Solutii E Commerce Bazate pe Php Si Mysql
CUPRINS
Capitolul 1. Considerații privind comerțul electronic 3
1.1. Internetul – bază a comerțului electronic 3
1.2. Ce este comerțul electronic? 4
1.2.1. Definirea comerțului electronic 4
1.2.2. Diferențe între comerțul electronic și cel tradițional 6
1.2.3. Activitățile specifice comerțului electronic 8
1.2.3.1. Distribuirea informațiilor 9
1.2.3.2. Lansarea comenzilor 10
1.2.3.3. Efectuarea plăților 10
1.2.3.4. Onorarea comenzilor 10
1.2.3.5. Service-ul și asistența 11
1.2.4. Arhitectura unui sistem de comerț electronic 12
1.3. Modele de comerț electronic 14
1.3.1. Magazinul electronic (e-shop) 14
1.3.2. Magazinul universal electronic (e-mall) 15
1.3.3. Achiziția publică electronică 16
(e-procurement) 16
1.3.4. Licitația electronică (e-auction) 16
1.3.5. Comunitatea virtuală (virtual community) 16
1.3.6. Furnizori de servicii pentru comerțul electronic (e-service providing) 17
1.3.7. Brokeraj de informații 17
1.3.8. Modele de publicitate 17
1.4. Tipuri de mecanisme ale comerțului electronic 19
1.4.1. Mecanismul business-to-consumer (B2C) 20
1.4.2. Mecanismul business-to- business (B2B) 21
1.4.3. Mecanismul business-to-government (B2G) 22
1.5. Avantaje și dezavantaje ale comerțului electronic 22
1.5.1. Avantaje 22
1.5.2. Dezavantaje 24
1.6. Legislația românească cu privire la comerțul electronic 25
1.7. Problema securității în comerțul electronic 27
1.8. Comerțul electronic – o necesitate 27
1.9. Tendința e-commerce spre c-commerce 28
1.10. Concluzii 30
Capitolul 2. Considerații privind PHP și MySQL 30
2.1. Date generale despre aplicațiile Web 31
2.2. Limbajul PHP (Hypertext Preprocessor) 32
2.2.1. Apariția și evoluția limbajului PHP 32
2.2.2. Ce este PHP? 33
2.2.3. Principiul de funcționare – ce poate face PHP? 34
2.3. Programarea orientată-obiect în PHP 35
2.3.1. Aspecte generale 36
2.3.2. Tehnici de implementare ale programării obiectuale 36
2.3.2.1. Încapsularea 37
2.3.2.2. Moștenirea 37
2.3.2.3. Constructori 38
2.3.2.4. Supraîncărcarea 38
2.3.2.5. Polimorfismul 39
2.3.2.6. Serializarea 39
2.3.3. Folosirea utilitarului phpMyAdmin 39
2.4. Site-uri Web dinamice având în spate o bază de date 40
2.5. PHP și MySQL 41
2.5.1. De ce PHP? 41
2.5.2. De ce MySQL? 42
2.6. Serverul de baze de date MySQL 42
2.6.1. Avantaje MySQL 42
2.6.2. Dezavantaje MySQL 43
2.6.2.1. Integritatea referențială 44
2.6.2.2. Procedurile stocate 44
2.7. Concluzii 44
Capitolul 3. Soluție e-commerce bazată pe PHP și MySQL 46
3.1. Structura bazei de date 46
3.2. Paginile Web realizate 48
Bibliografie 58
CAPITOLUL1. CONSIDERAȚII PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC
1.1. INTERNETUL – BAZĂ A COMERȚULUI ELECTRONIC
Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a profilat din ce în ce mai pronunțat pe plan internațional: comerțul electronic (comerțul online). Au apărut nenumărate site-uri și firme care se ocupă cu vânzările en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de licitații online, cu furnizarea accesului contra-cost la pagini cu informații, într-un cuvânt abordează o formă sau alta de comerț electronic, un domeniu aflat în plină expansiune. Avantajul comerțului online este evident: piața pe Internet crește exponențial de la un an la altul. Un site bine lucrat, cunoscut și care oferă produse de calitate la prețuri bune va avea mai mulți vizitatori, mai motivați și mai înzestrați financiar decât "Consignația" din colțul străzii.
Internetul este un mijloc foarte puternic pentru derularea comerțului. Utilizarea Internetului la costuri scăzute, reducerea timpului de introducere pe piață a bunurilor și serviciilor, posibilitatea transferului de informații despre bunuri și servicii sub formă digitală, reducerea costurilor de distribuție și transport, sunt doar câteva din avantajele utilizării Internetului ca și mijloc de realizare a comerțului.
Internetul reprezintă o platformă globală comercială. Pe măsură ce tehnologia Internetului avansează și apar probleme legate doar de viteza de transmitere a informațiilor, se constată că acesta este cel mai convenabil mod de schimbare a informațiilor despre bunuri și servicii. Foarte multe firme consideră Internetul ca fiind unul dintre “anagajații” săi și caută noi programe și aplicații pentru managementul stocurilor care se aplică direct pe Internet. În plus, firmele pe lângă vânzarea pe care o fac prin Internet, utilizează acest sistem pentru supravegherea clienților, oferă informații pentru media, oferă documente despre vânzările efectuate, și asigură transferuri de fonduri.
Impactul adevărat al Internetului încă nu se vede. Internetul a afectat modul de conducere a afacerilor, învățământul, relațiile sociale și politice. Ramuri industriale și firme sunt influențate de aplicarea acestui sistem, deja foarte multe persoane utilizând Internetul pentru comunicări interpersonale.
Ariile comerciale converg. Marile creșteri în domeniul B2B și B2C se văd în servicii precum edituri, media, finanțe, educație, divertisment, aprovizionare cu software specializat, și cumpărarea de produse en detail cum ar fi îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente și articole igienice. tilizarea piețelor electronice pe Internet devine o practică din ce în ce mai utilizată.
În 2001 KPMG a făcut un studiu asupra utilizării Internetului. Mai mult de două treimi din cei intervievați au declarat că folosesc Internetul pentru a căuta și utiliza informații de pe un site Web extern. Jumătate dintre ei utilizează Internetul pentru a comunica cu proprii angajați. Doar 23 % utilizează Internetul pentru tranzacții de afaceri. Doar 5% acceptă plăți electronice și doar 30% doresc să accepte această formă de plată pentru bunuri și servicii comercializate. Motivul principal pentru care se creează un site Web este că acesta crează canale multiple pentru promovare și vinderea produsului și reduce costurile. Aproape 90% dintre intervievați au declarat că lipsa de securitate este principala barieră în dezvoltarea comerțului electronic. În jur de 80% au ridicat problema costurilor, a regulilor și a lipsei de modele de afaceri. În jur de 59% au o politică de securitate în ceea ce privește adresele lor pe Internet. În jur de 31% utilizează tehnologii de codificare, iar 17% doresc să adopte acest tip de tehnologii. În jur de 23% nu au nici un fel de protecție a datelor proprii.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme și pentru a atrage clienți. Firmele furnizează informații tehnice și utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăților firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse și preiau comenzi.
În ceea ce privește gradul de siguranță pe care comerțul electronic îl oferă clienților și comercianților, atât clienții cât și firmele sunt foarte preocupați de diferitele incertitudini legate de comerțul electronic. Se constată lipsa de încredere în ceea ce privește securitatea datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacțiilor electronice. Clienții sunt încă neîncrezători, dar experții sunt de părere că tranzacțiile în comerțul electronic au un grad mai mare de siguranță decât banalele cumpărături efectuate prin cardul de credit.
Din punct de vedere al dimensiunii comerțului electronic, tranzacționarea electronică a mărfurilor și serviciilor constituie o extensie a comerțului actual. Se obține astfel o eficiență sporită, în sensul reducerii costurilor și în ceea ce privește efectul marketingului și se îmbunătățește relația beneficiar-client.
Comerțul electronic facilitează și cooperarea între firme. Reduce costurile de marketing și de livrare, susține strategia de marketing a firmei și oferă acces pe noi piețe. În viitorul apropiat, comerțul electronic va avea un impact puternic asupra competitivității firmelor. Comerțul electronic nu este restricționat de frontierele statelor dar depinde de existența sau inexistența rețelelor de computere. Comerțul electronic permite chiar și celor mai mici furnizori, indiferent de proveniența lor geografică, să fie omniprezenți și să facă afaceri în întreaga lume.
1.2. CE ESTE COMERȚUL ELECTRONIC?
1.2.1. DEFINIREA COMERȚULUI ELECTRONIC
Comerțul electronic (e-commerce), în concepția Organizației Economice de Cooperare și Dezvoltare (OECD), reprezintă desfașurarea unei afaceri prin intermediul rețelei Internet, vânzarea de bunuri și servicii având loc offline sau online.
Comerț electronic înseamnă, în accepțiune "tradițională", utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicațiilor fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitații calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic în Internet, care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – și altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea, consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM și plătind prin intermediul carților de credit sau a unor portofele electronice. Pentru alții, comerțul pe Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți, ca o alternativă la variantele de comunicații "tradiționale" prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adaugată. În fine, o altă formă a comerțului pe Internet implică transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro forma, până la imagini sau înregistrări vocale.
Kalakota și Whinston definesc comerțul electronic astfel: „… o metodă modernă de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, piețelor și clienților prin reducerea costurilor, concomitent cu îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de livrare sau prestare. Comerțul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere rețelele de calculatoare, utile în căutarea și găsirea informațiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii att de către firme, ct și de către consumatori” .
Autori precum Kestenbaum și Straight afirmă: „Comerțul electronic reprezintă o integrare a e-mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date și alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcții economice” , iar Dennis P. Geller consideră comerțul ca și: „colecție de instrumente și practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet și care permit unei firme de a crea, întreține și optimiza relațiile de afaceri cu alte firme și consumatorii individuali” .
În Buyer’s Guide to Electronic Commerce se definește astfel: „Comerțul electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea relațiilor dintre partenerii de afaceri” .
Există și alte modalități de definire a comerțului electronic, plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor, instituțiile guvernamentale și furnizorii de tehnologie informațională (hardware și software) . În Microsoft Press Computer Users’ Dictionary, comerțul electronic este definit ca fiind „activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor conectate între ele”.
O imagine generală a comerțului electronic este descrisă în raportul Casei Albe din iulie 1997, intitulat „Cadrul general pentru comerțul electronic global” (A Framework for Global Electronic Commerce), în care apar următoarele afirmații:
„Așa după cum Internetul democratizează societățile și oferă o mai mare putere cetățenilor prin informații, și comerțul electronic impune modificări majore asupra paradigmei economice clasice cu privire la cumpărători și vânzători. Noile modele de interacțiune comercială se dezvoltă astfel încât să permită firmelor și consumatorilor să facă parte din piața electronică și să obțină beneficii”.
„Internetul, intraneturile și alte rețele de calculatoare pot reduce substanțial costurile tranzacțiilor și pot facilita noi tipuri de tranzacții comerciale, precum și noi acorduri între cumpărători și vânzători, care să le permită desfășurarea activităților de comerț mult mai ușor.”
Chiar dacă definițiile comerțului electronic diferă, totuși, au un element comun: efectuarea de tranzacții într-un mediu electronic și obținerea de avantaje de către toți partenerii de afaceri, îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de realizare a tranzacțiilor comerciale.
O definiție succintă și larg acceptată este următoarea: Comerțul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activitățile de comerț care folosește echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația. EC poate fi considerat un schimb electronic de informații între o afacere și clienții săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace.
Comerțul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informații între clienți și furnizori. Informația este un element esențial în realizarea obiectivelor comerciale, iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. În acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spațiul, deoarece nu mai contează unde se găsesc atât factorul ofertant cât și cel care reprezintă cererea.
Comerțul electronic poate lua o multitudine de forme și influențează profund activitatea de afaceri. Datorită creșterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerțul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit, oferind o serie de aplicații complexe, printre care:
· regăsirea și schimbul de informație cum ar fi: detalii legate de produse și servicii, cataloage, intrucțiuni de folosire și briefinguri financiare.
· oferirea de produse și servicii precum și efectuarea de servicii cum ar fi comanda de cărți și CD-uri sau abonamente la publicații on-line.
· creșterea eficienței activității de afaceri prin: promovarea utilizării poștei electronice și a grupurilor de discuții pentru reducerea timpului petrecut în ședințe și furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumulărilor de cunoștințe.
· realizarea de tranzacții finaciare cum ar fi telebanking și digicash.
1.2.2. DIFERENȚE ÎNTRE COMERȚUL ELECTRONIC ȘI CEL TRADIȚIONAL
Achiziția prin varianta tradițională
Un salariat al unei firme dorește să achiziționeze un calculator. Pentru acest lucru sunt realizați următorii pași:
se emite o cerere, cu o serie de specificații (configurația pe care o dorește);
cererea este trimisă spre aprobare unuia dintre cei care au atribuții pe linia achizițiilor în firmă;
cererea aprobată va merge la departamentul de aprovizionare (comercial), unde se caută, într-un catalog de oferte, produsul cerut pentru a selecta un model corespunzător și pentru a găsi furnizorul;
urmează să fie contactați mai mulți furnizori pentru a determina disponibilitatea lor de a livra calculatorul solicitat;
o dată ce furnizorul a fost selectat, persoana de la comercial poate emite o comandă de aprovizionare, pe care o trimite furnizorului fie prin fax, fie prin poștă;
după ce comanda a fost primită de către furnizor, acesta verifică situația clientului, stocul existent în depozit și momentul în care distribuitorul poate să preia calculatorul și să-l livreze la destinație;
în funcție de data la care se va face livrarea, furnizorul emite o comandă de transport, anunță depozitul și întocmește factura, pe o care o transmite firmei beneficiare, o dată cu calculatorul;
persoana autorizată de la beneficiar va efectua plata, într-un anumit mod, în funcție de instrumentele de plată acceptate de furnizor.
Achiziția prin comerțul electronic
În condițiile apelării la comerțul electronic, pașii care se parcurg sunt:
salariatul firmei vizitează diferite site-uri pe Web fie ale distribuitorilor, fie ale producătorilor de calculatoare și îl selectează pe cel care-i răspunde cel mai bine cerințelor lui (configurația sistemului) din cataloagele online pe care le-a găsit;
salariatul va folosi e-mailul pentru a trimite cererea sa către persoana care trebuie să-i aprobe achiziția;
după obținerea aprobării, cererea este transmisă la departamentul comercial;
informațiile pot fi preluate în baza de date privind comenzile de aprovizionare. Comanda poate fi generată și transmisă automat către furnizorul selectat, fie prin sistemul EDI, fie sub o altă formă, prin e-mail sau un formular special creat pe site-ul furnizorului;
cnd furnizorul a primit comanda, cu ajutorul unei aplicații, datele conținute de aceasta pot fi introduse direct într-o bază de date a comenzilor aflate în curs de execuție, poate fi verificat stocul existent în depozit, statutul clientului și se poate marca produsul pentru livrare;
cu ajutorul aceluiași program, se poate emite o comandă de transport, transmisă tot electronic, celui mai apropiat depozit, concomitent cu întocmirea facturii. Dacă transportul este efectuat de altă firmă, atunci depozitul o va anunța prin e-mail;
după ce calculatorul a fost recepționat, cei care se ocupă de efectuarea plății pot să anunțe banca, prin e-mail, să transfere fondurile către furnizor.
Tabel 1.2.1
Pașii ciclului vnzării și mijloacele utilizate
* Comerțul tradițional presupune utilizarea mai multor metode și mijloace
** Comerțul electronic determină folosirea unui singur mijloc sau mediu, care are la dispoziție mai multe instrumente adecvate întregii tranzacții sau pentru fiecare etapă a acesteia.
1.2.3. ACTIVITĂȚILE SPECIFICE COMERȚULUI ELECTRONIC
În tranzacțiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:
Informarea comercială referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;
Încheierea contractului comercial;
Vânzarea produsului sau a serviciului;
Plata produsului sau a serviciului;
În figura 1.2.1. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul comerțului electronic:
Figura 1.2.1
Modul în care comerțul electronic se regăsește în cel tradițional
Activitățile comerțului electronic se află în strânsă relație cu cele din comerțul tradițional. În acest context, David Kosiur consideră că sunt cinci procese de bază care au loc în cadrul comerțului electronic:
Distribuirea informațiilor
Lansarea comenzilor
Efectuarea plăților
Onorarea comenzilor
Service-ul și asistența
1.2.3.1. DISTRIBUIREA INFORMAȚIILOR
Înainte de a vinde, orice firmă este nevoită să-și facă cunoscute produsele și serviciile pe piață, ceea ce înseamnă promovare, publicitate și politici de marketing sau, la modul general, oferirea de informații. Potențialii clienți cu siguranță vor solicita informații despre firmă și produsele ei, în timp ce firma care vinde are nevoie de informații despre piață, modul în care poate să-și găsească și atragă clienții, ceea ce conduce la proiectarea acelor produse și servicii care vin în întâmpinarea cerințelor pieței. Prin comerțul electronic, cele două scopuri (atât ale firmelor care vând, cât și ale clienților) pot fi realizate concomitent, pentru că dispune de o serie de mijloace ce facilitează atingerea lor: chat-uri, conferințe electronice, sistemul buletinelor electronice etc. Multe dintre aceste mijloace pot fi integrate cu un site Web, care este calea cea mai eficientă de comunicare cu clienții. Un site Web poate fi proiectat pentru a include cataloage online, ce pot fi răsfoite în mod electronic și pot să ofere informații despre noile produse. În plus, printr-un astfel de catalog, firmele au avantajul obținerii informațiilor despre produsele cel mai des solicitate pe piață, în momentul în care o persoană interesată caută pe site și intră pe acel catalog.
O altă modalitate de culegere a informațiilor de la vizitatorii site-ului Web este cea de realizare a unui formular sau a unei casete de comentarii. Solicitând acestora informații, fie atunci când caută anumite produse, fie când lansează o comandă online, firma care vinde are posibilitatea de a culege date demografice, atât de necesare activităților de marketing, vânzare și producție.
De asemenea, posibilitatea de a notifica fiecare client, actual sau potențial, prin e-mail, despre noile caracteristici ale produselor, reprezintă un avantaj deosebit în distribuirea informațiilor.
1.2.3.2. LANSAREA COMENZILOR
Înlocuirea comenzilor tradiționale, pe suport de hârtie, cu formate electronice elimină mult din rutina proceselor de lansare a comenzilor. Un prim pas a fost făcut prin apariția aplicațiilor client/server, dar ele, la început, presupuneau utilizarea unor rețele private destul de scumpe. Prin posibilitățile mult mai lejere oferite de site-urile Web, multe firme s-au reorientat spre acest nou mijloc de realizare a comenzilor. În aceste condiții, un server Web poate prelua informații de la clienți printr-un formular special proiectat care să fie completat în momentul utilizării unui browser. Când formularul este complet, browserul trimite datele serverului Web, după care sunt preluate, prelucrate și înregistrate într-o bază de date.
1.2.3.3. EFECTUAREA PLĂȚILOR
Plata contravalorii bunurilor sau serviciilor reprezintă ”inima” procesului de vânzare. Datorită marii diversități a mijloacelor de plată existente sau propuse, această fază este considerată partea cea mai flexibilă și mai supusă schimbării din comerțul electronic. Clienții pot folosi credit cardurile, cecurile electronice, moneda electronică sau orice alt instrument care se încadrează în categoria denumită microcash (folosită atunci când plățile sunt de valori foarte mici, de numai câțiva cenți).
Multe dintre instrumentele electronice de plată sunt echivalente sistemelor utilizate în mod obișnuit, zi de zi, de fiecare dintre noi, cum ar fi credit și debit cardurile. Chiar și banii lichizi și-au găsit un echivalent electronic, prin apariția monedei virtuale.
Există firme specializate care pun la dispoziție software pentru servere Web comerciale, special proiectate pentru acceptarea plăților pe Web, precum și software pentru generarea de cataloage online, făcând legătura cu bazele de date clasice ale unei firme, în care sunt incluse atât înregistrări privind produsele firmei și comenzile primite, cât și înregistrări prin care se urmărește încasarea.
Înlocuirea sistemului EDI tradițional cu EDI pe Internet a condus la proiectarea unor proceduri mult mai stricte de autentificare și verificare a plăților, pentru că acum tranzacțiile se desfășoară prin intermediul rețelelor publice, la care au acces mult mai multe firme și persoane.
1.2.3.4. ONORAREA COMENZILOR
Acest proces diferă în funcție de produsele sau serviciile care sunt destinate vânzării, regăsindu-se două categorii: cea a bunurilor intangibile și a bunurilor tangibile.
Multe firme au azi ca obiect de activitate, din care obțin venituri, generarea, transferul și analiza informațiilor, considerate bunuri intangibile. Dacă o firmă se încadrează în această categorie, ea folosește Internetul pentru a transfera informațiile clienților care le solicită. Ele pot fi transmise sub forma buletinelor informative, a știrilor, a cotațiilor bursiere. Tot în această categorie intră și software-ul.
Dacă firma realizează bunuri fizice, acestea nu pot fi livrate prin Internet, dar se poate folosi sistemul electronic pentru informarea firmei ce asigură transportul asupra bunurilor care urmează să fie transferate clientului.
1.2.3.5. SERVICE-UL ȘI ASISTENȚA
Rar se întâmplă ca o relație de afaceri să se încheie o dată cu livrarea produsului. De fapt, vânzarea propriu-zisă ar putea fi doar începutul unei lungi și avantajoase relații cu un client. Nu numai clientul ar putea să aibă nevoie de asistență pentru un produs sau un serviciu, ci și firma care vinde, pentru că, prin informațiile sau serviciile pe care le solicită utilizatorul bunului cumpărat, poate să-și îmbunătățească mult produsele, determinând chiar atragerea de noi clienți.
Odată cu apariția Internetului problema poate fi simplu rezolvată cu ajutorul e-mailului sau a site-urilor Web. Astfel, notele tehnice cu privire la caracteristicile produselor, modul de utilizare a acestora, răspunsurile la întrebările puse cel mai frecvent (FAQs), upgrade-ul software-ului sunt unele dintre cele mai dese solicitări din partea clienților și care pot fi satisfăcute rapid pe Internet. Însă, și în acest caz, tot clientul este cel care decide de ce informații are nevoie, astfel încât este necesar să se proiecteze un formular special pentru preluarea întrebărilor sau prin simpla acceptare a celor trimise prin e-mail.
Dacă există un server Web (care gestionează datele de pe site, controlează accesul la date și răspunde solicitărilor celor care navighează), formularul pentru preluarea întrebărilor de la clienți este una din modalitățile cele mai ușoare de a ști cu ce se confruntă clienții. Pentru acest lucru este necesar un browser web, culegerea solicitărilor de la clienți și transmiterea direct persoanelor care asigură asistența. Astfel, eforturile persoanelor ce se ocupă se service-ul și asistența oferită clienților se reduc considerabil, inclusiv costurile de personal. Pe de altă parte, reprezintă una din modalitățile relativ lejere de a veni în întâmpinarea întrebărilor clienților chiar în momentul în care aceștia le pun. De service-ul și asistența acordate depind revenirea și fidelizarea clienților.
Figura 1.2.2
Comerțul electronic și procesele economice
1.2.4. ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERȚ ELECTRONIC
Comerțul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potențiali clienți în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienți și comercianți.
Pentru a întelege care este rolul și locul comunicațiilor și soluțiilor informatice (IT) într-un astfel de mecanism, este necesară cunoașterea arhitecturii unui sistem EC.
Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare următoarelor roluri:
1. Client. Un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o rețea a unei corporații) la Internet. Cumpărătorul folosește acest echipament pentru a naviga și a face cumpărături.
2. Comerciant. Sistem informatic (hard & soft) situat, de regulă, la sediul comerciantului, care găzduiește și actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.
3. Sistemul tranzacțional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacționare.
4. Dispecer plăți. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea cărților de credit și autorizarea plăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unor cerințe de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informațiilor specifice cărții de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată "portarul" redirecționează informația către un centru de carduri (CC – un server certificat în acest scop și agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis cardul iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară; o dată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată. În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plată sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client. Cu alte cuvinte, în câteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectată cu grijă ținând cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lăsând totodată portițe care să permită adaptarea sa în timp, pe măsură ce apar noi provocări iar tehnologiile evoluează.
Sistematic, arhitectura unui sistem de comerț electronic se prezintă ca în figura următoare:
Figura 1.2.3.
Arhitectura sistemului de comerț electronic
CLIENT COMERCIANT
(PC conectat (sistem informatic
la Internet) al comerciantului)
SISTEM TRANZACȚIONAL
(procesare comenzi, inițiere plăți)
DISPECER PLĂȚI (instrucțiuni de plată)
1.3. MODELE DE COMERȚ ELECTRONIC
Afacerile pe Internet iau mai multe forme. Acestea pot fi clasificate în funcție de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienți, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulți-către-1 (e-mall), mai mulți-către-mai mulți (e-licitatie). Se constituie astfel, un lanț de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element al acestui lanț este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziție de la spațiu pe pagina web până la posibilitatea integrării într-un e-mall. Al treilea element al lanțului este clientul, având o anumită formare profesională, interese proprii și preferințe. Acest client poate fi un consumator (B-2-C), o altă firmă (B-2-B), administrația publică (B-2-A) sau un angajat (B-2-E), în contextul tranzacțiilor interne din cadrul unei firme.
1.3.1. MAGAZINUL ELECTRONIC (E-SHOP)
Ideea de bază a comerțului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma își prezintă catalogul de produse precum și serviciile prin Internet.
Care sunt principalele cerințe ale unui e-shop?
Cerințele magazinului virtual sunt de fapt cerințele clienților. O problemă deosebit de importantă de care trebuie ținut cont este migrarea de la o piață locală la una globală. Ca urmare a acestei migrări, categoriile de clienți vor fi mult mai diversificate, dar la fel și cerințele lor. Cerințele cele mai importante se referă la cerințele se securitate, cerințele de design, cerințele de implementare și eficiență, cerințele de publicitate.
Care sunt principalele obiective ale unui e-shop?
Ca obiective principale ale magazinelor virtuale se doresc a fi creșterea vânzărilor, comunicarea permanentă cu clienții, livrarea produselor într-un timp cât mai scurt, precum și asigurarea unor modalități de plată cât mai sigure și cât mai eficiente. Cum pot fi realizate aceste obiective? În primul rând se impune o analiză atentă a categoriilor de produse care vor fi scoase la vânzare. Se impune apoi realizarea unor statistici periodice, actualizarea permanentă a listelor de produse oferite și răspuns prompt la cerințele clienților.
Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preț, ținând seama de tendința clienților de a testa calitatea, viteza și eficiența livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu ușurință și nu necesită folosirea simțului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărți, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme.
Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site-ul poate prezenta și un desen/schiță despre cum se face nodul de cravată. În plus, site-ul poate include și un ghid de culori și stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă și șosete, pantofi și pălării prin includerea pe site și a altor vânzători.
Prețurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. Cărțile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau, cel puțin, fără a se percepe taxe adiționale de livrare. Serviciile și în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicații periodice sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanții vor iniția servicii suplimentare de tipul accesului la arhive și vor extinde posibilitățile de căutare, solicitând utilizatorului să se aboneze și să plăteasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat că impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea rămâne fidelă abonamentelor clasice și, în general, numai clienții noi apelează la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la știri de ultimă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepțională.
Există diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel:
pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deținătoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample și complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei dacă frecvența modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. știri, prețuri, etc.) sau dacă este necesar un trafic intens între firmă și serverul aferent e-shop;
pe un server virtual (un spațiu deținut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); în corelație cu un spațiu mai mare de tipul www.yourshop.com, soluție preferată de majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii;
în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).
Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de telecomunicație, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul țintă, mărimea, structura și obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.
În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informațiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse și o fereastră a acestui site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. În plus, este important să se stabilească denumiri de genul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.
1.3.2. MAGAZINUL UNIVERSAL ELECTRONIC (E-MALL)
Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri și poate fi realizat utilizând diverse modele de tranzacții, în funcție de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului dorește să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă și de marketingul aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esențială pentru deținătorul unui magazin. Mall-ul potrivit se definește ca fiind un mall cu o rețea puternică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit și din care să se poată accesa direct și pe mai multe căi e-shop-ul; cu o structură adecvată de magazine și care să ofere și servicii, cum ar fi furnizarea de informații curente regionale sau sectoriale.
Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creșterea traficului în mall și astfel la creșterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă parte, deținătorul mall-ului poate obține profit din reclamă, taxe percepute membrilor și/sau taxe asupra tranzacțiilor.
1.3.3. ACHIZIȚIA PUBLICĂ ELECTRONICĂ
(E-PROCUREMENT)
Achiziția publică prin modelul B-2-B este aplicabilă în cazul în care organisme guvernamentale sau mari organizații lansează apeluri pentru licitarea achiziționării de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitațiilor tipice include de la serviciile din construcții și bunurile pentru investiții până la studii și alte lucrări ample. Achizițiile publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea și licitarea în colaborare, spre exemplu.
Pentru ca acest model să poată fi și la îndemâna întreprinderilor mici, s-au înființat platforme sau consorții în cadrul cărora vânzătorii acționează împreună pentru a obține oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria modei este un important utilizator al acestor consorții.
1.3.4. LICITAȚIA ELECTRONICĂ (E-AUCTION)
Licitarea produselor și obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atât pentru comerțul electronic B-2-B cât și pentru cel B-2-C și, datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat și în e-shop-urile obișnuite.
Produsele vândute prin licitația electronică pot fi produse de ultimă oră, de suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecționari specializați și includ de la bunuri materiale, metale și materii prime agricole, la obiecte de artă unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitații electronice specializate și deja bine cunoscute, atât modele noi cât și produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitație electronică include de obicei mai mulți vânzători. Operatorul licitației elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitației, pentru licitare (de obicei prin e-mail) și poate oferi în plus servicii de plăți și de livrare.
1.3.5. COMUNITATEA VIRTUALĂ (VIRTUAL COMMUNITY)
Pe Internet – exact ca și în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în comunități pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt forumul de discuții, grupul de discuții interactiv (chat) sau lista de corespondenți (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât și pentru comunicările de afaceri și sunt denumite “comunități virtuale”.
Instrumentele menționate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii traficului pe pagina de Internet și pentru stimularea atașamentului emoțional față de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face și prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferințele sunt instrumente atractive care reduc costurile de călătorie și sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări științifice cât și pentru cele comerciale.
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente și un mediu de informare pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea și colaboratorii externi și între experți, acționând ca o întreprindere virtuală față de lumea exterioară. În cazul în care platforma nu aparține unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenție specială statutului de neutralitate, protecției datelor și siguranței comunicării, pentru a nu permite scurgeri de informații de interes pentru concurență. Viteza de transmisie are, de asemenea, importanță majoră mai ales în domeniul tehnic. În aceeași măsură, semnătura digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activității în general sau pentru domeniul contractual în special.
1.3.6. FURNIZORI DE SERVICII PENTRU COMERȚUL ELECTRONIC (E-SERVICE PROVIDING)
Serviciile care susțin activitatea de comerț electronic nu sunt oferite exclusiv de către furnizorii de Internet, care se rezumă în general la găzduirea paginilor de web sau la asigurarea accesului pe Internet. De exemplu, există magazine universale electronice (e-mall) conduse de producători, vânzători, furnizori de Internet, designeri de web sau asociații. Există și servicii electronice externe cum ar fi cele de management, de informații, de prelucrare a datelor, de consultanță, de integrare a serviciilor de livrare, care pot fi prestate în diferitele variante de comerț electronic. În mod evident, oricare dintre verigile acestui lanț valoric poate oferi servicii electronice și poate deveni placa turnantă pe piața specifică. Activitățile se pot concentra spre atragerea a cât mai mulți participanți în cadrul unei verigi a lanțului, astfel încât să se creeze o structură puternică de tipul B-2-C (e-mall) sau o platformă B-2-B.
1.3.7. BROKERAJ DE INFORMAȚII
Informațiile competente sunt necesare pe tot parcursul lanțului valoric de furnizori de servicii. Această necesitate nu mai poate fi în prezent satisfacută de cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deținătorii de baze de date consacrate au migrat către web oferind arhive indexate pentru publicații periodice, brevete și informații de piață, dar și literatură științifică de specialitate. Unele dintre aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash.
Au fost înființate unități și agenții de cercetare care încearcă să creeze mecanisme de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experiența umană, respectiv experți în domeniu, rămân în continuare servicii de importanță capitală pentru lumea afacerilor.
1.3.8. MODELE DE PUBLICITATE
Pe lângă vânzările directe și sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe pagina de Internet respectivă sunt și ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele electronice și pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este întotdeauna posibilă sau adecvată: design-ul magazinului universal electronic permite sau nu publicitatea în magazinele proprii, în funcție de tipul de tranzacții practicate în cadrul e-mall-ului.
În mod obișnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate – sunt plasate pe paginile de Internet cu un conținut corespunzător, cum ar fi pagina-gazdă, subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutărilor prin cuvinte-cheie, ș.a. Cu toate acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiază de un trafic intens. Agențiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site doar în cazul în care există garanții în ceea ce privește numărul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scazută și depinde în mare măsură de design, prețurile pentru publicitate se bazează în prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-a constatat că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet se situează frecvent între 0,05 – 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numărul de accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduiește reclama și care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.
Prețurile pentru publicitate se diferențiază foarte mult în funcție de importanța contractului, valoarea specifică și specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e mai specializată cu atât e mai scumpă) și de alte criterii (spre exemplu, într-un motor de căutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie “e-commerce” este cotată cu un preț mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi “provider” sau “business”). Prețurile actuale sunt cuprinse între 0,01 și 0,30 Euro/accesare a paginii de Internet, gazdă a reclamelor.
În practică se întâlnesc și cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptă banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de web” (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în baza dorinței exprimate de proprietarii paginilor și, evident, a intereselor lor comune.
Tabel 1.3.1.
Principalele modele de comerț electronic
1.4. TIPURI DE MECANISME ALE COMERȚULUI ELECTRONIC
Sunt două mecanisme de bază în cadrul afacerilor electronice, respectiv:
business-to-consumer (B2C), care include toate interacțiunile dintre comercianți și cumpărătorii de produse și servicii;
business-to-business (B2B), care include toate interacțiunile dintre entitățile economice, incluzând furnizorii și ceilalți parteneri comerciali;
Pe lângă cele două mecanisme, întâlnite foarte des în realitatea economică și literatura de specialitate, unii specialiști au mai identificat și:
business-to-government (B2G), prin care o firmă oferă servicii solicitate de guvern sau alte instituții ale sale;
government-to-business (G2B), prin care guvernul interacționează cu firmele (sau cetățenii) prin intermediul portalurilor guvernamentale (legislația din 2002 privind achizițiile pentru instituțiile publice prin Internet);
employee-to-employee (E2E), salariații fiind considerați un tip distinct de consumatori, care folosesc, în special, Intranetul și Extranetul pentru cererea și transmiterea informațiilor fie în interiorul organizațiilor din care fac parte, fie pentru stabilirea legăturilor cu angajații firmelor cu care se află într-un parteneriat strategic;
e-consortium, reprezintă o nouă modalitate prin care diferite firme oferă împreună servicii altor firme sau consumatorilor, deși acest tip de mecanism este considerat mai mult o formă de realizare a comerțului electronic pe Internet.
Figura 1.4.1.
Relația între principalele mecanisme de comerț electronic
1.4.1. MECANISMUL BUSINESS-TO-CONSUMER (B2C)
Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători individuali și vânzători – mari companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Interacțiunile business to consumer implică trazacțiile asociate cumpărării produselor și serviciilor. Tranzacțiile cu amănuntul sunt cele mai răspândite. Exemplele pleacă de la cataloagele online până la căutarea și cumpărarea de autoturisme. Alte funcții fac referire la operațiunile bancare de acasă, prin care o persoană are posibilitatea de a-și plăti facturile în mod electronic.
Segmentul business to consumer a avut o evoluție destul de lentă datorită securității cu privire la protecția informațiilor transmise prin intermediul Internetului. Pe măsură ce aspectele privind securitatea au fost rezolvate, încrederea clienților a crescut, ca și volumul tranzacțiilor.
Acest tip de interacțiune a devenit din ce în ce mai răspândit, astfel că multe dintre legăturile directe dintre firme și consumatori au fost înlocuite cu interacțiunea dintre persoană și calculator, care, adesea, presupune ca un consumator sau un salariat al unei firme să folosească un script sau un format predefinit pentru a interacționa.
Exemplu:
Utilizarea unui ATM (Automated Teller Machine) presupune selectarea dintr-o listă de opțiuni și/sau introducerea unor informații specifice într-o secvență predefinită.
1.4.2. MECANISMUL BUSINESS-TO- BUSINESS (B2B)
Tranzacțiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele parți participante la tranzacția comercială, atât vânzătorul cât și cumpărătorul, sunt instituții. O organizație B2B este orientată, în primul rând, spre oferirea de informații, date și conectivitate cu alte organizații, pentru un produs sau o funcție sau pe o anumită piață. Interacțiunile business to business sunt facilitate de procesele electronice automatizate. În aceste interacțiuni, ieșirile (informațiile sub diferite forme) unei aplicații de pe un calculator devin intrări pentru o aplicație de pe un alt calculator si declanșează o anumită operație.
Interacțiunile business-to-business pot să acopere întregul ciclu de viață al multor tranzacții economice. Ele se adresează achizițiilor, controlului stocurilor, facturării și plăților. Interacțiunile cuprind căutarea potențialilor furnizori, cataloage de produse și posibilitatea de a comanda bunuri și servicii. Furnizorii primesc comenzile, le urmăresc, coordonează livrarea, facturează și oferă asistență consumatorilor. Schimbul electronic de date (EDI) joacă un rol esențial în punerea la dispoziție a unui proces universal, standardizat pentru aceste tranzacții business-to-business și de efectuare a plăților prin intermediul unei rețele private sigure.
Pentru că modelele B2C și B2B sunt cele care aduc cea mai mare valoare în totalul tranzacțiilor pe Internet, principalele lor elemente de diferențiere sunt prezentate în tabelul 1.4.1.
Tabel 1.4.1.
Diferențe între modelele B2C și B2B
1.4.3. MECANISMUL BUSINESS-TO-GOVERNMENT (B2G)
Un rol aparte în dezvoltarea comerțului electronic îl au relațiile business to government (B2G) și government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid și eficient, pot contribui la conștientizarea agenților economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: Comerțul Electronic.
Pe Internet, prin conceptul B2G (o variantă a termenului B2B) firmele și instituțiile guvernamentale pot folosi site-uri Web pentru a schimba informații și pentru a realiza tranzacții comerciale mult mai eficient decât sunt efectuate în varianta obișnuită. De exemplu, un site Web ce sprijină serviciile B2G poate să pună la dispoziția firmelor:
un singur spațiu de localizare a aplicațiilor și formularelor de declarare a taxelor si impozitelor pentru unul sau mai multe niveluri guvernamentale (oraș, regiune, etc);
abilitatea de a transmite formularele completate și efectuarea plăților;
informații actualizate despre companii;
răspunsuri la diferite întrebări specifice domeniului tranzacțional dintre firme și instituțiile guvernamentale.
Modelul B2G poate să includă și servicii de e-procurement (achiziții electronice), prin care firmele identifică necesarul de achiziții al instituțiilor guvernamentale sau acestea pot solicita oferte de la firme. De asemenea, B2G poate să sprijine ideea de mediu de lucru virtual prin care o firmă și o instituție publică pot să coordoneze activitățile ce se desfășoară la nivelul unui proiect contractat, prin utilizarea în comun a unui site pentru desfășurarea întâlnirilor online, revizuirea planurilor și controlul modului de derulare a proiectului.
Prin intermediul mecanismului B2G pot fi închiriate aplicații online sau baze de date proiectate special pentru utilizarea lor de către instituțiile guvernamentale.
1.5. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE COMERȚULUI ELECTRONIC
1.5.1. AVANTAJE
Comerțul electronic se construiește pe baza avantajelor și structurii comerțului tradițional, la care se adaugă, însă, flexibilitatea conferită de rețelele de calculatoare și a instrumentelor de prelucrare automată a datelor. Prin utilizarea informației digitale, comerțul electronic aduce noi avantaje activității comerciale:
cost redus: un magazin virtual nu presupune un spațiu costisitor. Se evită astfel cheltuielile legate de chirie, întreținere și depozitare. De asemenea, numărul personalului care administrează un magazin online este mult mai mic decât în cazul unui magazin real.
eliminarea unor restricții fizice de comunicare între partenerii de afaceri: magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziția clienților 24 de ore din 24. Avantajul este evident având în vedere timpul limitat pe care o persoană îl are la dispoziție pentru a face cumpărăturile. Magazinele virtuale pot fi vizitate și după închiderea programului de lucru, iar produsele căutate vor fi găsite mult mai ușor cu ajutorul motoarelor de căutare.
reducerea stocurilor de produse și constituirea lor numai din produsele solicitate: o dată ce unul din scopurile comerțului electronic este de a eficientiza comunicarea dintre firme, nu mai este necesar să se asigure stocuri mari de produse. Firmele devin astfel mult mai flexibile și sunt în măsură să răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea de produse.
reducerea ciclului activității comerciale: ciclul unui proces este perioada de timp din momentul în care prima etapă a luat startul (alegerea produsului și furnizorului, respectiv lansarea comenzii) și până când ultima etapă se finalizează, respectiv până în momentul în care produsul este livrat sau serviciul prestat. Acest lucru este favorizat de comerțul electronic prin faptul că există posibilitatea fabricării numai a produselor solicitate, eliminându-se astfel stocurile fără mișcare.
noi oportunități de desfacere a produselor: clienții de oriunde din întreaga lume pot accesa pagina Web a firmei fără să se mai împiedice de restricțiile impuse de granițele fizice. Firmele mici, care au o putere redusă de vânzare , au acum posibilitatea de a concura cu marile corporații.
Tabel 1.5.1.
Avantaje pentru furnizori, respectiv clienți
Pe lângă aceste avantaje, comerțul electronic mai aduce și unele beneficii care după natura lor pot fii tangibile sau intangibile. Principalele beneficii tangibile și intangibile ce pot fi obținute din participarea la comerțul electronic sunt redate în tabelul 1.5.2.
Tabel 1.5.2.
Beneficiile tangibile și intangibile ale comerțului electronic
1.5.2. DEZAVANTAJE
Pe lângă avantajele pe care le prezintă, comerțul electronic cunoaște și unele limitări. Aceste limitări/dezavantaje au în vedere următoarele aspecte:
Frauda : Ca în orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat și noi posibilități de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înșele comerciantul în privința identității sale sau a posibilităților sale reale de plată. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au rețineri în a trimite mărfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reușite de fraudare cu cărți de credit false inițiate de est-europeni.
Securitatea: O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea datelor. O firmă fără acces la Internet nu are prea multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o rețea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date confidențiale din rețeaua locală, ridică probleme serioase. Apar asfel riscuri care nu existau înainte de apariția acestui tip de comerț. Aceste riscuri de securitate se împart în trei mari categorii, și anume: riscul aplicațiilor client/server, riscul de transfer al datelor, riscul virușilor.
Costurile de lansare și integrare: Deși prin comparație cu deschiderea unui magazin obișnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajați nu au cunoștințe tehnice minime se poate confrunta cu creșterea costului de lansare peste așteptări, datorate necesității achiziționării de sisteme sau organizării de training-uri pentru angajați.
Aspectele legale: Există o anumită nesiguranță în legătură cu problemele legale ce ar putea să apară atunci când tranzacțiile comerciale au loc pe Internet. Aceste probleme sunt specifice, în special, operațiunilor care se derulează între parteneri din țări diferite. Ce se va întâmpla dacă anumite date confidențiale privind clienții unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislație va fi aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau a persoanei care a realizat frauda? O soluție ar fi criptarea, dar este plină de riscuri. În primul rând, criptarea este considerată de unele guverne o contravenție, iar pe de altă parte, în unele cazuri, datele criptate nu pot fi transmise peste granițele naționale. Problemele pot fi rezolvate prin stabilirea unor acorduri, standarde comune la nivelul legislațiilor diferitelor țări, organisme internaționale. În același timp, în momentul în care se demarează un proiect de implementare a comerțului electronic, firmele trebuie să-și asigure o bună consultanță în domeniul legislativ și al securității sistemului.
Nesiguranța și lipsa informațiilor: Multe dintre firme au observat că Internetul poate fi un mijloc eficient de realizare a activităților specifice marketingului, promovării produselor, publicității. Pentru o firmă care nu a mai apelat la mijloace electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o necunoscută. Măsura în care acesta poate să asigure cunoașterea pieței și a clienților rămâne ascunsă și, uneori, chiar nesigură.
1.6. LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ CU PRIVIRE LA COMERȚUL ELECTRONIC
Dezvoltarea comerțului electronic în România este strict condiționată atât din punct de vedere al implementării masive a tehnologiei IT în dezvoltarea relațiilor comerciale, cât și din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut necesare legate de comerțul electronic (semnătura electronică, certificate digitale, etc).
Reglementările legislative trebuie să aibă în vedere:
· elaborarea și realizarea programelor de sensibilizare a întreprinzătorilor pentru a cunoaște și înțelege comerțul electronic;
· promovarea utilizării comerțului electronic;
· militarea pentru utilizarea echitabilă a noilor tehnologii, respectându-se dreptul utilizatorilor;
· facilitarea și promovarea acțiunilor și inițiativelor regionale și internaționale privind comerțul electronic;
· reprezentarea intereselor participanților români la comerțul electronic pe plan european și mondial.
Legea comerțului electronic are ca scop stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârșite în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.
În conformitate cu prevederile legii nu pot constitui servicii ale comerțului electronic:
a) oferta de servicii care necesită prezența fizică a furnizorului și a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală, telegraf, telex sau fax;
d) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informației la cererea individuală a acestuia și care este destinată recepției simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct), precum serviciile de radiodifuziune sonoră și televizată sau serviciile de teletext televizat;
e) difuzarea programelor de televiziune prin Internet, chiar dacă transmiterea informației este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiția ca programele în cauză să fi fost anterior difuzate printr-un alt mediu.
Legislația românească cu privire la comerțul electronic se constituie din:
Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002;
Decretul nr. 512 din 6 iunie 2002 pentru promulgarea Legii privind comerțul electronic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002;
Hotărârea nr. 1308 din 20 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial nr. 877, Partea I, din 5 decembrie 2002.
1.7. PROBLEMA SECURITĂȚII ÎN COMERȚUL ELECTRONIC
O dată cu utilizarea explozivă a Internetului și a comerțului electronic, securitatea a devenit unul din aspectele cele mai importante. Mass-media a conștientizat publicul asupra existenței utilizatorilor rău voitori care intră pe rețelele guvernamentale și ale firmelor, furând sau modificând datele.
Securitatea datelor/tranzacțiilor este foarte importantă în orice sistem financiar, indiferent că se bazează pe tranzacții clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii:
autentificarea și autorizarea
non-repudierea
confidențialitatea
integritatea datelor.
Prin autentificare cele două părți care comunică se asigură că fiecare comunică exact cu cel cu care dorește să efectueze diferite tranzacții. Autentificarea se face în mod uzual prin semnături digitale și alte metode. Deci autentificarea eset procesul verificării persoanelor sau entităților pentru a vedea dacă sunt ceea ce pretind a fi. Este cel mai important dintre toate serviciile de securitate pentru că este baza controlului de acces, a permiselor și autorizațiilor, responsabilității execuției și a non-negării realizării
Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o tranzacție după ce aceasta s-a efectuat.
Prin confidențialitate se întelege că toate comunicațiile între părți sunt restrânse strict la părțile care participă la efectuarea tranzacției.
Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.
Confidențialitatea este în general asigurată prin criptare. Din punct de vedere al transmiterii, datele sunt codificate folosind un algoritm matematic, bazat pe valoarea unei anumite chei. Mesajul criptat nu este reasamblat în forma originală a datelor în orice mod. Din punct de vedere al receptorului, mesajul este decodificat în formatul original, folosind din nou un algoritm matematic și o cheie. Criptarea se poate face cu cheie publică sau cheie privată. Autentificarea, non-repudierea și integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale și certificate cu chei publice.
1.8. COMERȚUL ELECTRONIC – O NECESITATE
Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaționale determinate de necesitatea stocării si a transmiterii rapide a informațiilor cu cele mai mici costuri, a revoluționat comerțul global, comerțul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de comerț electronic a devenit sinonim cu creșterea profitului.
Comerțul Electronic este cheia competitivitații întreprinderilor în era informațională, asigurând:
accesul la noi segmente de piața (noi clienți);
creșterea vitezei de derulare a afacerilor;
o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale;
reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate etc;
simplificarea procedurilor;
creșterea competitivității.
Pe plan mondial, comerțul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile întreprinderilor aflate în competiția de a câstiga noi clienți și de a răspunde cât mai bine exigențelor acestora. În prezent, comerțul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor țărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia etc).
Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către țările puternic industrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce privește realizarea tranzacțiilor comerciale pe suport electronic, comerțul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerțului mondial.
Accesibilitatea tehnologiilor informaționale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum și relativa independență de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor țărilor mai puțin dezvoltate și agenților economici din aceste țări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.
1.9. TENDINȚA E-COMMERCE SPRE C-COMMERCE
Comerțul colaborativ (C-Commerce) este o strategie pentru stadiul următor al evoluției eBusiness.
Practicile c-commerce permit partenerilor de afaceri să creeze, conducă și folosească date într-un mediu distributiv pentru a proiecta, construi și sprijini produsele de-a lungul ciclului de viață, lucrând separat pentru ca apoi să-și împreune competențele într-un lanț valoric care formează întreprinderea virtuală.
Având în vedere intervalul de timp 1995-2005, principalele forțe pe piața comerțului colaborativ se concretizează în:
schimbul electronic de date (Electronic Data Interchange);
integrarea în cadrul întreprinderii a sistemelor de tip EDI & ERP (Enterprise Integration EDI & ERP);
schimbul de date referitoare la produse (Product Data Interchange);
practicile afacerii collaborative (Collaborative Business Practices);
dezvoltarea și distribuția produselor vis-à-vis de celelalte activități desfășurate în cadrul lanțului valoric (Product Development & Distribution via Value Chain);
acțiunile întreprinderii virtuale (Virtual Enterprise Operations).
Figura 1.9.1.
Evoluția principalelor forțe pe piața c-commerce
Modelele comerțului colaborativ (c-commerce) sunt:
• Comerțul colaborativ referitor la produs (Collaborative Product Commerce -CPC)
• Comerțul colaborativ referitor la planificare, previziune și aprovizionare (Collaborative Planning, Forecasting & Replenishment – CPFR). Comitetul CPFR este un grup de lucru care se compune din comercianți, fabricanți și furnizori de soluții tehnologice.
Cadrul strategic al comerțului colaborativ are în vedere cele două modele ale sale, și anume capabilitatea de a fii îndeplinite strategiile comerțului colaborativ referitor la produs (CPR), precum și cele ale comerțului colaborativ referitor la planificare, previziune și aprovizionare (CPFR).
Figura 1.9.2.
Cadrul strategiei comerțului colaborativ
1.10. CONCLUZII
Comerțul electronic conduce la obținerea de avantaje atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Este asigurată nu numai pătrunderea pe noi piețe, găsirea de noi clienți, ci și posibilitatea de a derula tranzacțiile comerciale mult mai repede, mai ușor și mai ieftin. Trecerea operațiunilor și practicilor comerciale, cum ar fi lansarea comenzilor, facturarea și asistența acordată clienților, spre sistemele bazate pe rețele de calculatoare poate reduce mult birocrația impusă, în special, de tranzacțiile firmă-la-firmă (business-to-business). Atunci când cea mai mare parte a informațiilor despre o firmă și produsele sale sunt în format electronic, personalul poate să se decidă mai mult nevoilor clienților și să acorde mai mult sprijin în utilizarea produselor, decât asupra întocmirii și transmiterii documentelor clasice, pe care le presupune operațiunea tradițională de vânzare-cumpărare.
Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic rămân problemele legate de securitate și încredere. Pe măsura creșterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare și criptare a datelor personale primesc o importanță din ce în ce mai mare și de succesul implementării lor depinde succesul comercianților de pe Web.
CAPITOLUL 2. CONSIDERAȚII PRIVIND PHP și MySQL
2.1. DATE GENERALE DESPRE APLICAȚIILE WEB
Aplicațiile Web sunt prezentul și viitorul în era Internetului. Indiferent de platforma utilizată Visual Basic sau COBOL, sau HTML și Java Script, ele nu fac decât să îmbunătățească cunoștințele.
Arhitectura de bază a aplicațiilor Web este una de tipul client-server. Programarea în rețea nu este numai o problemă a noii generații, ci această problemă a fost dezvoltată încă din anii `60-`70 când terminalele de calcul erau foarte rudimentare. Acestea nu aveau putere de procesare, munca realizându-se numai pe server, clientul conectându-se prin terminalul rudimentar la server, terminalul fiind doar o consolă între utilizator și server și întreaga muncă realizându-se pe server.
În aplicațiile Web clientul este un browser Web de tipul Internet Explorer sau Netscape Comunicator sau alți clienți Web, totul depinzând de aplicația care se dorește a se implementa.
Pentru aplicațiile ce se realizează în PHP cel mai bun client este browserul de Internet. Limbajul utilizat de browserele de Web este HTML, descris prin etichete. Însă majoritatea browserelor de Web acceptă și alte tipuri de limbaje cum ar fi Flash ShockWare, JavaScript, XML. Dezvoltatorii limbajului PHP au plecat de la premisa că trebuie creat astfel încât să poată fii redat în orice browser de Web; astfel PHP este o dezvoltare a HTML-ului, toate etichetele folosite în HTML rămânând valabile în PHP și prin aceasta el aducând un plus de dinamism paginii Web.
Serverul este principalul interpret al aplicației, pe el se desfășoară toate activitățile principale. O aplicație specială numită Web Server se ocupă de comunicarea cu browserul de Internet al clientul, dar care nu va merge fără un sistem de operare; astăzi pe piața sistemelor de operare se remarcă cele din clasa Microsoft, precum și sistemele având la bază sistemul UNIX cum ar fii LINUX și BSD. Limbajul PHP are însă avantajul simplității și al independenței de sistemul de operare.
Arhitectura unui sistem special dezvoltat pentru aplicații Web este prezentată în figura de mai jos:
Figura 2.1.1.
Arhitectura unui sistem dezvoltat pentru aplicații Web
Așa cum se poate observa din figură, serverul este principalul promotor al aplicației Web. Ca și server Web s-ar putea folosi și serverul Web din clasa MICROSOFT IIS (Internet Information Server), în partea de Middleware poate fi folosit interpretorul ASP produs de Microsoft, iar în locul bazei de date MySQL poate fi folosită orice altă bază de date: ORACLE SQL (de la Microsoft) INFORMIX sau orice alt server de baze de date.
2.2. LIMBAJUL PHP (HYPERTEXT PREPROCESSOR)
2.2.1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA LIMBAJULUI PHP
PHP (PHP: Hypertext Prepocessor), cunoscut în versiunile mai vechi și sub numele de PHP/FI (Personal Homepage/Form Interpreter), inițial a fost gândit a fi o simplă aplicație CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML și procesate de un program scris într-un limbaj Perl, script shell, executat pe server. În cazul interfeței CGI era necesară permisiunea de a rula programe pe server, ceea ce ducea la lacune în securitate și, în plus, la disocierea de documentul HTML a programului care procesa datele.
PHP reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fișierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (dBase, Informix, MySQL, mSQL, Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) și acces la sisteme hipermedia precum Hyperwave. De asemenea, PHP suportă încărcarea fișierelor de pe calculatorul client: upload (standard propus de E. Nebel și L. Masinter de la Xerox, descris în RFC 1867) și oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de Netscape).
La fel ca multe alte proiecte software, PHP s-a născut sub forma unui mic utilitar care trebuia să rezolve o problemă simplă și foarte particulară. Istoria PHP-ului începe la sfârșitul anului 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune ca proiect personal. Pentru ca să poată să urmărească cine i-a vizitat pagina, Rasmus a introdus în pagină un tag special și a scris în Perl un script CGI care să colecteze informații despre vizitatori, pe care apoi îi scria într-un jurnal (log). A botezat acest cod PHP (Personal Home Page) tools. Așadar, PHP-ul este făcut public în debutul anului 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools, fiind considerat un analizor simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse în cadrul documentelor HTML, permițând contorizarea accesului la paginile Web sau accesarea unei carți de oaspeți (guestbook). Mai apoi, în cadrul unui proiect „de serviciu”, a trebuit să realizeze o interfață între clienții de Web și o bază de date. A recurs la aceeași idee: taguri HTML proprii procesate de un script CGI (de data aceasta scris în C) care le înlocuia conținutul ce trebuia inserat în pagină. A numit acele taguri „Form Interpreters” (FI) deoarece rolul lor era de a prelua datele transmise prin formulare HTML și de a le transforma în variabile simbolice pe care le folosea apoi pentru interogarea bazei de date. Analizorul a fost rescris la mijlocul aceluiași an și denumit PHP/FI 2.0, unde FI era o altă aplicație scrisă de Rasmus Lenford, un interpreter de formulare HTML. Programul a fost corectat, dezvoltat și extins în regim open source, depășind cu mult scopul său inițial. Deși numele de PHP s-a păstrat, semnificația lui a devenit cu totul alta și anume Hypertext Preprocessor. A fost adăugat și suportul pentru bazele de date mSQL și astfel PHP/FI a început să aibă succes, fiind disponibil gratuit pe Web. Se estimează că la sfârșitul lui 1996 cel puțin 15 mii de site-uri Web utilizau PHP/FI, iar în anul 1997 numărul acestora era de 50 de mii.
Programatorii Zeev Suraski și Andi Gutmans rescriu analizorul PHP și noua aplicație formează nucleul versiunii PHP 3.0 care include o parte din vechile surse PHP/FI 2.0. Relativ recent, la începutul anului 2000, a fost facută publică versiunea PHP 4.0, utilizând puternicul motor de scriptare Zend și oferind suport nu numai pentru serverul Apache ci și pentru alte servere Web. De asemenea, PHP 4.0 oferă posibilitatea accesării documentelor XML via DOM.
Se estimează că numărul site-urilor care folosesc în prezent PHP este de peste un milion. Deja, pe Web, există o multitudine de aplicații și utilitare concepute în PHP, care se regăsesc grupate și în așa-numitul PEAR (PHP Extension and Add-on Repository).
2.2.2. CE ESTE PHP?
PHP este un limbaj de script care funcționează alături de un server Web.
Exemplu introductiv:
<html>
<head>
<title>Exemple</title>
</head>
<body>
<?php
echo "Script PHP!";
?>
</body>
</html>
Diferența față de alte limbaje precum Perl sau C este aceea că în loc de a scrie un program cu o multitudine de linii de comandă afișate în final într-o pagină HTML, se va scrie o pagină HTML cu codul inclus pentru a realiza o acțiune precisă. Codul PHP este inclus între tag-urile speciale de început și de sfârșit care permit utilizatorului să treacă din "modul HTML" în "modul PHP".
Față de alte limbaje script, precum Javascript, la PHP codul se execută pe server. Dacă pe serverul Web se află un script similar, clientul nu va primi decât rezultatul execuției scriptului, fără a avea nici o posibilitate de acces la codul care a produs rezultatul. Se poate astfel configura serverul de Web să prelucreze (analizeze) toate fișierele HTML ca fișiere PHP. Astfel nu există nici un mijloc de a distinge paginile care sunt produse dinamic de paginile statice.
2.2.3. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE – CE POATE FACE PHP?
Limbajul PHP posedă aceleași funcții ca alte limbaje permițând să se scrie scripturi CGI, să colecteze date și să genereze dinamic pagini Web sau să trimită și să primească cookies.
Marea calitate și cel mai mare avantaj al limbajului PHP este suportul cu un număr mare de baze de date. A realiza o pagină Web dinamică cu o bază de date este destul de simplu. Bazele de date suportate de către PHP sunt următoarele:
Tabel 2.2.1.
Baze de date suportate de PHP
Limbajul PHP are, de asemenea, suport pentru diverse servicii server utilizând protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 și HTTP.
Principiul de funcționare al limbajului PHP este următorul: având în vedere un fișier care se află într-un subdirector al serverului Web (pornind de la document root) și care poate fi accesat de un navigator Web la o anumită adresă, procesul este următorul: browserul trimite către serverul Web o cerere HTTP pentru fișierul cu extensia .php. Serverul știe că fișierul cerut conține cod PHP, așa că va lansa preprocesorul PHP, care va primi la intrare fișierul cu extensia .php. Preprocesorul va identifica secvențele PHP (cuprinse între marcajele <? și ?>) și le va interpreta. Tot ce nu este cod PHP este trimis spre ieșirea standard fără nici o prelucrare. Codul PHP poate scrie la rândul său în ieșirea standard (prin echo sau print). În fine, serverul Web interceptează ieșirea standard a preprocesorul și trimite totul către browserul care a cerut pagina (de fapt scriptul).
Există trei domenii principale unde sunt folosite scripturile PHP:
Scripturi ce rulează pe server. Acesta este cel mai tradițional și cel mai important pentru PHP. În acest caz este nevoie de: interpretorul PHP (CGI sau modul de server), un server de Web și un navigator de Web. E nevoie ca serverul de Web să fie pornit, cu o conexiune PHP instalată. Se poate accesa rezultatul programelor PHP cu un navigator prin intermediul serverului de Web.
Scripting la linia de comandă. Există posibilitatea ca PHP să ruleze fără a fi nevoie de server și de browser, ci doar de interpretorul PHP. Această metodă este ideală pentru scripturile ce se vor a fi executate, de regulă, folosind cron (task scheduler în Windows) sau sarcini simple de procesare a textelor.
Scrierea de aplicații ce rulează de partea clientului în mod grafic (GUI). Probabil că PHP nu este limbajul cel mai bun de a scrie aplicații cu ferestre pentru Windows sau alte sisteme de operare, dar apelând la niște facilități avansate a PHP-ului în aplicațiile ce rulează de partea clientului, se poate totuși folosi PHP-GTK pentru a scrie astfel de programe. De asemenea, există posibilitatea de a scrie aplicații ce rulează pe platforme diferite folosind această metodă. PHP-GTK este o extensie a PHP-ului, nedisponibilă în distribuția principală de PHP.
PHP poate fi folosit pe aproape toate marile sisteme de operare, incluzând Linux, multe variante de Unix (incluzând HP-UX, Solaris și OpenBSD), Microsoft Windows, Mac OS X, RISC OS, probabil și altele. PHP are, de asemenea, suport pentru majoritatea serverelor de Web din prezent. Acestea includ serverele Apache, Microsoft Internet Information Server, Personal Web Server, Netscape și iPlanet, serverul Oreillz Website Pro, Caudium, Xitami, OmniHTTPd, și multe altele. Pentru majoritatea serverelor PHP are un modul, iar pentru celelalte suportă standardul CGI, PHP putând să lucreze ca un procesor CGI.
Deci, PHP oferă libertatea de a alege un sistem de operare și un server de Web. Chiar mai mult, există posibilitatea de a alege programarea procedurală sau programarea orientată obiect, sau chiar ambele combinate. Cu toate acestea, nu orice facilitate a standardului POO este prezentă în versiunea curentă a PHP-ului, multe librării de cod și aplicații mari (incluzând și librăria PEAR) sunt scrise folosind doar cod POO.
PHP nu este limitat numai la rezultat HTML. Posibilitățile PHP-ului includ afișarea de imagine, fișiere PDF și chiar filmulețe Flash (folosind librăriile libswf și Ming) toate generate instant. Se poate, de asemenea, ca rezultatul să fie orice fișier text, cum ar fi XHTML sau orice alte fișiere XML. PHP poate genera automat aceste fișiere și să le salveze în sistemul de fișiere în loc să le afișeze, formând un cache de partea serverului pentru conținutul tău dinamic.
PHP are, de asemenea, suport pentru a conversa cu alte servicii folosind protocoale cum ar fi LDAP, IMAP, SNMP, NNTP, POP3, HTTP, COM (pe Windows) și multe altele. Pot fi deschise totodată socket-uri de rețea și interacțiuni între aproape toate limbajele de programare Web. Referitor la interconectare, PHP are suport pentru instanțierea obiectelor Java și utilizarea lor într-un mod transparent ca obiecte PHP.
2.3. PROGRAMAREA ORIENTATĂ-OBIECT ÎN PHP
2.3.1. ASPECTE GENERALE
Cu câțiva ani în urmă, în lumea companiilor producătoare de software și a programatorilor, a apărut o nouă abordare în elaborarea programelor și anume, programarea orientată pe obiecte.
Unii programatori au ajuns la concluzia că programarea procedurală – adică utilizarea strictă a funcțiilor – nu este cea mai potrivită. În acest context, unii cercetători au inițiat o nouă abordare în problematica programării care permite oricărui programator să conceapă coduri pe care să le folosească din diferite perspective.
Ideea din spatele programării orientate pe obiecte este folosirea secvențelor de cod din aplicații drept obiecte. Ce este, de fapt, un obiect? Este o structură complexă de variabile și funcții, care, o dată creată, poate fi utilizată în diferite ipostaze conceptuale. Descrierile obiectului (nume, descriere și identificator unic) poartă numele de proprietăți, iar acțiunile (a printa, a șterge, a salva) de metode. Într-o primă fază nu este necesar să se știe cum? funcționează proprietățile și metodele folosite, ci numai ce fac? acestea. Astfel, metodele și proprietățile abiectului respective se pot utilize într-un script fără prea mare efort.
Desigur, același lucru ar putea fi spus și despre o metodă procedurală bine proiectată. O colecție de funcții ar putea lucra la fel de eficient, dar folosind obiecte, nu numai că se pot folosi metodele și proprietățile specifice acestora chiar în interiorul scripturilor, ci se poate extinde funcționalitatea unei clase folosind conceptual de moștenire.
Programarea pe obiecte în limbajul PHP are și unele dezavantaje în ceea ce privește inexistența modalităților de desemnare a metodelor ca “private” și a destructorilor.
Programarea orientată pe obiecte față de programarea procedurală are o serie de avantaje, dar și dezavantaje.
Avantaje:
Se poate economisi timp folosind programarea orientată pe obiecte.
Porțiuni din cod pot fi folosite de multe ori în cadrul unui script.
Biblioteci extinse de clase disponibile gratis pe Web pot fi folosite în diferite scipturi.
Dezavantaje:
Este mai lentă decât programarea procedurală.
Sintaxa poate fi neclară la începutul programării.
Programarea Web nu uzează la multele avantaje ale codului orientat pe obiecte.
Poate fi prea complicată dacă se folosesc biblioteci mari de clase.
2.3.2. TEHNICI DE IMPLEMENTARE ALE PROGRAMĂRII OBIECTUALE
Limbajul PHP oferă implementarea unora dintre cele mai importante aspecte ale programării obiectuale: încapsularea datelor, moștenirea, polimorfismul. Astfel, PHP dă posibilitatea programatorului să exprime distincția dintre proprietățile generale și cele specifice ale obiectelor cu care lucrează.
2.3.2.1. ÎNCAPSULAREA
Încapsularea datelor reprezintă un mecanism de protecție a membrilor de tip dată, accesul la aceștia realizându-se exclusiv prin intermediul unor metode specifice și nu în mod direct. Acest lucru se realizează prin intermediul claselor, după cum se poate remarca în fragmentul de cod PHP de mai jos:
Datele-membru se definesc utilizând var, putând avea orice tip (întreg, tablou sau chiar obiect). Metodele se specifică prin declarații de funcții care prelucrează membrii clasei. Pentru a accesa datele clasei, metodele trebuie să se folosească de construcția $this->variabila, altfel variabila se consideră a fi locală în cadrul acelei metode.
Din păcate, membrii dată ai clasei pot fi accesați direct, neputându-i declara privați. La fel, metodele nu pot fi specificate private sau protejate, așa cum se întâmplă în C++. Astfel, PHP oferă doar suport pentru încapsulare, dar nu o poate impune.
2.3.2.2. MOȘTENIREA
Moștenirea reprezintă posibilitatea folosirii datelor sau metodelor definite în prealabil de o anumită clasă în cadrul unei clase derivate din prima. Relația de derivare se specifică prin cuvântul-cheie extends:
În PHP moștenirea multiplă nu este încă posibilă. De exemplu, nu se poate scrie cod de genul:
Se poate însă redefini o metodă în clasa derivată. În PHP 3, dacă se declară un membru-dată în clasa derivată având același nume ca un membru-dată al clasei de bază, atunci nu se mai poate accesa membrul-dată din clasa de bază, el fiind "ascuns" de membrul-dată al clasei derivate.
2.3.2.3. CONSTRUCTORI
PHP permite specificarea constructorilor, aceștia fiind metode cu același nume al clasei din care aparțin, fiind apelați automat atunci când se instanțiază un obiect al clasei respective. Un exemplu de constructor poate fi:
Constructorii și metodele, fiind funcții PHP obișnuite, pot avea specificate valori implicite pentru argumente (ca în C++):
Atunci când un obiect al unei clase derivate este creat, numai constructorul lui propriu va fi apelat, constructorul clasei de bază nefiind apelat implicit.
Dacă în PHP 3 constructorii puteau avea drept orice tip de parametrii, începând cu versiunea 4, tipurile permise pentru parametrii unui constructor sunt doar cele simple (întregi, șiruri de caractere), deci nu vor putea fi executate transmiteri de tablouri sau de obiecte.
Dacă o clasă derivată nu posedă propriul ei constructor, va fi apelat implicit constructorul clasei părinte.
Mecanismul obiectual în PHP nu permite declararea destructorilor și nici specificarea de clase abstracte (deși se pot imagina metode mai mult sau mai puțin sofisticate pentru a le simula).
2.3.2.4. SUPRAÎNCĂRCAREA
Supraîncărcarea (asocierea de semantici diferite unei aceleași funcții pe baza tipurilor parametrilor specificați) nu este suportată nici ea. Se pot însă supraîncărca constructorii, indirect, prin crearea de obiecte diferite în funcție de numărul de argumente specificate.
Se poate scrie:
2.3.2.5. POLIMORFISMUL
Polimorfismul reprezintă abilitatea unui obiect de a determina care metodă trebuie invocată pentru un obiect plasat ca argument în momentul rulării și acest lucru se realizează foarte ușor în limbaje interpretate precum PHP.
2.3.2.6. SERIALIZAREA
PHP nu suportă obiecte serializate (care își păstrează starea și funcționalitatea de-a lungul mai multor invocări ale aplicației, prin intermediul stocării într-un fișier/bază de date și încărcarea lor ulterioară). În PHP prin serializare (funcțiile serialize() și unserialize()) se vor salva numai membrii-dată, nu și metodele, însă se pot serializa tablouri asociative sau indexate, ceea ce reprezintă totuși un avantaj.
2.3.3. FOLOSIREA UTILITARULUI phpMyAdmin
Pentru utilizatorii sistemului de operare Windows este incomod să se tasteze toate comenzile și să descopere ulterior erorile de tipărire și de sintaxă. Se preferă o interfață grafică mai prietenoasă. Doi programatori au folosit PHP-ul pentru a crea o interfață Web pentru MySQL, numită phpMyAdmin, iar cel mai bun lucru este că ei au donat voluntar rezultatul muncii lor. Utilitarul phpMyAdmin cuprinde aproape toate funcțiile administrative ale serverului MySQL.
2.4. SITE-URI WEB DINAMICE AVÂND ÎN SPATE O BAZĂ DE DATE
Există două rațiuni importante care pot determina renunțarea la conținutul static al unui site Web: interacțiunea cu vizitatorul și mentenanța site-ului. Un site cu conținut dinamic permite interacțiunea cu utilizatorul. Acesta poate căuta, selecta și chiar personaliza informația pe care o dorește sau poate contribui la îmbogățirea cu conținut (sub formă de știri, impresii, articole) a acestuia. Însă, principalul avantaj al unui site Web dinamic rezidă în simplificarea procesului de mentenanță.
Întreținerea unui site al cărui conținut se modifică frecvent este unul din principalele aspecte de care trebuie ținut cont. Rareori se întâmplă într-o situație reală ca în cadrul bugetului inițial, alocat pentru dezvoltarea unui site Web să fie avute în vedere și cheltuielile ulterioare pentru întreținerea și actualizarea conținutului. Dacă tehnologia aleasă nu va fi suficient de simplă pentru a fi stăpânită de cei care o vor utiliza efectiv, finalul nu poate fi decât un eșec răsunător. Același lucru este valabil și pentru interfața de administrare/actualizare a produselor prezentate în pagină. Mai mult, interfața trebuie să fie apropiată, prietenoasă cu cel ce o folosește și în același timp inteligentă – să nu-i permită să introducă date eronate – altfel spus să facă anumite verificări și validări de date funcție de semnificație. De exemplu, prețul pentru un produs trebuie să fie un număr real, reprezentat cu două cifre zecimale și care nu poate depăși ca valoare un număr prestabilit.
Ca și probleme specifice unei baze de date, o bază de date se vrea a fi accesată via Web și chiar actualizată și administrată via Web – deși acest aspect este opțional. Opțional și totuși dependent de: cerințele de business, de gradul de securizare necesar și de opțiunile concrete de găzduire Web avute la dispoziție. De îndată ce o informație (imagine, articol, știre) este adăugată în baza de date, informația aceasta se propagă (și publică) pe site-ul Web, fără să fie nevoie ca cineva să editeze vreo pagină Web (statică). Mai exact este vorba de faptul că informația despre un anumit produs devine disponibilă pe Web doar atunci când ea este cerută explicit. Adică pagina Web conținând informațiile despre produsul care interesează este generată pe loc, la cerere, pe baza informațiilor din baza de date și solicitării utilizatorului. Acesta este un avantaj important mai ales în cazul existenței unui catalog cu câteva mii de produse pe Web (ofertă mare), compus din pagini Web statice (HTML) create manual pentru fiecare produs în parte. Ce-ar însemna actualizarea prețului pentru 200 dintre produse într-o astfel de situație?
Un site dinamic, generat dintr-o bază de date, are două părți componente:
interfața (front-end, partea cu care intră în contact utilizatorul – sau partea client) compusă din paginile ce conțin instrucțiunile pentru selectarea și afișarea informațiilor din baza de date;
back-end (partea de aplicație ce rezidă pe server) reprezentată de regulă prin baza de date ce conține toate informațiile accesibile pe site.
Trebuie reținut faptul că un set de pagini dinamice gândite pentru a rezolva o anumită problemă de informare se numește, în limbaj informatic, aplicație Web. Altfel spus, realizarea unui site Web este sinonimă cu programarea unei aplicații Web, adică:
proiectarea și implementarea bazei de date care conține informațiile despre produse și
generarea dinamică a paginilor Web utilizând un limbaj de programare specializat (pe scripting server-side).
2.5. PHP ȘI MYSQL
Multe site-uri importante din întreaga lume utilizează astăzi aproape exclusiv tehnologia bazată pe cele două produse. MySQL este folosit ca server de baze de date pentru a stoca datele, iar PHP ca limbaj utilizat pentru programarea paginilor Web dinamice ale site-ului.
2.5.1. DE CE PHP?
PHP este considerat a fi cel mai popular limbaj de scripting folosit pentru crearea de pagini Web dinamice. PHP poate fi folosit pentru a scrie programe stocate pe server, programe ce accesează baze de date și este similar cu alte limbaje ca: ASP (Active Server Pages, tehnologie Microsoft), JSP (Java Server Pages) sau Macromedia ColdFusion.
PHP se pretează cel mai bine pentru dezvoltările Web, putând fi înglobat în codul HTML. Alte caracteristici apreciate la PHP sunt: este ușor de învățat, eficient, sigur (securizat), productiv la programare (codare), iar aplicațiile PHP sunt ușor de configurat pentru exploatare (deploy). Aceste caracteristici au condus la faptul că peste 9 milioane de site-uri Web folosesc PHP, reprezentând 24% din site-urile Internet (e o statistică mai veche, dar sugestivă). Și asta în special datorită faptului că PHP asigură timpi de răspuns competitivi la rularea aplicațiilor Web, asigurând în același timp securitatea informațiilor și transparența față de utilizator.
PHP a fost construit de la bun început având în minte integrarea funcțiilor necesare pentru utilizarea și manipularea bazelor de date, în particular pentru MySQL. Înglobarea codului PHP în paginile HTML a contribuit decisiv la impunerea PHP, în principal datorită rapidității cu care pot fi astfel codificate paginile Web. O tehnică extrem de importantă pentru programatorii Web este separarea codului sursă de date, fără a se influența reciproc. PHP folosește tag-ul <?php?> pentru a indica că “în interior se află cod PHP”. Datorită faptului că PHP înglobează intern o serie de operații care tratează operații de cerere și servire de pagini Web, limbajul este considerat mai sigur decât Perl, de exemplu.
PHP este mai ușor de învățat decât C, Phyton, Java sau majoritatea celorlalte limbaje de programare. Accesarea variabilelor unui formular Web în PHP este directă și ușoară, în timp ce Perl sau alte limbaje necesită cunoașterea de detalii privitoare la formatul antetului HTTP și utilizarea unei biblioteci CGI.
PHP minimizează supraîncărcarea, având ca efect execuția rapidă a scripturilor PHP, mai rapid chiar decât scripturile CGI scrise în Perl, considerate mult timp cea mai rapidă soluție. O serie de teste efectuate de specialiști și diverse publicații specializate au confirmat supremația PHP, în ceea ce privește viteza de execuție și timpii buni de răspuns oferiți de PHP.
PHP este considerat a fi mai consistent și mai modular decât limbajele competitoare pe zona programării Web. Resursele de scripturi open-source PHP, disponibile on-line, sunt printre cele mai variate și numeroase. Iar PHP, la rândul său, este open-source. Asta înseamnă că codul său sursă este disponibil gratuit și nu este proprietar. Programatori din lumea întreagă alocă timp permanent pentru a-i aduce îmbunătățiri și pentru a elimina din bug-urile sale.
2.5.2. DE CE MYSQL?
MySQL și-a câștigat popularitatea tocmai datorită numărului mare de aplicații Web care îl utilizează. MySQL este apreciat pentru viteza asigurată (timpul scurt de răspuns oferit de server), faptul că este ușor de învățat și utilizat, este disponibil pe principalele platforme Linux, Windows, dar mai ales pentru că este disponibil gratuit (licență GNU GPL). Și asta cu toate că MySQL există și ca produs comercial, pentru cei care nu doresc să fie constrânși la restricțiile impuse de licența GPL.
Unii programatori nu consideră că MySQL este cu adevărat un server de baze de date (SQL). Argumentele principale ale acestora sunt legate de faptul că din implementarea motorului serverului MySQL lipsesc câteva mecanisme menite a asigura consistența și integritatea datelor (integritatea referințelor, chei străine etc), fapt ce explică performanțele acestuia – o serie de verificări pe care serverul nu le mai face! Verificări care sunt vitale pentru asigurarea consistenței datelor.
Cu toate acestea, dinamica evoluției MySQL, integrarea suportului tranzacțional în MySQL și alte semnale de la cei care îl folosesc efectiv, fac ca MySQL să câștige în continuare în popularitate.
2.6. SERVERUL DE BAZE DE DATE MySQL
Unul din cele mai noi sisteme de gestiune a bazelor de date este MySQL, un sistem client/server de gestiune a bazelor de date relaționale originar din Scandinavia. MySQL include un server SQL, programe client pentru accesul la server, instrumente administrative și o interfață de programare pentru scrierea programelor. De asemenea, MySQL poate fi folosit în mod batch, plasând interogările într-un fișier care apoi este executat.
2.6.1. AVANTAJE MySQL
MySQL este un produs software foarte atractiv în comunitatea producătorilor de aplicații. Are facilități pe care mulți utilizatori le apreciază pentru că nu necesită foarte multe resurse, este forte rapid și este ușor de învățat, comparativ cu alte pachete, cum ar fi Oracle sau Sybase.
Viteza. Programatorii pretind că MySQL este cel mai rapid sistem de baze de date care poate fi utilizat.
Ușurința în utilizare. MySQL este un sistem de baze de date cu performanțe ridicate, dar relativ simplu, a cărui configurare și administrare sunt mult mai simple decât în cazul sistemelor mai mari.
Cost. MySQL este gratuit pentru majoritatea utilizărilor interne.
Suport pentru limbaje de interogare. MySQL integrează SQL, limbajul preferat al tuturor sistemelor moderne de baze de date.
Caracteristici. La server se pot conecta mai mulți clienți simultan, care pot folosi mai multe baze de date concomitent. Este disponibilă o varietate de interfețe de programare pentru limbaje precum C, Perl, Java, PHP.
Conectivitate și securitate. MySQL poate fi folosit integral în rețele, iar bazele de date sunt accesibile de oriunde din Internet, deci se pot partaja datele cu oricine și oriunde. MySQL are controlul accesului, astfel încât persoanele care nu au dreptul să citească datele introduse, nu vor avea această posibilitate.
Portabilitate. MySQL rulează atât pe sisteme de operare UNIX, cât și pe Windows, pe echipamente de calcul pornind de la calculatoare de birou până la servere cu performanșe ridicate.
Distribuție liberă. MySQL este ușor de obținut, pentru aceasta folosind browserul de Web. Dacă o componentă nu asigură un mod de funcționare corespunzător, acesta poate fi modificat relativ ușor.
Tranzacțiile. În cadrul bazelor de date relaționale actualizările pot fi făcute concomitent în mai multe tabele. În unele cazuri, tabelele pot fi actualizate printr-o serie de instrucțiuni ce inserează datele acolo unde trebuie.
În general, tranzacțiile sunt caracterizate de o serie de proprietăți, dintre care sunt fundamentale și sunt cunoscute sub numele de proprietăți ACID, denumirea provenind din combinația primei litere a fiecăreia dintre ele.
Atomicitatea: Reprezintă proprietatea „totul sau nimic”. O tranzacție, chiar dacă este un grup de acțiuni, trebuie să se comporte ca o unitate indivizibilă, care ori este efectuată în întregime, ori nu este efectuată deloc.
Consistența: O tranzacție trebuie să transforme baza de date dintr-o stare consistentă în altă stare consistentă.
Izolarea: Fiecare tranzacție trebuie să fie executată independentă de celelalte tranzacții și nu contează câte sunt în execuție în momentul respectiv într-o bază de date. Cu alte cuvinte, efectele parțiale ale unor tranzacții incomplete nu trebuie să fie vizibile pentru alte tranzacții.
Durabilitatea: Efectele unei tranzacții încheiate cu succes sunt înregistrate definitiv în baza de date și nu trebuie să fie pierdute din cauza unei blocări ulterioare a serverului.
Dacă serverul bazei de date se blochează din anumite motive în mijlocul tranzacției, imediat după ce serverul a fost restartat, acesta este capabil să asigure automat tranzacții complete, reflectate în mod corect în baza de date. Baza de date nu arată schimbările tranzacțiilor care erau în desfășurare în momentul în care serverul s-a blocat.
Tranzacțiile se desfășoară atât în utilizarea bazelor de date de către un utilizator, cât și de mai mulți utilizatori, în forme și la dimensiuni corespunzătoare.
2.6.2. DEZAVANTAJE MySQL
Sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL și-a dobândit rapiditatea datorită eliminării unor trăsături caracteristice altor sisteme de baze de date, acest fapt împiedicând pe unii utilizatori să adopte MySQL pentru aplicațiile lor.
2.6.2.1. INTEGRITATEA REFERENȚIALĂ
O cheie străină este o coloană care face referire la cheia primară a unei alte tabele, cu scopul de a menține o relație. Totuși, în MySQL cheile străine nu au importanța pe care o au în celelalte sisteme de baze de date. În pachete cum ar fi Oracle, Sybase, PostgreSQL pot fi create tabele în care se definesc explicit cheile străine. Astfel, dacă sistemul de baze de date știe că este o relație între două tabele, va putea verifica dacă valoarea care a fost inserată în câmpul cheie străină exstă în tabele de referință. Dacă nu există, sistemul de baze de date va împiedica inserarea. Acest aspect este cunoscut sub numele de integritate referențială. Pentru a obține același lucru în MySQL, poiectantul aplicației trebuie să adauge câțiva pași suplimentari, înainte de a insera sau actualiza înregistrările.
Realizatorii MySQL argumentează că integritatea referențială nu este necesară și că includerea ei ar misșora viteza de lucru în MySQL. Mai departe, ei argumentează că este responsabilitatea aplicației care interacționează cu baza de date să asigure introducerea corectă a datelor.
2.6.2.2. PROCEDURILE STOCATE
O procedură stocată este un set de comenzi SQL care pot fi compilate și stocate pe server. Sistemele de baze de date mai permit inserarea în cadrul bazei de date a unor astfel de proceduri. Există câteva avantaje cheie în folosirea procedurilor. În primul rând, se reduce cantitatea de cod necesar într-o aplicație de nivel mediu.
Dacă MySQL ar fi acceptat procedurile stocate, printr-o singură PHP s-ar putea interoga baza de date, s-ar efectua modificări asupra unor șiruri de caractere și s-ar returna o valoare.
Un alt avantaj major vine din faptul că se lucrează într-un mediu în care aplicațiile finale, care accesează baza de date pot fi scrise în diferite limbaje (Visual C++, limbaje WEB). Ar fi mult mai ușor dacă s-ar putea scrie proceduri stocate în cadrul bazei de date care să fie apelate din aplicații scrise în diverse limbaje.
2.7. CONCLUZII
În general, bazele de date asigură toate instrumentele necesare utilizării lor în medii de afaceri, cercetare, învățământ sau, mai recent, în operarea motoarelor de căutare pe Internet. În plus, prin Internet bazele de date pot fi accesate pe Web, lucru care a determinat firmele producătoare de software să creeze produse care să utilizeze avantajele noii tehnologii.
MySQL a fost creat de compania suedeză TcX, în anul 1996 și este relativ nou venit în domeniul bazelor de date. De asemenea, acest sistem de gestiune a bazelor de date este distribuit gratuit sau la un preț scăzut și rulează pe calculatoare personale sub sisteme de operare comerciale.
MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date relaționale de pe piața software, care poate manipula baze de date de mari dimensiuni, cu milioane de înregistrări.
PHP este un limbaj de scripting pentru dezvoltarea aplicațiilor Web, deosebit de comod atât pentru începători, cât și pentru cei care au experiență în programare. De asemenea, limbajul PHP permite furnizarea unui conținut Web dinamic și poate folosi site-uri Web frecvent actualizate care utilizează cantități mari de date. Limbajul permite accesul la fișiere, baze de date și alte resurse inaccesibile altor limbaje de scripting.
Modul de utilizare a limbajelor PHP și MySQL este important pentru a reflecta capabilitatea acestora de a genera pagini Web dinamice create din rezultatele interogărilor aplicate bazelor de date.
CAPITOLUL 3. SOLUȚIE E-COMMERCE BAZATĂ PE PHP și MySQL
Soluția de comerț electronic bazată pe PHP și MySQL este un exemplu de librărie on-line.
Soluția e-commerce permite vizitatorilor să cumpere cărți, la fel ca într-un magazin real. Aceștia vor putea să se plimbe prin spațiul virtual, să vadă copertele cărților, să își pună fiecare carte într-un coș de cumpărături și la sfârșit să se ducă la casă pentru a plăti. Fiecare carte este însoțită și de o scurtă descriere. Cărțile sunt aranjate după domeniul căruia îi aparțin pentru a le putea localiza mai ușor.
Cerințele impun ca aplicația să fie o aplicație de tip Web, cu interfață HTML. De asemenea, aplicația are nevoie de o bază de date pentru a stoca informațiile, un nivel de mijloc (serverul Web și scripturile ce rulează pe el) pentru a procesa cererile transmise de browser. Acest nivel de mijloc este responsabil de obținerea de date de la serverul de baze de date, procesarea lor și trimiterea înapoi către browserul client.
În implementarea aplicației s-a folosit:
MySQL, pentru stocarea informațiilor;
PHP pentru nivelul de mijloc (scripturi server);
Server Apache.
STRUCTURA BAZEI DE DATE
Schema bazei de date dbVirtualStore pentru aplicație va conține următoarele tabele:
categorii – se referă la domeniile în care se încadrează cartea, fiecare categorie având atribuită un ID
clienți – conține o evidență a clienților care se înregistrează prin user și parolă
cumpărături – evidențiază ce carte a fost cumpărată de un anumit client
produse – sunt descrise toate cărțile din stoc prin preț, categoria din care fac parte, autori
user – este tabela administratorului în care acesta poate sa adauge sau să șteargă înregistrări
Structura tabelei categorii.frm:
Structura tabelei produse.frm:
PAGINILE WEB REALIZATE
Pagina principală (index.php) – ”Librăria on-line”
Pagina comandă.php – dă posibilitatea unui client să cumpere o anumită carte, să facă o comandă.
Pagina store.php/categoria=1 – conține cărțile de cultură generală ce pot fi cumpărate prin intermediului site-ului Web.
Pagina store.php/categoria=3 – conține cărțile din domeniul informaticii ce pot fi achiziționate on-line.
Pagina logare.php – permite unui client deja existent în baza de date să se autentifice.
Pagina client_nou.php – permite înregistrarea unui client nou în situația în care acesta dorește achiziționarea unui produs.
Pagina produse.php – permite administratorului să adauge noi produse în baza de date, respectiv să șteargă anumite produse din baza de date.
Pagina categorii.php – permite administratorului să introducă, respectiv să șteargă anumite categorii de cărți.
Pagina căutare.php – afișează rezultatul căutării după un anumit nume de autor sau titlu de carte. În figura următoare este captat rezultatul căutării după numele de autor „Asimov”.
Pagina cosProduse.php – afișează denumirea cărților cumpărate și suma totală a acestora în vederea efectuării plății de către client.
BIBLIOGRAFIE
Atodiresei Anca, Marin Gheorghe, Cață Marian – Limbajele PHP și MySQL. Programare Web sub Windows, Editura Tribuna Economică, București 2002
Meșniță Gabriela – Introducere în afaceri electronice, Editura Junimea, Iași, 2002
NetReport 122/2002
Ph.D, Rod Heisterberg – C-Commerce: Strategies, Architectures, & Implementation Roadmaps, ,
Sabin Buraga (coord.) – Aplicații Web la cheie, Editura Polirom, , 2003
WORKSHOP Informatică Economică și Societatea Informațională, Timișoara, 2002
www.afaceri-online.net/comert-electronic-romania.htm
www.business-online.ro/VersiuneaRomana/Discutii1.html
www.afaceri.net/articole/Comert_electronic/E-comertul_incotro.htm
www,accentnet.ro/ecommerce/avantaje.htm
tpd.traderom.ro/Ro/Cd/noupag/e-commerce/avantajele.htm
www-3.ibm.com/e-business
www.agora.ro/serii/progr_web/php_oop_xml.shtml
www.agora.ro/pcrep/pcrep 95/041.shtml
concorde.utcluj.ro/old course/cci/Comert%20electronic.htm
www.concorde.utcluj.ro/courses/PHP&MySQL/documentatie/intro1.htm
http://www.php.net/manual/en/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Solutii E Commerce Bazate pe Php Si Mysql (ID: 150633)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.