual în obținerea informației;

cunoscător al surselor de informație, cel ce poate rafina informațiile;

colaborator al furnizorului de resurse tehnologice;

legătura între trecut și viitor;

creator de baze de date;

avocat în politica de dezvoltare a informației;

parte din comunitatea partenerilor.

Indiferent cum o denumim, bibliotecă digitală, bibliotecă electronică sau bibliotecă virtuală, aceasta are următoarele trăsături:

biblioteca digitală nu e o singură entitate;

biblioteca digitală are posibilitatea tehnologică de a se conecta la resurse ale mai multor biblioteci;

accesul universal la biblioteca digitală și la servicii de informații este un scop;

transparența conectării utilizatorilor la resursele bibliotecii digitale.

Este evident că lumea se schimbă, omul este din ce în ce mai grăbit, obligat, în același timp, să fie din ce în ce mai bine informat. Fiind presat de timp, el va cere să fie servit (informațional) rapid și eficient, de aceea, vechile formule devin greoaie și perimate. Sunt numeroase semnale ale decăderii instituțiilor tradiționale ale tiparului: edituri care sunt închise sau înglobate în conglomerate de comunicație; prețurile cărților cresc în permanență; spațiile de depozitare ale bibliotecilor fac față din ce în ce mai greu solicitărilor, sistemul de identificare a informației este greoi și necesită timp (care este foarte prețios). Deci, schimbările structurale sunt binevenite și în domeniul bibliotecii și al bibliotecarului.

Tendința este una clară: indiferent de relația care va exista între industria procesării datelor și industria comunicațiilor, tehnologia ne va furniza noi și extinse capacități pentru mișcarea și distribuirea informației electronice în toate formele dintr-un loc în altul. Specialiștii văd în biblioteca viitorului o bază de date în care informațiile ocupă un spațiu foarte restrâns, sunt excelent indexate și accesibile la comandă oricărei persoane conectate la rețea. La început, noile tehnologii vor fi folosite alături de metodele tradiționale de transmitere și asimilare a informațiilor.

Esențială în această perioadă apare problema schimbării unor mentalități tradiționaliste care suferă de un anumit imobilism. Schimbările structurale foarte rapide ale bibliotecii, datorate informatizării și automatizării au repercursiuni și asupra managementului de bibliotecă. Procesul de schimbare se lovește de rezistența unor reprezentanți ai managementului tradițional depășiți de noile provocări informaționale.

Managerii de bibliotecă s-au trezit în situația de a lua decizii și de a se descurca singuri, interesul factorilor administrativi fiind de multe ori scăzut sau inexistent. În contextul informatizării și globalizării societății umane, a exploziei informaționale, rolul bibliotecii este esențial, o condiție a dezvoltării unei societăți moderne. Nevoia de schimbare, la acest început de secol și mileniu este vital, ducând la un nou tip de cultură, de comunicare, de gândire a membrilor comunității dar și la asimilarea unor altfel de limbaje, crearea unor noi instrumente de comunicare, modificarea limbajului informatic. Trebuie ținut cont de specificul bibliotecii, ca structură organizatorică distinctă, dar și de resursele sale proprii, de faptul că realizează „produse” și „servicii specifice”.

Bibliotecile din România se află în fața unui public ce trebuie informat, aceste informații fiind tot mai exigente se impune ca bibliotecile să fie tot mai preocupate de partajarea resurselor. Realizarea sistemului automatizat și extinderea la toate activitățile bibliotecii contribuie la:

eficientizarea activităților de bibliotecă prin optimizarea fluxului informațional datorită utilizării rețelelor de calculatoare;

consultarea de la distanță a fondului de documente al bibliotecii;

creșterea puterii de informare a bibliotecii prin utilizarea instrumentelor computerizate de interogare a bazelor de date proprii și externe;

catalogarea partajată;

evitarea paralelismelor în achiziționarea de documente, realizându-se astfel economii financiare;

crearea bazelor de date locale și integrarea acestora în circuitul național și internațional;

crearea băncii de date la nivel național și conectarea la bănci de date și rețele internaționale;

cooperarea la nivel regional și național pentru îmbunătățirea serviciilor de informare.

Tendința actuală este de automatizare integrală a sistemelor de informare și documentare, începând de la procurarea de documente și informații primare, stocarea b#%l!^+a?fondurilor informaționale și până la servirea beneficiarilor. De asemenea, se dezvoltă rapid accesul, prin intermediul noilor tehnologii, la baze de date, informații text, informații grafice și sonore, stocate pe medii electronice și aflate la distanță față de locul unde se află utilizatorul.

CAPITOLUL 3

GESTIUNEA CĂRȚILOR DINTR-O BIBLIOTECĂ

Biblioteca Județeană “Gheorghe Asachi“ este o instituție publică specializată de tip enciclopedic pusă în slujba comunității județene al cărei scop principal este constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea și conservarea colecțiilor de cărți, publicațiilor seriale, a altor documente de bibliotecă și a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educație sau recreere, inițierea, organizarea și desfășurarea de proiecte și programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorități și instituții publice, cu alte instituții de profil sau prin parteneriat public-privat.

Misiunea ei este de a achiziționa, organiza și asigura accesul la o mare varietate de informații, materiale și servicii care să contribuie la satisfacerea nevoilor intelectuale de informare, de cercetare ale întregului segment de piață.

Biblioteca se adresează tuturor categoriilor socioprofesionale, oferind numeroase servicii gratuite fiind în plin proces de automatizare și racordându-se la rețeaua națională și internațională.

Biblioteca “Gheorghe Asachi” oferă cititorilor săi aproape 600.000 de publicații, cărți și periodice, în limba română și în limbi străine, alte documente grafice și audio-vizuale.

Anual achiziționează circa 20.000 de unități de bibliotecă, înscrie peste 30.000 de cititori, difuzează circa 900.000 de volume și înregistrează o frecvență a cititorilor de peste 320.000, cu o medie zilnică de circa 1200.

În vederea satisfacerii nevoii publice, corespunzător obiectului său de activitate, fiecare instituție publică necesită o bază materială adecvată specificului activității desfășurate.

Biblioteca Gheorghe Asachi pune la dispoziție materiale de informare din diferite domenii, pentru toate nivelele de pregătire, asigurând egalitatea accesului la informații și la documentele necesare informării, educației permanente și dezvoltării personalității utilizatorilor, fără deosebire de statut social sau economic, vârstă, sex, apartenență politică, religie ori naționalitate.

b#%l!^+a?

3.1. Structura organizatoricǎ a bibliotecii

3.1.1. Organigrama

Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” Iași este bibliotecă publică de drept publică, cu personalitate juridică, fiind înființată și organizată în subordinea autorităților administrației publice județene, respectiv Consiliul Județean Iași, care are calitatea de ordonator principal de credite.

Biblioteca „Gh. Asacchi” funcționează cu următoarele servicii (compartinente):

Serviciul dezvoltare, evidență și prelucrarea colecțiilor;

Serviciul de comunicare a colecțiilor. Relații cu publicul. Activități culturale (evidență centralizată a cititorilor și publicațiilor, împrumut interbibliotecar, împrumut la domiciliu pentru adulți și copii, săli de lectură, referințe și periodice, filiale);

Depozitul central, carte veche;

Secția de artă și colecții speciale;

Secția de carte juridică;

American corner;

Centrul de cercetare și marketing;

Centrul de informare comunitară;

Compartimentul de informare bibliografică și documentară;

Asistență metodică, perfecționare profesională;

Serviciul de informatizare (Centrul de calcul)

Atelier legătorie, recondiționare, restaurare manuală.

Servicii auxiliare: contabilitate, administrație, secretariat, birotică, arhivă, personal întreținere, auto, pază.

Colecțiile bibliotecii „Gh. Asachi” cuprind:

publicații de filozofie și istorie;

publicații științifice și tehnice

publicații legislative și economice;

publicații literare și artistice;

publicații pentru elevi și studenți;

publicații sportive, turistice, de modă și gospodărie;

publicații cotidiene centrale, locale și lucrări de bibliografie locală.

b#%l!^+a?

Figura nr. 3.1 Organigrama Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași

3.1.2. Studiul sistemului de conducere

Personalul din Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași prezintă următoarele funcții:

Funcții de conducere: director, director adjunct de specialitate, șef serviciu de specialitate, șef birou de specialitate, contabil șef;

Fucții de execuție ale personalului de specialitate: bibliograf, bibliotecar, inginer de sistem, analist programtor, analist programator ajutor, operator date, conservator, sociolog, mânuitor de carte;

Funcții de execuție ale personalului administrativ: economist, contabil, referent, casier, administrator;

Funcții de excuție ale personalului de întreținere: muncitor calificat, legător, paznic, pompier, conducător auto, îngrijitor.

Această listă poate fi completată în funcție de necesități și cu alte funcții specificate în Legea bibliotecilor și Regulamentul cadru de organizare și funcționare al bibliotecilor publice.

În situații justificate se pot folosi și funcții specifice altor domenii de activitate, cu aprobarea consiliului local.

Statul de funcții și organigrama bibliotecii se aprobă de către Consiliul Județean Iași.

3.1.3. Studiul sistemului condus

a. Centrul de înscriere și primire cititori b#%l!^+a?

înscrierea centralizată a utilizatorilor de la sediul central și de la punctele de serviciu din afara bibliotecii;

asigurarea folosirii individuale a serviciilor de bibliotecă prin completarea Fișei-contract de împrumut;

eliberarea Permisului de intrare, în baza căruia se asigură accesul în spațiile bibliotecii;

semnarea Fișei-contract la înscriere permite înregistrarea împrumuturilor în sistemul de evidență informatizat, pe baza codului permisului de intrare, atestând efectuarea serviciilor de împrumut, cât și acceptul implicit al utilizatorilor privind responsabilitățile ce le revin din Regulamentul Serviciului pentru public al Bibliotecii "Gheorghe Asachi" Iași;

în cazul pierderii permisului de intrare, utilizatorul poate procura unul nou, duplicat, contra-cost;

centrul de înscriere verifică zilnic acuratețea înregistrărilor din data respectivă, în vederea realizării unor rapoarte statistice corecte;

efectuează servicii contracost de copiere a unor atlase integrale sau parțiale, ale unor anunțuri și articole apărute în publicațiile din colecțiile bibliotecii, a unor pagini, fragmente din documentele existente în secțiile bibliotecii;

oferă informații curente privind condițiile de înscriere și împrumut, precum și serviciile oferite de bibliotecă utilizatorilor ei.

b. Serviciul de comunicare a colecțiilor

b1. Secția de împrumut carte pentru adulți:

dispune de un fond de publicații de peste 120.000 de volume, organizat după sistemul accesului liber la raft;

împrumută anual în jur de 200.000 de volume din cele mai diverse domenii;

urmărește realizarea indicatorilor de performanță PROBIP 2008;

urmărește recuperarea publicațiilor împrumutate;

efectuează periodic, sondaje de opinie, cercetări sociologice etc. pentru îmbunătățirea ofertelor de lectură și informare;

anual răspunde solicitărilor unui număr de aproximativ 11.000 de utilizatori; înregistrează în jur de 300.000 de vizite la bibliotecă; b#%l!^+a?

efectuează corectarea bazei de date retrospective a secției.

b2. Secția împrumut carte pentru copii are ca atribuții următoarele:

dispune de un fond de publicații de 40.000 de volume, organizate după sistemul accesului liber la raft, cu un specific pentru copii;

realizează aproximativ 70.000 de vizite la bibliotecă și difuzează aproximativ 160.000 de documente anual;

efectuează rezervări de cărți, împrumut interbibliotecar.

3.2. Studiul sistemului informațional al Bibilotecii

3.2.1. Prezentarea activitǎții

Serviciul de informatizare (Oficiul de calcul)

este dotat cu 1 server, 1 stație de administrație, 4 stații de lucru, 2 copiatoare și 2 scannere;

administrează bazele de date ale instituției;

asigură funcționarea sistemului integrat TINLIB în toate secțiile bibliotecii și asistnță tehnică a rețelei;

generează rapoartele statistice ale bibliotecii, permise de intrare și cu etichete cu cod de bare;

Conducerea bibliotecii este asigurată de către un director general sau director, care poate avea unul sa mai mulți directori adjuncți.

Numirea, promovarea, sancționarea și eliberarea din funcție a directorilor generali, directorilor adjuncți se realizează, în condițiile legii, de către autoritatea finanțatoare, cu avizul Comisiei Naționale a Bibliotecilor.

3.3 Soluții informatice pentru Biblioteca Județeanǎ Gheorghe Asachi

3.3.1 Prezentare programului folosit la momentul acutal în cadrul biblotecii

Tehnologia avansează de la an la an. Prelucrarea datelor a devenit astăzi o activitate cu pondere mare în activitatea curentă a societății moderne. Apariția calculatorului electronic a permis reducerea timpului de prelucrare a datelor și creșterea calității lucrărilor datorită eliminării erorilor generate de oboseală sau neatenția operatorilor umani.

La ora actuală calculatorul a devenit o unealtă folosită practic în toate domenile de activitate, fie direct în procesul executat fie ca un ajutor care preia toate sarcinile auxiliare b#%l!^+a?domeniului de activitate respectiv. După cum bine știm calculatorul a devenit o necesitate în practicarea meseriei de bibliotecar și nu numai. Dacă în trecut erau folosite cataloagele de hârtie pentru a afla dacă o anumit care exista sau nu în bibliotecă, acum, aceste cataloage au fost transformate în cataloage digitale. Așa cum bine știm este mai ușor să tastăm numele unei cărți în programul de gestiune al unei biblioteci, decât să pierdem timpul cu răsfoirea unui catalog.

Procesul de căutare al unei cărți și nu numai, este mult mai rapid dacă biblioteca dispune de un sistem de gestiune al acestora foarte bine pus la punct și updata perioadic. Aceste SGBD-uri s-au și se vor dezvolta de la an la an. Alegerea unui SGBD presupune realizarea următoarelor activități:

1. Stabilirea cerințelor utilizatorilor, sub aspectul:

tipurilor de aplicații dorite,

timpului de răspuns,

confidențialității datelor,

securității datelor,

ușurinței de utilizare.

2. Stabilirea cerințelor de ordin tehnic privind realizarea bazei de date, cum sunt:

portabilitatea SGBD-ului, adică posibilitatea folosirii SGBD-ului pe diferite sisteme de calcul;

portabilitatea colecțiilor de date și a programelor. Aceasta înseamnă că datele pregătite cu ajutorul unui calculator să poată fi transferate direct pe alt tip de calculator, împreună cu programele aferente, fără alte operații auxiliare;

facilitățile de încărcare, exploatare și întreținere a bazei de date care trebuiesc asigurate.

3. Stabilirea cerințelor de ordin economic, privind:

încadrarea în bugetul alocat pentru realizarea bazei de date;

Momentan biblioteca Gheorghe Asachi are ca sistem de gestiune a bazei de date programul FoxPro. Fox Pro este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale pentru microcalculatoare compatibile IBM-PC.  Acesta a fost creata pentru calculatoarele care foloseau sistemul de operare MS-DOS, FoxPro oferea, la mometul respectiv, accesul cel mai rapid la date. b#%l!^+a?

În 1992, compania care deținea acest produs, Fox Software, a fost cumpărată de Microsoft. Odată cu lansarea sistemului de operare Windows ‘95 în anul 1995, Microsoft a realizat o nouă versiune FoxPro, adaptată pentru Windows. Din păcate, în timp acest program s-a depreciat foarte mult, fapt pentru care la data de 14 martie 2007 cei de la Microsof au hotărât scoatere acestuia din producție. Acest lucru a avut un impact foarte mare asupra tuturor instituțiilor care foloseau la momentul respectiv programul Fox Pro, și datorită acestui lucru cei de la Microsoft hotărăsc că până la sfârșitul anului 2015 să mai acorde asistențǎ pentru insituțiile care folosesc programului FoxPro.

3.3.2 Avantaje și dezavantaje ale SGBD-ului Fox Pro

Pricipalele avanteje pe care le oferă programul Fox Pro sunt:

are ca prinicipala tehnică, tehnica Rushmore, care se traduce prin creșterea vitezei de prelucrare a datelor fațǎ de alte sisteme de gestiune (SGBD);

sistemul FoxPro are componente ce pot fi apelabile atât de la tastatură, cât și cu ajutorul mouse-ului;

poate importa fișiere din Excel, Lotus, Paradox, Symphony, Multiplan, RapidFile, ASCII;

poate exporta fișiere în Excel, Lotus, ASCII, Symphony, Multiplan, RapidFile etc.;

în funcție de cerințe, poate fi instalat în întregime sau pot fi instalate numai modulele necesare aplicației;

poate fi utilizat pe stații de lucru individuale sau în rețea, având ca avantaj creșterea eficienței de utilizare a resurselor sistemului;

Printre dezavantajele acestuia se numără:

lipsa securității asupra bazelor de date;

este un program ușor de învățat și de folosit, fapt pentru care orice poate să scrie un program fără a avea multe cunoștințe în acest domeniu;

fiind un program apărut nu foarte recent, poate fi instalat doar în calculatoarele care folosesc ca sistem de operare MS-Dos.

Luând în cosiderare prezentarea de mai sus, și aruncând o privire asupra avantajelor și dezavantajelpr pe care le prezintă programul FoxPro folosit în biblioteca Gheorghe Asachi la momentul acutal cosider ca acesta ar trebui schimbat în pricipal, datorită faptului că este foarte bvechi și așa cu cei de la Microsof au anunțat, până la sfârșitul anului curent vor mai acorda asistență pentru acest program.

3.3.3 Noi sisteme de gestiune

În cele ce urmează vom analiza câteva sisteme disponibile deja pe Internet. Pentru ca un sistem să fie de ajutor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe.

Ușurința în utilizare. Sistemul să nu fie greoi de înțeles și să modeleze cât mai apropiat situațiile reale. Interfața grafică să fie intuitivă organizată pe meniuri, submeniuri și tab-uri.

Fără (defecte).

Afișare informații de status asupra numărului curent resurse împrumutate precum și resursele cărora le-a expirat împrumutul.

Adăugare, modificare, ștergere resursă. O resursă poate fi de mai multe feluri (ex: carte, diafilm, obiect fizic de studiu, etc). Pentru a anticipa însă doar într-o mică măsură viitoare informații ce vor descrie o resursă vom atașa fiecărei resurse un câmp (informație) suplimentar (coloana ‘observații’).

Adăugare, modificare, ștergere cititor

Adăugare, modificare, ștergere domeniu. Un domeniu identifică un grup generic din care fac parte resurse ce au caracteristici comune (ex: domeniul ‘informatică’ va conține numai cărți de informatică).

Adăugare, modificare, ștergere autor. Nu este obligatoriu ca toate resursele să aibă autor. Pot exista și scrieri anonime sau resurse de studiu fără un autor bine definit.

Căutare folosind doar o parte din informația căutată. Evident se vor afișa toate înregistrările care conțin șirul de caractere introdus. Căutare după numele unei resurse (ex: e de ajuns să introducem doar o parte din numele titlului unei cărți). Pentru căutarea unui cititor se specifică o parte din nume. Pentru căutarea unui autor se specifică o parte din nume. Pentru căutarea unui domeniu se specifică o parte din numele domeniului. b#%l!^+a?

Vizualizare a informației stocate în baza de date. Se vor afișa toate resursele, autorii, cititorii, domeniile. Aceasta este o funcționalitate de ajutor în faza de testare mai mult întrucât dacă baza de date conține zeci de mii de înregistrări e posibilă blocarea browserului în momentul când vizualizăm un număr așa mare de informație.

Împrumut. Se poate împrumuta o resursă. La împrumutare se vor specifica pe lângă identificatorul cititorului, resursei, numărul de exemplare și data de sfârșit până la care resursa trebuie returnată. Data de început se consideră data curentă la care s-a făcut împrumutul.

Returnare. În momentul în care o carte este returnată ea trebuie ștearsă din tabela ce reține resursele împrumutate. Returnarea este permisă numai dacă se returnează exact numărul de exemplare împrumutate.

Raport cu cărțile figurează în continuare ca împrumutate pe o perioadă dată. Se va afișa într-o secțiune împrumuturile neexpirate și într-altă secțiune împrumuturile expirate. Spre exemplu un bibliotecar dorește să afle ce resurse, cărui cititor și când le-a împrumutat pentru a-și face o idee asupra căror resurse trebuiesc returnate urgent.

Raportul de afișare cărți după domenii va permite selectarea unui nume de domeniu și afișarea tuturor resurselor din acest domeniu.

3.3.3.1 Sisteme comerciale disponibile pe internet

1. WizBooks© Program specializat pentru gestiunea cărților și clienților unei biblioteci.

Acest program cuprinde:

Gestiunea cărților din inventarul bibliotecii, permite, stocarea în baza de date a următorului set minimal de date referitor la articolele din gestiune: număr de inventar, titlu, autor, editură, locul apariției, anul apariției, domeniul lucrării (în sistem se va creea un catalog de domenii), limba în care este scrisă cartea, domeniul, numărul procesului de recepție cu care a intrat în gestiune, data intrării în gestiune, proveninență.

Deasemenea acest modul oferă posibilitatea introducerii de mențiuni cu ocazia inventarieriilor periodice sau neperiodice și generarea de situații privind aceste acțiuni.

Gestiunea Clienților, permite stocarea în baza de date a următorului set minimal de date referitor la clienți: nume, prenume, data nașterii, adresa, telefon, email, act de identitate (tip, serie și număr ), CNP, data înscrierii, mențiuni despre comportament, nivelul de studii, b#%l!^+a?locul de muncă, funcția.

Clienții din baza de date pot fi identificați după diverse criterii (CNP, nume, prenume, data nașterii). Conform prevederilor legale pentru fiecare cititor aplicația permite emiterea unui contract valabil de 5 ani și deasemenea permite aplicarea de vize anuale. La expirarea contractului datele clientului se vor arhivă și vor putea fi regăsite ulterior.

Modul împrumut – restituire, permite împrumutul unei cărți unui client cu contract de cititor valabil, precizând data împrumutului, dată când trebuie să facă restituirea, data restutuirii efective, opțional o notă pentru starea cărții după împrumut.

În perioada cât timp cartea este împrumutată ea trece în starea blocată și nu va mai fi disponibilă spre a fi împrumutată altui client, daca existǎ un singur exemplar. Tot aici se pot genera și listele cu situațiile cărților împrumutate, cărțile cu termen de restituire depășit și pentru acestea pot genera și lista înștiințări pentru restituirea cărților.

Modul consultare – acest modul servește la interogarea bazei de date după diverse criterii.

Se permit căutări ale articolelor din bibliotecă după, număr de inventar, titlu, autor, editură, locul apariției, anul apariției, domeniul lucrării, limba în care este scrisă cartea, domeniu.

Modul listare și statistică, servește la întocmirea automată a situațiilor statistice cerute pentru a fi raportate sau pentru uz intern.

Modul operații de întreținerea bazei de date, realizează reindexarea datelor, testarea consistenței bazei de date, arhivarea datelor vechi, salvarea periodică a bazei de date, restaurarea bazei de date din ultima salvare și alte operații necesare întreținerii bazei de date

Modul de securizare și alocare drepturi de acces utilizatori, acordă acces utilizatorilor la resursele aplicație pe bază de parole de acces în funcție de drepturile acordate.

2. Program, aplicație pentru gestionarea unei biblioteci, urmărirea cititorilor, inventarierea cărților – Biblio Expert

Programul realizează evidența informatizată a intrărilor și ieșirilor de carte dintr-o bibliotecă și nu numai:

programul folosește cititor cod bare; b#%l!^+a?

pe fiecare carte se lipesc etichete cod bare având imprimate numele cărții, numărul de inventar, autorul;

cărțile se introduc în baza de date având posibilitate de sortare/căutare după autor/editură/domeniu;

la împrumutul unei cărți se citește automat eticheta pentru a afla date despre carte;

se citește de asemenea și codul clientului de pe carnetul de acces în bibliotecă;

la restituirea cărții se citește codul de client după care se citește eticheta fiecărei cărți returnate;

programul editează o fișă a cărții, o fișă a clientul, registrul cu cărți împrumutate/resturnate, lista cu cărți nereturnate, adrese de înștiințare către clienții care nu au returnat cărțile;

programul are posibilitatea de a bloca un client la împrumut pentru un anumit număr de zile;

programul are posibilitatea de a rezerva o carte pentru un anumit client;

emitere automatizată de somații pentru depășirea termenului de restituire prin sms sau email;

pentru cei care nu doresc să folosească facilitatea de etichete cod bare și automatizare transmitere somații prețul este de 100 euro;

100 ETICHETE GRATUIT;

firma poate pune la dispoziție etichete editate cu datele din baza de date a programului;

10 euro –> 1.000 etichete

3. Bibiloteca este un software de gestionare și urmărire a cărților dintr-o bibliotecă.

Se adresează bibliotecilor care doresc o mai bună gestionare a cărților și a închirierilor către clienți. În soluția de management al cărților din Biblioteca, importante sunt codurile de bare de pe fiecare produs prin care se realizează toate operațiile de verificare, urmărire și gestionare.

 Opțiuni și beneficii

cod de bare individual pentru fiecare carte din bibliotecă;

management cataloage după ISBN, autor, volume, editură, an apariție, reeditare, etc;

management locații (rafturi din bibliotecă, celule sau săli de lectură);

lista cu abonați și cu cei care închiriază cărțile;

check-out pe persoana care împrumutǎ cărți (manual sau prin scanarea codului de bare);

check-in cărți și scoatere din gestiunea persoanei care a returnat cărțile (manual sau prin scanarea codului de bare); b#%l!^+a?

inventarierea cărților pe locații;

funcții de căutare cărți în baza de date;

rapoarte cărți pe locații, situația împrumuturilor, etc.;

istoric de tranzacții;

Aplicația Biblioteca funcționează pe sistemele de operare Windows, cea mai veche versiune suportată fiind Windows 2008.

3.3.4 Alegerea noului program de gestiune pentru Biblioteca Gheorghe Asachi

În urma celor prezentate mai sus, consider că programul care ar trebuie adoptat de Biblioteca Județeană Gheorghe Asachi, ar fi tot un program pus la dispoziție de cei de la Microsoft și anume „Biblioteca”. Consider că acest program ar fi benefic datorită faptului că și înainte, în acestǎ biblioteca s-a folosit un program de gestiune furnizat de tot de cei de la Microsoft. De asemenea prețul acestuia nu este foarte ridicat și pornește de la 2000 ron, ajungând până la 2900 ron iar prețul prelungirii licenței în fiecare an este de 250 ron. De asemenea, pe lângă prețul care este destul de accesibil, software-ul poate fi personalizat conform cerințelor clientului. Pe lângă avantajele prezentate mai putem adăuga următoarele:

Sotware Biblioteca permite realizarea managementului activității unei biblioteci prezentând multiple avantaje, printre care:

interfața în limba română;

programul rulează rapid pe orice sistem de operare.

sistemul este securizat;

dacă Bibilioteca este instalat pe serverul bibliotecii Gheorghe Asachi, acesta are acces în exterior atunci programul prezintă două mari beneficii: cititorii pot vizualiza de acasă lista materialelor împrumutate, respectiv data returnării lor iar bibliotecarii pot introduce date în biblioteca virtuală chiar de acasă;

administratorul poate crea conturi suplimentare pentru mai mulți bibliotecari crescând astfel productivitatea și randamentul unei astfel de biblioteci on-line;

administratorul/administratorii (bibliotecarul/bibliotecarii) pot crea conturi pentru fiecare membru (abonat) al bibliotecii;

administratorul are acces la arhiva împrumuturilor/returnărilor unui membru; b#%l!^+a?

programul are și o evidență financiară, calculează amenzi de penalizare, etc;

se pot crea diverse tipuri de colecții: cărți, cd, dvd, etc;

se pot face rezervări ale materialelor împrumutate;

2. Bibilioteca folosește sistemul codului de bare, permițând folosirea scanerelor pentru citirea codului de bare;

generare rapoarte complexe, scrisori de somare, etichete cu coduri de bare;

căutarea membrilor și bibliografiei după mai multe criterii,etc;

editor de teme vizuale;

alte opțiuni.

Luând în considerare avantajele prezentate mai sus aș putea spune că noul program ales este mult mai benefic decât cel avut anterior. Pe lângă faptul că poate fi instalat pe orice calculator, este foarte ușor de folosit, iar ca și preț este accesibil unei instuții publice.

De asemenea aș mai putea adăuga că nu este necesar existența calculatoarelor foarte performante, acest program putând fi instalat pe orice calculator care are ca sistem de operare Windows’08 și alte Windows-uri apǎrute mai recent. Mai putem adăuga și faptul că fiind un program mai nou apărut are mai multe opțiuni decât Fox Pro, programul folosit anterior.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Viața cotidiană ne oferă astăzi numeroase produse electronice și digitale. Diferite activități, la locul de muncă, în familie sau în spațiul public, integrează tehnologie electronică și informațională. Numeroase profesii sunt marcate de revoluția digitală, de integrarea tehnologiilor de comunicare în rețelele electronice. Aceste schimbări au modificat activitatea de zi cu zi a bibliotecarului și a specialistului în știința informării și au redefinit și menirea bibliotecii.

Ne aflăm, în prezent, în era noilor tehnologii informaționale și aceste tehnologii de informare și comunicare sunt utilizate în toate domeniile de activitate ale societății extinzându-se până la înregistrarea, stocarea și diseminarea informației în formă digitală.

Apariția noilor tehnologii au schimbat radical modul cum se desfășoară activitățile în bibliotecă. Astfel, biblioteca tradițională s-a adaptat treptat la biblioteca informatizată și cu perspective de trecere la biblioteca electronică. Procesul de adaptare la cerințele moderne de informare și documentare, precum și de creare a serviciilor informaționale automatizate s-a desfășurat rapid prin valorificarea elementelor biblioteconomice tradiționale și adoptarea standardelor internaționale, precum și printr-o bună colaborare între bibliotecari și informaticieni.

Această informatizare a bibliotecii a fost realizată pentru că s-a înțeles că automatizarea sistemului de informare a reprezentat și reprezintă o necesitate acută în modernizarea învățământului universitar românesc, în creșterea calității sistemelor de informare pentru desfășurarea procesului didactic și de cercetare.

Societățile moderne nu pot să rămână cu biblioteci anacronice, cantonate în aura trecutului. Bibliotecile nu sunt doar instituții încărcate de gloria vremurilor apuse, ele nu sunt doar memorii ale omenirii, ci sunt și oglinzi ale civilizațiilor trecute dar mai ales viitoare.

Perspectivele deschise de etapele informatizării bibliotecii au schimbat radical și concepția bibliotecarului asupra muncii depuse în acest domeniu. Utilizarea calculatorului l-a determinat pe bibliotecar să-și redimensioneze rolul și importanța muncii sale, să fie mai interesat de noile sisteme adoptate și mai ales să înțeleagă avantajele noului sistem: servirea promptă și de calitate a utilizatorului.

Se știe deja că biblioteca viitorului se va baza tot mai mult pe necesitățile utilizatorilor, pe nevoile acestora de informare. Pentru a rezolva aceste cerințe soluțiile pot fi proiectele în comun a bibliotecilor din întregul sistem, fie ele din învățământ, cercetare sau publice, schimbul de informații și partajarea resurselor, sub forma unor rețele de biblioteci capabile să ofere servicii de informare de bază și de specialitate pentru toate categoriile de utilizatori. Este nevoie de o finanțare susținută pentru a sprijini aceste proiecte dar această finanțare este justificată având în vedere rolul pe care îl joacă biblioteca în dezvoltarea societății. b#%l!^+a?

S-a observat o creștere a cerințelor educaționale, se dezvoltă foarte mult învățământul la distanță, de aceea trebuie acordată o atenție deosebită serviciilor online pe care le oferă biblioteca, documentele electronice nu trebuie să lipsească din baza de date a bibliotecii pentru că resursele electronice vor deveni tot mai solicitate la acest început de secol cînd timpul pare tot mai prețios iar informațiile solicitate trebuie să fie oferite tot mai prompt.

Rolul bibliotecii nu se va schimba în viitor, dar instrumentele cu care aceasta își va îndeplini menirea, cu siguranță vor suferi transformări, deja mutațiile sunt tot mai evidente, accentul nu se mai pune pe carte, ci pe informație. Totuși, serviciile pe care le oferă rețelele de biblioteci completează colecțiile fizice, nu le înlocuiește.

Utilizarea informației într-o rețea comună a bibliotecilor se poate rezuma la sintagma „a face mai mult cu mai puține mijloace”

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

Andronici Armenia, Noutǎți în managementul public, Editura Universitarǎ, București, 2005

Ariton Viorel, Fundamente ale tehnologiei inforomației și comunicațiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Berceanu Radu, Universul cǎrților. Studiu istoric de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Editura Științifică Enciclopedică, București, 1976.

Buluțǎ Gheorghe, Scurta istorie a bibliotecilor din România, Editura Enciclopedicǎ, București, 2000.

Costea Marian, Introducere în administrația publicǎ, Editura Econimicǎ, București, 2007

Clica Georgeta, România-Ghidul bibliotecilor, Editura ABBPR, București, 1995.

Dediu Liviu, Managementul serviciilor pentru utilizatori în biblioteci, Editura ANBPR, București, 2012.

Dula Ana, Concepte de bazǎ ale tehnologiei informației, Editura Andreco, București, 2005.

Nedelea Alexandru, Mrketing, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 2008.

Marinescu Nicoleta, Biblioteca, de la tradiție la modernizare, Editura Ase, București, 2009

Parlagi Alina, Servicii publice locale, Editura Economicǎ, București, 2005

Plumb Ion, Managementul serviciilor publice, Editura Ase, București, 2005.

Regnealǎ Mircea, Ghid de informatizare a bibliotecilor mici și mijlocii, Editura Ex Ponto, București, 2000.

Twiss Brian, Inovarea tehnologicǎ, Editura Tehnica, Bucureși, 2002.

Totolici Sofia, Bazele tehnologiei, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2000.

REVISTE

Banciu Doina. Servicii specializate pentru bibliotecile din România. În: Biblioteca, an 6, nr. 1, 1995.

Boca Camelia. Marketingul în biblioteca universitară. În: Biblios, nr. 6, 1998

Calenge Bertrand. Politici de achiziție: constituirea unei colecții într-o bibliotecă. București: Biblioteca Bucureștilor, 1999.

Dincă Dumitru. „Inovare și creativitate în administrația publică”,Revista Economie și administrație locală, 2007, nr.6.

Diaconescu Carmen. Documentația B.C.U. “Mihai Eminescu” Iași privind Sistemul Național unitar de Informare și Documentare Unificarea Sistemelor de Biblioteci – Etapa 3 – Integrarea componentelor sistemului CNP și testarea acestui. Iași, 2005.

Erich Agnes. Biblioteca digitală: calea de transfer dinspre biblioteca tradițională spre biblioteca virtuală. În: Revista română de biblioteconomie și știința informării. 3, nr. 2, 2007.

Raicu Șerban,Sisteme informatice integrate, Revista Economie și administrație locală, 2003, nr. 9.

Târziman Elena, Informația – componentă esențială a Societății Informaționale. În: Biblioteca : revistă de bibliologie și știința informării, nr. 8-9, 2001.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

Andronici Armenia, Noutǎți în managementul public, Editura Universitarǎ, București, 2005

Ariton Viorel, Fundamente ale tehnologiei inforomației și comunicațiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Berceanu Radu, Universul cǎrților. Studiu istoric de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Editura Științifică Enciclopedică, București, 1976.

Buluțǎ Gheorghe, Scurta istorie a bibliotecilor din România, Editura Enciclopedicǎ, București, 2000.

Costea Marian, Introducere în administrația publicǎ, Editura Econimicǎ, București, 2007

Clica Georgeta, România-Ghidul bibliotecilor, Editura ABBPR, București, 1995.

Dediu Liviu, Managementul serviciilor pentru utilizatori în biblioteci, Editura ANBPR, București, 2012.

Dula Ana, Concepte de bazǎ ale tehnologiei informației, Editura Andreco, București, 2005.

Nedelea Alexandru, Mrketing, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 2008.

Marinescu Nicoleta, Biblioteca, de la tradiție la modernizare, Editura Ase, București, 2009

Parlagi Alina, Servicii publice locale, Editura Economicǎ, București, 2005

Plumb Ion, Managementul serviciilor publice, Editura Ase, București, 2005.

Regnealǎ Mircea, Ghid de informatizare a bibliotecilor mici și mijlocii, Editura Ex Ponto, București, 2000.

Twiss Brian, Inovarea tehnologicǎ, Editura Tehnica, Bucureși, 2002.

Totolici Sofia, Bazele tehnologiei, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2000.

REVISTE

Banciu Doina. Servicii specializate pentru bibliotecile din România. În: Biblioteca, an 6, nr. 1, 1995.

Boca Camelia. Marketingul în biblioteca universitară. În: Biblios, nr. 6, 1998

Calenge Bertrand. Politici de achiziție: constituirea unei colecții într-o bibliotecă. București: Biblioteca Bucureștilor, 1999.

Dincă Dumitru. „Inovare și creativitate în administrația publică”,Revista Economie și administrație locală, 2007, nr.6.

Diaconescu Carmen. Documentația B.C.U. “Mihai Eminescu” Iași privind Sistemul Național unitar de Informare și Documentare Unificarea Sistemelor de Biblioteci – Etapa 3 – Integrarea componentelor sistemului CNP și testarea acestui. Iași, 2005.

Erich Agnes. Biblioteca digitală: calea de transfer dinspre biblioteca tradițională spre biblioteca virtuală. În: Revista română de biblioteconomie și știința informării. 3, nr. 2, 2007.

Raicu Șerban,Sisteme informatice integrate, Revista Economie și administrație locală, 2003, nr. 9.

Târziman Elena, Informația – componentă esențială a Societății Informaționale. În: Biblioteca : revistă de bibliologie și știința informării, nr. 8-9, 2001.