Soţiei şi copiilor mei [308008]
[anonimizat]: prof.univ.dr.ing…………………………….
Referenți științifici: prof.univ.dr. ………………………..
prof.univ.dr.ing. ………………………….
conf.univ.dr.ing. ………………………….
Ziua susținerii tezei: …………………………..
Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt:
1. Automatică 9. Inginerie Mecanică
2. Chimie 10. Știința Calculatoarelor
3. Energetică 11. Știința și Ingineria Materialelor
4. Ingineria Chimică 12. Ingineria sistemelor
5. Inginerie Civilă 13. Inginerie energetică
6. Inginerie Electrică 14. Calculatoare și tehnologia informației
7. Inginerie Electronică și Telecomunicații 15. Ingineria materialelor
8. Inginerie Industrială 16. Inginerie și Management
Universitatea Politehnica Timișoara a [anonimizat] a universității. [anonimizat] H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susținute în universitate începând cu 1 octombrie 2006.
Copyright © [anonimizat], 2013
Această publicație este supusă prevederilor legii dreptului de autor. [anonimizat], traducerea, tipărirea, [anonimizat], radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu respectarea prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare și permisiunea pentru utilizare obținută în scris din partea Universității Politehnica Timișoara. Toate încălcările acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.
România, 300159 Timișoara, Bd. Republicii 9,
Tel./fax 0256 403823
e-mail: [anonimizat]
Cuvânt înainte
Teza de doctorat a fost elaborată pe parcursul activității mele în cadrul Departamentului de Hidrotehnică al Universității Politehnica Timișoara.
Mulțumiri deosebite se cuvin conducătorului de doctorat prof.dr.ing. Man Teodor Eugen.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Timișoara, [anonimizat].
[anonimizat], acronime…………………………………………………………………..1
Lista de tabele…………………………………………………………………………………..2
Lista de figuri……………………………………………………………………………………5
1. Introducere…………………………………………………………………………………8
1.1. Prezentare generală
1.2. Situația sectorului de irigații în România
1.3. Necesitatea și oportunitatea cercetării
1.4. Obiectivele tezei
2. Metode de irigație……………………………………………………………………….25
2.1. Irigația de suprafață
2.1.1. Irigația prin submersie
2.1.2. Irigația prin brazde
2.1.3. Irigația prin fâșii
2.2. Irigația prin aspersiune
2.3. Irigația prin picurare
2.4. Subirigația
3. Echipamente moderne pentru lucrări de irigații……………………………….53
3.1. Instalații de irigat prin aspersiune
3.1.1. Instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun
3.1.2. Instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central
3.1.3. Instalații de irigat prin aspersiune cu cu deplasare liniară
3.2. Instalații de irigat prin picurare
3.2.1. Instalații de irigat prin picurare cu picurători
3.2.2. Instalații de irigat cu microaspersoare
3.2.3. Instalații de irigat subterane
4. Managementul exploatării și întreținerii amenajărilor de irigații în Regiunea Vest………………………………………………………………………………..96
4.1. Prezentarea generală a regiunii Vest
4.1.1. Relieful
4.1.2. Clima
4.1.3. Hidrografia
4.1.4. Resursele de apă de suprafață și subterane
4.1.5. Biodiversitatea
4.1.6. Solul
4.1.7. Resursele naturale
4.1.8. Caracteristicile socio-economice ale regiunii Vest
4.1.9. Prezentarea județelor componente ale regiunii Vest
4.1.9.1. Județul Arad
4.1.9.2. Județul Caraș-Severin
4.1.9.3. Județul Hunedoara
4.1.9.4. Județul Timiș
4.2. Structura Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF)
4.3. Situația amenajărilor de irigații existente în regiunea Vest
4.4. Prezentarea caracteristicilor principalele amenajări de irigații în regiunea Vest
4.4.1. Amenajarea de irigații Șag-Topolovăț
4.4.2. Amenajarea de irigații Beregsău
4.4.3. Amenajarea de irigații Periam
4.4.4. Amenajarea de irigații Semlac – Pereg
4.4.5. Amenajarea de irigații Fântanele – Șagu
4.4.6. Amenajarea de irigații Păuliș – Matca
4.4.7. Amenajarea de irigații Mureșel – Ier
4.4.8. Amenajarea de irigații Ostrov – Clopotiva – Hațeg
4.4.9. Amenajarea de irigații Simeria – Băcia
4.4.10. Amenajarea de irigații Geoagiu
4.5 Stadiul funcționalității amenajărilor de irigații în regiunea Vest
4.5.1. Statistici privind lucrările de irigații în regiunea Vest
4.5.2. Perspectiva finanțării pentru reabilitarea și modernizarea amenajărilor de irigații în regiunea Vest
5. Studiu de caz: Studiul uniformității aplicării irigației și al calității apei pentru irigații în cadrul unei amenajari locale de irigații în Regiunea Vest……………………………………………………………………………………………133
5.1. Prezentare generală
5.2. Calculul necesarului de apă
5.3. Caracteristicile echipamentelor de irigat
5.4. Studiul uniformității aplicării irigației
5.5. Studiul calității apei pentru irigat
5.6. Propuneri și soluții de modernizare în exploatare
6. Studiu privind stadiului actual al amenajărilor locale de irigații în Regiunea Vest………………………………………………………………………………170
6.1. Amenajare locală de irigații cu pivoți centrali în Sistemul de desecare Mureșan, localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș
6.2. Amenajare locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea Birda, județul Timiș
6.3. Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Cenei, județul Timiș
6.4. Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatea Otelec, județul Timiș
6.5. Amenajare locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț, localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timiș
6.6. Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatățile Otelec și Giulvăz, județul Timiș
6.7. Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Uivar, județul Timiș
6.8. Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda, localitatea Voiteg, județul Timiș
7. Concluzii și contribuții personale………………………………………………….191
Bibliografie…………………………………………………………………………………….150
Index…………………………………………………………………………………………..150
NOTAȚII, ABREVIERI, ACRONIME
ADR – Agenția pentru Dezvoltare Regională
AFIR – Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale
ANIF – Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare
APT – Agregat de Pompare Termic
CA – Canale de aducțiune
CD – Canale de distribuție
CPA – Canale principale de aducțiune
DI – Domeniul de intervenție
FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FOIF – Federații de Organizații de Îmbunătățiri Funciare
FOIF – Federații de Organizații de Îmbunătățiri Funciare
FOUAI – Federații de Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații
INCDIF – Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare
INS – Institutul Național de Statistică
ISPIF – Institutul pentru Studii și Proiecte de Îmbunătățiri Funciare
MADR – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OIF – Organizații de Îmbunătățiri Funciare
OUAI – Organizația Utilizatorilor de Apă pentru Irigații
PNDR – Programul Național de Dezvoltare Rurală
PNRIPIR – Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România
SNIF – Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare
SPB – Stație de pompare de bază
SRP – Stație de repompare
UD – Unitate de Desecare
UE – Uniunea Europeană
LISTA DE TABELE
Tabel 1 Situația suprafețelor irigate la nivel mondial în 2014
Tabel 2 Situația suprafețelor irigate prin aspersiune și picurare în țările dezvoltate
Tabel 3 Centralizatorul suprafețelor în procente din totalul culturilor irigate pe regiune
Tabel 4 Centralizatorul ratei cerinței de apă și compararea cu resursele de apă
Tabel 5 Situația amenajărilor de irigații în România
Tabel 6 Suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații în anul 2015
Tabel 7 Situația suprafețelor pe care s-au aplicat udări în anul 2016
Tabel 8 Suprafata terenurilor amenajate cu lucrari de irigatii pe regiuni de dezvoltare
Tabel 9 Suprafața agricolă efectiv irigată, cu cel puțin o udare, pe regiuni de dezvoltare
Tabel 10 Structura finanțării și alocările bugetare prin PNRIPIR
Tabel 11 Situația constituirii OIF si FOIF la nivelul anului 2018
Tabel 12 Situația proiectelor finanțate prin Submăsura 4.3 până la 03.01.2019
Tabel 13 Valorile maxime aproximate pentru lățimea unui bazin sau terase
Tabel 14 Suprafețele maxime sugerate pentru diferite tipuri de sol și debite
Tabel 15 Caracteristici constructive ale fâșiilor în funcție de tipul de sol
Tabel 16 Specificații tehnice instalație de irigat cu tambur și furtun marca Bauer
Tabel 17 Dimensiuni instalație de irigat cu tambur și furtun marca Bauer
Tabel 18 Specificații tehnice aspersor Bauer Ultra 202
Tabel 19 Specificații tehnice rampă de udare marca Bauer
Tabel 20 Specificații tehnice ale instalației de irigat tip pivot central
Tabel 21 Specificații tehnice ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Tabel 22 Specificații tehnice picurătoare Uniram și Dripnet
Tabel 23 Specificații tehnice ale microaspersorului Supernet
Tabel 24 Suprafețe amenajate în inventarul ANIF în regiunea Vest
Tabel 25 Stadiul funcționalității amenajărilor predate către OUAI
Tabel 26 Suprafața totală amenajată cu lucrări de irigații în regiunea Vest
Tabel 27 Suprafața totală irigată cu cel puțin o udare regiunea Vest
Tabel 28 Precipitații anuale în perimetrul studiat
Tabel 29 Ploile torențiale căzute în zona Aranca
Tabel 30 Precipitațiilor maxime în 24 de ore
Tabel 31 Temperaturile înregistrate în perioada 1980-2012
Tabel 32 Indicele de seceta De Martonne
Tabel 33 Excesul de apă mediu lunar
Tabel 34 Asigurări de calcul pentru precipitații
Tabel 35 Norma de irigație și schema de udare în perimetrul studiat
Tabel 36 Caracteristici principale ale instalației de irigat tip pivot central
Tabel 37 Caracteristici hidraulice ale instalației de irigat tip pivot central
Tabel 38 Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă a instalației pivot central
Tabel 39 Caracteristicile principale ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Tabel 40 Caracteristicile hidraulice ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Tabel 41 Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă a instalației liniare
Tabel 42 Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat tip pivot fix
Tabel 43 Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat cu deplasare liniară
Tabel 44 Rezultatele obținute prin metoda Cristiansen la instalația pivot central
Tabel 45 Rezultatele obținute prin metoda Cristiansen la instalația liniară
Tabel 46 Rezultatele obținute prin metoda Pearson la instalația pivot central
Tabel 47 Rezultatele obținute prin metoda Pearson la instalația liniară
Tabel 48 Rezultatele obținute prin metoda udării în câmp la instalația pivot central
Tabel 49 Rezultatele obținute prin metoda udării în câmp la instalația liniară
Tabel 50 Centralizator rezultate pentru instalația de irigat tip pivot central
Tabel 51 Centralizator rezultate pentru instalația de irigat cu deplasare liniară
Tabel 52 Parametrii chimici, fizici și biologici
Tabel 53 Limite de toleranță Boron pentru culturile agricole
Tabel 54 Clasificarea apei în funcție de salinitate
Tabel 55 Probleme potențiale pentru infiltrarea sodiului aflat în apa pentru irigații
Tabel 56 Fișa datelor de analiză chimică a apei
Tabel 57 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul Mureșan
Tabel 58 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul Mureșan
Tabel 59 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Tabel 60 Structura amenajării locale de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Tabel 61 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Tabel 62 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul Răuți – Sânmihaiul German
Tabel 63 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul Răuți – Sânmihaiul German
Tabel 64 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț
Tabel 65 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț
Tabel 66 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț
Tabel 67 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț
Tabel 68 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț (Otelec și Giulvăz)
Tabel 69 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț (Otelec și Giulvăz)
Tabel 70 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German (Uivar)
Tabel 71 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German (Uivar)
Tabel 72 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda (Voiteg)
Tabel 73 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda (Voiteg)
LISTA DE FIGURI
Figura 1 Suprafața amenajată la nivel global în anul 2015
Figura 2 Resursele de apă disponibile și rata de refacere
Figura 3 Amenajări pentru irigații în România – 1976
Figura 4 Suprafața irigată prezentată procentual față de suprafața total amenajată
Figura 5 Suprafețe amenajate pentru irigații (verde) și suprafețe cu potențial irigabil (galben) în România
Figura 6 Stadiul constituirii Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare – 2018
Figura 7 Cultură irigată prin submersie
Figura 8 Irigarea prin submersie pe terase
Figura 9 Digulețe permanente și temporare
Figura 10 Metoda directă de irigare
Figura 11 Metoda cascadă de irigare
Figura 12 Modelul ideal de udare
Figura 13 Modelele slabe de udare – Condiții naturale nefavorabile
Figura 14 Modelele slabe de udare – Nivelarea deficitară
Figura 15 Modelele slabe de udare – Management defectuos
Figura 16 Irigația prin brazde
Figura 17 Cultură irigată prin brazde
Figura 18 Schema de amenajare zig-zag utilizată pentru irigația prin brazde la pomi A) terenuri cu o pantă moderată (0,5-1,5%); B) terenuri cu o pantă mică (<0,5%)
Figura 19 Lungimea câmpului și lungimea brazdei
Figura 20 Forma brazdelor: A) adâncă în soluri nisipoase; B) largă în soluri argiloase
Figura 21 Brazde cu creste duble
Figura 22 Schema de irigație pe brazde alternative
Figura 23 Zona de umectare funcție de tipurile de sol: A) nisip; B) lut; C) argilă
Figura 24 Model ideal de umectare prin irigația pe brazdă
Figura 25 Distanța neuniformă sau prea largă între brazde
Figura 26 Efectele debitului insuficient
Figura 27 Efectele debitului insuficient
Figura 28 Metode de plantare: A) pentru zone cu exces de umiditate; B) pentru zone secetoase; C) pentru zone cu terenuri sărăturate
Figura 29 Irigația prin fâșii
Figura 30 Model de curgere deficitar datorat nivelării slabe a terenului
Figura 31 Model de curgere deficitar datorat percolării de adâncime
Figura 32 Model de curgere deficitar datorat de scurgerea de suprafață
Figura 33 Sistem de irigație prin aspersiune folosind aripi de udare laterale cu mutare manuală
Figura 34 Model de funcționare și irigație a unui singur aspersor – vedere în plan și secțiune
Figura 35 Model de funcționare și irigație mai multe aspersoare – vedere în plan și secțiune
Figura 36 Sistem de irigații prin picurare (localizat) pentru pomi
Figura 37 Componentele unui sistem de irigatii prin picurare cu diferitele metode de aplicare a irigației
Figura 38 Model de umectare pentru diferite tipuri de sol și debite
Figura 39 Schema de montaj a unui sistem de irigație subteran
Figura 40 Detaliu irigație subterană cu conductă de udare și jgheab
Figura 41 Schema de funcționare irigație subteran reversibilă din drenaj
Figura 42 Instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun
Figura 43 Tun de apă (a) și rampa cu aripi de ploaie (b)
Figura 44 Mecanism de funcționare tambur și panou de comandă
Figura 45 Schema ansamblu instalație tambur și furtun
Figura 46 Aspersor de mare capacitate – tun de apă
Figura 47 Model de optimizare a structurii interne a tunului de apă
Figura 48 Model de funcționare frână automată
Figura 49 Schema de funcționare a unui tun de apă cu reglare unghi de traiectorie
Figura 50 Model de funcționare al dispozitivului „dinamic jet-braker”
Figura 51 Transportul instalației de irigat cu tambur și furtun și rampă de udare
Figura 52 Rampă de udare în funcțiune
Figura 53 Rampă de udare cu ansamblu pivotant 360°
Figura 54 Optiunea de monitorizare de la distanță și management al irigației
Figura 55 Instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central
Figura 56 Intalație de irigație prin aspersiune de tip pivot central: A) fix, B) mobil cu 4 roți, C) tractabil cu 2 roți
Figura 57 Travee (deschidere) pivot central
Figura 58 Cuplare între 2 travei ale instalației de irigație pivot central
Figura 59 Instalație de irigat tip pivot central cu profil standard și profil ridicat
Figura 60 Turn de acționare auto-deplasabil pentru instalație pivot central
Figura 61 Panou de control general al instalației de irigat tip pivot central
Figura 62 Sistemul de poziționare GPS și funcția de monitorizare și control de la distanță marca Valley
Figura 63 Instalație de irigat tip pivot central dotat cu furtun de picurare AquaDock (A), aspersor Nelson (B), și aspersor Senninger (C)
Figura 64 Travee pentru irigarea în unghi sau braț corner
Figura 65 Unități de actionare auto – deplasabile cu 3 roți (A), cu senilă și articulație (B), cu 4 roți cu profil îngust (C), cu pneuri fără aer (D), cu pneuri nedirecționale (E) și șenilă Raaft (F)
Figura 66 Tehnologia de irigare cu rata variabila VRI
Figura 67 Instalație de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Figura 68 Instalație de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară alimentată de la canal impermeabilizat, de la canal de pământ și din conductă sub presiune
Figura 69 Sistem de ghidaj cu cablu la suprafață (A), cu brazdă de ghidare (B) și cu cablu electric îngropat (C)
Figura 70 Sistemele de irigație Valley Rainger (A) si Valley Universal (B)
Figura 71 Scheme de funcționare pentru instalație de irigații cu deplasare liniară
Figura 72 Schema generală a unui sistem de irigație prin picurare
Figura 73 Componente cap control principal
Figura 74 Unitate de filtrare sistem de irigații prin picurare
Figura 75 Unitate de fertirigare pentru sistem de irigații prin picurare
Figura 76 Sistem de dizolvare fertilizanți dotat cu bazin
Figura 77 Unitate de automatizare sistem de irigații prin picurare
Figura 78 Sistem de control de la distanță
Figura 79 Conductă flexibilă Flexnet
Figura 80 Linii de picurare
Figura 81 Sistem de irigație prin picurare fix și mobil
Figura 82 Stație meteo locală
Figura 83 Sistem de control al valvelor Radionet
Figura 84 Sistem de comunicare de bază Singlenet
Figura 85 Sistem de colectare date R-link
Figura 86 Tehnologie de management a culturii Irriwise
Figura 87 Senzor de umiditate Netasense
Figura 88 Tensiometru pentru măsurarea apei în sol
Figura 89 Sistem de irigați prin picurare de suprafață
Figura 90 Tub de picurare cu picurător Uniram si Dripnet
Figura 91 Sistem de irigație prin microaspersie
Figura 92 Microaspersoar Supernet
Figura 93 Sistem de irigații subteran
Figura 94 Regiuni de dezvoltare din România
Figura 95 Așezarea geografică a regiunii Vest
Figura 96 Harta fizico-geografică a regiunii Vest
Figura 97 Clima în regiunea Vest
Figura 98 Temperatura medie anuală în regiunea Vest
Figura 99 Precipitațiile medii anuale în regiunea Vest
Figura 100 Rețeaua hidrografică în regiunea Vest
Figura 101 Zonarea pădurilor în Regiunea Vest
Figura 102 Repartiția terenurilor agricole în regiunea Vest
Figura 103 Structura fondului funciar în regiunea Vest
Figura 104 Resursele naturale în regiunea Vest
Figura 105 Prezentare generala județul Arad
Figura 106 Prezentare generala județul Caraș-Severin
Figura 107 Prezentare generala județul Hunedoara
Figura 108 Prezentare generala județul Timiș
Figura 109 Amenajarea Semlac – Pereg
Figura 110 Amenajarea Fântanele – Șagu
Figura 111 Amenajarea Păuliș – Matca
Figura 112 Amenajarea Mureșel – Ier
Figura 113 Amenajarea Ostrov – Clopotiva – Hațeg
Figura 114 Amenajarea Simeria – Băcia
Figura 115 Amenajarea Geoagiu
Figura 116 Amenajarea complexă Șag-Topolovăț
Figura 117 Amenajarea de irigații Beregsău – Plot 2 și Plot 3
Figura 118 Amenajarea de irigații Periam
Figura 119 Vedere de ansamblu asupra amplasamentului amenajării locale de irigații
Figura 120 Schema de amenajare a plotului Aranca cu pivot 1 și pivot 2
Figura 121 Schema de amenajare a plotului Cociohat
Figura 122 Recipient circular cu diametru d= 11 cm și cilindru gradat folosite pentru colectarea și măsurarea probelor
Figura 123 Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix
Figura 124 Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Figura 125 Vedere în lungul instalației tip pivot central fix
Figura 126 Dispunerea pe două rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
Figura 127 Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central
Figura 128 Vedere în lungul instalației de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Figura 129 Dispunerea pe trei rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
Figura 130 Trecerea instalației cu deplasare liniară peste recipientele circulare de colectare a probelor
Figura 131 Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Figura 132 Date obținute după prelucrarea probelor în laborator
Figura 133 Diviziuni de apreciere în stabilirea toleranței relative la sare pentru culturi agricole
Figura 134 Amenajare locală de irigații cu pivoți centrali în Sistemul de desecare Mureșan, localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș
Figura 135 Amenajare locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea Birda, județul Timiș
Figura 136 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Cenei, județul Timiș
Figura 137 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatea Otelec, județul Timiș
Figura 138 Amenajare locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț, localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timiș
Figura 139 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatățile Otelec și Giulvăz, județul Timiș
Figura 140 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Uivar, județul Timiș
Figura 141 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda, localitatea Voiteg, județul Timiș
1. Introducere
1.1. Prezentare generală
Se numește irigație ansamblul lucrărilor de hidroameliorații ce au drept scop aprovizionarea controlată a solului cu cantitatea de apă suplimentară față de cea primită în mod natural, astfel încât să se asigure obținerea producțiilor agricole sporite și constante.
Deasemenea irigația poate fi folosită pentru întreținerea obiectivelor de arhitectură peisagistică, refacerea vegetației pe terenurile modificate prin lucrări de construcții, stabilizarea solurilor slab coezive în scopul evitării eroziunii eoliene, diminuarea efectelor înghețurilor târzii, sau crearea unui microclimat mai umed în timpul perioadelor secetoase. [Hidroamelioratii,2008]
Sistemele de irigații au apărut în jurul anului 6000 î.Hr. în Mesopotamia și Egipt, sub formă simplă prin inundarea terenurilor agricole, iar ulterior și în forme mai complexe prin canale de irigații.
În jurul anului 3000 î.Hr. în India (Valea Indusului) și China (Fluviul Galben) apar sisteme de irigații complexe cu bazine și canale de irigații, iar în jurul anului 800 î.Hr. perșii pun la punct metode de irigat folosite și astăzi în zone din Asia și centrul sau nordul Africii constând în fântâni verticale și tuneluri înclinate în pământ pentru colectarea apei.
În America de Sud au fost descoperite canale de irigație care datează din mileniul 4 î.en, al 3-lea î.en și din secolul al 9-lea CE.
În America de Nord irigațiile au apărut între secolele VII – XIV și s-au extins ca și compexitate în rețele și sisteme diversificate care rivalizau cu cele din Orientul Apropiat, Egipt și China.
În Europa urme ale realizărilor grandioase de aducțiune a apei din timpul Imperiului Roman sunt vizibile și astăzi în țări precum Italia, Spania și Franța.
Primele date atestate documentar cu privire la suprafețele irigate apar în secolul VIII și se referă la suprafețe de cca. 800.000 ha, pentru ca în secolul XII suprafața amenajată să fie de cca. 1,5 mil. ha.
Eficiența deosebită a irigației în creșterea productivității agricole, precum și revoluția industrială, a determinat creșterea remarcabilă a suprafeței amenajate cu irigații, între anii 1900 și 1950, suprafața cu amenajări de irigații s-a dublat, pentru ca în ultima jumătate a secolului XX, să se tripleze, ajungându-se la cca. 270 mil. ha.
Media de amenajare a suprafețelor pentru irigații din perioada 1965-1980 a fost de 8.333.000 hectare/an, adică un ritm mediu anual foarte ridicat. În perioada 1980-2002 a rezultat un ritm mediu anual de 273.000 hectare/an. Pentru anii 1961-1992 s-a înregistrat o rată de creștere anuală de 2%, iar în anii 1993-2003 o rată de doar 1%. [Cîmpan TEZA,2009]
La nivelul anului 2015 datele centralizate și raportate de către Comisia Internațională pentru Irigații și Drenaje (ICID) menționează o suprafață amenajată de 299 mil. ha. [ICID Annual Report, 2015]
Zonele cu densitate mare a suprafețelor amenajate pentru irigații se găsesc în nordul Indiei și în Pakistan de-a lungul râurilor Indus și Gange, în China în bazinele râurilor Hai He, Huang He și Yangtze, în Egipt și Sudan pe cursul fluviului Nil, și în Statele Unite ale Americii în bazinul hidrografic Mississippi-Missouri și în regiunea statului California.
Din totalul suprafeței amenajate pentru irigații, țările dezvoltate dețin 15,8% din suprafață, tările în curs de dezvoltare 78%, iar țările slab dezvoltate 6,2%.[ICID Annual Report, 2015]
Figura 1 Suprafața amenajată la nivel global în anul 2015
Din totalul suprafeței amenajată zona Asia și Oceania deține 71,7%, America de Nord și America de Sud 15,6%, Europa 7,8% și Africa 4,9% (tabel 1). [ICID Annual Report, 2015]
Tabel 1 Situația suprafețelor irigate la nivel mondial în 2014 (ICID)
În timp irigația a luat forme multiple, atât pe planul concepțiilor, cât și pe cel al metodelor tehnice de aplicare. În funcție de condițiile naturale, de cele social-organizatorice și de cele tehnice, a evoluat și s-a diversificat ca scop, rețele și metode de distribuție-irigare.
După zonele climatice se diferențiază irigația de tip permanent și irigația cu caracter complementar, iar ca și scheme hidrotehnice sunt rețelele a căror concepție tehnică și realizare reflectă structuri antice, sau rețele în concepții tehnice moderne bazate pe structuri organizatorice descentralizate. Ca metodele sau tehnici de amenajare pentru distribuția apei se diferențiază astfel: agricultura pluvială, irigația intermitentă sau irigarea permanentă de suprafață. [Blidaru SID,1976]
Clasificarea irigațiilor în funcție de metodele de udare se face prin utilizarea unor criterii de departajare, astfel după modul în care apa ajunge la plante:
– prin submersie (inundare) – este o metodă de udare gravitațională, care constă în acoperirea totală sau parțială a culturilor conform fazei de vegetație;
– prin scurgere la suprafață (revărsare) – este de asemenea o metodă gravitațională, apa ajungând la plante prin scurgerea în lungul pantei naturale sau obținută în urma lucrărilor de nivelare;
– prin aspersiune – este metoda care imită ploaia naturală cu ajutorul unui dispozitiv denumit aspersor, pulverizarea jetului de apă eliberat este dependentă de tipul aspersorului, diametrul duzei și presiunea de lucru a acestuia;
– prin picurare (localizată) – metodă care realizează udarea individuală a plantelor, această individualizare se face cu ajutorul unei rețele de conducte plasată pe suprafața terenului, în lungul rândurilor cultivate și pe care se află amplasat în dreptul fiecărei plante un dispozitiv numit picurător;
– prin subirigație (reversibilă din drenaj) – este specifică zonelor drenate în perioade secetoase, prin ridicarea umidității solului pe grosimea profilului activ până la valoarea capacității de câmp și se realizează prin ridicarea nivelului freatic ca și consecință a presurizării rețelei de drenuri existente, alimentată din rețeaua de canale de desecare.
Din totalul suprafețelor amenajate pe cca. 80 mil. ha se practică irigația prin submersie. Irigația prin aspersiune și picurare (micro-irigația) sunt metodele folosite pe mai mult de 50% din suprafața amenajată în Europa. Țările cu cele mai întinse suprafețe irigate prin aspersiune și picurare sunt: SUA, Rusia, Brazilia, China, India, Arabia Saudită, Franța, Italia, Spania și Ucraina.
Tabel 2 Situația suprafețelor irigate prin aspersiune și picurare în țările dezvoltate (ICID)
Clasificarea irigației în funcție de scopul pentru care se folosește se face astfel:
– de umectare (arozantă) – care are scopul completării deficitului de umiditate pe grosimea profilului activ al solului, de la umiditatea plafonului minim până la cea corespunzătoare capacității de câmp;
– de spălare a sărăturilor – are drept scop spălarea sărurilor nocive din profilul activ al solului;
– fertilizantă – este destinată ridicării fertilității solurilor prin introducerea îngrășămintelor minerale în apa de irigație, sau prin utilizarea apelor uzate (de la centrele populate sau zootehnice) la irigații, dar obligatoriu în diluție cu apă curate;
– de aprovizionare – este o udare monoanuală care se aplică înainte sau după însămânțările de toamnă cu scopul de a crea rezerva de apă necesară germinației normale;
– antigel, care se aplică primăvara, pomilor fructiferi, înainte de înmugurire, pentru a preîntâmpina înghețul mugurilor. [Orlescu CURS,2010]
În prezent doar cca. 20% din suprafețele cultivate sunt irigate, însă acestea furnizează 40% din producția agricolă mondială, respectiv 60% din producția totală de cereale.
Tabel 3 Centralizatorul suprafețelor în procente din totalul culturilor irigate pe regiune (FAO/AQUASTAT)
Sursele de apă cel mai frecvent utilizate pentru irigații sunt cele de suprafață (fluvii, râuri și lacuri naturale sau artificiale), mai rar cele subterane (pânzele freatice) sau sursele de apă uzate (provenite de la centrele populate sau zootehnice) în diluție cu apă curată.
Cerințele calitative ale apei pentru irigații sunt legate de:
– gradul de mineralizare (conținutul de săruri solubile), a cărui limită superioară admisă este determinată de metoda de irigație (mai scăzută la aspersiune și mai ridicată la irigația prin scurgere la suprafață) și de textura solului;
– conținutul de oxigen liber, care influențează pozitiv dezvoltarea plantelor;
– conținutul de aluviuni în suspensie, contribuie la fertilizarea solurilor (datorită substanțelor organice pe care le conțin) și la îmbunătățirea structurii;
– temperatura, care nu trebuie să prezinte diferențe prea mari față de cea a solului și cea optimă de dezvoltare a plantelor. [Orlescu CURS,2010]
Aproximativ 35% din suprafața continentelor, cu excepția Antarcticii, are acvifer relativ omogen, iar 18% din suprafață este bogată în ape subterane, dintre care unele sunt extinse în regiuni cu geologie complexă.
Figura 2 Resursele de apă disponibile și rata de refacere (UNESCO)
În jur de 90% din apele uzate produse la nivel mondial rămâne netratate, și prin urmare provoacă poluarea apei pe scară largă, în special în țările cu venituri mici. Deoarece agricultura trebuie să concureze pentru resursele de apă din ce în ce mai rare, cu industria și utilizatorii municipali, adesea nu există o alternativă pentru agricultori, decât aceea de a utiliza apa poluată cu deșeuri urbane, inclusiv ape uzate. Riscuri semnificative asupra sănătății pot rezulta din utilizarea apei contaminate cu agenți patogeni, în acest fel, mai ales în cazul în care oamenii mănâncă legume crude care au fost irigate cu apă poluată.
Tabel 4 Centralizatorul ratei cerinței de apă și compararea cu resursele de apă (FAO/AQUASTAT)
Institutul Internațional de Management al Apei a făcut demersuri în India, Pakistan, Vietnam, Ghana, Etiopia, Mexic și în alte țări, prin diverse proiecte care vizează evaluarea și reducerea riscurilor de irigație cu ape uzate. Prin abordarea "bariere multiple" pentru utilizarea apelor reziduale, fermierii sunt încurajați să adopte comportamente diferite de reducere a riscurilor. Printre acestea se numără încetarea irigației cu câteva zile înainte de recoltare, pentru a permite agenților patogeni să fie eliminați de lumina soarelui, aplicarea cu atenție a apei astfel încât să nu fie contaminate frunzele care pot fi consumate crude, curățare cu dezinfectant a legumelor și alte măsuri. [International Water Management Institute,2010]
Rețelele de transport și distribuție aferente sistemelor de irigație reprezintă ansamblul construcțiilor și dispozitivelor hidrotehnice (canale deschise, conducte sub presiune), transportul apei, de la sursă până la teritoriul irigat, în condițiile tehnice și calitative cerute de metoda de udare a sistemului. Rețelele aferente acestor sisteme trebuie să asigure colectarea și evacuarea surplusului de apă de pe terenurile irigate sau provenite de la alte folosințe.
Funcție de tipul curgerii, rețelele de transport și/sau distribuție, se delimitează în:
– rețele de transport și/sau distribuție gravitațională a apei;
– rețele de transport și distribuție sub presiune. [Orlescu CURS,2010]
În privința echipamentelor de irigat folosite la aspersiune pe plan mondial, se constată înlocuirea treptată a echipamentelor clasice-aripi de udare cu cele moderne. În SUA, dar și în țări din America de Sud (Brazilia), și Europa (România) s-a înregistrat creșterea suprafețelor udate prin aspersiune folosind instalații cu pivot central și instalații cu deplasare liniară, în detrimentul celor udate cu echipamente de udare cu funcționare la presiune înaltă ori prin scurgere la suprafață.
1.2. Situația sectorului de irigații în România
În condițiile pedoclimatice actuale, irigațiile au un caracter de complementaritate la aportul din precipitații și au rol important în obținerea unor recolte ridicate și relativ stabile anuale, pentru asigurarea siguranței alimentare a populației și în realizarea unui excedent pentru export, precum și ceea ce privește protecția mediului.
Studiile actuale de specialitate arată că irigațiile sunt necesare în Câmpia Română, Sudul Moldovei și Dobrogea, unde evoluția climatică indică o tendință de aridizare și deșertificare, și unde aportul de apă din irigații va trebui să aibă un caracter permanent la aportul de apă din precipitații. Deasemenea se arată și importanța introducerii irigației și în amenajările locale din alte zone ale țării.
Marile sisteme de irigații din România au fost construite începând cu anul 1970. În perioada 1970-1975, ritmul de creștere a fost de aproximativ 140.000 ha/an, de la 730.000 ha în anul 1970, la 1.474.000 în anul 1975. Din totalul suprafeței amenajată pentru irigații, în proporție de 80% era de tipul prin “aspersiune”. [Blidaru SID,1976]
Spre finalul anului 1989 suprafața totală amenajată cu infrastructură de irigații a fost de aproximativ 3,1 mil. ha, cuprinzând 375 de sisteme mari de irigații.
Începând cu anul 1991, a avut loc un proces accentuat de „fărâmițare” a terenurilor agricole amenajate pentru irigații prin reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fără a se lua în considerare configurația infrastructurii de irigații și poziționarea terenurilor față de antenele de udare.
Sistemul național de irigații existent și funcțional înainte de anul 1989 a devenit astfel vulnerabil, datorită faptului că amenajările de irigații erau proiectate și echipate pentru exploatații foarte mari, dar și datorită lipsei de investiții în reconversia spre alimentarea gravitațională, uzura infrastructurii de irigații și a instalațiilor și echipamentelor de udare.
Figura 3 Amenajări pentru irigații în România – 1976 (Blidaru SID,1976)
Începând cu anul 2004, la cererea organizațiilor și federațiilor de îmbunătățiri funciare, s-a predat de către ANIF în proprietatea/folosința acestora infrastructura de irigații.
Amenajările totale de îmbunătățiri funciare funcționale reprezentau, în anul 2004, 81% din suprafața totală amenajată, iar în anul 2013 reprezentau 76%, din care în administrarea ANIF aproximativ 80%, și în scădere cele din proprietatea/folosința OUAI/FOUAI, de la 100% în anul 2004 la 43% în anul 2013.
Amenajările de irigații funcționale din suprafața totală amenajată cu irigații în anul 2004 reprezentau 50%, iar în anul 2013 reprezentau 45%, din care în administrarea ANIF, în scădere de la 41% în anul 2004 la 46% în 2013, iar în proprietatea/folosința OUAI/FOUAI, în scădere de la 100% în anul 2004 la 43% în anul 2013. [Raport Curtea de Conturi,2014].
Tabel 5 Situația amenajărilor de irigații în România (ANIF)
Suprafața totală irigată efectiv (udarea 1) reprezenta 11% în anul 2004 și 5% în anul 2013, comparativ cu suprafața totală amenajată cu irigații, din care în administrarea ANIF, în scădere de la 8% în anul 2004 la 0,5% în 2013, și în proprietatea/folosința OUAI/FOUAI, de la 26% în anul 2004 la 16% în anul 2013.
Figura 4 Suprafața irigată prezentată procentual față de suprafața total amenajată (ANIF)
Suprafața totală irigată efectiv (udarea 1) reprezenta 22% în anul 2004 și 11% în anul 2013 comparativ cu suprafața totală amenajată cu irigații funcționale, din care în administrarea ANIF, în scădere de la 20% în anul 2004 la 2% în 2013, și în proprietatea/folosința OUAI/FOUAI, de la 27% în anul 2004 la 38% în anul 2013. [Raport Curtea de Conturi,2014]
Conform datelor disponibile în baza de date informatică a Institului Național de Statistică, în anul 2015, suprafața total amenajată era de 3.149.111 ha, din care suprafața de 2.892.933 reprezenta teren arabil. Suprafața irigată cu cel puțin o udare în anul 2015 a fost de 172.624 ha.[INS,2016]
Tabel 6 Suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații în anul 2015
În anul 2016 suprafața total amenajată pentru lucrări de irigații era de 2.991.943 ha din care, prin aspersiune 2.665.594 ha, prin brazde 276.624 ha, și prin inundare 49.725 ha. [ANIF,2016]
Figura 5 Suprafețe amenajate pentru irigații (verde) și suprafețe cu potențial irigabil (galben) în România (ISPIF)
Situația raportată a suprafețelor pe care s-au aplicat udări în cursul anului 2016 indică suprafața totală de 306.890,30, din care pentru 153.014,20 ha udarea I, dintr-un total contractat de 349.788,50.
Tabel 7 Situația suprafețelor pe care s-au aplicat udări în anul 2016 (ANIF)
Dupa anul 1990 se poate observa că suprafața totală amenajată pentru lucrări de irigații a rămas relativ constantă în perioada statistică 1997 – 2013, diminuându-se nesemnificativ datorită scoaterii din circuitul agricol a suprafețelor necesare extinderii localităților.
În perioada 2013 – 2016, perioada de referință a cercetării, se poate observa o stabilizare a suprafeței amenajate cu lucrări de irigații la nivel național la suprafața de 3.149.111 hectare.
Tabel 8 Suprafata terenurilor amenajate cu lucrari de irigatii pe regiuni de dezvoltare
Situația suprafaței agricole efectiv irigată, cu cel puțin o udare, a suportat în schimb oscilații mari în perioada 1997 – 2013 suportând o scădere drastică între anii 2000 și 2005, cu revenire înspre anul 2013.
În perioada 2013 – 2016, perioada de referință a cercetării, se poate observa o stabilizare a suprafaței agricole efectiv irigată la nivel național, cu cel puțin o udare, la suprafața de 150.000 – 180.000 hectare.
Tabel 9 Suprafața agricolă efectiv irigată, cu cel puțin o udare, pe regiuni de dezvoltare
Principala sursă de apă pentru amenajările de irigații este fluviul Dunărea, pentru suprafața de 2.543.150 ha, și râurile interioare și lacurile de acumulare, pentru suprafața de 448.793 ha. [ANIF, 2016]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) s-a înființat prin Ordonanța de Urgență nr.82/29 septembrie 2011, ca instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare. Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare exploatează, administrează, întreține și repară amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului, declarate de utilitate publică, potrivit criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005, cu modificările ulterioare. [ANIF, 2020]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) este organizată într-o unitate centrală și 41 de filiale teritoriale de îmbunătățiri funciare, fără personalitate juridică, ce pot avea în alcătuire unități de administrare organizate la nivelul amenajărilor de îmbunătățiri funciare sau al grupurilor de amenajări de îmbunătățiri funciare. [ANIF, 2020]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) administrează bunurile din domeniul public al statului, bunurile proprietate publică prevăzute în anexa nr.2 din Legea nr. 138/2004, precum și bunurile din domeniul privat al statului, până la transmiterea acestora către organizații și federații, precum și patrimoniul propriu – art.16 OUG nr.82/2011. Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare administrează 296 amenajări complexe de irigații, având ca și construcții principale în amenajările de irigații 10.630 km de canale de aducțiune și distribuție, 26.700 km rețele de conducte îngropate, 2.710 stații de pompare plutitoare și fixe, 4856 stavilare, 480 vane hidraulice automate, 4.801 podețe, 2.781 căderi și 466 deversoare laterale. [ANIF, 2016]
Exploatarea agricolă a terenurilor face necesară reabilitarea infrastructurii primare de îmbunătățiri funciare – stații de pompare și rețeaua de canale principale, dar și a celorlalte părți componente ale amenajării.
Prin posibilitățile de finanțare disponibile, mediul privat reprezentat de agricultori – prin constituirea în organizații sau asociații și preluarea infrastructurii, cât și ANIF administratorul rețelei – trebuie să facă demersuri în privința reabilitării și întrețineri amenajărilor existente.
În prezent funcționează 3 căi de finanțare pentru reabilitarea și dezvoltarea amenajărilor de irigații:
– din fonduri private ale proprietarilor/deținătorilor terenurilor agricole;
– din fondul FEADR (PNDR) prin AFIR submăsura 4.3 – „Investitii pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” – componenta de Infrastructură de acces agricolă (irigații, agricol, silvic) ca o continuare a măsurii 1.2.5 , pentru finantarea OUAI – rilor;
– prin Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România – conform Legii nr.269/2016, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 793/2016.
Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România prevede o valoare totală a investiției de 1,015 miliarde euro cu o perioada de finanțare de 5 ani cuprinsă între 2016 – 2020.
Programul național de reabilitare a infrastructurii primare de irigații în România cuprinde mai multe obiective care vor fi supuse acțiunii de reabilitare în trei etape. Suprafață totală propusă pentru reabilitare este de 2.006.941 ha în 86 amenajări de irigații care includ următoarele obiective: 110 stații de pompare de bază, 137 stații de repompare, 2.525 m conducte de refulare, 1.997.481 m canale de aducțiune, 2.885.073 m canale de distribuție și 4.995 construcții hidrotehnice.
Etapa I prevede reabilitarea infrastructurii principale de irigații din domeniul public al statului compusă din 69 stații de pompare de bază, 87 de stații de repompare, 2.525 m conducte, 1.226.505 m canale de aducțiune, 1.965.488 m canale de distribuție, și 3.125 construcții hidrotehnice în 40 de amenajări de irigații pe care s-au constituit Organizații și Federații ale Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare, care au accesat Măsura 125a din cadrul PNDR 2007 – 2013.
Etapa a II – a prevede reabilitarea infrastructurii principale de irigații din domeniul public al statului formată din: 32 stații de pompare de bază, 37 stații de repompare, 678.389 m canale de aducțiune, 494.478 m canale de distribuție și 1.345 construcții hidrotehnice în 37 amenajări de irigații viabile pe care s-au constituit Organizații și Federații ale Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare care vor putea accesa sub-măsura 4.3 din cadrul PNDR 2014-2020.
Etapa a III – a prevede reabilitarea infrastructurii principale de irigații din domeniul public al statului formată din: 9 stații de pompare de bază, 13 stații de repompare, 92.587 m canale de aducțiune, 425.107 m canale de distribuție și 525 construcții hidrotehnice în 9 amenajări de irigații viabile pe care nu sunt constituite actualmente OUAI –uri. [Programul National de Reabilitare,2016]
Tabel 10 Structura finanțării și alocările bugetare prin PNRIPIR (MADR)
Figura 6 Stadiul constituirii Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare – 2018 (MADR)
La nivelul anului 2018 s-au constituit și înregistrat în Registrul Național al Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare un număr de 580 OIF și 24 de FOIF.
Tabel 11 Situația constituirii OIF si FOIF la nivelul anului 2018 (MADR)
Submăsura 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” se încadrează, conform Regulamentului (CE) 1305/ 2013, art.17, în măsura 04 – Investiții în active fizice – și contribuie la domeniile de intervenție: 2A Îmbunătățirea performanței economice a tuturor fermelor și facilitarea restructurării și modernizării fermelor, în special în vederea creșterii participării și orientării către piață, cât și a diversificării agricole, 2C Îmbunătățirea performanței economice a pădurilor și 5A Eficientizarea utilizării apei în agricultură.
Sprijinul acordat prin submăsura 4.3 pentru investiții în modernizarea infrastructurii secundare de irigații se încadrează în DI 5A Eficientizarea utilizării apei în agricultură și are efect pozitiv prin promovarea tehnologiilor noi, economisirea apei în agricultură și scăderea costurilor determinate de consumul apei. Prin proiectele depuse vor fi finanțate investiții în modernizarea infrastructurii secundare de irigații, clădirilor aferente stațiilor de pompare/ repompare/ punere sub presiune și/ sau racordarea la utilități, inclusiv construcția/ modernizarea bazinelor de colectare și stocare a apei de irigat.
Contribuția publică totală, pentru Domeniul de intervenție DI 5A – Eficientizarea utilizării apei în agricultură, este de 435.294.118 Euro, din care:
15% ‐ contribuția Guvernului României;
85% ‐ contribuția Uniunii Europene. [Ghidul solicitantului SM 4.3, 2017]
Tabel 12 Situația proiectelor finanțate prin Submăsura 4.3 până la 03.01.2019 (MADR)
1.3. Necesitatea și oportunitatea cercetării
Pe plan mondial s-au realizat cercetări avansate privind amenajările de irigații. În special s-au realizat cercetări cu privire la sursele de apă, asupra calității apei și a solului, ale echipamentelor de udare și a părților componente ale unui sistem de irigații.
Apariția pe piața mondială și în România a multor tipuri constructive de echipamente mobile de irigații și relativa redusă experiență în folosirea acestora impune efectuarea de studii și cercetări in situ asupra caracteristicilor tehnico – funcționale ale acestora, aplicate la diferite culturi, în condițiile pedo – climatice ale României, și totodată în cadrul unor amenajări locale, precum și corelarea în exploatare a parametrilor acestora cu condițiile climatice specifice zonei.
În contextul ultimilor ani, în agricultura irigată a lumii, problemele legate de exploatarea și managementul sistemelor de irigație existente au devenit prioritare, datorită schimbărilor intervenite în modul de abordare a rolului sistemului de irigație în exploatarea agricolă, pe de o parte, și datorită reducerii ritmului de extindere a irigațiilor, pe de altă parte.
În România, după 1990 în contextul schimbării politice și a reorganizării instituțiilor de stat domeniul îmbunătățirilor funciare a fost grav afectat, atât ca și organizare (administrare, proiectare, execuție și funcționare), cât și ca cercetare.
Sectorul de îmbunătățiri funciare a avut până în anul 1990 o organizare complexă, dispunând de structuri specializate de cercetare, proiectare, execuție și întreținere a lucrărilor. În aceste structuri au activat peste 120 mii salariați, lucrările de îmbunătățiri funciare întinzându-se practic pe întreaga suprafață a țării. [1]
În prezent, în Romania în domeniul îmbunătățirilor funciare activează în jur de 3000 de salariați, angajați ai Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare și Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare – “ISPIF” București.
În multe țări, printre care și în România, abordarea irigațiilor se face prin prisma reabilitării și modernizării, precedate de reforma instituțională, scopul final fiind creșterea eficienței irigațiilor în condițiile protejării mediului.
Marile amenajări de irigații din România, cele mai multe cu o vechime de peste de 30 ani, au apărut în condițiile agriculturii socialiste organizate (ferme de mari dimensiuni, cu administrare și management centralizate), proprietar al terenurilor amenajate fiind în întregime statul. După 1990, gradul de utilizare a sistemelor de irigații a scăzut dramatic, cauzele fiind multiple: fragmentarea excesivă a terenurilor, vandalizarea, interesul scăzut al fermierilor, sistem instituțional și legislativ perimat, costul ridicat al apei de irigații, uzura morală și fizică echipamentelor și infrastructurii.
Deoarece amenajările mari de irigații din România au fost create pentru a deservi marile exploatații agricole (1.000-10.000 ha), după desființarea acestora, funcționarea sistemelor de irigații a devenit dificilă și ineficientă pentru că au apărut într-un sistem de exploatare a irigațiilor sute și chiar mii de utilizatori, proprietari ai unor suprafețe de teren agricol foarte mici (0,5-3 ha).
În anul 2007 s-a actualizat Strategia ANIF în domeniul îmbunătățirilor funciare și s-a elaborat Strategia ANIF pentru reducerea efectelor secetei, integrată de către MADR – Comitetul Național pentru Combaterea Secetei, Degradării Terenurilor și Deșertificării – în Strategia Națională privind Reducerea Efectelor Secetei, Prevenirea și Combaterea Degradării Terenurilor și Deșertificării, pe termen scurt, mediu și lung.
După aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să se conformeze politicilor și directivelor comunitare referitoare la agricultură și dezvoltare rurală, și în acest context să-și adapteze legislația. Politicile și directivele UE din domeniul agriculturii și dezvoltării rurale sunt direcționate spre o liberalizare a pieței, o decentralizare a procesului de luare a deciziilor și a implementării programelor de acordare de sprijin, și de asemenea spre o consolidare a statutului fermierilor, menită să transforme sectorul agriculturii într-unul mai competitiv, luând în considerare că dezvoltarea nu trebuie să se realizeze în detrimentul mediului înconjurător.
Realitatea privind exploatarea agricolă a terenurilor face ca proiectarea în domeniul irigațiilor să vizeze înființarea de amenajări mai mici de irigație sau fragmentarea sistemelor mari, cu găsirea unor noi surse de apă. În ceea ce privește exploatarea celor existente, e nevoie de o analiză rațională a fiecărui sistem în parte, care să conducă la găsirea celor mai potrivite mijloace și măsuri de eficientizare a lor. Una din soluțiile pentru sporirea eficienței economice a amenajărilor de irigații o reprezintă modernizarea, care presupune și echipamente de irigație noi, unele cu înalt grad de mecanizare și automatizare și adaptarea schemelor de udare la condițiile din teren.
1.4. Obiectivele tezei de doctorat
Principalele obiective ale tezei de doctorat sunt următoarele:
Sinteza bibliografică privind situația irigațiilor în lume și în România, în contextul schimbărilor climatice și a creșterii cerinței pentru productivitatea agricolă sporită;
Studiul metodelor de irigație, cu prezentarea caracteristicilor principale, a modului de implementare și întreținere în exploatare;
Studiul echipamentelor moderne pentru lucrări de irigații, cu prezentarea tehnologiilor de ultimă generație pentru irigația prin aspersiune și prin picurare;
Analiza managementului exploatării și întreținerii amenajărilor de irigații în Regiunea Vest – județele Arad, Timiș, Caraș-Severin, Hunedoara, prin prezentarea structurii Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare ANIF la nivel local, prezentarea principalelor amenajări de irigații existente din patrimoniul statului și a stadiului funcționalității acestora, precum și perspectiva finanțării pentru reabilitarea și modernizarea amenajărilor de irigații în Regiunea Vest;
Studiul de caz care prezintă cercetările in situ în cadrul unei amenajări locale de irigații prin prezentarea schemei de amenajare, calculul necesarului de apă, analiza caracteristicilor tehnico-funcționale ale echipamentelor de irigat, studiul aplicării uniformității udărilor pentru fiecare dintre tipurile de instalații de irigat, și studiul calității apei pentru irigat.
Studiu privind stadiului actual al amenajărilor locale de irigații în Regiunea Vest a României aflate în diverse faze de implementare.
METODE DE IRIGAȚie
Aprovizionare adecvată cu apă este importantă pentru creșterea plantelor, iar atunci când precipitațiile nu sunt suficiente, plantele trebuie să primească apă suplimentară prin irigație. Se pot folosite diverse metode pentru a furniza ape de irigat către plante. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar acestea ar trebui să fie luate în considerare atunci când se alege metoda cea mai potrivită ținandu-se cont de condițiile locale.
Principalele tipuri de irigație sunt:
Irigația de suprafață prin: submersie (inundare), brazde și fâșii;
irigarea prin aspersiune;
irigarea prin picurare (localizată);
subirigația (reversibilă din drenaj).
Irigația de suprafață
Irigația de suprafață reprezintă aplicarea apei prin fluxul gravitațional pe suprafața câmpului, fie întregul câmp este inundat (irigația prin submersie), fie apa este alimentată în canale mici (brazde) sau fâșii de pământ (granițe).
Irigația prin submersie
Irigația prin submersie este o metodă de udare gravitațională, care constă în acoperirea totală sau parțială a culturilor conform fazei de vegetație.
Figura 7 Cultură irigată prin submersie
Această metodă de irigare este potrivită pentru multe culturi de câmp, orezul crește cel mai bine atunci când rădăcinile acestuia sunt scufundate în apă și, prin urmare, irigarea prin submersie este cea mai bună metodă utilizată pentru această cultură. Alte culturi care se pretează acestei metode de irigare sunt: lucerna, trifoi, pomi, cereale și tutun.
Irigarea prin submersie nu este, în general, potrivită pentru culturile care nu pot sta în condiții umede sau umede pentru perioade mai lungi de 24 de ore. Acestea sunt, de obicei, culturi de rădăcini și tuberculi, cum ar fi cartofii, maniocul, sfeclă și morcovii care necesită soluri bine drenate.
Panta adecvată a terenului pentru amenajarea acestor bazine presupune pante line de teren, astfel încât să fie necesare nivelari minore pentru a obține bazine de nivel. De asemenea, este posibilă construirea bazinelor pe terenuri înclinate, chiar și atunci când panta este destul de abruptă, în trepte și se numesc terase.
Figura 8 Irigarea prin submersie pe terase
Forma și lățimea bazinelor sunt determinate de panta terenului, de tipul solului, de dimensiunea fluxului disponibil – debitul de apă al bazinului, de adâncimea necesară pentru aplicarea irigării și de practicile agricole.
Tabel 13 Valorile maxime aproximate pentru lățimea unui bazin sau terase
Alți trei factori care pot afecta lățimea bazinului sunt:
adâncimea solului fertil;
metoda de construcție a bazinului;
practicile agricole.
Dacă solul de suprafață este superficial, există pericolul expunerii subsolului infertil atunci când terasele sunt excavate. Acest lucru poate fi evitat prin reducerea lățimii bazinelor și limitarea adâncimii săpăturilor.
Dacă practica agricolă persupune lucrarea manuală sau animală, atunci bazinele pot fi mult mai înguste decât dacă lucrările agricole sunt mecanizate. În cazul utilizării utilajelor agricole, este important să se asigurei lățimea bazinului mai mare decât lățimea necesară utilajelor pentru o mecanizare eficientă.
Dimensiunea bazinelor depinde nu numai de pantă, ci și de tipul de sol și de debitul de apă disponibil. Relația dintre tipul de sol, dimensiunea fluxului și dimensiunea bazinului este prezentată în tabel și valorile se bazează pe experiența practică și au fost ajustate în special pentru a se potrivi condițiilor de irigare la scară mică.
Tabel 14 Suprafețele maxime sugerate (m2) pentru diferite tipuri de sol și debite (l/s)
Dimensiunea bazinului este de asemenea influențată de rata de aplicare a irigației. Dacă adâncimea de irigare este mare, bazinul poate fi mare. În mod similar, dacă rata de irigare necesară este mică, atunci bazinul ar trebui să fie mic pentru a obține o distribuție bună a apei.
Dimensiunea și forma bazinelor pot fi adesea limitate de practica agricolă. Multe ferme în țările în curs de dezvoltare sunt mici și cultivarea este manuală. În aceste condiții, bazinele sunt, de obicei, mici, deoarece sunt ușor de uniformizat și se poate obține o irigare eficientă cu rezerve reduse de apă.
În marile ferme mecanizate, bazinele sunt în general făcute cât mai mari posibil pentru a asigura zone mari neîntrerupte pentru mișcările utilajelor. Dimensiunile bazinului sunt alese pentru a fi mai mari decât lățimea utilajelor, astfel încât să se utilizeze echipamentul cât mai eficient posibil.
Alte motive pentru a face ca bazinele să fie cât mai mari posibil sunt faptul că mai puțin terenul este irosit în acest fel (mai puține borduri) și pot fi utilizate rezerve mari de apă și se poate aplica o adâncime de irigare relativ mare.
Forma bazinului poate fi pătrată, dreptunghiulară sau neregulată. Forma este determinată în principal de panta. Pe terenuri abrupte și neregulate, bazinele pot fi lungi și înguste. Partea lungă a bazinului este de-a lungul liniei de contur. Dacă panta și linia conturului sunt neregulate, forma bazinului va fi de asemenea neregulată.
Digulețele de compartimentare delimitează bazinele amenajate. Acestea pot fi transversale sau longitudinale. Înălțimea este determinată de adâncimea de irigare și de înălțimea de gardă deasupra apei pentru a se asigura că apa nu depășește digul. Lățimea digulețelor trebuie să fie astfel dimensionată încât să nu se producă scurgeri și să se asigure stabilitatea acestora.
Digulețele temporare au în mod normal la baza o lățimea de 60-120 cm și o înălțime de 15-30 cm peste suprafața inițială a terenului, inclusiv o înălțime de gardă de 10 cm (adică o adâncime de irigare de 5-20 cm). Casă temporară învechită pe care culturile anuale sunt cultivate; aceste bunds sunt reconstruite în fiecare sezon.
Figura 9 Digulețe permanente și temporare
Digulețele permanente au o lățime la bază de 130-160 cm și o înălțime de 60-90 cm la execuție. Înălțimea compactată va fi de 40-50 cm. Această așezare a solului (compactare) durează câteva luni.
Digulețele permanente sunt cele mai utilizate în cultivarea orezului, unde aceeași cultură este plantată pe aceleași câmpuri an după an. Digulețele sunt folosite și ca trasee în câmpurile de orez. Digulețele temporare pot fi utilizate pentru compartimentarea câmpurilor.
Există două metode de distribuire a apei de irigare în bazine:
metoda directă;
metoda în cascadă.
Metoda directă – apa pentru irigare este condusă direct din canal în bazin prin sifoane, captari sau străpungeri.
Figura 10 Metoda directă de irigare
Prin metoda directă se irigă "Bazinul A", apoi "Bazinul B" și așa mai departe. Această metodă poate fi utilizată pentru majoritatea tipurilor de culturi și este potrivită pentru majoritatea solurilor.
Metoda cascadă – pe terenuri înclinate, unde sunt utilizate terase, apa de irigare este distribuită pe cea mai înaltă terasă a.1 și este permisă curgerea prin terasa a.2 până când se umple cea mai joasă terasă a.3. Alimentarea terasei a.1 este apoi închisă și apa pentru irigație este deviată spre terasa b.1 până la umplerea b.1, b.2 și b.3 și așa mai departe.
Figura 11 Metoda cascadă de irigare
Aceasta metodă este bună de utilizat pentru cultura de orez pe soluri de lut, unde pierderile de percolare și infiltrații sunt scăzute. Cu toate acestea, pentru alte culturi pe soluri nisipoase sau argiloase, pierderile de percolare pot fi excesive în timp ce apa curge prin terasele superioare pentru a iriga cele mai joase.
Atunci când sunt folosite cascade lungi pentru cultivarea orezului, este o practică obișnuită de a permite ca apa să curgă continuu pe terase la rate scăzute de descărcare. Cererea de apă în cascadă poate fi ușor monitorizată prin observarea debitului de curgere. Dacă nu există drenaj, atunci poate fi necesară mai multă apă în partea de sus a cascadei. Dacă există debit din drenare, este posibil să se reducă fluxul de curgere.
Modele de udare – pentru o creștere bună a culturilor, este foarte important ca în zona rădăcinii să fie furnizată cantitatea potrivită de apă și zona rădăcinii să fie udată uniform.
Dacă culturile primesc prea puțină apă, vor suferi stres din cauza secetei, iar randamentul poate fi redus. Dacă primesc prea multă apă, atunci apa se pierde prin percolare profundă și, mai ales pe soluri de lut, se pot forma piscine permanente, astfel plantele se îneacă.
Modelul ideal de udare – pentru a obține o zonă uniformă de udare la rădăcină, suprafața bazinului trebuie să fie la același nivel și apa de irigare trebuie aplicată rapid.
Figura 12 Modelul ideal de udare
Modelele slabe de udare pot fi cauzate de:
condiții naturale nefavorabile, de ex. un strat compact de sol sau diferite tipuri de sol într-un bazin;
nivelarea deficitară, de ex. o suprafață slab nivelată;
gestionare defectuoasă, de ex. administrarea unei debit incorect, aplicarea unei cantități prea mici sau prea multă apă.
Condiții naturale nefavorabile – un strat compactat de sol poate apărea uneori într-un bazin la aproximativ 30-50 cm sub suprafața solului. Infiltrația prin acest strat poate fi foarte lentă și astfel apa se acumulează deasupra acestui strat.
Figura 13 Modelele slabe de udare – Condiții naturale nefavorabile
Această situație poate fi foarte utilă pentru cultivarea orezului, dar va fi dăunătoare pentru alte culturi. Stratul compactat poate fi îndepărtat prin utilizarea unor pluguri adânci sau a unor scarificatoare.
Diferitele tipuri de sol dintr-un bazin pot cauza o distribuție foarte inegală a apei. Această problemă poate fi rezolvată prin re-alinierea limitelor bazinului astfel încât fiecare bazin să conțină doar un singur tip de sol.
Nivelarea deficitară – dacă suprafața solului nu este la nivelată, unele părți ale zonei rădăcinii primesc prea puțină apă și în părțile inferioare apa poate bălti sau se poate pierde prin percolare profundă. Plantele suferă în părțile mai uscate, deoarece primesc prea puțină apă. De asemenea, plantele pot suferi în părțile umede; nutrienții din plante sunt îndepărtați de la rădăcină în subsol și, în special pe solurile de lut, plantele se pot îneca. Aceste defecțiuni pot fi corectate cu ușurință prin nivelare atentă a terenului.
Figura 14 Modelele slabe de udare – Nivelarea deficitară
Management defectuos – dacă bazinul este irigat prea încet, utilizând un flux prea mic, partea din bazinul care primește prima apă (lângă canalul de alimentare), primește prea multă apă. Există pierderi de percolare, substanțele nutritive sunt spălate și plantele se pot îneca. Celălalt capăt al bazinului rămâne prea uscat, iar plantele de acolo nu primesc suficientă apă.
Figura 15 Modelele slabe de udare – Management defectuos
Soluția la problema este:
să crească fluxului astfel încât bazinul să fie inundat mai rapid;
subdivizarea bazinul în bazine mai mici.
Întreținerea lucrărilor – digulețele sunt susceptibile la eroziune care poate fi cauzată, de precipitații, de inundații sau de trecerea oamenilor atunci când sunt utilizate ca poteci. Rozătoarele pot săpa gălerii în părțile laterale ale digulețelor. Este important să se verifice în mod regulat digulețele, să fie observate defectele și să se intervină. Înainte de fiecare sezon de vegetație, bazinele trebuie verificate pentru a vedea dacă rămân la nivel. În timpul pre-irigării se poate observa unde sunt pierderi. Canalele de alimentare trebuie păstrate libere de vegetație spontană.
Irigația prin brazde
Irigația prin brazde este de asemenea o metodă gravitațională, apa ajungând la plante prin scurgerea în lungul pantei naturale sau obținută în urma lucrărilor de nivelare. Brazdele sunt canale mici, care transportă apa pe panta terenului dintre rândurile de cultură. Apa se infiltrează în sol pe măsură ce se deplasează de-a lungul pantei.
Figura 16 Irigația prin brazde
Recolta este cultivată de obicei pe crestele dintre brazde. Această metodă este potrivită pentru toate culturile pe rând și pentru culturile care nu pot sta în apă timp îndelungat.
Figura 17 Cultură irigată prin brazde
Irigația prin brazde este potrivită și pentru cultivarea pomilor. În primele etape ale plantării puieților, o brazdă de-a lungul rândului poate fi suficientă, dar pe măsură ce copacii se dezvoltă, atunci se pot construi două sau mai multe brazde pentru a furniza suficientă apă. Uneori se folosește un sistem special în zig-zag pentru îmbunătățirea răspândirii apei.
Figura 18 Schema de amenajare zig-zag utilizată pentru irigația prin brazde la pomi A) terenuri cu o pantă moderată (0,5-1,5%); B) terenuri cu o pantă mică (<0,5%);
În principal, următoarele culturi pot fi irigate prin metoda irigației pe brazdă:
– culturi pe rând, precum porumb, floarea-soarelui, zahăr, soia;
– culturi care ar fi deteriorate de inundare, cum ar fi legume, cartofi, fasole;
– pomii fructiferi precum citricele, strugurii;
Pantele uniforme sau line sunt preferate pentru irigarția prin brazde. Acestea nu trebuie să depășească 0,5%. De obicei, o pantă de brazdă lină este asigurată până la 0,05% pentru a ajuta scurgerea în urma irigației sau a precipitațiilor excesive cu intensitate ridicată.
Brazdele pot fi utilizate pe majoritatea tipurilor de sol. Cu toate acestea, ca în cazul tuturor metodelor de irigație de suprafață, nisipurile foarte grosiere nu sunt recomandate, deoarece pierderile de percolare pot fi mari. Solurile care se crustează cu ușurință se potrivesc în special pentru irigarea brazdelor, deoarece apa nu curge peste creastă, astfel încât solul în care cresc plantele rămâne friabil.
În general, forma, lungimea și distanțarea sunt determinate de considerente naturale, adică panta, tipul solului și debitul disponibil. Cu toate acestea, alți factori pot influența proiectarea unui sistem de brazdă, cum ar fi adâncimea de irigație, practica agricolă și lungimea câmpului.
Lungimea brazdei trebuie să fie în concordanță cu factorii prezentați anterior. Impactul acestor factori asupra lungimii brazdei este prezentat mai jos.
Pantă – deși brazdele pot fi mai lungi atunci când panta terenului este mai abruptă, panta maximă a brazdei recomandată este de 0,5% pentru a evita eroziunea solului. Brazdele pot fi, de asemenea, nivelate și, prin urmare, sunt foarte asemănătoare cu bazinele înguste. Cu toate acestea, este recomandat un grad minim de 0,05%, astfel încât să poată avea loc o drenare eficientă în urma irigării sau a precipitațiilor excesive. Dacă panta terenului este mai abruptă decât 0,5%, atunci brazdele pot fi reglate într-un unghi față de versantul principal sau chiar de-a lungul conturului pentru a menține pantele de brazdă în limitele recomandate. Brazdele pot fi amenajate în acest fel atunci când panta principală a terenului nu depășește 3%. Daca se depășește această pantă, există un risc major de eroziune a solului. Pe terenuri abrupte, se pot construi și terase și brazde cultivate de-a lungul teraselor.
În solurile nisipoase, apa se infiltrează rapid. Brazdele trebuie să fie scurte, astfel încât apa să ajungă la capătul aval, fără pierderi excesive de percolare. În solurile argiloase, rata de infiltrare este mult mai mică decât în solurile nisipoase. Brazdele pot fi mult mai lungi pe argiloase decât pe solurile nisipoase.
În mod normal, debitul de până la 0,5 l/sec va asigura o irigație adecvată, cu condiția ca brazdele să nu fie prea lungi. Când sunt disponibile debite mai mari de apă, apa se va deplasa rapid, astfel încât brazdele pot fi mai lungi. Debitul care nu va provoca eroziune va depinde în mod evident de panta brazdei; în orice caz, se recomandă să nu folosiți dimensiuni de flux mai mari de 3,0 l/sec.
Aplicarea adâncimilor mai mari de irigație înseamnă, de obicei, că brazdele pot fi mai lungi, deoarece există mai mult timp pentru ca apa să curgă pe brazde și să se infiltreze.
Practica de cultivare – atunci când agricultura este mecanizată, brazdele trebuie făcute cât mai lungi pentru a facilita munca. Brazdele scurte necesită multă atenție, deoarece debitul trebuie schimbat frecvent de la o brazdă la alta. Cu toate acestea, brazdele scurte pot fi de obicei irigate mai eficient decât cele lungi, deoarece este mult mai ușor să menținem pierderile de percolare scăzute.
Lungimea câmpului – poate fi mai practic ca lungimea brazdei să fie egală cu lungimea câmpului, în loc de lungimea ideală, când aceasta ar rezulta într-o mică bucată de pământ rămasă. În egală măsură, lungimea câmpului poate fi mult mai mică decât lungimea maximă a brazdei. Aceasta nu este de obicei o problemă și lungimile brazdei sunt făcute pentru a se potrivi cu limitele câmpului.
Figura 19 Lungimea câmpului și lungimea brazdei
Forma brazdelor este influențată de tipul de sol și de debit. În solurile nisipoase, apa se mișcă mai repede pe verticală decât lateral. Brazdele înguste, în formă de V, sunt de dorit pentru a reduce suprafața solului prin care apa se percolează. Cu toate acestea, solurile nisipoase sunt mai puțin stabile și tind să se prăbușească, ceea ce poate reduce eficiența irigației. În solurile argiloase, există mult mai multă mișcare laterală a apei, iar rata de infiltrare este mult mai mică decât pentru solurile nisipoase. Astfel, o brazdă largă și superficială este de dorit pentru a obține o suprafață umedă mare pentru a încuraja infiltrarea.
Figura 20 Forma brazdelor: A) adâncă în soluri nisipoase; B) largă în soluri argiloase;
Distanța între brazde este influențată de tipul de sol și de practicile de cultivare. De regulă, pentru solurile nisipoase distanța trebuie să fie cuprinsă între 30 și 60 cm, adică 30 cm pentru nisip grosier și 60 cm pentru nisip fin. Pe solurile argiloase, distanța dintre două brazde adiacente trebuie să fie de 75-150 cm. Pe solurile argiloase, se pot folosi și brazde duble, uneori numite paturi. Avantajul lor este că sunt posibile mai multe rânduri de plante pe fiecare creastă, facilitând cultivarea manuală. Creasta poate fi ușor rotunjită în partea de sus pentru a scurge apa care altfel ar avea tendința de a sta pe suprafața crestei în timpul ploilor abundente.
Figura 21 Brazde cu creste duble
Cea mai obișnuită modalitate de a construi brazde este cu ajutorul tracțiunii animale, folosindu-se un plug. De asemenea este posibilă fi folosirea utilajelor agricole, în angrenaj tractor și plug cu mai multe capete, obținându-se astfel o eficiență sporită.
Apa pentru irigații se furnizează la fiecare brazdă dintr-un canal de irigații, folosind sifoane sau vane. Uneori, în locul canalului de irigații cu sifoane sau vane, se folosește o țeavă închisă.
În funcție de debitul disponibil, mai multe brazde pot fi irigate în același timp. Când resursa de apă este mai mică, este posibil să se limiteze cantitatea de apă pentru irigație aplicată folosind „irigație alternativă cu brazda”. Aceasta implică irigarea brazdelor alternative, mai degrabă decât a fiecărei brazde. În loc să irige fiecare brazdă după 10 zile, brazdele 1, 3, 5 etc. sunt irigate după 5 zile, iar brazdele 2, 4 și 6, etc., irigate după 10 zile. Astfel recolta primește apă la fiecare 5 zile în loc de o cantitate mare la fiecare 10 zile. Cantitățile mici aplicate frecvent în acest mod sunt de obicei mai bune pentru cultură decât cantitățile mari aplicate după intervale de timp mai lungi.
Figura 22 Schema de irigație pe brazde alternative
Scurgerea la capetele brazdelor poate fi o problemă pe terenurile înclinate. Aceasta poate reprezenta până la 30% din debit, chiar și în condiții bune. Prin urmare, trebuie să se facă întotdeauna o scurgere superficială la capătul câmpului, pentru a îndepărta excesul de apă. În cazul în care nu se face scurgere, plantele pot fi afectate de acoperirea apei. Vegetația ușoară lăsată să crească în canalul de drenare poate preveni eroziunea. Excesul de scurgere poate fi prevenit prin reducerea debitului odată ce apa de irigație a ajuns la capătul brazdelor. Aceasta se numește irigare tăiată. Poate fi posibil, de asemenea, reutilizarea apei în continuare în fermă.
Modele de umectare – pentru a obține o zonă de rădăcină uniformă umezită, brazdele trebuie să fie dispuse la distanțe corespunzătoare, să aibă o pantă uniformă și apa pentru irigarții trebuie aplicată rapid. Deoarece zona de rădăcină din creastă trebuie udată din brazde, mișcarea descendentă a apei în sol este mai puțin importantă decât mișcarea laterală a apei. Atât mișcarea laterală, cât și cea descendentă a apei depind de tipul de sol.
Figura 23 Zona de umectare funcție de tipurile de sol: A) nisip; B) lut; C) argilă
Într-o situație ideală, modelele de umectare adiacente se suprapun între ele și există o mișcare ascendentă a apei (creștere capilară) care udă întreaga creastă, alimentând astfel zona de rădăcină cu apă.
Figura 24 Model ideal de umectare prin irigația pe brazdă
Pentru a obține o distribuție uniformă a apei de-a lungul lungimii brazdei, este foarte important să existe o pantă uniformă și o dimensiune suficient de mare pentru ca apa să avanseze rapid în josul brazdei. În acest fel, se pot evita pierderi mari de percolare la nivelul capului brazdei.
Modelele slabe de umectare pot fi cauzate de:
– condiții naturale nefavorabile, de ex. un strat compactat, diferite tipuri de sol, panta inegală;
– dispunere slabă, de ex. o brazdă distanțată prea larg;
– gestionare deficitară: se furnizează un debit prea mare sau prea mic, oprind prea curând alimentarea.
Condiții naturale nefavorabile – straturile de sol compacte sau diferite tipuri de sol au același efect asupra irigării pe brazde ca și la irigația prin submersie. O pantă neuniformă poate duce la umezirea neuniformă de-a lungul brazdei. Apa curge repede pe pantele abrupte și încet în jos pe pantele mai plane. Acest lucru afectează timpul disponibil pentru infiltrare și duce la o distribuție slabă a apei. Problema poate fi depășită prin nivelarea terenului pe o pantă uniformă.
Dacă distanțele între brazde este prea largă, atunci zona de rădăcină nu va fi udată corespunzător. Distanța între brazde are nevoie de o selecție atentă pentru a asigura o umectare adecvată a întregii zone de rădăcină.
Figura 25 Distanța neuniformă sau prea largă între brazde
Management slab – un debit insuficient va duce la o umezire necorespunzătoare a crestelor. Chiar dacă plantele sunt situate în părțile laterale ale crestei, nu va fi disponibilă suficientă apă. Un debit insuficient va duce, de asemenea, la o distribuție slabă a apei pe toată lungimea brazdei. Avansul va fi lent și se va pierde prea multă apă prin percolare adâncă în vârful brazdei.
Figura 26 Efectele debitului insuficient
Dacă debitul este prea mare pe pantele plane, poate apărea o depășire a crestei. Pe pantele mai abrupte, cu un debit prea mare, poate avea loc eroziunea patului și a laturilor brazdei.
Figura 27 Efectele debitului insuficient
O eroare comună de administrare este aceea de a opri irigația prea curând. Acest lucru se face de obicei pentru a reduce scurgerea, dar are ca rezultat o distribuție slabă a apei, iar plantele, în special la capătul brazdei, nu obțin suficientă apă. Dacă irigația nu este oprită la timp, scurgerea este excesivă și plantele de la capătul brazdei se pot îneca atunci când nu este prevăzut un sistem adecvat de drenaj pentru evacuarea excesului de apă.
Tehnici de plantare – amplasarea plantelor într-un sistem de brazde nu este fix, ci depinde de circumstanțele naturale.
În zonele cu precipitații abundente, plantele trebuie să stea deasupra crestei pentru a preveni deteriorarea ca urmare a acoperirii apei.
Întrucât sărurile tind să se acumuleze în punctul cel mai înalt, o cultură pe soluri saline trebuie plantată departe de vârful crestei. De obicei, este plantată în două rânduri pe părțile laterale. Cu toate acestea, este important să se asigure că nu există niciun pericol de alunecare.
Figura 28 Metode de plantare: A) pentru zone cu exces de umiditate; B) pentru zone secetoase; C) pentru zone cu terenuri sărăturate
Pentru culturile de iarnă și primăvara timpurie în zonele mai reci, semințele pot fi plantate pe partea însorită a crestei. În zonele mai calde, semințele pot fi plantate pe partea umbroasă a crestei, pentru a le proteja de soare.
Întreținerea brazdelor – după construcție, sistemul de brazde ar trebui să fie întreținut în mod regulat; în timpul irigării, trebuie verificat dacă apa ajunge la capătul aval al tuturor brazdelor. Nu ar trebui să existe locuri uscate sau locuri unde apa rămâne în exces. Depășirea creștelor trebuie evitată. Canalele de irigații și drenurile trebui să fie ferite de buruieni.
Irigația prin fâșii
Irigația prin fâșii este folosită pentru terenuri de mici dimensiuni, cultivate cu leguminoase perene sau cereale păioase. Solurile la care se pretează aceasta metodă sunt cele mijlocii greu permeabile. În funcție de permeabilitatea solului, de volumul de apă pompat și de înclinația terenului, care nu trebuie să aibă o pantă mai mare de 2%, lungimea fâșiilor variază între 100 și 300 m, iar lățimea lor între 3 m pentru terenurile cu panta și 30 m pentru cele plane.
Figura 29 Irigația prin fâșii
Dimensiunile și forma fâșiilor sunt influențate în același mod ca și bazinele și brazdele de tipul de sol, debitul disponibil de apă, panta terenului, adâncimea de irigație și alți factori, cum ar fi practicile agricole și dimensiunea terenului sau a fermei.
Multe dintre comentariile făcute cu privire la bazine și brazde sunt, de regulă, aplicabile și fâșiilor. Tabelul următor oferă informativ pentru a determina dimensiunile maxime ale frontierei.
Tabel 15 Caracteristici constructive ale fâșiilor în funcție de tipul de sol
Fâșiile sunt irigate prin devierea unui flux de apă de la canalul de irigații la capătul superior al fâșiei prin curgere gravitațională. Când cantitatea dorită de apă a fost livrată pe fâșie, fluxul este oprit, ceea ce se poate întâmpla înainte ca apa să ajungă la capătul celălalt al fâșiei. Dacă alimentarea cu apă este oprită prea curând, este posibil să nu existe suficientă apă în fâșie pentru a completa irigarea la capătul îndepărtat. Dacă este lăsată să funcționeze prea mult timp, atunci apa poate să curgă la capătul fâșiei și să se piardă în sistemul de drenaj.
Ca ghid, fluxul către fâșie poate fi oprit după cum urmează:
pe solurile argiloase, fluxul este oprit atunci când apa de irigație acoperă 60% din graniță. Dacă, de exemplu, fâșia este lungă de 100 m, un semn este plasat la 60 m de canalul de irigații. Când apa ajunge la acel semn, alimentarea cu apă este oprită;
pe solurile nisipo-lutoase este oprit când 70 – 80% din fâșie este acoperită cu apă;
pe soluri nisipoase, apa de irigație trebuie să acopere întreaga fâșie înainte ca alimentarea să fie oprită.
Cu toate acestea, indicațiile menționate anterior sunt doar orientări. Reguli realiste pot fi stabilite local numai la testarea sistemului.
La fel ca în cazul celorlalte metode de irigație, este important să se asigure că apa de irigații este furnizată adecvat la fâșii, astfel încât să umple uniform zona de rădăcină. Cu toate acestea, există multe probleme comune care duc la o distribuție slabă a apei. Acestea includ
nivelarea slabă a terenului;
dimensionarea greșită a debitului;
oprirea alimentării cu apă la momentul nepotrivit.
Dacă terenul nu este nivelat corespunzător și există o pantă încrucișată, apa de irigație nu se va răspândi uniform pe câmp. Acesta va curge în josul versantului căutând întotdeauna partea cea mai joasă a fâșiei. Acest lucru poate fi corectat prin nivelarea fâșiei și stabilirea unei pante uniforme de curgere.
Figura 30 Model de curgere deficitar datorat nivelării slabe a terenului
Dimensionarea prea mică a debitului de alimentare cu apă a fâșiei va duce la pierderi profunde de percolare în apropierea canalului de câmp, în special pe solurile nisipoase.
Figura 31 Model de curgere deficitar datorat percolării de adâncime
Dacă dimensionarea debitului este prea mare, apa va curge prea repede în spre capătul aval al fâșiei, iar punctul în care ar trebui să se oprească debitul este atins înainte de a fi aplicată suficientă apă pentru a umezi zona de rădăcină. În această situație, alimentarea cu apă va trebui să fie lăsată să funcționeze până când zona de rădăcină va fi umezită în mod adecvat și acest lucru duce la pierderi considerabile prin scurgerea de suprafață. De asemenea, dimensionarea debitului prea mare poate provoca eroziunea solului.
Figura 32 Model de curgere deficitar datorat de scurgerea de suprafață
Dacă alimentarea cu apă este oprită prea curând, este posibil ca apa să nu ajungă la capătul aval al fâșiei. În schimb, dacă debitul este lăsat să funcționeze prea mult, apa va curge la capătul aval al fâșiei și se va pierde în sistemul de drenaj.
Întreținerea fâșiilor constă în păstrarea acesteia liberă de buruieni și a înclinației uniforme. Orice neuniformități apar pe fâșie trebuie reparate, iar canalul de irigații și drenurile trebuie întreținute în mod regulat. Verificările frecvente și reparațiile imediate acolo unde este necesar, previn daune suplimentare.
Irigația prin aspersiune
Irigația prin aspersiune este metoda care imită ploaia naturală cu ajutorul unui dispozitiv denumit aspersor, pulverizarea jetului de apă eliberat este dependentă de tipul aspersorului, diametrul duzei și presiunea de lucru a acestuia.
Irigația prin aspersiune este potrivită pentru majoritatea culturilor, de câmp și de pomi, iar apa poate fi pulverizată peste sau sub cultură. Cu toate acestea, aspersoarele mari nu sunt recomandate pentru irigarea culturilor delicate, precum salata, deoarece picăturile mari de apă produse de aspersoare pot deteriora cultura.
Irigația prin aspersiune este adaptabilă la orice pantă, uniformă sau ondulantă. Conductele laterale care furnizează apă către aspersoare ar trebui să fie întotdeauna așezate de-a lungul conturului terenului ori de câte ori este posibil. Acest lucru va reduce la minimum schimbările de presiune la aspersoare și va asigura o irigație uniformă.
Aspersoarele sunt cele mai potrivite pentru solurile nisipoase cu rate de infiltrare mari, deși sunt adaptabile majorității solurilor. Rata medie de aplicare de la aspersoare (în mm / oră) este întotdeauna aleasă pentru a fi mai mică decât rata de bază de infiltrare a solului, astfel încât să se evite apariția scurgerii de suprafață.
Aspersoarele nu sunt potrivite pentru solurile care formează cu ușurință o crustă. Dacă irigarea prin stropire este singura metodă disponibilă, atunci trebuie utilizate diuze speciale. Trebuie evitate aspersoarele mai mari care produc picături de apă.
O sursă bună de apă curată, fără sedimente suspendate, este necesară pentru a evita problemele blocării duzei de stropire și stricarea culturii prin acoperirea cu sedimente.
Un sistem clasic de irigație prin aspersie este format din următoarele componente:
unitate de pompare;
conducte principale și secundare;
aripile laterale;
aspersoarele.
Stația de pompare este de obicei formată dintr-o unitate de pompare care preia apa de la sursă și asigură o presiune adecvată pentru livrarea în sistemul de conducte.
Conducta principală și conductele secundare sunt conducte care furnizează apă de la pompă către aripile de udare laterale. În unele cazuri, aceste conducte sunt permanente și sunt așezate pe suprafața solului sau îngropate sub pământ. În alte cazuri, sunt temporare și pot fi mutate de la câmp la câmp. Principalele materiale pentru conducte utilizate includ azbo-ciment, plastic de înaltă densitate sau aliajul de aluminiu.
Aripile de udare laterale livrează apă de la conductele principale sau secundare către aspersoare. Pot fi permanente, dar mai des sunt portabile și confecționate din aliaj de aluminiu sau plastic, astfel încât să poată fi mutate cu ușurință.
Cel mai obișnuit tip de dispunere a sistemului de aspersoare este prezentat în figura de mai jos. Este format dintr-un sistem de conducte ușoare din aluminiu sau plastic, care sunt deplasate manual. Aspersoarele rotative sunt de obicei distanțate între 9 și 24 m de-a lungul aripii de udare laterală, care în mod normal are un diametru de 5-12,5 cm, astfel încât poate fi transportată cu ușurință. Conducta laterală este amplasată pe câmp până la completarea irigației. Pompa este apoi oprită și aripa laterală este deconectată de la conducta principală și mutată la următoarea poziție unde este reasamblată și conectată la rețeaua principală, irigația fiind reluată. Aripa laterală poate fi mutaăt de unu până la patru ori pe zi. Este deplasată treptat în jurul câmpului până la irigarea întregului câmp. Acesta este cel mai simplu dintre toate sistemele. Uneori se folosesc mai mult aripi laterale pentru irigarea suprafețelor mai mari.
Figura 33 Sistem de irigație prin aspersiune folosind aripi de udare laterale cu mutare manuală
O problemă comună cu privire la irigația prin aspersie este forța de muncă mare necesară pentru a muta conductele și aspersoarele în jurul câmpului. În unele locuri, astfel de forță de muncă nu poate fi disponibilă și poate fi, de asemenea, costisitoare. Pentru a depăși această problemă, s-au dezvoltat multe sisteme mobile, cum ar fi tamburul cu furtun, instalațiile cu deplasare liniară și pivotul central.
Obiectivul principal al unui sistem de aspersiune este de a aplica apa cât mai uniform pentru a umezi zona de rădăcină a plantelor cu un consum cât mai mic de apă.
Modelul de irigație de la un singur aspersor rotativ nu este foarte uniform. În mod normal, zona irigată este circulară. Cea mai mare umezire este aproape de aspersor. Pentru o uniformitate bună, mai multe aspersoare trebuie acționate apropiat, astfel încât razele lor de acțiune să se suprapună. Pentru o uniformitate bună, suprapunerea trebuie să fie de cel puțin 65% din diametrul udat. Aceasta determină distanța maximă între aspersoare.
Figura 34 Model de funcționare și irigație a unui singur aspersor – vedere în plan și secțiune
Figura 35 Model de funcționare și irigație mai multe aspersoare – vedere în plan și secțiune
Uniformitatea aplicarii udării de către aspersoare poate fi afectată de viteza vântului și presiunea apei. Pulverizarea de la aspersor este ușor deviată chiar și printr-o adiere blândă și aceasta poate reduce serios uniformitatea udărilor. Pentru a reduce efectele vântului, asperosarele pot fi poziționate mai apropiate.
Aspersoarele vor funcționa optim la presiunea de funcționare recomandată de producător. Dacă presiunea este peste sau sub aceasta, distribuția va fi afectată. Cea mai frecventă problemă este atunci când presiunea este prea mică. Acest lucru se întâmplă atunci când pompele și conductele se uzează. Rugozitatea crește și astfel presiunea la aspersor se reduce. Rezultatul este că jetul de apă nu se desface și toată apa tinde să cadă într-o zonă spre exteriorul perimetrului udat. Dacă presiunea este prea mare, distribuția va fi, de asemenea, slabă. Se dezvoltă o dispersie fină care se apropie de aspersor.
Intensitatea medie a udării reprezintă media cantității de apă care se distribuie în cultură și se măsoară în mm / oră. Intensitatea udării aplicată depinde de dimensiunea duzelor de stropire, presiunea de funcționare și distanța dintre stropitoare. Atunci când se selectează un sistem de aspersoare, este important să se asigure că intensitatea udării este mai mică decât rata de infiltrare în sol. În acest fel, toată apa aplicată va fi absorbită ușor de sol și nu trebuie să existe scurgeri de suprafață sau băltiri.
Pe măsură ce apa pulverizează dintr-un aspersor, se desparte în picături mici între 0,5 și 4,0 mm, picăturile mici se apropie de stropitor, în timp ce cele mai mari se apropie de marginea perimetrului udat. Picăturile mari pot deteriora culturile și solurile delicate și astfel, în astfel de condiții, este mai bine să folosiți aspersoare mai mici. Finețea ploii este controlată și de presiunea și dimensiunea diuzei. Când presiunea este scăzută, picăturile tind să fie mult mai mari, deoarece jetul de apă nu se desface ușor. Așadar, pentru a evita deteriorarea culturilor și a solului, se vor folosi diuze de diametru mic care funcționează la sau peste presiunea normală de funcționare recomandată.
Irigația prin picurare
Irigația prin picurare este metoda prin care se realizează udarea individuală a plantelor. Această individualizare se face cu ajutorul unei rețele de conducte plasată pe suprafața terenului, în lungul rândurilor cultivate și pe care se află amplasat în dreptul fiecărei plante un dispozitiv numit picurător.
Irigația prin picurare implică aplicarea apei pe sol, la viteze foarte mici (2-20 l/h). Apa se aplică localizat aproape de plante, astfel încât doar o parte a solului în care cresc rădăcinile este udată, spre deosebire de irigația de suprafață și prin aspersiune, care implică umezirea întregului profil al solului. În cazul iriției prin picurare, aplicarile sunt mai frecvente (de obicei la fiecare 1-3 zile) decât în cazul altor metode și acest lucru oferă un nivel ridicat de umiditate foarte favorabil în solul pentru dezvoltarea plantelor.
Irigația prin picurare este cea mai potrivită pentru culturi de legume, plantații pomicole și viță de vie, unde pot fi prevăzute unul sau mai mulți picurători pentru fiecare plantă. În general, sistemele de irigații prin picurare se folosesc pentru culturile considerate de mare valoare din cauza costurilor de ridicate ale instalării unui sistem de picurare.
Irigația prin picurare este adaptabilă la orice pantă a terenului. În mod normal, cultura poate fi plantată de-a lungul liniilor de contur, iar conductele de alimentare cu apă (liniile de picurare) ar fi de asemenea așezate de-a lungul conturului. Acest lucru se realizează pentru a reduce la minimum modificările de descărcare a picurătorului ca urmare a modificărilor de înălțime a terenului.
Figura 36 Sistem de irigații prin picurare (localizat) pentru pomi
Irigația prin picurare este potrivită pentru majoritatea tipurilor de sol. Pe solurile argiloase, apa trebuie aplicată încet pentru a evita apariția băltirilor sau a scurgerii de suprafață. Pe solurile nisipoase vor fi necesare debite orare mai mari ale picurătorului pentru a asigura o umezire adecvată a solului.
Una dintre principalele probleme cu irigația prin picurare este blocarea picurătorului Toți picurătorii au fante foarte mici, care variază între 0,2-2,0 mm și acestea pot fi blocate dacă apa nu este curată. Astfel, este esențial ca apa folosită pentru irigație să fie lipsită de sedimente, în caz contrar va fi necesară filtrarea apei pentru irigații. De asemenea, blocajul poate apărea dacă apa conține alge, îngrășăminte și substanțe chimice dizolvate, cum ar fi calciul și fierul. Filtrarea poate îndepărta o parte din materiale, dar problema poate fi complexă.
Irigația prin picurare este adecvată în special pentru apa de calitate slabă (apă salină). Aplicarea localizată a apei individual către plantă înseamnă, de asemenea, că metoda poate fi foarte eficientă în utilizarea apei. Din acest motiv este cel mai potrivit metodă atunci când resursa de apă este limitată.
Un sistem tipic de irigație prin picurare constă din următoarele componente:
unitate de pompare;
cap de control;
conducte principale și secundare;
linii de picurare;
picurători.
Unitatea de pompare preia apa de la sursă și asigură presiunea potrivită pentru livrarea în sistemul de conducte.
Capul de control este format din valve pentru controlul funcționării și al presiunii în întregul sistem. Poate avea și filtre pentru a curăța apa. Tipurile obișnuite de filtre includ filtre de ecranare și filtre de nisip gradate care îndepărtează materialul fin în suspensie. Unele unități de control conțin și unitate de fertilizare sau rezervor de nutrienți. Acestea adaugă o doză măsurată de îngrășământ în apă în timpul irigării. Acesta este unul dintre avantajele majore ale irigației prin picurare față de alte metode.
Figura 37 Componentele unui sistem de irigatii prin picurare cu diferitele metode de aplicare a irigației
Conductele principale, secundare și liniile de picurare, furnizează apă de la unitatea cap control la câmpul de irigat. De obicei sunt fabricate din PVC sau polietilenă și trebuie îngropate sub pământ, deoarece se degradează ușor atunci când sunt expuse radiațiilor solare directe, de aceea se recomanda tratarea UV. Liniile de picurare au de obicei un diametru de 13-32 mm.
Picuratoarele sunt dispozitive folosite pentru a controla descărcarea de apă din linia de picurare la plante. De obicei, liniile de picurare sunt amplasate la distanțe mai mari de 1 metru una de cealaltă si sunt folosiți mai mulți picurători pentru o singură plantă. Pentru culturile pe rând, picurătorii pot fi amplasați la distanța necesară și pot fi folosiți pentru a uda o fâșie de sol. Diferite modele de picurători au fost produse în ultimii ani, cerința de baza este de a produce un picurător care să furnizeze un debit specific constant, care nu variază mult cu schimbările de presiune și nu se blochează ușor.
Un sistem de irigație prin picurare este de obicei permanent, de aceea se recomanda să fie automatizat. Acest lucru este foarte util atunci când forța de muncă este rară sau costisitoare. Cu toate acestea, automatizarea necesită abilități de specialitate.
Apa poate fi aplicată frecvent (în fiecare zi dacă este necesară) cu irigația prin picurare și aceasta oferă condiții foarte favorabile pentru creșterea culturilor. Cu toate acestea, dacă culturile obișnuiesc să fie udate în fiecare zi, pot dezvolta doar rădăcini superficiale și dacă sistemul nu este funcțional, cultura poate începe să sufere foarte repede.
Spre deosebire de irigația de suprafață și prin aspersiune, irigația prin picurare udă doar partea de sol din zona de rădăcinii, astfel se poate reduce semnificativ cantitatea de apă consumată. Modelele de umectare care se dezvoltă din scurgerea apei pe sol depind de debitul livrat și de tipul solului.
Figura 38 Model de umectare pentru diferite tipuri de sol și debite
Deși numai o parte din zona de rădăcină este udată, este totuși important să se răspundă nevoilor de consum de apă ale culturii. Uneori se consideră că irigația prin picurare economisește apa prin reducerea cantității consumate de către culură, fapt neadevarat, norma de consum a culturii fiind aceași indiferent de metoda de aplicare a apei.
Economisirea de apă se pot realiza folosind irigația prin picurare prin reducea percolării de profunzime, a scurgerii de suprafeței și a evaporării din sol. Aceste economisiri, depind atât de utilizatorul echipamentului, cât și de echipamentul în sine.
Irigația prin picurare nu este un substitut pentru alte metode demonstrate de irigare, ci este doar un alt mod de aplicare a apei. Este cel mai potrivit pentru zonele în care calitatea apei este limitată, terenul este înclinat sau ondulat abrupt și de calitate slabă, unde apa sau forța de muncă sunt scumpe sau unde culturile de necesită aplicări frecvente de apă.
Subirigația
Subirigația sau irigația subterană este specifică zonelor drenate în perioade secetoase, prin ridicarea umidității solului pe grosimea profilului activ până la valoarea capacității de câmp. Se poate realiza prin ridicarea nivelului freatic ca și consecință a presurizării rețelei de drenuri, alimentată din rețeaua de canale de desecare, prin conducte poroase, galerii sau jgheaburi subterane.
Această metodă de irigații a fost cunoscută încă de la începutul secolului al XIX, fiind aplicabilă în soluri cu bune proprietăți capilare, având stratul impermeabil nu prea adânc. Metoda nu este indicată în soluri cu conținut mare de săruri, din cauza sărăturării secundare produsă de ascensiunea capilară.
Principalele avantaje ale irigației subterane sunt următoarele:
nu afectează în niciun fel calitatea solului, spre deosebire de irigațiile de suprafață;
prin absența canalelor deschise nu ocupă teren cultivabil, fiind permisă larga mecanizare a muncii agricole, fără a fi necesară nivelarea terenului;
operațiunile de udare și întreținerea lucrărilor reclamă o forță de muncă foarte redusă;
nu ajută la dezvoltarea buruienilor și dăunătorilor pe terenurile cultivate;
asigură o mai bună conservare a apei în masa solului și consumă mai puțină apă pentru irigații.
Cel mai mare dezavantaj al acestei metode este costul ridicat al amenajării, la care se adaugă pericolul sărăturării secundare a solului, slaba umezire a stratului superior al solului – ceea ce o face neindicată în regimul cu secete timpurii de primăvara, pericolul împotmolirii conductelor subterane și pierderea de apă în straturile inferioare ale solului de sub stratul activ.
După felul în care se face alimentarea cu apă a rețelei subterane se deosebesc sisteme sub presiune și sisteme fără presiune, cu acțiune continuă sau intermitentă. Este dovedit că alimentarea cu apă periodică reduce cu aproape de două ori norma de irigație, fără a micșora producția. În cazul în care alimentarea se face cu apă sub presiune, la capacitatea de absorbție a solului se adaugă și acțiunea presiunii hidrostatice, datorită căreia apa se răspândește mai repede în sol.
Componența unui sistem de irigație subterană constă în:
conductă de alimentare subterană sub presiune;
conducte de udare;
vane subterane;
regulatoare de presiune;
vane de golire.
Figura 39 Schema de montaj a unui sistem de irigație subteran
Pentru evitarea împotmolirii conductelor de udare gurile de intrare în conducte trebuie protejare cu material filtrant. Pentru reducerea la maxim a pierderii de apă prin infiltrație în adâncime, conducta se poate poza întrun jgheab umplut cu material grosier.
Figura 40 Detaliu irigație subterană cu conductă de udare și jgheab
Pentru reducerea costurilor lucrărilor irigația se poate face prin udarea subterană prin galerii-cârtiță. Pe lângă costul scăzut al amenajării, aceste galerii-cârtiță prezintă și avantajul că pot servi și pentru desecarea terenului în perioadele cu exces de umiditate.
O metodă mai complexă este rezultată din combinarea irigației subterane, aplicabilă pe terenurile cu pantă între 0,01 și 0,1, cu drenajul subteran. Astfel pe terenul în pantă situat între canalul de irigație în rambleu și canalul de evacuare, irigația se efectuează pe fâșii. Perpendicular pe distanța de scurgere a apelor sunt trasate rigole, servind pentru captarea și redistribuirea apei pe fâșie. Paralel cu panta terenului se află drenul colector al drenajului subteran la adâncimea de 1,0 ÷1,3 m, la care se racordează rețeaua de drenuri absorbante. La distanțe de 50 cm sub rigole, drenul colector este prevăzut cu ventile de închidere, manevrate de la suprafață printr-un tub, prin care apa reținută în dren pătrunde în rigolele de la suprafață.
Figura 41 Schema de funcționare irigație subteran reversibilă din drenaj
Apa de irigație care circulă la suprafața trenului se infiltrează în sol, este captată de drenuri și poate fi reținută în dreptul ventilelor până la nivelul rigolelor, din care deversează din nou la suprafața fâșiei. Prin deschiderea ventilului și scăderea bruscă a nivelului subteran se produce o puternică aspirație a aerului în interiorul solului. În cazul excesului de umiditate, drenajul asigură astfel desecarea solului precum și o mai bună aerisire a acestuia.
Sistemul se recomandă în cazul existenței unui curent subteran de apă, care poate fi captat de rețeaua de drenaj, când nu mai este necesară irigarea de suprafață.
Echipamente moderne pentru lucrĂri de irigaȚii
Instalațiile de irigații se află într-un proces continuu de îmbunătățire a performanțelor, cu reflectare în calitatea aplicarii udărilor, productivitatea muncii, adaptarea cu ușurință la condițiile naturale, în vederea atingerii unui grad ridicat de automatizare și a unor producții agricole sporite.
Printre instalațiile de irigații care trebuie menționate sunt cele care au grad mare de utilizare și care se remarcă atât prin consumul redus și controlat de apă în condițiile modificărilor climatice și a reducerii surselor de apă curată, cât și prin gradul de automatizare și control în condițiile forței de muncă limitate și costisitoare. Se remarcă astfel instalațiile de irigații folosind metoda de irigații prin aspersiune și prin picurare, care de altfel acoperă necesitățile atât pentru culturile mari de câmp, cât și pentru plantațiile legumicole, pomicole sau viță de vie.
Instalații de irigat prin aspersiune
Între instalațiile de irigat prin aspersiune cu grad ridicat de folosință se remarcă instalațiile de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun, instalațiile de irigat prin aspersiune tip pivot central și cele cu deplasare liniară.
Instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun
Instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun pot fi folosite pentru irigația tuturor culturilor agricole, fiind caracterizate prin manevrabilitate ridicată, fiabilitate mare, investiții inițiale mai mici și funcționare automatizată.
Instalațiile de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun sunt echipamente autopropulsate pe durata aplicării udărilor fiind compuse din următoarele componente specifice: furtun flexibil, sistem de tractare al furtunului (tamburul) și aspersor sau aripi de ploaie.
Figura 42 Instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun
Instalații de irigat pot fi echipate atât cu tun de apă care vine dotat cu o serie de duze de mărimi diferite, pentru controlul lățimii de udare, cât și cu rampă de udare cu lățimi de până la 72 de metri. Înălțimea de la sol în cazul rampei este între 1.3 metri și 2.3 metri, astfel folosirea acesteia este ideală chiar și pentru culturile înalte.
Figura 43 Tun de apă (a) și rampa cu aripi de ploaie (b)
Mecanismul de antrenare al tamburului poate fi reglat în funcție de viteza de rotire a tamburului și de deplasarea aspersorului prin reglarea manuală a robinetului care modifică debitul sau presiunea motorului hidraulic. Instalațiile sunt echipate și cu regulator de viteză pentru a se menține o viteză constantă de deplasare a aspersorului.
Figura 44 Mecanism de funcționare tambur și panou de comandă
Avantajele diferitelor modelele de instalații cu tambur și furtun sunt următoarele:
cost redus al investiției raportat la unitatea de suprafață;
mobilitate foarte mare – pot fi mutate foarte ușor de pe o suprafață pe alta;
posibilitatea de a iriga orice dimensiune și formă a unei sole;
procesul de irigație se face cu economii de costuri și energie, fiind ușor de utilizat cu performanțe optime și fiabilitate mare;
materiale de fabricație rezistente;
protecția la coroziune;
design modern;
presiune de funcționare redusă;
posibilitatea depozitării pe timp de iarnă.
Varietatea de produse oferită de producătorul Bauer, prin modelul Rainstar este compusă din modele diferite în funcție de tipul de utilizare, cu peste 80 de lungimi diferite.
Tabel 16 Specificații tehnice instalație de irigat cu tambur și furtun marca Bauer
Componentele principale ale unei instalații de irigații cu tambur și furtun sunt:
tambur și șasiu orientabil;
turbină;
reductor;
dispozitiv de ghidare furtun;
cărucior cu ecartament reglabil;
turelă;
priză de putere pentru înfășurare fără apă;
sistemul de ridicare automată a căruciorului;
tun de apă sau rampă;
sistem de racordare la sursa de apă;
sistem frânare la desfășurare;
sistemul de oprire automată la sfârșitul înfășurări.
Figura 45 Schema ansamblu instalație tambur și furtun
Dimensiunile generale ale modelelor sunt prezentate în tabelul ce urmează:
Tabel 17 Dimensiuni instalație de irigat cu tambur și furtun marca Bauer
Irigația eficientă este un factor important pentru susținerea creșterii culturilor, distribuție uniformă a apei ajută solul să absoarbă uniform apa, evitând astfel scurgerile de apă. În acest fel plante se dezvoltă uniform pe tot terenul și în același timp, crescând randamentul și calitatea culturilor. Aplicare fină a ploii permite, de asemenea, creșterea culturilor sensibile.
Figura 46 Aspersor de mare capacitate – tun de apă
Lungimea aruncării tunului de apă determină zona care este irigată. O aruncare mai lungă mărește suprafața acoperită cu efectul de a face irigația mai rentabilă. În același timp, o aruncare mai lungă determină, de asemenea, o reducere a ratei de aplicare instantanee a apei, îmbunătățind astfel preluarea apei din sol către plantă.
Configurația tunului de apă a fost optimizată prin utilizarea celui mai avansat software de simulare hidraulică care permite apei să ajungă la duză cu cele mai mici turbulențe și pierderi de presiune.
Figura 47 Model de optimizare a structurii interne a tunului de apă
Frână automată este un mecanism conceput pentru a permite tunului de apă să mențină o viteză de rotație constantă în toate condițiile de operare apărute, independent de presiunea și nivelurile de curgere existente.
Figura 48 Model de funcționare frână automată
Modelele de funcționare ale frânei automate sunt următoarele:
forța de frânare cu reglare automată, viteză de rotație ideală la toate presiunile (A);
forța de frânare prea mare, viteză de rotație prea mare (B);
forța de frânare prea mică, viteză de rotație prea mică (C).
În timpul funcționării, deflectorul are rolul de a reduce la minimum oscilația provenită din interacțiunea cu fluxul de apă. Acest lucru este fundamental pentru a obține un flux laminar de apă care iese din duză care generează valori inegale.
Sistemul de echilibrare Bauer balance se bazează pe interacțiunea dintre frâna auto-reglată și deflector. Reglarea modului de funcționare echilibrat permite o performanță excelentă la toate nivelurile de presiune și debit. Echilibrarea interactivă între cele două elemente este continuă și automată.
Reglarea unghiului de traiectorie fără restricții interne de curgere permite adaptarea irigației la diferite condiții climatice, inclusiv vânturi mai puternice. Această capacitate de ajustare este un avans real și în cazurile în care trebuie evitate obstacolele precum liniile electrice aeriene.
Figura 49 Schema de funcționare a unui tun de apă cu reglare unghi de traiectorie
Principiul de funcționare al dispozitivului „dinamic jet-breaker” (spargător de jet dinamic) permite redistribuirea unei părți excesive de apă de la sfârșitul aruncării tipice în condiții de presiune scăzută în raport cu tunul de apă. Un alt avantaj important al acestui dispozitiv este acela că permite adaptarea profilului de distribuție a apei.
Figura 50 Model de funcționare al dispozitivului „dinamic jet-braker”
Modelul de funcționare al tunului de capăt este prentat grafic astfel:
Profil schematic de distribuție a apei fără dispozitiv de spargere a jetului de apă (A);
Profil schematic de distribuție a apei cu dispozitiv de spargere a jetului de apă (B);
Specificațiile tehnice ale produsului Ultra 202 marca Bauer sunt prezentate în tabelul următor si cuprinde o gamă largă de duze de la 22 mm până la 45 mm.
Tabel 18 Specificații tehnice aspersor Bauer Ultra 202
Irigația cu rampe de udare asigură distribuția uniformă a apei și controlul asupra fineții ploii cu scopul de a proteja plantele și solul. Rampa de udare poate funcționa la presiune scăzută, începând de la 2,6 bar, astfel economisindu-se atât energie cât și consum de apă. Căruciorul rampei de udare este format din oțel de înaltă calitate și piesele din aluminiu, și excelează prin stabilitatea ridicată, în ciuda structurii ușoare. Greutățile de echilibrare păstrează structura brațului pendular întotdeauna paralel cu solul.
În condiții de transport, unitate de transport este compactă și ușor de manipulat, brațele pliabile ale instalației fiind usor de închis. Transportul pe câmpul de udare pe direcția de conducere, se efectuează cu rampa de udare desfășurată, aceasta fiind ridicată hidraulic și transportată la următoarea poziție de udare. Transportul pe câmpul de udare paralel cu direcția de conducere, se realizează la sfârșitul benzii irigate, căruciorul rampei fiind ridicat pur și simplu cu sistemul hidraulic al mașinii, și transportat imediat cu brațul desfășurat.
Figura 51 Transportul instalației de irigat cu tambur și furtun și rampă de udare
Rampele de udare au o lățime de udare de până la 72 m și o înălțime hidraulică de la 1,3 până la 2,3 m.
Figura 52 Rampă de udare în funcțiune
Proprietățile caracteristice ale unei rampe de udare sunt următoarele:
operare simplă;
consum economic;
fabricat din oțel și aluminiu de înaltă calitate;
stabilitate ridicată;
consumul de energie și apă mic;
calitatea optimă a precipitațiilor;
pierdere minimă de evaporare;
sensibilitate scăzută la vânt;
unitate compactă pentru transport.
Ansamblu pivotant 360° prezintă avantaje pentru o adaptare precisă a sistemului la câmpuri neregulate și pentru evitarea obstacolelor.
Figura 53 Rampă de udare cu ansamblu pivotant 360°
Specificațiile tehnice rampelor de udare marca Bauer sunt prezentate în tabelul următor.
Tabel 19 Specificații tehnice rampă de udare marca Bauer
Monitorizarea funcționării se poate efectua cu aplicația SmartRain ce oferă posibilitatea de a controla instalația de irigație cu tambur și furtun din orice locație. Se poate obține de la distanță o imagine de ansamblu cu informații despre starea reală, cum ar fi timpul de irigat rămas, conducta PE rămasă, timpul pentru a schimba banda de irigare și altele.
Optimizarea instalației se poate face în funcție de umiditatea solului și condițiile meteorologice prin funcția de management al irigăției. De asemenea se pot primi mesaje de eroare prin SMS pe telefonul dacă instalația se oprește din cauza vreunei defecțiuni sau dacă intră într-o zonă periculoasă.
Figura 54 Optiunea de monitorizare de la distanță și management al irigației
Instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central
Instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central se caracterizează prin deplasarea circulară în jurul punctului de alimentare, de unde și numele de pivot.
Acest tip de instalație este autopropulsată și este compusă dintr-o conductă de udare suspendată, susținută de console mobile ce se rotesc în jurul pivotului central.
Figura 55 Instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central
Dispozitivele de irigație pot fi montate pe de conducta de udare (duze) sau suspendate de conducta de udare (furtune cu aspersor), și distribuie apa sub presiune pe măsură ce instalația se deplasează controlat în funție de viteza setată și de norma de irigație stabilită. Instalațiile pot avea încorporate componente de înaltă tehnologie, inclusiv tehnologie GPS pentru deplasare automatizată, menținerea aliniarității în timpul funcționării, distribuția uniformă a apei, precum și controlul de la distanță și programarea radiocomandată sau prin internet folosind terminale GSM sau ustensile electronice.
Instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central include următoarele componente:
pivotul central (punct de pivotare);
traveele (deschiderile);
turnurile auto-deplasabile;
panou de control;
Pivotul central reprezintă componenta instalației de irigație în jurul căreia se rotește întreaga instalație în timpul funcționării. Punctul de intrare al apei în instalație se află la conducta de ridicare. Sțâlpii de susținere a unui pivot central convențional sunt fixați cu șuruburi pe o fundație din beton armat. Unii pivoți pot fi tractabili sau cu punct de pivotare care este echipat cu roți astfel încât acesta să poată fi mutate cu ușurință de la un câmp la altul.
Componentele structurii pivotului central sunt următoarele:
structura rigidă a pivotului central, fixă (1), mobilă cu 4 roți (2) sau tractabilă cu 2 roți (3);
inelul colector;
cuplarea flexibilă a pivotului;
panoul de control;
conducta de ridicare.
Figura 56 Intalație de irigație prin aspersiune de tip pivot central: A) fix, B) mobil cu 4 roți, C) tractabil cu 2 roți
Traveele (deschiderile) reprezintă o structură metalică de tipul grindă cu zăbrele care susține conducta de irigații aflată în componență.
Figura 57 Travee (deschidere) pivot central
Conducta alimentează instalația de irigație și distribuie apa de la conducta de alimentare de-a lungul instalației. Fiecare travee este dotată cu un turn de acționare care deplasează conducta pe câmpul de udare.
Componentele structurii sunt următoarele:
– conducta (1);
– grinda cu zăbrele (2), formată din tijă (4) și zăbrea (5);
– turnul de acționare (3);
Traveele sunt atașate între ele printr-un cuplaj care permite flexibilitate laterală, rotativă și verticală. Conductele din fiecare travee sunt conectate între ele cu un furtun flexibil cu coliere.
Figura 58 Cuplare între 2 travei ale instalației de irigație pivot central
Traveele pot fi dimensionate în funcție de folosința instalației de irigat cu profile standard (2,8 – 3,0 m), coborâte (1,85 – 1,95 m), ridicate (3,9 – 4,0 m) sau ultra ridicate (4,9 – 5,0 m).
Figura 59 Instalație de irigat tip pivot central cu profil standard (A) și profil ridicat (B)
În mod optional instalația de irigație prin aspersiune de tip pivot central poate fi dotat cu consolă, în intrervalul de capăt, și după caz cu tun de capăt.
Turnurile de acționare auto-deplasabile sunt atașate fiecărei travei. Turnul de acționare cuprinde modulul de comandă și alimentare electrică, și grupul de actionare a roților dotat cu reductoare și cuplaje la roți.
Figura 60 Turn de acționare auto-deplasabil pentru instalație pivot central
Panoul de control general este componenta instalației cu acționare manuală sau electronică care stabilește viteza de deplasare a instalației și norma de irigație aplicată. Unitatea de control poate fi dotată cu diverse funcții de monitorizare și alertă.
Figura 61 Panou de control general al instalației de irigat tip pivot central
Instalațiile de irigat prin aspersiune tip pivot central marca Valley oferă soluții simpla sau complexe prin gama variată de panouri de control printre care:
panou de control Clasic cu acționare manuală;
panou de control Clasic Plus;
panou de control Select 2;
panou de control Pro 2;
panou de control TouchPro.
Sistemul de poziționare globala (GPS) al instalației de irigat tip pivot central marca Valley permite monitorizarea și controlul instalației, astfel se poate realiza ghidarea instalației folosind această funcție prin cartarea câmpului ce urmează a fi irigat, sau poate furniza poziția precisă pentru aplicarea unei anumite cantități de apă în funcție de tipul de sol sau cultura irigată.
Monitorizarea și controlul la distanță a intalației de irigat tip pivot central marca Valley se poate realiza cu funcția BaseStation2-SM, cel mai avansat software de monitorizare și control din industrie. Acesta permite gestionarea instalației de irigat de la un computer, telefon mobil, telefon inteligent sau tabletă, fiind un pachet complet de echipamente pentru computer, cu software încărcat în prealabil care funcționează cu panourile de control Valley.
Figura 62 Sistemul de poziționare GPS și funcția de monitorizare și control de la distanță marca Valley
Instalația de irigații poate fi dotată cu diverse duze sau furtune coborâtoare. Alegerea tipului de aspersoare potrivit se face în funcție de climat, tipul de sol, cultură și topografia terenului.
Printre avantajele aspersoarelor marca Valley, Senninger și Nelson:
dimensionarea precisă, computerizată, pentru asigurarea uniformității distribuției apei;
pulverizatoarele de joasă presiune funcționează la presiuni scăzute de 0,4 bar (6 psi);
eficiența distribuirii poate atinge 95%, în funcție de designul pachetului de aspersoare.
Figura 63 Instalație de irigat tip pivot central dotat cu furtun de picurare AquaDock (A), aspersor Nelson (B), și aspersor Senninger (C)
Instalația de irigat tip pivot central poate fi dotată cu travee în unghi sau cu braț corner pentru irigarea suprafețelor în unghi sau cu forma neregulată. Aceste travei se deplasează într-un anumit unghi, sau se pot închide și deschide după cerința câmpului ce trebuie irigat.
Figura 64 Travee pentru irigarea în unghi sau braț corner
Unitățile de acționare cu auto – deplasare pot fi dotate cu 2, 3 sau 4 roți cu pneuri diverse și șenile. Alegerea tipului unității de acționare se face în funcție de necesitatea de tracțiune, ținând cont de condițiile de teren.
Pneurile pot fi pneuri uzuale sau tehnologii inovatoare precum pneuri îngusete, pneuri nedirecționale sau pneuri fără aer.
Senilele unităților de acționare cu auto – deplasare pot fi șenile simple, șenile și articulație, sau șenile Raaft.
Figura 65 Unități de actionare auto – deplasabile cu 3 roți (A), cu senilă și articulație (B), cu 4 roți cu profil îngust (C), cu pneuri fără aer (D), cu pneuri nedirecționale (E) și șenilă Raaft (F)
Una dintre tehnologiile inovatoare care trebuie menționată este tehnologia de irigare cu rata variabila VRI (variable rate irrigation). Sistemul de irigare cu rata variabilă (VRI) de la Valmont Irrigation este ideal pentru terenurile cu mai multe tipuri de soluri și topografie variată. Acesta îi permite fermierului să regleze cantitatea de apă dorită pentru un anumit sector (Control Viteza VRI) sau pentru o zona de gestionare (Control Zona VRI).
Figura 66 Tehnologia de irigare cu rata variabila VRI
Specificațiile tehnice ale unui instalații de irigat prin aspersiune tip pivot central fix sunt prezentate tabelar în tabelul de mai jos.
Tabel 20 Specificații tehnice ale instalației de irigat tip pivot central
Instalații de irigat prin aspersiune cu cu deplasare liniară
Prezintă asemănări cu instalațiile cu pivot central în privința structurii pe care este amplasată conducta de udare, sistemului de deplasare, dispozitivului pentru menținerea liniarității instalației, etc.. Diferența între instalații constă în faptul că la instalațiile cu deplasare liniară, toate turnurile de acționare se deplasează cu aceeași viteză, pe o direcție paralelă cu canalul sau conducta de alimentare.
Față de instalația cu pivot prezintă următoarele avantaje:
irigă suprafețe rectangulare;
uniformitatea udărilor este mai bună (90-95 %).
Instalațiile de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară au, în general, propria sursă de putere, o pompă cu motor, montată pe turnul de acționare principal. Există instalații cu deplasare liniară remorcabile, ce pot fi mutate prin tractare pe altă suprafață de udare.
Figura 67 Instalație de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Alimentarea cu apă se poate face din canale deschise de pământ sau impermeabilizate, în condiții de teren uniform, sau din conducte sub presiune, în zone cu relief neuniform.
Figura 68 Instalație de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară alimentată de la canal impermeabilizat (A), de la canal de pământ (B) și din conductă sub presiune (C)
În cazul alimentării din canale (de pamânt sau betonate), instalația de udare este prevăzută cu un generator electric cu motor Diesel ce asigură atât acționarea pompei, cât și energia electrică necesară deplasării (la fiecare turn de acționare fiind prevăzute motoare electrice cu reductoare și cuplaje la roți).
Canalele de pământ trebuie să aibă minim 3,3 m deschidere la partea superioară, înclinarea taluzelor de 1:1,5 și lățimea minimă la bază de 0,9 m, adâncimea minimă de 1,2 m, în timp ce pentru canalale din beton dimensiunile trebuie să fie: minim 2,2 m deschiderea la partea superioară, înclinarea taluzelor de 1:1,5 și lățimea minimă la bază de 0,75-0,90 m. Instalațiile alimentate din canale au lungimi mari, de maxim 1.500 m și pot asigura debite maxime de 1.000 m3/h.
Dacă alimentarea se realizează din conducte, legătura instalației de la hidrant este asigurată cu un furtun, cu lungimea maximă de 100 m.
Conducta de udare la majoritatea tipurilor de instalații este din oțel zincat, cu diametrul funcție de debit și lungimea instalației (75-200 mm). Distanța între turnurile de acționare auto-deplasabile este de circa 50-60 m, iar înălțimea instalației dă posibilitatea udării culturilor cu talie înaltă (1,8-2 m).
Menținerea aliniarității instalației se face cu diferite sisteme de ghidaj: brazdă, sub forma literei V, cablu de ghidare la suprafață, cablu electric îngropat sau prin ghidare GPS.
Figura 69 Sistem de ghidaj cu cablu la suprafață (A), cu brazdă de ghidare (B) și cu cablu electric îngropat (C)
Sistemele de irigație oferite de Valley prin sistemul pivotant Valley Rainger si Valley Universal permit fermierilor să irige diverse suprafețe folosind instalația de irigat cu deplasare liniară, prin mutarea pe 2 poziții sau prin folosirea inclusiv a funcției de pivotare.
Figura 70 Sistemele de irigație Valley Rainger (A) si Valley Universal (B)
Schemele de funcționare ale sistemelor prezentate anterior sunt expuse în cele ce urmează astfel:
Sistem convențional cu deplasare liniară (A);
Sistem cu deplasare liniară cu mutare pe 2 poziții – sistem pivotant Valley Rainger (B);
Sistem cu deplasare universala, îndeplinind și funcția de deplasare liniară și cea de pivotare – sistem Valley Universal (C).
Figura 71 Scheme de funcționare pentru instalație de irigații cu deplasare liniară
Specificațiile tehnice ale unui instalații de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară sunt prezentate tabelar în tabelul de mai jos.
Tabel 21 Specificații tehnice ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Instalații de irigat prin picurare
Irigația prin picurare permite distribuirea precisă și uniformă a apei și nutrienților direct la rădăcina plantei, la un nivel scăzut de presiune și în cantități reduse. Această tehnologie asigură necesarul de apă optim pentru dezvoltarea plantei, programul de udare fiind configurat în funcție de tipul de cultură, tipul de sol și de condițiile climatice. În acest sens, sistemul de irigație prin picurare asigură recolte bogate, folosind volume mai mici de apă și nutrienți.
Sistemul de irigație prin picurare acoperă o gamă largă de cerințe din domeniil: agricultură – culturi pe rând, livezi, viticultură și culturi protejate, sere, peisagistică, și altele.
Între instalațiile de irigat prin picurare se remarcă diferențe în componența sistemului de irigații în funcție de tipul de aplicare al irigației, supraterane sau subterane, și în unele cazuri ale tipului de distribuitor al apei, picurător sau microaspersor.
Figura 72 Schema generală a unui sistem de irigație prin picurare
Componentele unui sistem de irigații prin picurare sunt următoarele:
Unitate de pompare;
Unitate cap control;
Unitate de filtrare;
Vane de reducție presiune;
Apometre;
Vană închidere/deschidere;
Unitate de fertilizare;
Bazin de fertilizare;
Unități de automatizare;
Conductele principale și secundare;
Linii de picurare;
Unitățile de pompare pot fi motopompe sau electropompe în funcție de disponibilitatea resursei de apă, alimentare direct din sursă (canale de irigații, cursuri de apă) sau rezervoare (bazine metalice, bazine betonate sau impermeabilizate), când resursa de apă este limitată sau preluată din foraje.
Unitatea cap control reprezintă principalul ansamblu de echipamente și este compus din:
valvă fluture – cu rolul de a elibera treptat apa către sistem la pornirea irigației;
apometru (debitmetru) – cu rolul de a măsura consumul de apă pentru suprafața irigată. Contorul se poate instala vertical, orizontal sau în poziție înclinată, și suportă o presiune de până la 16 bari;
valvă de reducție a presiunii – cu rolul de a stabiliza presiunea între sursa de apă și necesarul de presiune din sistem;
valvă de aerisire – cu rolul de a elimina aerul din instalație. Aerul care este adus odată cu apa, poate provoca pagube sistemului de irigații;
Figura 73 Componente cap control principal
Unitatea de filtrare a apei poate extinde durata de viață a întregului sistem de irigații, poate reduce numărul de revizii necesare și bineînțeles asigură funcționalitatea sistemului în condiții optime.
Cel mai mare pericol pentru înfundarea conductelor sistemului de irigat îl pot reprezenta nisipul, praful sau depunerile minerale prinse în materialul organic infiltrat în sistem. Există mai multe tipuri de filtre în funcție de puterea de filtrare, capacitate sau modalitatea de filtrare iar alegerea filtrului potrivit se va face în funcție de sursa de alimentare cu apă. Filtrarea apei care este folosită într-un sistem de irigații este absolut necesară, chiar dacă alimentarea cu apă provine de la o sursă de apă potabilă. Uneori este indicată chiar folosirea unui sistem de filtre dacă apa folosită este foarte murdară sau conține multe impurități.
Figura 74 Unitate de filtrare sistem de irigații prin picurare
Procesul de filtrare începe în momentul în care apa uzată ajunge prin filtrul de intrare (unde este pre-filtrată pentru a proteja întregul mecanism) în compartimentul grătarului rar. Apa continuă în compartimentul grătarului fin unde particulele solide sunt captate, iar apoi aceasta ajunge în filtrul de ieșire. Odată ce materia solidă se acumulează într-un bulgăre, presiunea diferențială este înregistrată, iar filtrul se va autocurăța.
Filtru invers automat se foloseste în filtrarea primară a apei provenită din rezervoare, lacuri de acumulare, canale, râuri, etc. Principiul de funcționare constă în reținerea materiilor odată cu trecerea apei prin patul de pietriș și/sau nisip. Pereții interiori sunt acoperiți cu difuzoare tip „ciupercuțe”, din plastic, care au rolul de a dispersa apa uniform, împiedicând astfel formarea canalelor sau movilelor în timpul folosirii îndelungate. Curațarea filtrului se face prin injectarea apei în sens invers, acest proces creând turbulențe în patul filtrului, ceea ce conduce la eliminarea materiilor acumulate. După procesul de autocurățare filtru își reia funcția, acționând ca un filtru nou. Sistemul de filtrare constă în filtre individuale sau baterii în conformitate cu sursa de apă și cerințele sistemului privind gradul de filtrare. Debitele necesare pentru funcționarea unui filtru sunt cuprinse între 5-80 m³/h.
Unitatatea de fertilizare are rolul de a aplica îngrășăminte conform planului prestabilit, pe baza studiului pedologic, și direct la rădăcina plantei. Fertirigarea se face prin agenți chimici printr-un sistem complet configurabil în funcție de tipurile solului pentru a maximiza gradul de folosință a apei. Canalele de dozare compuse din vane și conducte, pompele, sistemele de control și accesoriile pot varia astfel încât să acopere o gamă variată de produse. Introducerea îngrășământului dizolvat în timpul unui ciclu de irigație este un factor major în obținerea unui randament crescut al producției pe hectar.
Figura 75 Unitate de fertirigare pentru sistem de irigații prin picurare
Sistemul Fertikit 3G este o unitate de injectare proiectată să asigure un control exact al îngrășămintelor și acizilor cu cheltuieli și intervenții minime. Sistemul Fertikit este operabil în 4 moduri diferite, în funcție de condițiile din teren, optimizând debitul și presiunea necesare sistemului într-un mod cât mai precis. Este un sistem de fertirigare modular aplicabil pentru o paleta largă de tipuri de sol, construit pe o platforma standard. Este o soluție avantajoasă din punct de vedere cost/beneficiu dovedindu-și eficacitatea prin consumul redus de apă, fertilizant și energie. Mentenanța estse face cu costuri foarte reduse pentru acest sistem. Rețetele de fertilizare se pot modifica foarte usor sistemul fiind dotat cu canale de dozare de o acuratețe mărită. Este dimensionat cu sistem de control EC și pH la cerere. Conține canale de distribuire a fertilizanților/acidului, tip venturi, valve cu acționare rapidă, pentru dozare, manometru, unitate de control (optional), pompa de dozare din oțel inoxidabil, tablou de comandă, sistem de integrare în sistemul de irigație, accesorii, periferice, conducte PVC, ramă de aluminiu. Fiecare canal de dozare este prevăzut cu un debitmetru vizual și poate distribui îngrășăminte între 50- 600 litri/oră. Presiunea de lucru este cuprinsă între 2-5,5 bar.
Sistem de dizolvare a fertilizantului „mixing system” și rezervor de fertilizare reprezintă un sistem de amestecare si/sau diluare a fertilizantului ce oferă o amestecare mai eficientă, fără a necesita o forță de muncă suplimentară. Sistemul a fost proiectat pentru a ajuta fermierii care dizolvă sau diluează fertilizanții cu apa pentru a obține concentrația dorită. Ca și beneficii putem enumera: optimizarea amestecului de fertilizanți solizi cu apa, folosind cât mai puțin timp sau mână de lucru, funcționarea pe principiul hidraulic, sistemul având nevoie doar de presiunea apei, operarea manuală sau automată, folosirea unui/unor rezervor/rezervoare cu diferite capacitate din plastic sau oțel, mentenanță ușoară.
Figura 76 Sistem de dizolvare fertilizanți dotat cu bazin
Unitatea de automatizare este o unitate de control a irigației economică și multifuncțională, pentru suprafețe mici sau/ și medii. Este o unitate modulară, cu 15 ieșiri și configurare flexibilă. Este recomandat pentru culturi în câmp deschis sau sere/ solarii.
Figura 77 Unitate de automatizare sistem de irigații prin picurare
Ca beneficii se amintesc: operarea din fața calculatorului, telefonului sau cu ajutorul telecomenzii controlate de NMC Air (pentru NMC Junior-PRO), monitorizarea precisa EC & pH, interfața prietenoasă și ușor de folosit. Datorita celor 15 ieșiri, poate fi configurat în funcție de nevoile sistemului: poate opera până la 15 valve (irigație/răcire/ceață), până la 6 pompe de dozare, o valvă principală, până la 8 canale de dozare a fertilizantului, până la 3 agitatoare, până la 15 valve de control ale filtrelor. De asemenea mai poate fi configurat cu 6 intrari digitale pentru apometre, sisteme de măsurare a fertilizanților și tensiunii și 5 intrări analogice.
Sistemul de control de la distanță NMC AIR este un sistem software, care oferă clientului posibilitatea de a accesa NMC Controller, de a opera și monitoriza procesele care au loc, de oriunde, oricând. Prezintă următoarele avantaje:
se poate verifica procesul de irigație efectivă (pornirea și oprirea sistemului, a valvelor), filtrarea precum și fertilizarea;
poate trimite atenționări pe telefon, tableta sau calculator;
poate opera manual NMC Junior: NMC Air se poate conecta la senzorii instalați în teren care măsoară conductivitatea electrică (EC) și PH.
Figura 78 Sistem de control de la distanță
Conductele principale și secundare din sistemul de irigații transportă apa, îngrășămintele și tratamentele către liniile de picurare fiind conectate la unitatea cap control principal și la celelalte componente ale sistemului de irigații. Conductele din sistemul de irigații pot fi din diverse materiale: metalice, polietilenă de înaltă densitate PEHD, PVC sau materiale mai nou utilizate cum ar fi Flexnet.
Figura 79 Conductă flexibilă Flexnet
Conducta flexibilă Flexnet are următoarele avantaje:
este ușor de instalat și de colectat datorită greutății reduse;
sub acțiunea presiunii nu își schimbă forma pe teren;
uniformitate remarcabilă în distribuția apei;
poate fi folosită ca și conductă principală oarbă sau conductă secundară cu conectori integrați;
rezistentă UV și la chimicale utilizate în agricultură;
mentenanță scăzută.
Liniile de picurare sunt dispozitive de transport a apei, supraterane sau subterane, de la conductele de distribuției din sistemul de irigație către plantă. Liniile de picurare pot fi din bandă perforată la anumite distanțe în funcție de tipul de cultură, cu picurători integrați sau cu microaspersoare.
Figura 80 Linii de picurare
Mobilitatea sistemului de irigații prin picurare poate fi foarte importantă în diverse situații, de aceea se poate implementa un sistem de irigație prin picurare fix pentru agricultorii care își cultiva terenurile aflate în proprietate, sau un sistem de irigație prin picurare mobil, pentru agricultorii care cultiva terenurile în arenda.
Figura 81 Sistem de irigație prin picurare fix și mobil
Tehnologia de management a culturii permite distribuirea precisă și uniformă a apei și a nutrienților în teren. Instalate pe suprafețe diverse – de la parcele mici și până la dispuneri pe suprafețe larg deschise- sistemele CMT sunt folosite cu succes, controlate printr-o interfață simplă, acestea livrează o imagine completă și în timp real a tuturor proceselor de creștere. Prin sistemele avansate de control a irigației, se oferă agricultorilor un control complex pentru a maximiza rezultatele. Pe lângă componentele prezentate anterior, pentru colectarea complexă a datelor din teren pentru urmărirea parametrilor și controlul de la distanță sistemului se poate apela la stații meteo locale și sisteme de control a vanelor.
Statia meteo permite unităților de comandă să primească informații locale specifice precum umiditatea solului în funcție de factorii naturali înconjurători. Aceste informații sunt transmise mai departe unității de comandă (wireless) care ajusteaza programul de irigație în funcție de factorii locali. Conține o paletă largă de senzori precum: temperatura aerului, umiditatea relativă, radiația solară, viteza și direcția vântului, temperatura solului, umiditatea din frunze, cantitatea de apă provenită din ploaie și poate calcula coeficientul evapotranspiratiei, punctul de rouă, luminozitatea și viteza maximă a vântului.
Figura 82 Stație meteo locală
Sisteme de control a valvelor bazate pe soluții NETAFIM oferă 2 variante de sisteme de control a valvelor, wireless și cu cablu, pentru monitorizarea și controlul irigației de pe suprafețe îndepărtate. Sunt ușor de instalat și folosit, ele conținând unități periferice acționate prin telecomandă (RTUs). Sistemele sunt proiectate pentru a interfera cu o gama largă de produse, ele oferind cel mai înalt standard de control pentru proiecte de toate dimensiunile.
Radionet este un sistem wireless de urmărire și control care folosește unde radio. Dimensionat cu un design inovator, cu 4 sloturi pentru extindere, Radionet permite practic o urmărire și un control nelimitat mărind astel puterea sistemului. Poate controla simultan 2,000 de valve și 2,000 de senzori. Radionet este un sistem sigur și eficient din punct de vedere al energiei care depășește limitele geografice.
Acoperirea zonei se face cu ajutorul RTU-urilor, funcționând perfect în cele mai extreme condiții climatice (-25șc până la 85șC). Se încarcă cu baterii și panouri solare.
Figura 83 Sistem de control al valvelor Radionet
Singlenet este un sistem de comunicare operat cu ajutorul unui cablu cu 2 fire. Se instalează repede și usor fiind un sistem de bază. Într-o rețea SingleNet se pot conecta 128 de unități RTU, ce pot comanda 256 de valve grupate sau individuale. Sistemul contine 10.000 metri liniari de cablu. Necesită o mentenanță minimă pentru a asigura o folosire pe termen lung.
Figura 84 Sistem de comunicare de bază Singlenet
R-LINK este un sistem wireless de urmărire care colectează informații de la senzorii amplasați în locuri specifice, cu caracteristici specifice. Datele sunt prezentate în mod grafic sau numeric cu ajutorul frecvențelor radio. Sistemul are senzori pentru măsurarea umiditații solului, senzori hidraulici și operaționali, senzori ce măsoară factorii de mediu. Sistemul funcționează ca un aparat de recepție ce primește informațiile de la emițători.
Figura 85 Sistem de colectare date R-link
Irriwise reprezinta un instrument original și inovator de monitorizare în timp real a irigației și a evoluției umidității solului compus dintr-un sistem radio, un emițător și un receptor radio. Senzorii trimit periodic datele obținute la calculator prin radio emițătoare
Figura 86 Tehnologie de management a culturii Irriwise
Avantajele acestui sistem sunt următoarele:
compatibil cu majoritatea senzorilor de pe piață;
capacitate mare de stocare și de procesare a datelor;
ușor de instalat, utilizat și întreținut.
Senzorul Netasense măsoară conținutul de apă din sol și este adaptat pentru toate tipurile de sol. Avantajele acestuia sunt că nu necesită mentenanță și livrează rapid rezultatele.
Figura 87 Senzor de umiditate Netasense
Tensiometru este un dispozitiv ce măsoară forța de adeziune a apei în sol.
Aceasta forță, denumită și tensiunea apei, crează vacuum înauntru tensiometrului și este descris în unități de presiune [CentiBari (cb), MiliBari (mb) sau KiloPascali (kPa)]. Modificările în tensiunea apei vor reflecta modificări în gradul de umezire a solului. Tensiunea apei scade de obicei din cauza irigației sau a ploii, și crește mai ales ca rezultat a consumului apei de către plante, de unde și importanța monitorizării tensiunii apei din sol.
Atunci când tensiometrul este poziționat și vârful ceramic intră în contact cu solul, apa din sol relaționează cu apa dinăuntru tensiometrului prin vârful ceramic poros. Solul uscat exercită o forță de sucțiune asupra apei din tensiometru. Această forță creează vacuum deasupra apei din tub. Cu cât solul este mai uscat, cu atât mai mare este vacumul. Vacuumul din tub este măsurat de joja din capătul de sus al tensiometrului sau stocat în memoria de date prin senzorul analog, exprimând astfel umiditatea solului.
Figura 88 Tensiometru pentru măsurarea apei în sol
Instalații de irigat prin picurare cu picurători
Sistemul de irigație prin picurare la suprafață este potrivit pentru plantațiile la scară mică sau medie, si pe soluri nisipoase. Este mai ușor de monitorizat și de operat și necesită o investiție inițială mai mică. Reduce forța de muncă, este fiabil, accesibil, simplu și usor de folosit.
Figura 89 Sistem de irigați prin picurare de suprafață
Componenta care este determinantă pentru irigația prin picurare de suprafață este tubul de picurare (picurătorul) care poate fi sezonier sau multi-sezonier. Picurătorul cu presiune compensată este potrivit pentru irigarea arbuștilor, pomilor și vitei-de-vie, precum a culturilor pe rând.
Figura 90 Tub de picurare cu picurător Uniram si Dripnet
Caracteristicile principale ale unui picurător sunt următoarele:
distribuire eficientă, uniformă și precisă a apei;
picuratorul este prevazut cu un sistem de prevenire a pătrunderii rădăcinilor în emitătorul tubului lateral;
picurătoarele sunt prevăzute cu un mecanism de curățare proprie pentru o operare sigură, fără înfundare;
rezistenta UV și la chimicale;
folosește o tehnologie avansată de compensare a presiunii;
menține o rată de descărcare constantă la intervale ale presiunii între 0,5 și 4,0 bar;
este prevăzut cu treceri de apă largi și o diafragmă flotantă.
În tabelul următor sunt prezentate principalele specificații tehnice al picurătoarelor Uniram și Dripnet produse de către Netafim.
Tabel 22 Specificații tehnice picurătoare Uniram și Dripnet
Instalații de irigat cu microaspersoare
Sistemele de irigație cu microaspersoare sunt folosite în sere și solarii, în câmp deschis sau livezi, și pot fi folosite în funcție de condițiile de sol sau de topografie.
Figura 91 Sistem de irigație prin microaspersie
Microaspersia acoperă sectoare multiple:
Sere, solarii – satisfac cereri diverse cum ar fi distribuirea uniformă a apei pe întreaga suprafață irigată, umiditate și răcire crescută și adaptarea la germinare și înrădăcinare;
Câmp deschis – distribuie apa într-o formă asemănătoare ploii, asigurând distribuirea uniformă pe întreaga suprafață irigată, precum și pe suprafețe suprapuse;
Livezi – potrivite pentru anumite tipuri de livezi, satisfac cereri precum irigarea locală a plantelor, irigarea serelor și protejarea plantelor de îngheț sau supraîncălzire.
Avantajele folosirii microaspersoarelor sunt următoarele:
debite variate și bazate pe diverse tehnologii pentru o ofertă completă;
configurații multiple, acoperă o suprafață extinsă economisind consumul de apă;
utilizează materie primă de înaltă calitate;
o mai bună protecție antieroziune și rezistență la duritatea apei;
echipate cu un mecanism de auto-curățare cu ciclu complet pentru un debit sigur și uniform;
sistem simplu, tehnologie avansată pentru operare și întreținere simplă.
Gama largă de aspersoare și microaspersoare, cu compensare de presiune și fără compensare de presiune, oferă o remarcabilă uniformitate în a livra eficient apa și nutrienții către culturi. Produse din materiale termorezistente, aspersoarele și microaspersoarele sunt proiectate să funcționeze în cele mai solicitante condiții de sol și de topografie dificilă, și cu o calitate redusă a apei.
Figura 92 Microaspersoar Supernet
Aspersoarele Supernet cu o rază de actiune medie cu sau fără deflector pot fi folosite la irigația plantațiilor pomicole sau de viță de vie. În tabelul următor sunt prezentate principalele specificații tehnice ale microaspersorului Supernet produs de către Netafim.
Tabel 23 Specificații tehnice ale microaspersorului Supernet
Instalații de irigat subterane
Sistem subsolier de irigație prin picurare (SDI) reprezintă varianta îngropată a sistemului de irigație tradițional prin picurare, în care linia de picurare este îngropată sub suprafața solului, în loc să fie instalată direct pe pământ, alimentând planta cu apă direct la rădăcină.
Figura 93 Sistem de irigații subteran
Adâncimea și distanța liniei de picurare este stabilită în funcție de tipul de sol și de structura rădăcinii plantei.
Este potrivit pentru plantațiile de dimensiuni mari oferind beneficii precum:
eficiență maximă în cazul suprafețelor cu topografii neregulate,;
consum redus de apă și energie;
asigură producția și reduce numărul de angajați;
operare simplă;
mentenanță scăzută;
reduce interactiunea cu utilajele agricole.
4. Managementul exploatării și întreținerii amenajărilor de irigații în regiunea Vest
Potențialul agricol al Regiunii Vest este unul foarte ridicat, prin suprafețele agricole mari ale județelor componente ale regiunii, dar și prin infrastructura de îmbunătățiri funciare existentă. Sursele de apă de suprafață, calitatea solurilor, forța de muncă și infrastructura de transport pot crea condițiile dezvoltării în timp a unei agriculturi performate.
Irigația este esențială pentru producția agricolă profitabilă în climă aridă. De asemenea, este practicată în zone de climă umede și sub-umedă pentru protejarea culturilor în perioadele de secetă. Irigația se practică în toate mediile pentru a maximiza producția și, prin urmare, profitul prin aplicarea de apă atunci când planta are nevoie de aceasta.
Managementul unei amenajări de irigații ridică probleme în privința funcționării sistemul de irigare astfel încât timpul și cantitatea de apă pentru aplicarea irigației să corespundă nevoilor de apă ale plantei.
Măsurile cu privire la gestionarea apei pentru irigații are scopul de reducere a mișcarea poluanților proveniți din teren în apă de suprafață sau de la suprafață prin practicarea irigației. Acestea se realizează prin luarea în considerare a următoarelor aspecte în cadrul unui sistem de irigații:
Planificarea irigației;
Aplicarea eficientă a apei pentru irigații;
Transportul eficient al apei de irigații;
Utilizarea apelor pluviale și din desecare;
Managementul apei din drenaj.
Un sistem de irigare bine proiectat și gestionat reduce pierderile de apă prin evapotranspiratie, percolare profundă și scurgere, și minimizează eroziunea prin apa aplicată. Aplicarea acestor măsuri de management reduc risipa apei, îmbunătățesc eficiența utilizării apei și reduc cantitatea totală de poluanți proveniți din aplicarea irigației. Totodatată se concentrează asupra componentelor pentru a gestiona momentul, cantitatea și localizarea apei aplicate pentru a satisface nevoile de apă ale culturii.
Următoarele condiții și limitări au fost identificate în privința managementului apei într-o amenajare de irigații:
fluxul apei în sistemul de irigații poate fi condiționat și de alte consumuri de apă;
prin creșterea eficienței utilizării apei într-un sistem de irigații, volumul de apă introdus în amenajare va fi de obicei redus, probabilitatea introducerii în amenajare a unei surse poluante va fi redusă, însă există riscul creșterii concentrației de poluanți în cadrul amenajării;
intervalul de timp dintre comanda și livrarea apei de irigare către consumator poate limita capacitatea de a obține eficiența maximă a utilizării în exploatare;
monitorizarea pentru controlul sării în profilul solului;
irigarea prin aspersiune pentru protejarea împotriva înghețului sau pentru răcirea culturilor.
Sistemele de irigații constau din două elemente de bază: transportul apei de la sursă în câmp și distribuția apei transportate către plantă. O serie de proprietăți și calități ale solului sunt importante pentru proiectarea, operarea și gestionarea sistemelor de irigații, inclusiv capacitatea de stocare a apei, caracteristicile de admisie a solului, permeabilitatea, starea solului, materia organică, panta, apa freatică, erodibilitatea solului, proprietățile chimice, salinitatea, sodicitatea și pH-ul.
Prezentarea generală a Regiunii Vest
În România sunt stabilite opt regiuni de dezvoltare în conformitate cu regulamentul CE nr. 1059/2003, care prevede stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităților teritoriale. Cele opt regiuni de dezvoltare sunt:
Regiunea de dezvoltare București – Ilfov;
Regiunea de dezvoltare Centru;
Regiunea de dezvoltare Sud-Est;
Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia;
Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia;
Regiunea de dezvoltare Nord-Est;
Regiunea de dezvoltare Nord-Vest;
Regiunea de dezvoltare Vest.[WIKIPEDIA]
Figura 94 Regiuni de dezvoltare din România [PDR ADR Vest]
Regiunea de dezvoltare Vest, numită și regiunea Vest, a fost constituită la 28 octombrie 1998 prin asocierea județelor Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș. Regiunea Vest face parte din Euroregiunea Dunăre – Criș – Mureș – Tisa, regiune formata din cele patru județe din României, trei comitate din Ungaria, și regiunea autonoma Voivodina din Serbia. [ADR VEST – Planul 2007]
Regiunea Vest are o suprafață de 32.034 km2, reprezentând 13,4% din suprafața țării, fiind traversată de paralele de 45° și 46° latitudine nordică și de meridianele de 21°,22° și 23° longitudine estică. Așezată în partea central-estică a Europei, Regiunea Vest are o poziție strategică, acesta constituind principala poartă de intrare în România dinspre Ungaria și Serbia. [ADR VEST – Planul 2007]
Figura 95 Așezarea geografică a regiunii Vest (ADR Vest)
Regiunea Vest este delimitată de următoarele puncte extreme: extremitatea sudică în localitatea Berzasca, județul Caraș-Severin – 44ș35'12" latitudine nordică, extremitatea nordică în localitatea Berechiu, județul Arad -46ș38' latitudine nordică, extremitatea vestică în localitatea Beba Veche, județul Timiș -20°15'44’ longitudine estică, iar extremitatea estică în apropiere de localitatea Petrila, județul Hunedoara -23ș27’ longitudine estică. [ADR VEST – Planul 2007]
Datorită poziționării geografice, cât și a altor factori de natură socio-economică, Regiunea Vest este cea mai bogată regiune din România exceptând Bucureștiul, cu un PIB pe cap de locuitor cu 10 procente mai ridicat decât media națională. Cu toate că în cea mai mare parte a ultimului deceniu regiunea a cunoscut o creștere economică rapidă, rezultatele pozitive ale acestei dezvoltări nu au fost distribuite uniform în întreaga regiune, inegalitățile economice și sociale intensificându-se în ultimul deceniu. [ADR VEST – Planul 2007]
Relieful
Regiunea Vest se caracterizează printr-un relief variat, care coboară în trepte de la est spre vest, compus din zone de munte, deal și câmpie. [ADR VEST – Planul 2007]
Figura 96 Harta fizico-geografică a regiunii Vest (ADR Vest)
Sectorul montan al regiunii este reprezentat de unități ale Carpaților Meridionali și Occidentali, în județele Caraș-Severin și Hunedoara, unde munții ocupă circa 65% din suprafața acestora. La interferența județelor Timiș, Hunedoara și Caraș-Severin se individualizează Munții Poiana Ruscă. [ADR VEST – Planul 2007]
Munții Apuseni – unitate a Carpaților Occidentali este reprezentată prin subunități montane în județele Hunedoara și Arad. Carpații Meridionali sunt compuși din unitățile muntoase Parâng și Retezat-Godeanu. Cele mai importante vârfuri muntoase ale regiunii se întâlnesc în Carpații Meridionali, cu înalțimi de 2500 m. Culmile muntoase amintite sunt la rândul lor despărțite de culoare depresionare inter și intramontane. [ADR VEST – Planul 2007]
Carpații Occidentali prin unitatea Munții Banatului, Munții Poiana Ruscă și, Munții Apuseni, au altitudini cu aproximativ 1000 m mai scăzute. Între culmile muntoase aleacestora se profilează depresiuni montane și culoare de văi despărțitoare În Munții Banatului, se află cel mai întins masiv carstic din România, masa de calcar jurasic și cretacic având o largă dezvoltare de-a lungul unei fâșii ce se întinde de la Reșița până la Dunăre. Numărul fenomenelor carstice descoperite în acest areal este impresionant, fiind în jur de 1500, dintre care cele mai cunoscute sunt: peșteri, avene, chei, platouri carstice, doline, uvale, văi oarbe, cursuri și lacuri subterane, izbucuri. [ADR VEST – Planul 2014]
Sectoarele de deal sunt incluse Dealurilor Banatului și Crișanei, subunități ale Dealurilor de Vest. Dealurile Crișene fac tranziția între Munții Apuseni și Câmpia Crișurilor, aceastea formând o fâșie continuă la extremitatea nord-vestică a Munților Codru-Moma și pe versantul nordic al Munților Zărandului. [ADR VEST – Planul 2014]
Dintre unitățile deluroase incluse Dealurilor Crișene se pot aminti: Dealurile Codrului, această unitate reprezentând o fâșie îngustă de dealuri înalte de 200-300 m, Dealurile Cuedului și Cigherului, o treaptă deluroasă de 200-300 m și Dealurile Lipovei, care se desfășoară între Culoarul Mureșului la nord și valea Begăi la sud. Cele din urmă reprezintă sectorul cel mai extins din Dealurile de Vest și apar izolate de Munții Poiana Ruscă de care se despart prin Culoarul văii Bega. Dealurile Bănățene continuă spre sud și au ca și trăsătură distinctă caracterul discontinuu. Aceste dealuri se constituie ca o treaptă de tranziție între zona montană reprezentată de Munții Banatului și Munții Poiana Ruscă și sectoarele mai joase, de câmpie dinspre vest. [ADR VEST – Planul 2014]
Zonele de câmpie din Regiunea Vest aparțin Câmpiei de Vest, care face parte din Câmpia Tisei și predomină în județele Timiș și Arad. Câmpia de Vest are aspectul unei fâșii înguste de 15-75 km cu intrânduri în zona colinară de la est sau prezentând contact direct cu munții, cum este cazul contactului dintre Munții Zarandului și Câmpia Aradului. Câmpia de Vest se prezintă, de la nord la sud, ca o succesiune de zone joase și zone înalte, fiecare cu aspecte proprii. Sectoarele joase (Câmpia Joasă a Timișului, Câmpia Crișului Alb, Câmpia Jimboliei, Câmpia Arancăi, Câmpia Bârzavei) au caracter de subsidență și o remarcabilă netezime, fiind inundabile în trecut, azi având o amplă rețea de diguri și canale de desecare. Sectoarele mai înalte (Câmpia Aradului, Câmpia Gătaiei, Câmpia Cermeiului, Câmpia Vingăi) au de regulă tot caracter de subsidență și apar chiar la contactul cu dealurile, respectiv munții. [ADR VEST – Planul 2014]
Câmpia de Vest este a doua mare regiune agricolă a țării și posedă numeroase resurse naturale (petrol, gaze naturale, roci de construcție, izvoare termale și minerale), fapt ce a favorizat dezvoltarea activităților economice și implicit a unei puternice rețele urbane. [ADR VEST – Planul 2014]
Clima
Climatul Regiunii Vest în cea mai mare parte este reprezentat de climatul temperat continental de tranziție, cu influențe oceanice și submediteraneene. [ADR VEST – Planul 2014]
Figura 97 Clima în regiunea Vest (ADR Vest)
Temperatura medie multianuală oscilează între 10-12șC, cu valori mai ridicate în Câmpia de Vest și de-a lungul Dunării. Temperaturi medii anuale de peste 11șC se înregistrează în partea vestică a Câmpiei Timișului, în Câmpia Gătaiei, Câmpia Moraviței, Dealurile Tirolului, Depresiunea Carașului și de-a lungul Defileului Dunării. În lungul Culoarului Mureșului valorile depășesc peste tot 10șC, ca și în Dealurile Banatului, Culoarul Timiș-Cerna, Depresiunea Almăjului. O dată cu altitudinea, valorile scad progresiv atingând 3,7șC la stația Semenic (1400m) și – 0,5șC la Țarcu (2180m) sau pot atinge valori de aproximativ -2șC în Munții Parâng și Retezat. [ADR VEST – Planul 2014]
În ceea ce privește temperatura medie anuală de vară, aceasta are valori diferențiate în regiune astfel: în unitățile Câmpiei de Vest, izoterma de vară are valori medii de 21°- 23°C, în zona Dealurilor de Vest și a munților mai scunzi din Munții Banatului izoterma de vară înregistrează valori de 18° – 21°C, în vreme ce zona montană înaltă se caracterizează prin valori termice de vară de sub 18° C. [ADR VEST – Planul 2014]
Figura 98 Temperatura medie anuală în regiunea Vest (ADR Vest)
Temperatura medie anuală de iarnă cunoaște și ea variații spațiale. Astfel, iernile cele mai blânde, cu o izotermă de -1°- +1°C, se înregistrează în sudul și centrul Câmpiei Timișului, de-a lungul văii Timișului și parțial a Begăi. Iernile călduțe (-1° – -3°C) sunt specifice celorlalte unități de câmpie, a celor de deal și de munți joși, iar iernile relativ reci (-3° – -5°C) caracterizează zonele montane mijlocii (sub 1500 m altitudine). Izoterma de iarnă cea mai scăzută (sub -5°C) este caracteristică crestelor muntoase înalte din Carpații Meridionali. [ADR VEST – Planul 2014]
Cantitatea medie multianuală a precipitațiilor este un indicator climatic important pentru caracterizarea climatică a regiunii. Cantitățile relativ mari de precipitații se datorează influențelor oceanice, vestice, dar și celor submediteraneene. În zona de câmpie, media multianuală a precipitațiilor depășește 600 mm în partea sudică și estică (Timișoara 631 mm, Lipova 623 mm) și chiar 700 mm la contactul cu unitatea deluroasă (Făget 737 mm). Optimul pluviometric se situează la altitudini medii (1200 – 1600 m), pe versanții cu expoziție vestică, și au tendința de scădere la înălțimi mai mari. Regimul precipitațiilor se remarcă prin existența a două maxime pluviometrice anuale, datorită influențelor submediteraneene: un maxim principal în mai–iunie și unul secundar în lunile de toamnă, în octombrie–noiembrie. [ADR VEST – Planul 2014]
Figura 99 Precipitațiile medii anuale în regiunea Vest (ADR Vest)
Caracteristicile termice și pluviometrice ale regiunii sunt determinate și de circulația generală a maselor de aer. Pe teritoriul Regiunii Vest se remarcă circulația maselor preponderent dinspre vest, dar circulația dinspre nord-vest și sud-vest în diferite arii ale regiunii în funcție de anotimp este de asemenea un fenomen frecvent. Circulația nord-estică a maselor afectează în principal crestele montane, fapt ce duce la moderarea anotimpului rece din punct de vedere termic. În sezonul cald se intensifică circulația nord-vestică a maselor de aer, care produce o ușoară scădere a temperaturii, în timp ce în sezonul rece circulația sud-vestică crește în intensitate și generează caracterul blând al iernilor, cu precipitații preponderent lichide și dezghețuri frecvente, în special datorită advecției de aer tropical maritim. Dintre vânturile neregulate ce se resimt în regiune, se remarcă Coșava, în Munții Banatului, care are o direcție sud-estică. [ADR VEST – Planul 2014]
Hidrografia
Din punct de vedere hidrografic se remarca existența unor rețele de suprafață importante ce aparțin bazinelor Mureșului, Timișului, Begăi, Crișurilor, Jiului, Nerei, Cernei și Carașului. De asemenea și afluenți importanți ai acestor râuri, cum ar fi: Geoagiu, Orăștie, Strei, Cerna, Ier, Aranca, Bistra, Pogăniș, Bârzava, Teuzul, Cigher, Carașul, Nera, Berzasca și Cerna.
Figura 100 Rețeaua hidrografică în regiunea Vest (ADR Vest)
Toate cursurile de apă ale regiunii sunt afluente fluviului Dunărea, care reprezintă cel mai mare curs de apă din Regiunea Vest, precum și faptul că râurile Crișul Alb, Crișul Negru, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava, Caraș și Nera au și caracter transfrontalier, spre Ungaria și Serbia.
Cursul permanent de apă cel mai important care drenează teritoriul Regiunii Vest este fluviul Dunărea, care intră în țară la Baziaș și parcurge pe teritoriul României o distanță de 1075 km, din care 60 km pe teritoriul Regiunii Vest, având și caracter navigabil.
Morfologia și structura geologică a văii, în sectorul de defileu carpatic al Dunării, au condus la formarea mai multor sectoare de îngustare și lărgire, sub formă de bazinete sau depresiuni. Dintre acestea, se evidențiază îngustarea de la confluența văii Nera cu Dunărea, urmată de o mică lărgire, Depresiunea Pojejena, și o altă îngustare înainte de Moldova Veche, localitate unde Dunărea se împarte în două brațe care închid între ele Ostrovul Moldova Veche. În aval, apare un alt sector de îngustare la Coronini, urmat de o lărgire ce corespunde cu Depresiunea Sichevița – Liubcova. Defileul se îngustează din nou în aval între Drencova și Greben, în acest sector fiind incluse și Cazanele Mari și Cazanele Mici, având între ele Bazinetul Dubova.
Construirea barajului Porțile de Fier I a modificat substanțial aspectul defileului, datorită ridicării apelor fluviului cu circa 28 m. Lacul de acumulare rezultat are o suprafață de aproximativ 700 km2 și un volum de apă de 12 km3. Defileul Dunării are o importanță ridicată în regiune, atât din punct de vedere al funcțiilor de transport, industrială și turistică, cât mai ales datorită lucrărilor de amenajare a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I.
Regiunea Vest se remarcă prin existența a numeroase lucrări hidrotehnice și de hidroameliorație, cum ar fi: canale, diguri, baraje, sisteme de desecare. Astfel, în bazinul Teuzului s-au amenajat mai multe canale, cum ar fi Canalul Beliului și două sisteme de desecare. Cursul Crișului Alb, în special în zona de câmpie, a fost supus mai multor intervenții hidromeliorative precum corectarea coturilor meandrelor ce a condus la scurtarea cursului cu 39 km, îndiguirea pe o distanță de 140 km, alimentarea cu apă a Canalului Morilor, care urmărește cursul Crișului Alb pe la sud și colectează afluenții de dimensiuni mici ai acestuia. În sectorul de câmpie al bazinului Mureșului s-au efectuat de asemenea numeroase lucrări de hidroameliorații, în special canale cum ar fi: Canalul Matca, care colectează tributarii Mureșului dinspre Munții Zarandului și îi direcționează spre sistemul Crișului Alb, Canalul Ier, important pentru îndepărtarea excesului de apă freatică și de suprafață între Mureș și Crișul Alb, Canalul Turnu – Dorobanți, Canalul Arad – Pecica, Canalul Mureșelul sau Mureșul Mort, cu rol de colectare a apelor reziduale a Municipiului Arad. Alte două canale importante au fost realizate între Bega și Timiș, unul de alimentare a Begăi din Timiș, la Coștei si altul de descărcare a Begăi în Timiș, la Topolovăț – Hitiaș. Pe râul Bega, aval de Timișoara, au fost construite un canal navigabil, ecluze și chiar o mică uzină hidroelectrică la Timișoara. În bazinul Pogănișului s-au efectuat îndiguiri pe 100 km lungime și un sistem de desecare.
Un aspect important este cel al existenței unui mare număr de lacuri naturale, situate în special în zonele montane ale regiunii. Cele mai semnificative sunt lacurile carstice precum: Lacul Dracului și Ochiul Beiului, Lacul Coronini toate în Munții Aninei și lacurile glaciare, cum ar fi: Iezerul Țarcu, Pietrele Albe, Tăul Mare, Tăul Mic, Tăul Negru, Tăul Porții, Bucura, Zănoaga Mare, Judele, Slăveiul, Stănișoara, Țapului, Galeșul, Gâlcescu, Roșiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneș, Iezerul Mare și Iezerul Mic.
În urma unor lucrări hidrotehnice de anvergură a apărut un număr însemnat de lacuri de acumulare, pe aproape toate râurile importante ale regiunii. Astfel, se pot aminti: Porțile de Fier, Gozna, Văliug, Secu, Bârzava, Trei Ape, Hitiaș, Poiana Mărului, Surduc, Herculane și Valea lui Iovan, Taria, Teliuc sau Cinciș, Valea de Pești, Gura Apelor, Hațeg, Pogăniș, Tauț, Pădureni.
Resursele de apă de suprafață și subterane
Resursele de apă reprezintă o necesitate esențială pentru om, în primul rând pentru sănătatea sa și în al doilea rând o necesitate pentru derularea activităților sale, fie că este vorba despre procurarea hranei – agricultură, sau procurarea de bunuri – industrie.
Resursele de apă au jucat un rol crucial de-a lungul istoriei datorită necesității omului pentru apă pentru supraviețuire, observându-se că de la începutul existenței acestuia așezările sale erau situate în apropierea apei.
Formarea, regimul resurselor de apă sunt determinate de factorii fizico-geografici și geologici. În acest sens, principalii factori care influențează formarea resurselor de apă subterană sunt condițiile climatice la care se adaugă și alți factori cum ar fi: relieful, solul cu scoarța de alterare, structura geologică, vegetația și activitatea umană.
La nivel global resursele de apă sunt reprezentate de apă sărată (97%) și apă dulce (3%), cea mai mare cantitate de apă dulce fiind stocată în ghețari.
La nivel regional, resursele de apă sunt reprezentate de rețeaua de ape curgătoare, ape subterane și lacuri. Privind apele curgătoare, la nivel regional, se observă datorită influenței în primul rând a climei, o cantitate mai mare de apă primăvara datorită topirii zăpezilor și un minim al debitelor la sfârșitul verii și începutul toamnei datorită secetei prelungite.
În județul Arad resursele de apă subterană pot să varieze între adâncimi de 0,5 – 15 m. În zona de luncă a Mureșului și în cea a Crișului Alb, apele sunt cantonate la adâncimi mici de 0,5 – 1m, pentru ca în zona de câmpie apele să fie prezente aproape de suprafață la 1 – 2 m. În zona de dealuri adâncimea acestora este mai mare de 10 – 15m, pentru ca în zona de munte apele subterane să se găsescă la adâncimi de 2 – 5 m. De asemenea în cadrul județului se găsesc importante izvoare minerale, renumite pentru calitățile sale – Apele minerale Lipova.
În județul Caraș-Severin, nivelele hidrostatice medii se situează la adâncimi cuprinse între 2 – 5 m în zonele joase și peste 5 m în zonele înalte. De o importanță deosebită o reprezintă apele termo-minerale de la Băile Herculane.
În județul Hunedoara zăcămintele acvifere sunt formate din strate acvifere în cristalin până la cele sub sedimentare, o caracteristică aparte fiind cea a apelor de inflitrație și cursurilor subterane în zonele calcaroase. Importante resurse de ape minerale și termale se găsesc la Băcaia, Boholt, Călan, Geoagiu și Vața de Jos.
În județul Timiș aproximativ 75% din totalul resurselor de apă sunt reprezentate de apele de suprafață și 25% de apele subterane. Cele mai importante ape subterane se găsesc în zona de câmpie, adâncimea acestora variind între 1 – 2 m în zona joasă și 5-10 m în zona înaltă de câmpie. În zona de deal apele subterane se găsesc la o adâncime de 6 – 10 m. În zona de câmpie la o adâncime de 50 – 60 m se găsesc izvoare puternic mineralizate cu ape carbogazoase și sulfuroase, ape forate la Timișoara, Buziaș, Sânnicolau Mare, Ivanda, Sîrbova, etc.
Biodiversitatea
Regiunea Vest se încadrează la două mari regiuni fitogeografice europene: regiunea central-europeană și regiunea macaronezo- mediteraneană. Regiunea central-europeană este caracteristică masivelor Codru-Moma, Metaliferi, Bihor, depresiunilor intramontane de pe Crișul Alb, munților ce fac parte din grupa Retezat-Godeanu și din grupa Parâng, inclusiv depresiunile intramontane. Regiunea macaronezo-mediteraneană include Munții Poiana Ruscă, Munții Banatului, Munții Cernei, Munții Mehedinți, Munții Zarandului, Culoarul Murelului, Dealurile Banato-Crișene și Câmpia de Vest.
Din punct de vedere a zonalității latitudinale a vegetației, cea mai mare parte a teritoriului Regiunii Vest se incluse zonei silvostepei, cu o subzonă a pâlcurilor de pădure de stejari mezofili, în principal cu stejar pedunculat la nord de Mureș, o subzonă a pâlcurilor de pădure de stejari submezofili-termofili cu stejar pufos, în zonele de câmpie joasă și o subzonă a pâlcurilor de pădure de stejari submezofili-termofili cu cer și gârniță.
O caracteristică importantă a repartiției vegetației este zonalitatea altitudinală, vegetația fiind desfășurată diferențiat pe mai multe etaje altitudinale.
Etajul pădurilor de foioase desfășurat între 300-400 m și 1200-1400 m, cuprinde un subetaj al pădurilor de gorun și de amestec cu gorun și un subetaj al pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase.
Etajul pădurilor de molid extins între 1200-1400 m și 1600-1800 m, este bine reprezentat în Carpații Occidentali și este mai fragmentat și mai slab dezvoltat în Carpații Meridionali.
Etajul subalpin întâlnit între 1600-1800m și 2000-2200m, este alcătuit dintr-un subetaj al rariștilor și unul al arbuștilor pitici. Speciile care individualizează acest etaj sunt: jneapănul sau jepul, ienupărul pitic, smiradrul sau bujorul de munte, afinul, merișorul de munte și coacăz.
Etajul alpin prezent la altitudini de peste 2000-2200m, este alcătuit din pajiști scunde și tufărișuri pitice, formate din asociații de salcie pitică, mesteacăn pitic și merișor de munte .
La nivelul Regiunii Vest se întâlnesc 20 de specii de plante rare, periclitate și endemice, care necesită măsuri de conservare. Dintre acestea se pot aminti câteva: pinul negru de Banat, zâmbrul, tisa, floarea de colț, narcisa, ghințura galbenă, cornaciul, ghiocelul, crucea voinicului, arnica.
Figura 101 Zonarea pădurilor în Regiunea Vest (ADR Vest)
Prin varietatea, bogăția și originalitatea ei, fauna acestei regiuni prezintă o importanță deosebită și reprezintă totodată pentru multe specii limita nordică a arealului de răspândire. Diversitatea mare de elemente se datorează în primul rând varietății biotopurilor, ceea ce a determinat existența, în regiune, a numeroase specii de câmpie joasă și chiar de stepă, de zăvoaie, precum și numeroase elemente caracteristice zonelor colinare și regiunilor carstice și montane.
Această regiune este una dintre puținele din țară unde poate fi observată o diversitate de elemente rare și unde pe o suprafață restrânsă pot fi întâlnite un număr mare de specii de păsări care pot fi: oaspeți de iarnă sau de vară, specii de pasaj sau sedentare.
În ceea ce privește speciile de pești, apele din regiune conferă condiții optime dezvoltării lipanului și mrenei în sectorul montan și colinar, a crapului și cleanului în sectorul de câmpie.
Fauna de reptile este reprezentată prin elemente termofile, multe dintre acestea fiind însă vulnerabile și rare așa cum sunt: șopârla de ziduri, broasca țestoasă de apă, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn.
Dintre speciile protejate de păsări se pot aminti: stârcul cenușiu sau bâtlanul, stârcul roșu, stârcul de noapte, buhaiul de baltă, egreta mare, egreta mică, codalbul.
Mamiferele de interes comunitar, întâlnite la nivelul Regiunii Vest sunt: pisica sălbatică, râsul, ursul, lupul, vidra, capra neagră, liliacul mare cu bot ascuțit, liliacul lui Blasius, liliacul lui Mehelyi, liliacul mare cu nas de potcoavă, liliacul cu nas de potcoavă, liliacul mediu cu nas de potcoavă.
Solul
Regiunea Vest se include în regiunea carpatică și în regiunea banato-crișană din punct de vedere pedogeografic. Toate clasele de soluri sunt bine reprezentate în regiune, prezentând și o etajare altitudinală. Astfel, Câmpiei Banato-Crișene îi sunt specifice molisolurile și pe arii mai restrânse vertisolurile. În Dealurile Banatului și Crișanei s-au dezvoltat solurile din clasa argiluvilosuri și cambisoluri. În Munții Carpați se întâlnesc spodosoluri la altitudini de peste 1500-1600 m și umbrisoluri la altitudini mijlocii și mari. În depresiunile intra și submontane sunt caracteristice argiluvisolurile, cambisolurile și solurile hidromorfe. În sectoarele joase, slab drenate ale Câmpiei Banato-Crișene și în luncile și terasele unor râuri se întâlnesc soluri hidromorfe, halomorfe, soluri organice și soluri neevoluate.
Molisolurile, datorită conținutului ridicat de humus, sunt cele mai fertile soluri pentru cultura plantelor. Răspândirea mare a acestui tip de soluri în Regiunea Vest, cât și fertilitatea ridicată a acestuia a transformat Câmpia Banato-Crișană în cea de-a doua mare zonă agricolă a țării, după Câmpia Bărăganului.
Terenurile agricole sunt apreciate după măsura în care pot fi folosite în agricultură prin gradul de fertilitate. Din acest punct de vedere ele sunt împărțite în mai multe clase de calitate – clasa I, II, III, IV, V.
Figura 102 Repartiția terenurilor agricole în regiunea Vest (PRAM 2006)
Analizând situația suprafețelor agricole din regiune în funcție de clasele de bonitare, se constată că cea mai mare parte a solurilor se încadrează în clasele III și IV (58,08 %) și doar 15,89 % în clasa V (I – calitate foarte slabă, V – calitate foarte bună).
Figura 103 Structura fondului funciar în regiunea Vest (ADR Vest)
Regiunea Vest dispune de un potențial bine conturat dat de marea pondere a suprafețelor agricole în județele Timiș (79,7%) și Arad (64,2%).
Este important de avut în vedere atât în valorificarea resurselor solului, cât și cele ale subsolului principiul dezvoltării durabile, principiu care permite accesul la resurse într-un mod echilibrat și integrat unui plan de dezvoltare fără a periclita accesul viitoarelor generații.
Resursele naturale
Ca urmare a reliefului variat, regiunea posedă bogate și diverse resurse naturale: hidrocarburi lichide și gazoase, minereurile de metale feroase și neferoase, zăcăminte de cărbuni, izvoarele termale, minerale și de apă plată.
Figura 104 Resursele naturale în regiunea Vest (ADR Vest)
Caracteristicile socio-economice ale regiunii Vest
Regiunea Vest avea în anul 2005 un grad de urbanizare a populației – 63,6% populație urbană, mai mare decât media națională – 54,9%. Distribuției populației în mediul urban se remarcă în județele Hunedoara și Timiș.
Mișcarea naturală a populației se caracterizează printr-o natalitate în continuă scădere (9,5‰) și o mortalitate foarte ridicată (13‰), ceea ce are ca rezultat un spor natural negativ (-3,5‰), cauză majoră a scăderii drastice a populației în regiune.
Dinamica teritorială a populației este definită de un sold al migrației interne pozitiv (0,7‰) și un sold al migrației internaționale negativ (-0,55‰), ce conduce la un sold al migrației totale pozitiv (0,15‰) la nivelul întregii regiuni. Fenomenul de migrație intra-regională este prezent datorită forței de atracție pe care o exercită două dintre orașele regiunii, Timișoara și Arad.
Forța de muncă a regiunii reprezintă factorul care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea socio-economică, cea mai mare parte a populației ocupate din regiune este angajată în sectorul terțiar (37,8%), urmat de industrie (29,2%) și de agricultură (28%). Ponderea populației ocupate civile are valorile cele mai ridicate în județele Timiș și Arad, parțial și datorită faptului că celelalte două județe din regiune, puternic industrializate – Hunedoara și Caraș-Severin, s-au confruntat cu disponibilizări masive de personal în mineri și siderurgie.
Orașele reprezintă poli de concentrare a populației, a activităților economice și cultural-artistice și a resurselor relativ vechi care au cunoscut o dezvoltare constantă. Problemele cu care se confruntă orașele din România și cele din regiune pot fi rezolvate prin oportunitățile de finanțare disponibile în perioada 2014-2020.
În anul 2005, Regiunea Vest număra 12 municipii, 30 de orașe și 277 de comune, de care aparțineau un număr de 1327 de sate.
În spațiul rural trăiește 36,4% din totalul populației regiunii. Populația rural din regiune se confruntă cu un fenomen de îmbătrânire demografică determinată de migrația masivă a populației tinere de la sate către orașe, precum și de natalitatea scăzut înregistrat în ultimii ani.
Activitățile economice care se desfășoară în mediul rural sunt puțin diversificate, viața economică a satului fiind dominată de practicarea agriculturii.
În ceea ce privește infrastructura de transport, regiunea Vest deține o serie de avantaje, precum:
aeroporturilor în fiecare județ al regiunii, dintre care două sunt internaționale – Timișoara și Arad, iar celelalte două de importanță regională – Deva și Caransebeș;
coridorului Pan-European IV rutier și feroviar, peste care se suprapun axa rutier TEN-T 7 și axa feroviar TEN-T 22 și coridorului Pan-European VII, care coincide cu axa fluvial TEN-T 18 reprezentată de fluviul Dunărea;
autostrada Nădlac – Arad – Timișoara – Lugoj – Deva parte componenta a autostrăzii A1;
punctele de trecere a frontierei cu Serbia și Ungaria.
Nivelului de dezvoltare economic al Regiunea Vest este considerat a fi dezvoltat, cu rezultate economice superioare mediei naționale și cu potențial de creștere ridicat. Produsul intern brut total cât și produsul intern brut pe locuitor, exprimate atât în prețuri curente cât și în PPS au avut creșteri, cu un ritm de creștere superior mediei naționale.
Produsul Intern Brut pe Locuitor se situează în regiunea la 114,7% din PIB-ul/locuitor la nivel național, situându-se pe locul doi pe țară, după Regiunea București – Ilfov. Sectoarele cu contribuția cea mai ridicată la formarea valorii adăugate brute regionale sunt: serviciile – 50,3%, industria – 28%, agricultura – 16%, și construcțiile – 6%.
Activitatea de comerț exterior din regiune este în creștere, valoarea exporturilor depășind în Regiunea Vest valoarea importurilor, activitatea de comerț exterior din regiune având o contribuție pozitivă la diminuarea deficitului balanței comerciale a României.
Regiunea Vest dispune de un remarcabil potențial turistic datorat prezenței în regiune a numeroase resurse turistice naturale, precum și resurse turistice antropice.
Prezentarea județelor componente ale regiunii Vest
Județul Arad
Situat în partea vestică a României, județul Arad are o suprafa de 7754 km2, a șasea ca mărime din țară. Se învecinează la vest cu Ungaria, la sud cu județul Timiș, la est și sud-est cu Hunedoara, la est cu județul Alba și la nord cu județul Bihor.
Figura 105 Prezentare generala județul Arad (ADR VEST)
Relieful județului include toate unitățile majore de relief, care cad în trepte de la est spre vest.
Din punct de vedere hidrografic, se remarcă prezența a trei râuri importante care traversează județul de la est spre vest: Mureșul, care drenează partea sudic a județului pe o distanță de 250 km, Crișul Alb și Crișul Negru, în nordul județului la granița cu județul Bihor. Județul are și numeroase lacuri naturale, multe aflate în Lunca Mureșului, dar și lacuri antropice – acumularea de la Tauț.
Dintre resursele naturale subsolice cele mai importante se pot aminti: zăcămintele de hidrocarburi lichide și gazoase, minereuri metalifere și metale prețioase, materiale de construcții și ape minerale și termale.
Județul Arad avea la 1 iulie 2005 o populație de 459286 locuitori, din care 48,1% bărbați și 51,9% femei și o densitate de 59,2 loc/km2, mult sub media național de 90,7 loc/km2. Gradul de urbanizare al județului este de 55,5%, județul numărând zece localități urbane: un municipiu reședință de județ și nouă orașe, 78 comune și 273 sate.
Forța de muncă a este calificată și bine instruită, din totalul populației ocupate în anul 2005, 35,6% lucrează în industrie și construcții, 38,5% în sectorul serviciilor și 25,9% în agricultură.
Agricultura este al treilea sector economic ca importanță al județului Arad din punct de vedere al populației. Din totalul suprafeței județului, 66% reprezintă teren agricol, ceea ce conferă județului un potențial agricol ridicat și locul patru în România.
Județul Arad, prin Municipiul Arad, reprezintă un important nod feroviar, rutier și chiar aerian. Județul este străbătut de două drumuri europene E68 – principal și E671 – secundar, și de Coridorul Pan-European IV, peste care se suprapun axa rutieră TEN-T 7 și axa feroviară TEN-T 22. De asemenea, realizarea autostrăzii Nădlac – Arad – Timișoara – Lugoj – Deva conectează regiunea atât de Europa Centrală.
Județul Caraș-Severin
Județul Caraș –Severin este situat în partea sud-vestică a României, având o suprafață de 8519,7 km2, fiind al treilea ca mărime din țară. Județul se învecinează cu Serbia la vest și sud-vest, având o graniță convențională pe o distanță de 70 km și una naturală pe o lungime de 64 km de-a lungul Dunării; la sud-est se învecinează cu județul Mehedinți, la est cu județele Gorj și Hunedoara, la nord-est cu județul Hunedoara și la nord și nord-vest cu județul Timiș.
Figura 106 Prezentare generala județul Caraș-Severin (ADR VEST)
Relieful județului este unul predominant muntos, 65,4% din suprafață fiind reprezentată de munți, dar nu lipsesc nici depresiunile – 16,5%, dealurile – 10,8%, și câmpiile – 7,3%. Relieful județului include toate unitățile majore de relief, care cad în trepte de la est spre vest.
Din punct de vedere hidrografic, se remarcă prezența a mai multor bazine hidrografice importante: Dunărea, Nera, Carașul, Bârzava, Timișul, Cerna, Bistra și numeroase lacuri naturale de origine carstică și glaciară.
Dintre resursele naturale cele mai importante se pot aminti: zăcămintele de cărbuni, șisturi bituminoase, minereuri metalifere și nemetalifere, materiale de construcții, ape minerale și termale și resurse forestiere.
Populația județului Caraș-Severin era conform recensământului din anul 2005 de 331876 locuitori, din care 48,7% bărbați și 51,3% femei, cu o densitate de 39 loc/km2, mult sub media națională. Gradul de urbanizare al județului era de 56,5%, județul numărând opt localități urbane: un municipiu reședință de județ, un municipiu și șase orașe, 69 comune și 288 sate.
Forța de muncă din totalul populației ocupate în anul 2005 era reprezentată de 24,1% în industrie, 4,1% în construcții, 37,8 % în agricultură și 34% în sectorul serviciilor.
Agricultura reprezintă sectorul economic de bază al județului Caraș – Severin, angrenând cel mai mare procent al populației ocupate în agricultură din Regiunea Vest – 37,8%. Din totalul suprafeței județului aproximativ 47% reprezintă teren agricol, ceea ce conferă județului un potențial agricol ridicat.
Industria județului Caraș -Severin este caracterizată de o mai mare diversitate, îndeosebi în industria grea. Principalele ramuri industriale reprezentate în județul Caraș -Severin apar în industria extractivă, siderurgică, metalurgică și constructoare de mașini. Industria județului Caraș – Severin a fost afectată după anul 1989 de procesul de restructurare, însoțit de disponibilizări masive de personal.
În ceea ce privește sectorul serviciilor și activitatea întreprinderilor, județul Caraș -Severin cunoaște o rămânere în urmă raportat la celelalte județe
Județul Caraș -Severin este străbătut de un drum european – E70, de una din ramurile Coridorului Pan-European IV, peste care se suprapun axa rutier TEN-T 7 și axa feroviar TEN-T 22 și de Coridorul Pan-European VII reprezentat de fluviul Dunărea, care coincide cu axa fluvial TEN-T 18. La Moldova Nou se află unicul port al regiunii.
Județul Hunedoara
Situat în partea central-vestică a României, județul Hunedoara are o suprafață de 7062,67 km2, adică aproximativ 3% din teritoriul României. Județul se învecineaz la nord și nord-vest cu județul Arad, la vest cu județul Timiș, la sud-vest cu județul Caraș-Severin, la sud cu județul Gorj, la sud-est cu județul Vâlcea, la est și nord-est cu județul Alba.
Figura 107 Prezentare generala județul Hunedoara (ADR VEST)
Relieful județului este unul preponderent muntos fiind reprezentați de unități ale Carpaților Meridionali care depășesc frecvent 2000 m și ale Carpaților Occidentali ale căror înălțimi depășesc rareori 1400 m. O altă treaptă de relief o reprezintă depresiunile intramontane și culoarele de văi, care oferă condiții propice pentru locuire și activități antropice.
Teritoriul județului este străbătut de râul Mureș cu afluenții săi Streiul și Cerna, Jiul, și Crișul Alb care drenează partea nordică a județului. Lacurile sunt mai ales de origine glaciară și lacurile antropice.
Resursele naturale cele mai importante ale județului sunt: zăcămintele de cărbuni, minereuri feroase și neferoase complexe, minereuri auro-argintifere, materiale de construcții, ape minerale și termale și resurse forestiere.
Populația județului Hunedoara număra 480.459 locuitori la 1 iulie 2005, din care 48,6% bărbați și 51,4% femei și o densitate de 68 loc/km2, sub media națională. Județul se remarcă prin gradul ridicat de urbanizare (76,9%), cel mai mare din regiune și locul secund la nivel național cu un municipiu reședință de județ, șase municipii și șapte orașe, 55 comune și 457 sate.
În privința forța de muncă a județului, din totalul populației ocupate în anul 2005, 38% lucrează în sectorul serviciilor, 33,2% în industrie, 23,6% în agricultură și 5,2% în construcții.
Agricultura nu este sectorul economic de bază al județului, deținând cel mai scăzut procent al populației ocupate în agricultură din Regiunea Vest – 23,6%. Din totalul suprafeței județului Hunedoara, numai aproximativ 39,8% reprezintă teren agricol, fiind procentul cel mai scăzut din regiune.
Județul Hunedoara este străbătut de două drumuri europene principale – E68 și E79, și de unul secundar – E673, de una din ramurile Coridorului Pan – European IV, peste care se suprapun axa rutier TEN-T 7 și axa feroviar TEN-T 22.
Județul Timiș
Județul Timiș este cel mai vestic județ al României, ceea ce îi conferă o poziție geografică privilegiată față de Europa de Vest. Județul se învecinează cu Ungaria la vest, cu Serbia la sud-vest și cu județele Arad la nord, Caraș – Severin la sud și Hunedoara la est.
Figura 108 Prezentare generala județul Timiș (ADR VEST)
Suprafața județului este de 8.696,7 km2, ceea ce reprezintă 3,65% din suprafața țării, ocupând locul întâi pe țară ca întindere.
Relieful județului este destul de variat, având drept formă de relief predominantă câmpia – Câmpia de Vest – care acoperă partea vestic și centrală a județului și pătrunde sub forma unor golfuri în zona deluroasă. Aceasta din urmă este reprezentată de Dealurile Banatului și Crișanei și se continuă spre est cu relief montan.
Teritoriul județului Timiș este străbătut de râurile Timiș și Bega de la est la sud-vest. În nord își urmează cursul, de la est spre vest, râul Mureș și Aranca. Lacurile sunt de suprafețe și adâncimi mici.
Județul deține câteva resurse naturale subsolice semnificative precum zăcămintele de hidrocarburi lichide și gazoase, minereuri metalifere, materiale de construcții și ape minerale și termale.
Județul Timiș avea o populație de 659.299 locuitori la 1 iulie 2005, din care 47,9% bărbați și 52,1% femei și o densitate de 75,8 loc/km2 sub media națională de 90,7 loc/km2. Gradul de urbanizare al județului este de 62,9%, județul numărând zece localități urbane cu un municipiu reședință de județ, un municipiu, și opt orașe, 85 comune și 312 sate.
Forța de muncă a județului este înalt calificată și bine instruită. Cea mai mare pondere a populației ocupate civile în anul 2005 se înregistra în sectorul terțiar, al serviciilor – 41,5%. În agricultură ponderea populației reprezintă 24,9% din total. În ceea ce privește populația ocupat din industrie aceasta reprezintă 28% din totalul populației ocupate, în timp ce în domeniul construcțiilor – 5,6%.
Agricultura reprezintă a treia ramură economică în județul Timiș, atât din punct de vedere al populației ocupate, cât și în ceea ce privește contribuția la formarea Produsului Intern Brut. Potențialul agricol pe care îl are județul Timiș este remarcabil, datorită suprafețelor agricole întinse pe 81% din suprafața județului și datorită solurilor de foarte bună calitate.
Județul Timiș, prin Municipiul Timișoara, reprezintă un important nod regional feroviar, rutier și aerian. Județul este traversat de un drum european principal – E70, și de două drumuri europene secundare – E671 și E673, și de Coridorul Pan-European IV, peste care se suprapun axa rutieră TEN-T 7, care se desparte în două ramuri la Lugoj și axa feroviară TEN-T 22. De asemenea, autostrada Nădlac – Arad – Timișoara – Lugoj – Deva, parte a autostrăzii A1, reprezintă o importanță semnificativă. Transportul aerian este asigurat de Aeroportul Internațional Timișoara, al doilea aeroport ca importanță și mărime din țară și cel mai important aeroport din Euroregiunea DCMT.
Structura Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF)
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) s-a înființat prin Ordonanța de Urgență nr.82/29 septembrie 2011, ca instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare. Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare exploatează, administrează, întreține și repară amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului, declarate de utilitate publică, potrivit criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005, cu modificările ulterioare. [ANIF, 2020]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) este organizată într-o unitate centrală și 41 de filiale teritoriale de îmbunătățiri funciare, fără personalitate juridică, ce pot avea în alcătuire unități de administrare organizate la nivelul amenajărilor de îmbunătățiri funciare sau al grupurilor de amenajări de îmbunătățiri funciare. [ANIF, 2020]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) administrează amenajările de îmbunătățiri funciare aflate în patrimoniul Statului Român, în Regiunea Vest, prin filialele teritoriale de îmbunătățiri funciare Arad, Caraș-Severin, Timiș și Hunedoara. [ANIF, 2020]
Tabel 24 Suprafețe amenajate în inventarul ANIF în regiunea Vest (ANIF, 2018)
Situația amenajărilor de irigații existente în regiunea Vest
Principalele amenajări de irigații în județul Arad sunt:
Amenajarea Semlac – Pereg – 8.394 hectare;
Amenajarea Fântanele – Șagu – 6.920 hectare;
Amenajarea Păuliș – Matca – 3.962 hectare;
Amenajarea Mureșel – Ier – 3.033 hectare;
Amenajarea Neudorf – 910 hectare;
Amenajarea Cermei Șicula – 240 hectare;
Amenajarea Chișindia Buteni – 131 hectare;
Amenajările de irigații Neudorf, Cermei Șicula și Chișindia Buteni sunt în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) filiala teritorială Mureș-Oltul Mijlociu prin Unitatea de Administrare Hunedoara, în județul Hunedoara, are în inventar amenajări de irigații existente în suprafață de 4.536 hectare.
Principalele amenajări de irigații sunt:
Amenajarea Ostrov – Clopotiva – Hațeg – 2.679 hectare.
Amenajarea Sântandrei – Deva – 630 hectare;
Amenajarea Geoagiu – 415 hectare;
Amenajarea compl. ingr. Turadaș – 391 hectare;
Amenajarea Simeria – Băcia – 373 hectare;
Amenajările de irigații sunt în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Principalele amenajări de irigații în județul Timiș sunt:
Amenajarea Șag-Topolovăț – 8.071 hectare;
Amenajarea Periam – 589 hectare;
Amenajarea Beregsău – 542 hectare.
Amenajările de irigații sunt în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Prezentarea principalelor amenajări de irigații în regiunea Vest
Amenajarea de irigații Semlac – Pereg
Amenajarea Semlac – Pereg este amplasată în vestul României, în județul Arad, la nord de cursul râului Mureș. Amenajarea Semlac – Pereg are o suprafață totală amenajată pentru irigații brută de 8.640, respectiv netă de 8.394 ha, și este repartizată în 7 ploturi de irigații cu conducte îngropate și canale deschise.
Figura 109 Amenajarea Semlac – Pereg (ANIF)
Stația de pompare plutitoare SP Semlac, alimentează cu apă din râul Mureș canalul de aducțiune magistral CM, de lungime 3.100 m. Stația SP Semlac, are un debit proiectat de 6 m3/s și este dotată cu 2 pompe Siret 900, Q = 5.600 m3/h și 3 pompe Sigma, Q = 3.600 m3/h.
Canalul de distribuție general CDG este impermeabilizat cu dale de beton, cu o lungime de 10.533 m. Elementele principale ale canalul CDG sunt:
lățime radier: 1,40 m;
lățime coronament: 2,00 m;
taluz interior: 1,00 m;
taluz exterior: 1,50 m.
înălțime pereu: 1,40 m;
suprafața specifică a pereului: 5,40 m2/m;
lungimea specifică a rosturilor: 10.800 m/100 m canal.
Canalele principale CP 1 și CPA, sunt impermeabilizate cu dale din beton, și alimentează cu apă canalele de distribuție, având lungimea de 6.175 m respectiv 6.700 m.
Stații electrice de punere sub presiune SPP Peregu Mare, SPP 1 Semlac și SPP 2 Semlac, pompează apa în rețeaua de conducte îngropate pentru alimentarea a 3 ploturi de irigații, celelalte 4 ploturi de irigații sunt alimentate prin rețeaua de canale deschise.
Prin aplicarea Legii 138/2004, infrastructura principală de irigație din sistem, cuprinzând stația de pompare SP Semlac, canalul magistral CM, canalul distribuitor general CDG și canalele principale CP1 și CA, a rămas în administrarea A.N.I.F. – U.A. Arad, iar infrastructura secundară de irigații a fost preluată de OUAI, după cum urmează:
OUAI Peregu Mare: ploturile SPP Pereg și SPP 2 Semlac, suprafață totală de 4.421 ha;
OUAI Semlac-Nădlac: ploturile Canale deschise Semlac 1, SPP 1 Semlac, Canale deschise Semlac 2 și Canale deschise Nădlac, suprafață totală de 3.973 ha.
Caracteristicile principale ale amenajării interioare de irigații sunt următoarele:
suprafață brută irigată cu sistem de conducte de distribuție: 4.920 ha;
suprafață brută irigată din rețea de canale deschise: 3.720 ha;
stații de punere sub presiune: 3 buc.;
ploturi de irigații: 7 buc.
Ploturile de irigații și suprafețele aferente sunt următoarele:
Plotul Canale deschise Semlac 1: 493 ha;
Plotul SPP 1 Semlac: 380 ha;
Plotul Canale deschise Semlac 2: 1.230 ha;
Plotul Canale deschise Șeitin: 390 ha;
Plotul Canale deschise Nădlac: 1.480 ha;
Plotul SPP Pereg: 3.200 ha;
Plotul SPP 2 Semlac: 1.221 ha.
Amenajarea de irigații Semlac – Pereg este cuprinsă în Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România, în etapa a doua, și cuprinde următoarele obiective pentru reabilitare și modernizare:
Stația de pompare de bază: SPB Șemlac;
Canale de aducțiune: L = 26.522 ml;
Reabilitare construcții hidrotehnice: 128 buc. (13 stăvilare, 5 căderi, 15 podețe și 95 sifoane).
Amenajarea de irigații Fântanele – Șagu
Amenajarea Fântanele – Șagu este amplasată în vestul României, în județul Arad, la sud de cursul râului Mureș, și se întinde pe teritoriul agricol al localităților Fântânele, Aradul-Nou și Șagu. Amenajarea Fântanele – Șagu are o suprafață totală amenajată pentru irigații brută de 7.150 ha, respectiv netă de 6.920 ha, și este repartizată în 6 ploturi de irigații cu conducte îngropate și canale deschise.
Figura 110 Amenajarea Fântanele – Șagu (ANIF)
Stația de pompare plutitoare SP Plutitoare, amplasată pe malul stâng al Mureșului, în amonte de localitatea Fântânele, alimentează amenajarea de irigații cu apă din râul Mureș. SP Plutitoare se compune din ambarcațiuni alcătuite din doi flotori, legați între ei prin ferme metalice. Stația este echipată cu 4 pompe SIRET 900, cu un debit total de 7,2 m3/s. Legătura dintre stația de pompare și mal este realizată prin două conducte metalice, Dn=1.000 mm, cu o lungime de 20 m fiecare, ce se leagă, la rândul lor, prin ramificare cu patru fire de conductă, Dn = 1.000 mm de 400 m lungime până la bazinul de refulare.
Canalul de aducțiune CAd I este impermeabilizat cu dale din beton, cu o lungime de 2.984 m, și face legătura între bazinul de refulare de la SP Plutitoare și până la SPP Fântânele și SP Repompare. Elementele principale ale canalul CAd I sunt:
lățime radier: 2,00 m;
lățime ampriză: 5,00 m;
înălțime: 3,00 m;
SP Repompare prin intermediul canalului de aducțiune CAd II, cu lungimea de 15.400 m. deservește treapta a II-a de pompare. Din canalul CAd II apa este pusă sub presiune prin intermediul stațiilor SPP Șagu 1 și SPP Șagu 2, în conductele principale, conductele secundare, și în antene prevăzute cu hidranți, la care se racordează echipamentul mobil de udare.
Prin aplicarea Legii 138/2004, infrastructura principală de irigație din sistem, cuprinzând SP Plutitoare Fântânele, SP Repompare și canalele de aducțiune și de alimentare, a rămas în administrarea A.N.I.F. – U.A. Arad, iar infrastructura secundară de irigații a fost preluată de OUAI, după cum urmează:
OUAI Fântânele Arad, cuprinzând ploturile: SPP Fântânele cu o suprafață netă de 1.857 ha; SPP Șagu 1, cu o suprafață netă de 719 ha, și SPP Canale deschise cu o suprafață netă de 1.010 ha;
OUAI Șagu 2, cu o suprafață netă de 2.964 ha.
Ploturile SPP Aradul Nou, cu suprafața agricolă 270 ha, și SPP Cercetare, cu suprafața agricolă 100 ha, nu sunt funcționale.
Caracteristicile principale ale amenajării interioare de irigații sunt următoarele:
suprafață brută irigată cu sistem de conducte de distribuție: 2.946 ha;
suprafață brută irigată din rețea de canale deschise: 3.974 ha;
stații de pompare: 5 buc.;
ploturi de irigații: 6 buc.
Ploturile de irigații și suprafețele aferente sunt următoarele:
Plotul SPP Aradul Nou: 270 ha;
Plotul SRP Canale deschise: 1.010 ha;
Plotul SPP Cercetare: 100 ha;
Plotul SPP Fântânele: 1857 ha;
Plotul SPP Șagu 1: 719 ha;
Plotul SPP Șagu 2: 2.964 ha.
Amenajarea de irigații Fântanele – Șagu este cuprinsă în Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România, în etapa a doua, și cuprinde următoarele obiective pentru reabilitare și modernizare:
stație de pompare de bază: SP Plutitoare;
stație de repompare: SP Repompare;
canale de aductiune: L = 19.410 ml;
canale de distribuție: L = 3.660 ml;
reabilitare construcții hidrotehnice: 36 buc. (11 stavile; 3 căderi; 1 deversor; 11 podețe; 10 sifoane).
Amenajarea de irigații Păuliș – Matca
Amenajarea Păuliș – Matca este amplasată în vestul României, în județul Arad, la nord de cursul râului Mureș, și se întinde pe teritoriul agricol al localităților Paulis, Ghioroc, Covăsânț, Șiria, Pâncota și Horia. Amenajarea Păuliș – Matca are o suprafață totală amenajată pentru irigații de 3962 ha și este repartizată în 2 sisteme.
Sistemul I este amplasat pe malul drept al râului Mureș și a fost executat în anul 1959.
Sistemul II este amplasat în raza administrativă a comunei Horia pe malul drept al canalului Ier și a fost executat în anii 1960-1962.
Alimentarea cu apă a celor două sisteme se face din râul Mureș prin intermediul stației electrice de pompare pentru irigații SP Păuliș.
Stației electrică de pompare pentru irigații SP Păuliș este echipată cu 8 pompe DV 450 cu un debit Q=1800 mc/h, pompele fiind acționate de electromotoare de 40 kw.
Canalul principal de alimentare cu apă pentru irigații este canalul Matca de la km 34+040 până la km 41+770, canal care are dublu rol, pe lângă rolul de colector pentru desecare. Canalul Matca îndeplinește rolul de canal de aducțiune a apei pentru irigații pentru suprafața de 1962 ha în cadrul Sistemului I.
Canalul Matca de la km 0+000-7+200 transportă apa pentru irigații și pentru Sistemul II, care este apoi dirijată în canalul Ier, de la km 0+000 la 5+000, iar apoi în canalul CP II, cu o lungime de 7,18 km, și care continuă cu canalul CPA. Suprafața irigată în cadrul Sistemului II este de 1962 ha.
Metoda de irigație adoptată este prin aspersiunea folosind agregate termice de pompare și instalații de irigat prin aspersiune.
Figura 111 Amenajarea Păuliș – Matca (ANIF)
Amenajarea de irigații Păuliș – Matca este în momentul de față în conservare. Amenajarea de irigații este cuprinsă în Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România, ca amenajare de irigații viabilă.
Amenajarea de irigații Mureșel – Ier
Amenajarea Mureșel – Ier este amplasată în vestul României, în județul Arad, situată de partea dreaptă a râului Mureș. Amenajarea Mureșel – Ier reprezinta un sistem cu rol dublu desecare și irigații.
Amplasarea amenajării Mureșel – Ier se delimiteaza la est de intravilanul municipiului Arad, limita de sud o constituie digul de apărare Pecica-Vladimirescu și respectiv pădurea Ceala, la vest hotarul comunei Pecica, iar la nord localitatea Variașul Mic și Sederhat.
Amenajarea Mureșel – Ier este amplasată în zona de interes comun pe care Romania și Ungaria au convenit-o începând cu anul 1972. Convenția româno-maghiară încheiată pe capitolul lucrări de îmbunătățiri funciare ape interne prevede informarea reciprocă în cazul în care se intenționează să se realizeze lucrări care modifică structura sistemelor sau chiar lucrările mai importante de reparații. Interes deosebit îl reprezintă stația electrică de pompare S.P. Mureșel, una dintre cele mai importante stații de pompare pe cursul inferior al râului Mureș care asigură apa necesară irigațiilor unor importante suprafețe din Ungaria.
Amenajarea Mureșel – Ier are suprafața total amenajată cu lucrări de irigații de 3.033 ha. Sursa principală de apă pentru irigații este râul Mureș de unde apa este preluată de canalul Mureșel prin intermediul stației de pompare SP Mureșel, amplasată pe malul Mureșului, stație echipată cu 4 pompe tip Brates 400, având un debit Q = 1440mc/h/pompă.
Figura 112 Amenajarea Mureșel – Ier (ANIF)
Schema hidrotehnică cuprinde lucrări ce au scopul de a capta și transporta apa de la sursă până la rețeaua de irigație, astfel:
Canalul Muresel are o lungime de 12.175 m și străbate intravilanul municipiului Arad de la km 0+000-6+500, iar restul de 5675 m trece prin extravilanul municipiului Arad;
Canale de distribuție în lungime de 135.450 m. Pe rețeaua de canale au fost pevazute un număr de 81 de stăvilare, pentru reglarea debitului;
Conducte secundare în lungime de 3.396 m;
Rețeaua de conducte îngropate are prevăzute un număr de 9 buc. hidranți;
Sistemului are prevăzut un număr de 39 podețe tubulare și 5 podețe dalate peste canalul Mureșel.
Amenajarea Mureșel – Ier este în momentul de față parțial funcțională. Amenajarea de irigații este cuprinsă în cadrul obiectivul de investiții: “Dezvoltarea sistemului de ape interne de interes comun de pe Canal Mureșel, Canal Ier Legător și Canal Ier” –din Amenajarea Mureșel Ier și Ier Arad Frontieră, jud. Arad, prin care se propune modernizarea stației de pompare SP Mureșel și a nodurilor hidrotehnice principale ale amenajării.
Amenajarea de irigații Ostrov – Clopotiva – Hațeg
Amenajarea de irigații Ostrov – Clopotiva – Hațeg este amplasată în partea de sud-vest a județului Hunedoara, pe teritoriul administrativ al orașului Hațeg și al comunelor Totești, Râu de Mori, Densuș și General Berthelor.
Amenajarea Ostrov – Clopotiva – Hațeg are suprafața total amenajată cu lucrări de irigații brută de 2.717 ha și netă de 2.679 ha.
Figura 113 Amenajarea Ostrov – Clopotiva – Hațeg (ANIF)
Sursa principală de apă pentru irigații este râul Râu Mare prin intermediul prizei gravitaționale în curent barat amplasată în punctul de deviere a Pârâului Odovașnița. Priza este compusă dintr-un prag de fund deversibil prevăzut cu un stăvilar de spălare și un stăvilar regulator de debit.
În cadrul sistemului de irigații se alimetează canalele de aducțiune CA1, CA2 și canalul de distribuție CD. Lungimea totală a canalelor principale de aducțiune este de 19.600 m. Aducțiune sistemului de irigații Ostrov Clopotiva se descarcă în râul Galbena.
În cadrul amenajării de irigații sunt prevăzute noduri de distribiție, iar pentru asigurarea accesului la terenurile agricole sunt amplasate podețe. Pe canalele de aducțiune, în zonele în care acestea servesc direct la irigații, pentru supraînălțarea nivelului apei în canale sunt amplasate stabilizatoare de nivel.
Amenajarea de irigații Ostrov – Clopotiva – Hațeg este în momentul de față în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Amenajarea de irigații Simeria – Băcia
Amenajarea de irigații Simeria – Băcia este amplasată în centrul a județului Hunedoara, pe teritoriul administrativ al orașului Simeria și al comunei Băcia.
Amenajarea Simeria – Băcia are suprafața total amenajată cu lucrări de irigații brută de 371 ha și netă de 358 ha.
Figura 114 Amenajarea Simeria – Băcia (ANIF)
Sursa principală de apă pentru irigații este râul Strei. Captarea apei în canalul Streiul Mic se face din râul Strei prin intermediul unui stăvilar amplasat la barajul din localitatea Călan. Canalele de aducțiune se alimentează gravitațional prin intermediul a 3 prize gravitaționale, câte una pentru fiecare canal de aducțiune aferent câte unui trup, amplasate pe canalul Streiul Mic. Prizele constau din culei, pilă intermediară și stăvilar regulator de debit.
Canalul de aducțiune CA1 se descarcă în canalul Streiul Mic și canalul de aducțiune CA2 se descarcă în râul Strei printr-un canal de evacuare care subtraversează digul de apărare mal stâng al râului Strei. Lungimea totală a canalelor principale de aducțiune este de 5.816 m.
Pe canalele de aducțiune, în zonele în care acestea servesc direct la irigații, pentru supraînălțarea nivelului apei în canale sunt amplasate stabilizatoare de nivel. În cadrul amenajării de irigații sunt prevăzute podețe pentru asigurarea accesului la terenurile agricole.
Amenajarea de irigații Simeria – Băcia este în momentul de față în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Amenajarea de irigații Geoagiu
Amenajarea de irigații Geoagiu este amplasată în județului Hunedoara, pe teritoriul administrativ localității Geoagiu.
Amenajarea Geoagiu are suprafața total amenajată cu lucrări de irigații brută de 420 ha și netă de 415 ha.
Figura 115 Amenajarea Geoagiu (ANIF)
Sursa principală de apă pentru irigații este râul Mureș. Prelevarea apei pentru irigații se realizează direct din râul Mureș cu stația de pompare SPP Geoagiu.
Stația de pompare SPP Geoagiu alimentează o conductă principală CP și 7 antene secundare A1 ÷ A7. Lungimea conductei principale este de 2200 m și a antenelor secundare este de 5.070 m.
Amenajarea de irigații Simeria – Băcia este în momentul de față în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Amenajarea de irigații Șag-Topolovăț
Amenajarea hidroameliorativ complexă Șag-Topolovăț este amplasată în vestul României, în județul Timiș, la sud de cursul râului Bega și nord de cursul râului Timiș, și la sud-est de municipiul Timișoara. Amenajarea Șag-Topolovăț are o suprafață totală amenajată pentru irigații brută de 8.254 ha, respectiv netă de 8.071 ha, și este repartizată în 8 ploturi de irigații.
Figura 116 Amenajarea complexă Șag-Topolovăț (ANIF)
Amenajarea Șag-Topolovăț a fost executată în perioada 1980-1984 având ca tehnologie metoda de udare prin aspersiune cu stații de punere sub presiune și conducte îngropate.
Alimentarea cu apă este asigurată gravitațional din râul Bega prin două prize de captare:
priza amonte Timișoara alimentează suprafața de 4948 ha amplasată în ploturile 1, 2, 3, 4, 5;
priza aval Topolovăț alimentează suprafața de 3.123 ha amplasată în ploturile 6, 7 și 8.
Canalului de alimentare CA 1 alimentează ploturile 1, 2, 3, 4, 5, și canalul de alimentare CA 2 alimentează ploturile 6, 7, 8. Canalele de aducțiune sunt impermeabilizate cu dale de beton în lungime totală de 23,5 km, și au rămas în administrarea ANIF.
Infrastructura de irigații a fost predată în totalitate fără plată conform Ordin MAPDR 1224/2005 și Ordin MAPDR 708/2006, către 5 OUAI-uri și anume: SPP1-Bistra, SPP2 Urseni, Dani SSP4 și SSP5 Șag-Giroc, Dani SPP6 și SSP7 Recaș-Topolovăț și SPP8-ADA, în cursul anului 2009.
Caracteristicile principale ale amenajării interioare de irigații sunt următoarele:
suprafață brută irigată cu sistem de conducte de distribuție: 8.254 ha;
stații de punere sub presiune: 10 buc.;
ploturi de irigații: 8 buc.
distanța între antene de irigații: 316 m;
distanța dintre hidranți: 72 m.
Amenajarea de irigații este în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Amenajarea de irigații Beregsău
Amenajarea hidroameliorativ complexă Beregsău este amplasată în vestul României, în județul Timiș, la est de cursul râului Bega Veche. hidroameliorativ complexă Beregsău are o suprafață totală amenajată pentru irigații brută de 1.631 ha, respectiv netă de 1.560 ha, și este repartizată în 3 ploturi de irigații.
Figura 117 Amenajarea de irigații Beregsău – Plot 2 și Plot 3 (ANIF)
Amenajarea Beregsău a fost finalizată în anul 1984 având ca tehnologie metoda de udare prin aspersiune cu stații de punere sub presiune și conducte îngropate.
Apa necesară irigațiilor este adusă în rețeaua de conducte prin intermediul SPP1, SPP2 și SPP3 din canalele de aducțiune CAI, CAII și CAIII, care alimentează conductele de distribuție CdP, CdP1, CdP2.
Rețeaua de conducte de aducțiune și de transport este dotată cu instalații și accesorii cuprinzând: vane de linie, instalații supraterane pentru aerisire și dezaerisire, de preluare a loviturilor de berbec, masive de ancoraj și altele. (ANIF, REGULAMENT BEREGSAU)
Amenajarea de irigații este în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Amenajarea de irigații Periam
Amenajarea de irigații Periam este amplasată în vestul României, în județul Timiș, la sud de cursul râului Mureș, în perimetrul orașului Periam. Amenajarea Periam are o suprafață totală amenajată pentru irigații brută de 640 ha, respectiv netă de 589 ha.
Figura 118 Amenajarea de irigații Periam (ANIF)
Amenajarea de irigații Periam a fost executată în anul 1981 și a fost constituită într-un plot de irigații cu conducte îngropate deservit de o stație de punere sub presiune SPP Piersicărie. A fost preluată de la fostul IAS Periam în baza Legii 18/1991 în stare funcțională și a funcționat sporadic.
Alimentarea cu apă pentru irigații se realizează cu stația de Pompare de bază SPB Periam Port prin pompare din râul Mureș în canalul Legător Mureș-Aranca, care are o lungime de 2.000 m și este transportată mai departe prin canalul Aranca pe o lungime de 5.200 m până la stația de punere sub presiune SPP Piersicarie.
Caracteristicile principale ale amenajării interioare de irigații sunt următoarele:
suprafață brută irigată cu sistem de conducte de distribuție: 640 ha;
canale deschise: 28 km;
stații de pompare de bază: 1 buc.;
stații de punere sub presiune: 1 buc.;
podețe: 57 buc, din care: 4 buc tubulare și 53 buc dalate:
stăvilare:4 buc.;
deversoare laterale: 6 buc;
conducte: 33.505 ml, din care:
3.068 ml principale;
6.989 ml secundare;
23.448 ml antene.
hidranți: 411 buc;
clădiri de exploatare: 1 buc.
Stațiile de pompare Periam Port, Periam Sat și stația reversibilă Cenad pot fi folosite pentru irigații în amenajări locale în limita debitului instalat, cu aducțiunea apei prin rețeaua de canale de pământ folosite în activitatea de desecare.
Amenajarea de irigații este în conservare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/2004 art. 39, pentru acestea s-a retras recunoașterea de utilitate publică în baza HG nr. 1574/2008.
Stadiul funcționalității amenajărilor de irigații în regiunea Vest
La nivelul anului 2016 majoritatea amenajărilor de irigații în regiunea de Vest, inventariate în patrimoniul ANIF și predate parțial către OUAI-uri, erau nefuncționale.
Tabel 25 Stadiul funcționalității amenajărilor predate către OUAI (ANIF, 2016)
Statistici privind lucrările de irigații în regiunea Vest
Suprafața totală amenajată cu lucrări de irigații, cuprinzând atât infrastructura publică, cât și cea privată – în amenajări locale de irigații, era la nivelul anul 2016 era de 54.324 hectare. (INS, 2017)
Tabel 26 Suprafața totală amenajată cu lucrări de irigații în regiunea Vest (INS, 2017)
Se poate observa analizând datele oficiale că suprafața amenajată totală s-a diminuat foarte puțin în parcursul ultimilor 20 de ani.
Suprafața totală irigată cu cel puțin o udare, cuprinzând atât infrastructura publică, cât și cea privată – în amenajări locale de irigații, la nivelul anul 2016 era de 334 hectare. (INS, 2017)
Tabel 27 Suprafața totală irigată cu cel puțin o udare regiunea Vest (INS, 2017)
Perspectiva finanțării pentru reabilitarea și modernizarea amenajărilor de irigații în Regiunea Vest
În cadrul Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România, actualizat în anul 2016, se prevede ca în etapa a doua să se aloce fonduri pentru reabilitarea amenjărilor de irigații Semlac – Pereg și Fântanele – Șagu, în județul Arad.
Principalele caracteristici ale lucrărilor de reabilitare și modernizare sunt:
Amenjarea de irigații Semlac – Pereg:
suprafața amenajată: 8.394 ha;
OUAI înființate: 2;
reabilitare stație de pompare de bază: SPB Șemlac;
reabilitare canal de aducțiune CA, L = 26.522 ml;
reabilitare construcții hidrotehnice: 128 buc. din care:
13 buc. stăvilare;
5 buc. căderi;
15 buc. podețe;
95 buc. sifoane.
Amenjarea de irigații Fântanele – Șagu:
Suprafața amenajată: 6.920 ha;
OUAI înființate: 2;
reabilitare stație de pompare de bază: SP Plutitoare;
reabilitare stație de repompare: SP Repompare;
reabilitare canale de aductiune: CA I, CA II; L = 19.410 ml;
reabilitare canale de distribuție: CPA; L = 3.660 ml;
reabilitare construcții hidrotehnice: 36 buc. din care:
11 buc. stavile;
3 buc. căderi;
1 buc. deversor;
11 buc. podețe;
10 buc. sifoane.
Celelalte amenajări de irigații din regiunea Vest nu sunt incluse în momentul de față în Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România, majoritatea dintre acestea fiind declarate de neutilitate publică.
STUDIU DE CAZ: STUDIUL UNIFORMITĂȚII APLICĂRII IRIGAȚIEI ȘI AL CALITĂȚII APEI PENTRU IRIGAȚII ÎN CADRUL UNEI AMENAJARI LOCALE DE IRIGAȚII ÎN REGIUNEA VEST
Prezentare generală
Amenajarea locală de irigații face parte din Câmpia de Vest a României, câmpie relative plană cu o anumită neuniformitate, dată de prezența a numeroase privaluri, zone covatate, grinduri și formații dunoide.
Figura 119 Vedere de ansamblu asupra amplasamentului amenajării locale de irigații
Studiul climatic întocmit pe baza datelor culese de la stațiunea meteorologică Sânnicolau Mare, stațiune situată în centrul zonei studiate, a relevat un climat tipic Câmpiei de Vest găsindu-se sub influența climatului vest-european și mai ales a climei mediteraneene, mult mai blând decât în restul zonelor din țara, cu veri și ierni în care temperaturile extreme nu au valori deosebite, fiind propice pentru majoritatea culturilor agricole.
Pe perioada analizată a rezultat că media precipitațiilor anuale este de 514,3 mm cu variații între 267,7 mm și 749,2 mm. Lunile cele mai ploioase sunt lunile mai-iunie, iar cele mai secetoase sunt lunile august – septembrie, precum și lunile de iarnă ianuarie-februarie. Precipitațiile înregistrate în perioada 1980-2012 sunt prezentate în tabelul nr. 28.
Tabel 28 Precipitații anuale în perimetrul studiat
Ploile torențiale căzute în zona Aranca variază între 4,9 mm și 86 mm cu intensități cuprinse între 0,11-1,87 mm/min. precipitațile maxime în 24 de ore înregistrate la stațiunea Sânnicolau Mare și calculate pentru diverse asigurări se prezintă astfel în tabelul nr. 29.
Tabel 29 Ploile torențiale căzute în zona Aranca
Pentru perioada noiembrie-mai valoarea precipitațiilor maxime în 24 de ore la diverse asigurări se prezintă în tabelul nr. 30.
Tabel 30 Precipitațiilor maxime în 24 de ore
Din calculul bilanțului apei în sol a rezultat că excesul de umiditate apare începând cu luna decembrie și sfârșește în general în luna mai și numai excepțional apare în lunile de vară. Este caracterizat printr-un indice termic I=50. Temperatura medie anuală în zonă este de 11,0˚C, având amplitudini mult mai mici față de restul țării. Temperaturile înregistrate în perioada 1980-2012 sunt prezentate în tabelul nr. 31.
Tabel 31 Temperaturile înregistrate în perioada 1980-2012
Constanta termică dă indici asupra condițiilor prielnice de cultivare în zonă a majorității plantelor agricole. Temperaturile ridicate din lunile martie-aprilie grăbesc topirea zăpezilor contribuind la mărirea excesului de umiditate.
Indicele de seceta De Martonne permite determinarea gradului de ariditate al unei regiuni pentru perioade caracteristice (un an sau o lună), fiind o expresie a caracterului restrictiv pe care condițiile climatice îl impun anumitor formațiuni vegetale. Valorile calculate în intervalul analizat 1980-2012 în zona Sânnicolau Mare se prezintă în tabelul nr. 32.
Tabel 32 Indicele de seceta De Martonne
Regimul eolian nu prezintă caracteristici deosebite atât ca durată cât și frecvență. Din datele culese de la stațiunea meteorologică Sânnicolau Mare reiese că cele mai frecvente vânturi sunt din direcția S-E în proporție de 18%, iar viteza medie cea mai mare o au vânturile din direcția N-V cu 3,1 m/s. Vânturile calde contribuie în mare măsură la evaporația apelor de la suprafața solului.
Bazinul Aranca este situat într-o zonă de câmpie plană a cărei neuniformitate este dată de prezența a numeroase privaluri, zone covatate, grinde și formații dunoide. Înainte de amenajarea râului Mureș, zona Aranca a fost brăzdată de numeroase brațe ale Mureșului care au dat zonei un caracter de deltă cu depuneri aluvionare de la nisipuri la argile care sub influența factorilor locali pedogenetici au generat soluri aluviale, lăcoviști, soluri sărăturate și soluri cernoziomice. Aceste soluri au evoluat în condițiile excesului de umiditate. Astăzi sunt lăcoviști de diferite tipuri care ocupă suprafețe însemnate cu deosebire în Compartimentul IV.
Din punct de vedere al constantelor hidrofizice solurile au fost diferențiate în fiecare subbazin (unitate de desecare), în trei mari categorii rezultând pentru compartimentul IV [ISPIF,2009]:
Soluri cu textură grea (din grupa lăcoviștilor) 63,4 %;
Soluri cu textură mijlocie (din grupa aluviosolurilor) 33,3 %;
Soluri ușoare (din grupa cernoziomurilor) 3,3 %.
Din calculul bilanțului apei în sol rezultă că excesul de umiditate apare începând cu luna decembrie și se sfârșește în general în luna mai și numai excepțional apare în lunile de vară.
Pe cele trei categorii de sol, grele (lăcoviști), medii (aluviuni) și ușoare (cernoziomuri) excesul de apă mediu lunar (mc/ha) se prezintă în tabelul nr. 33.
Tabel 33 Excesul de apă mediu lunar [ISPIF,2009]
Rezultă din tabelul nr. 33 că în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, apare deficitul de umiditate.
Din calculele de asigurare au rezultat următoarele cantități în mm prezentate în tabelul nr. 34.
Tabel 34 Asigurări de calcul pentru precipitații [ISPIF,2009]
Din bilanțul apei în fiecare din cele trei categorii caracteristice de soluri a rezultat că în perioada de 20 de ani excesul de apă apare în medie timp de 7 luni, (XII-VI) în soluri grele cu un maxim de 577 mc/ha în luna martie; timp de 5 luni (II-VI) în soluri medii cu un maxim de 335 mm/ha în luna aprilie; timp de 4 luni (III-VI) în soluri ușoare cu un maxim de 231 mc/ha în luna aprilie. În fiecare categorie de sol a fost considerat și un aport freatic de 1500 mc/ha repartizat în lunile II-V.
Bilanțul apei evidențiază rolul determinant al factorului sol în ceea ce privește frecvența și intensitatea excesului de apă, precum și faptul că cele mai mari ape interne apar la începutul primăverii, fapt confirmat de toate observațiile privind comportarea sistemului în ultimii 70 de ani. [ISPIF,2009]
Din punct de vedere geomorfologic zona face parte din Câmpia de Vest și se prezintă ca o câmpie plană ușor înclinată de la nord-est la sud-vest. Altitudinea maximă a zonei este de 106 m în apropiere de Felnac și 78 m la frontiera Serbiei, vest de localitatea Valcani. Se întâlnesc mai multe forme geomorfologice distincte:
lunca râului Mureș situată de-a lungul Mureșului, îngustă în partea din amonte și se lățește treptat până la 5 km aval de Periam;
terasa Mureșului se observă bine de la Felnac până în apropiere de localitatea Saravale-Sîmpetru Mare-Pesac, continuându-se în câmpia înaltă Galațca;
câmpia joasă de divagare începe la vest de localitățile Cenad-Sânnicolaul Mare-Teremia, cu o pantă foarte mică și brăzdată de numeroase zone covatate și privaluri care favorizează stagnarea apelor superficiale.
Zona Aranca este străbătută de două colectoare principale Aranca și Galațca care se continuă la vest pe teritoriul Serbiei, aceștia fiind emisarii principali ai tuturor apelor din sistemul hidrotehnic Aranca. [ISPIF,2009]
Sub aspect geologic zona Aranca este constituită din depozite cuaternare reprezentate prin depunerile aluvionare ale râului Mureș. În zona de luncă și terasă din forajele executate se observă prezența depozitelor aluvionare reprezentate prin terenuri argilo-prăfoase-nisipoase până la adâncimea de 15 m de unde apar straturi coezive impermeabile formate din argile și prafuri argiloase. Începând din zona Cenad – Sânnicolau Mare – Teremia spre vest depozitele nisipoase se subțiază în grosime dispărând aproape complet în zona Chereștur – Beba Veche – Valcani , unde apare o stratificație încrucișată de argile și prafuri, și numai sub formă de lentile mici nisipuri. [ISPIF,2009]
Studiile geotehnice s-au axat pe o cartare și raionare geotehnică de suprafață: foraje pe amplasamentul stațiilor de pompare și stratificația canalului descărcător Aranca-Mureș de 19,2 km lungime. Cu datele obținute s-a întocmit raionarea geotehnică pe două limite de la 0-2 m și între 2-4 m. Au fost obținute raioane geotehnice prezentate în continuare. [ISPIF,2009]
Raionul geotehnic fomat din argile, argile prăfoase și argile nispoase cu următoarele caracteristici fizico-mecanice:
Umiditate (W) 15-39
Indice de plasticitate (Ip) 19-70
Indice de consistență (Ic) 0,47-1,10
Densitate (tc/mc) 1,72-2,06
Porozitate (n%) 32-52
Unghi de frecare (𝜑˚) 3˚-24˚20‘
Coeziunea (kg/cmp) 0,1-0,82
Permeabilitatea pământurilor cuprinse în acest raion este mică 10-6-10-7, iar pachetul argilos prezintă fenomenul de contracție, umflare.
Raionul geotehnic fomat din strate de praf argilos, praf argilos-nisipos, lut și praf nisipos se caracterizează din punct de vedere fizico-mecanic, astfel:
Umiditate (W) 14-31,5
Indice de plasticitate (Ip) 12-32
Indice de consistență (Ic) 0,57-1,10
Densitate (tc/mc) 1,51-2,10
Porozitate (n%) 34-44
Indice de saturație 0,42-1,05
Unghi de frecare (𝜑˚) 6˚-24˚20‘
Coeziunea (kg/cmp) 0,1-0,7
Permeabilitatea acestor terenuri este medie k=10-4.
Raionul geotehnic fomat din nisipuri argiloase, nisipuri prăfoase și nisipuri fine și mijlocii, prezintă următoarele caracteristici fizico-mecanice:
Umiditate (W) 15-29
Indice de plasticitate (Ip) 11-22
Indice de consistență (Ic) 0,64-1,05
Densitate (tc/mc) 1,67-0,2
Porozitate (n%) 35-47
Unghi de frecare (𝜑˚) 16˚40‘-35˚
Coeziunea (kg/cmp) 0-0,5
Permeabilitatea pământurilor cuprinse în acest raion este mai mare k=10-2x 10-4.
Conform zonării teritoriului României în termeni de valori de vârf ale accelerației terenului pentru proiectarea, amplasamentul se află în zona pentru care ag= 0,16 g, iar perioada de colț TC=o,7 s. Conform STAS adâncimea de îngheț se situează între 70 și 80 cm. [ISPIF,2009]
Hidrogeologia bazinului Aranca este legată de acțiunea factorilor naturali morfologici, geologici, hidrografici, climatici. Acești factori influențează existența stratelor acvifere freatice și de adâncime care se manifestă deosebit în funcție de condițiile locale. Apa freatică este cantonată în strate cu textură care variază de la nisipuri și chiar nisipuri cu pietrișuri.
În zona de luncă și terasă stratele acvifere fiind constituite din nisipuri cu pietrișuri permit înmagazinarea și circulația apei. În zona de câmpie joasă (compartimentul IV) depozitele predominante sunt cele cu permeabilitate redusă făcând ca apele subterane să circule greu, iar apele de suprafață să fie reținute pe suprafețele agricole.
Adâncimea apei freatice cartată în zona Aranca variază între 0 și 2 m. Nivelurile cartate reprezintă cele mai ridicate niveluri din șirul de ani analizați în aceași perioadă.
Din analiza perioadei de observații la puțurile hidrogeologice și fântânile deschise, rezultă că cele mai ridicate niveluri se înregistrează în lunile martie, și aprilie și foarte rar în februarie și iunie, iar cele mai scăzute în lunile octombrie, decembrie. Alimentarea stratului freatic se face în principal din precipitațiile căzute în zonă, cât și din scurgerile subterane din zona de terasă și premontană deasemenea nivelurile ridicate și de lungă durată pe râul Mureș alimentează stratele acvifere.
În ceea ce privește chimismul apelor freatice se constată din probele analizate că în Compartimentul IV conținutul de săruri este de 2-3 g/l, izolat mai mare până la 4-6 g/l în care este prezent și sodiul și ionul de sulf care fac ca în anumite perioade să fie agresive față de betoane și de metale. [ISPIF,2009]
Rețeaua hidrografică este formată din cursuri cu debit permanent și rețea cu debit periodic. Râul Mureș prin digul stâng în lungime de 66,5 km între froniera cu Ungaria și comuna Felnac delimitează la nord sistemul Aranca. Este singurul curs natural cu debit permanent și emisarul apelor mari din sistemul Aranca unde se pompează în perioadele de restricție de la frontiera româno-sârbă, prin stațiile de pompare Mureș (Begova) și Cenad. Totodată râul Mureș constituie și sursa de apă pentru irigarea suprafețelor agricole din zonă.
Compartimentul IV este deservit de canalul Aranca în lungime de 40 km de la frontieră și canalul Silvia care este și limita pentru compartimentul II Aranca. În canalul Aranca se descarcă întreaga rețea de desecare din cadrul Compartimentul IV. Evacuarea apelor din Compartimentul IV se face mixt gravitațional în perioade de ape mici și prin pompare în perioadele cu pecipitații.
Canalele Silvia și Aranca sunt folosite ca și canale de alimentare cu apă pentru irigații. Alimentarea cu apă din râul Mureș se face gravitațional și prin pompare prin stația de pompare Cenad cu un debit instalat de Q = 3 mc/s. [ISPIF,2009]
În urma analizei efectuate cu privire la posibilitatea introducerii irigațiilor corelat cu lucrările hidroameliorative existente în zonă a rezultat o suprafață interesată în lucrări de irigații și desecări de 7.849 ha și o capacitate brută de irigație de 6.711 ha, amplasată în 4 suprafețe distincte după cum urmează:
Plot Aranca 2.589 ha;
Pivot 1 216 ha;
Pivot 2 154 ha;
Plot Cociohat 3.752 ha.
Sunt prevăzute canale deschise din pământ care să conducă apa în parcele de teren de unde este preluată prin instalații de tip pivot central fix sau instalații cu deplasare liniară pentru a fi distribuită la plante. Suprafața totală brută amenajată pentru irigatii este de 6.711 ha. [ISPIF,2009]
Debitul total ce urmează a fi preluat din canalele aflate în administrarea A.N.I.F. pentru irigarea suprafețelor este de 6,5 m3/sec.
Amenajarea suprafețelor pentru irigat se realizează în patru ploturi distincte prezentate în parte în cele ce urmează.
Plot Aranca situat la sud de calea ferata Sânnicolau Mare – Dudeștii Vechi. Plotul este delimitat la nord de o limita convențională situată la sud de calea ferata Sânnicolau Mare – Dudeștii Vechi și la sud o limită conventională situată la nord de canalul Giucoșin – Valcani și Giucoșin – Sânnicolau, la est plotul este delimitat de canalul de alimentare CA, iar la vest este delimitat de canalul L1 și canalul Giucoșin – Valcani. [ISPIF,2009]
Plotul este alimentat cu apă din canalul Aranca prin SP Aranca irigații cu un debit instalat de 2,8 m3/sec. Stația de pompare Aranca este echipată cu 2 electropompe verticale de tip AMACAN PA 4700-470/65 cu Q= 2520 m3/h (0,7 m3/sec), din care una cu debit reglabil și o pompă submersibilă Flyt cu Q= 5040 m3/h (1,4 m3/sec). Alimentarea cu energie electrică se face de la un grup electrogen acționat de un motor termic. Cele două electropompe verticale și grupul electrogen sunt amplasate într-o baracă metalică. Pompa Flyt se amplasează în bazinul de aspirație, în exteriorul barăcii metalice. Refularea se face prin conducte metalice într-un bazin de refulare amplasat pe canalul CA la Km. 0+050. [ISPIF,2009]
Stația de pompare Aranca irigații este amplasată pe malul stâng al canalului Aranca la Km 24+700. Nivelul de exploatare al stației de pompare SP Aranca irigații este de 78,70 mdMA. Apa preluată din canalul Aranca este condusă prin CA și distribuită în plotul Aranca prin intermediul a 4 canale cu rol mixt irigații desecare (IR1–IR4) la suprafața de irigat de unde este preluată de instalații de irigat cu deplasare liniară și distribuită pe culturile agricole. Instalațiile de irigat dispun de grupuri proprii de pompare și deplasare. Instalațiile sunt de tipul 2×500 m cu un debit de 0,3 m3/sec./instalație. [ISPIF,2009]
Figura 120 Schema de amenajare a plotului Aranca cu pivot 1 și pivot 2 [ISPIF,2009]
Canalele CA și IR1–IR4 sunt canale de pământ neimpermeabilizate care au dublu rol irigații și desecare. Pe canalele de irigații sunt prevăzute biefar pentru gestionarea eficientă a apei de irigații și construcții de dirijare a apei. De asemenea sunt prevăzute podețe pentru accesul în parcelele agricol. Golirea canalelor de irigații se face în colectoarele de desecare L1, Giocoșin – Valcani și Giocoșin – Sânnicolau.
Canalele IR1–IR4 proiectate în palier sunt folosite în afara perioadei de irigații pentru colectarea și evacuarea apelor în exces provenite de pe terenurile agricole, având rolul de colectoare secundare de desecare.
Suprafața brută amenajată pentru irigații a plotului Aranca este de 2.589 ha.
Pivot 1 este situat la sud de plotul Aranca suprapus peste canalul Giucosin –Valcani între Km 12+960 și Km 15+490.La extremitatea sudică suprafața amenajată pentru irigații pentru Pivot 1 este limitrofă cu frontiera de Stat cu Serbia. Suprafața plotului Pivot 1 este circulară cu raza de 830 m. Suprafața Pivot 1 se alimenteaza cu apă din canalul Aranca prin intermediul canalului CA, IR4 și IR5.
Plotul de irigații Pivot 1 hidroameliorativ este amplasat în U.D. Aranca Inferioară. Capacitatea de irigații brută a plotului Pivot 1 este de 216 ha. [ISPIF,2009]
Pivot 2 este situat la sud de intravilanul comunei Valcani fiind limitrof canalului Giocoșin – Valcani între Km 6+570 și km 6+920. Plotul de irigații Pivot 2 se alimentează din Aranca prin intermediul CA, IR4, Giocoșin – Valcani, și IR6. În cazul în care nivelul în canalul Aranca permite, alimentarea plotului se poate face și gravitațional prin intermediul canalului L1 și Giocoșin – Valcani.
Plotul de irigații Pivot 2, hidroameliorativ este amplasat în U.D. Giocoșin – Valcani. Capacitatea de irigații brute a plotului Pivot 2 este de 154 ha. [ISPIF,2009]
Plot Cociohat este situat la nord de intravilanul comunei Valcani pe malul drept al canalului Aranca. Este delimitat la sud de canalul CC traseu nou și canalul L2, la est de canalul Cociohat, la nord de drumul de exploatare (De) care face delimitarea între proprietăți., iar la vest de frontiera dintre România și Serbia. [ISPIF,2009]
Plotul este alimentat cu apă din canalul Aranca prin intermediul canalului Cociohat. Alimentarea cu apa a plotului de irigații Cociohat se face după cum urmează[ISPIF,2009]:
pentru o suprafață de 2.827 ha situată la nord de SP Cociohat irigații (canale de alimentare IR 10, IR 10a, IR11, IR11a, IR 12, IR12a, IR13, IR14, IR14a, IR15) alimentarea se face fie prin intermediul stației de pompare SP Cociohat irigații cu un debit de 2,8 m3/sec, fie gravitațional prin intermediul canalului IR12a la un nivel în canalul Aranca de 77,80 md MA. Stația de pompare Cociohat irigații va fi echipată cu 2 electropompe verticale de tip AMACAM PA 4700 – 470/65 cu Q= 2520 m3/h (0,7 m3/sec) din care unul cu debit reglabil și o pompă submersibilă Flyt cu Q= 5040 m3/h (1,4 m3/sec). Alimentarea cu energie electrică se face de la un grup electrogen activat cu motor diesel. Cele 2 electropompe verticale și grupul electrogen sunt amplasate într-un container metalic. Pompa Flyt este amplasată în bazinul de aspirație în exteriorul containerului. Refularea se face prin conducte metalice într-un bazin de refulare amplasat pe canalul CA la Km 0+120.
pentru o suprafață de 925 ha situata la sud de SP Cociohat irigații, alimentarea cu apă a canalelor de distribuție se face direct din canalul Cociohat. Debitul preluat în mod direct din canalul Cociohat este de 0,9 m3/sec.
Figura 121 Schema de amenajare a plotului Cociohat [ISPIF,2009]
Nivelul de apă ce urmează a fi asigurat pe canalele Aranca amonte de stăvilarul de la km 3+100 și pe canalul Cociohat pentru o alimentare gravitațională a plotului Cociohat este de 77,80 md MA. Nivelul minim de exploatare a stației SP Cociohat irigații este de 76,50 md MA. [ISPIF,2009]
Apa preluată din canalul Cociohat fie direct, fie prin intermediul stației de pompare, este distribuită prin intermediul canalelor IR10–IR17 în suprafețele de irigat de unde este preluată de instalațiile de irigat cu deplasare liniară și distribuită pe culturile agricole. Instalațiile de udare dispun de grupuri proprii pentru preluarea apei din IR-uri și pentru deplasare. Instalațiile sunt de tipul 2×500 m cu un debit de 0,3 m3/sec. Fac excepție instalațiile de pe canalul IR 13 care sunt de tipul 1×500 cu un debit de 0,150 m3/sec. [ISPIF,2009]
Canalele de distribuție a apei (IR) sunt canale din pământ neimpermeabilizate cu dublu rol de irigații și desecare. Golirea canalelor de irigații se face în colectoarele de desecare CC reamplasat și Cociohat. Pe canalele de irigații sunt prevăzute construcții de reținere și dirijare a apei. De asemenea sunt prevăzute podețe pentru accesul în parcelele agricole. Suprafata brută amenajată pentru irigații a plotului Cociohat este de 3.752 ha. [ISPIF,2009]
Zona studiată face parte din Sistemul de desecare Aranca Compartiment IV, sistem aflat în administrarea A.N.I.F. Unitățile de desecare aferente lucrărilor de irigații sunt [ISPIF,2009]:
U.D. Aranca Inferioară;
U.D. Valcani I;
U.D. Valcani II;
U.D. Cociohat.
Pentru eliminarea apelor în exces din precipitațiile căzute în zonă și a celor provenite din accidente în sistemul de irigații este necesar să se păstreze capacitatea de desecare existentă. Având în vedere folosirea echipamentelor de ultimă generație de tip pivot central fix și instalații cu deplasare liniară care prevăd mutarea mecanizată a acestora și automatizarea aplicării udărilor, a apărut necesitatea reamplasării rețelei de canale de desecare în corelare cu lucrările de irigații. Pentru realizarea acestei cerințe s-a renunțat aproape în totalitate la rețeaua interioară de desecare care a fost înlocuită cu o rețea nouă rectangulară încadrată în schema hidrotehnică a sistemului de desecare Aranca IV existent. [ISPIF,2009]
Rețeaua de canale colectoare de desecare din cadrul schemei hidrotehnice a sistemului Aranca Compartiment IV se păstreaza nemodificată cu următoarele excepții:
se reamplasează traseul canalului Giucoșin – Valcani între km 12+960 și km 15+490 pentru a asigura funcționarea instalației de alimentare a plotului Pivot 1;
ca urmare a reamplasării canalului Giucoșin – Valcani între km 12+960 și km 15+490 se desființează canalul Giucoșin – Sânnicolau între km 0+000 și km 0+250;
se reamplasează traseul canalului Giucoșin – Valcani între km 6+570 și km 6+920 pentru a asigura funcționarea instalației de alimentare a plotului Pivot 2;
se reamplasează canalul CC din U.D. Valcani II începând cu km 0+250 pe limita frontierei de Stat cu Serbia creând premizele alimentării corespunzătoare a canalelor IR care nu mai trebuie să subtraverseze canalul CC cât și o descărcare corespunzătoare a canalelor IR în cazul folosirii acestora ca și colectare secundare de desecare;
Stațiile de pompare pentru evacuarea apei din desecare prin modificarea rețelei de desecare și-au modificat debitele instalate și nici nivelele de pornire sau oprire a agregatelor. Realizarea canalului de alimentare CA a plotului Cociohat paralel cu drumul Valcani – Cheglevici a permis păstrarea separării evacuării apelor din desecare prin cele două unități de desecare Cociohat și Valcani II în limitele debitelor și nivelelor din regulamentul de exploatare. [ISPIF,2009]
Din punct de vedere al rețelei interioare de desecare au fost realizată o rețea rectangulară în care canalele IR au rolul unor colectoare secundare de desecare în care se evacueze canalele de ordin III și IV. Întreaga rețea de desecare este prevăzută cu construcții hidrotehnice, stăvilare activate manual sau evacuări cu clapet care sa prevină pătrunderea apei din IR în perioade de irigații în rețeaua de desecare. De asemenea, la intersecția drumurilor de exploatare cu rețeaua de desecare sunt prevăzute podețe, podețe stăvilar sau podețe cu clapet, și după caz pentru accesul în parcelele agricole. [ISPIF,2009]
Pentru a asigura scurgerea apelor spre rețeaua de desecare, ca măsura agropedoameliorativă, s-au realizat nivelări la nivel de parcelă pe întreaga suprafață interesată în lucrări. De asemenea s-au realizat lucrări de scarificare pentru îmbunătățirea circulației pe verticală a apei și aplicări de amendamente pentru corectarea PH-ului solului. [ISPIF,2009]
Calculul necesarului de apă
Pentru raionul pedoclimatic 59 corespunzător zonei Sânnicolaul Mare sunt prezentate în tabelul nr. 35 normele de irigație corespunzătoare și schema udărilor necesare diferitelor culturi pentru un an secetos si respectiv an mediu.
Tabel 35 Norma de irigație și schema de udare în perimetrul studiat
Necesarul de apă ce urmează a fi preluat din sursă a fost calculat pe baza planului de cultură comunicat de beneficiar pentru cele două zone Aranca și Cociohat după cum urmează:
Zona Aranca cuprinde: Plot Aranca, Pivot 1 și Pivot 2:
Planul de cultură pentru zona Aranca cuprinde:
Păioase: 57%
Porumb: 20%
Rapiță: 20%
Furaje: 3%
Zona Cociohat include: Plot Cociohat:
din care:
2827 ha aferente stației de pompare Cociohat
925 ha cu alimentare directă din canalul Cociohat.
Planul de cultură pentru zona Cociohat cuprinde:
Păioase: 50%
Porumb: 30%
Floarea-soarelui:20%
Din graficul de udare întocmit pentru SP Aranca irigații și SP Cociohat irigații rezultă un debit de 2,8 mc/s pentru fiecare stație la care se adaugă un debit de 0,9 mc/s pentru alimentarea unei suprafețe de 925 ha direct din canalul Cociohat situată la sud de SP Cociohat irigații.
Necesarul de apă și normele de irigații se găsesc în tabelul nr. 35.
Volumul anual de apă:
ZONA ARANCA
An secetos:
Păioase:
Porumb:
Rapiță:
Furaje:
An mediu:
Păioase:
Porumb:
Rapiță:
Furaje:
ZONA COCIOHAT
An secetos:
Păioase:
Porumb:
Fl.s.:
An mediu:
Păioase:
Porumb:
Fl.-s.:
în an secetos
în an mediu
Având în vedere textura grea a terenului existetnt în zonă se recomandă micșorarea normelor de udare cu 30% și micșorarea timpilor de revenire tot cu 30%, mărindu-se astfel numărul de udări aplicate. Această modificare în schema de aplicare a udărilor nu influențează debitul și volumul de apă preluate și distribuite lunar și anual.
Caracteristicile echipamentelor de irigație
Echipamentele de irigat folosite în cadrul amenajării locale de irigații în cadrul Sistemului Aranca – Compartimentul 4 sunt instalații de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix și instalații cu deplasare liniară.
Caracteristicile principale ale instalației de instalații de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix sunt prezentate în tabelul nr. 36 și tabelul nr. 37.
Tabel 36 Caracteristici principale ale instalației de irigat tip pivot central
Opțiunile suplimentare ale instalației sunt:
Flansa flexibila pentru pivot
Indicator de functionare cu bec
Descarcator cu rezistenta variabila
30 PSI Manometru de sfarsit
Traductor de presiune
Scara pentru punctul de pivotare
Acumulator 12V
Unitate motrice remorcabila
Lanturi pentru ancorare in beton
Lanturi aditionale pentru ancorare in beton
Suport montare grup motor/generator – incl. rezervor motorina
Tabel 37 Caracteristici hidraulice ale instalației de irigat tip pivot central
Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă și continuă a suprafeței de irigat în funcție de setarea regulatorului procentual, sunt prezentate în tabelul nr. 38.
Tabel 38 Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă a instalației pivot central
Caracteristicile principale ale instalației de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară sunt prezentate în tabelul nr. 39 și tabelul nr. 40.
Tabel 39 Caracteristicile principale ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Opțiunile suplimentare ale instalației sunt:
Indicator de functionare cu bec
Descarcator cu rezistenta variabila
30 PSI Manometru de sfarsit
Traductor de presiune
Scara pentru punctul de pivotare
Acumulator 12V
Unitate motrice remorcabila
Lanturi aditionale pentru ancorare in beton
Suport montare grup motor/generator – incl. rezervor motorina
Tabel 40 Caracteristicile hidraulice ale instalației de irigat cu deplasare liniară
Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă și continuă a suprafeței de irigat în funcție de setarea regulatorului procentual, sunt prezentate în tabelul nr. 41.
Tabel 41 Timpul necesar și norma de udare pe o revoluție completă a instalație liniare
Studiul uniformității aplicării irigației
Principalul obiectiv al studiului de caz este analiza uniformitații aplicării udărilor pentru instalațiile de irigat prin aspersiune de tip liniare și pivot central. Pentru a determina aceste aspecte au fost efectuate măsurători în amenajarea locală de irigații studiată, în plotul Aranca, pe instalația tip pivot central fix numarul 1 și instalația cu deplasare liniară numarul 3.
Măsurătorile s-au efectuat pentru regimul normal de funcționare conform graficului de exploatare și s-au folosit pluviometre circulare cu diamentrul de 11 cm, după care cantitatea de apă cumulată în fiecare pluviometru a fost măsurată cu un cilindru gradat și contabilizată în tabelul centralizator (figura nr. 122).
Figura 122 Recipient circular cu diametru d= 11 cm și cilindru gradat folosite pentru colectarea și măsurarea probelor
Schemele de dispunere a pluviometrelor pentru instalațiile de irigat prin aspersiune de tipul pivot central și cu deplasare liniară sunt prezentate în figurile nr. 123 și 124.
Figura 123 Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix
Figura 124 Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Măsurători efectuate pentru instalația tip pivot central
Măsurătorile s-au efectuat prin amplasarea recipientelor circulare de colectare pe două rânduri la distanțe de 1 metru în dreptul zonei mediane a fiecărei travei de-a lungul instalației. Pentru corectarea probelor prelevate în anumite secțiuni s-au dublat recipientele circulare de colectare.
Figura 125 Vedere în lungul instalației tip pivot central fix
Figura 126 Dispunerea pe două rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
După trecerea instalației s-au efectuat măsurători ale cantităților de apă acumulate în recipiente și acestea au fost notate, rezultatele fiind concretizate în tabelul nr. 42.
Tabel 42 Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat tip pivot fix
În figura nr. 127 sunt prezentate grafic rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix.
Figura 127 Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central
Măsurători efectuate pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Măsurătorile s-au efectuat prin amplasarea recipientelor circulare de colectare pe trei rânduri la distanțe de 1 metru în dreptul zonei mediane a fiecărei travei de-a lungul instalației. Pentru corectarea probelor prelevate în anumite secțiuni s-au dublat recipientele circulare de colectare.
Figura 128 Vedere în lungul instalației de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Figura 129 Dispunerea pe trei rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
După trecerea instalației (figura nr. 130) s-au efectuat măsurători ale cantităților de apă acumulate în recipiente și acestea au fost notate, rezultatele fiind concretizate în tabelul nr. 43.
Figura 130 Trecerea instalației cu deplasare liniară peste recipientele circulare de colectare a probelor
Tabel 43 Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat cu deplasare liniară
În figura nr. 131 sunt prezentate grafic rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară.
Figura 131 Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Pentru determinarea uniformitații aplicării udărilor au fost folosite 3 metode: metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen, metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson și determinarea uniformității în câmp.
Metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen [MAN, 1991]
Coeficientului de apreciere a uniformității de udare Cristiansen se determină pe baza măsurătorilor experimentale cu relația:
(%) (1)
unde:
(2)
(3)
mp – volumul parțial măsurat în fiecare pluviometru (cm3);
m – volumul mediu de apă colectat în pluviometre (cm3);
Σ|a| – suma abaterilor parțiale față de volumul mediu (cm3).
Interpretarea valorilor coeficientului de uniformitate Cristiansen se face după cum urmează:
Cu < 65 % – uniformitate necorespunzătoare;
Cu = 65 ÷ 75 % – uniformitate stabilă;
Cu = 75 ÷ 85 % – uniformitate medie;
Cu > 85 % – uniformitate bună.
În tabelul nr. 44 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen pentru instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix.
Tabel 44 Rezultatele obținute prin metoda Cristiansen la instalația pivot central
În tabelul nr. 45 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară.
Tabel 45 Rezultatele obținute prin metoda Cristiansen la instalația liniară
Metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson [MAN, 1991]
Coeficientul de apreciere a variației udărilor Pearson se determină pe baza măsurătorilor experimentale cu următoarea relație:
(%) (4)
unde:
t – abaterea medie pătratică a volumelor parțiale față de volumul mediu de apă colectat în pluviometre;
(5)
mp – volumul parțial măsurat în fiecare pluviometru (cm3);
m – volumul mediu de apă colectat în pluviometre (cm3);
Cv – coeficient de variație (%).
Interpretarea valorilor coeficientului de variație Pearson se face după cum urmează:
Cv < 10 % – stropire foarte uniformă;
Cv = 10 ÷ 20 % – stropire uniformă;
Cv = 20 ÷ 40 % – stropire puțin uniformă;
Cv > 40 % – stropire neuniformă.
În tabelul nr. 46 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson pentru instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix.
Tabel 46 Rezultatele obținute prin metoda Pearson la instalația pivot central
În tabelul nr. 47 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară.
Tabel 47 Rezultatele obținute prin metoda Pearson la instalația liniară
Determinarea uniformității udării în câmp [MAN, 1991]
Determinarea uniformității udării în câmp se referă la determinarea uniformității de udare a aspersoarelor așezate în schema de udare (d1 x d2) prezentată în figura 1 și figura 2.
Conform acestei metode se determină 4 tipuri de suprafețe: udate normal, insuficient, în exces și neudate, conform relației următoare.
(%) (6)
unde:
P – mărimea suprafeței udate (%);
Sn- mărimea suprafeței neudate (m2);
(m2) (7)
np – numărul de pluviometre;
s – mărimea totală a suprafeței în schemă (m2);
Intensitatea reală a stropirii se determină cu relația:
(8)
unde:
mp – volumul de apă colectat în pluviometre (cm3);
Δt – timpul în care se colectează apa în pluviometre (sec.);
su – suprafața pluviometrului (cm2);
În funcție de valorile intensității reale a stropirii se calculează mărimea suprafețelor udate normal, insuficient, în exces sau neudate, după cum urmează:
– Dacă Ir = 0, se calculează suprafața neudată P1 cu relația (6) unde Sn- mărimea suprafeței neudate (m2);
– Dacă Ir < Im – 20% Im, unde:
(9)
Se calculează suprafața insuficient udată P2 cu relația:
(%) (10)
unde:
Si –mărimea suprafeței insuficient udate (m2);
Im – intensitatea medie reală a stropirii (mm/h);
– Dacă Ir = Im ± 20% Im, se calculează suprafața normal udată P3 cu relația:
(%) (11)
unde:
Sn –mărimea suprafeței udate normal (m2);
– Dacă Ir > Im ± 20% Im, se calculează suprafața udată în exces P4 cu relația:
(%) (12)
unde:
Se –mărimea suprafeței udate în exces (m2);
În tabelul nr. 48 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda determinării uniformității udării în câmp pentru instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix.
Tabel 48 Rezultatele obținute prin metoda udării în câmp la instalația pivot central
În tabelul nr. 49 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu metoda determinării uniformității udării în câmp pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară.
Tabel 49 Rezultatele obținute prin metoda udării în câmp la instalația liniară
Prin centralizarea rezultatelor obținute prin cele 3 metode, în tabelul nr. 50 și tabelul nr. 51, se constată că instalațiile de irigat prin aspersiune tip pivot central fix și cu deplasare liniară nu funcționează la parametri normali și trebuiesc întreprinse măsuri pentru remedierea acestor deficiențe.
Tabel 50 Centralizator rezultate pentru instalația de irigat tip pivot central
Tabel 51 Centralizator rezultate pentru instalația de irigat cu deplasare liniară
Studiul calității apei pentru irigații
Principalul obiectiv al studiului de caz îl reprezintă determinarea calității apei pentru irigații în amenajarea locală de irigații studiată, situată în partea de vest a România, în Câmpia Arancăi, subdiviziune a Câmpiei de Vest.
Prelevarea probelor de apă s-a realizat prin colectarea apei aplicată de instalațiile de irigat prin aspersiune de tipul pivot central fix și cu deplasare liniară, în regim normal de funcționare. Apa a fost colectată în recipiente sterile și transportată în condiții adecvate pentru a nu fi afectată calitatea probelor. Analiza probelor de apă s-a efectuat într-un laborator certificat, la temperatura de 25°C, folosindu-se software de specialitate, rezultatele fiind prezentate în figura nr. 132.
Figura 132 Date obținute după prelucrarea probelor în laborator [AQUATIM, 2015]
Calitatea apei pentru irigații este interpretată în funcție de proprietățile fizico-chimice, biologice și microbiologice, luând în considerare posibilul impact asupra solului, plantelor, mediului și consumatorilor, oameni sau animale.
Tabel 52 Parametrii chimici, fizici și biologici
Salinitatea este o problemă comună cu care se confruntă fermierii care irigă în climat arid. Acest lucru se datorează faptului că toate apele pentru irigat conțin săruri solubile. Fie că sunt captate din izvoare, deviate din cursuri de suprafață, sau pompate din puțuri, apele conțin cantități apreciabile de substanțe chimice în soluție, dizolvate din straturile geologice prin și peste care apele s-au scurs. [PHOCAIDES, 2007]
Formula pentru conversie:
(1)
Concentrația sărurilor în majoritatea apelor folosite pentru irigat variază de la 200 la 4.000 mg/litru total solid dizolvat (TDS). PH-ul apei este de asemenea un indicator al calității apei pentru irigat și se situează în mod normal între 6.5 și 8.4.
Metoda de evaluare a conținutului total de săruri în apă se realizează în mod uzual prin măsurarea conductivității electrice a apei (ECW) la 25°C. Conductivitate electrică este exprimată în deciSiemens per metru. Există o relație între conductivitatea electrică și concentrația sărurilor în miliechivalenți per litru și în miligrame per litru când ECW este în intervalul de 1-5 dS/m. Relația dintre conductivitate electrică și sărurile dizolvate (TDS) este:
(2)
Conținutul excesiv de nitrați, mai mare de 100 mg/litru, poate afecta răsadurile și culturi sensibile la etapa inițială de creștere.
Problema sodiului se reduce în mod semnificativ în cazul în care cantitatea de calciu și magneziu este mare în comparație cu cantitatea de sodiu. Această relație se numește raportul de adsorbtie de sodiu (SAR) și este o valoare calculată din formula:
(3)
Utilizarea apei cu o valoare ridicată a SAR și scăzută spre moderată a salinitate poate fi periculoasă și poate duce la reducea ratei de infiltrare în sol. Indicele raport de adsorbtie de sodiu SAR al apei pentru irigații indică procentul schimbabil de sodiu ESP aproximativ al unui sol cu apa. [PHOCAIDES, 2007]
Carbonatul de sodiu rezidual (RSC) este definit ca fiind diferența de miliechivalenți pe litru între ionii de bicarbonat și cei de calciu și magneziu. Calciul și magneziul pot reacționa cu bicarbonatul și se precipită sub formă de carbonați. Concentrația de sodiu relativă în creștere a schimburilor complexe rezultă în dispersia solului. Când valoarea RSC este mai mică de 1,25 meq/litru, apa este considerată de bună calitate, în timp ce în cazul în care valoarea RSC depășește 2,5 meq/litru, apa este considerată dăunătoare.
Toleranța la salinitate a culturii reprezintă gradul în care o cultură poate crește și se cultiva în mod satisfăcător în soluri saline. Diferite culturi variază foarte mult în răspunsul lor la salinitate, unele pot tolera mai puțin de 2 dS/m și altele de până la peste 8 dS/m. Toleranță la sare depinde, deasemenea, considerabil de condițiile culturale și de practicile de management al aplicării irigație. Mulți alți factori, cum ar fi planta, solul, apa și clima interacționează pentru a influența toleranța la sare a unei culturi.
Datele de toleranță relativă la sare au fost dezvoltate pentru multe culturi și sunt utilizate cu rol de orientare generală. Datele sunt legate de scăderea preconizată a randamentului. ECe reprezintă salinitatea solului în ceea ce privește conductivitate electrică (EC), măsurată din extractul de saturație a solului, cu o valoare de 1,5 EC pentru apa folosită pentru irigații (ECiw). Alți doi parametri importanți pentru exprimarea toleranței la sare a unei plante sunt:
pragul – salinitatea maxim admisibil a extractului de saturație a solului (ECe);
panta – scăderea randamentului la sută pe unitate de creștere a salinității.
Tabel 53 Limite de toleranță Boron pentru culturile agricole (Maas, 1990)
Orice clasificare privind calitatea apei pentru irigații trebuie să se bazeze pe concentrația totală și compoziția sărurilor. Clasificarea adoptată de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), în 1985, propusă ca ghid inițial, s-a dovedit a fi cel mai practică și utilă în evaluarea calității apei pentru utilizarea apei în scopuri agricole. Principalii parametri de clasificare a apei sunt salinitate totală, răspunsul culturilor la salinitate, pericol de sodiu și de toxicitate. [PHOCAIDES, 2007]
Tabel 54 Clasificarea apei în funcție de salinitate
În figura 133 este prezentată reducerea randamentului apreciat pentru fiecare cultură în conformitate cu sensibilitatea sa și toleranța la sare. Acest grafic permite o evaluare rapidă a celor doi parametri principali pentru stabilirea caracterului adecvat al apei. [PHOCAIDES, 2007]
Figura 133 Diviziuni de apreciere în stabilirea toleranței relative la sare pentru culturi agricole [Maas, 1984]
Raportul de adsorbție de sodiu este utilizat în mod obișnuit ca un indice al pericolului de sărăturare a solurilor și a apelor, precum și ca un substitut pentru procentul schimbabil de sodiu ESP. Rata de absorbție de sodiu SAR dintr-o anumită apă determină, într-o anumită măsură, cantitatea relativă de sodiu care poate fi absorbită de sol. Efectul ionilor de sodiu în apa folosită pentru irigații în reducerea permeabilității ratei de infiltrare și a solului depinde de concentrația totală de sare. [PHOCAIDES, 2007]
Tabel 55 Probleme potențiale pentru infiltrarea sodiului aflat în apa pentru irigații (Rhoades, Oster și Schroer)
Probleme de toxicitate pot fi create de excesul de clorură, sodiu, bor, bicarbonat, nitrați și nivelul pH-ului anormal. Evaluarea calității apei pentru irigații trebuie să includă acești parametri, precum și alți câțiva parametri, în asociere cu toți ceilalți factori implicați.
Rezultatele analizei calitative a apei pentru irigații pe studiul de caz sunt prezentate în tabelul nr. 29.
Tabel 56 Fișa datelor de analiză chimică a apei
Rezultatele asupra calității apei folosită pentru irigații interpretate din punct de vedere al clasificării salinității arată un caracter ușor salin cu EC = 1.389 dS/m și TDS = 593 mg/litru, cu nici un conținut de potasiu și bor. Nu există nici un pericol de sărăturare – sub un management adecvat, rezultat din ECw = 0,926 dS/m și SAR = 1.03 ioni unități meq/litru. Apă de bună calitate în funcție de valoarea RSC, potrivită pentru majoritatea culturilor.
Propuneri și soluții de modernizare în exploatare
Pentru optimizarea exploatării sistemului local de irigații soluția cea mai simplă presupune configurarea un program de urmărire a costurilor pentru lucrările de irigație, dar acest program trebuie să fie structurat cu atenție, pentru a maximiza toate operațiunile pe perioada de exploatare și totodată de întreținere. Multitudinea și variabilitatea situațiilor care pot apărea pot presupune utilizarea a numeroase metode și programe de calcul care oferă diverse soluții cu diferite grade de eficacitate.
Deasemenea, autoritățile locale și investitorii privați trebuie să recunoască că obiectivele lor sunt comune și, printr-o bună și apropiată colaborare, implementarea programelor și ustensilelor de urmărire în exploatare trebuie să fie alese în mod corespunzător. Pentru eficientizarea aplicării lucrărilor de irigație spre exemplu relația cu Administrația Bazinală de Apă, Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare, Agenția pentru Protecția Mediului, precum și autoritățile locale reprezentate prin consiliile locale și primării, trebuie să fie coordonată și corelată pe toată durata aplicării lucrărilor de irigație, dar și înafara acestei perioade, pentru efectuarea lucrărilor de întreținere. Pe tot parcusul apei în procesul de irigare, autoritățile responsabile, pentru sursa de apă (subterană sau de suprafață) – Administrația Națională Apele Române prin Administrațiile Bazinale de Apă sau Serviciile de Gospodărire a Apelor, pentru infrastructura de îmbunătățiri funciare (canale de irigații, canale de desecare, stații de pompare, lucrări hidrotehnice interioare, etc.) – Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare prin Filialele Teritoriale sau Unitățile de Administrare, pentru protecția mediului – Agenția pentru Protecția Mediului prin unitățile locale și Garda de Mediu, pentru unitățile administrativ teritoriale în cadrul cărora se află sistemele sau amenajările locale – Consiliul Județean și Primăriile locale, prin grija investitorului sau a beneficiarului, fie ca este cazul de persoane private, persoane juridice, organizații sau asociații de fermieri, dar și prin grija autorităților menționate, să asigure un proces constant și eficient pentru funcționarea la parametrii optimi a sistemului sau amenajării locale.
Pentru eficientizarea aplicării udărilor, în ceea ce privește uniformitatea, se pot lua anumite măsuri, cum ar fi: constanta și permanenta întreținerea a instalațiilor de irigat prin aspersiune, găsirea de soluții pentru problemele legate de fluxul constant de apă în interiorul rețelei de canale, monitorizarea constantă a condițiilor meteorologice, eforturi coordonate pentru adaptarea instalațiilor și programare acestora.
Întreținerea instalațiilor de irigat prin aspersiune trebuie obligatoriu să se realizeze cu personal calificat, cu piese originale și de calitate. Prin service-urile mobile se poate asigura un reglaj și o programare eficientă la standarde înalte, existând totodată și posibilitatea verificării la fața locului a acestor reglaje.
Pentru asigurarea unui flux constant de apă în interiorul rețelei de canale se pot lua mai multe măsuri, de la impermeabilizarea locală a acestora și până la mărirea capacității de pompare a stațiilor sau agregatelor de pompare.
Monitorizarea constantă a condițiilor meteorologice prin stații meteorologice locale și prin implemetarea componentelor moderne de urmărire și control a instalațiilor pentru irigat se poate realiza o programare mai eficientă de funcționare.
Adaptarea și modernizarea instalațiilor de irigat prin aspersiune prin adaugarea de componente moderne (sprinklere sau diuze mai performante, panouri de control și comandă superioare, motopompe mai eficiente) sau utilizarea ustensilelor informatice, duce automat la creșterea randamentului și obținerea de rezultate mai bune în procesul de irigație, concretizându-se în creșterea productivității agricole.
Cu privire la calitatea apei folosită pentru irigat, deși din studiul de caz se constată că în momentul prelevării și studierii probelor de apă aceasta îndeplinea cerințele calitative, aplicarea necontrolată a lucrărilor de irigație pot duce la poluarea accidentală sau salinizarea solului, prin poluarea accidentală a sursei de apă sau prin caracterul ușor salin al apei. Se recomandă o analiză calitativă periodică a apei folosită pentru irigații în interiorul sistemului de irigație pe canalele de distribuție și observare permanentă a secțiunilor de control pe diferitele surse de apă, râu Mureș și canalul Aranca. De asemenea, se recomandă o colaborare strânsă și permanentă cu autoritățile de supraveghere de gospodărire a apelor, Banatului Apa Administrare Bazinul și Sistemul de Gospodărire a Apelor Arad. În cazul poluării accidentale identificate în interiorul sistemului de irigație, se recomandă închiderea și localizarea sursei de poluare sau a perimetrului poluat, alertarea administratorul rețelei principale reprezentat de Agenția Natională de Îmbunătățiri Funciare Filiala Timiș – Mureș Inferior, si Garda de Mediu Timiș, pentru a se lua măsuri de localizare și decontaminare.
STUDIU PRIVIND STADIULUI ACTUAL AL AMENAJĂRILOR LOCALE DE IRIGAȚII ÎN REGIUNEA VEST
În ultimii ani în Regiunea de Vest, preponderent în Câmpia de Vest, au fost dezvoltate mai multe investiții în lucrări de irigații constând în amenajări locale de irigații suprapuse peste lucrări de îmbunătățiri funciare cu caracter de desecare sau în perimetru neamenajat, cu alimentare prin infrastructura existentă sau prin alimentare direct din sursa de apă.
Amenajare locală de irigații cu pivoți centrali în Sistemul de desecare Mureșan, localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în sistemul de desecare Mureșan, cu alimentare din râul Mureș cod cadastral: IV-1.000.00.00.00.00 și canal Aranca cod cadastral IV-2.002a.00.00.00, suprapunându-se cu unitățile administrativ teriotoriale ale localităților Sânnicolau Mare și Saravale, jud. Timiș.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigație prin aspersiune cu pivoți centrali repartizați în trei trupuri ce se alimentează cu apă din canale existente reprofilate prin intermediul unor agregate termice de pompare. Canalele de transport a apei îndeplininesc dublu rol, de desecare – irigație.
Cele trei trupuri care alcătuiesc împreuna suprafața irigată de 994,17 ha.
Tabel 57 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul Mureșan
Figura 134 Amenajare locală de irigații cu pivoți centrali în Sistemul de desecare Mureșan, localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș
Apa pentru irigații este preluată din râul Mureș prin intermediul unei stații de pompare cu 3 agregate termice, amplasată pe malul stâng al acestuia la Km dig 19+615 și are un debit total instalat de 0,5 mc/s la o înălțime de pompare de H = 25 mca. Cele trei agregate termice de pompare refulează apa printr-o conducta Ø 200 mm în conducta de alimentare.
Stația de pompare s-a realizat suprateran pe o platformă betonată în suprafață de 42 m2. La intrarea apei în conducta de alimentare având diametrul 610×7,1 mm a fost prevăzut un apometru suprateran și un cămin circular din beton armat necarosabil în care s-au introdus un robinet de golire Dn 100 mm, un robinet cu clapă fluture Dn 600 mm, un clapet antiretur, un compensator de montaj și un mosor cu două flanșe.
Conducta este pozată la adâncimea măsurată până la generatoarea superioară 0,80 m, pe un strat de nisip cu grosimea 10 cm. Lungimea conductei este 142 m. În zona supratraversării coronamentului digului, conducta de alimentare este protejată cu un tub din PREMO având diametrul 800 mm, peste care este așternut un strat de pământ de 0,50 m. Stratul de pământ are înălțimea totală 1,30 m profilat sub formă de rampă cu panta de 1:7 de ambele părți ale punctului de supratraversare.
În zona supratraversării conducta este ancorată atât la piciorul taluzelor digului cât și la coronament cu masive de ancoraj. Intrarea și iesirea aerului din conducta este controlată de un dispozitiv de aerisire-dezaerisire, poziționat pe tronsonul de conductă ce traversează coronamentul.
La ieșirea apei din conductă se află un bazin de refulare cu disipator de energie care debușează în canalul de desecare CI4, printr-un canal de legătură.
Adaptarea rețelei de canale de desecare pe traseul canalelor de aducțiune CA, CA1, CA2 și CA3, s-a realizat astfel încat rețeaua de desecare existentă să poată fi utilizată pentru lucrările de irigații îndeplinindu-se simultan și rolul de desecare.
Rețeaua de aducțiune a apei folosită pentru irigarea celor două ploturi, în lungime totală 11.526 ml, este constituită în cea mai mare parte (9616 ml – 83,49%) din rețeaua de desecare existentă fiind completată cu tronsoane noi de canale pe o lungime de 1.910 ml – 16,60% din lungimea totală a rețelei.
Pe rețeaua de canale de alimentare cu apă pentru irigații s-a prevazut un numar de 19 construcții hidrotehnice de tip stăvilare, podețe cu stăvilar și clapeți de închidere cu rol de reglare si control al nivelurilor si debitelor de apă.
În faza a doua au fost autorizate lucrări de irigații pe o suprafață de 490,94 ha organizate în Trupul 3 prin extinderea amenajării.
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 58 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul Mureșan
Amenajare locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea Birda, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în extravilanul localității Birda, la nord de localitate, de-a lungul pârâului Voiteg (Valea Seaca și Valea Sculea). Hidroameliorativ suprafețele amenajate se suprapun peste Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, jud. Timiș.
Prin proiect se propune realizarea a 7 bazine de acumulare pentru captarea și înmagazinarea apei necesară realizării udărilor pe terenurile invecinate. Capacitatea de stocare a bazinelor de acumulare este de 520.000 m3, iar alimentarea suplimentară cu apă a acestora se va realiza prin aducțiune din râul Bârzava.
Proiectul este în fază de implementare, în prima etapă realizându-se capacitatea de înmagazinare a apei și în faza a doua continându-se cu realizarea rețelei de conducte îngropate pentru distribuția apei și instalațiile de irigat.
Suprafața totală studiată este de 1650,00 ha, cu suprafață teren propusă pentru amenjarea cu lucrării de irigații de 1031,00 ha și cu o suprafață de teren pentru extinderea ulterioară a amenjării cu lucrării de irigații de 195,50 ha.
Amenajarea locală de irigații este structurată în șase trupuri, primele cinci fiind propuse spre implementare în prima fază și ulterior spre extindere se prevede cel de-al șaselea trup.
Tabel 59 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Sistemul de irigații propus a se realiza va fi alcătuit din 4 agregate termice de pompare care vor prelua apa din bazinele de acumulare și o vor refula în conductele subterane principale, secundare, și în conducte de distribuție a apei. Din antene prin intermediul hidranților apa este preluată de către instalațiile de irigat și distribuită plantelor. Instalațiile de irigație utilizate vor fi: instalații de irigat prin aspersiune cu tambur și furtun, instalații de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară si instalații de irigat prin aspersiune cu pivot central. Întreaga suprafață va fi irigată utilizând doar instalații de irigat prin aspersiune, cu un grad ridicat de automatizare.
Agregatele de pompare termice vor fi dispuse dupa cum urmează:
APT 1 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 3;
APT 2 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 2;
APT 3 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 5;
APT 4 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 7.
Figura 135 Amenajare locală de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea Birda, județul Timiș
Tabel 60 Structura amenajării locale de irigații în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 61 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Unitatea de desecare Nord Lanca Birda
Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Cenei, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în extravilanul localității Cenei, jud. Timiș. Terenul este amplasat la sud de râul Bega Veche și se suprapune cu amenajarea de desecare Răuți – Sânmihaiul German.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigație prin aspersiune cu tambur și furtun ce se alimentează cu apă din conducte subterane, prin intermediul unui stații de punere sub presiune aflată pe bazinele de stocare. Apa pentru irigații va fi preluată din râul Bega Veche prin intermediul unei stații de pompare și transportată către bazinele de stocare, ținând cont de debitele scăzute ale râului în secțiunea de calcul. Investiția se află în fază de proiect tehnic autorizat.
Suprafața totală a terenurilor în perimetrul analizat este de 500,00 ha cu suprafața de teren pentru amenjare cu lucrări de irigații de 290,00 ha.
Tabel 62 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul Răuți – Sânmihaiul German
Agregat termic mobil amplasată pe malul stâng al râului Bega Veche pe o platforma betonată de 20 m2, va avea un debit total instalat de 0,3 mc/s la o înălțime de pompare de H = 15 mca. Agregatul termic de pompare refulează apa printr-o conductă Ø 250 mm în conducta de alimentare (CA).
Conducta de refulare a agregatului termic este montată îngropat la o adâncime de 1,00 ÷ 1,20 m de la suprafața terenului până la generatoarea superioară a conductei de refulare.
Bazinele de stocare au rolul de acumulare a apei în vederea efectuării lucrărilor de irigații. Stația de punere sub presiune s-a prevăzut suprateran pe o platformă betonată în suprafață de 42 m2 amplasată pe taluzul bazinelor de stocare. Stația de punere sub presiune (SPP) este compusă din agregate termice de pompare mobile de tip IVECO 6 cil. 134 CP MPI043.
Stația de punere sub presiune va pompa apa în conductele de distribuție a apei care vor alimenta instalațiile de irigație cu tambur și furtun prevăzute pentru efectuarea irigației pe terenurile agricole. Racordarea instalațiilor de irigat prin aspersiune la hidranți se va face cu furtun flexibil de cauciuc.
Numărul de agregate de pompare care se racordează la rețeaua de conducte de distribuție este de maxim 5 instalații de udare de tip RAINSTAR 100 echipate cu aripa de ploaie AS 50 echipate cu diuze Ø 6,4 mm cu o pluviometrie de 25 mm la o presiune la hidrant de 6 bar.
Conductele de distribuție a apei au fost dimensionate în așa fel încât să poată asigura transportul debitului de apă necesar pentru irigarea unei suprafețe de cca. 500 ha, în situația extinderii în viitor a amenajării.
Figura 136 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Cenei, județul Timiș
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 63 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul Răuți – Sânmihaiul German
Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatea Otelec, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în raza teritorial administrativă a localității Otelec, sud – vest de aceasta, la limita granței cu Serbia. Din punct de vedere hidroameliorativ, terenurile pe care se propun lucrările de îmbunătățiri funciare, fac parte din amenajarea hidroameliorativă Țeba – Timișaț, unitatea de desecare Otelec Vest.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigații, folosind instalații de irigat prin aspersiune moderne, alimentate direct din canale. Apa pentru irigații va fi preluată din râul Bega prin intermediul prizei de apă Ionel și a unei stații de pompare și transportată către instalațiile de irigație pe canalele de distribuție care vor îndeplini dublul rol de irigație și desecare. Investiția se află în fază de proiect tehnic în curs de autorizare.
Suprafața totală a terenurilor în perimetrul analizat este de 863,41 ha cu suprafața de teren pentru amenjare cu lucrări de irigații de 676,48 ha.
Tabel 64 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț
Pentru alimentarea cu apă a instalațiilor se vor folosi parte a canalelor existente în amenajarea hidroameliorativă Țeba – Timișaț, unitatea de desecare Otelec Vest, prin redimensionarea lor și folosirea cu dublu rol de canale de irigații, cât și canale de desecare pentru a nu fi afectată funcționalitatea sistemului de desecare.
Figura 137 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatea Otelec, județul Timiș
Sursa de apă va fi cursul de apă Bega, prin intermediul unei prize de captare existentă și suplimentar printr-o stație de pompare dotată cu agregate termice de pompare și conductă de refulare.
Canalul de alimentare pentru irigații existent va transporta apa către rețeaua de canale interioare care vor fi redimensionate și folosite cu dublu rol de canale de irigații și desecare. Rețeaua de canale se va completa cu tronsoane de canale noi, pentru a se putea implementa proiectul de irigații, fără a fi afectată capacitatea de desecare a amenajării existente. Lungimea totală a canalelor de distribuție este de 15,64 km.
Rețeaua de drumurilor de exploatare existente pe amplasament nu va fi afectată prin noua schemă de amenajare teritorială, la intersecția cu canalele nou proiectate se vor amplasa podețe pentru a se asigura libera circulație. Rețeaua de drumurilor de exploatare existente se va completa cu lungimea de 10,35 km.
Pe rețeaua interioară de canale cu dublu rol desecare-irigații se vor amplasa un numar de 74 lucrări hidrotehnice pentru direcționarea apei și pentru asigurarea siguranței în exploatare, constând în podețe tubulare, podețe cu clapet, podețe cu stăvilar, vane plane stăvilar, clapeți de reținere și căderi din beton.
Instalațiile de irigație utilizate vor fi instalație de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară cu lungimi de 275, 455, 900 și 935 m.
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 65 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț
Amenajare locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț, localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în localitățile Giulvăz și Foeni din județul Timiș. Suprafața luată în studiu face parte din punct de vedere al lucrărilor de îmbunătățiri funciare din amenajarea Rudna – Giulvăz, și amenajatea Țeba – Timișaț cu unitățile de desecare Bica și Greșar.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigații, folosind instalații de irigat prin aspersiune moderne, alimentate direct din canale. Apa pentru irigații va fi preluată din râul Timiș prin intermediul unei stații de pompare și transportată către instalațiile de irigație pe canalele de distribuție care vor îndeplini dublul rol de irigație și desecare. Investiția se află în fază de studiul de fezabilitate.
Suprafața totală a terenurilor în perimetrul analizat este de 587,00 ha cu o suprafață efectiv irigată de 471,60 ha.
Tabel 66 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț
Stație de pompare din râul Timiș este amplasată la km 5+000 pe malul drept în apropiere de stația de pompare pentru desecare SP Rudna, având următoarele componente:
captare de mal cu stabilizare prin palplanșe;
agregate de pompare termice I22R501 (motopompă – 2 buc.) echipate cu motor IVECO NEF cu 4 cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 100 CP, pompă Rovatti FS33S250E, trailer cu rezervor de 300 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice, tablou de control cu senzor de joasă presiune, timer și baterie, flanșă intrare DN 250 cu elemente de sucțiune care include o țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri și un sorb, flanșă ieșire DN 205 și element de conectare;
conductă de refulare din țeavă PE100, SDR 26,PN 6 , Ø400x 15.3mm, cu lungimea de 300 metri, cu protecție în zona supratraversării îngropatea digului mal drept al râului Timiș;
bazin de refulare care se va realiza pe canalul CS 23 din amenajarea Rudna-Giulvăz, care prin reprofilare și redimensionare pe lungimea de 605 m va deservi ca și canal de aducțiune de la conducta de refulare la canalul principal CPE (km 0+240) din amenajarea Rudna-Giulvăz.
Rețeaua interioară de distribuție a apei se va realiza prin canalele aflate în administrarea ANIF care prin reprofilare și redimensionare vor avea dublul rol de desecare și irigații, precum și prin executarea unor canale de legatură între punctul central al instalațiilor de irigat tip pivot central și canalele existente. Lungimea totală a canalelor de distribuție este de 5,42 km.
Rețeaua de drumurilor de exploatare existente pe amplasament nu va fi afectată prin noua schemă de amenajare teritorială, la intersecția cu canalele nou proiectate se vor amplasa podețe pentru a se asigura libera circulație. Rețeaua de drumurilor de exploatare existente se va completa cu lungimea de 1,2 km
Lucrări hidrotehnice constau în execuția unui număr de 7 stăvilare pentru direcționarea apei către instalațiile de irigat tip pivot central, 5 podețe cu clapet pentru descărcarea apelor din desecare din canalele alăturate canalelor de distribuție, și 1 podeț tubular pentru asigurarea circulației pe drumurile de exploatare. Traversările canalelor de către instalațiile de irigat tip pivot central se vor face cu ajutorul unor punți de beton încastrate în malurile canalelor fără a obtura circulația apei.
Instalațiile de irigație prin aspersiune de tip pivot central constau în patru instalații de tip pivot central fix.
Figura 138 Amenajare locală de irigații în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț, localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timiș
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 67 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemele de desecare Rudna – Giulvăz și Țeba – Timișaț
Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatățile Otelec și Giulvăz, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în raza comunelor Otelec și Giulvăz. Din punct de vedere hidroameliorativ terenurile se suprapun cu amenajarea hidroameliorativă Țeba – Timișaț.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigații, folosind instalații de irigat prin aspersiune moderne, alimentate direct din canale. Apa pentru irigații va fi preluată din râul Bega prin intermediul prizei de apă Otelec și transportată către amenajarea de irigații pe canalele de distribuție. Investiția se află în fază de implemetare.
Suprafața totală amenajată cu irigații este de 800 ha din care un trup de 400 ha în etapa 1, și un alt trup de 400 ha în etapa 2.
Tabel 68 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț (Otelec și Giulvăz)
Prima etapă cuprinde realizarea aducțiunii apei din canalul Bega la km 8, prin priza de apă Otelec, reprofilarea traseului canalelor de desecare existente în cadrul amenajării de desecare Țeba – Timișaț, bazinul de acumulare al apei în suprafață de 3,1 ha, cu posibilitatea acumulării unui volum de apă de 120.000 mc, respectiv rețeaua de conducte subterane pentru trupul I de 400 ha, stația de pompare și echipamentul mobil de irigat prin aspersiune.
Figura 139 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț, localitatățile Otelec și Giulvăz, județul Timiș
Sursa de apă pentru lucrările de irigații este canalul Bega la km. 8. Traseul canalui de aducțiune al apei pentru irigații este următorul: Priza canal Bega km 8; CS10 -CP3; Nod hidrotehnic NH3; Valea Temesit; Nod hidrotehnic NH4; CP10 până la confluent cu CS7, unde apa este descărcată și acumulată în bazinul de acumulare.
Pe canalele de confluență în secțiunea de vărsare sunt prevăzute a fi realizate stăvilare plane pentru a asigura transportul apei de la sursă până la bazinul de acumulare pentru irigații, unde va fi amplasată stația de pompare.
Canale de desecare propuse spre decolmatare – pentru asigurarea funcționalității lor pentru irigații în perioada de vară, au următoarele caracteristici:
Lungimea totală a canalelor L =11939 m;
Suprafața amprizei canalelor S =114845,94 mp;
Zona de protecție 2×2,00xL S =47755,93 mp;
Volumul de săpătură V =21426,71 mc;
Pentru lucrările hidrotehnice necesare în lungul traseului de aducțiune al apei de la priză la bazinul de acumulare sunt necesare de executat următoarele lucrări:
Reabilitare podețe 7 bucăți (2 bucăți Dn 600, 3 bucăți Dn 1200, 1 bucată Dn 1400, 1 bucată Dn 1800);
Realizare stăvilare plane pe canalele de conexiune laterale 20 bucăți;
Reabilitare poduri dalate 2 bucăți;
Reabilitare noduri hidrotehnice 2 bucăți;
Canalului de aducțiune (CP3, Valea Temeșiț, CP10) după încheierea sezonului de irigații (lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august) își va relua rolul de desecare.
În etapa a doua, se va realiza rețeaua de conducte subterane pentru trupul II de 400 ha la Ivanda și achiziționarea echipamentului mobil de udare prin aspersiune.
Echipamentul mobil de irigat prin aspersiune folosit pentru distribuția apei la culturi cuprinde:
– Pivot central – 4 bucăți;
– Instalație de irigat cu tambur și furtun echipată cu rampă cu duze – 2 bucăți.
Caracteristicile principale ale sistemului de irigații sunt prezentate tabelar.
Tabel 69 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Țeba – Timișaț (Otelec și Giulvăz)
Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Uivar, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în raza administrativ teritorială a comunei Uivar, jud. Timiș. Din punct de vedere hidroameliorativ terenurile se suprapun cu amenajarea de desecare Răuți – Sânmihaiul German.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigații, folosind instalații de irigat prin aspersiune moderne, alimentate direct din canale. Apa pentru irigații va fi preluată din râul Bega prin intermediul prizei de apă Proletar Amonte și transportată către amenajarea de irigații pe canalele de distribuție. Investiția se află în fază de implemetare.
Suprafața totală a terenurilor în perimetrul analizat este de 923,84 ha cu o suprafață efectiv irigată de 471,60 ha.
Tabel 70 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German (Uivar)
Sursa de apă pentru alimentarea amenajării locale de irigații este râul Bega, apa fiind captată prin intermediul prize de apă Proletar Amonte și prin intermediul unei stații de pompare cu agregate termice mobile.
Apa este mai apoi transportată prin rețeaua interioară de canale către instalațiile de irigat prin aspersiune. Pentru alimentarea cu apă a instalațiilor se vor folosi parte a canalelor existente prin redimensionarea lor și folosirea cu dublu rol de canale de irigații. Rețeaua de canale se va completa cu canale sau tronsoane de canale noi, pentru a se putea implementa proiectul de irigații, fără a fi afectată capacitatea de desecare a amenajării existente. Lungimea totală a canalelor de distribuție este de 11,83 km.
Rețeaua de drumurilor de exploatare existente pe amplasament nu va fi afectată prin noua schemă de amenajare teritorială, la intersecția cu canalele nou proiectate se vor amplasa podețe pentru a se asigura libera circulație. Rețeaua de drumurilor de exploatare existente se va completa cu lungimea de 7,85 km.
Pe rețeaua interioară de canale cu dublu rol desecare – irigații se vor amplasa un număr de 64 lucrări hidrotehnice pentru direcționarea apei și pentru asigurarea siguranței în exploatare, constând în podețe, podețe cu clapet, podețe cu stăvilar, stavile, subtraversări, căderi din beton.
Instalațiile de irigat prin aspersiune vor fi de tipul pivot central fix – 2 bucăți cu lungimi de 530 și 630 m, instalație cu deplasare liniară – 3 bucăți cu lungimi de 420 și 750, instalație cu deplasare universală – 1 bucată cu lungimea de 366 m și instalații cu tambur și furtun cu tun de apă – 3 bucăți cu lungimi de 420 m.
Figura 140 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German, localitatea Uivar, județul Timiș
Tabel 71 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Răuți – Sânmihaiul German (Uivar)
Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda, localitatea Voiteg, județul Timiș
Obiectivul de investiții este amplasat în raza administrativ teritorială a comunei Voiteg, jud. Timiș. Din punct de vedere hidroameliorativ terenurile se suprapun cu amenajarea de desecare Nord Lanca – Birda.
Amenajarea de irigații constă într-un sistem de irigații, folosind instalații de irigat prin aspersiune moderne, alimentat dintr-un bazin de acumulare pentru irigații cu capacitatea de înmagazinare de 212.834 mc, care va fi alimentat de apele pluviale de pe amplasament și suplimentar în limita disponibilului de către canalul P6. Investiția se află în fază de implemetare.
Suprafața totală a terenurilor în perimetrul analizat este de 472,66 ha cu o suprafață efectiv irigată de 446,00 ha.
Tabel 72 Suprafețele deservite în amenajarea locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda (Voiteg)
Sursa de apă pentru alimentarea amenajării locale de irigații provine din precipitații și topirea zăpezilor, precum și din captarea debitului transportat – în limitele disponibile – din canalul de desecare P6 (Hcn1406) în perioadele de exces de umiditate. Apa va fi captată din canalul de desecare P6 (Hcn1406) prin biefarea acestuia cu o stavilă plană cu secțiune dreptunghiulară 800×800 mm, etanșă pe trei laturi, și direcționarea printr-un clapet tubular Ø600 mm către bazinul de stocare a apei pentru irigații. Stavilă plană și clapetul tubular se vor monta pe timpane de beton turnate monolit cu grosimea de minim 30 cm. Amonte și aval de aceste construcții hidrotehnice se prevăd peree din plăci de beton prefabricate pe lungimea de minim 2,00 m.
Figura 141 Amenajare locală de irigații în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda, localitatea Voiteg, județul Timiș
Bazinul de stocare a apei se va amenaja prin excavarea pământului până la adâncimea de 6,50 m astfel încât să se asigure impermeabilizarea naturala prin stratul de argilă existent. Taluzele perimetrale vor avea o înclinare de 1:1,5 (panta minimă de stabilitate naturală). Zona de protecție minimă este de 60 cm față de limita de proprietate, iar zona de protecție sanitară (zona de siguranță) față de canalele de desecare este de 2,00 m. Pentru evacuarea debitelor de apă astfel încât să fie asigurată o înălțime de gardă în bazine de minim 30 cm față de cota trenului natural (CTN), se amenajează în secțiune aval un preaplin (clapet tubular Ø400 mm) cu descărcare în canalul de desecare P6 (Hcn1406). Clapetul tubular Ø400 mm se va monta pe un timpan de beton turnat monolit cu grosimea de minim 30 cm, amonte și aval de acesta se prevăd peree din plăci de beton prefabricate pe lungimea de minim 2,00 m. La confluența cu canalul de desecare P6 (Hcn1406) se prevede o cădere din beton realizată din dale de beton prefabricate pentru evitarea apariției eroziunii provocate de apă.
Prin intermediul unei stații de punere sub presiune (SPP) dotată cu agregate de pompare electrice amplasate pe o platformă betonată 14,00 x 4,00 x 0,40 m, protejată în container metalic 12,00 x 3,00 x 2,20 m, se introduce apa în rețeaua de conducte îngropate de distribuției a apei pentru irigat.
Rețeaua de conducte îngropate de distribuție a apei constă în conducta de distribuție principală (CD) care pleacă de la stația de punere sub presiune și care alimentează conductele de distribuție secundare (antenele A1-A7). Rețeaua de conducte îngropate de distribuție a apei se realizează din conducte PEHD și se biefează prin vane cu sertar cauciucat cu montaj îngropat. Pe conductele de distribuție se prevăd dispozitive de aerisire-dezaerisire. Alimentarea instalațiilor de irigat prin aspersiune se realizează prin intermediul unor hidranți cu montaj îngropat poziționați la capătul fiecărei conducte de distribuție secundară (A1-A7).
Rețeaua de drumuri de exploatare existentă pe amplasament se va completa cu drumuri de exploatare agricolă cu caracter temporar DA – DA7 pentru a se putea crea accesul la instalațiile de irigat. Rețeaua de drumurilor de exploatare existente se va completa cu lungimea de 7,85 km.
Instalațiile de irigat prin aspersiune sunt instalații moderne de irigat cu autodeplasare, de tipul pivot central fix – 1 bucată cu lungimea de 385 m și dotate cu braț Corner – 6 bucați cu lungimea de 385 m.
Tabel 73 Caracteristicile principale ale sistemului de irigații local în Sistemul de desecare Nord Lanca – Birda (Voiteg)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Soţiei şi copiilor mei [308008] (ID: 308008)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.