Societatile Comerciale

Introducere

„O societate comercială sfârșește prin a dispărea, deoarece ea urmează același destin implacabil ca și o persoană fizică: se naște, trăiește și moare.”

(Stanciu D. Cărpeanu)

O societate comercială, asemănător ființei umane, se naște, se dezvoltă și, mai devreme sau mai târziu, dispare. Acest lucru mai poate fi numit și ciclul vieții. Este extrem de fascinant cum uneori de la o simplă idee spusă poate în glumă sau poate la o cafea, sau chiar pe o bancă în parc se poate ajunge până în momentul când aceasta prinde viață.

Ca urmare a diverselor schimbări care au loc în mediul de afaceri, schimbări care necesită o mare adaptabilitate și flexibilitate a firmelor la condițiile impuse de piață, societățile pot întâmpina, în decursul existenței lor, situații dficile care, dacă nu pot fi prevenite și depășite, conduc la încetarea existenței lor, respectiv la divizare și lichidare.

Pentru început, în România regimul juridic al organizării și funcționării societăților comerciale a fost reglementat prin Codul Comercial din 1887, în Cartea I, Titlul VIII (art. 77-269), „Despre societăți și despre asociațiuni comerciale”.

Prevederile consacrate de Codul comercial român au fost preluate din Codul comercial francez din 1807, prin intermediul Codului comercial italian din 1882, care i-a servit drept model. Prevederile din Codul Comercial român reglementau activitatea societăților în nume colectiv, a societăților în comandită simplă, a societăților anonime (pe acțiuni), a societăților în comandită pe acțiuni, a asociației în participațiune și asociatiei de asigurari mutuale.

În condițiile existente după căderea regimului comunist și datorită faptului că prevederile din Codul Comercial referitoare la societățile comerciale erau în mare parte depășite, a fost adoptată Legea 31/1990, privind societățile comerciale, act normativ ce are menirea de a reglementa înființarea, desfășurarea activității, modificarea și încetarea existenței societăților comerciale. În urma apariției noii legi, dispozițiile Codului Comercial privind societățile comerciale au fost abrogate, rămânând în vigoare doar cele referitoare la asociația în participațiune și la asociația de asigurare mutuală.

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, reglementează activitatea tuturor societăților comerciale care își desfășoară activitatea în România, indiferent de obiectul lor de activitate sau de forma de organizare, cuprinzând prevederi generale aplicabile oricărei societăți comerciale, cât și reguli speciale aplicabile pentru fiecare formă juridică de societate comercială în parte.

În primul capitol regăsim operațiunile de divizare și lichidare a societăților comerciale tratată sub aspectele sale de natură teoretică,respectiv noțiuni,cauze, căi,metode și efectele acestora asupra societații și asociaților acestora.

În al doilea capitol prezint un studiu de caz bazat pe date reale cu privire la operațiunile economice ocazionate de lichidarea și divizarea societaților comerciale precum și inregistrarilor in evidențele contabile ale societății.

Capitolul 1

1.2. Notiuni juridice privind lichidarea societatilor comerciale

1.2.1.Notiuni introductive

Societatile comerciale isi datoreaza aparitia datorita un cauze economice sau sociale, pe masura ce viata economica s-a dezvoltat, nevoile au crescut si au cauzat marirea resuselor de munca si financiare ale intreprinzatorilor.

In principiu ca orice descoperire moderna, societatiile comerciale au fost o descoperire moderna cu impact la fel de mare precum descoeprirea electricitatii sau a internetului.

Fara forme de organizare lumea ar fii in haos, de aceea necesitatea formelor de organizare este imperativa nu numai la societati comerciale ci si la societate in sine.

1.2.2Formele societatilor comerciale in dreptul romanesc

A. Formele societatilor comerciale

In conformitate cu art. 2 din Legea nr. 31/1990, în România societatile comerciale

trebuie sa fie organizate în una din urmatoarele forme:

Societate comerciala în nume colectiv (S.N.C);

Societate comerciala în comandita simpla (S.C.S.);

Societate comerciala în comandita pe actiuni (S.C.A.);

Societate comerciala pe actiuni (S.A.);

Societate comerciala cu raspundere limitata (S.R.L.).

B. Caracteristici distinctive ale formelor societatilor comerciale

a. Societate comerciala în nume colectiv (S.N.C);

Aceasta reprezinta din punct de vedere istoric, prima forma de societate comerciala care a aparut înca anterior secolului al XIX-lea, si pentru aceasta este considerata forma traditionala de societate comerciala.

Caracteristic societatii în nume colectiv este raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor pentru obligatiile sociale.

b. Societate comerciala în comandita simpla (S.C.S.);

c. Societate comerciala în comandita pe actiuni (S.C.A.);

Societatile în comandita sunt forme de organizare intermediara: asociatii comanditati raspund nelimitat, cu întregul lor patrimoniu, iar asociatii comanditari raspund numai în limita capitalului social subscris.

Diferenta dintre societatea în comandita simpla si cea în comandita pe actiuni este împartirea capitalului în primul caz în parti sociale iar în cel de-al doilea în actiuni.

d. Societate comerciala pe actiuni (S.A.);

Caracteristic societatii pe actiuni este împartirea capitalului în actiuni, care au o circulatie libera, precum si faptul ca actionarii raspund numai în limita capitalului subscris.

e. Societate comerciala cu raspundere limitata (S.R.L.) .

Aceasta este cea mai recenta forma de societate, aparuta la începutul secolului al XIX-lea. Specific societatii cu raspundere limitata este, astfel cum rezulta din chiar denumirea ei, limitarea raspunderii asociatilor la capitalul subscris. Desi aceasta caracteristica apropie societatea cu raspundere limitata de societatea pe actiuni, exista o serie de diferente între aceste doua forme de societati, cum ar fi: capitalul social al societatii cu raspundere limitata este împartit în parti sociale, al caror transfer este mai putin liber decât al actiunilor, organizarea interna a societatii cu raspundere limitata este mai putin reglementata, numarul asociatilor este mai mic decât în cazul societatilor pe actiuni, formalitatile de publicitate sunt mai numeroase la societatile pe actiuni, etc.

C. Caracterul imperativ al enumerarii legale

Aceasta enumerare legala a celor cinci forme de societate este limitativa si imperativa si nu este admisa constituirea unor societati hibrid, care sa îmbrace elemente specifice a doua sau mai multe forme de societati comerciale. In cazul în care în documentele constitutive ale societatii comerciale nu se precizeaza forma acesteia sau aceasta nu rezulta cu claritate, societatea va fi considerate în nume colectiv, întrucât protectia tertilor prevaleaza. Desigur este vorba de o situatie teoretica, deoarece în practica toate autoritatile implicate în procesul de constituire sunt obligate sa verifice cu ocazia înregistrarii societatii daca forma societatii este correct definita de actul constitutiv.

1.2.3 Etapele constituirii societăților comerciale

Înființarea unei societăți comerciale presupune parcurgerea a trei faze obligatorii, după cum urmează: o fază consensuală, o fază judiciară și o fază de înmatriculare și publicitate.

Etapa consensuală

Etapa consensuală are ca obiect, întocmirea de către părți, cu respectarea condițiilor legale, a actelor constitutive. În societățile de capitaluri, definitivarea actelor constitutive, poate fi precedată de subscrierea publică de acțiuni. Se deosebește astfel, pe de o parte, o modalitate consensuală simplă, care se rezumă la încheierea nemijlocită a contractului de societate, iar pe de altă parte, procedura complexă denumită constituire succesivă care implică, în prealabil, formalitățile legate de subscrierea publică de acțiuni.

Actul constitutiv

Actul juridic de bază pentru înființarea societății comerciale îl reprezintă contractul de societate. În vederea constituirii societății pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată, legea impune ca părțile să întocmească și statutul viitoarei societăți. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință a unei singure persoane, în acest caz întocmindu-se doar statutul. Când se încheie numai statut sau numai contract de societate, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.

Pentru a fi valabil, contractul de societate trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond și de formă.

A) Condițiile de fond ale actului constitutiv

În ceea ce privește condițiile de fond, actul constitutiv fiind și un contract, acesta trebuie să îndeplinească condițiile esențiale de validitate ale convenției prevăzute în art. 948 al Codului civil:

capacitatea de a contracta;

consimțământul valabil al părților;

un obiect determinat;

o cauză (scop) licită.

a) Capacitatea juridică a părților

Orice act juridic, deci și contractul de societate comercială se încheie în mod valabil dacă subiectele participante au capacitate juridică civilă. Asociatul – persoană fizică sau juridică – trebuie să aibă capacitate de folosință și de exercițiu deplină.

b) Consimțământul

Consimțământul este o latură a voinței asociaților de a se asocia și de a desfășura în comun o activitate comercială în scopul obținerii unui profit pe care să-l împartă.

Voința asociaților trebuie să fie conștientă și liber exprimată, cu scopul de a produce efecte juridice, și să nu fie afectată de vreun viciu de consimțământ, respectiv de eroare, dol sau violență.

Eroarea presupune o falsă reprezentare a realității cu privire la persoana sau persoanele cu care se asociază cel al cărui consimțământ se află în eroare sau cu privire la identitatea obiectului contractului sau la calitățile esențiale ale acestuia. Practic, având în vedere faptul că în cazul societăților de persoane, contractul de societate este un contract „intuitu persoane”, relevanță majoră are eroarea cu privire la persoana cocontractantă.

Dolul reprezintă o eroare provocată de asociați, prin folosirea unor mijloace dolosive, frauduloase. S-ar putea pune problema existenței dolului în cazul subscrierii de acțiuni pe baza unui bilanț fals, întocmit astfel cu intenția de a induce în eroare un asociat și a-l determina să subscrie la capitalul social.

Violența se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei amenințări cu un rău fizic sau psihic. Acest viciu de consimțământ poate fi analizat însă, doar din punct de vedere teoretic. Practic, este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă persoană care a folosit constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să-si exprime consimțământul.

În toate situațiile când se constată existența vreunui viciu de consimțământ sancțiunea va fi nulitatea relativă, a contractului astfel încheiat.

c) Obiectul contractului de societate comercială constă în prestațiile la care s-au obligat părțile contractante, în timp ce obiectul societății constă în activitățile pe care urmează să le realizeze societatea, respectiv: producție, comerț, import-export, prestare de servicii, executare de lucrări.

Ca în cazul oricărui contract, și în contractul de societate comercială, obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestație a celui ce se obligă, să fie real, posibil, licit, moral și să nu contravină regulilor de conviețuire socială.

Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activități, operațiuni contrare legii sau dacă este inserată în contract așa-numita „clauză leonină”, prin care se prevede, fie că una din părți participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte eventualele pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit nu și la pierderi).

În principiu, obiectul contractului de societate se concretizează în obligația de aport a asociaților. Dacă obiectul contractului de societate comercială lipsește, este ilicit sau imoral sau contravine regulilor de conviețuire socială, sancțiunea va fi nulitatea absolută a contractului.

Este de observat că soluția nulității absolute funcționează chiar dacă, în cuprinsul art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, între cauzele care conduc la nulitatea unei societăți comerciale este enumerată numai lipsa actului constitutiv sau nerespectarea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma actului constitutiv.

Nulitatea contractului de societate, are drept efect desființarea actului constitutiv. În aceste condiții, se poate aprecia că actul constitutiv lipsește, or conform art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, lipsa actului constitutiv poate avea ca efect nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului, în baza hotărârii tribunalului.

d) Cauza (scopul) contractului

Motivația încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunități de bunuri afectate realizării activității de comerț, cu scopul obținerii unui profit care urmează a fi împărțit între asociați, fie în funcție de cota de participare la capitalul social, fie în funcție de înțelegerea asociaților care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărțirea beneficiilor.

Cauza contractului de societate trebuie să fie reală, licită, morală și în concordanță cu regulile de conviețuire socială. Nerespectarea acestor condiții are drept consecință nulitatea absolută a contractului de societate încheiat, asociații fiind repuși în situația anterioară realizării acordului de voință.

Dacă desființarea contractului, ca efect al constatării nulității, se produce după începerea activității, asociații vor fi îndreptățiți atât la restituirea aportului fiecăruia la capitalul social cât și la repartizarea beneficiilor și, eventual, a pierderilor înregistrate până la momentul desființării.

B) Condițiile de formă ale contractului de societate.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, actul constitutiv se încheie sub semnătura privată, se semnează de toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simplă;

c) societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică.

Prin consacrarea formei autentice a contractului de societate se asigură toate garanțiile cu privire la voința părților de a constitui societatea și de a proba clauzele care stau la baza ei, care pot fi uneori deosebit de complexe și de mare valoare pecuniară. Nerespectarea acestei condiții atrage nulitatea societății, întocmai ca inexistența ei.

În ceea ce privește conținutul contractului de societate acesta poate cuprinde numeroase clauze, în funcție de voința părților, însă unele sunt obligatorii, iar inexistența lor determină nulitatea actului constitutiv. Clauzele obligatorii sunt prevăzute de Legea nr.31/1990, în mod diferențiat, în funcție de forma juridică a societății.

Majoritatea clauzelor sunt însă comune tuturor formelor juridice ale societăților comerciale și privesc identificarea părților, identificarea viitoarei societăți, constituirea capitalului, obiectul de activitate, conducerea și gestiunea societății, drepturile și obligațiile asociaților, dizolvarea și lichidarea societății.

a) Clauze de identificare a părților

Societatea comercială poate fi constituită de persoane fizice sau de persoane juridice. În cazul celor din prima categorie este necesar să se prevadă numele, prenumele, codul numeric personal si, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislației naționale aplicabile, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia. Pentru persoanele juridice se va menționa denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic de înregistrare. În actul constitutiv al societății în comandită mai este necesar să se precizeze asociații comanditari și asociații comanditați.

b) Clauze privind identificarea viitoarei societăți

Această categorie de clauze include denumirea, sediul, forma juridică și, dacă este cazul, emblema societății.

Denumirea societății se stabilește în funcție de forma juridică a societății în conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990, privind registrul comerțului. Sediul societății este stabilit de părțile contractante, în funcție de locul în care se va desfășura activitatea comercială principală sau vor funcționa organele de gestiune și conducere. Forma juridică a societății este aleasă de părți, în funcție de scopul urmărit, fiind necesar să se includă între cele stabilite de legislația română. Emblema societății reprezintă un semn distinctiv cu caracter facultativ, care deosebește un comerciant de altul de același gen.

c) Clauze referitoare la obiectul de activitate

Contractul de societate trebuie să se refere în mod explicit la obiectul de activitate, indicând toate activitățile pe care preconizează să le desfășoare. Indicarea exactă a fiecărei activități și numărului de codificare din Codul activităților din economia națională (C.A.E.N) este necesară pentru a se stabili dacă acestea se încadrează în parametrii legali și pentru considerente statistice privind specificul și impozitarea societăților. Dacă se desfășoară mai multe activități comerciale se va preciza domeniul din care fac parte și care dintre ele sunt considerate principale.

d) Clauze referitoare la capitalul societății

Această categorie de clauze se referă la capitalul cu care asociații se obligă să participe (capitalul subscris), cât și la capitalul care a fost depus în contul societății (capitalul vărsat). Pentru ambele categorii se face referire atât la cuantumul total al capitalului, cât și la partea fiecărui asociat, precizându-se dacă este în numerar, în natură sau de ordin intelectual. În cazul celui în numerar se va menționa data până la care se varsă integral, iar pentru capitalul în natură se va specifica modul în care a fost evaluat (prin expertizare sau prin acordul părților).

În cazul societăților cu răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale atribuite fiecărui asociat, pentru aportul de capital.

La societățile pe acțiuni este necesar să se precizeze numărul acțiunilor acordate fiecărui asociat specificându-se dacă sunt nominative sau la purtător și dacă unele conferă anumite drepturi speciale celor care le dețin.

e) Clauze referitoare la administrarea societății

Asociații trebuie să stabilească principalele aspecte referitoare la administrarea și reprezentarea societății comerciale, nominalizându-i pe cei care au atribuții în acest sens. Se vor stabili puterile conferite acestora și dacă le pot exercita separat sau numai împreună.

În societățile de persoane și cu răspundere limitată se va indica: numărul,
numele și prenumele administratorilor societății și limita puterilor lor.

În societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni se va menționa și cetățenia administratorilor, garanția pe care sunt obligați să o depună, puterile și drepturile lor, precum și
drepturile speciale de administrare și reprezentare acordate unora din ei. În contract
va figura: numărul, numele și cetățenia cenzorilor. În contractul de societate în comandită pe acțiuni vor trebui precizate: numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul și cetățenia sau naționalitatea asociaților, arătându-se care din ei administrează sau reprezintă societatea.

În societățile de capitaluri, dacă au fost încheiate operațiuni în contul viitoarelor entități colective, până la încheierea contractului care interesează gestiunea comună, în actul constitutiv se vor enumera operațiunile pe care societatea înțelege să le preia și sumele datorate pentru ele.

f) Clauze privind drepturile și obligațiile asociaților

Asociații trebuie să stabilească în contract drepturile ce le revin cu privire la beneficii, dar și obligațiile în privința suportării pierderilor. Sunt interzise însă prevederile din care ar rezulta că unii asociați nu vor beneficia de profit sau nu vor suporta pierderile, cunoscute sub denumirea de „clauze leonine”. Obligațiile asociaților privesc efectuarea aportului de capital și stabilirea termenelor până la care asociații vor efectua vărsămintele întregului capital subscris.

g) Clauze privind sediile secundare ale societății

Dacă asociații doresc înființarea unor sedii secundare, sucursale, agenții sau reprezentanțe, este necesar să se facă mențiuni în acest sens în contractul de societate. Dacă acestea se înființează odată cu societatea, se vor include toate aspectele referitoare la ele.

h) Clauze privind dizolvarea și lichidarea societății.

Contractul de societate trebuie să cuprindă clauze privind durata societății, încetarea existenței și modurile în care se poate lichida sau dizolva. Întrucât aceste modalități sunt reglementate în lege, asociații au posibilitatea să insereze clauza referitoare la “conformitatea cu dispozițiile legale“, fără a le mai prezenta în detaliu. Toate aspectele referitoare la societate sunt cuprinse în actul constitutiv, astfel că modificarea oricărui aspect referitor la aceasta presupune modificarea actului respectiv. Din această cauză Legea nr.31/1990, face referire la “modificarea actului constitutiv” și nu la “ modificarea societății comerciale “ .

C) Modificarea actului constitutiv

Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale, adoptată în condițiile legii, sau prin hotărârea instanței judecătorești. După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor depune la Registrul Comerțului, în termen de 15 zile, actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului delegat. Prin grija Oficiului Registrului Comerțului actul modificator se va publica în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala societății. Actul modificator al actului constitutiv al unei societăți în nume colectiv sau în comandită simplă, în formă autentică, se depune la Oficiul Registrului Comerțului, și se menționează în acest registru, fără a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României.

Modificarea actului constitutiv se realizează prin voința asociaților, manifestată în cadrul adunării asociaților, în condițiile prevăzute de lege. Astfel, în cazul societăților pe acțiuni se stabilește că adunarea generală extraordinară poate lua hotărâri pentru: schimbarea formei juridice a societății; mutarea sediului; schimbarea obiectului de activitate; prelungirea duratei; majorarea sau reducerea capitalului social; fuziunea, divizarea sau dizolvarea anticipată; emisiunea de obligațiuni; conversia acțiunilor sau obligațiunilor dintr-o categorie în alta și orice altă modificare a actului constitutiv. Hotărârea adunării generale a asociaților trebuie consemnată într-un înscris autentificat denumit „act adițional”. În scopul protejării intereselor terților, actul adițional trebuie înregistrat și publicat în condiții similare cu actul constitutiv.

Modificările importante, referitoare la mutarea sediului în altă localitate, schimbarea obiectului principal de activitate, modificarea capitalului social, fuziunea, divizarea, durata societății, dizolvarea și lichidarea, se vor înscrie în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat. Celelalte modificări fiind de mai mică importanță, necesită pentru înscriere numai o rezoluție a directorului oficiului comerțului.

2.2.2. Etapa judiciară

Faza judiciară obligatorie constă în controlul de legalitate efectuat de către judecătorul delegat de la instanța teritorială competentă. De această verificare depinde aprobarea necesară pentru înființarea valabilă a societăților comerciale. Este o procedură necontencioasă. deoarece o astfel de cerere constitutivă de drepturi, reclamă exercitarea de către judecătorul delegat, doar a unor atribuții de verificare a actelor constitutive, depuse pentru obținerea autorizației de funcționare.

Cererile de autorizare a funcționării societăților comerciale, sunt de competența judecătorului delegat de președintele tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul societatea. La cerere se vor atașa; statutul și contractul de societate autentificate, avizul oficiului Registrului Comerțului privind disponibilitatea firmei și emblemei, certificatul de investitor pentru asociații străini, avize prealabile când acest lucru este cerut de lege; dovada sediului, copie după actul de proprietate sau contractul de închiriere a imobilului, contractul de locație în gestiune sau concesionare; declarație, în formă autentică, a proprietarului imobilului, că este de acord cu funcționarea societății în spațiul său; dovada capitalului (libret CEC, chitanță, extras cont) pentru numerar și actul de proprietate, cu expertiză pentru aportul în natură; cazierul judiciar, chitanța de plata taxei de timbru, acte constatatoare a operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați, prealabile înmatriculării. Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea de expertize pentru evaluarea aportului, eventual administrarea și a altor dovezi.

Judecătorul delegat, pe baza actelor depuse, autorizează funcționarea societăților comerciale, prin încheiere, conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Încheierea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, la tribunal, în 15 zile de la pronunțare.

Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricărui asociat ori a altor persoane interesate, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate.

În cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acestor neregularități.

Nulitatea unei societăți înmatriculate la Registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:

a) lipsește actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică;

b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societății;

c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice;

d) lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății;

e) lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății;

f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților și capitalul social subscris;

g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat;

h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.

Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care, cauza ei, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.

2.2.3. Etapa de înmatriculare și publicitate

În faza finală, obligatorie, are loc îndeplinirea formelor de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului, de înregistrare fiscală, cât și de publicarea în Monitorul Oficial al României, a încheierii și la cerere, a actelor constitutive.

În această etapă, societatea comercială dobândește personalitate juridică și opozabilitate față de terți. Într-adevăr, societatea devine, potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990, persoană juridică din momentul înmatriculării și poate efectua acte de comerț.

Oficiul Registrului Comerțului eliberează societății certificat de înmatriculare, în termen de 24 ore de la data încheierii judecătorului delegat.

Îndată după înmatriculare, societatea trebuie să fie înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, care îi eliberează societății codul fiscal. Încheierea de înmatriculare se transmite din oficiu, de Registrul Comerțului, la organele fiscale. Cheltuielile de înregistrare la Administrația Financiară, vor fi suportate de societate.

După înmatricularea în Registrul Comerțului societatea, prin reprezentanții săi, mai efectuează următoarele operații:

– deschiderea contului bancar la banca pentru care optează societatea;

– întocmirea ștampilelor, parafelor și sigiliilor;

– obținerea unor avize, autorizații, licențe, atestate și certificate pentru desfășurarea unor activități speciale, ca de exemplu: case de schimb valutar, audiovizual, transporturi rutiere, în domeniul medical și farmaceutic, turism, editură.

1.1. Contabilitatea lichidării societăților comerciale

1.1.1 Considerații privind dizolvarea și lichidarea societăților comerciale

La constituirea societăților comerciale se presupune estimarea duratei de viață a acesteia prin documentul numit actul constitutiv.

Există, însă, situația când durata de viață este întreruptă de evenimente putin probabile sa ia nastere care duc la perturbări ale situației financiare, continuarea activității devenind imposibilă. Astfel, este necesară încetarea activității, dispariția unei societăți comerciale realizându-se o dată cu dizolvarea și lichidarea acesteia. Dizolvarea deschide calea lichidării societăților comerciale și interzicerea unor operațiuni comerciale fără a avea consecințe asupra calității de persoană juridică a societății.

Lichidarea consta intr-un un ansamblu de operații care, după dizolvarea societății, are drept scop realizarea activului societății (transferul activelor în bani ), în vederea plății creditorilor și realizarea partajului activului net între asociați. Prin această diferența rezultă că lichidarea unei societăți comerciale presupune, mai întâi, o faza preliminară denumită dizolvare.

Motivele pentru care o firma poate ajunge la dizolvare și mai apoi, în lichidare, pot fi diverse și se referă fie la imposibilitatea plății unor creanțe, fie la decizia asociaților de dizolvare și lichidare a firmei, urmată de împărțirea patrimoniului. În principiu, o firma ajunge în lichidare atunci când mecanismul său de funcționare este gripat și nu mai funcționează, ori funcționează la un randament foarte scăzut. Există 8 cazuri în care poate interveni dizolvarea și ulterior, lichidarea unei firme:

Expirarea termenului stabilit prin actul constitutiv pentru durata societății;

Imposibilitatea realizării obiectului sau obiectelor de activitate ale societății;

Declararea nulității societății;

Hotărârea adunării generale (decizie AGA) ;

Hotărârea tribunalului, la cererea oricăruia dintre asociati, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați generate de contextual economic sau social , care împiedică funcționarea societății;

Falimentul societății prin legea falimentului;

Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății;

Numărul acționarilor scade sub minimul legal sau nu mai exista asociati din cauza unor decese.

Dintre toate aceste cazuri falimentul, sau insolvență, este, probabil, situația cu impactul cel mai semnificativ asupra tuturor celor implicați în mecanismul de funcționare al unei firme.

(Malciu, (2000): pp 9-10)

Lichidarea are ca efect încetarea statutului de persoană juridică a societății și constă într-un ansamblu de operațiuni ce vizează :

– încheierea activităților comerciale în curs;

– încasarea creanțelor;

– transformarea activelor materiale în bani. Fondurile realizate în urma vânzării bunurilor din averea debitorilor precum și cele rezultate din încasarea creanțelor vor fi utilizate pentru: achitarea obligațiilor; taxe de timbru, și alte cheltuieli judecătorești; achitarea salariilor personalului angajat în operațiunea de lichidare, achitarea creditorilor și a asociaților;

– achitarea tuturor datoriilor față de terți;

– împărțirea activului net între asociați.

Lichidarea nu urmărește diminuarea averii debitorului, ci satisfacerea legală cu riscuri cat mai mici si cu un minimum de sacrificii.

Hotărârea privind dizolvarea societății comerciale aparține asociaților sau dată prin justiție și are drept consecință interdicția de a efectua operațiuni noi, altele decât cele destinate lichidării. Toate documentele emise de societatea aflată în lichidare trebuie să menționeze că această este în lichidare. Patrimoniul social aparține în continuare societății ca subiect de drept, deoarece persoană juridică continuă să existe.

1.1.2. Numirea lichidatorilor

După aprobarea hotărârii de lichidare, Adunarea generala trece la numirea lichidatorilor și la stabilirea atributelor acestora, în scopul lichidării. In cazul in care numirea lichidatorilor nu s-a realizat de către Adunarea generala, numirea se face de instanța de judecată. Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice care au rolul de efectuare a operațiilor de lichidare a unității patrimoniale și sunt sub controlul cenzorilor sau, când aceștia nu există, de asociați societatii.

După numirea lichidatorilor și stabilirea atribuțiilor acestora, aceștia procedează împreună cu administratorii societății la efectuarea unui inventar și la întocmirea unui bilanț de lichidare, care să prezinte situația societății, aceste documente fiind semnate de lichidatori și de administratori.

Odată numit, lichidatorul îndeplinește aceleași atribuții că și administratorul și răspunde pentru gestiunea operațiilor aferente lichidării societăților comerciale conform normelor legale, lichidatorii au obligativitatea să primească și să păstreze atât patrimoniul societății, cât și registrele și alte documente pe care le-au fost predate de către foștii administratori.

În realizarea atribuțiilor sale, lichidatorii trebuie să acorde o atenție deosebită în primul rând creditorilor societății; tocmai de aceea, lichidatorii nu pot distribui asociaților nici o suma de bani în contul aportului la capitalul social, fiind datoria cu exigibilitatea cea mai mare.

Dacă lichidatorii constată că pe baza bilanțului de lichidare întocmit, că resursele economice nu sunt indestulatoare pentru plata creditorilor, aceștia vor cere, de la asociații/ actionarii care nu și-au făcut vărsămintele integrale, plata aporturilor lor și vor apela la asociații care răspund nelimitat. După efectuarea operațiilor de lichidare, adică vînzarea activelor, încasarea creanțelor și plata datoriilor, lichidatorii întocmesc un bilanț final de lichidare.

Asociații încasează sumele ce le revin din activul net, în baza proiectului aprobat de repartizare, iar după aprobarea bilanțului final și, respectiv, a activului net între asociați, lichidatorii își încetează mandatul.

Dispariția societății comerciale ca persoană juridică se realizează în momentul când lichidatorii au plătit integral obligațiile fiscale, în baza cărora se realizează radierea din Registrul comerțului.

(Ionescu, (2005): pp 47-48)

1.1.3. Contabilitatea operațiunilor de lichidare

1.1.3.1 Deschiderea lichidării

A. În cazul lichidării amiabile (convenționale) , se efectuează următoarele operațiuni:

1. Inventarierea elementelor de activ capitaluri și datorii ale societății care se lichidează;

2. Evaluarea activelor, capitalurilor și datoriilor ale societății cu respectarea regulilor de evaluare, conform legii;

3. Achitarea obligatiilor de plata ale societății comerciale către BS(bugetul de stat), BASF(bugetul asigurărilor sociale de stat) și a altor obligații sociale către alte fonduri, salariați și alți terți;

4. Întocmirea bilanțului contabil al societății care se lichidează. Acesta are la baza ultimul bilanț întocmit de societate.

El ține cont de următoarele corelații: regularizarea diferențelor rezultate la inventariere; transformarea in venituri a imobilizărilor necorporale care nu au referential economic în cazul lichidării; transformarea in cheltuieli a activelor ce urmeaza a fi regularizate, ce se referă la exercițiile financiare următoare; constituirea, marirea sau micsorarea provizioanelor pentru diferențele între valorile nete contabile și sumele de lichidare a activelor;

5. Stabilirea operațiilor ce urmează a fi efectuate de către lichidator. Aceste operațiuni sunt stabilite de către A.G.A.

6. Stabilirea profitului sau pierderii din lichidare;

7. Determinarea, reținerea la sursa și plata impozitului pe profit/venit și a impozitului pe dividende ca o consecinta a dizolvarii/lichidarii;

8. Întocmirea situatilor financiare de partaj;

9. Efectuarea impartirii capitalului propriu (activului net) al societății comerciale romane, rezultat din lichidarea societății comerciale, în funcție de:

a) Prevederile statutului din actul constitutive și/sau ale contractului de societate comerciala;

b) AGA(hotărârea adunării generale) a acționarilor/asociaților, consemnată în registrul ședințelor AGA(adunării generale a asociatiilor);

c) Cota de participare la capitalul social varsat. Impartirea constă în divizarea capitalului propriu (activului net), rezultat dinoperatiunile de lichidare, între actionarii sau asociații ai societățiilor comerciale romane.

B. Pentru lichidarea societații a căror dizolvare a fost stabilită în urma falimentului (lichidare judiciară) se efectuează următoarele operațiuni:

Aceste operațiuni, care se efectueazăin procesul lichidarii în conformitate cu Legea nr. 64/1995 privind procedura de reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, sunt:

1. sigilarea și conservarea bunurilor din patrimoniul societatii comerciale romane;

2. inventarierea și evaluarea elementelor de activ capitalurilor si datoriilor societățiilor comerciale, care potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, normelor și reglementărilor contabilein vigoare, înregistrarea rezultatelor provenite din inventarieri și evaluării, efectuate cu această ocazie. Lichidatorul va contracta în numele debitorului un evaluator care va evalua bunurile aflate in patrimoniul debitorului în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, provenite din alin. (3) din Legea nr. 64/1995 modificată și completată prin Legea nr. 149/2004.

3. întocmirea situațiilor financiare (bilnat/CPP)de către societățile comerciale care urmează a fi lichidate lichidate;

4. vânzarea proprietatilor perisabile sau supuse deprecierii imediate;

5. vânzarea bunurilor importante din patrimoniul debitorului (terenuri, amenajari, instalații, urilaje ) in cel mai avantajor si rapid mod in concordanta cu deciziile creditorilor;

6. virarea sau depunerea in banca, în numele debitorului, a sumelor provenite din vânzarea bunurilor;

7. stabilirea, conform legii, a cuantumului de capitaluri și datorii;

8. distribuirea sumelor obtinute din lichidare societatilor comerciale, potrivit planului de distribuire, în ordinea stabilite de lege;

9. întocmirea și aprobarea raportului final de lichidare;

10. întocmirea situațiilor financiare (bilant/CPP/situatiei activelor) finale cu toate conturile soldate.

Dacă lichidarea se prelungește si dureaza mai mult decat durata unui exercițiu financiar stabilit prin lege, lichidatorii sunt obligați să întocmească toate situațiile financiare anuale(bilant/CPP/situatiei activelor) ale societăților comerciale roamane care își încetează activitatea, conform cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și ale art. 261 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(Săcărin, (2004): pp 94-96)

1.1.3.2 Lichidarea activului, capitalului și a datoriilor

a) Lichidarea activului societății

Prin lichidarea activului se urmărește obținerea numerarului necesar achitării masei datoriilor societății.

Operațiunile ce au loc sunt: vânzarea și încasarea imobilizărilor și a stocurilor; încasarea creanțelor, a titlurilor de plasament; anularea provizioanelor, etc.

Prin viziunea contabila, în tabelul de mai jos se vor evidenția următoarele operațiuni:

b) Lichidarea capitalurilor și datoriilor societății

Lichidarea capitalurilor și datoriilor presupune achitarea datoriilor societății care se află în lichidare pe seama numerarului care a rezultat din lichidarea activului.

Operațiunile contabile de stingere a datoriilor sunt redate în tabelul de mai jos:

c) Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

d) Stabilirea rezultatului lichidării:

121 ,, Profit si pierdere”

e) Evidențierea impozitului pe profit rezultat din operațiunile de lichidare:

f) Virarea impozitului pe profit la bugetul statului:

(Ionescu, (2005): pp 53-62)

1.1.3.3 Operațiuni de partaj

Operațiunile de partaj au loc după lichidarea activului ,capitalului si datoriilor societății comerciale și presupun restituirea sau depunerea de către acționari sau asociați a activului net contabil rezultat în urma lichidarii.

Efectuarea partajului capitalului propriu al societății comerciale, rezultat din lichidarea societății comerciale, se va face în funcție de:

-prevederile statutului și / sau ale contractului de societate;

-hotărârea adunării generale a asociaților, consemnată în registrul ședințelor adunării generale;

-cota de participare la capitalul social.

Partajul constă în împărțirea capitalului propriu, rezultat din lichidare, între asociații societății comerciale și presupune următoarele operațiuni:

(OMFP Nr. 1376 din 17 septembrie 2004, Cap.2)

(Ionescu, (2005): pp 62-67)

1.1.4.Tratamentul fiscal

În cazul lichidării societăților comerciale, aspectele de natură fiscală au în vedere calcularea, reținerea la sursa și vărsarea la buget a impozitului pe profit, a TVA, a impozitului pe dividende și a altor impozite, taxe și contribuții datorate de societate ( acționari sau asociați).

Profitul obținut din operațiile de lichidare se calculează că diferența între veniturile realizate din valorificarea imobilizărilor și a stocurilor și încasarea creanțelor pe de o parte și cheltuielile aferente veniturilor pe de alta parte.

Pentru elementele de activ net constituite din profitul brut se calculează și se varsă atât impozit pe pe profit cât și impozit pe dividende.

În situația în care asociaților le sunt distribuite prin lichidare bunuri, trebuie avute în vedere prevederile referitoare la TVA din Legea 571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 128 alin. (5) din Codul fiscal orice distribuire de bunuri asociații sau actionarii săi din activele unei persoane impozabile, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea unei persoane impozabile romane, constituie o livrare de bunuri efectuată cu plata, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial și prin urmare se va colecta și plăti TVA.

(OMFP Nr. 1376 din 17 septembrie 2004, Cap.2)

1.1.5. Bazele contabilitați în lichidare in conformitate cu principiile contabile general acceptate

(GAAP)

Definiție lichidare:

Procesul prin care o entitate convertește activele sale în numerar sau în alte active și stabilește obligațiile sale cu creditorii în anticiparea încetării activitații. La încetarea activității entității, orice sumă de bani rămasă sau alte active sunt distribuite investitorilor entității sau altor pretendenți (deși uneori indirect). Lichidarea poate fi obligatorie sau voluntară.

O entitate trebuie să întocmească situațiile financiare folosind baza contabila de lichidare, atunci când lichidarea este iminentă. Lichidarea este iminentă atunci când probabilitatea este foarte mica ca entitatea să se întoarcă din lichidare,sau un plan de lichidare a fost aprobat de către persoana sau persoanele cu autoritatea de a face un astfel de plan eficient și probabilitatea este foarte mica ca executarea planului să fi blocat de către alte părți sau planul de lichidare să fie impus de alte forte (de exemplu ,falimentul involuntar).

În cazul în care un plan de lichidare a fost specificat în documentele de reglementare a entității de la început (de exemplu, entitățile limitate de viață), entitatea trebuie să aplice procedurile bazelor de contabilitate a lichidarii numai dacă planul aprobat de lichidare diferă de planul de lichidare, care a fost specificată la începuturile entității.

Situațiile financiare întocmite cu ajutorul bazelor de contabilitate a lichidării trebuie să prezinte informații relevante cu privire la resursele societății în lichidare prin măsurarea și prezentarea activelor la valoarea a încasările în numerar preconizate din lichidare. Entitatea trebuie să includă în prezentarea activelor orice element care nu a fost recunoscut anterior conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) dar care se așteaptă să fie vîndute în lichidare sau de a fi folosite folosi în achitarea datoriilor (de exemplu, mărcile comerciale).

O entitate trebuie să recunoască și să evalueze datoriile sale in conformitate cu principiilor contabile general acceptate. O entitate nu ar trebui sa anticipeze că ar putea fi eliberată din punct de vedere legal de a fi debitorul principal în acele datorii, de către judecătorii sau creditorii.

Entitatea de asemenea, este necesar să acumuleze și să prezinte separat costurile pe care acesta preconizează să le suporte și veniturile pe care se asteaptă să le câștige în durata estimată de lichidare,inclusiv orice costuri cu vânzarea sau soluționarea acestor active și datorii.

În plus , modificarile planului de lichidare a unei entitați ,trebuie să cuprindă metodele și ipotezele folosite pentru a evalua activele și datoriile ,deasemenea tipul și cantitatea costurilor și veniturilor acumulate , dar si durata asteptată a procesului de lichidare.

Bazele contabilității de lichidare oferă îndrumări privind când și cum o entitate trebuie să întocmească situațiile financiare și descrie dezvăluirile care ar trebui să fi făcute.

Lichidarea este iminentă când una din urmatoarele apar:

– Un plan de lichidare a fost aprobat de persoana sau persoanele care dețin autoritatea necesara și este foarte putin probabil să apară una din urmatoarele:

a) Executarea planului va fi blocată de către alte părți (de exemplu,cei cu drepturile acționarilor)

b) Entitatea se va întoarce din lichidare.

– Un plan de lichidare este impus de alte forțe (de exemplu, faliment involuntar), iar probabilitatea este foarte mică ca entitatea să se întoarcă din lichidare.

IFRS prevede că o entitate trebuie să întocmească situațiile financiare folosind principiul continuitații activității "cu excepția cazului în care conducerea fie intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea comerciala ,fie nu are o altă alternativă realistă decât să facă acest lucru" (paragraful 25 din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare).

IFRS în prezent nu oferă îndrumări explicite cu privire la momentul și la modul de aplicare a bazei contabilitați de lichidare .

(Presentation of Financial Statements, Liquidation Basis of Accounting, FASB Topic 205,2013)

Capitolul 2

Studiu de caz S.C. PRIMA NOVA S.R.L

Scurt istoric

Datele de identificare ale societații

Agent Economic: SC PRIMA NOVA S.R.L.

Sediul: Str. Toamnei Nr. 20, Călărași, Județul Călărași

Cod fiscal : 18350223

Registrul Cometului : J41/142/11.07.2002

Forma juridică: SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Obiectului de activitate : PRODUCȚIE,Cod CAEN 0147 : CREȘTEREA PĂSĂRILOR

SC Prima Nova SRL, reprezentată legal de Enciu Florența și Vasile Marian, în calitate de administratori și acționari a câte 50%, a fost înființată în 2002, dar activitatea a început în septembrie 2003 prin achiziționarea fermei de bovine a fostului IAS Roseți care a urmat să fie transformată în fermă pui broiler, producția propriu-zisă începând în martie 2004.

Capitalul social este privat, în valoare de 300000 de lei împarțit în 30000 părți sociale respectiv 10 lei/parte socială acționariatul fiind compus din – persoane fizice conform actului constitutiv al societății.

În prezent firma are 5 ferme de creștere a puilor broiler astfel:

Ferma de pui nr. 1:

Achiziționată în septembrie 2003

Capacitatea totală 137.500 pui (11 hale)/serie

Capacitate de lucru este maximă

Echipamentul de creștere este tip Big Dutchman (Germania) în valoare de 350.000 euro

Ferma de pui nr. 2:

Achiziționată în iulie 2004

Capacitate totală de 150.000 pui (12 hale)/serie

Capacitate de lucru în acest moment este maximă

Proiectul Sapard în valoare de 376.000 euro prin care s-a achiziționat echipament de creștere Big Dutchman – Germania

Ferma de pui nr. 3:

Achiziționată în iulie 2005

Capacitate totală 130,000 pui(9 hale)/serie

În acest moment ferma funcționează la capacitate maximă

Echipamentul de creștere este tip Big Dutchman (Germania) în valoare de 172.000 euro.

Ferma de pui nr. 4 :

Achiziționată în februarie 2006

Fostul complex de porci este în transformare în fermă de pui

Capacitate totală 550,000 capete

Fermă nu funcționează în acest moment

Ferma de pui nr. 5:

Achiziționată în aprilie 2008

Capacitate totală 160.000 pui (9 hale)/serie

Capacitate de lucru în acest moment este maximă

Echipamentul de creștere este tip Big Dutchman (Germania) în valoare de 230.000 euro.

Fiecare fermă este dotată pentru a funcționa corespunzător: filtru sanitar – veterinar, dezinfector rutier, cameră necropsie, cameră cadavre, platforma gunoi grajd, împrejmuire (gard), post trafo independent, grup electrogen, personal calificat, un medic veterinar pe societate. Deasemeni avem toate avizele și autorizațiile necesare funcționării: sanitar-veterinar, mediu, pompieri, sanepid.

2.2. Lichidarea societății SC PRIMA NOVA SRL

Lichidarea hotărâtă de adunarea generală a acționarilor sau a asociaților, pentru obținerea de profit din lichidare.

Operațiile de lichidare sunt contabilizate în întregime în contabilitatea societății aflate în lichidare, sub autoritatea lichidatorului și supravegherea judecătorului – sindic.

Pentru lichidare se efectuează următoarele operațiuni:

– Inventarierea impreuna cu evaluarea elementelor de activ, capitaluri si datorii ale societățiilor comerciale care urmează să se lichideze și înregistrarea rezultatelor inventarierii și ale evaluării;

– Întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmeze să se lichideze:

BILANȚUL SOCIETAȚII SC PRIMA NOVA SRL ÎNAINTE DE LICHIDARE

Conform ANEXA 2

2.2.1 Operațiuni efectuate de lichidator

-Imobilizările necorporale au fost evaluate in functie de durata ramasa de viata utila pentru noii proprietari si au fost vândute 8.000 lei

-Vânzarea concesiunilor , brevetelor și altor drepturi a fost efectuată cu valoarea de 900 lei

-Terenurile au fost vândute cu 210.000 lei inclusiv amenajările de teren

-Construcțiile au fost vândute inclusiv imobilizările corporale în curs cu 3.000.000 lei

-Echipamentele au fost vândute cu 6.000.000 lei

-Aparatele și instalațile au fost vândute cu 17.500 lei

-Mijloacele de transport au fost vândute cu 2.000.000 lei

-Mobilierul și birotica au fost vândute cu 200.000 lei

-Imobilizările corporale în curs au fost transferate la construcții .

-Animalele și păsările au fost vândute cu 600.000 lei

-Clienții s-au încasat în totalitate

-S-au plătit integral datoriile salariale

-Furnizorii au fost plătiți integral

-Datoriile către stat au fost plătite integral

-Creditele au fost plătite integral

-Asociaților le-au fost returnați banii din conturi

-Cheltuielile generate de lichidare sunt în valoare de 230.000 lei

2.2.2. Înregistrări contabile privind operațiile de lichidare

Date preluate din ANEXA 4

1.A) Vânzarea imobilizărilor necorporale:

B) Descărcarea din gestiune

Descărcarea din gestiune a cheltuielilor de dezvoltare

A)Vânzarea concesiunilor , breveturilor și a altor drepturi:

B) Descărcarea din gestiune a concesiunilor, breveturilor și a altor drepturi:

6583 = 205 229,83 lei

A)Transfer amenajări la terenuri:

B) Vânzarea terenurilor și amenajărilor

C) Descărcarea din gestiune a terenurilor

5) A)Transferul imobilizărilor în curs la construcții:

B)Vânzarea construcțiilor

C) Descărcarea gestiunii:

6) A) Vânzarea echipamentelor:

B) Descărcarea gestiunii:

7) A)Vânzarea aparatelor și instalațiilor de măsură:

B) Descărcarea de gestiune

8) A) Vânzarea mijloacelor de transport

B) Descărcarea de gestiune:

9)A) Vânzarea mobilierului și aparaturii de birotică:

B) Descarcarea de gestiune:

10)A)Vânzarea animalelor și păsărilor:

B) Descărcarea de gestiune

11) Încasarea vânzărilor:

12) Închiderea avansurilor acordate furnizorilor pentru cumparare de stocuri:

13) Închiderea avansurilor acordate furnizorilor pentru prestări de servicii:

14)Încasare clienți:

15) Încasare efecte de primit de la client:

16) Încasarea subvenților guvernamentale:

17) Transfer venituri în avans la venituri:

18) Trecerea pe pierdere a operațiilor rămase neclarificate :

19) Transfer subvenții pentru investiții la venituri:

20) Încasare creanțe imobilizate:

21) Plată furnizori:

22) Plată efecte de platit:

23)Plată salarii:

24) Plată rețineri din salarii către terți:

25)Plată contribuții salariale ale unității

26) Plată contribuții angajați

27) Plată impozit pe profit:

28) Transfer TVA neexigibilă la TVA deductibilă:

29) Plată impozit pe salarii :

30)Plata altor taxe și impozite

31) Plată fondurilor speciale:

32) Plata altor datorii față de buget

33) Rambursarea împrumuturilor către asociați:

34) Restituirea creditelor bancare pe termen scurt :

35) Depunerea numerarului din casierie în bancă:

36) Închiderea conturilor la bănci în devize:

37)A)Înregistrarea datoriei către lichidator:

B)Plata lichidatorului:

38)Restituirea creditelor pe termen lung:

39) Transfer rezervă din reevaluare la surplus rezervă din reevaluare (1065)

40) Transfer surplus din reevaluare la rezervă legală și plata impozitului:

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

41)Închiderea conturilor de TVA și plata acestuia:

Bilanțul înainte de efectuarea partajului

2.2.3. Contabilitatea operațiunilor privind partajul:

1) Partajul capitalului social:

2) Partajul celorlalte elemente de capitaluri proprii:

A) Partajul rezervelor legale:

B)Impozitarea rezervelor:

C) Plata impozitului:

D)Tranfer rezerve la profit:

E) Partajul profitului reportat:

F)Înregistrarea și plata impozitului pe profit:

G) Partajul profitului:

H) Plata impozitului pe dividende:

I) Remunerarea asociaților:

După realizarea acestor operații toate conturile din bilanț vor fi soldate.

2.2.4. Implicații fiscale ale lichidării societății:

În cazul lichidării societăților comerciale, aspectele de natură fiscală au în vedere determinarea, reținerea și plata la buget a impozitului pe profit, a TVA, a impozitului pe dividende și a altor impozite, taxe și contribuții datorate de societate ( acționari sau asociați).

Profitul obținut din operațiile de lichidare se calculează ca diferență între veniturile din valorificarea imobilizărilor și a stocurilor, încasarea creanțelor și cheltuielile aferente veniturilor.

Pentru elementele de activ net constituite din profitul brut se calculează și se varsă atât impozit pe pe profit cât și impozit pe dividende.

În situația în care asociaților le sunt distribuite prin lichidare bunuri, trebuie avute în vedere prevederile referitoare la TVA din Legea 571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 128 alin. (5) din Codul fiscal orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea unei persoane impozabile, constituie o livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial și prin urmare se va colecta și plăti TVA.

Studiul de caz a fost constituit după Anexa din OMFP nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora, în „Monitorul Oficial”, nr. 1012 bis, 3 noiembrie 2004.

Concluzii:

Administratorul societăți Prima Nova a constatat că vrea să se retragă din domeniul de activitate,respectiv creșterea păsărilor și a dispus lichidarea societății.

Lichidarea societăților comerciale se concretizează printr-un ansamblu de operațiuni, care au drept scop: finalizarea operațiunilor aflate în curs de desfășurare la data dizolvării societății, încasarea creanțelor, transformarea bunurilor în bani, plata datoriilor și partajul activului net între acționari sau asociați, sau acoperirea de către aceștia a pierderilor, în situațiile prevăzute de lege.

Din momentul declanșării lichidării, toate actele emise de către societate trebuie să menționeze faptul că aceasta se află în lichidare .

De regulă partajul între acționari sau asociați se realizează prin distribuirea activului net transformat în bani, totuși nici Legea 31/1990 și nici Legea 85/1996, nu exclud posibilitatea ca anumite bunuri ale societății să fie împărțite între asociați, în baza unei înțelegeri a acestora, sub condiția achitării tuturor obligațiilor societății.

Procedura lichidării reglementată de Legea nr.31/1990 se realizează în principal în interesul asociaților și nu prevede în mod expres o asemenea restricție.

Drepturile asociaților cuvenite din lichidarea societății comerciale constau în valoarea aporturilor efectuate la constituirea societății, precum și în partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nedistribuite. Aceste drepturi nu pot fi însă valorificate decât după achitarea datoriilor față de creditorii societății și numai dacă a rămas un sold activ.

Potrivit legii, lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii societății. Lichidatorii au o răspundere civilă și contractuală, pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin mandatul acordat de către asociați și o răspundere civilă delictuală și/sau penală pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de legea insolvenței și de legea societăților comerciale.

În urmă lichidării firmei PRIMA NOVA s-a dovedit că lichidarea a fost în avantajul asociaților .

Operațiunile de lichidare au fost făcute conform legii, lichidatorul îndeplinindu-și toate obligațile față de societate.

Potrivit lucrărilor de specialitate lichidarea are trei mari etape :

– Deschiderea lichidării

– Operațiunile de lichidare

– Partajul

În urma operațiunilor de lichidare, lichidatorul a izbutit să vândă toate activele deținute de societate care ar fi putut altera rezultatul obținut,a încasat în totalitate creanțele societății ,a achitat toate datoriile către bugetul de stat , terți și a remunerat acționarul.

Din cauza crizei economice tot mai multe firme au intrat în lichidare datorită faptului că nu au putut să platească creditorii sau furnizorii, fapt care a generat un dezechilibru economic, dar din cauza dificultăților au aparut conflicte între asociați fapt care a generat despărțirea lor prin divizare .

În linii mari, operațiunile contabile ce reflectă relația societății cu terții sunt identice atât în perioada de funcționare cât și în cea de dizolvare, respectiv lichidare, cu excepția faptului că în perioada de lichidare ponderea operațiunilor o reprezintă scăderea din evidențele contabile a bunurilor societății, încasarea creanțelor și plata datoriilor către creditorii societății.

Și în ce privește regimul fiscal regulile aplicate sunt aceleași atât în perioada de funcționare normală cât și în cea de divizare și lichidare.

Închiderea lichidării unei societăți comerciale are loc odată cu radierea acesteia din Registrul Comerțului.

Bibliografie

[1] Horga V. (2007) Contabilitate aprofundată, Editura Biblioteca, București

[2] Ionescu L. (2005), Contabilitate aprofundată, Editura Fundației România de Mâine, București

[3] Malciu L. (2000) Contabilitate aprofundată, Editura Economică,București

[4] Săcărin M. (2004) Contabilitate aprofundată, Editura Economică,București

[5] LEGE Nr. 31/1990, a societatilor comerciale . Republicata. Actualizata 2014.

[6] LEGE Nr. 82 din 24 decembrie 1991, Legea contabilității, Republicată.

[7] Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

[8] Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare.

[9] ORDIN Nr. 1376 din 17 septembrie 2004 , pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora.

[10] Presentation of Financial Statements (Topic 205)- Liquidation Basis of Accounting, 2013.

[11] Suport de curs – Lichidarea societăților comerciale – Asist univ dr Rapcencu Cristian, 2010.

[12] Dorobantu (Bejan), F. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale. Bucuresti: ASE, 2013;

[13]http://www.scribd.com/doc/163669600/Curs-Lichidare, data accesării: 27.05.2016 16:33

[14]http://www.scribd.com/doc/98085306/27323863-CONTABILITATEA-LICHID%C4%82RII, data accesării:11.05.2016 10:56