Sociologie generala si juridica [614431]

Sociologie generala si juridica
I. Comunitati si grupuri sociale
Aspecte terminologice
Organizația – reprezintă un spațiu social distinct, în care un număr de
indivizi, interacționând specific, îndeplinesc obiective comune, obiective pe
care nici un individ singur nu le-ar putea îndeplini.
Instituția – desemnează aspectele stabile ale societății, un set de reguli,
cutume, obiceiuri și modele de comportament care vin în întâmpinarea unor
interese sociale importante – justiția, biserica, familia etc.
Comunitatea – unitate socială conștientă de sine – membrii ei au un
simțământ al identității de sine, al asemănării și un puternic sentiment al
apartenenței și care prinde indivizii într-o nouă unitate structurată spiritual (Ilie
Bădescu, 2000)
Grupul social – Ansambluri de persoane diferite ca mărime, care au un grad
mai înalt sau mai redus de structurare și o durată mai mare sau mai mică a
interacțiunii și influenței interpersonale. Rupert Brown (1988)
Individ si societate
Grupurile pot influența comportamentele indivizilor în mod voluntar și
involuntar
Dorința de a rămâne în grup este “plătită” printr- un conformism la valorile
acestuia.
Individul nu mai face ce vrea ci ceea ce trebuie, primind în schimb protecție și
confort psihologic
Conformismul la grup variază de la identificare totală cu grupul pâna la chiulul
de grup – tendința de a evita efortul de muncă intelectuală și fizică, dacă acest
lucru nu conduce la sancționarea individului
Caracteristicile grupurilor sociale
Interacțiunea
Percepția apartenenței
Interdependența
Obiective comune
Satisfacerea nevoilor
Roluri și norme
Influența
Elemente de organizare a grupurilor sociale
Mărimea grupului – grupuri mici și grupuri mari
Normele de grup – Așteptări colective pe care membrii grupului le au cu
privire la comportamentul lor, unii față de alții.

Tipuri de norme
Norme de loialitate
Norme privind alocarea recompenselor
Norme de performanță
Norme privind ținuta
Normele etice
Roluri in grup – Ele sunt așteptări asociate acestor poziții care se concretizează
în comportamente dezirabile.
Statutul in grup – Este rangul sau prestigiul acordat unui membru al grupului.
Reprezintă aprecierea grupului față de un membru.
Tipologia grupurilor sociale
– grupuri primare/grupuri sociale
– gruuri de apartenenta/grupuri de referinta
Functiile grupurilor sociale
( dupa David Krech și Richard S. Crutchfield ,1952)
satisfacerea diferențiată a nevoilor membrilor grupurilor;
satisfacerea nevoii de încorporare socială și de dominare (participare socială și
respectarea tradițiilor);
îndeplinirea unor sarcini specifice și auxiliare;
 crearea altor nevoi o dată cu atingerea scopurilor inițiale.
(dupa Anne A. Schützenberg ,1971)
integrare
 reglementare a relațiilor intraindividuale și interindividuale
securitatea persoanei
II. Socializare si integrare sociala
Definirea socializarii
proces social prin care orice societate își proiectează, reproduce și realizeză,
prin conduitele adecvate ale membrilor săi, “propriul” model normativ, etic și
cultural, în acest fel, socializarea facilitând existența normală a vieții sociale
(dictionar de sociologie)
procesul prin care învățăm să devenim membri ai societății, atât prin
interiorizarea normelor și valorilor societății, cât și prin deprinderea rolurilor
noastre sociale – student: [anonimizat], cet ățean, polițist etc. (Gordon Marshall,
1994)
vorbim de trei semnifica ții acordate socializării:
semnifica ția psihologică – se refer ă la maturizarea copilului, prin
interiorizarea cerințelor și motivațiilor sociale;
semnifica ția culturală – se refer ă la internalizarea normelor și valorilor unei
culturi;

semnificația sociologică – înv ățarea unor noi roluri sociale, a drepturilor și
obligațiilor asociate acestora.
Caracteristicile socializarii
Continuitatea – procesul socializării nu se încheie niciodată.
Există două tipuri de socializare în ordine cronologică – socializarea primară și
socializarea secundară.
Cele două tipuri sunt complementare fiecare având rolul ei în finalizarea
socializării
Dinamismul – într-un proces de socializare eficient, individul schimb ă mediul
social și mediul social schimbă individul
Conștientizarea rolurilor sociale – oamenii se comportă în funcție de rolurile
sociale pe care le joacă. Prin socializare, individul este atenționat să respecte
normele propuse și susținute de societate, rezultând o uniformizare a
comportamentelor.
Folosirea agenților de socializare. – institu ții pe care societatea le folosește
pentru a se asigura de conformitatea membrilor săi. Primul agent de socializare
este familia, în care se realizeaz ă socialializarea primară, copilul recep ționând
elemente de baz ă ale socialului.
Socializarea are ca finalitate:
uniformizarea comportamentelor și conformismul
Devian ța și conformismul

Socializarea – proces de integrare sociala
Integrarea sociala – “ un tip de rela ție între elementele unui sistem prin
intermediul c ăreia acestea ac ționează laolaltă, pe de o parte, pentru a se evita
dezmembrarea sistemului și a-și păstra stabilitatea și, pe de altă parte, pentru a
coopera în vederea funcționării lui ca o unitate”. ( Talcott Parsons ,“Essay in
Sociological Theory”, 1954 )
Tipuri de integrare sociala
Integrare culturala (realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul si
interdependenta dintre valori, comportamente si institutii sociale).
Integrarea normativa (integrare intre norme si persoane). Opusul ei este
starea de ,,anomie"*, de conflicte intre norme, de incompatibilitate intre norme
si indivizi.
Integrare comunicationala (sistem de relatii definitorii pentru concordanta
dintre conduite si norme)
Integrarea functionala (vizeaza unitatea si echilibrul sistemului social,
diviziunea si sincronizarea valorilor intr-un grup).
III. Norme sociale si norme juridice

Definirea normelor sociale
Normele sunt, la modul general, așteptări comportamentale comune care
semnifică ceea ce este dezirabil, acceptat sau conform cu dorințele celor mai
mulți oameni ;
Reguli ce sunt adresate indivizilor prin care sunt descrise valorile care trebuie
respectate și comportamentele legitime asociate acestora (Dan Banciu, 1995)
Un model, regulă, prescripție care reglementează comportamentul indivizilor,
grupurilor, organizațiilor și colectivităților. (dicționar de sociologie)
Caracteristici ale normei sociale
Are drept scop încadrarea acțiunilor și comportamentelor umane între anumite
limite care protejează interesele celorlalți,
Constrânge acțiunea și comportamentul uman, stabilind modalitățile în care
acestea pot fi sancționate,
sintetizează o experiență trecută acumulată, fie exprimă o necesitate prezentă,
fie proiectează un comportament viitor subordonat unui scop
Se adresează în mod impersonal unor subiecți sociali, nu unui subiect concret
ci subiectilor potențiali ai unui raport social,
 reflectă contextul istoric în care a fost formulata
Are caracter prescriptiv/restrictiv, spipulează ceea ce trebuie făcut sau ceea ce
nu trebuie făcut și nu ceea ce a fost sau este
Tipuri de norme sociale
După domeniul de activitate – profsionale, politice, eonomice, științifice,
culturale, de comportament,
După valorile încorporate – etice, juridice, estetice, religioase,
După gradul de generalitate – generale, la nivelul societății, specifice, la
nivelul unor grupuri sociale,
În funcție de conținut – prescriptive, indică ceea ce trebuie făcut, – restrctive,
indică ceea ce nu trebuie făcut,
În funcție de valabilitate și funcționalitate – ideale, prescriu conduite cu
caracter excepțional, identificate cu cele mai de seamă valori ale umanității,
-reale, funcționând ca determinante ale comportamentului
Efectele normelor sociale
Standardizarea comportamentelor
Predictibilitatea comportamentului
Existența sancțiunii
Normele juridice
Reguli cu sancțiuni organizate, susceptibile de a fi respectate și aplicate cu
ajutorul forței coecitive sau al presiunii exercitate de către autoritatea publică,
recunoscută legal și legitim într-o societate. (Dan Banciu, 1995)
Regulă de conduită cu caracter general și obligatoriu, elaborată sau
recunoscută de puterea de stat în scopul asigurării ordinii publice, ce poate fi
dusă la îndeplinire, la nevoie, prin forța de constrângere a statului (Costică
Voicu, 2004)
Caracteristici:

Au caracter general și impersonal, se raportează la valori și nu la persoane.
Au caracter obigatoriu
Au caracter de uniformitate
Implică un raport intersubiectiv
Formă și structură – normele juridice implica redactarea scrisă și structura
unitară care conține – ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
Sancțiunile – normele juridice se caracterizează prin sancțiuni
instituționalizate, scrise, iar cele sociale prin sancțiuni neinstituționalizate.
Efectivitatea – normele juridice acționând la nivelul întregii societăți au un
grad mai mare de eficiență și validitate decât cele sociale.
IV. Ordinea sociala
– ordinea socială se referă la existența unor restrângeri și constrângeri a indivizilor,
pentru a preveni actele de dezodine și violență din societate;
– ordinea socială se referă la existența unor reciprocități între indivizi – în viața
socială conduita lor nu este întâmplătoare, ci reciprocă sau complementară față de
conduita celorlalți;
– ordinea socială include elementul de predictibilitate, întrucât indivizii nu pot
acționa social în mod rațional decât atunci când sunt siguri de reacțiile celorlalți,
când au idee despre ce pot “aștepta” unii de la alții;
– ordinea socială vizează persistența spațială și temporară a anumitor valori și
norme sociale fundamentale care trebuie să rămână neschimbate sau relativ
neschimbate pentru mai mult timp.
(Dan Banciu , 1995)
Caracteristici
ordinea socială se materializează într-o stare de echilibru sau, mai bine spus,
își găsește împlinirea în stabilitatea socială. O ordine socială, fie sub forma
contractului sau a consensului, are valoare doar dacă prin ea este asigurat
echilibru social.
ea nu desființează dezordinea socială ci, dimpotrivă, în același timp, menține
dezordinea socială între anumite limite.
este condiționată istoric – în sensul în care o ordine socială este un produs al
sistemului cultural și se modifică odată cu modificarea acestui sistem.
este relativă . Nu există cea mai bună ordine sau o ordine eternă, imuabilă.
Relativismul ordinii sociale este o condiție a capacității omului de a o
perfecționa, de a căuta maniera cea mai eficientă de a regla raporturile dintre
indivizi
Paradigme de explicare a ordinii sociale
construcția ordinii sociale s-a realizat pe două mari direcții :
o primă direcție în care ordinea socială era văzută ca o emanație a autorității,
cu accent pe factorul coercitiv, pe controlul social instituit asupra conduitelor
și asupra sancțiunilor.
a doua direcție, în care ordinea socială este văzută ca produs al totalității
acțiunilor și intereselor generate de indivizii care participă la viața socială.
(Dan Banciu, 1995)

Teorii sociologice privind explicarea ordinii sociale
teorii ale contractului social includem aici concepția lui Hobbes- ordine
socială bazată pe contract social spontan și cea a lui Rousseau – ordine socială
bazată pe contract social raționalizat.
teorii ale “intereselor” sau legitimării sensurilor reprezentanți : Weber,
școala americană – Parsons, Merton, Mills.
Teorii ale consensului – P. Cohen
Ordinea juridica
ordinea juridică ca parte importantă a ordinii sociale, impune indivizilor să
exercite numai acele acțiuni și să manifeste numai acele conduite compatibile
cu prevederile legale.
sociologul Dan Banciu, citându-l pe J. Rawls, consideră că ordinea juridică
este o ordine coercitivă a normelor publice adresate persoanelor raționale, în
scopul reglementării comportamentului lor și asigurării cadrului necesar
cooperării sociale.
V. Devianta si conformism
Hollander și Willis văd conformismul ca un comportament desfășurat cu intenția
de a îndeplini expectanțele normative ale grupului așa cum le percepe individul în
cauză. Expectanțele grupului creează o presiune exercitată de grup asupra
membrilor pentru a respecta normele
E. Hollander, R. Willis, 1967
Nivelele conformismului
complezen ța –
interiorizarea
conversiunea
independen ța
Devianta sociala
devianța – ansamblul conduitelor și stărilor pe care membrii unui grup le judecă
drept neconforme cu așteptările, normele sau valorile lor și care, în consecință,
riscă să trezească din partea lor reprobare și sancțiuni.
Maurice Cusson, 1997
Howard Becker afirmă că devianța este creată de grupurile sociale prin stabilirea
de reguli a căror încălcare conduce la aplicarea unor etichete la adresa celor care
nu se respectă. În felul acesta devian ța devine o construcție artificială, deoarece
este produsul unui proces de definire arbitar.
Functiile deviantei
– producerea unor schimbări necesare în cadrul sistemului social
– definirea mai precisă a normelor sociale
– creșterea solidarității grupului.

Teorii sociologice privind devianta sociala
teoria criminalului innascut – Cesare Lombroso
Teoria dezvoltarii morale – Lawrence Kolhberg
Teoria asocierii diferentiale – Edwin Sutherland
Teoria etichetării – Erving Goffman