Societatea românească orăștiană [611870]

Societatea românească orăștiană
până la
Unirea din 1918
Valentin ORGA
Orăștie a fost unul dintre orașele ardelene care ilustrează foarte bine, pe de-o parte procesul de "migrare" a
elementului românesc spre centrele urbane -asistând în timp la românizarea unor astfel de centre, iar pe de altă
parte, dezvoltarea economică și culturală a românilor integrați în viața "cetății". Fenomenul antamează și un alt
aspect: înrâurirea vieții românești din urbe asupra întregului ținut de influență.
Oraș săsesc, odinioară, acesta înregistrează o dezvoltare demografică rapidă, care are ca rezultat modificarea
procentului reprezentativității etnice în favoarea românilor. Dacă la sfârșitul secolului al XVI-lea erau atestate
"intra muros'' cea. 30 de familii de români, la începutul secolului al XVIII-lea, numărul acestora se ridica la cea.
200. La rencesământul de la 1850 din 3. 961 locuitori, 1. 904 erau români (823 maghiari și 1. 026 sași), la 1900 erau
3.619 români (1.884 maghiari; 1.321 germani), la 1910 erau 3.821 români (2.145 maghiari, 1.249 germani).1
Acest fenomen demografic a fost favorizat de poziția orașului, înconjurat de sate curat românești: Pricaz,
Turdaș, Beriu, Căstău, Romos, Vaidei, Biținți, Gelmar, Geoagiu, Homorod etc. Este evident că un ținut covârșitor
românesc a alimentat mereu cu noi și noi elemente românești orașul. Ca dovadă stau și unele familii așezate aici:
Pricăjan, Romoșan, Căstăian, Bițințan, Gelmărean, Homorodean, Cugerean ș.a.
Situația economică și socială a satelor românești a favorizat accentuarea tentației centrelor urbane, în care
meșteșugurile constituiau o șansă de îmbunătățire a existenței zilnice. Spargerea monopolului breslelor și
posibilitatea de afirmare în diferite meșteșuguri și a elementului românesc, contribuie la atragerea elementului
românesc și la o oarecare prosperitate economică. Pe de altă parte, centrele săsești erau mai ușor de penetrat decât
cele dominate consistent de maghiari. Românii s-au așezat în oraș ca muncitori, calfe, învățăcei, la meșterii sași,
învățând meșteșugurile, devenind treptat – o parte dintre ei -practicanți independenți, dezvoltând afaceri proprii.
Așezați în Orăștie în număr tot mai mare, românii își dezvoltă o viață proprie, parte integrantă, însă, a vieții
întregii comunități orăștiene. Manifestările acestei vieți românești, tot mai complexă și mai dinamică odată cu
trecerea timpului, pot fi urmărite în trei planuri care se susțin reciproc: economic, cultural și politic.
Spre deosebire de creșterea demografică, progresul economic a fost mult mai lent. Sesizabil după 1848,
acest progres se conturează mai ales pe finalul secolului. Așezați la periferie, românii au lucrat pământurile sașilor
și numai treptat au devenit proprietari. La începuturi cei care dețineau pământ erau foarte puțini, iar ca practicanți
de meserii -reduși numericește și ei -se găseau doar în branșa argăsitorilor. Pentru această vreme putem spune că
viața economică a românilor avea o oarecare relevanță doar în breasla timarilor (argăsătorilor). Manifestată la
acest nivel, contribuția economică era redusă, ceea ce a determinat dezintegrarea și pierderea acestei bresle.
Meseriile au început să fie îmbrățișate de români abia după 1865. Pe la 1866-1868 s-a stabilit în Orăștie
primul croitor român: Simion Corvin (sen.)-2 O situație la fel de precară caracteriza și comerțul. Pe la 1860 existau
1 După Recensământul din 1900. Transilvania, coord. Traian Rotaru, Ed. Staff, București, 1999; Recensământul din 1910.
Transilvania, coord. Traian Rotaru, Ed. Staff, București, 1999;
1 Cosinzeana, III, 1913, nr. 35-36 din 14 sept., p. 516; 1.1. Lapedatu, Monografia Institutului de credit și economii Ardeleana, p. 6.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. r !ață socială 97
în Orăștie 3-4 negustori (Tatarczy, Gorog, Brădean, Schuster), care aparțineau comunității bisericești greco-ortodoxe
și se considerau români, deși ca origine unii erau greci. Pe lângă aceștia mai erau consemnați cam to~ at~ția
cârciumari români. Fără să cunoaștem cauzele, afacerile acestora s-au pierdut, astfel că la începutul decemulw 9,
românii aveau doar două prăvălii (Ge. Baciu și 1. Lăzăroiu) și 2-3 cârciumi.3
Din punctul de vedere financiar, micile afaceri sau nevoile curente ale românilor erau la mâna cămătarilor
sau a institutelor de credit străine. Dacă cei mai înstăriți apelau cel mai adesea la cele două bănci existente în oraș
(Brooser Vorschuss- Verein, înființată în 1869 și Szaszvarosi Takan!kpenztâ.r -1872), cei săraci rămâneau la îndemâna
cămătarilor, mult mai avari. Aceștia din urmă luau, pentru fiecare 1 O fi împrumutați, o ferdelă veche de grâu sau
8 cupe de must.4
Pornind de la aceste realități și încadrându-se în curentul general, născut în sânul societății românești din
Transilvania, fruntașii români din Orăștie își propun crearea unui instrument menit să sprijine prosperitatea
economică a românilor din ținut.
Idea înființării unei instituții de credit în localitate se conturaseră încă din perioada în care luase ființă
"Albind', după cum se preciza și în raportul către Adunarea generală constitutivă, din 26 mai 1885 .; Materializarea
acesteia vine însă ceva mai târziu și poate fi pusă în legătură cu două momente: stabilirea în Orăștie, ca avocat, a
dr. Ioan Mihu ( 1883 ), un tânăr bine pregătit și hotărât să pună umărul la emanciparea economică și culturală a
neamului său; și evenimentele legate de organizarea de către românii orăștieni a Adunării generale a Astrei pe
anul 18846
Inițiativa aparține lui Samuil Pop și dr. Mihu, ambii avocați în localitate, care în consultările lor conturează
proiectul viitoarei bănci. Mai tânăr și mult mai dinamic, Mihu va fi motorul întregii acțiuni. Revista Familia scria
că el a avut "meritul principal de a se fi înființat această instituție", caracterizându-1 ca pe "un tânăr adevărat cu
simțăminte nobile și lipsit de orice interese personale" 7
În ma1tie 1885, cei doi lansează un convocator, prin care cheamă o serie de fruntași (23), din întreg ținutul,
pentru o consfatuire în problema condițiilor de înființare și de susținere a băncii. Ei își motivau demersul astfel:
"De mult timp se simte necesitatea imperativă de a se înființa aici în Orăștie un institut de credit național românesc,
care pe de-o parte să satisfacă lipsa de bani a poporului nostru, iar pe de altă parte să-I elibereze de sub influența
și sclavia economică streină și de rolul derogator de a fi pururea tribut arul capitalului străin". Aceștia considerau
că, prin inițiativa lor, nu sunt altceva decât "interpretarii unei dorinți generale a românilor din Orăștie și din
împrejur". 8
În cadrul conferinței din 22 martie, se hotărăște înființarea băncii, stabilindu-se un capital inițial de 25.000
fi., reprezentând un număr de 500 de acțiuni Din totalul acestei sume, 10.000 fi. au fost subscriși de cei prezenți.
S-a redactat o circulară prin care să se aducă la cunoștința oamenilor "de frunte și de influență din comunele
cercului", cerându-le totodată sprijinul moral și material. Se fac cu această ocazie și alte precizări tehnice. Alături
de Mihu și S. Pop, semnează apelul: Ge. Baciu, 1. Lăzăroiu (comercianți), Ge. Vințan (timar), Sim. Corvin sen.
(croitor), N. Trif, Ioan Mihaiu (proprietar), Șt. ~rdelyi (rriedic).9
La Conferința generală ce are loc în 6 aprilie 1885 {a doua zi de Paști), se constată că inițiativa se bucură de
un real succes, fapt ce-i determină pe inițiatori să mărească suma stabilită inițial, la 40-50.000 fi. Pentru partea de
capital ce ar putea rămâne neacoperită din subscrieri, dr. Mihu obține promisiunea lui Visarion Roman, că banca
"Albina" să o acopere prin participarea sa. Acest fapt nu se va întâmpla, căci Roman moare, dar și datorită faptului
·1 LI. Lapedatu, Monografia … , p. 7.
'lbtdem.
1 Ibidem, p. 15.
6 Conform afinuației lui Ioan Mihu, după 1.1. Lapedatu, Monografia … , p. 15.
7 Familia, XXI, 1885, nr. 21, p. 248.
8 Textul integral reprodus la 1.1. Lapedatu, Monografia … , p. 16.
9 Familia, XXI, 1885, nr. 14 din 7/19 aprilie, p. 168, vezi textul integral al apelului reprodus î~ 1.1. Lapedatu, Monografia … ,
p. 161-162.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

98 17AȚĂ PUBLIC{ 11AȚ.4 PR11:4T.4
că cele 800 de acțiuni au fost subscrise în întregime.10 Apelul pentru subscriere publică de acțiuni, redactat de
Mihu la 15aprilie avea valoarea unui adevărat program economic naționalist. 11
Încheiată la 5 mai 1885, subscrierea capitalului, se constată atingerea scopului: capitalul social era plasat
exclusiv la români. Acesta era meritul celor 7 fondatori: dr. Mihu, S. Pop, I. Mihaiu, l. Lăzăroiu, L. Bercian,
Ge. Baciu, dr. Șf. Erdelyi.
Peste trei săptămâni (26 mai 1885), are loc în sala hotelului "Szechenyi" din Orăștie, Adunarea generală de
constituire, sub președenția avocatului Av. Tincu, 12 la care participă 94 de acționari. Printre alte hotărâri, necesare
pentru intrarea în legalitate, se votează statutele -elaborate de Ioan Mihu -și se alege conducerea băncii. În forul
diriguitor al băncii au intrat S. Pop, I. Mihu, If Orbonaș (pretor), I. Mihaiu, Sim. Corvin sen., Ge. Baciu, I. Lăzăroiu,
I. Mari an (negustor) -toți din Orăștie, If. Dumitru -notar în Beriu, Elie Popovici -paroh în Sebișel (cu cele
mai multe acțiuni-70),13 Pamfilie Mihăilă- econom în Romoșel. Comitetul de supraveghere era compus din
dr. Av. Tincu (avocat), dr. Ștefan Erdelyi (medic) din Orăștie, L. Bercian- notar în Romos, X Trif și Ge. Vințan
(agricultori) din Orăștie. Cu ocazia primei ședințe a Direcțiunii, S. Pop a fost ales președintele acesteia, iar dr. I.
Mihu directorul executiv al băncii, în timp ce l. Mihaiu a fost însărcinat cu caseria, iar Aurel Popovici-Bărceanu
a fost angajat în calitate de contabil (cu un salar de 500 fl/an).1•
La 31 iulie 1885, directorul băncii raportează că statutele au fost aprobate de tribunal, hotărându-se ca de
la data de 1 august, "Ardeleana" să-și înceapă activitatea. Localul băncii va fi, pentru o perioadă, o modestă sală
a școlii confesionale, luată pe prietenie. La început nu aveau nici casă de bani, casierul l. Mihaiu, la terminarea
programului își ducea actele și banii acasă.15
Cât de necesară a fost această bancă, o dovedește solicitarea la care a fost supusă încă de la început, de către
clientela română din ținut. Astfel, cererea mare de împrumuturi a depășit sumele constituite la capitalizarea băncii
și a celor rezultate în urma depunerilor, a determinat conducerea să solicite credite din partea băncii ''Albina", în
valoare de 30.000 fl. Operațiunile numeroase pe care era nevoită să le facă determină și o extindere a instituției,
dar atrag după sine și înlesnirea unor servicii și creșterea capitalui social, printr-o nouă emisiune de acțiuni.16
Bilanțul pe primul an de activitate a fost încheiat cu un profit curat de 6.285 fl. Anul 1887 a fost încheiat cu un
profit curat de 7.427 fl, iar cel următor a însemnat realizarea unui beneficiu de 12.945 fl.
Neînțelegerile intervenite în sânul societății românești orăștiene, cauzate de lupta pentru influență la
Ardeleana, au determinat retragerea unui număr de acționari nemulțumiți care au pus bazele unei noi instituții
financiare. Înființată în vara anului 1901, banca Dacia avea un capital social de 100.000 cor, împărțit în 1. 000 de
acțiuni. Printre fondatori îi găsim pe avocații dr. A Munteanu, dr. S. Moldovan, dr. E. Draia, protopopul V Domșa
ș.a. Aceștia vor controla banca, menținându-se mereu în conducere.
Apariția noii bănci a avut ca efect o ușoară încetinire a ritmului de dezvoltare al "Ardelend', prin plecarea
unui grup ce deținea un număr de acțiuni și prin atragerea unor sume de bani de la o parte din populație. În cele din
urmă cele două bănci au reușit să-și desfășoare activitatea în condiții de concurență cinstită, contribuind după
puteri la susținerea vieții culturale și sociale din localitate și împrejurimi. "Dacia" nu a reușit, însă, să se ridice la
nivelul concitadinei sale. Dacă luăm ca referință anul 1913, cifra de afaceri a acesteia reprezenta 10% din afacerile
"Arde lenei".
Ca efect al rolului jucat de băncile din Orăștie, în ținutul de influență s-au înființat o serie de instituții de
credit și economii: Balomireana, Geogeana, Cugereana, Șiboteana, Jiana.
Putem spune că înființarea băncii "Ardeleana" s-a urzit sub acoperișul Casinei române din localitate, care
ființa de la 1883. Casina oferea cadrul de întâlnire periodică a elitei românești din Orăștie. Planurile făcute de
10 1.1. Lapedatu, Monografia … , p. 16.
11 1. Mihu, Spicuiri din gândurile mele polilice, eul/urale, economice, Sibiu, 1938, p. VII; I.I. Lapedatu, Monografia … , p. 162-163.
12 Familia, XXI, 1885, nr.21 din 26 mai/7 iunie, p. 248.
13 !bJdem. nr.21 din 26 mai/7 iunie. p. 251.
1'1 I.I. Lapedatu, Monografia … , p. 18.
15 Bunul Econom, 1, 1900, nr. 34 din 19 aug./1 sept.
16 1.1. Lepadatu, Monografia … , p. 19-20.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

99
lnstrlllții. 1 !ață socială
inteligența românească au vizat și investițiile pentru sus~i~erea ef~rtului ~e emanci~are ~ultur_ală, astfel ~ă la
scurtă vreme (finele anului 1887) se inițiază fondarea unei tipografi!. Intenția a devemt realitate m anul urmator.
În paginile "Familid' se anunța că "inteligența română din Orăștie și giur se pregătește serios a înființa în Orăștie
în combinație cu o librărie și editarea unui ziar local periodic și o tipografie română."17
}nițiativa e~a cu atât mai
curajoasă cu cât aici mai exista o tipografie, a lui F. Schaser, înființată de prin anul 18_70. In ace~stă tipografie s~au
tipărit o parte din anuarele școlilor de aici, mai ales în ultimul deceniu al secolului trecut. Dm 1894 ea devme
proprietatea lui Schaser jr., iar mai apoi a fraților Schuller.18
Așadar, în ianuarie 1888, S. Pop, dr. Mihu, 1. Mihaiu, dr. Șt. Erdelyi, A P. Bărceanu, 1. Haneș au convocat
0 conferință în această problemă, în localul Casinei.19 Cu această ocazie se stabilește capitalul social la 50.000 fl,
împărțit în 200 de acțiuni a câte 25 fl!acțiune.20 Noua realizare a orăștienilor a fost la începuturi de un nivel
modest, deoarece unica mașină ce o aveau la dispoziție era mai degrabă una de multiplicat, fiind acționată manual
de un bătrân tipograf, baciul Carica. Cu timpul tipografia se dezvoltă, utilajele vor fi schimbate. Modernizarea
acesteia este dovedită de faptul că la Expoziția cooperatorilor români de la București din anul 1894, "Minerva"
este premiată cu medalia de aur pentru calitatea lucrărilor executate, la secțiunea internațională.21 Faptul că utilajele
au fost schimbate, dar totodată s-au înmulțit o demonstrează și disponibilizarea spre vânzare a unei mașini către
grupul constituit în jurul băncii Victoria din Arad, care hotărăște înființarea unei tipografii și editarea unui ziar
(Tribuna Poporului). Arădenii au cumpărat-o pentru suma de 5.000 cor.22 În 1896 "Minerva" avea în dotare șase
mașini: două prese accelerate, două prese manuale mici, o mașină de perforat și una de tăiat. La acestea se mai
adaugă peste 112 tipuri de literă și peste 200 clișee. Datorită acestora, tipografia era cea mai ieftină din oraș,
fa când față cu succes concurenței celorlalte. 23
Tot cu o parte din utilajele existente aici, A Popovici Bărcianu, principal acționar al Institutului, își va
deschide o tipografie proprie ("ldeaf') în Hunedoara, în primăvara anului 1902.24 "Minerva" va continua să
funcționeze, dar face tot mai greu față concurenței concitadinei sale "Tipografia Noua", înființată în 1904 de
patru dintre fondatorii "Libertății" (dr. A Vlad, 1. Moța, dr. R. Dobo, 1. 1. Vulcu).
În 1892 se deschide o nouă librărie, a sasului H. Graef, care concura pe cea a Institutului "Minerva".
Proprietarul acesteia propune conducerii firmei românești să facă un pact: el să rămână singur librar în oraș, în
schimbul promisiunii că tipografia nu va avea concurență, ba chiar mai mult el se obliga să tipărească aici toate
cele de trebuință. Târgui era rezonabil, căci necesarul de hârtie urma să fie achiziționat prin intermediullibrăriei.
Colaborarea a du~at până în 1900, când Schăser și-a deschis în localitate o tipografie dotată cu heliotip, în colaborare
cu un fotograf25 In cele din urmă, după apariția unei tipografii susținută de maghiari, întreprinzătorul sas se vede
nevoit să vândă tipografia și librăria, nereușind să facă față concurenței.
La "Minerva" a lucrat și s-a afirmat ca un tipograf de marcă P. P. Barițiu și care în primăvara anului 1904 își
va deschide tipografia "Carmen" în Cluj26 Acesta fusese mult timp omul de bază al tipografi~i îndeplinind rolul
conducătorului, culegătorului, contabilului, casierului, "doar cu un învățăcel. pe lângă d-sa". 27 Tot în această
întreprindere și-au găsit locul de muncă sau doar au învățat meserie mulți tineri din oraș. De pildă în primăvara
anului 1895 se căuta culegător tipograf; condiția era ca acesta să fie român cunoscător al limbii maghiare. La
1900 "Minerva" ajunsese să lucreze cu 2-3 calfe și 2-3 învățăcei.28
17 Familia, XXIV, 1888, nr. 3, p. 33.
18 1. Iliescu, T. Istrale, Orăștie 750, p. 158.
19 Familia, XXIV, I888, nr.4 din 24 ian./5 febr., p. 45.
20 Ibidem, nr.6 din 7/19 febr., p. 71.
21 Revista Orășliei, 1895. nr. 1.
" R. Ciorogariu, Din trecutul presei ardelene, p. 43.
ll Revista Orăștiei. II, 1896, nr. 52 din 21 dec./2 ian.
21 B.E., III, 1902, m. 17 din 3 mai.
21 Cosinzeana, III, 1913, nr. 35-36, p. 506.
26 B.E., V, 1904, nr. Il din 27 mart.
27 Cosinzeana, III, 1913, nr. 35-36 din 14 sept., p. 506.
28 Ibidem, p. 509.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

100 f1AȚĂ PUBUCĂ. f7AȚ.4 PR/1:-.l.TĂ
Afacerile tipografiei au avut un curs ascendent în ultimul deceniu al veacului trecut, dar după 1902-1903
acestea vor intra în declin. Apariția "Trpograjiei Noi" și transferarea unei părți din utilaje la Hunedoara slăbește
mult rentabilitatea acesteia. Ea a constituit și o sursă de venit pentru acționarii ei, dacă avem în vedere profitul
înregistrat la sfârșitul fiecărui an din intervalul 1894-1900, pentru care avem date. Ca exemplu, arătăm aici că în
1895 (socoteli făcute din septembrie 1894-septembrie 1895) tipografia a obținut un profit curat de 1.115 fl, în
timp ce în anul 1898 profitul curat este doar de 73 8 fl, dar sporește inventarul acesteia de la 3. 598 f1 ( +560 f1
mobilier) în 1895, la 4.537 f1 (+709 fl) în 1898. Fondul de rezervă a fost în 1898 de 2.000 tl29
Dincolo de acest aspect, "Minerva" își are însă locul și rolul său important în contextul vieții societății
românești din întreg ținutul. Aici s-au tipărit pe lângă Revista Orăștiei, Bunul Econom, Libertatea (primii doi ani),
Foițe alese, primele trei numere ale Tribunei Poporului, numeroase cărți sau publicații ce se adresau în special
lumii satului românesc. (Rugăciuni pentru mângâierea celor năcăjiți, Din isprăvile lui Huhu-de G. Marian ș.a.)
De-a lungul celor 16 ani din direcțiunea Institutului au făcut parte cel mai adesea: A Popovici Bărcian, dr.
1 Mihu, dr. Șt Erdelyi, P P. Barițiu, Laurean Bercean, I. Moța, V Domșa.
Ștafeta este preluată în acest domeniu de "Trpografia Nouă" înființată în 1904, devenită după anul 1908
proprietatea preotului I. Moța, editorul foilor "Libertatea", "Foaie Interesantă", Tovărășia", iar mai târziu și a
suplimentului "Bobârnaci ". Datorită unui bun management, acesta reușește să-și asigure bune beneficii, fapt ce-i va
permite să tipărească o serie de cărți ale unor autori ca Il. Chendi, L. Rebreanu, Victor Bontescu, Maria Ciobanu,
G. Coșbuc ș.a. Cel mai important a fost însă faptul că aici se ti părea "Libertatea" și suplimentele sale, care se
adresau în primul rând mediului rural. Este recunoscut de mulți dintre fruntașii românilor ardeleni meritul presei
poporale tipărite de Moța. În completarea acestora, Gavril Todica, contabil al băncii "Geogeana", a tipărit în
această tipografie o serie de publicații ce aveau același adresant: Studii științifice ( 1910-1911 ), Paradoxe (1914-
1916 ), Convorbiri științifice ( 1917-1923 ). La fel, Sebastian Bornemisa va tipări pentru perioada 1911-1914 revista
literară "Cosinzeana ".Acesta din urmă își deschide în localitate "Editura și Librăria Națională- S. Bornemisa".
La Orăștie se tipăreau în 1911 un număr de șase ziare românești.
Viața culturală din întreg ținutul a fost dominată de activitatea Despărțământului Astrei. La arondarea din
1869, teritoriul protopopiatului Orăștiei a fost inclus în Despărțământul IV-Sebeș. Acesta își începe activitatea
la 18 februarie 1870, având printre fondatori pe orăștienii: Al. CI. Vlad, Mihai Dobo (avocați), Iacob Oros (notar),
Nicolae Bârsan (preot) ș.a. Cu timpul, tot mai mulți orăștieni devin membri ai Astrei, dintre aceștia, în iunie 1870,
"maestru de cordovan din Orăștie, Ilie Pop, care depusese pe altarul cultural al poporului român considerabila
sumă de 100 fl. ", adică taxa de membru pe viață. 30
În 1888 orăștienii cer mutarea centrului despărțămâtului la Orăștie. Comitetul central transfera, însă, actul
de decizie subcomitetului despărțământului. ~ 1 Hotărârea este amânată însă, până în anul 1891, când la reorganizarea
teritoriului Asociațiunii, Orăștia devine centrul Despărțământului IX, de sine stătător. Până în acest moment
orăștienii se orientau într-o oarecare măsură și spre Deva, unde s~a organizat despărțământ încă din 1874. Dealtfel,
legătura cu cei de aici era un.a cu mai multe implicații, având în vedere că aici era reședința comitatului. Solidaritatea
în acțiuni a liderilor locali din principalele orașe hunedorene s-a făcut simțită mai cu seamă din anii 80 ai secolului
trecut Nu în puține rânduri 1. Fodor, Av. Păcurar, M. Bontescu (din Hunedoara), Fr. Hossu Longin, I. Papiu
(Deva), R. Crainic, Ge. Șușman (Dobra), S. Pop, L. Bercean, Av. Tincu (Orăștie) au acționat împreună pentru
apărarea ',drepturilor naționale ale românilor din comitat.~2 Strânsa legătură cu românii din Deva este dovedită și
de intenția de extindere a "despărțământului prin anexarea comunelor care au aparținut fostului scaun al Orăștiei",
manifestată prin adresa din 3 decembrie 1887.33
29 R.O., I, 1895, nr. 37 din 9/21 sept.; IV, 1898, nr. 37 din 12/24 sept.; B.E., III, 1902, nr. 37 din 30 sept.; V, nr. 38 din 9 oct.
Io Transilvania, III, 1870, nr. 16 din 15 aug., p. 199.
11 Transilvania, XVIII, 1887, nr. 9-10, p. 80.
12 Gelu Neamțu, Din lupta intelectualilor hunedoreni împotriva dualismului austro-ungar. 1881-1883, în Sarge~a, V, 1968, p.
265-284.
JJ Transilvania, XXI, 1888, nr. 9 din 1/15 mai, p. 83.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. rl·ață socială 101
Organizarea ținutului Orăștiei într-un despărțământ distinct se datorează eforturilor făcute de intelectualitatea
de aici de a crea o emulație în societatea românească orăștiană. Aici avusese loc o Adunare generala a Astrei
( 1884), se înființase banca Ardeleana (1885), se reînființase Casina româna (1883) și se desfășura o intensă
activitate pe linia trasată de Comitetul de conducere din Sibiu. Dar în aceeași măsură, înființarea de noi despărțăminte
era o grijă constantă, pentru asigurarea răspândirii în păturile cele mai largi a culturii naționale, pentru stabilirea
unei legături organice și uni tare între diferitele ținuturi locuite de români. 34 Măsura organizatorică se putea justifica
și din punct de vedere al aderenței ideilor Asociațiunii între locuitorii din acest ținut. Dovadă stau datele statistice:
încă în anii 1869/70 din cei 3 5 membri ordinari, 21 erau din comunele arondate cercului Orăștie sau al Geoagiului,
situația repetându-se și în cazul membrilor ajutători (raport 43 la 25).35
Problema reorganizării despărțămintelor îi frământa pe mai mulți fruntași locali. Despărțământul Deva
înaintase la 22 decembrie 1889 propunerea către comitatul central, de rearondare a teritoriului comitatului
Hunedoara în 2 sau 3 despărțăminte. Orăștia urma în prima variantă, de 2 despărțăminte să facă parte din
Despărțământul Devei, iar în cea de-a doua să fie despărțământ de sine stătător.36
Comitetul central va aproba însă o altă variantă, având în vedere dificultățile întâmpinate în activitatea
despărțămintelor hunedorene. Adunarea generală aAstrei de la Reghin din 1890 aproba proiectul propus de comitet
cu un an în urmă și hotărăște ca arondarea să se pună în aplicare încă din cursul acelui an. Cât privește
despărțămintele hunedorene, sunt prevăzute prin noua arondare un număr de 4: al Hațegului, al Devei, al Orăștiei
și al Brad ului. 37 Pentru demarcarea și organizarea despărțământului Orăștiei a fost împuternicit dr. 1. Mihu. JM
Totuși, înființarea despărțămintelor nu a constituit o activitate în sine, ci s-a urmărit, în ultima instanță,
munca și roadele muncii, modul cum ele răspundeau dezideratelor majore de ridicare la cultură a poporului.
Aceasta s-au facut prin forme specifice: biblioteci, prelegeri și conferințe, reprezentații teatrale, șezători culturale,
cursuri de alfabetizare, expoziții de tot felul, împărțirea gratuită a unor cărți.w
Despărțământul IX, cuprindea cercurile pretoriale Orăștie și Geoagiu, la care se adăugase după Adunarea
generală din 1890 și comunele Ac mar, Recătău, Saracsău (din cot. Alba Inferioară). Prin circulara nr. 9/1895 din
26 iulie, în conformitate cu scrisoarea Comitetului central nr.430/ l nov.1894 conducerea Despărțământului
arondează teritoriul în 22 de agenturi.40 Pentru Adunările generale, fiecare agentură avea dreptul la 2 delegați,
care să o reprezinte oficial, pe lângă ceilalți benevoli, iar banii colectați de acestea nu sunt administrați decât de
Comitetul Despărțământului. Se mai luase hotărârea ca acea comună care va colecta cel puțin 5 fl. avea dreptul să
primească gratuit Transilvania, revista Asociațiunii,41
și dobândea calitatea de membru ordinar.
Astra a desfășurat o intensă activitate, prin despărțăminte și agenturi, în vederea organizării a numeroase
așezăminte culturale: biblioteci, case de lectură, cămine culturale, expoziții, școli, întovărășiri economice,
cooperative, la care s-au adăugat prelegerile poporale ținute cu ocazia adu nărilor generale ale Asociațiunii ori ale
Despărțămintelor, cursuri de alfabetizare etc.
Una dintre multele realizări ale Asociațiunii a fost alcătuirea colecțiilor de cărți, înființarea și susținerea
bibliotecilor, surse de viață culturală în lupta pentru emancipare națională a românilor transilvăneni. Biblioteca
era considerată al doilea factor de cultură după școală, avârid menirea de a dezvolta cunoștințele dobândite în
perioada școlarizării, atât cele de cultură generală dar mai ales cele economice cu aplicabilitate practică imediată
în viața satului42 Despărțământul Orăștiei se evidențiază în acțiunea de creare a bibliotecilor poporale după 1900,
34 Ibidem, VII, 1874, nr. 19, p. 225.
15 Protocolul ședinței subcomitetului despărțământului Sebeș din 3 aprilie si 14 iunie 1870, în Transilvania, 1870, nr. 16 din 15
aug .. p. 199.
161bidem.
1' Ibidem, p. 322: 327-328
18 Transilvania, XXI, 1889, nr. 18 din 15 sept., p. 141.
39 Vezi pe larg în Regularea mijloacelor spre ajungerea scopului Asocia,fiunii transilvane pentnt literatura română și cultura
poporului român, Sibiu, 1871.
40 RO., I, 1895, nr. 34 din 19/31 aug.; fiecare agentură are prezentată conducerea întreagă.
'1 Ibidem, l, 1895, nr. 39 din 23 sept./5 oct.
42 E. Glodariu, Biblioteci poporale …. , în Acta MN, VI, 1969, p. 350.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

102 17AȚĂ PUBUCĂ. 17AȚĂ PRllltTĂ
când pune accentul îndeosebi pe înzestra~~a acestora ~u cărți apărute în colecți~ Bi_blioteca_p~pora!a a Asociaț!u;:ii.43
Din acest an datează hotărârea Adunăm generale țmute la Romoșel, de a mfimța o b1bhoteca ambula~ta. Cu
ocazia Adunării generale din în anul următor (Orăștie), protopopul Domșa, direc~orul d~spărț~~ânt~lm, trecea
acest deziderat Ia capitolul neîmpliniri, cerând noi fonduri pentru realizarea pr01ectulm. Menta r~ț~n~t ~estu~
dr. A. Munteanu care donează 50 cor în acest scop45. Peste câțiva ani, în 1906 se înființaseră agentun ș• b1?hotec1
poporale la Geoagiu și Vi?erea: alături de cele două ~eja existe?t~, Rapoltul~M·ar~ și Ro~os. Nou_! d1rector,
11. Popovici, raporta cu satisfacție la Adunarea generala (Gelmar, mite 1907), ca b1bhoteca dm G~o~gm avea 6~
de cărti din care 3 8 broșuri erau primite de la Comitetul central, iar 22 au fost donate de G. Tod1ca, A. Roșu SI . '
1 Henta din localitate~6
Dar, ca un exemplu al grijii de a asigura o lectură ușoară și totodată utilă săteanului, încă în 1894, direcția
despărțământului orăștian împarte gratuit, cu ocazia adunării generale de la Vinerea (20 nov.), un număr de 50
cărți poporale cu conținut instructiv "pentru lățirea gustului de cetire și cunoștințelor economiei".~7
Cărțile au fost
cumpărate din banii despărțământului48 În anul 1895, la Adunarea generală de la Șibot, se împart 115 "cărticele
poporale" de cuprins felurit.~9 Cu ocazia adunării generale de la Cugir (27 sept.1896) se împarte un număr și mai
mare de broșuri ("Higiena copilului până la 7 ani", "Îmbrățișați negoțul''), 50 pentru ca în anul următor. la Turdaș
să se distribuie exemplare din E. Dropp -"Comasările ", E. Bute -"Trifoiul", S. Stoica -"Higiena copilului
până la 7 ani"51
În anul 1895, comitetul despărțământului instituie și p(J.tru premii a câte 1 O fl. pentru colecții de poezii
poporale din comunele Beriu, Vinerea, Șibot și Romos.52 Cei premiați vor fi 1. Ciumașiu (Beriu), V Văidean și
învățătorul 1. Fleșeriu (Romos), Al. Herlea și Porfiriu Nicoară (Vinerea), învățătoarea Ana Popescu (Șibot).
Orăștienii fac în numeroase rânduri rapoarte despre acțiunile despărțământului și totodată susțin o propagandă
consistentă prin intermediul Revistei Orăștiei, Activității, Libertății, Foii Interesante.
Cu diferite ocazii, activitatea As/rei a însemnat și o grijă față de problemele economice ale satului românesc
ardelean. Astfel că, în atenția sa a intrat organizarea și susținerea morală a asociaților, tovărășiilor, reuniunilor și
însoțirilor economice și financiare existente, îndemnând în permanență la organizarea lor acolo unde ele lipseau.
În aceeași măsură se acorda atenție încurajării îmbrățișării meseriilor. Astra a avut un adevărat program de susținere
a învățăceilor la cursuri de meserii. Sumele de bani au provenit fie din fundațiile mari (T. Sandul, Stroescu sau alți
particulari) sau de la unele asociații (Transilvania), fie din contribuțiile unor bănci sau reuniuni. Printre numeroșii
tineri care au învățat meserii având sprijinul material al Asociațiunii s-au numărat și cei din ținutul arondat
Despărțământului Orăștiei. Astfel, în 1882-1884, au beneficiat de stipendii: 1. Costea (măcelar la· Orăștie), M.
Forașiu (măcelar la Rapolt), 1. Stoica (fotografia Ormindea),53 iar în 1891 Inochentie Crișan (croitor la Orăștie)5"
Cu ocazia Adunării generale, ținută la Căstău ( 6 sept. 1885) s-a votat un stipendiu de 50 fl pentru 1. Lupea, elev,
ce studia desenul. 55 În anul 1895 se instituie trei stipendii a câte 25 fl pentru învățăcei în meseriile de curelar,
covrigar, faur sau rotar. Condițiile puse erau foarte clare: tânărul trebuia să fie român de naștere, sub 14 ani,
absolvent de școală poporală cu succes bun, purtare morală bună, atestat de pâuperitate și stare familială. 56
43 1. Iliescu. T lstrate, Orăștia- 750, p. 178.
44 Transilvania. 1901. nr. 5, p. 188; B.E., 1, 1900, nr. 44 din 10 nov.
45 B.E .. II. 1901. nr. 45 din16 nov.
46 Arhivele Naționale Sibiu. Fond Astra. dos. 1907, doc. 793, f.l
4' Loc. cit .. pach. 95, doc. nr. 29/1895.
48 RO., 1, 1895, nr. 2 din 7/19 ian.
49 Ibidem, nr. 43.
50 Transilvania, XXV, 1897. nr. 9-10 din nov.-dec., p. 244.
51 Ibidem, XXIX, 1898, nr. 2-3 din mart.-apr., p. 30.
52 RO., 1, 1895, nr. 34.
jJ Transilvania, XV, 1884, nr. 15-16, p. 124.
54 Ibidem, XXII, 1891, nr. 5, p. 156.
55 Familia, XXI, 1885, nr. 37 din 15/27 sept.
56 RO., 1, 1895, nr. 34.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. Jîață socială 103
Astrei i-a revenit un rol deosebit în promovarea ideilor asociaționiste, dovadă stă și introducerea în
regulamentele de funcțion~re ale desp~rță.~intelor sale preveder~~ de a. î?~~ma "p?po~lla în~ințar~a
17de în.soțiri
între sine prin care să se aJute fiecare mdtvtd sau membru a celet msoțm m mtr.epnnd~n folos.tt?ar~ ~ AcțlUn~a
s-a concretizat la început prin constituirea Reuniunii române de agricultură dm comttatul StblUlut m februane
188858
Preocupările social-economice ale Astrei au fost și trebuie înțelese ca părți componente, unitare, alături de
celelalte actiuni din programul general al acestei asociații, care își înscrisese, la temelia întregii activități, promovarea
culturii naiionale. Răspândirea culturii în "straturile" cele mai adânci ale poporului era impusă Asociațiunii și
intelectualitătii transilvănene românești, nu numai de perpetuarea, în tradiția culturală ardeleană, a unui principiu
neoiluminist,' ci și de realitatea social-economică a epocii. În regulamentul de funcționare al despărțămintelor,
aprobat de adunarea generală a As trei de la Șomcuta Mare ( 1869) se preconiza, printre altele, ca: despărțămintele
trebuie să obțină mașini agricole și să le explice modul de întrebuințare al acestora; să insiste pe lângă școlile
populare pentru a întemeia școli de "pomărit, vierit și grădini școlare model"; să organizeze dizertații populare
despre agricultură, industrie, comerț, să îndemne poporul spre îmbunătățirea diferitelor ramuri de industrie și
comerț, precum și la înființarea diverselor însoțiri de ajutorare. 59 Acțiunile au fost susținute și în plan practic,
conducerea despărțământului premiind în repetate rânduri sătenii care s-au evidențiat în activitățile economice:
pentru pomărit ( 1892: 1. Fleșeriu, 1. Văidean), pentru grădinărit (1892: Maria Fleșeriu, Ioana Vasilcu60 sau în
1899).
Astfel, comitetul Despărțământului IX și conducătorii Reuniunii economice pun la cale o colaborare "pentru
ca mână în mână să poată lucra mai ușor spre același scop înalt care i-a condus și pe întemeietorii acestor instituțiuni.
"În această formulă sunt organizate prelegeri în diferite localități (Romos -22 oct. 1905), utilizând skiopticonul
( epidiascop ), fapt ce stârnește un deosebit interes în rândurile poporului61 Pentru a crește interesul și totodată
pentru lărgirea orizontului problematicilor atinse în aceste prelegeri, comitetul despărțământului hotărăște în
ședința din 15 nov 1905 achiziționarea a 240 diapozitive (istorie românească sau universală, istorie naturală,
cuceriri ale științei etc. )62 Colaborarea între cele două forme asociative este determinată de activarea secției
economice a Astrei, mai ales după anul 19046]
Cea mai eficientă cale de propagandă economică la sate era întrezărită de fruntașii Astrei și de specialiștii
secției economice în organizarea prelegerilor și conferințelor economice însoțite de demonstrații practice, pornind
de la ideea că influența avântului și a experienței este mai mare, că trebuie dezvoltat gustul și interesul sătenilor
pentru operele economice și pentru aplicarea sfaturilor lor în practică, cu atât mai mult cu cât la sate exista un
număr apreciabil de analfabeți care nu puteau veni în contact cu ideile de modernizare a agriculturii decât prin
asemenea mijloace64
Un rol important revine dizertațiilor susținute cu ocazia Adunărilor generale, în acele momente în care
despărțământul se afla în contact nemijlocit cu lumea satului. Temele acestora sunt diverse: insemnătatea meseriilor
-1. Moța (1894); Cultivarea pomilor- 1. Fleșeriu, învățător în Romos, Romanii și românii- L Mihailă, învățător
în Romoșel (1895); Observări asupra educațiunii casnice -M. Bria, învățătoare în Căstău (1885); Despre
superstițiuni -Adam Basarabă, învățător în Balornir ( 1900), Creșterea copiilor în școală și acasă – L Fleșeriu
(1893), Aug. Nicoară- Despre legumărit și pomărit, L Munteanu (învățător, Cugir)-Despre stupărit (1896) și
Economia rurală națională, Nic. Voina (învățător, Vaidei) -Despre stupărit. În timpul anului 1907 s-a stabilit un
17 Transilvania, VII, 1874, nr. 19, p. 230.
18 N. Cordoș, Preocupări de organizare a unor reuniuni economice la românii transilvăneni în sec. al XIX-lea, în Terra Nostra
IL 1972. p. 19. '
19 Regularea mijloacelor spre ajungerea scopului Asocia,tiunei…., Sibiu, 1869, p. 5-6.
60 Transilvania, XXIV, 1893, m. 3 din martie, p. 91.
61 B.E., VI, 1905, nr. 42 din29 oct.
61lbidem, nr. 45 din 19 nov.
61 V Dobrescu, Din activitatea sec,tiei economice a "Astrei" (1900-1914), în Studia UBB, 1972, fasc. I, p. 94.
6<1 V Dobrescu, op.cit., p. 95.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

104 17AȚ) PL'BL!CĂ. 17AȚĂ PR11'A7:4
program consistent de prelegeri poporale astfel: la Vinerea, unde s-au ținut referatele: C. Baciu "Folosul
pomăritului ", "Sădirea pomilor"; 1. Popovici "Folosul învățăturii și bibliotecilor; 1. Moța "Neamul românesc";
la Romoșel -1. 1. Lapedatu "Despre Asociațiune și Reuniunea economică", C. Baciu "Folosul pomăritului "; 1.
Moța "Neamul românesc"; la Mada -G. Todică "Robia economică"; 1. Popovici "Folosul pomăritului" și I
Moța "Neamul românesc "65.
Viața culturală a Orăștiei a fost completată de activitatea foarte intensă a Reuniunii de cântări, în cadrul
căreia activau mai multe variante coristice. Înființarea acestei reuniuni își avea punctul în activitățile coristice
școlare sau în Corul ad-hoc al bisericii. Manifestarea interesului pentru muzică în cadre organizate a fost localizată
în deceniul șapte al secolului trecut66
Activitatea acestei reuniuni s-a desfășurat pe două coordonate, ambele materializate în organizarea de
reprezentații muzicale: o dată prin manifestații ale propriilor coruri (de elevi, de bărbați/femei ori mixte; formații
muzicale restrânse ș.a.) ori concerte personale ale membrilor săi (de pian, vioară etc.), iar în al doilea rând prin
organizarea de concerte cu participarea unor personalități ale muzicii românești din Transilvania sau din Regat.
Dacă scopul celor dintâi era, cel mai adesea, strângerea de fonduri cu diferite destinații (interesul reuniunii,
pentru școală, pentru refacerea vreunei biserici ș.a.), cel de-al doilea venea să satisfacă nevoia de muzică bună, de
muzică cultă ori să contribuie la ridicarea nivelului de educație muzicală, culturală în general la orăștieni. Ceea ce
merită reținut este faptul că la toate genurile de concerte participau și membri celorlalte etnii din oraș.
În Orăștie au concertat de-a lungul vremii Maria Popovici, Ersilia Popovici și Ioan Demian, compozitorul
și solistul Iacob Mureșan, cunoscutul Ge. Dima însoțit de soția sa și baritonul Dim. Popovici, primadona Operei
Române, Irina Vlădaia însoțită de actorul Gr. Savu, baritonul Anastasie Popovici și pianista Alina Scrob, N. Corfescu,
Milea și N. Brătianu, Agata Bârsescu ș.a.
Înființarea Reuniunii de agricultură din Sibiu, încercările de organizare în cadrul Astrei a unei secțiuni de
agricultură și a unei reuniuni similare la Blaj, a mobilizat ambițiile orăștienilor, care au inițiat înființarea unei
Reuniuni economice în Orăștie. Acțiunea a pornit de la directorul Arde lenei, dr. I. Mihu.
Adunarea generală din 3 O iunie 1896 hotărăște înscrierea în Statutele băncii a paragrafului referitor la
"înființarea reuniunilor de credit și sprijinirea lor, realizându-se astfel lărgirea cercului de afaceri al băncii" 67 În
anul 1895 la aniversarea unui deceniu de activitate al Ardelenei s-au creat două fonduri: "unul din aceste fonduri ' era destinat pentru o reuniune a agricultorilor români din Orăștie, iar celălalt pentru o reuniune a industriașilor
români. Aceste fonduri au fost dotate de Adunarea generală din 20 februarie( … ) cu câte 250 fl fiecare." Cele două
fonduri vor fi unificate după întemeierea acestei Reuniuni68.
Elaborate, statutele Reuniunii au fost aprobate de Ministerul de Interne de la Budapesta la 11 august 189869
Aceasta își începe activitatea oficial pe 4 noiembrie 189970. Scopul principal al reuniunii viza "promovarea înaintării
economice prin împreună lucrare."71 Pornind de la direcțiile generale ale activității sale din statute "răspândirea
cunoștințelor economice, se năzuiește pentru introducerea îmbunătățirilor și înnoirilor economice … ", 7
~ în cele
patru ședințe ale comitetului din lunile noiembrie-decembrie 1899 s-a discutat în mod concret programul de
acțiune: organizarea unor prelegeri economice la sate, înființarea unei foi economice, constituirea a două comisii
pentru procurarea de semințe și mașini agricole73.
Conducerea Reuniunii era asigurată în cele mai dese cazuri de membri ai conducerii băncii. De pildă dr.
Ioan Mihu a fost președintele acesteia în perioada 1898-1907, din care aproape trei ani a fost director al Ardelenei
61 ANS, Fond Astra, dos. 1907, doc. 793, f. 3.
66 Vezi pe larg la 1. Iliescu, Corul de la Orăștie, Deva, 1968.
67 I.I. Lapedani, Monografia … , p. 42.
68 Ibidem, p. 41.
69 1.1. Lapedatu, Monografia … , p. 2Us.
70 B.E., 1, 1900, nr. 1 din 25 dec. 1899/6 iau. 1900.
71 1.1. Lapedatu, op. cit., p. 215.
;2lb1dem.
n B.E , 1, 1900, nr. 1 din 25 dec. 1895/6 ian 1900.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. T'iață socială 105
( 1898-1900), iar alții 5 ani a fost președintele Consiliului de Administrație ( 190 1-1906). El a fost seco~dat pentru
această lungă perioadă de preotul Ioan Moța, care în tot acest răstimp a deținut funcția de secretar. In perioada
1907-1911, președinte a fost Ioan 1. Lapedatu, director în acei ani al băncii, după 1912 această funcție a ocupat -o
l. Moța.
În urma campaniei intense desfășurate de grupul de inițiatori, în special prin intermediul Revistei Orăștiei
și apoi prin Bunul Econom, după aprobarea statutelor foarte mulți români s-au înscris de membrii ai Reuniunii.
Încrezători în soluțiile pe care le propunea, în numai 6 luni de la constituire un număr de 222 persoane erau
înscrise ca membri. Aria de proveniență a acestora era foarte mare: Romos, Romoșel, Șibot, Balomir, Vinerea,
Hondol, Certejul de Sus, Sibișel, Turdaș, Dobra, Batiz, Biținți, Densuș, Bulzești, Băcținți, Almașul de mijloc,
Glod, Căstău, Hunedoara, Cugir, Sereca, Măgura, Beriu, Vinerea, Bulbuc, Balșa, Tămăsașa, Rengeț, Techereu,
Deva, Simeria, Băița, Hațeg, Sântămăria de Peatră, Silivașu de Jos, Brad, Țebea, Baia de Criș, Crisciori, Rișca,
Ormidea, Mesteacăn (în Zărand). Categoriile profesionale erau diverse: învățători, preoți, primari, notari, țărani,
avocați, medici etc. Succesul s-a concretizat și în fondul financiar, care atinge în aceeași perioadă suma de 1.117
cor 7
~ Raportul prezentat la Adunarea generală, ținută în iunie 1901 la Rom os, evidenția cu satisfacție că în intervalul
14 noiembrie 1899 -iunie 1901, Reuniunea număra 2 membri fondatori ( dr Mihu și 1. Mihaiu plătitori a câte 100
cor), 29 membri pe viață (x25cor), 198 membri ordinari și 36 membri ajutători. La cei 265 de membri înregistrați
până atunci se mai înscriu cu ocazia adunării respective încă 28. Tot atunci se hotărăște ca taxele de membri pe
viață și fondatori să se adauge la capitalul intangibil, în timp ce restul taxelor de membri să fie alocate spre
cheltuire. Prin urmare bugetul rezervat cheltuielilor (achiziționarea de semințe, utilaje etc.) însuma 2.617 cor
( 432 cor taxe de membri ajutători și ordinari, 891 cor dobândă după fundațiunea "Ardeleana ", 87 cor do nația lui
Mihu, 43 cor dobânzi după depunerile Reuniunii și 1.163 cor încasări pe semințe). 75 Printre cei înscriși ca membri
pe viață, pe lângă localnici: 1. Moța, A P. Bărcianu, Șt. Erdelyi, V Orbonaș, E. Draia, l. Lăzăroiu, C. Baicu ș.a.,
apare și dr. Z. Chirtop din Câmpeni sau colonelul pensionar Alexandru Lupu din Viena76
Fondurile Reuniunii economice s-au constituit din diferite surse. În primul rând ea a beneficiat de fundația
mstituită pe seama sa de banca "Ardeleana ". Cotizațiile reprezentau și ele un izvor de venit, care însă era cel mai
adesea revărsat spre cei care le plăteau. O altă sursă de finanțare a activităților reuniunii o reprezentau donațiile.
Cel mai adesea astfel de sume veneau de la "Ardeleana" și mai rar de la persoane particulare. "Ardeleana"
donează 200 cor pentru premierea vitelor pe anul 1901, insistând pentru organizarea unei expoziții77 Dr. Mihu
oferă exemplul său donând diurnele sale de la ședințele Sinodului arhidiecezan pe anul 1900, însumând 87,47
cor.78
Un rol important în lumea rurală ce gravita în jurul Orăștiei l-a jucat Reuniunea prin organizarea prelegerilor
populare. Încă de la începuturi s-a stabilit ca prioritate, pătrunderea în satele din ținut cu teme interesante și mai
ales utile. Cum spunea și dr. Mihu cu ocazia primei prelegeri: "Ear pentru a combate sărăcia, ne vom sili a crește
în popor iubirea de lucru și simțul de cruțare, vom mustra și sbiciui desfrânarea și obiceiurile rele. Vom arăta
îmbunătățirile ce trebuiesc făcute la lucrarea pământului, la cultivarea pomilor și la prăsirea vitelor. Vom îndemna
poporul la îmbrățișarea meseriilor și a negoțului.
Ne vom sili a introduce și la noi acele întocmiri, ce cu bun succes le vedem în lucrare la alții, precum sunt
tovărășiile agricole, însoțirile de credit, însoțirile pentru cumpărarea și vindere împreună, asigurările pentru viață,
în contra întâmplărilor păgubitoare, reuniunile de înmormântare și ajutorare la casuri de boală, tot atâtea lucruri
folositoare de care se bucură alte neamuri mai înaintate, și cari la noi lipsesc cu totul. În acest scop vom veni în
ajutor cu sfatul, cu pilda bună și, pe cât ne va ajunge mijloacele, chiar și cu ajutor în bani."79
74 Ibidem, nr. 9 din 27 febr./10 mart.
75 Ibidem., II, 1901, nr. 22 din 26 mai/8 iun.
76 Ibidem, l, 1900, nr. 1 din 25 dec 1895/6 ian., nr. 5 din 31ian./l3 febr.
77 Ibidem, Il, 1901, nr. 19 din 5/18 mai.
78 Ibidem, l, 1900, nr. 43 din 21 oct./3 nov.
79 Ibidem, nr. 4 din 22 ian./3 febr.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

106 17AȚĂ PUBUCĂ, r7AȚĂ PRJI'ATA
Cea dintâi Adunare organizată pentru prelegeri populare a avut loc la Orăștie în 16/28 ianuarie 1900, având
în program pe 1. Mihaiu cu dizertația "Despre im7emnătatea cultivării plante lor de nutreț, indeosebi despre folosul
cultivării trifoiului" și pe C. Bai cu ce prezintă lucrarea "Despre lucrările de primăvară in grădina de pomi". 80 De
un succes mai mare s-a bucurat însă cea de-a doua adunare, ținută la Balomir (1 O februarie), la care participă 80-90
de țărani și intelectualii din comună. Încurajați de succes, conducătorii reuniunii au organizat săptămânal astfel de
adunări, după cele două urmând cea de la Romoșel (25 februarie) și apoi la Și bot ( 4 martie), unde participă de
fiecare dată cea. 150 de persoane. La sfârșitul adunării de la Romoșel, dr. Mihu le propune localnicilor să-și facă
o bancă sătească (în sistem Reiffesen).81 La fiecare adunare se prezentau câte două prelegeri. Activitatea pe această
linie a fost, în fiecare an, până în 191 O, tot mai bogată, deși caracterul ei festiv, sărbătoresc se estompează treptat
Tematica abordată era diversificată, conducătorii reuniunii sau specialiștii invitați recomandau utilizarea mașinilor
agricole perfecționate, propuneau practicarea unor metode agrotehnice noi, subliniind necesitatea dezvoltării
pomiculturii și viticulturii, folosirea unor soiuri de plante și rase de animale eficiente.
Programul de prelegeri a acoperit satele din întreg ținutul Orăștiei. În anul1900, pe lângă adunările amintite
au mai fost organizate la Vinerea ( 18 mart. ), Bal șa (21 mart. ), Turdaș (8 apr. ), Sibișel ( 16 dec. ), în 1901 la Căstău
(17 mart.), Beriu (24 mart.), în 1902la Vaidei (17 febr.), Orăștioara de Jos (7 apr.), Pricaz (8 dec.), Turdaș (15
dec ), Biținț (22 dec. ).
Printre cei mai activi conferențiari au fost preotul 1. Moța și învățătorul Ioan Fleșeriu8
~. care străbat duminică
de duminică, primăvara și iarna, satele îndemnând la a urma exemplele date de Reuniune. În anul 1901, după ce
a fost cumpărate uneltele agricole, aceștia duceau cu ei semănătoarea și nu numai, făcând demonstrații și îndemnând
sătenii să-și cumpere una în comun, asigurând reducere de 20% din preț.83 Dintre cei care participă cu dizertații la
adunările Reuniunii au mai fost C. Boia, V Orbonaș, N. Andrei etc.
Ideile cooperatiste au fost amplu difuzate prin aceste prelegeri, dar mai cu seamă prin paginile Bunului
Econom, organul de presă al Reuniunii, editat încă din primele zile ale anului 1900. Din comitetul de redactie
faceau parte: dr. 1. Mihu (președinte), Șt. Erdelyi, 1. Mihaiu, D. David și Constantin Baicu. Proprietari-editori au
fost pentru perioada 1900-1901, Ioan Mihaiu, apoi până în iulie 1904 A.P. Bărcean, iar pentru 1905-1906 protopopul
Domșa. În intervalul 1902-1906 ziarul apare atât ca organ al reuniunii locale cât și al Reuniunii agricole din Sibiu.
Editarea acestui periodic a fost considerat ca o necesitate de "a sta cât mai viu în atingere cu membrii
Reuniunii și cu poporul peste tot". Scopul urmărit era lărgirea cercului celor ce aveau nevoie de informare despre
descoperirile științei, "potrivindu-le înțelesului tuturor", încercând astfel călăuzi rea sătenilor, meseriașilor,
comercianților și intelectualilor români. În articolul program se afirma că doar muncind "spre întărirea temeliilor
materiale (. .. ) să facem să înflorească pe pragul casei românilor floarea bunăstării materiale cu care mai ușor va
ajunge și la cea culturală. "84
Pentru a atrage mai multe abonamente, având în vedere că se tipărea pe cheltuiala Reuniunii, conducerea
acesteia a hotărât fixarea unui preț mic, dar și acordarea unor avantaje pe care le oferea aceasta membrilor săi8s
Mai mult, Reuniunea hotărăște în vara anului 1902, din dorința de a propaga cunoștiințele practice în cercuri cât
mai largi, să facă 100 abonamente pe 3 luni, pe care să le distribuie gratuit în zonele locuite de români unde nu
este cunoscută revista și activitatea sa. Atenția mare pe care o acordau acestei căi de difuzare a ideilor cooperatiste,
a sfaturilor practice destinate sătenilor este dovedită și de faptul că Reuniunea a suportat cele 700 cor ce reprezentau
deficitul înregistrat la editarea Bunului Econom pe anul 190086.
80 Ibidem, nr. 2 din 8/20 ian.
81 Ibidem, nr. 6 din 5117 febr., nr. 8 din 19 feb./3 mart.; nr. 9 din 26 febr./10 mart.
82 "Despre însemnătatea intovărășirilor economice", "Despre însemnătatea mașinilor agricole în economie", "Despre comasare ".
respectiv "Despre pomărit", "Îngrijirea și avantajele altoi/ar" "Despre sădirea și ingrijirea pomilor", "Despre metode moderne in
agricit(tură pentru sporirea productivității"
83 B.E., Il, 1901, nr. 12 din 17/30 mart.; nr. 49 din 1/14 dec.; 1902, nr. 7 din 23 febr.
84 Ibidem, I. 1900, nr. 1 din 25 dec./6 ian.
85 Ibidem, 1900, nr. 2 din 8/20 ian.
86 Ibidem, III, 1902, nr. 29 din 26 iul., II, 1901, nr. 23 din 2/15 iun.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

lnst1tuții. rlață socială 107
Reuniunea tipărește pe cheltuială proprie o serie de broșuri în colecția "Biblioteca Bunului Econom"; ba
chiar autorii unora sunt renumerati. Așa a fost și cazul lui If. Blaga, care primește 100 cor ono rar pentru broșura
"Despre comasare ". 87 Unele dintr~ acestea au fost răspândi te gratuit cu ocazia adunărilor organizate de Reuni~ne.
Din broșura amintită mai sus, de pildă s-au împărțit gratuit 30 ex. cu ocazia prelegerilor din Pricaz (8 dec.) ȘI 25
la Biținți (23 dec.1902)88.
Odată începută activitatea Reuniunii, "Arde le ana" pune la dispoziția acesteia suma de 5 82,72 cor,
reprezentând dobânzi după fundațiunea de l O. 000 cor. 89
Încă de la începutul anului 1900 trece la aplicarea măsurilor menite să încurajeze dezvoltarea ramurilor
economice ce erau abordate timid de români. Astfel, din suma amintită mai sus, comitetul alocă 400 cor pentru
sprijinirea pomăritului, din care urma să se achiziționeze un număr cât mai mare de altoi, pe care să-i împartă între
membrii reuniunii. Tot din aceeași sumă se acordă două premii de câte 10 cor pentru acei țărani din ținut, membri
ai reuniunii, care vor sădi cel puțin 50 de altoi în grădina lor și un alt premiu de aceeași valoare pentru o grădină
de pomi, școlară sau comunală.
În același timp se stabilește ca deziderat pentru acest capitol, organizarea unei grădini proprii de pomi în
Orăștie, în care să se sădească încă din primăvara anului 1900, un număr de 1.000 de puieți, care după altoire vor
fi împărțiți între membrii săi 90 În primăvara anului 1901 se fac demersuri către Reprezentanța orașului pentru a
disponibiliza în favoarea Reuniunii o suprafață de câteva jugăre pentru organizarea unei școli de pomi91 În efortul
de a sprijini acest sector de activitate, Reuniunea va asigura an de an altoi de cea mai bună calitate, la prețuiri mai
mici, uneori gratuit pentru membrii săi. În fiecare an, primăvara și iarna, face adrese către Ministerul Agriculturii
solicitând acordarea de altoi la prețuri mici, din pepinierele de stat. Un membru ordinar avea dreptul la altoi
gratuiți, la fel și membrii ajutători, care primeau un număr mai mic.92
Pe lângă efortul de a procura altoi la prețuri cât mai accesibile, Reuniunea s-a îngrijit de achiziționarea
semințelor de bună calitate, în aceleași condiții, vizând în special plantele de nutreț (lucernă, trifoi, iarbă, sfeclă
furajeră etc.). Astfel, au fost contactate firme ca Manthner Pdăn și Frammer Hermann din Budapesta, Meh/e în
Timișoara9
~ Nu de puține ori aceste semințe au fost oferite membrilor săi sub prețul pieței sau chiar sub prețul de
cumpărare (acordând astfel subvenții pentru unele).
O atenție mare se acorda și creșterii unor rase bune de animale și păsări de curte. În primăvara anului 1902,
Comitetul Reuniunii își propune să procure cel puțin 50 de ouă de găini și 25 ouă de rațe de rasă.9" În vederea
stimulării gospodarilor de a crește animale de rasă hotărăște premierea celor care achiziționau vite din rasa Pinzgrau
sau Bern.95 Pentru toamna anului 1902 se hotărăște organizarea unei Expoziții de vite la Orăștie, pentru localitățile
Orăștie, Romos, Vaidei, Romoșel, Șibișel, Căstău, Beriu, Turdaș, Pricaz, Biținți. Reuniunea stabilește alocarea sumei
de 250 cor pentru 40 de premii, care aveau menirea să încurajeze crescătorii de animale.96 În 1900 instituise 5 premii
a câte 20 cor, pentru cei care dovedesc că au achiziționat în primăvară o vițelușă din rasa Pinzgau sau Bem, plănuind
ca atunci "când Reuniunea va afla că are pentru cine, va aduce apoi ea însăși un transport de atari vite … ".97
87 Ibidem, nr. 23 din 2/15 iun.
88 Ibidem., III, 1902, nr. 49 din 14 dec; nr. 52 din 4 ian. 1903. lată câteva dintre titlurile broșurilor apărute: Despre nutrețurile
t_erbuase, cosi/urile, prepararea fânului și pășunile; Economia porcilor. oilor. caprelor; Sămân,ta plante/ar agricole și semănatullor.
lmbră,tișati români meseriile și negoțul (1. Moța); După comasare (If. Blaga); Îngrijirea plante lor agricole in cazul vegetațiunii și recolta
cerealelor; Zootehnia generală (creșterea, nutrirea și îngrijirrea animalelor domestice); Agrologia (Cunoașterea pământurilor agricole);
Agricultura generală; Cartofii/, napul, inul, cânepa, rapița și cultura lor; Economia cailor. vitelor mari cornute și bivoli/ar ș.a.
89 Ibidem, I, 1900, nr. 3 din 15/27 ian.
90 Ibidem.
91Ibidem, II, 1901, tu. 19 din 5/18 mai.
92 Ibidem, nr. 11 din 10/23 mart.
93 Ibidem, 1, 1900, nr. 8 din 19 febr./3 mart.
9'Ibtdem, 1902, nr. 8 din 2 mart.
95 Ibidem, 1900, nr. 6 din 5/17 febr.
96 Ibidem, 1902, nr. 34 din 30 aug.
97 Ibidem, 1900, nr. 6 din 5117 febr.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

108 T7AȚĂ PUBUCĂ, T7AȚ4 PIW:4TĂ
Până în primăvara anului 1901, Reuniunea își achiziționase trei mașini agricole: o semănătoare în Il rânduri,
o grapă cu lanț și un gilău de fănațe, toate în valoare de 592,97 cor, la care se adaugă și un plug.98 Semănătoarea
a costat 450 cor ( -20% rabat), fiind produsă de cunoscuta firmă Hojjer & Schrantz99 Ultimele două fiind
achiziționate și în ideea ca acestea să folosească de model pentru a-și construi sătenii. La începutul anului 1902 se
ia hotărârea de a închiria aceste utilaje. Astfel, pentru gilău se plătea 1 cor/zi, pentru grapă 50 fiVzi, sămănătoarea
2 cor/zi, plugul25 fii/zi 100 La ședința Comitetului, din 28 august 1902 se hotărăște achiziționarea a două tăvăluge,
unul neted și altul dințat, să folosească de model pentru ca "economii să-și facă și ei."101 Încă de la începuturile
activității, Reuniunea face demersuri la mai multe fabrici de mașini agricole cerând reduceri de preț, oferind
membrilor săi să intermedieze achiziționarea lor cu reduceri de 15-20%.102 Astfel, se fac demersuri către Umrath
& Coo; Hofjher & Schralll::.; Allamvasutak gipjyara. 103 Ge. Oprean, funcționar Ia "Ardeleana" își cumpără o
mașină de îmblătit electrică Reuniunea și banca sprijină proiectul de a racorda și comuna Căstău la Uzina electrică
Kaess, pentru a putea folosi mașina și în această localitate. 10
~ Cu timpul, eforturile Reuniunii de a convinge
comunitățile sătești să-și procure mașini agricole vor fi încununate de succes. În 1902 mai mulți membri ai acesteia,
din Șibot, au cumpărat o semănătoare prin Reuniune, iar N. Herbai din Dobra a cumpărat o treierătoare, intenționând
să achiziționeze și o semănătoare, Planet junior (SUA).105
Raportul prezentat în adunarea generală a Reuniunii, ținută la Rom os în iunie 190 1 evidenția cu satisfacție
că în urma eforturilor depuse de comitet, rezultat al prelegerilor poporale, în ținutul de activitate al acesteia s-au
înființat trei însoțiri de credit (Reiffeisen) în Balomir, Șibot și Balșa și trei reuniuni de înmormântare: Căstău,
Și bot, Mada. 106
Succesele înregistrate de Reuniune sunt marcate și de două evenimente ce aveau să o întărească puterea
acesteia, dar și să-i lărgească aria de influență. La sfărșitul anului 1901, locuitorii Dobrei, impulsionați de preotul
If Morariu cer să fie organizat un despărțământ al Reuniunii în comuna lor. În acel moment erau înscriși membri
25 de dobreni.
Un alt moment important l-a constituit hotărârea meseriașilor români de a se încadra în această Reuniune,
activându-se astfel și secțiunea industrială a acesteia. După eforturi îndelungate ale meseriașilor de a-și constitui
propria asociație, dat fiind faptul că cei mai mulți dintre ei erau membri ai Corporației industriale din Orăștie,
alături de sași și maghiari, ei hotărăsc intrarea în rândurile Reuniunii. Ministerul argumenta refuzul aprobărilor cu
existența în localitate a unor asociații ale meseriașilor, îndemnându-i să devină membri ai acestora.
Deși numărul meseriașilor români era în creștere, aceștia impunându-se ca o masă destul de omogenă, nu
exista totuși o organizare Ia nivel de ramură. Au fost, în timp o serie de încercări de agregare organizatorică, dar
acestea au eșuat. În repetate rânduri, tinerii meseriași au organizat serate sau reprezentații teatrale cu scopul
declarat de a strânge fonduri pentru o asociație a lor. În vara anului 1899 a avut loc o adunare în care sunt puse
bazele unei reuniuni, sub președinția protopopului Domșa. Alături de acesta, în noul comitet au mai fost aleși:
C. Baicu, P.P Barițiu, Ioachim Muntean, N. Opincaru, D. Martin ș.a. În scurtă vreme se înscriu ca membri 72 de
meseriași.107 Refuzată recunoașterea de către autorități, meseriașii orăștieni, la îndemnul dr. Mihu și a preotului
Moța, aceștia acceptă soluția intrării lor în rândurile Reuniunii economice în mai 1901, constituind secție dJstinctă.108
Activitatea acestei reuniuni a fost orientată în mai multe planuri: profesional, cultural și educativ. In raportul
pe 1905 se nota cu satisfacție că alături de cele câteva reprezentații teatrale, seri de petreceri, 3/4 dintre dascălii
98 Ibidem, II, 1901, nr. 23 din 2/15 iun.
99 Ibidem, 1900, nr. 39 din 23 sept./6 oct.
100 Ibidem, 1902, nr. 8 din 2 mart.
101 Ibidem, 1902, nr. 34 din 30 aug.
102 Ibidem, 1900, nr. l.
103 Ibidem, 1900, nr. 8 din 19 febr./3 mart.
10' Libertatea, 1, 1902, nr. 31 din 13/26 iul.
101 Ibidem, II, 1903, nr. 16 din 19 apr./2 mai.
106 B.E., 1901, nr. 23 din 2/15 iun.
107 RO., V, 1899, nr. 11 din 13/25 mart.; Cosinzeana, II, 1912, nr. 36 din 8 sept., p. 439.
1o8 B.E., II, 1901, nr. 19 din 5/18 mai.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. Tîață socială 109
Școlii de meserii din localitate erau români, pe ansamblu meseriile au progresat și a crescut numărul sodalilor, iar
financiar balanța a fost pozitivă (1.461cor intrate-574 cor cheltuite)109 Pentru a ilustra activitatea în cadrul
reuniunii amintim aici seara literară organizată pe 17 martie 1904, la care au participat 45 sodali și 3 meseriași sau
reprezentația teatrală din martie 1902 la care s-a încasat 249 cor, ori cea din noiembrie 1905 la care s-a încasat 216
cor110 Grăitor pentru interesul acestor acțiuni este și implicarea unui număr mare de tineri. Astfel, cu ocazia unei
reprezentații teatrale din martie 1901, numai într-o singură piesă de teatru (Sărăcie lucie-If Vulcan) au fost
distribuite 14 persoane, dintre care 7 erau doamne sau domnișoare din localitate. 111
Reuniunea economică a inclus în colaborarea sa cu Despărțământul Astrei și preocupările meseriașilor
organizând, printre altele, proiecții cu "skiopticonul"112 Meseriașii, la rândul lor, au luat parte într-un număr
foarte mare la expoziția organizată cu prilejul Adunării generale a As trei din 1913, organizată la Orăștie. 113
În ultimii ani ai secolului trecut, printre preocupările de organizare a vieții economice a românilor orăștieni,
dr. Mihu era interesat de crearea unei societăți pentru asigurarea animalelor. Astfel că, pe lângă proiectul Reuniunii
economice, care avea menirea de a-i îndruma și sprijini pe țărani pentru o activitate economică cât mai rentabilă,
acesta se gândise și la o societate de asigurare care să vină în sprijinul crescătorilor de animale. Liderul orăștian,
"urmat de Moța și A.P. Bărceanu, au prezentat unei mari adunări un plan de statute pentru o societate de asigurare
a vitelor"114 Dar pentru moment totul rămâne în fază de proiect. În vara anului 1902, inițiativa este reluată,
considerându-se o necesitate crearea acesteia, căci astfel de reuniuni lipseau în mediile românești. În redacția
Libertății a fost conceput și apoi publicat în paginile acesteia proiectul de statut.115 Scopul acesteia era de a oferi
un ajutor în caz de moarte sau de întâmplări neprevăzute. Membri puteau deveni orice cetățean din Orăștie, care
își declară toate vitele și caii. Se aprecia că sunt necesari cel puțin 500 de membri, cu un număr de 1. 500 vite, iar
în eventualitatea unei dezvoltări, se puteau organiza secții sau despărțăminte cu câte 2.500-3.000 vite, în funcție
de teritoriu. Fiecare membru urma să plătească la înscriere 35 cr./vită și era obligat să anunțe în timp de 24 de ore
în scris paguba. Pentru constatarea pagubei se instituia o comisie din 2 membri de încredere, însoțiți de un prețuitor
jurat de la comună. În caz de epidemie, proprietarii nu primeau decât jumătate din valoarea reală a animalelor
pierdute. În astfel de împrejurări, reuniunea nu primea membri noi, dar își asuma și angajarea unui medic veterinar
în caz de epidemie116.
Conducerea reuniunii urma să fie asigurată de un comitet (președinte, vicepreședinte, secretar, casier și 7
membri), alegându-se în fiecare comună câte un bărbat de încredere117•
Pe 7 iulie, a fost convocată Adunarea de constituire a Reuniunii, sub semnătura a 25 de fruntași locali:
dr. Mihu, dr. A Vlad, dr. Dobo, 1. Fleșeriu, C. Baicu, A.P. Bărcianu, D. David, Moța, 1.1. Vulcu ș.a.118
. La adunare
iau parte învățători, preoți, țărani din 25 comune din ținut, care dezbat statutele. Se hotărăște fonnarea unei
comisii (Mihu, Vlad, Moța, Dobo, Branga) care să studieze. și să completeze statutele cu recomandările sau obiecțiile
participanților119
La sfarșitul anului 1906, doi hunedoreni, Vasile C. Osvadă (directorul Agricolei) și Petru Șinca (directorul
Corvinienei), pornesc prin prelegeri și prin ziarul Tovărășia, în zona Hunedoarei, 120 o campanie, arătând sătenilor
foloasele și felul asigurării vitelor. Rezultatul este clar: se remarcă un curent favorabil înființării unei reuniuni de
109 Ibidem. VII, 1906. nr. lO din 18 mart.
110 Ibidem, V, 1904, nr. 11 din27 mart.; III, 1902, nr. 8din2 mart.; VI, 1905, nr. 47 din 3 dec.
111 Ibidem, II, 1901, nr. 6 din 2/16 febr.
112 Libertatea, VII, 1908, nr. 42 din 4/17 oct.
113 Ibidem, XII, 1913, nr. 45 din 12.25 sept.
114Tovărășia, VI, 1911, nr. 10.
111 Libertatea, 1, 1902, nr. 25 din l/14 iun.
116 Ibidem, 1902, nr. 25 din l/14 iun.; nr. 26 din 8/21 iun.; nr. 27 din 15/28.
1
~' Ibidem, 1902, nr. 27.
118 Libertatea, 1902, nr. 27.
119 Ibidem, 1902, nr. 29 din 12 iulie.
120 Ziar editat de Osvadă la Hunedoara și preluat la scurtă vreme după aceea de Moța, care suportă editarea acestuia ca supliment
al Libertătii, fondatorului rămânându-i sarcina redactării.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

ll o 17AȚĂ PUBUCĂ, 11AȚĂ PRII'ATĂ
profil.121 Proiectul va fi preluat și pus în practică de Osvadă și Moța. Colaborarea dintre cei doi începe în momentul
în care proprietarul foilor Libertatea și Foaia Interesantă îi propune celui dintâi să tipărească ziarul economic ce
apărea la Hunedoara. Animați de aceleași idealuri, cei doi au dublat campania de presă cu o suită de adunări
publice, organizate la început în localitățile din imediata apropiere a Orăștiei și Hunedoarei ajungând în cele din
urmă să depășească granița comitatului 122 Demersurile celor doi au avut și sprijinul dr Mihu, care spunea:
"muncind pentru tovărășii și pentru crearea de centrale pe seama acestor tovărășii -este doar cel mai bun lucru,
ce-l putem face astăzi -în starea în care ne aflăm". 123
Adunările ținute in mijlocul sătenilor se înmulțesc în timpul sărbătorilor de iarnă ale anului 1907. Atunci
avusese loc, cu participarea mai multor fiuntași din comitat, o adunare pentru constituirea acestei reuniuni, convocată
din inițiativa celor doi, Osvadă și Moța. Acum se pun, cu adevărat, bazele "Însoțirii pentru asigurarea economilor
in contra pagube/ar in l'ite ", comitetul provizoriu având următoarea formulă: VC. Osvadă (director), țăranii
Ir. Boca și D. Rob, dascălul C. Baicu, preotul Moța.124 Acum se discută și organizarea unei "Centrale pentru
tovărășii la Orăștie", pe baza unui proiect de statut lansat la sfârșitul anului 1907.'25
Din acest moment inițiativa acestora depășește cu mult granițele comitatului prin participarea lui Osvadă și
Moța la adunările din Coșteiul Mare, Mercurea, Ludoș, Sebeșul săsesc, Cusuiș (lângă Beiuș) etc. Cei doi îi atrag
in eforturile lor pe G. Todica și pe medicul veterinar Traian Iarca, (colaboratori ai Tovărășiei). 126 Un ajutor important
îl va da și dr. A. Vlad, pe atunci deputat în Parlamentnl de la Budapesta127
În noiembrie 1909 au fost înregistrate statutele "Reuniunii proprietarilor de vite din Orăștie". Succesul a
fost unul foarte mare, dovadă că la prima adunare generală ținută în 3 O septembrie 1911, bilanțul era deosebit: la
sfarșitul anului 191 O avea 2.363 membri, plătind despăgubiri în valoare de 9.752 cor; în septembrie 1911 numărul
membrilor trecea de 5.000, iar în intervalul 10 mai 1910-30 septembrie 1911 despăgubirile plătite ajunseseră la
29.003 cor și 6.000 pagube contractate și vite asigurate în valoare de peste un milion de cor128 Osvadă facea
cunoscută, prin Tovărășia, existența în 1912 a 16 tovărășii ocazionale de asigurare a vitelor.129
Tot pentru a proteja din punct de vedere economic populația românească din Orăștie și chiar din imprejurimi,
l. Mihu lansează în Sinodul protopopiatului Orăștie propunerea înființării unei reuniuni de înmormântare "în
scopul de a scuti poporul, pe care îl află mai de multe ori nepregătit la ceasuri de moarte și îl aruncă în brațele
cămătarilor". 13° Ca urmare, timp de 4 săptămâni, învățătorul 1. Branga și 1. Moța au dus o muncă de lămurire
printre orăștieni, fie în adunări ținute la școală, fie în particular, asupra foloaselor unei asemenea reuniuni. În tot
acest timp au făcut și înscrieri de membri, reușind să atragă peste 300 persoane.131 În localitate exista o reuniune
săsească identică, la care erau înscriși și românii mai înstăriți. Sim. Corvin sen. a ajuns chiar președintele acesteia.132
Deși constituită în noiembrie 1896, aprobările de la minister sosesc doar în primăvara anului 1897. Scopul
era, "foarte creștinesc și umanitar: se întovărășesc un număr oare care de cetățeni, de orice neam și religiune, în
scopul, ca atingând neîncongiuratul și neînduratul bici al morții, pe vreunul oare care dintre ei, toți soții lui rămași
în viață să vină întru ajutor rămășițelor ortacului răposat, cu o sumuliță oarecare, pentru a putea înmormânta în
121 Tovărășia, I, 1906, nr. 20.
122 Vezi V Orga, Câteva aspecte ale colaborării dintre!. Mo,ta și VC. Osvadă, în Corvineana, I, 1995, p. 207-218.
123 Tovărășia, II, 1907, nr. 8.
12~ Ibidem, III, 1908, nr. 2.
125 V. Orga, în Corvineana, p. 213.
116lbidem.
121 A.M.N.U. Alba Iulia, fond G. Todica, dos. scrisori, inv. 3259/h (l. Moța către G. Todica, la 19 ocl. 1908).
128 La acea dată Reuniunea lucra în peste 300 de comune împărțite în 4 grupe. Prima grupă cuprindea membrii din cornitatul
Hunedoara, grupa a II-a: localitătile din comitate1e Alba Inferioară, Sibiu, Făgăraș, Tâmava Mare, Tâmava Mică, Cluj, Turda Arieș,
Odorhei; grupa a III-a comitatele: Bistrita Năsăud, So1noc Dobâca; grupa a IV-a: Caraș Severin, Timiș, Bihor și ca întregire Brașov;
Tovărășia, VI, 1911, nr. 11.
129 Tovărășia, 1912, nr. 22 din 10 aug.
130 R.O., I, 1895, nr. 10 din 4/16 mart.
131 Ibidem, II, 1896, nr. 48 din 23 nov./5 dec.
132 Ibidem, I, 1895, nr. 6 din 4/16 febr.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

Instituții. Viață socială 111
chip cuviincios, frumos, pe răposatul, fără ca și așa întristații rămași după cel mort, să fie nevoiți a face poate
datorii, la măsar, la prăvălier, la preot etc., pentru cele de lipsă la trista întâmplare."
Sunt necesari 300 de membri, care plătesc la intrare câte l fl, constituindu-se fondul de rezervă. De aici, la
momentul decesului unuia dintre membri, fiecare contribuie cu un ajutor de 30 creițari (în total 90 fl). Din suma
totală strânsă cu această ocazie, 50 fl se dau urmașilor celui răposat, restul sumei (40 fl) se opresc pentru celelalte
cheltuieli ale Reuniunii. 133
Ajutoarele urmează să crească de la caz la caz. Cea mai mică sumă se primește la cel dintâi membru mort:
50,25 fl, urmând să ajungă la 125 fl, în cazul celui care a plătit contribuții la moartea a 300 de membri. Peste 300
de contribuții nu se mai plătește.
Paragraful 7 din Statut prevede ca din fiecare poliță achitată urmașilor să se rețină 5 fl pentru constituirea
unui fond de rezervă, dar care, cu timpul, s-a decis să fie transformat în fond de binefacere, cu menirea de a
asigura creșterea interesului pentru reuniune (înfrumusețarea curții bisericii, a bisericii, a cimitirului, procurarea
de cărți și haine pentru orfani). 134
Conducerea Reuniunii a avut ca primă formulă pe: dr. 1. Mihu (director), 1. Moța (secretar) 1. Branga
(casier), A.P. Bărcianu, dr. S. Moldova, L. Bercean, P. Belei, 1. Lăzăroiu, C. Baicu, N. Trif, 1. Țărean, V Romoșan,
I. Heiuș, N. Rozol, D. Rob.
Reuniunea s-a bucurat de succes în rândurile orăștienilor, numărul doritorilor fiind mereu în creștere. La
începutul anului 1898, după mai bine de un an de activitate, numărul membrilor fiind de 336, iar alții înscriindu-se pe
lista de așteptare, pentru vacantarea de locuri. Dintre cei înscriși în acest interval, șase au decedat, iar patru s-au
retras. La puțin timp se creează premisele organizării unei noi secțiuni a reuniunii.135 Cei interesați nu sunt numai
orăștienii, ci și din rândurile locuitorilor satelor învecinate. În decursul anului 1899 se organizează și cea de-a
doua secțiune. Reuniunea avea în total 600 de membri, iar numărul lor era în creștere. Cu ocazia Adunării generale
din 190 1, se hotărăște înființarea unei a treia secțiuni, estimându-se existența a încă 3 00 de posibili membri,
înregistrându-se deja 200 de cereri.136 Până la următoarea adunare, se înscriseseră 260 de membri pentru noua
secțiune. m Cum acest număr nu a mai putut fi ridicat, ba chiar unii dintre cei înscriși nu și-au mai plătit taxele de
intrare, în iulie 1902, se hotărăște rămânerea la formula cu două secțiuni, ridicându-se numărul de membri la 3 60/
secțiune. 138 Astfel că, la începutul anului 1903 erau înscriși în cele două secțiuni, un total de 720 membri, alții 20-30
aflându-se mereu pe lista de așteptare. 139 Încă de la început în rândurile membrilor acestei reuniuni s-au numărat
pe lângă români și sași, maghiari, evrei din Orăștie și împrejurimi.140
Stoparea creșterii se datorează în mare măsură faptului că în comunele mai mari din ținut încep să se
organizeze reuniuni similare. Numărul mare de membri a însemnat implicit și o creștere a averii Reuniunii. Dacă
la începutul anului 1898 erau înscriși 336 membri și se contabilizează o avere de 654 fl (au intrat 1.019 fl și au
ieșit 365 fl),141 în ianuarie 1900 se ridică la peste 3.000 cor.142 Reuniunea acordă în intervalul dintre înființare și
până la sfărșitul anului 1902, ajutoare în valoare de 5. 000 cor.143 Așa după cum era prevăzut în statut în cazul
membrilor fără urmași, în 1898, de pildă, Reuniunea și-a asumat înmormântarea membrului său, Nicolae Gavrilă.144
Exemplul Reuniunii de la Orăștie este luat atât de comunele din imediata vecinătate, cât și cele mai
îndepărtate. Prin urmare, în vara anului 1900 la Ma da (cercul Geoagiului), cu participarea sătenilor din Balșa,
133 Ibidem. 1896, nr. 48 din 23 nov./5 dec.
134 B. E., 1, 1900, nr. 29 din 15/28 iun.
131 RO., IV, 1898, nr. 5 din 30 ian./ll febr.
136 B.E., II, 1901, nr. 40 din 29 sept./13 oct.
137 Ibidem, III, 1902, nr. 5 din 9 febr.
138 Ibidem, 1902, nr. 26 din 5 iul.
139 Libertatea. II, 1903, nr. 6 din 8/21 febr.
140 B.E., 1900, nr. 28 din 8121 iul.
141 RO., V, 1899, nr. 5 din 30 ian./ll febr.
142 B.E., 1901, nr. 4 din 20 ian./2 febr.
143 Libertatea, 1903, nr. 6 din 8/21 febr.
144 RO., 1898, nr. 7 din 14/26 febr.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

112 17AȚ..f PUBLICA. J7,.JȚ.,f PR11:4TĂ
Ardeiu ș.a., la îndemnurile și sub îndrumarea lui Moța, ia ființă o astfel de reuniune. La scurtă vreme, în octombrie
1900 sunt puse bazele unei asociații similare în Căstău, cu participarea locuitorilor Șibișelului. Inițiativa preotului
Nicolae Andrei a fost susținută de Moța și 1. Branga. O a treia se înființează la Vinerea, la îndemnul dr Mihu, iar
la timp scurt constituindu-se o alta la Șibot, cu participarea balomirenilor, din inițiativa preotului Sim. Secărea și
cu colaborarea celor doi orăștieni Moța și Branga. 145
Orăștienilor, datorită propagandei pe care o fac acestei forme de asigurare socială-mai ales prin ziarele lor
Revista Orăștiei și Bunul Econom -le sunt solicitate statutele și îndrumări din Hondol, Mahala (Bucovina),
Cugir, Hațeg, Brad, Sâmbăta de Sus, Romos, Romoșel, Bozeș, Rângheț. Nu în toate dintre aceste localități s-a
materializat intenția ori nu în toate în care s-au înființat au și funcționat cu succes Unele dintre reuniunile fondate
au avut probleme cu aprobarea activității lor de către oficialități, cum a fost și cazul celei de la Căstău ale cărei
statute au fost respinse pe motiv că taxele sunt prea mari, dar și pentru cuvântul "român" din titulatură.146
Reuniunea română de înmormântare din Orăștie și-a îndeplinit misiunea din toate punctele de vedere, dar
mai ales în dimensiunea sa socială. Oameni săraci -scria Bunul Econom -care altfel n-ar fi avut cu ce să fie
îngropați și "lăsau în glod de datorie săraca lor familie, fiind membri ai Reuniunii de înmormântare, sunt îngropați
cu cinste, mulți cu amândoi preoți, și pot plăti la preoți, la măsar, la boltă, la clopotar, tot, tot, și le mai și rămâne
ceva, prin ce le e mult alinată durerea morții ce i-a ajuns."147
Începând cu deceniul 9 al secolului trecut, în Orăștie s-a dezvoltat o intensă viață românească, ce se manifesta
în toate compartimentele societății. Societatea românească a evoluat și a determinat acumulări în toate planurile,
care i-au permis o manifestare politică consistentă în cadrul mișcării naționale.
ROMANIAN LIFE IN ORĂȘTIE UP TO 1918
(Abstract)
Orăștie was o ne of the most illustrative towns in Transylvania for illustrating the "migration" process on
the one hand and the economic and cultural development ofthe people within the "fortress".
The Romanians have had -step by step – a proper economic life based on Romanian financial investment.
They had created specific frameworks so as their institution should be competitive in the "economic" struggle to
those of Hungarians and local Gem1ans in Orăștie. Their attention is also kept by culturallife.
As a consequence, Romanians from Orăștie had their own banks (Ardeleana-1885, Dacia-190 1 ), partnerships
(Economic Reunion-1889, Burial Reunion-1898, Chorus, Minerva Printing Institute-a stock institution, Cow·
Owners Reunion, Romanian Casina); they published newspapers and magazines (Revista Orăștiei, Bunul Econom,
Activitatea, Libertatea, Tovărășia, Cosinzeana and so on).
145 B.E., 1900, nr. 31 din 29 iul./ll aug.; nr. 40 din 30 sept./13 oct.; nr. 42 din 14/27 oct.
146 Ibidem, n.t. 42 din 14/27 oct.; II, 1901, nr. 4 din 20 ian./2 febr.; trr. 24 din 9/22 iun.
147 Ibidem, nr. 28 din 8/21 iul.
http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro