Socidoc.com Atestat Organizarea Activitatii Intreprinderii [612183]

COLEGIUL ECONOMIC „DELTA DUNĂRII” TULCEA
PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL III
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
TEMĂ PROIECT: ORGANIZAREA ACTIVITATII
INTREPRINDERII
ÎNDRUMĂTOR,
PROFESOR: COLEASA LILIANA
CANDIDAT: [anonimizat]

1

2012

CUPRINS:
Capitolul 1: Obiectivele diferitelor pozitii in structura organizatorica………………..3
1.1 organizarea procesuala…………………………………………………………
1.1.1 functiunea de cercetare-dezvoltare………………………………………
1.1.2 funtiunea de productie…………………………………………………….
1.1.3 functiunea comerciala………………………………………………………….
1.1.4 functiunea de marketing…………………………………………………….
1.1.5 functiunea financiar-contabila…………………………………………….
1.1.6 functiunea de personal………………………………………………..
1.2 organizarea structurala……………………………………………………………..
1.2.1 Postul
1.2.2 Functia
1.2.3Ponderea ierarhica
1.2.4 Compartimentul
1.2.5 Nivelul ierarhic
1.2.6 Relatiile organizatorice
Capitolul 2: Stabilirea unui plan pentru realizarea activitati……………………………14
Capitolul 3: Analiza resurselor necesare activitatii………………………………………..17
Aplicatii …………………………………………………………………………… ……………………..21
2

Cap 1: Obiectivele diferitelor pozitii
in structura organizatorica

Organizarea reprezinta un proces esential al activitatii intr-o intreprindere si depinde de
capacitatea intreprinzatorului de a asigura gruparea proceselor de munca pe formatii de lucru,
compartimente pentru simplificarea realizarii lor si cresterea eficientei. De regula, prin organizare se
intelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect sau activitate in partile sale elementare, analiza lor
in scopul recompunerii intr-un efect de sinteza ameliorat. Organizarea unei intreprinderi consta in
descompunerea ei in elemente componente ale procesului de productie, analiza acestora in vederea
recompunerii lor in raport cu anumite criterii economice, tehnice si de personal in vederea realizarii
obiectivelor stabilite in conditi de eficienta sporita.O deosebita importanta in organizarea unei firme revine
organizarii ansamblului de procese de munca ce se desfasoara in cadrul acesteia, cunoscuta sub denumirea
de organizare procesuala.In cadrul organizarii firmelor se pot delimita, in functie de sfera de cuprindere,
doua maniere diferite de abordare si anume:
-organizarea ansamblului activitatilor unei intreprinderi;
-organizarea diferitelor activitati componente (productie, desfacere, marketing, aprovizionare etc.).
Organizarea poate fi exercitata sub doua forme principale:
-de catre manageri in baza atributiei de organizare ca parte intri nseca a procesului managerial;
-de catre persoane sau echipe specializate in acest domeniu.
De remarcat ca intre aceste forme exista o stransa legatura determinata de urmarirea si realizarea acelorasi
obiective. .

1.1 Organizarea procesuala
Organizarea procesuala grupeaza activitatile dupa criterii de omogenitate si complementaritate in
functiuni. Functiunea intreprinderii reprezinta un ansamblu de activitati omogene si complementare,
respectiv identice, asemanatoare sau inrudite care au o logica in manifestarea lor propriu-zisa si contribuie
la o mai buna gestionare a resurselor si cresterea eficientei de ansamblu a intreprinderii.
3

Functiunile de baza dintr-o intreprindere sunt:
– functiunea de cercetare-dezvoltare;
– functiunea de productie;
– functiunea comerciala;
– functiunea de marketing;
– functiunea financiar-conabila;
– functiunea de personal
1.1.1 Functiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se
desfasoara in cardul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si
transformarii ideilor in noutati utile dezvoltarii in viitor a acesteia. O intreprindere in cadrul careia
functiunea de cercetare-dezvoltare nu se manifesta, chiar in ipoteza in care celelalte functiuni actioneaza
ideal, este sortita stagnarii. De aceea este necesar ca in unitatile economice sa se treaca de la situatia in
care schimbarile se impun la un moment dat ca fiind obligatorii fara a fi prevazute si pregatite, la situatia
in care printr-un efort continuu de cercetare si proiectare sa se prevada si sa se pregateasca introducerea
schimbarilor cu toata rezistenta care se manifesta uneori la introducerea noului.Desigur ca si tendinta
artificiala de a face din introducerea noului un scop in sine devine daunatoare deoarece ar genera un
consum nejustificat de resurse si timp.Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex prin
faptul ca se manifesta in toate domeniile. De aceea limitarea domeniului la activitatea de productie,
folosirea pentru activitatile componente doar a cadrelor tehnice competente fara a lua in considerare
intreaga sfera de cuprindere are repercusiuni negative asupra eficientei activitatii de ansamblu a unitatii.
Un obiectiv important al intreprinderii, dar specific in primul rand acestei functii este economisirea
resurselor de munca, materiale, financiare si de energie.
Intre principalele activitati pot fi enumerate:
a) cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, reprezentate de ansamblul
atributiilor firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii aplicative constand in descoperirea
de idei noi sau implementarea in practica a noilor cunostinte;
b) investitii si constructii, ca ansamblul atributiilor firmei referitoare la transformarea resurselor materiale,
financiare si de munca in capital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie, modernizarea,
dezvoltarea, reconstructia si reinnoirea fondurilor fixe existente;
c) organizarea productiei si a muncii ca ansamblul atributiilor creativ-inovative din domeniul introducerii
unor noi metode, tehnici si instrumente de organizare si management a activitatii productive.

1.1.2Functiunea de productie reprezinta ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si deservire prin
care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor
din cadrul intreprinderii.Transformarea obiectelor muncii in produse, servicii, lucrari, constituie ratiunea
4

functionarii intreprinderii; de aceea exista tendinta identificarii acestei functiuni cu obiectivul global al
acesteia, sau de a reduce sfera de cuprindere la obiectivul de baza al intreprinderii. In realitate
suprapunerea este doar aparenta intrucat activitatile specifice acestei functiuni vizeaza realizarea unor
obiective derivate mai numeroase, iar ele singure nu sunt suficiente pentru indeplinirea obiectivelor
fundamentale ale unitatii. De aceea se impune o cunoastere si o analiza a tuturor functiunilor in stransa
interdependenta.Avand in vedere importanta obiectivelor din punctul de vedere al ponderii si naturii
proceselor de munca, functiunea de productie cuprinde, in principal, urmatoarele activitati:
a) fabricatia sau exploatarea, constand in transformarea obiectelor muncii in produse, servicii sau lucrari
care fac obiectul de baza al activitatii intreprinderii;
b) controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor si subansamblelor pe intregul flux de
fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor frecventei si mijloacelor prevazute in
documentatia tehnica;
c) intretinerea si repararea utilajelor in vederea mentinerii acestora in stare de functionare, preintampinarii
si evitarii pe cat posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora;
d) productia auxiliara prin care se asigura conditiile pentru buna desfasurare a fabrica tiei de baza din
cadrul firmei.
Desfasurarea activitatilor cuprinse in functiunea de productie reprezinta o conditie necesara realizarii
obiectivelor fundamentale, dar nu si suficienta, astfel ca in mod eronat unii conducatori isi concentreaza
intreaga atentie asupra productiei, a obligatiilor cotidiene, in detrimentul celor de perspectiva.
1.1.3Functiunea comerciala cuprinde activitatile menite sa concureze la realizarea obiectivelor din
domeniul stabilirii legaturilor unitatii economice cu mediul ambiant in vederea procurarii mijloacelor
necesare si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul de baza al unitatii.Aceasta
functiune cuprinde trei activitati principale:
a) aprovizionarea tehnico-materiala, menita sa asigure in mod complet, complex si la timp mijloacele de
productie necesare desfasurarii neintrerupte si in bune conditii a procesului de productie;
b) desfacerea, vizand livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si incasarea contravalorii
acestora, trecerea produselor din sfera de productie in sfera circulatiei;
c) marketingul, avand drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor in vederea orientarii
productiei proprii spre s atisfacerea acestor necesitati.
In conditiile unei piete in continua schimbare creste rolul functiunii comerciale, in sensul cunoasterii,
sistematizarii si interpretarii informatiilor din mediu in vederea organizarii activitatii viitoare.
*Functiunea financiar – contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se realizeaza
obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare unitatii, precum si inregistrarea si
evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul unitatii.In general rolul functiunii
5

financiar-contabile este static, pasiv, daca avem in vedere, mai ales, evidenta rezultatelor, ceea ce poate
constitui uneori obstacol in introducerea noului si chiar in manifestarea celorlalte functiuni. De aceea,
pentru ca rolul ei sa devina activ este necesar sa se adopte masuri inainte de modificarea conditiilor de
desfasurare a proceselor prin cunoasterea operativa a rezultatelor economice ale unor activitati.Intre
activitatile acestei functiuni mentionam:
a) activitatea financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare necesare
firmei;
b) activitatea contabila, care vizeaza inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor din cadrul
firmei.
*Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmei pentru
realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.
Principalele activitati cuprinse in functiunea de personal se refera la planificarea, recrutarea, selectia,
perfectionarea, motivarea, salarizarea si protectia personalului. In manifestarea acestei functiuni,
conducerea trebuie sa asigure in orice moment un echilibru, de altfel greu de realizat, avand in vedere
diversitatea reactiilor indivizilor care compun colectivitatea din unitatea economica.
In prezentarea functiunilor intreprinderii si in general a unei firme nu au fost epuizate toate activitatile
componente care concura la realizarea diversitatii de obiective derivate dintr-un anumit domeniu de
activitate al intreprinderii.De asemenea, ca urmare a diversitatii conditiilor specifice de desfasurare a
activitatii in unitatile economice, gradul de manifestare al functiunilor poate fi diferit dar, functiunile
participa in ansamblul lor, la asigurarea echilibrului in desfasurarea proceselor, indiferent de intensitatea
manifestarii lor.
A identifica obiectivul global al unei intreprinderi cu functiunea de productie sau in cadrul unui
institut de cercetari cu functiunea de cercetare-dezvoltare constituie o eroare, intrucat acest obiectiv global
se realizeaza si constituie rezultatul manifestarii cu intensitati diferite a tuturor functiunilor
Functiunea financiar-contabila inglobeaza activitatile de obtinere si folosire rationala a disponibilitatilor
banesti, controlul operatiilor in care s-au investit fonduri banesti, stabilirea necesarului de mijloace
financiare si gasirea de n oi surse de finantare a activitatii.
1.2 Organizarea structurala
iunea
Organizarea structurala a unei intreprinderii se concretizeaza in structura organizatorica a
acesteia.Structura organizatorica desemneaza un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite
prin gruparea unor activitati corelate in vederea functionarii normale a intreprinderii precum si relatiile
6

carea se manifesta intre acestea. Prin urmare, structura organizatorica este un sistem care include mai
multe componente, relatiile dintre acestea, dar si persoanele implicate in desfasurarea activitatii acestora,
cu competente si responsabilitati adecvate pozitiilor pe care le ocupa.
Componentele structurii organizatorici sunt:
1.2.1 Postul
1.2.2 Functia
1.2.3 Ponderea ierarhica
1.2.4 Compartimentul
1.2.5 Nivelul ierarhic
1.2.6 Relatiile organizatorice
1.2.1 Postul reprezinta subdiviziunea primara sub raport organizatoric ce defineste prin totalitatea
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin permanent si in mod organizat unui membru al
colectivului de salariati dintr-o intreprindere, la un loc de munca. Posturile sunt “caramizile” ce compun
structurile organizatorice. Proiectarea postului reprezinta, de fapt, procesul prin care managerii stabilesc
sarcinile de serviciu si autoritatea. Proiectarea posturilor si reproiectarea tehnicilor, dintr-o intreprindere,
presupune:
*Identificarea celor mai importante nevoi ale angajatilor si ale organizatie
*Inlaturarea tuturor obstacolelor de la locurile de munca ce ar impieta asupra acestor nevoi
In mod practic, numarul de posturi trebuie sa fie egal cu numarul locurilor de munca din cadrul structurii
functionale. Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a intreprinderii.
In cadrul postului intalnim:
– obiectivele individuale
–responsabilitati
–sarcini
–competente
Obiectivele individuale exprima rolul ce revine titularului unui post in realizarea obiectivelor de
ansamblu ale intreprinderii si reprezinta definirea cantitativa si calitativa a scopurilor avute in vedere prin
crearea lui. Aceste obiective pun in evidenta utilitatea postului si contributia lui la realizarea scopului final
al activitatii intreprinderii. Pe baza obiectivelor postului se efectueaza si evaluarea muncii salariatului
caruia ii este atribuit postul. Obiectivele postului se realizeaza prin intermediul sarcinilor.
Responsabilitatile sunt reprezentate de obligatiile ce ii revin titularului unui post in indeplinirea sarcinilor
ce decurg din obiectivul individual. Ele se concretizeaza in atitudinile si raspunderea (materiala, morala,
penala, juridica etc.) a titularului postului fata de modul de realizare a obiectivelor. Sarcinile postului
sau analiza postului reprezinta procesul de determinare a sarcinilor proprii postului, precum si a
7

caracteristicilor si responsabilitatilor ce sunt cerute unui individ pentru a acoperi cu succes obligatiile ce ii
revin. Sarcinile postului furnizeaza informatii ce pot fi folosite de fiecare manager in cadrul organizatiei.
Analiza functionala a postului focalizeaza atentia asupra factorilor tehnologici si a sarcinilor de serviciu.
Competentele (autoritatea formala) se concretizeaza in libertatea decizionala a titularului unui post si
sunt reprezentate de mijloace pe care acesta le poate folosi pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin. In
afara autoritatii formale titularii postului trebuie sa aiba si competente sau autoritate profesionala.
Autoritatea profesionala reprezinta nivelul de pregatire si experienta de care dispune titularul unui post si
prin care el dobandeste recunoasterea meritelor si a contributiilor personale atat din partea sefilor, cat si
din partea celorlalti colegi. Competenta organizationala precizeaza limitele in cadrul carora titularul de
post poate actiona pentru realizarea obiectivului individual. In functie de competenta se stabilesc si
mijloacele care pot fi utilizate pentru indeplinirea sarcinilor. Competenta organizationala este precizata in
reglementarile interne ale intreprinderii.
Prezentarea in detaliu a tuturor elementelor caracteristice unui post este cuprinsa intr-un document
numit “fisa postului”. Aceasta desemneaza locul si contributia unui post la realizarea obiectivelor
organizationale, individuale, constituind baza contractului de angajare.
Fisa postului cuprinde:
–descrierea postului care consta in redactarea tuturor aspectelor importante ale posrului sau in prezentarea
functiilor postului;
–cerintele postului care cuprind ansamblul informatiilor referitoare la cerintele pe care trebuie sa le
indeplineasca o persoana pentru ocuparea postului respectiv.
Descrierea postului include toate informatiile esentiale referitoare la elementele, componentele si
variabilele care caracterizeaza postul:
–functia titularului postului;
–serviciul titularului;
–directia (compartimentul sau departamentul) unde este incadrata persoana;
–relatiile ierarhice (cui ii este subordonat titularul postului si pe cine are in subordine) ;
–relatii functionale (interne si externe):
–descrierea sarcinilor care ii revin titularului postului:
–descrierea responsabilitatilor titularului pentru rezolvarea sarcinilor ce i-au fost atribuite;
–limitele de competenta sau libertatea decizionala a titularului.
Cerintele postului se refera la:
–studiile necesare (pregatirea de baza, specializarea, perfectionarea, etc.);
–vechimea necesara;
–calitati personale (capacitate, aptitudini, calitati, etc.).
8

1.2.2 Functia se defineste prin totalitatea posturilor care au aceleasi sarcinii si atributii din punct
de vedere a naturii si complexitatii lor, si care sunt in subordinea unei persoane din structura
organizatorica a intreprinderii.
Functia de conducere se caracterizeaza prin faptul ca, aceasta cuprinde sarcini de coordonare a activitatii
persoanelor subordonate, avand astfel un grad mare de responsabilitate si competenta.
Functia de conducere implica atributii de coordonare a activitatii, cum sunt:previziunea, organizarea,
coordonarea, evaluarea si controlul, adoptarea de decizii etc.
Principalele functii de conducere din cadrul unei intreprinderi sunt:
–manager (director) general;
–manager (director) adjunct;
–manager tehnic/ economic/ comercial;
–contabil-sef;
–inginer-sef;
–sef de sectie;
–sef de serviciu;
–maistru.
Functia de executie cuprinde sarcine de executare a lucrarilor sau de rezolvare a unor probleme, fara ca
lor sa le revina si sarcini de coordonare. Aceasta se concretizeaza in obiectivele individuale precum si in
executia unor competente si responsabilitati mai reduse. Practic cei care detin functii de executie in
aplicare deciziile emise de catre cei care detin functii de conducere.
Functiile de executie de specialitate sunt:
–functii de executie cu caracter general (inginer principal, economist principal, inginer, economist, etc.);
–functii cu sarcini de revizii contabile (revizor contabil principal, revizor contabil, etc.);
–functii pentru activitatea de resurse umane(selectie, evaluare, formare profesionala, etc.).
1.2.3 Ponderea ierarhica se defineste prin numarul de persoane conduse in mod direct de un
cadru de conducere. Tinand cont ca, activitatea de coordonare presupune stabilirea unor relatii intre
manager si subordonati pe baza carora se stabilesc actiunile de realizat, rezulta ca eficienta activitatii de
conducere este direct influentata de stabilirea unor ponderi ierahice optime.
Marimea ponderii ierarhice pentru un manager din cadrul unei intreprinderi este determinata de
urmatorii factori:
–natura activitatii colectivului subordonat;
–gradul de independenta a sarcinilor ce revin subordonatilor;
–nivelul de pregatire profesionala si capacitatea organizatorica a managerului si subordonatilor acestuia;
–dispersia teritoriala a posturilor care intra in subordinea managerului;
9

Tinand cont de acesti factori, se apreciaza ca ponderea ierarhica optima a cadrelor ce activeaza
la niveluri de baza aceasta creste in raport de particularitatile respective.
1.2.4 Compartimentul este alcatuit din totalitatea persoanelor care, subordonate aceluiasi
conducator, efecueaza munci omogene sau complementare pentru realizarea unor anumite obiective.
Formele concrete de organizare a unui compartiment din cadrul unei intreprinderi sunt:
Biroul se constituie pentru activitati omogene, de regula, ce reclama o organizare distincta, atunci
cand volumul de munca necesita un numar de minimum cinci persoane.
Serviciul se organizeaza pentru realizarea unor activitati omogene cu un volum mare de munca sau
pentru activitati complementare care necesita o conducere unitara, atunci cand volumul de activitate
solicita de regula minimum opt persoane. Daca serviciul necesita peste zece persoane, atunci se pot
organiza birouri in componenta sa.
Sectia reprezinta o unitate determinanta sub aspect administrativ, in cadrul careia se exercita fie un
produs sau o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic. Pentru constituirea unei sectii trebuie ca
volumul de munca sa necesite un anumit numar de ateliere de productie sau formatii de lucru. In functie de
rolul pe care il au in procesul de productie se deosebesc sectii de baza, de servire si anexe.
Atelierul reprezinta o unitate ce se poate constitui independent sau in cadrul unei sectii de
productie si reuseste mai multe locuri de munca la care fie se executa aceeasi operatie tehnologica, fie se
efectueaza toate operatiile tehnologice necesare obtinerii unei piese sau unui produs. In functie de profilul
lor, service sau alte activitati.
Locul de munca reprezinta o anumita suprafata de productie, inzestrata cu mijloace de munca si
organizata pentru realizarea unei operatii sau lucrari de catre un muncitor sau un grup de muncitori, in
conditii de munca precizate.
Compartimentele existente in cadrul unei intreprinderi:
•Administrativ-juridic
•Marketing
•Aprovizionare
•Desfacere
•Financiar-contabil
Compartimentul administrativ-juridic
–selecteaza si repartizeaza corespondenta primita de la colaboratori, clienti, furnizori, etc.;
–pregateste si convoaca sedinte de lucru;
–administreaza bunurile proprietate publica si privata aflate in patromoniul unitatii potrivit prevederilor
legale;
–asigura obtinerea tuturor avizelor de functionare a unitatii economice;
10

–procura rechizitele de lucru;
–reprezinta interesele unitatii in fata instantelor judecatoresti, a altor organe de jurisdictie, organelor de
urmarire penala, notariatelor, precum si in raporturile cu persoanele juridice si persoanele fizice, in limita
competentelor acordate de conducerea institutiei:
–propune masuri de respectare a dispozitiilor legale cu privire la aprobarea si conservarea patrimoniului, a
drepturilor si intereselor legitime ale personalului, analizand cauzele care genereaza infractiuni si litigii
–propune masurile necesare pentru recuperarea creantelor prin obtinerea de titluri executorii si sprijina
organele abilitate in executarea acestora;
–avizeaza asupra legalitatii contractelor economice, contractelor de munca, incetarea raporturilor de
munca, deciziilor de imputare, altor proiecte cu acte cu efect juridic, precum si asupra legalitatii o ricaror
masuri menite sa angajeze raspunderea materiala si patrimoniala a unitatii ori sa aduca atingere drepturilor
sau intereselor legitime ale acesteia sau ale personalului angajat in institutie;
–intocmeste dispozitii, regulamente, ordine si instructiuni, precum si orice alte acte cu caracter normativ,
care sunt in legatura cu atributiile si activitatea institutiei;
–tine evidenta catelor normative si asigura aducerea la cunostinta si aplicarea acestora intocmai de catre
intreg personalul institutiei;
–colecteaza actele normative din domeniul IT care se introduc in biblioteca juridica, semnaland factorilor
de decizie sarcinile, respectand termenele prevazute in acestea;
–raspunde de aplicarea legalitatii in toate domeniile de activitate ale institutiei.
Compartimentul marketing
–elaboreaza strategiile de marketig, programele de marketing ce cuprind: obiective, strategi, tactici si
bugete corespunzatoare;
–coordoneaza si controleaza indeplinirea acestora;
–efectuaza cercetarile de marketing care vizeaza conceperea si exercitarea studiilor de piata, efectueaza
previziuni de marketing si cercetari pentru fundamentarea politicilor de marketing globale si ale
submixurilor de marketing, acestea se pot infaptui de catre o grupa de specialisti incadrati in compartiment
la “serviciul de studii”, sau solicitand firme specializate in elaborarea unor astfel de studii sau imbinand
cele doua formule, apeland si la specialistii compartimentului si la consultantul exterior;
–fundamenteza deciziile, in acest caz indeplinind rolul de coordonator al activitatii tuturor
compartimentelor, analizand deciziile ce urmeza a fi supuse adoptarii de catre conducere;
–desfasoara activitati de vanzare cu toate activitatile ce decurg de aici si care se poate realiza fie printr-un
“serviciu comercial” sau “serviciu de vanzari”, fie printr-o directie comerciala independenta;
–asigura comunicarea cu consumatorul real sau potential sub toate formele: publicitate, merchandising,
relatii publice;
11

–are atributii operationale, de executie in domeniul politicilor de produs, pret, plasare, promovare, deci a
submixurilor de marketing, ca si in domeniul cercetarii-dezvoltarii, utilizariisistemelor informationale,
serviciilor de marketing etc;
Compartimentul aprovizionare
–studiaza necesarul de aprovizionat pentru o desfasurare a ciclului de productie in cele mai bune conditii;
–selecteaza ofertele de materii prime, materiale, ambalaje etc. Cele mai avantajoase din punct de vedere al
calitatii si al pretului;
–tine evidenta nominala a furnizorilor de materii prime si materiale, intocmind liste pe categorii de
furnizori;
–asigura conditii optime de pastrare si depozitare a mijloacelor materiale si nemateriale ce intra in cadrul
circuitului de productie, a produsui final;
Compartimentul desfacere
–verifica si centralizeaza comenzile primite;
–tine evidenta nominala a clientilor;
–intocmeste documente de livrare ;
–urmareste expedierea bunurilor pentru fiecare comanda in parte;
–tine evidenta operativa a bunurilor gestionate.
Compartimentul financiar-contabil
–asigura si raspunde de buna organizare si desfasurare a activitatii financiare a unitatii economice in
conformitate cu dispozitiile legale;
–organizeaza si raspunde de intocmirea lucrarilor de planificare financiara, precum si de planificarea
pretului de cost atunci cand compartimentul financiar-contabil cuprinde si sectorul pret de cost;
–analizeaza cheltuielile de productie sau de circulatie, dupa caz, si ia sau propune masuri de reducere
continua a pretului de cost si in mod deosebit a cheltuielilor materiale atat pe total cat si pe fiecare produs,
activitate sau serviciu prestat;
–organizeza analiza periodica a uitlizarii mijloacelor circulante si propune masuri impreuna cu
conducatorii celorlalte compartimente de resort, pentru readucerea in circuitul economic a stocurilor
disponibile, supranormative, fara miscare sau cu miscare lenta, precum si alte masuri pentru prevenirea
unor imobilizari de fonduri, pentru accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;
–analizeaza si propune masuri pentru cresterea rentabilitatii atat pe total cat si pe fiecare produs, activitate
sau serviciu prestat;
–participa la orice actiune intreprinsa in cadrul unitatii economice avand drep scop cresterea eficientei
activitatii economice;
12

–asigura indeplinirea, in conformitate cu dispozitiile legale, a obligatiilor unitatii economice catre bugetul
statului, unitatile bancii si terti;
–organizeaza contabilitatea atat in cadrul unitatii economice cat si la cele subordonate, in conformitate cu
dispozitiile legale si asigura efectuarea corecta si la timp a inregistrarilor;
–asigura intocmirea la timp si in conformitate cu dispozitiile legale a balantelor de verificare, bilanturilor
anuale si trimestriale, precum si a situatiilor lunare privind principalii indicatori economici-financiari;
–angajeaza unitate economica prin semnatura, alaturi de conducatorul unitatii economice, in toate
operatiile patrimoniale;
–raspunde de indeplinirea atributiilor ce revin compartimentului financiar-contabil pentru asigurarea
inbtegritatii avutului obstesc;
–raspunde de indeplinirea atributiilor ce revin compartimentului financiar-contabil cu privire la controlul
financiar preventiv in conformitate cu dispozitiile legale;
–participa la organizarea sistemului informational al unitatii economice, urmarind folosirea cat mai
eficienta a datelor contabilitatii;
–asigura intocmirea, circulatia si pastrarea documentelor justificative care stau la baza inregistrarilor in
contabilitate si se preocupa de mecanizarea lucrarilor din domeniul financiar-contabil;
–rezolva orice alte sarcini prevazute in actele normative referitoare la activitatea financiar-contabil.
Compartimentele se clasifica dupa diferite criterii:
a)In functie de obiectivele atribuite compartimentele sunt:
-compartimentele operationale sunt organizate si incadrate cu personal care prin sarcinile realizate
contribuie la obtinerea productiei, la personal care prin sarcinile realizate contribuie la obtinerea
productiei, la furnizarea unor servicii sau produse etc. Aceste compartimente se caracterizeaza prin faptul
ca, in cadrul lor se fabrica produse sau parti ale produselor si se furnizeaza servicii;
-compartimente functionale sunt organizate si incadrate cu personal de specialitate care prin analize,
studii, recomandari, pregatesc deciziile pentru manager, acorda asistenta de specialitate compartimentelor
operationale si asigura schimbul de informatii intre compartimentele functionale.
b)In functie de structura interna si de modul de distribuire a competentelor ierarhice se intalnesc:
-compartimente de baza reprezinta o grupare de persoane asupra carora isi exercita autoritatea numai
seful respectiv, subalternii avand in exclusivitate numai sarciniii de executie;
-campartimente de ansamblu reprezinta o grupare de persoane din care o parte pot fi subordonate direct
sefului de compartiment, iar o alta parte indirect, prin intermediul sefului unui compartiment de baza.
c)Dupa natura competentelor , compartimentele se impart in:
13

-compartimente ierarhice , in cadrul carora managerii dispun de autoritate ierarhica asupra managerilor
compartimentelor situate pe o treapta inferioara si astfel au dreptul sa dea ordine, dipozitii si sa fie
informati in legatura cu modul in care se transpun in practica dispozitiile date;
-compartimentele functionale , in cadrul carora managerii acestora dispun de autoritate functionala in
raport cu alte compartimente, avand astfel posibilitatea de a da indrumari, instructiuni etc. in domeniul in
care sunt specializati;
-compartimente de stat major , care au rolul de a acorda asistenta de specialitate conducerii unitatii,
elaborand studii, analize, informarii etc. care sa ajute la pregatirea deciziilor.
Totalitatea treptelor ierarhice si legaturile structurale dintre compartimentele de munca aferente pe diferite
niveluri ierarhice formeaza piramida ierarhica . Orice piramida ierarhica prin doua elemente: inaltimea si
baza. Inaltimea piramidei ierarhice defineste numarul de niveluri ierarhice ale structurii organizatorice, iar
marimea bazei sale este influentata direct de numarul compartimentelor din intreprindere. Marimea
piramidei ierarhice depinde de o serie de factori, si anume: marimea intreprinderii, numarul
compartimentelor, numarul personalului, etc. In raport cu acesti factori, piramida ierarhica poate avea un
numar mai mare sau mai mic de niveluri ierarhice. O piramida ierarhica inalta este specifica
intreprinderilor mari, in timp ce intreprinderile mijlocii si mici au o piramida aplatizata.
1.2.5 Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse organisme
ale întreprinderii situate la aceeași distanță față de vârful piramidei manageriale. Numărul nivelelor
ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în funcție de natura activității, dimensiunea firmei,
complexitatea activităților, competența managerilor, etc.
1.2.6 Relațiile organizatorice exprimă totalitatea relațiilor dintre diferite organisme ale
întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite, bani, informații și resurse umane și
sunt determinate de regulamentul de organizare și funcționare a întreprinderii sau alte documente oficiale.
Într-o întreprindere se pot identifica relații organizatorice:
ˇ de autoritate;
ˇ de cooperare;
ˇ de control.
Stabilirea unui plan pentru rea lizarea
14

activitatii
Motivul pentru care oamenii lucreaza in echipa este existenta unui tel sau scop comun pe care
cred ca il vor indeplini mai bine muncind impreuna mai degraba decat pe cont propriu. Aceasta notiune de
plan constituie elementul definitoriu pentru activitatea grupului. La nivelul unitatilor economice
desfasurarea organizata a actiunilor prevazute si aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate
necesita o anumita activitate de planificare. Planificarea reprezinta o functiune de baza a managementului
ce trebuie efectuata la un nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de lucru adecvate.
A planifica inseamna a concretiza in documente scrise cu caracter imperativ prevederile
strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioada, sub forma de:
indicatori cantitativi si calitative;
termenele de realizare;
resursele ce trebuie alocate pentru indeplinirea lor;
sarcinile concrete care revin executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale;
modul de urmarire si control al felului cum sunt indeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.
masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare;
Planificarea economica se concretizeaza intr-un ansamblu de planuri care devin instrumente
esentiale in activitatea de conducere si organizare. Aceasta are un caracter complex si se clasifica in
functie de mai multe criterii:
in raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
-formala;
-informala.
dupa orizontul de timp la care se refera:
-pe termen lung sau de perspectiva;
-curenta (pe termen scurt sau foarte scurt).
in raport cu nivelul la care se refera:
-la nivel de organizatie superioara;
-la nivel de intreprindere.
in raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul de timp la care se refera:
-strategica-se realizeaza de regula la nivelul conducerii de varf pe termen lung;
-tactica-concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unitatii economice.
Prin plan se intelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza unei metodologii
bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile strategiei economice, luata in ansamblul ei sau pe
15

diferite componente si se precizeaza sarcinile care revin compartimentelor de productie si functionale pe
anumite perioade de timp. Acesta poate fi reprezentat sub unui copac al carui trunchi este misiunea, iar
ramurile reprezinta obiectivele, scopurile si strategiile de actiune.
Obiectivele sunt tinte, scopuri, teluri, nivelurile ale rezultatelor stabilite pentru activitatile
organizatiei economice. Ele reprezinta nu numai finalitatea planificata a activitatilor organizatiei, dar si
scopul catre care se focalizeaza celelalte functii manageriale-organizarea, conducerea si controlul.
Strategia de actiune reprezinta un program general de actiune, de dimensionarea si alocare a resurselor
necesare obtinerii obiectivelor. Strategia contureaza modalitatea in care managementul organizatiei
planifica sa realizeze obictivele.
A planifica inseamna:
a lista actiunile incluse intr-o activitate;
a defini gradele de prioritate ale diferitelor sarcini;
a defini rezultatul asteptat pentru fiecare dintre ele;
a evalua duratele de realizare.
Dimensiunile planului:
obiectivele planului trebuie enuntate cu claritate;
obiectivele trebuie sa fie accesibile oricarei persoane care intra in contact cu planul individual si
colectiv;
trebuie sa existe un grad mare de cooperativitate intre obiective;
planul trebuie dezvoltat pe fiecare post in parte, daca este necesar.
Elementele planului:
conformitate cu obiectivele organizationale;
necesitatile clientului serviciilor;
calitatea serviciilor, a produdelor sau a functionarii;
natura reletiilor din echipa;
valoarea pentru societate in ansamblu;
satisfactia si perfectionarea membrilor;
relatiile cu alte echipe si departamente din organizatie;
relatiile cu alte echipe si indivizi apartinand altor organizatii.
Planul de activitate reprezinta intentiile legate de viitorul intreprinderii. Aceste intentii vor fi
realizate prin programe si activitati concrete. Planul de activitate se intocmeste pentru o perioada de timp
si reprezinta mijlocul prin care vor fi atinse tintele strategice ale intreprinderii. Acesta este organizat pe
programe care, la randul lor, cuprind activitati concrete. Important este ca intreprinderea sa indentifice
16

acele programe si actiuni care, folosind cel mai eficient resursele disponibile, sa duca la atingerea tintelor
strategice propuse. Fiecare program cuprinde activitati al caror numar nu trebuie sa fie prea mare pentru
a nu farmita resursele disponibile si pentru a usura urmarirea si evaluarea lor. Nu este productiva
multiplicarea activitatiilor. Un plan care cuprinde prea multe activitati este greu de realizat si de evaluat.
Pentru fiecare activitate se satabilesc obiectivele, resursele, termenele, responsabilitatile si
indicatorii de realizare.
Elementele planului de activitate:
Obiectivele stabilesc rezultatele asteptate in urma realizarii activitatii la care se refera.
Resursele alocate:
–resursele financiare si materiale sunt reprezentate de materialele, echipamentele si, nu in ultimul rand,
fondurile alocate pentru atingerea obiectivelor respective;
–resursele umane necesare reprezinta totalitatea persoanelor care realizeaza activitatea intreprinderii,
alocarea acestora se face tinand cont de expertiza necesara pentru ducerea la bun sfarsit a activitatilor
respective;
–resursele de informatie constituie documentatia necesara;
–resursele de timp trebuie alocate, avand in vedere ca timpul este una dintre cele mai pretioase resurse din
cadrul intreprinderii;
–resursele de autoritate si putere sunt necesare daca este nevoie de aprobari din partea unor
foruri/institutii.
Orice resursa identificata si alocata diferitelor activitati trebuie, pana la urma, transformata intr-un buget al
activitatii respective.
Responsabilitatile si termenele trebuie sa fie precise.
Indicatorii de realizare reprezinta elemente observabile ale nivelului de realizare a obiectivelor
stabilite. Acesti indicatori sunt foarte utili in fazele ulterioare, de realizare concreta si de evaluare a
aplicarii planului. Pe baza acestor indicatori, se stabileste daca rezultatele au fost obtinute sau in ce
masura aceste rezultate au fost realizate.

Analiza resurselor necesare activitatii
17

Conditia de baza a functionarii oricarei intreprinderi, indiferent de profil, dimensiune, forma de
proprietate o constituie asigurarea cu resurse economice. Resursele intreprinderi sunt structurate in: resurse
materiale, resurse financiare si resurse umane.
Resursele materiale reprezinta, prin natura lor, componentele fizice ale capitalului fix si
circulant si cuprind:
Cladirile reprezinta componenta pasiva a capitalului fix si servesc pentru efectuarea proceselor de
munca. Acestea participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi transmit valoarea asupra
produselor sau a serviciilor create in timp, in mod treptat. Recuperarea valorii transmise se realizeaza
prin amortizare.
Utilajele de productie este componenta activa a capitalului fix si reprezinta ansamblul masinilor,
instalatiilor, mijloacelor de transport, uneltelor, aparatelor, echpamentelor si accesoriilor destinate
realizarii procesului de productie. Ca si caldirile, principala caracteristica a utilajului de productie este
aceea ca participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi tansmite valoarea asupra
produselor sau a serviciilor create in mod treptat. Recuperarea valorii utilajelor de productie se
realizeaza prin amortizare. In intreprinderi se intalnesc utilaje de productie specializate si utilaje de
productie universale. Utilajele specializate sunt destinate executarii in mod repetat a unor operatii sau
procese, pentru o gama foarte redusa de produse. Utilajele universale se folosesc la executarea de
operatii sau procese pentru o mare varietate de produse. Astfel de utilaje necesita intreruperi frecvente
in functionare si deci au un randament inferior fata de utilajele specializate. Utilajele universale
prezinta insa avantajul ca pot fi folosite la fabricarea mai multor tipuri de produse. Acestea se clasifica:
–masini simple;
–masini agregate;
–masini semiautomate;
–masini automate.
Ca forme superioare de agregare a utilajelor de productie, se disting liniile automate. Agregarea mai
multor linii automate conduce la aparitia unor subunitati de productie automatizate si chiar la intreprinderi
automatizate.
Materiile prime si materialele sunt acele bunuri asupra carora se actioneaza in cadrul proceselor de
productie din intreprinderi, cu ajutorul tehnicii si tehnologiei. Materiile prime si materialele sunt
componente ale capitalului circulant. In raport de prolul si functiile materiilor prime in procesul de
productie, acestea se pot grupa in: materii prime de baza si materii prime auxiliare. Materiile prime de
baza sunt acelea care, dupa procesul prelucrarii, se regasesc in produsul finit. Materiile prime auxiliare
ajuta sau conditioneaza desfasuarrea procesului de productie, dar in timpul prelucrarii isi pierd
18

substanta si nu se mai regasesc in corpul material al produselor finite. Pentru intreprinderi,
preocuparile principale constau in aprovizionarea ritmica cu materii prime si materiale si in asigurarea
unui consum rational al acestora in productie.
Resursele energetice fac parte din categoria resurselor materiale si reprezinta cantitatea de energie
care poate fi exploatata sau utilizata intr-o anumita perioada de timp, prin folosirea surselor energetice.
Sursa energetica defineste un purtator de energie sub forma concentrata. Intreprinderile, mai ales cele
mari consumatoare de energie, manifesta preocupari constante atat in directia asigurarii necesarului de
resurse energetice cat si a gospodarii lor rationale. Pentru aceasta apeleaza la urmatoarele cai:
–modernizarea tehnologiilor de fabricatie;
–reducerea ponderii produselor energointensive;
–reducerea pierderilor de energie din retelele de transformare, transport, distributie si consum;
–folosirea rationala in timp a utilajului de productie;
–stabilirea stiintifica a consumurilor de energie si urmarirea respectarii lor.
Folosirea rationala a resurselor energetice contribuie, pe de o parte, la reducerea costurilor de
productie si, pe de alta parte, la slabirea presiunii asupra economiei nationale in ceea ce priveste cererea de
resurse energetice.
Resursele financiare desemneaza potentialul intreprinderii sub forma mijloacelor banesti, inclusiv
valutare. Resursele financiare sunt utilizate de intreprindere pentru achizitionarea factorilor de
productie si satisfacerea altor necesitati legate de fabricarea si comercializarea produselor.
Resursele financiare necesare desfasurarii normale a activitatii intreprinderi se obtin astfel:
–pe calea finantarii de la buget, in cazul regiilor autonome;
–pe calea creditarii de la sistemul bancar;
–pe calea autofinantarii;
–prin vanzarea de actiuni si obligatiuni pe piata.
In conditiile de piata principala cale de formare a resurselor financiare ale intreprinderii o constituie
autofinantarea. Aceasta reprezinta acoperirea financiara a cheltuielilor cerute de activitatile economice si
sociale ale intreprinderii, din profit si amortizare. In cazul resurselor financiare obtinute pe calea creditarii,
intreprinderea are obligatia atat a rambursarii creditului cat si a dobanzii. Creditele pentru investitii si plata
dobanzii se ramburseaza din mijloacele banesti constituite din profit. Creditele pentru productie si
comercializare se ramburseaza din incasarile curente.
Resursele umane sunt acele persoane cu care intreprinderea a incheiat contracte de munca.
Resursele umane sau salriati intreprinderii reprezinta elementul activ, creator al productiei, cel
putin din urmatoarea consideratii:
–produc si reproduc factorii obiectivi ai productiei;
19

–creaza si stimuleza introducerea tehnicii si tehnologii;
–reprezinta singurul factor de productie care are capacitatea sa creeze valori noi;
–influenteza intr-o masura decisiva eficacitatea utilizarii resurselor materiale si financiare.
Problemele principale in legatura cu resursele umane sunt:
–determinarea necesarului de salariati;
–recrutarea, selectia si incadrarea salariatilor pe posturile de munca existente in intreprindere;
–calificarea si perfectionarea salariatilor;
–aplicarea principiilor de renumerare a muncii si perfectionarea formelor de stimulare materiala a
salariatilor;
–evaluarea si promovarea salariatilor;
–asiguararea conditiilor corespunzatoare de munca si asistenta medicala.
Toate aceste probleme intra in atributiile compartimentului de resurse umane din intreprindere.

Aplicatii
1) Completati fisa postului pentru postul manager resurse umane.
FISA POSTULUI
DESCRIEREA POSTULUI
1)Denumirea postului: manager resurse umane
2)Compartimentul: resurse umane
20

3)Nivelul ierarhic: 3
4)Ponderea ierarhica: 6 angajati
5)Relatii organizatorice:
5.1 de autoritate:
-ierarhice este subordonat managerului general; are in subordine persoanele care fac parte din cadrul
compartimentului, resurse umane;
-functionale: transmite compartimentelor firmei elementele metodologice necesare pentru intocmirea
statelor de plata a angajatilor firmei;
5.2 de cooperare:
-cu posturi similare aflate pe acelasi nivel ierarhic
5.3 de control:
-exercita controlul ierarhic asupra personalului din subordine
5.4 de reprezentare:
-reprezinta interesele de ansamblu ale firmei in determinarea numarului de persoane necesare realizarii
obiectivelor firmei
6)Obiectivele individuale:
-dimensionarea obiectivelor referitoare la resursele umane;
-elaborarea si implementarea unor sisteme motivationale adecvate realizarii obiectivelor firmei;
-realizarea planurilor si programelor in domeniul resurselor umane;
7)Autonomia-postul primeste supraveghere si directionare doar in situatii deosebite din partea managerului
general. Postul are deplina libertate pentru a realiza si/sau dezvolta strategii pentru realizarea obiectivelor
generale ale firmei.
8)Sarcini:
-stabileste obiectivele generale privind resursele umane ale firmei, pe baza strategiei si politicilor globale
si partiale adoptate;
-organizeaza si coordoneaza elaborarea statelor de plata ale angajatilor la nivel de firma;
-avizeaza fisele de post pentru intregul personal al firmei;
9)Responsabilitati:
-raspunde material, disciplinar sau penal pentru consecintele deciziilor adoptate;
-raspunde de luarea in considerare a prevederilor contractului colectiv de munca in ceea ce priveste
motivarea salariatilor;
-raspunde de elaborarea, in termenul prevazut de conducerea societatii, a statelor de plata ale angajatilor
firmei.
10)Competente:
21

-propune numarul si structura resurselor umane necesare functionarii intreprinderii;
-convoaca, ori de cate ori este nevoie, consiliul consultativ pentru amortizarea si adoptarea deciziilor
privind resursele umane;
-face propuneri de motivare a personalului din subordine.
CERINTELE POSTULUI
11)Competenta profesionala:
11.1 Pregatire: economica, certificata de diploma de absolvire a unei institutii de invatamant superior;
11.2 Experienta: minim 3 ani in domeniu;
12)Cunostinte profesionale:
-cunoasterea particularitatilor produselor ce fac obiectul comercializarii;
-cunoasterea legislatiei in domeniu;
-cunostinte in domeniul negocierii contractelor economice.
13)Competente manageriale:
-cunostinte: cunoasterea proceselor de management al resurselor umane, cunoasterea componentelor
procesuale si structurale, a legaturilor dintre ele, stapanirea mecanismelor decizionale si a instrumentului
managerial.
-calitati si aptitudini: sta re de sanatate corespunzatoare profesiei si cerintelor postului, fermitate, fidelitate,
integritate, onestitate, inteligenta, dinamism.
14)Cerinte specifice:
-obtinerea unui punctaj minim la testul de cunostinte, calitati si aptitudini profesionale;
-obtinerea unui punctaj minim la testul de competente manageriale;
-posesor al permisului de conducere categoria B.
Data: 01.06.2012
Semnatura managerului general: Tudose Daniela
Am luat la cunostinta,
Semnatura angajatorului, Dudu Valentin
2) Incadrati urmatoarele functii: manager general, maistru, muncitor calificat, contabil, revizor, agent
vanzari, director de marketing, muncitor necalificat, secretara, manager resurse umane, sef atelier,
inginer, electrician, merceolog, lacatus mecanic si asistent manager , in functii de conducere si functii
de executie.
Functii de conducere Functii de executie
Manager general Maistru
22

Director marketing
Manager resurse umane
Sef atelierMuncitor calificat
Contabil
Revizor
Agent vanzari
Muncitor necalificat
Secretara
Inginer
Electrician
Merceolog
Lacatus mecanic
Asistent manager
3) Cu ajutorul sagetilor, realizati corespondenta dintre tipurile de functii din prima coloana si exemplele de
functii din a doua coloana:
manager general
functii de executie contabil sef
sudor
inginer
functii de conducere sef de sectie
economist
23

24

25