Societatea de consum apărută la sfâr șitul secolului al XX -lea, alături de tendin ța de creștere a [616235]

INTRODUCERE
Societatea de consum apărută la sfâr șitul secolului al XX -lea, alături de tendin ța de creștere a
populației la nivel mondial, intensificarea pr ocesului de urbanizare, dezvoltarea și difuzarea
tehnologiei informației și a comunicațiilor, cre șterea continuă a standardului de viață, reducerea
ciclului de via ță al produselor au contribuit la creșterea volumului și diversificarea fluxurilor
deșeurilor.
În condițiile diminuării accentuate a resurselor naturale, a deteriorării rapide a calită ții aerului,
apei, solului și a afectării ecosistemelor naturale, preocupările la nivel internațional referitoare la
gestionarea de șeurilor au căpătat un caracter d inamic în direc ția identificării celor mai bune soluții
și tehnologii.
În acest context, managementul de șeurilor a devenit o problemă de fond a evoluției social –
economice viitoare, un rezultat direct al unei dezvoltări economice prezente de tip linear.
În prezent, există un consens general cu privire la faptul că o dezvoltare economică și socială
sustenabilă impune o gestionare adecvată a materiilor prime, a de șeurilor, a produselor secundare, a
energiei, etc. care să permită conservarea resurselor natura le limitate ale planetei și protejarea
mediului.

Tranziția către o economie circulară, în cadrul căreia valoarea produselor, a materialelor și a
resurselor este men ținută în economie cât mai mult timp posibil, iar producerea de deșeuri este
redusă la mini mum, a câ știgat o atenție deosebită, regăsindu -se pe agenda autorită ților publice, a
mediului de afaceri, a institutelor de cercetare și organizațiilor non -guvernamentale. În ultima
perioadă, conceptul de economie circulară a cunoscut o dezvoltare exponen țială prin implicarea
activă a tuturor factorilor interesa ți.
Astfel, în literatura de specialitate se regăsesc peste 100 de defini ții cu privire la economia
circulară, concentrate în jurul unor concepte cheie precum: dezvoltare durabilă, cadrul celor 4R
(Reduce, Reuse, Recycle, Recover), abordarea sistemică (micro, mezo, macro), ierarhia de șeurilor
(Kirchherr et al., 2017). Conceptul poate fi abordat și din perspectiva legii entropiei formulată de
către Nicholas Georgescu -Roegen (1979) în rela ție directă c u conceptul de „bioeconomie”.
De asemenea, Bonciu F. (2014) consideră că “economia circulară poate fi o solu ție cuprinzătoare
pentru problemele complexe existente în Europa și în întreaga lume”. Mai mult, Ellen MacArthur
Foundation (2013b) asociază acest concept cu: „O economie industrială care este restabile ște sau se
regenerează prin inten ție și design”. Pe de altă parte, McKinsey Center for Business and
Environment (2016) propune analizarea economiei circulare din perspectiva a trei principii
călăuzitoa re:-conservarea și consolidarea capitalului natural (controlarea stocurilor finite, o
abordare echilibrată a fluxului de resurse regenerabile); -optimizarea randamentelor de utilizare a
resurselor (circularea produselor, componentelor și materialelor ut ilizate până la cele mai înalte
niveluri posibile); -eficientizarea sistemului prin eliminarea externalită ților negative.
Luând în considerare obiectivele specifice ale studiului, am optat pentru definiția economiei
circulare propusă de Comisia Europeană , respectiv: „într -o economie circulară, valoarea
produselor și materialelor este menținută cât mai mult posibil ; deșeurile și utilizarea resurselor sunt
reduse la minimum, iar atunci când un produs ajunge la sfâr șitul duratei sale de viață, acesta este
folosit din nou pentru a crea o valoare suplimentară; acest lucru poate aduce beneficii economice
majore, contribuind la inovare, cre ștere economică și crearea de locuri de muncă”.
Procesul de tranzi ție către o economie circulară este strâns legat de recons iderarea modelelor de
consumși producție nesustenabile în vederea identificării oportunităților viitoare de dezvoltare.

CAPITOLUL 1. Delimitarea conceptuală a noțiunii de economie circulară
Realizarea unei economii circulare, care să s e îmbine armonios cu o cre ștere verde, aduce în
prim plan necesitatea implementării unei abordări durabile la nivelul activită ților economice.
Tranziția către o economie circulară promovează modele de producție și consum durabile, care să
poată fi implemen tate într-o societate aflată într -o continuă căutare de noi surse pentru
autosusținerea creșterii economice. Procesul de transformare a modelului clasic -linear către unul
circular implică reconsiderarea aspectelor nesustenabile în vederea identificării o portunităților
viitoare de dezvoltare
Economia circulară este parte componentă a dezvoltării durabile, aducând în prim plan nevoia de
optimizare a consumurilor de resurse pentru a preveni, a reduce risipa și a se promova reutilizarea.
Dezvoltarea unei econ omii circulare are nevoie de noi abordări ale ciclului de via ță, care să permită
depășirea barierelor asociate preluării la nivelul pieței de consum a ultimelor inovații tehnologice în
acest domeniu. Realizarea unui progres în această direc ție trebuie să i a în considerare modelele
actuale în care „bunurile de astăzi sunt resursele de mâine la pre țurile de ieri” (Stahel, 1977),
precum și necesitatea creșterii gradului de conștientizare, de informare și de pregătire a publicului.

În acest sens, Stahel1 sus ține în mod activ ideea implementării de strategii de prevenire a de șeurilor
prin extinderea duratei de via ță a bunurilor prin reutilizare, reparare, modernizare tehnologică .
Dezbaterile privind oportunită țile economiei circulare sunt direct asociate atât pro tecției
mediului, cât și creșterii competitivității, a inovării și a cercetării tehnologice. Menținerea în cadrul
circuitului economic a produselor, a materialelor și a resurselor, respectiv prevenirea sau
minimizarea producerii de șeurilor reprezintă obiec tive din ce în ce mai des întâlnite pe agenda
autorităților publice, a mediului de afaceri, a institutelor de cercetare și a organizațiilor non –
guvernamentale. La nivel european au apărut o serie de ini țiative destinate a sprijini implementarea
economiei c irculare, precum și o mai bună informare a factorilor interesați. Dintre acestea
enumerăm: • Platforma europeană a păr ților interesate cu privire la economia circulară (European
Circular Economy Stakeholder Platform) facilitează schimbul de bune practici î ntre factorii
interesați și pune la dispoziția acestora o bază de date ce include bune practici la nivel european; •
Platforma europeană de colaborare în domeniul clusterelor (European Cluster Collaboration
Platform, ECCP) sprijină colaborarea între cluste rele tematice din UE, precum și inițiativele la nivel
internațional; • Rețeaua europeană a întreprinderilor (Enterprise Europe Network) include
aproximativ 600 de organiza ții din peste 60 de țări în scopul sprijinirii IMM -urilor pentru accesul la
oportunit ățile de finanțare pentru eco -inovare, eficien ța energetică și a resurselor etc .
Aspectele care sunt interconectatate cu abordarea propusă de economia circulară se referă, în
special, la managementul de șeurilor, la promovarea eficienței utilizării resursel orși, implicit, la
atingerea unui grad crescut de bunăstare socială ( figura 1)

Figura 1.Principalele faze ale modelului economiei circulare
CAPITOLUL 2. Cadrul european și național privind tranziția către o
economie circulară
2.1. Cadrul europea n al economiei circulare

La nivelul UE, începând cu 2015 a fost adoptat un plan ambi țios de acțiune privind economia
circulară, care își propune să stimuleze tranzi ția către o economie circulară, competitivă astfel încât
să se accelereze cre șterea econom ică durabilă și generarea de noi locuri de muncă. Acest demers
este cunoscut sub titulatura de „Pachetul privind economia circulară (II)” incluzând o serie de
propuneri legislative și un plan detaliat de măsuri necesare a fi adoptate până la finalul anului 2019.
În cadrul acestui pachet sunt incluse propuneri legislative privind de șeurile, care au în vedere o
serie de obiective pe termen lung în materie de reducere a depozitării de șeurilor și de creștere a
gradului de reciclare și de reutilizare, după cum urmează: Comunicarea „Închiderea buclei -un plan
de acțiune al UE pentru economia circulară” -(COM(2015) 614 final) Acest pachet reprezintă un
demers inovator care a propus o nouă abordare asupra consumului resurselor fiind în coeren ță cu
Programul gene ral al Uniunii de ac țiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele
planetei noastre” (7 EAP), care prevede printre altele: ● stabilirea unei viziuni la nivelul UE pentru
anul 2050 privind realizarea unei „economii inovatoare, circulare, în care nu se irose ște nimic și în
care resursele naturale sunt gestionate în mod durabil”; ● obiective prioritare precum „trecerea
Uniunii la o economie verde și competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficientă din
punctul de vedere al utilizării re surselor”.
Conceptul de circularitate propus este în strânsă legătură cu cel al eficien ței utilizării resurselor
naturale la nivel de sistem pe tot ciclul de via ță al produselor, precum și transformarea deșeurilor în
noi resurse pentru alte industrii. În acest sens, Directiva Cadru 2008/98/CE privind de șeurile
stabile ște printre altele așa numita “ierarhie a deșeurilor” (art. 4), precum și criteriile de definire a
subproduselor (art. 5), aspecte importante în promovarea circularită ții și în revalorificarea în cadrul
pieței interne a unor noi produse rezultate din procesarea deșeurilor.
Comunicarea urmăre ște etapele de producție, de consum și de gestionare a deșeurilor, stabilindu –
se o serie de domenii prioritare, precum: materiale plastice, de șeuri aliment are, materii prime
critice, activită ți de construcție și demolare, biomasă și bio -produse. În plus, COM(2015) include
pentru prima dată o defini ție a economiei circulare ca fiind o economie „în care valoarea
produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în economie atâta timp cât este posibil, iar
generarea de de șeuri este minimizată”.
În ceea ce prive ște partea de management a deșeurilor au fost adoptate o serie de propuneri
legislative, după cum urmează: ● Directiva cadru privind de șeurile;
● Directiva privind de șeurile de ambalaje;

● Directiva privind depozitele de de șeuri;
● Directiva privind de șeurile de echipamente electrice șielectronice;
● Directiva priv ind bateriile și acumulatorii
Directiva privind vehiculele scoase din uz
Alte beneficii, conform evaluăr ii Comisiei Europene și prezentate în cadrul studiului de impact al
pachetului privind economia circulară vizează: (i) crearea de locuri de muncă -peste 170 000 de
locuri de muncă directe ar putea fi create până în 2035; (ii) efecte pozitive asupra compet itivității
sectorului de șeurilor din UE; (iii) reintroducerea materiilor prime secundare în procesul de
producție, reducându -se dependen ța UE față de importurile de materii prime; (iv) reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră -peste 600 de milioane de tone de GES ar putea fi evitate în
perioada 2015 -2035.
Tot în decursul anului 2018 a fost publicat, de către Comisia Europeană, a șa numitul minipachet
de economie circulară compus din: O strategie europeană pentru materialele plastice într -o
economie ci rculară-(COM(2018) 28 În ianuarie 2018, a fost adoptată prima strategie la nivel
european privind materialele plastice, ca parte a eforturilor comune de a realiza obiectivul ca, până
în 2030, toate ambalajele din plastic să fie reciclabile contribuind as tfel la tranzi ția către o economie
mai circulară. Strategia î și propune să promoveze proiectarea, producerea materialelor plastice și a
produselor din plastic, care „îndeplinesc pe deplin nevoile de reutilizare, reparare și reciclare și în
care sunt dezvol tateși promovate materiale mai durabile”. De asemenea, se are în vedere stimularea
inovării, reducerea poluării cu materiale din plastic și a impactului asupra mediului, creșterea cererii
de materiale plastice reciclate. Comunicarea men ționează că în Euro pa se generează în fiecare an
aproximativ 25,8 milioane de tone de de șeuri din plastic, iar din acestea mai puțin de 30% din
aceste de șeuri sunt colectate în scopul reciclării.
Alte prevederi relevante pentru economia circulară ar fi următoarele: -definiții pentru bio –
deșeuri și deșeuri alimentare, valorificare materială, etc; -utilizarea de instrumente economice și
alte măsuri pentru aplicarea ierarhiei de șeurilor de tipul taxelor de eliminare a deșeurilor prin
depozitare și taxele de incinerare, schemel or de plată în func ție de cantitatea de deșeuri generată,
schemele de răspundere extinsă a producătorilor, facilitarea dona țiilor de alimente, stimulentele
acordate autorită ților locale sau alte instrumente și măsuri adecvate. De asemenea, sunt încurajate
dezvoltarea, producerea, comercializarea și utilizarea produselor și componentelor de produse
adaptate unei utilizări multiple, care con țin materiale reciclate, sunt durabile din punct de vedere

tehnic, reparabile. -promovarea utilizării durabile a resurs elorși a simbiozei industriale. Statele
membre sunt invitate să ia măsuri pentru a facilita recunoa șterea ca subprodus a unei substanțe sau
a unui obiect care rezultă dintr -un proces de produc ție al cărui obiectiv principal nu este producerea
respectivei substanțe sau a respectivului obiect, în cazul în care condițiile armonizate stabilite la
nivelul Uniunii sunt respectate. -atenție deosebită este acordată prevenirii generării de deșeuri, care
este considerată cea mai eficace modalitate de a îmbunătă ți utilizarea eficientă a resurselor și de a
reduce impactul de șeurilor asupra mediului. În acest sens, promovarea modelelor de producție și
consum durabile poate contribui în mod semnificativ la prevenirea generării de șeurilor. Statele
membre sunt invitate să aibă în vedere indicatori și obiective calitative sau cantitative pentru zona
de preven ție, precum și o mai bună informare a factorilor interesați. -sprijinirea unei bioeconomii
sustenabile. Prin intermediul noului Pachet de Economie Circulară se propune o abordare integrată
și intercorelată de -a lungul întregului ciclu de via ță al produselor, începând de la proiectarea
ecologică și terminând cu stadiul de deșeu. Atât la nivel european, cât și național, provocările legate
de implementarea și monitorizarea economiei circulare țin de necesitatea de actualizarea legislației
naționale, încurajarea factorilor interesați pentru dezvoltarea de standarde pentru acele tipuri de
fluxuri de de șeuri care necesită norme (ex. deșeurile din construcții și demolări, compo st, de șeuri
alimentare, etc.). Unele ținte sunt stimulante și necesită abordări inovatoare atât la nivel european,
câtși național cum ar fi cazul deșeurilor alimentare care au prevăzute o țintă indicativă de reducere
a deșeurilor alimentare la nivelul Uni unii de 30% până în 2025 și de 50% până în 2030. De
asemenea, o aten ție deosebită trebuie acordată interferenței dintre legislația de produs, de
reglementare a substan țelor chimice, a deșeurilor din plastic sau a celor marine, care necesită
îmbunătățirea m etodologiei de dezvoltare integrată, respectiv a sistemului electronic de colectare a
datelor.
Consider că fondurile structurale și de coeziune reprezintă cheia realizării obiectivelor economiei
circulare și de promovare dintr -o perspectivă practică a util izării eficiente a resurselor prin
sprijinirea reutilizării și reparării, a proceselor de producție îmbunătățite, proiectării produselor și
IMM-urilor.
2.2. Cadrul na țional–demersuri preliminare în direc ția economiei circulare și a economiei verzi

La nivel național, începând din anul 2008, România are în vigoare Strategia Națională pentru
Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013 –2020 –2030 (Ministerul Mediului și Dezvoltării
Durabile, 2008). În cadrul acestui document strategic, se face referire la obiectivul privind
„promovarea unor practici de consum și producție sustenabile”. Pentru anul 2020, Strategia propune
ca obiectiv na țional „decuplarea creșterii economice de degradarea mediului prin inversarea
raportului dintre consumul de resurse și crea rea de valoare adăugată și apropierea de indicii medii
de performanță ai UE privind sustenabilitatea consumului și producției”. Tot pentru anul 2020, ca
obiectiv na țional de dezvoltare durabilă se are în vedere „atingerea nivelului mediu actual al țărilor
UE la parametrii principali privind gestionarea responsabilă a 39 resurselor naturale”. În prezent, nu
există niciun raport cu privire la stadiul implementării Strategiei Naționale pentru Dezvoltare
Durabilă a României orizonturi 2013 –2020 –2030. Printre el ementele văzute ca stimuli ai dezvoltării
durabile au fost men ționați: introducerea tehnologiilor ecologice și stimularea eco -inovației,
achizițiile publice ecologice, dar și adoptarea de reglementări „privind introducerea în bugetele de
venituri și cheltu ieli și în situațiile financiare ale operatorilor economici a indicatorului
„productivitatea resurselor”10 . Ca obiectiv pentru anul 2030, Strategia a propus: „apropierea de
nivelul mediu realizat la acea dată de țările membre UE din punctul de vedere al p roducției și
consumului durabile”. Referitor la managementului integrat al deșeurilor, obiectivul avut în vedere
face referire la trecerea „de la depozitarea deșeurilor la colectarea selectivă și valorificarea într -o
proporție mai mare a deșeurilor recicla bile, inclusiv prin transformarea deșeurilor organice în
compost, și utilizarea exclusivă, pentru mediul urban, a depozitelor ecologice”.
În prezent, la nivel na țional a debutat procesul de revizuire a Strategiei Naționale pentru
Dezvoltare Durabilă (Guver nul României, 2018) în conformitate cu Agenda 2030 pentru Dezvoltare
Durabilă, prin implicarea directă a Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul
Guvernului României. Ac țiunile propuse în cadrul Strategiei pot fi considerate antepremergătoare
abordării economiei circulare, respectiv al economiei verzi.
Prin aderarea în 2007 la Uniunea Europeană, România și-a asumat atingerea în mod gradual a
unor obiective în ceea ce prive ște colectarea selectivă, reciclarea, valorificarea și depozitarea
deșeurilor. În pofida angajamentelor asumate, România are în prezent un sistem de gestionare a
deșeurilor bazat încă în mare parte pe depozitare.
În prezent, se înregistrează o serie de dificultă ți, România având cea mai mare rată de depozitare
a deșeurilor din UE (72%) care este cu mult peste media UE de 25,6%. Ca parte a evolu ției viitoare,

România s -a angajat pentru promovarea unei politici publice în direc ția economiei circulare
adoptând Hotărârea Senatului nr. 3 din 2016 cu privire la Pachetul privind Econo mia Circulară.
Prin intermediul acestei abordări se dore ște continuarea eforturilor pentru soluționarea
problematicii de șeurilor.
Cadrul economiei circulare la nivelul României se poate extinde și la alte zone conexe a cestei
abordări, cum ar fi:
a.zonadeșeurilor miniere în contextul ini țierii de către Ministerul Economiei a demersurilor de
consultare pentru realizarea Strategiei Miniere a României 2017 –2035 (Ministerul Economiei,
2017), fiind axată pe mineritul durabil. Această zonă este vizată și deParteneriatul European pentru
Materii Prime, respectiv de Inițiativa pentru Materii Prime Minerale;
b. zona compostului -are un poten țial mare pentru zona economiei circulare și necesită
actualizarea legisla ției. Din păcate, România alături de Cipru și Bu lgaria nu au norme pentru
stabilirea calită ții compostului (Murariu, 2017), a modului de tratare. În acest sens putem menționa
modelul flamand de bună practică, unde aproximativ trei pătrimi din de șeurile rezidențiale produse
sunt reutilizate, reciclate sa u transformate în compost. Primul plan pentru de șeurile organice
provenite din legume, fructe și grădinărit, dezvoltat între 1991 și 1995, a condus la crearea
organizației flamande de compost VLACO. Organizația încurajează prevenirea deșeurilor organice,
promovează compostarea de șeurilor organice la toate nivelurile, certifică calitatea compostului și
operează ca entitate de referin ță și asistență pentru deșeurile organice. Pentru promovarea
compostării, la nivelul regiunii, a fost adoptat un set de măsuri ce include: taxe anuale pentru
colectarea de șeurilor organice, educarea cetățenilor despre compostarea la domiciliu prin campanii
de comunicare, promovarea conceptului de „cycle gardening” pentru reutilizarea de șeurilor din
gospodărie, încurajarea compostă rii deșeurilor organice în școli și demonstrații practice la
instalațiile de compost din comunitate. Pentru a încuraja îmbunătățirea separării la sursă, guvernul
flamand stabile ște, de asemenea, obiective pentru producția de deșeuri rezidențiale pe cap de
locuitor, compostarea la domiciliu și reziduurile maxime, care trebuie îndeplinite de toate
municipalită țile din regiune (Allen și GAIA, 2018).
c. zona nămolurilor de la stațiile de epurare -are un poten țial mare din punct de vedere al
economiei circulare , acestea putând fi utilizate atât în agricultură, cât și pentru valorificare
energetică. În prezent, O.M. nr. 95 din 12.02.2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și a
procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista nați onală de deșeuri

acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri clasifică aceste tipuri de nămoluri în de șeuri
nepericuloase, admise la depozitare. Prin legea nr. 211/2011 privind regimul de șeurilor se
menționează că nămolurile de la stațiile de epurare netratate sau improprii pentru folosin ță agricolă
sunt clasificate ca de șeuri periculoase și nu pot fi depozitate. Conform PNGD, gestionarea
nămolurilor la nivelul fiecărui județ, este reglementată de Strategiile de gestionare a nămolurilor,
elaborate în c adrul proiectelor finan țate prin POS Mediu și în curs de actualizare în cadrul
proiectelor finanțate prin POIM.
d. zona de șeurilor alimentare reprezintă o arie emergentă economiei circulare din perspectiva
prevenției și diminuării cantităților generate. L a nivel na țional există legea nr. 217/2016 privind
diminuarea risipei alimentare, care necesită însă norme de implementare, respectiv realizarea unui
standard de definire clară a criteriilor de încetare a statutului de de șeu și transformarea în produs
secundar, care poate fi compostat și utilizat ulterior în agricultură sau pentru obținera biogazului.
Aspectele care țin de partea de donații trebuie să fie bine reglementare în ceea ce privește aspectele
legate de siguran ța alimentară, sănătatea umană etc. De asemenea, o versiune actualizată a legii ar
trebui să includă și partea de prevenție a generării deșeurilor alimentare.
2.3. Poten țialul economiei circulare la nivel european și național
Economia circulară și potențialul ei de a genera noi resurse, de a crea noi oportunită ți și modele
de afaceri durabile, a câ știgat o atenție deosebită, regăsindu -se pe agenda autorită ților publice, a
mediului de afaceri, a institutelor de cercetare și a organizațiilor non -guvernamentale. Păstrarea,
respectiv recirculare a materiilor prime, a resurselor secundare în cât mai multe cercuri de produc ție
este un obiectiv inclus în politicile și planurile strategice ale mediului privat și public. Dintr -o
abodare simplistă, implementarea economiei circulare vizează în principal două domenii, cu
probleme specifice: industrial/profesional și domeniul rezidențial/municipal. La un anumit nivel,
acestea sunt interdependente și se influențează sinergic (de ex.: proiectarea pentru o mai bună
reparabilitate/reutilizare a produselor poate face mai u șoară atât reutilizarea, cât și reciclarea la
sfârșitul duratei de utilizare). Privind retrospectiv, conform datelor Eurostat la nivelul statelor
membre ale Uniunii Europene consumul intern de materii prime (DMC)12 era în jur de 14,077 tone
pe cap de locuitor în 201013, tendin ță care în prezent este estimată a scădea, înregistrând în 2017

valoarea de 13,57 tone pe cap de locuitor. La nivel european, Planul de ac țiune privind economia
circulară are ca scop să sprijine realizarea economiei circular e la nivelul fiecărei etape a lan țului
valoric și să stimuleze reintroducerea în cadrul circuitului economic a materiilor prime secundare.
În general, se remarcă că productivitatea resurselor UE a crescut cu 38,8% în perioada 2000 -2016,
chiar dacă DMC a sc ăzut pe fondul debutului crizei economice din 2008, care a afectat direct
sectorul industrial metalurgic. În acest caz, se poate observa un proces de decuplare relativă între
indicatorii analiza ți (a se vedea figura 2 ).
Figura 2. Consumul intern de mat eriale (DMC) -productivitatea resurselor și PIB, 2000 -2016
(Eurostat)
Cantitatea de resurse utilizată într -o economie joacă un rol crucial în dezvoltarea durabilă,
pornind de la extrac ția resurselor naturale pentru activitățile de producție și consum, a jungând la
materialele eliberate în mediu, cum ar fi eliminarea de șeurilor și a emisiilor în aer și apă. Conform
Tabloului de bord al UE privind eficien ța resurselor 2015, se constată că România înregistrează cea
mai mare cre ștere a consumului de resurse n aturale din Europa Central -Estică, respectiv un consum
pe cap de locuitor care a crescut cu 178% în ultimii 12 ani. Acest procent care ne indică faptul că

avem de recuperat în materie de cre ștere a productivității utilizării resurselor, pentru a reduce
decalajul față de celelalte state UE, dar și pentru a da un nou impuls în direcția dezvoltării de afaceri
în zona economiei circulare. Poten țial de îmbunătățire a gradului de reciclare pe fiecare flux de
deșeuri există, iar identificarea celor mai bune modali tăți de acțiune în această zonă reprezintă cheia
creșterii productivității utilizării resurselor.
Una dintre provocările României este reprezentată de minimizarea pierderilor de resurse care ar
putea reintra în circuitul economic prin utilizarea excesivă a depozitării și incinerării. În acest sens,
este necesară schimbarea mentalită ții tuturor părților interesate pentru promovarea unui
comportament ecologic. La nivel na țional, România recicla material în 2014 doar 5% din deșeurile
municipale și utiliza pent ru compost 8% (HG nr. 942/20.12.2017), ceea ce reprezintă o pierdere de
resurse la nivelul economiei na ționale. De asemenea, nu există instalații de digestie anaerobă pentru
deșeurile biologice municipale (Mușuroaea, O. et al., 2017); în România se introdu c pe piața internă
anual aproximativ 1,3 milioane de tone ambalaje, ceea ce determină o obligație de reciclare a 750
000 tone de deșeuri, activitate care este finanțată doar de producătorii și importatorii de bunuri
ambalate (Lazăr, 2017).
CAPITO LUL 4. Evaluarea managementului de șeurilor și a gradului de
reciclare a acestora în România
Studiul și-a propus să ofere o imagine cât mai pertinentă asupra evaluării managementului
deșeurilor în România, a oportunităților de promovare a economiei circula re precum și a tranziției
către economia verde. În acest scop au fost utilizate ca instrumente de cercetare: un chestionar

particularizat tematicii de cercetare; un „laborator interactiv” (Living Lab) și o analiză SWOT.
Toate aceste instrumente, inclusiv p artea de documentare și de bune practici, au contribuit activ la
configurarea la nivel na țional a modelului DPSIR (Forțe motrice, Presiune, Stare, Impact, Răspuns).
În urma etapei de documentare, a fost elaborat un chestionar adresat atât mediului public câtși
celui privat din România, cu scopul de a „cartografia” percep țiile actorilor cu privire la: creșterea
potențialului economiei circulare în România, identificarea celor mai relevante fluxuri de deșeuri
pentru economia circulară în România, instrument ele necesare pentru facilitarea implementării
economiei circulare și a celei verzi în România, barierele referitoare la tranziția către o economie
circulară, etc. Ini țierea procesului de consultare a debutat prin transmiterea chestionarului către
aproximat iv 280 de responden ți încadrați în grupurile țintă urmărite.
La momentul finalizării acestui studiu, rata de participare a fost de 18,21% din totalul de
responden ți, dintre care 50,98 % activează în sectorul public, iar restul de 49,02 % în sectorul
privat.
Prin intermediul răspunsurilor oferite au fost identificate următoarele aspecte:
-există un interes în cre ștere pentru zona economiei circulare (76,47%) și a celei verzi
(96,08%).
-creșterea potențialului economiei circulare în România poate fi rea lizată prin: informarea și
educarea popula ției pentru a o determina să folosească corect sistemul de colectare separată a
deșeurilor (86,27%);
-implementarea unui calendar de măsuri și instrumente specifice (66,67%);
-o mai bună recirculare a resurselo r la nivelul economiei na ționale (66,67%);
-dezvoltarea platformelor online de tranzac ționare a deșeurilor pentru eficien tizarea procesului
de produc ție.
Rezultatele ob ținute ca urmare adminis trării chestionarului -primele trei dintre cele mai
importan te sectoare, între care se pot realiza conexiuni sau sinergii astfel încât să crească
productivitatea utilizării resurselor, sunt reprezentate de:
-sectorul managementului de șeurilor (33,33%), sectorul energiei (29,41%), sectorul agricol și
pescuit (11,7 6 %).
-printre cele mai relevante fluxuri de de șeuri pentru economia circulară în România, se numără:
deșeurile din ambalaje (88,24%), deșeurile din echipamente electrice și electronice (72,55%),
deșeurile din construcții și demolări (66,67%), deșeurile agricole (60,68%), de șeurile alimentare

(62,75%), de șeurile miniere (33,33%), altele -cu referire la de șeurile alimentare, menajere și
municipale, de șeurile organice/compost (13,73%).
-obstacolele identificate de responden ți ca fiind importante sunt: co sturile cu infrastructura
necesară unei astfel de economii (62,75%), lipsa solu țiilor performante de reciclare în România
(68,73%), lipsa unui parteneriat public -privat (50,98%), costurile de operare (43,14%),
altele-detaliate specific de responden ți-cu referire la educa ția deficitară (ex. necesitatea
îmbunătățirii a curriculei educaționale cu abordări în linie cu economia circulară, utilizarea eficientă
a resurselor, etc.), lipsa unor instrumente economice viabile, ineficien ța instituțiilor statului
(23,53%).
-în ceea ce prive ște instrumentele necesare pentru facilitarea implementării economiei circulare
și a celei verzi în România au fost selectate următoarele: proiecte de investiții (84,31%), proiecte de
educare și conștientizare a publicului (88,2 4%), proiecte de cercetare (60,78%), achizi ții publice
verzi (52,94%).
Abordarea interactivă a cercetării a fost realizată prin intermediul laboratorului interactiv
(„Living Lab”) cu scopul de a testa și a valida elementele abordate în cadrul chestionarul ui, dar și
pentru a ini ția un dialog informal cu factorii interesați din mediul public și privat pentru
identificarea de solu ții la probleme comune.
De asemenea, s -a avut în vedere ca prin schimbul de idei și bune practici să se identifice nișele
de inovare, să se ini țieze colaborări/consultări privind promovarea economiei circulare și a celei
verzi în România, să se con știentizeze sinergiile intersec toriale, precum și să se schițeze un model
preliminar al DPSIR. Facem precizarea că, în general, acest tip de atelier interactiv este organizat în
scopul rezolvării unei probleme particulare.
În cazul de fa ță, discuțiile s -au centrat în jurul următoarelor aspecte:-înțelegerea conceptelor de
economie circulară, economie verde, sinergii; -identificarea sinergiilor și a bunelor practici; –
stabilirea particularită ților unui model de economie circulară aplicabil României; -identificarea de
oportunită ți șibariere.
Numărul de ini țiative legislative pentru promovarea economiei circulare.
În ceea ce prive ște numărul de inițiative legislative pentru promovarea economiei circulare,
România a demarat primii pa și în direcția angajării pentru un viitor plan de a cțiune pentru economia

circulară, pentru interzicerea pungilor de plastic nebiodegradabile, precum și prin demararea altor
acțiuni (ex. responsabilitatea extinsă a producătorilor etc).
Există sisteme colective de preluare a responsabilită ții producătorilo r pentru majoritatea
fluxurilor de de șeuri post -consum (ambalaje, DEEE, de șeuri de baterii și acumulatori, anvelope
uzate).
Prin OUG nr. 74/2018, România a ales să transfere integral producătorilor responsabilitatea
finanțării gestionării deșeurilor post -consum. Prin intermediul modelului DPSIR s -a dorit să se
surprindă fluxul de factori care ar trebui avut în vedere atunci când se iau decizii politice în zona
managementului de șeurilor, dar nu numai.
Sinergiile care se realizează între diferitele componen te vin să ofere o abordare dinamică asupra
provocărilor din zona de politică publică. Identificarea unui echilibru între fiecare componentă
reprezintă un obiectiv care trebuie atins în tranzi ția către o economie circulară, ca pas important al
tranziției către o economie verde.
CAPITOLUL 5. Bune practici la nivel european și național în domeniul
aplicării principiilor economiei circulare
Transformarea economiei circulare într -un sector cu valoare adăugată ridicată implică tranzi ția
către noi model e de produc ție, o creștere a reutilizării resurselor pentru a obține beneficii nete. Un
exemplu, în acest sens, este reprezentat de simbioza industrială .

Figura 3. Tipuri de simbioză industrială (sursa: www.nisp.org.uk)
Pentru unele tipuri de industrii simbioza industrială are o lungă tradi ție, în timp ce pentru altele
acest proces este relativ la început. În industria metalelor neferoase, c ompaniile s -au specializat în
extracția anumitor metale din reziduurile de producție care provin de la alte companii din industrie,
cum ar fi zgura feroasă, care este reutilizată pentru produc ția de îngrășăminte agricole, în construcții
sau pentru aplica ții hidrotehnice. În cazul sectorului de prelucrare a alimentelor, folosirea de șeurilor
alimentare ca hrană pentru animale este deja aplicată, dar nu toate tipurile de reziduuri se pretează
la așa ceva, preferându -se incinerarea, digestia anaerobă pentru pro ducția de energie. Posibilitățile
de schimb direct al de șeurilor de plastic sunt limitate, deoarece în multe dintre cazuri este nevoie să
fie tratate înainte de a fi reciclate sau reutilizate. Ca urmare a acestui fapt, producătorii trimit aceste
tipuri dedeșeuri pentru recuperarea energiei. În prezent, nu există stimulente pentru facilitarea
schimbului direct de reziduuri și deșeuri din producția de plastic, deoarece prețul materialului virgin
este mai rentabil economic decât pre țul plasticului reciclat. Î n ceea ce prive ște deșeurile din lemn,
chiar dacă rata lor de reciclare este relativ mare, cererea de la furnizorii de energie înregistrează o

valoare și mai mare deoarece biomasa este una dintre cele mai importante surse pentru generarea de
energiei regen erabile.
5.2. Bune practici la nivel european
Promovarea și implementarea în practică a modelelor de producție și consum durabile aduc în
prim-plan necesitatea de a identifica și de a sprijini nișele de dezvoltare la nivel economic pentru a
se putea ob ține beneficii sociale și de mediu .
Printre noile ini țiative din zona tehnologiei informației (de ex. IoT, blockchain) se regăsesc:
• symbIoTe22 –ce vizează simbioza obiectelor inteligente în mediile IoT -cinci cazuri de
utilizare cu implementări pe scar ă largă au fost selectate pentru a valida viziunea symbIoTe în spa ții
reprezentative inteligente: domiciliu/re ședință, campus educațional, stadion, mobilitate și yachting.
Angajamentul cu utilizatorii reali este cheia procesului de validare. symbIoTe poate permite modele
de afaceri inovatoare pentru un număr mare de factori interesa ți ai lanțului valoric IoT, în special
pentru IMM -uriși noii intrați pe piața IoT.
• Bext360 -folosește o combinație de noi tehnologii, inclusiv blockchain, pentru monitorizar ea
provenien ței boabelor de cafea și oferă compensații corecte fermierilor; • „A Transparent
Company” -folosește tehnologia blockchain pentru a îmbunătăți transparența de -a lungul lan țului
de furnizori în industia modei (Circle Economy, 2018).
SECTORUL PU BLIC
Modelul finlandez -Centrul de de șeuri Kujala, Lahti, Finlanda
Modelul Ungariei -Centrul de gestionare a de șeurilor Pécs -Kökény
Modelul austriac -R.U.S.Z –Social Innovation Repair
5.3. Bune practici la nivel na țional
România mai are pa și importanți de făcut în direcția promovării economiei circulare, respectiv a
unui model na țional de bună practică, care să contribuie activ la promovarea de noi modele de
afaceri durabile.
În ciuda dificultă ților, au început să apară timid primele exemple de mod ele de simbioză
industrială, în încercarea de identificare a unor solu ții viabile privind ge stionarea de șeurilor.

Consider că la nivel na țional este necesară o abordare mai atentă a avantajelor competitive și din
perspectiva economiei circulare, respectiv capacitatea sectoarelor de a recircula resursele și de a
genera noi resurse pentru alte industrii.
Lista indicativă de proiecte care fie sunt în curs de desfă șurare, fie s -au finalizat:
-Iași zero waste -RETRACE25 -Economia circulară și designul sistemic în România Această
inițiativă este parte integrantă a proiectului RETRACE –A Systemic Approach for Regions
Transitioning towards a Circular Economy, derulându -se în perioada aprilie 2016 –martie 2020. În
cadrul proiectului sunt 8 parteneri, iar din Româ nia este Agen ția pentru Dezvoltare Regională de
Nord-Est.
Proiectul î și propune să pună în aplicare sisteme de producție durabile în care fluxurile de
materiale și de energie să fie proiectate astfel încât deșeurile secundare dintr -un proces de produc ție
să poată fi incluse în alte procese. Prin intermediul obiectivelor stabilite, se are în vedere facilitarea
schimbului de informa ții la nivelul politicilor publice prin abordări de tip regional sau interregional,
planificare strategică a planurilor regiona le de acțiune, prin implicarea factorilor interesați. Scopul
final este cel de facilitare a tranzi ției către o economie circulară.
-Genesis BIOPARTNER27 -prima stație românească de producere a energiei regenerabile în
cogenerare, pe bază de biogaz Genesi s BIOPARTNER, în parteneriat cu Baupartner România și
Vireo Energy Suedia au construit la Filipe știi de Pădure, județul Prahova, o stație de biogaz cu o
capacitate de 1MW/h electric și 1,2MW/h termic și procesează zilnic o cantitate de 49 tone substrat
organic, iar proiectul a presupus o investi ție de aproximativ 5 000 000 euro.
Implementarea proiectului, unic în România, a început în luna iunie 2012 cu scopul de a produce
energie regenerabilă (electrică și termică), în cogenerare, prin utilizarea de subst rat organic (vegetal
și, ulterior, deșeuri organice). Noutatea proiectului constă în furnizarea către un partener a energiei
termice produse de centrala de cogenerare, producerea de energie electrică în bandă, furnizarea
predictibilă (peste 8000 ore func ționare/an), precum și posibilitatea de stocare a energiei
(biogazului). Acest proiect este unexemplu de bună practică și de simbioză industrială, în care
instalația de cogenerare pe bază de biogaz, poate fi reutilizată de consumatorii industriali care
folos esc energia termică (apă caldă, abur tehnologic, aer cald).
-ColectareDeseuri.Ro –este o platformă online ce promovează și susține colectarea selectivă,
reciclarea și reutilizarea deșeurilor, punând la dispoziția utilizatorilor informații cu privire la:

(i) reciclarea de șeurilor (biodegradabile, plastic, hârtie, carton, sticlă, textile, construc ții și
demolări, electrice și electronice, uleiuri uzate, mobilier vechi, anvelope uzate, substanțe
periculoase,etc);
(ii) centre de colectare –utilizatorii pot căuta centrele de colectare în func ție de localitate și tipul
de de șeuri;
(iii) anunțuri de donații –„Reciclează dăruind!” –utilizatorii au ocazia de a recicla bunuri și
obiecte, care altfel ar deveni de șeuri, prin postarea unui anunț în cadrul platfor mei;
(iv) anunțuri colectare deșeuri –utilizatorii au ocazia de a solicita colectarea diverselor tipuri de
deșeuri, prin postarea unui anunț în cadrul platformei.
-EcoBihor la nivel na țional, în aprilie 2018 EcoBihor în colaborare cu Primaria Comunei
Sălacea, Zero Waste România și cu compania de salubrizare locală SC Ave Bihor SRL a introdus în
comuna Sălacea selectarea în 5 frac ții (hârtie și carton, plastic și metal, sticlă, biodeșeu, deșeuri
reziduale) a de șeurilor menajere.
Printre rezultatele ob ținute s-a numărat cre șterea ratei de colectare separată la 60%, precum și
informarea factorilor locali interesa ți.
CAPITOLUL 6. Direcțiile economiei circulare
Economia circulară este o abordare eminamente integratoare, care aduce în discu ție necesitatea
de analizare a tuturor factorilor care pot determina schimbări în modelul clasic de cre ștere
economică lineară. Din această perspectivă nu putem vorbi doar de un sector de activitate ca fiind

un contribuitor net la economia circulară, ci de mai mul te sectoare, care prin interferen țele acestora
la nivelul sistemului economic determină apari ția de noi sinergii.
Sinergii relevante pentru economia circulară, după cum urmează:
a)impact asupra apelor și agriculturii
Obiceiurile de consum și de comportame nt, reflectate în aruncarea de șeurilor la întâmplare au ca
efect contaminarea cu microplastice determinând colmatarea râurilor, inunda ții și poluarea solului.
Aceste ac țiuni, în combinație cu efectele generate de schimbările climatice, aduc în prim plan
necesitatea existen ței strategiilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice, respectiv pentru
realizarea unui sistem de gestionare a crizelor cauzate de dezastrele naturale. Cre șterea cantității de
apă uzată colectată prin re țelele de canalizare este într-o continuă extindere.
În urma procedurilor de tratare a apei rezultă nămoluri de epurare, cărora va trebui să li se
găsească o întrebuin țare.
O soluție posibilă este reutilizarea nămolurilor de la stațiile de epurare a apei în agricultură, dar
trebuie să nu aducă prejudicii sănătă ții umane, să nu altereze calitatea solurilor și a apelor de
suprafață și subterane.
În cazul unei tratări necorespunzătoare (aerobă sau anaerobă) nu vor putea să fie admise la
depozitare și se va alege o altă alternativă d e tipul tratării termice (Neam ț, Ionel, Vlaicu, 2013)
pentru cre șterea eficienței energetice a stației de epurare.
Totodată, la nivel european se reglementează valorile limită pentru o serie de metale grele,
respectiv: Cadmiu, Cupru, Nichel, Plumb, Zinc, Mercur, Crom (Directiva Consiliului din 12 iunie
1986 privind protec ția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare
în agricultură).
Limitele na ționale aferente metalelor grele conținute în nămoluri sunt mai stricte decât
directivele UE, iar nămolul de epurare este deshidratat și apoi depozitat.
De asemenea, se poate lua în considerare produc ția de biopolimeri din tratarea nămolurilor de la
stațiile de epurare a apei.
Cercetări științifice și industriale au arătat că exi stă posibilitatea de a crea astfel de resurse
regenerabile; mai exact produc ția de biopolimeri PHA 77 (polihidroxialcanoat) a fost identificată ca
o promițătoare cale de valorificare a nămolului rezultat la stațiile de epurare a apelor reziduale39 .

Din pă cate, în multe cazuri se observă utilizarea nămolurilor pe terenurile agricole, care de multe
ori nu sunt supuse unor teste chimice complexe pentru a se identifica dacă sunt contaminate cu
substanțe poluate, precum urme de substanțe medicamentoase, deterge nți, resturi cosmetice etc., în
defavoarea utilizării acestora pentru activită ți de compostare sau în alte tipuri de activități
metabolice.
În acest sens, este utilă realizarea unui standard pentru nămoluri, în care să se includă limite
stricte pentru uti lizarea acestuia în agricultură, precum și sprijinirea certificării laboratoarelor
naționale pentru realizarea de teste pentru zona compostului, inclusiv a celui rezultat din tratarea
apelor uzate. Facem precizarea că de șeurile care pot fi compostate sunt cele provenite din grădini și
parcuri, frac ția biodegradabiă din deșeurile menajere și asimilabile (resturi de fructe și legume, coji
de ouă și alte resturi alimentare); resturile biodegradabile din industria alimentară; nămolul rezultat
din stațiile de ep urare; de șeurile provenite din complexele zootehnice, etc.
O altă opțiune ar fi utilizarea îngrășămintelor minerale și a celor organice (de tipul gunoiului de
grajd) în agricultură, dar în acest caz se acumulează cantități importante de azot în sol. Preze nța
unor concentrații ridicate de nitra ți poate avea un impact negativ asupra mediului, în special asupra
solului, al apelor de suprafață și freatice. Facem prezicerea că reutilizarea apei în agricultură trebuie
să fie sigură și să nu aducă prejudicii sănă tății umane (ex. cazurile de E.col i).
b)impact asupra solului -deșeuri miniere
Deșeurile miniere au un statut special în funcție de categoria pe care o reprezintă
(periculoase sau nepericuloase). Tipurile de tratare la care pot fi supuse sunt dife rite (proces
mecanic, fizic, biologic, termic sau chimic sau o combina ție de procese aplicate resurselor
minerale).
Dat fiind volumul acestor tipuri de de șeuri și impactul asupra mediului, considerăm că
acestea au un poten țial mare de a fi promov ate în contextul economiei circulare.
În acest sens, poate fi men ționat faptul că pentru a se obține 2 -5 grame de aur necesare
pentru conectorii de re țea ar fi nevoie de activități de exploatare, respectiv de prelucrare a
haldelor de st eril relocate.
Compania APPLE a recuperat în 2014 aproape 40 de milioane de dolari ca valoare în aur
de pe urma gadget -urilor reciclate, iar în prezent implementează un sistem pe bază de robo ți
pentru a recupera din iPhone -uri materiile prime pre țioase.

c)impact asupra biodiversită ții
Impactul de șeurilor asupra biodiversității este de multe ori greu de identificat nefiind atât de
vizibil față de alte zone de intervenție.
În ultimii ani, s -au constatat o serie de comportamente atipice la nivel ul păsărilor. În acest
sens, gunoiul din gropile de gunoi a ajuns să reprezinte o sursă de hrană pentru păsările
migratoare. S -a constatat schimbarea comportamentului păsărilor, care în loc să -și continue
ciclul migrator, preferă să consume resturi aliment are din gropile de gunoi (de ex. berzele
„Ciconia ciconia”, a se vedea Bawden, 2016).
Conform studiului realizat de un grup de cercetători britanici din cadrul „Commonwealth
Scientific and Industrial Research Organisation” (CSIRO) și Imperial Coll ege London
aproximativ 60% dintre păsările marine au în intestine fragmente de pungi, capace de plastic și
îmbrăcăminte sintetică, iar mai mult, 90% au ingerat la un moment dat fragmente plastice.
Cercetătorii estimează că până în 2050, popula ția păsărilor marine va fi afectată în propor ție de
99% (Wilcox et al., 2015). De multe ori, pungile de plastic care plutesc pe suprafa ța mării pot fi
confundate cu meduzele. Din păcate, dacă sunt ingerate se vor bloca în intestin determinând
moartea, situa țiecare est e prezentă și în cazul țestoaselor de Galapagos. Conform studiului
Universită ții din Queensland (EurekAlert, 2015) se estimează că 52% dintre țestoasele din
întreaga lume au ingerat resturi de plastic.
d)impact asupra sănătă ții umane
În 2015 s-au identificat în China materiale plastice în sare, dar și în produsele cosmetice.
Investigațiile au continuat, iar cercetătorii Universității Putra Malaezia (Allen, 2017) au
descoperit că în cele 16 branduri de sare provenite din Australia, Fran ța, Iran, Japo nia, Malaezia,
Noua Zeelandă, Portugalia și Africa de Sud s -au găsit în total 72 de particule de contaminan ți de
tipul microplasticelor, dar și a pigmenților (sarea din Franța a fost singura necontaminată).
e)impact asupra sectorului energiei regenerabile
La nivel na țional, România folosește în mod tradițional biomasa pentru energie (în special
pentru încălzire), datorită faptului că cca. 40% din popula ție locuiește în zone rurale lângă surse

de biomasă -în special de provenien ță forestieră sau agr icolă. Cu toate că tehnologiile moderne
de utilizare a biomasei pentru generarea de căldură și energie sunt încă în stadiu incipient
(centralele de cogenerare sunt rare pe pia ța internă), contribuția actuală a biomasei ca sursă de
energie regenerabilă –SRE în România este una ridicată, datorită utilizării masive a lemnului de
foc în sobe tradi ționale rurale. În timp ce alte tehnologii de energie regenerabilă și -au consolidat
poziția pe piață (sisteme hidroelectrice, respectiv fotovoltaice) sau se remarcă p rintr-un progres
ireversibil (biocarburan ți, energie eoliană), tehnologiile moderne de producere a căldurii și a
energiei din biomasă sunt încă în fază incipientă de acceptare și/sau promovare.
f)impact asupra proiectării produselor pentru cre șterea gradulu i de reciclabilitate vs.
creșterea eficienței energetice
În ultimii ani, inova ția pentru proiectarea ecologică a produselor a vizat în special zona
eficienței energetice. În urma adoptării Pachetului privind economia circulară aria s -a extins în
zona cre șterii gradului de reciclabilitate al produselor devenite deșeuri.
O abordare nouă care va trebui să fie armonios integrată în cerin țele tehnice ale produselor,
ca parte a eforturilor comune de a reduce impactul asupra mediului.
Prinintermediul acestei liste indicative de sinergii am surprins o serie de aspecte, care aduc
în prim-plan necesitatea de a analiza mai atent aspectele sinergice, care se află la limita
sectoarelor de activitate, respectiv de inova ție. Tocmai acele legături, care aparent nu au
elemente în comun, pot oferi noi perspective și soluții pe termen mediu și lung.
CAPITOLUL 9. Concluzii
În perioadele de cre ștere economică se consumă mai multe materii prime, energie, apă,
materiale de construcții și metale.
O abordare eficientă trebuie să aibă în vedere obținerea unei valori economice mai mari din
fiecare unitate de resurse utilizată astfel încât să se ob țină o rată de creștere a utilizării de
materiale mult mai mică decât rata de creștere economică.

Oabordare aparent simplă, dar care, devine din ce în ce mai greu de realizat atunci când ne
referim la conservarea și gestionarea resurselor naturale.
Prin urmare, este important să cunoa ștem cât utilizăm, cât recuperăm și cât pierdem din
aceste resurse. Î n această ecua ție intră economia circulară, care propune realizarea unui optim al
consumului de resurse.
Zona economiei circulare include toate sectoarele deoarece eficien ța utilizării resurselor
este un subiect legat de capacitatea de a genera economii de costuri și de a implementa noi
tehnologii, care să eficientizeze procesele economice.
În acest fel, putem afirma că î și depășeste aria de cuprindere din zona protecției mediului
devenind o tematică holistică, care poate fi în sinergie cu multe alte po litici-de ex. politica
industrială/clusterelor/de competitivitate/ economică/de cercetare -inovare/educa țională, etc.
Mai mult, economia circulară se poate asocia și cu noile preocupări din zona utilizării în
comun a resurselor fizice și umane prin promo varea economiei colaborative („sharing
economy”), economiei de la o persoană la persoană („peer -topeer” ori P2P), economiei integrate
(„mesh economy”) sau a dezvoltării fără cre ștere („no -growth economy”) ca strategie de politică
pentru ca răspuns la limit ele creșterii în relație cu scăderea resurselor naturale.
Economia circulară este strâns legată de aspectele de cre ștere a competitivității.
Realizarea unui optim al utilizării resurselor implică existen ța unui sistem electronic
interoperabil de trasabili tateși raportare a datelor având la bază o infrastructură de colectare
eficientă.
Totodată, acest concept aduce cu sine o serie de beneficii, dar și provocări cărora trebuie să
le răspundă to ți factorii interesați, deopotrivă privați sau publici, sau sim plii cetățeni.
Impactul de șeurilor asupra mediului a căpătat în ultima perioadă o atenție deosebită la
nivel interna țional și european, inclusiv în ceea ce privește deșeurile marine.
Identificarea de solu ții sustenabile pentru optimizarea consumului de r esurse pentru
închiderea buclelor reprezintă un obiectiv important la nivel european.
Noileținte de reciclare pentru fiecare flux de deșeuri, interzicerea depozitării în 2030,
necesitatea de realizare a planurilor de preven ție impun un grad mare de pregă tire pentru
România.
Managementul de șeurilor este o parte importantă a economiei circulare, dar care aduce în
discuție necesitatea unei analize mai profunde a lanțului de valori al produselor, începând cu

extracția materialelor, continuând cu etapa de pro iectare ecologică și terminând cu produsul finit,
care ulterior devine o nouă resursă pentru o altă industrie.
Altfel spus, economia circulară presupune mai mult decât de șeuri, ea aduce în prim plan
ideea închiderii buclelor de consum de 90 resurse, ori d e câte ori poate fi fezabil din punct de
vedere tehnic recirculată și transformată o anumită cantitate de resurse.
În ecuația productivității resurselor, dezvoltarea de parteneriate de colaborare, de noi
procese în genul simbiozei industriale între indust rii diferite reprezintă cheia unei contribu ții la
dezvoltarea durabilă pe termen mediu și lung.
Dezvoltarea de noi modele de afaceri durabile, care să promoveze utilizarea eficientă a
resurselor reprezintă cheia unei economii circulare în România. În aces t sens, este nevoie de
dezvoltarea platformelor de simbioză industrială, care să faciliteze schimbului direct de reziduuri
și deșeuri din producție pe toate tipurile de deșeuri astfel încât să devină rentabil din punct de
vedere economic.
Încurajarea dezv oltării de noi competen țe și locuri de muncă pentru reconversia șomerilor
și în rândul tinerilor poate facilita mai repede pregătirea pieței pentru economia circulară. O altă
zonă care poate fi luată în considerare este consultarea factorilor interesa ți înpromovarea
transferării taxării capitalului uman spre impozitarea consumului de resurse poate fi un semnal
pozitiv transmis mediului economic.
Economia circulară se aplică tuturor sectoarelor de activitate având capacitatea de a realiza
sinergii, care pr in cumulare pot determina noi oportunită ți de dezvoltare.
Tocmai de aceea este nevoie de o implicare activă nu numai la nivel de politică publică, ci
și la nivel de implementare în teritoriu.
În acest sens, autorită țile publice locale au un rol important în proiectarea unui sistem de
colectare eficient, inclusiv la sursă, pentru toate tipurile de de șeuri.
Schemele de tipul „plăte ști cât arunci” permit implementarea în practică a principiului
„poluatorul plăte ște”.
Pentru construirea modelului românesc a l economiei circulare un rol important îl au bunele
practici existente la nivel interna țional și european.
Debutul timid din această zonă, de obicei sus ținut prin fondurile structurale și de coeziune,
trebuie sus ținut în mod activ și în continuare.

Acestsprijin este esen țial pentru recuperarea decalajelor de dezvoltare, implementarea de
noi tehnologii, educarea consumatorilor privind rolul utilizării eficiente a resurselor, prevenirii și
combaterii risipei alimentare.
Ca demers viitor de ac țiune se poate lua în considerare acordarea unui punctaj suplimentar
pentru propunerile de finan țare care promovează opțiunile de prevenire, recirculare,
dezasamblare, reciclare a produselor într -un mod sustenabil prin realizarea unui impact cât mai
redus al activită ților sau introducerea unui sistem de tip voucher pentru companiile care
promovează economia circulară prin proiectele implementate.
Propunem și alte criterii potențiale cum ar fi: cantitatea de deșeuri din ambalaje,
achiziționarea de produse care utilizează energia regenerabilă, bioeconomie etc.
Alte aspecte importante suntre șterea transparenței și implicarea factorilor interesați printrun
acces direct la date și informații.
Tocmai de aceea, realizarea unei platforme na ționale de economie circulară sau a a ltor
platforme electronice de simbioză industrială pot contribui ca exemple de bune practice adaptate
specificului na țional.
Pentru ca economia circulară să poată fi transpusă în practică este nevoie de un angajament
politic pe mai multe paliere, respecti v o coordonare centrală la nivelul Guvernului și a
ministerelor de linie, respectiv de o implicare a tuturor autorită ților publice, dar și a mediului
privat și al ONGurilor.
Referințe bibliografice
1.Allen, M. (2017), There’s Probably Plastic in Your Sea Salt, [Probabil există plastic în sarea de
mare pe care o consumi],
accesat online: https://www.hakaimagazine.com/news/theres -probably-plastic-your-sea-salt/.

2.Allen, C.și GAIA (2018), Europe’s Best Recycling and Prevention Program, [Cel mai bun program
de reciclare și prevenție din Europa]
accesat online: http://www.no -burn.org/europes -best-recycling-and-prevention -program-on-the-road-
to-zero-wasteblog/ .
3.AMEC & Bio Intelligence Service (2013),‘The opportunities to business of improving resource
efficiency’, [Oportunită ți pentru afaceri în vederea î mbunătățirii utilizării resurselor], accesat online:
http://ec.europa.eu/environment/enveco/resource_efficiency/pdf/report_opportunities.pdf .
4.ANEC (201 7), ‘Position Paper: Keeping hazards in the circle?’, [Document de pozi ție: Păstrarea
hazardurilor în ecua ție] accesat online:
https://www.anec.eu /images/Publications/positionpapers/Sustainability/ANEC -PT-2017-CEG-017.pdf.
5.ANRE (2017), Departamentul pentru Eficiență Energetică -Raport privind progresul înregistrat în
îndeplinirea obiectivelor na ționale de eficiență energetică, accesat online:
https://www.anre.ro/ro/eficienta -energetica/rapoarte/rapoarte -de-progres.
6.Anuarul Statistic al României (2016), accesat online:
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/anuar_statistic_al_romaniei_2016_format
_carte .pdf .
7.Bonciu F. (2014), The European Economy: From a Linear to a Circular Economy, [Economia
europeană: de la o economie liniară la una circulară], Romanian Journal of European Affairsm Vol. 14,
No. 4, accesat online: http://rjea.ier.ro/sites/rjea.ier.ro/files/articole/RJEA_2014_vol14_no4_art5.pdf .
8.CE(2017), „Circular Economy: Commission delivers on its promises, offers guidance on recovery
of energy from waste and works with EIB to boost investment” [Economia circulară: Com isia își
respectă promisiunile, oferă orientări privind valorificarea energetică a de șeurilor și colaborează cu BEI
pentru a stimula investi țiile], accesat online: http://europa.eu/rapi d/press-release_MEMO -17-
105_en.htm .
9.CE (2017), ‘A European Strategy for Plastics in a Circular Economy’, [O Strategie Europeană
pentru Plastic în Economia Circulară], accesat online:
http://ec.europa.eu/environment/circulareconomy/pdf/plastics -strategy-brochure.pdf .
10. COM(2017) 34 final Comunicare „Rolul valorificării energetice a de șeurilor în economia
circulară”, accesat online: http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2017/RO/COM -2017-34-F1-
ROMAIN-PART-1.PDF.
11. DG-for Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs (2013), Analysis of certain
waste streams and the potential of Industrial Symbiosis to promote waste as a resource for EU

Industry, [Analiza unor fluxuri de de șeuri și potențialul simbiozei industriale în vederea promovării
deșeurilor ca resursă pentru industria europeană], accesat online:
http://publications.europa.eu/resource/cellar/39e98e1a -82bf11e5 -b8b7-
01aa75ed71a1.0001.01/DOC_1 .
12. Eurostat (2018c), Which indicators are used to monitor the progress towards a circular
economy?, [Ce fel de indicatori sunt utiliza ți pentru a monitoriza progresul tranziției către o economie
circulară], accesat online: https://ec.europa.eu/eurostat/web/circular -economy/indicators .
13. Guvernul României (2017), Hotărârea nr. 942/2017 privind aprobarea Planului na țional
de gestionare a de șeurilor, Monitorul Oficial nr. 11 din 05 ianuarie 2018, accesat online:
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018 -01-10_MO_11_bis.pdf .
14. Ministerul Economiei, Proiectarea ecologică a produselor consumatoare de energie,
accesat online : http://www.minind. ro/proiectare/Eco -proiectarea.pdf.
15. Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) aprobat prin HG nr. 942/20.12.2017.
16. Proiectul CERES, accesat online: https://cer esproject.eu/projection -of-changes-in-
productivity -of-pikeperch/ .