SOCIALIZAREA COPIILOR DIN PERSPECTIVA EDUCAȚIEI TIMPURII [618780]

SOCIALIZAREA COPIILOR DIN PERSPECTIVA EDUCAȚIEI TIMPURII
Prof. Banea Laureta Speranța
Grădinița cu PP nr. 4 Măcin, jud. Tulcea

În grădiniță, formarea grupei de preșcolari reprezintă actul fo ndator al socializării
ulterioare a preșcolarului. Egocentrismul natural al copilului la această vârstă face acest
demers destul de dificil, de aceea procesul constituirii grupul ui se va face progresiv.
Educatoarea este aceea care tr ebuie să știe cum să conducă acti vitățile, puțin cât e puțin, pentru
trecerea de la jocul individual la jocul în grup, apoi la învăț area de grup. Primele contacte pe
care le stabilește copilul cu egalii săi constituie mai degrabă , oazii de uimire, de agresiune, de
indiferență, decât reale prilejuri de a intra în relații de sch imb cu ei. Iată de ce, a reuni niște
copii în aceeași clasă nu e de ajuns pentru a forma un grup.
Este universal acceptat că există importante diferențe de edzv o l t a r e î n t r e c o p i i i d e
aceeași vârstă. O planificare a or icărui tip de activitatetrebu ie să aibă în vedere acest aspect –
din ce în ce mai dificilă este și formarea unor grupe omogene d e copii. Poate fi o soluție
,,ruperea barierelor” dintre gr upe în cadrul grădinițelor. De c e s ă n u e x i s t e o m a i s t r â n s ă
colaborare, o autentică legătură între grupele mari și cele mic i? Copiii mai mici pot avea
,,îndrumători” din rândul celor de la grupele mari, care îi acc eptă mai ușor, ca pe niște egali,
iar pentru cei mari, prestigiul de a avea în grijă copii de la grupa mică are valențe formative
deosebite.
De exemplu, preșcolarii cu vârste mai mari îi pot ajuta pe cei mici să se acomodeze cu
cerințele sociale și educaționale ale grădiniței. Astfel, o act ivitate flexibilă poate stimula
potențialul fiecărui copil în pa rte, conform nivelului său de d ezvoltare și achiziții.
Având în vedere că preșcolarii de vârstă mică tind să se angaj eze mai degrabă în
activități solitare decât de grup, acest ajutor este benefic pe ntru ei, deoarece adultul, în
persoana educatoarei, reprezintă factorul de constrângere, este posibil ca ei să fie mai sensibili
la sugestiile unui partener de vârstă mai apropiată. Astfel, la venirea unui copil nou în grup,
poate fi desemnat de către educatoare un ,,ghid” în persoana un ui preșcolar mai experimentat.
Acesta va face turul grădiniței , informându-l pe nou-venit asup ra ariilor de stimulare (joc de
rol, construcții, bibliotecă, artă, etc.), activităților și mat erialelor disponibile. Pe lângă
informare în sine, avem germenele unei relații de cooperare, va lorizarea preșcolarului mare
prin investirea cu încredere în rezolvarea unei sarcini importa nte, sprijinirea miculu preșcolar
prin realizarea unui prim contact p ersonal, mult mai valoros de cât cel frontal cu grupul. A
împărți (jucării, idei, sarcini) este primul pas în dezvoltarea unor relații sociale pozitive,
sporind astfel și calitate a experienței de grup.
Pentru ca fiecare membru al gr upului să aibă un sentiment al v alorizării este necesar să
i se acorde dreptul de a prelua conducerea în activitate. În or ganizarea activităților comune,
dar mai ales în desfășurarea cel or liber alese, pentru educatoa re este bine să cunoască și
componența microgrupurilor. Astfel, va avea copii care se vor s imți mai bine împreună, vor

lucra mai cu spor, se vor completa reciproc, sau va încerca inc luderea nou-veniților sau a
izolaților în grupuri care să-i absoarbă mai ușor, știut fiind că ,,liderul dă tonul”, de cele mai
multe ori.
Pornind de la povestea ,,Ridichea uriașă” am inițiat un joc de rol care demonstrează
pe înțelesul tuturor avantajele muncii în echipă. Fără a încur aja o competitivitate care nu e
necesară în acest caz (căci nu există învingători și învinși ci doar un grup care obține rezultate
mai bune prin efort comun), ne-am distrat și am reușit. Așadar, poveștile, conțin deseori
exemple de lucru în echipă.
Deseori putem observa cum copiii mai mari doresc să ,,citească ” o poveste celor mici
sau nou-veniți. Cu cartea preferată, bogat ilustrată, povestitorul se simte important atunci
când dezvăluie firul epic sub privirile atente ale ascultătoril or. Imaginile sunt subiect de
discuție, descrierea faptelor, a personajelor pornește uneori d e la întrebările puse de auditoriu.
Socializarea treptată a copilu lui se realizează sub impactul i mitației, al jocului, al
jocului de rol, dar și prin participarea la programul zilnic (a utoservire, activități comune,
activități pe arii de stimulare, s ervirea mesei, jocul, plimbar ea în aer liber).
Un bun prilej de colaborare sunt jocurile de creație . Începând cu banalul ,,De-a
familia” sau ,,De-a călătoria cu trenul”, ,,De-a dansatorii”, jocul poate fi utilizat nu numai în
partea de dimineață, ci în oricare moment al zilei.
Aniversarea unui membru al familiei și primirea oaspeților est e un aspect din viață, cu
care copiii nu se întâlnesc zilnic dar care le face mare plăcer e. Întrebări de genul : ,,Cum îți
primești musafirii?”, ,,Ce faci dacă primești un cadou? “, ,,Câ nd și cui oferim flori?”, ,,Cum
feliciți pe cineva de ziua lui? “, ,,Cum mulțumești când te fel icită cineva?”, ,,Cum inviți
oaspeții la masă?” – sunt ocazii pentru fixarea unor reguli de politețe , dar și de socializare.
Dintre toate tipurile de jocuri, consider că jocul de creație e ste cel mai important,
deoarece el permite trăirea unor experiențe similare cu cele di n viața reală, dar totodată dă
copiilor posibilitatea de a se simți în largul lor. Ei scapă de inhibiții și intră în rol cu foarte
multă dezimvoltură și mare plăcere.
Grupul de preșcolari are nevoi e de îndrumare și supraveghere, de imbolduri și de
exemplul pozitiv al educatoarei și al celorlalți adulți din gră diniță. Relațiile armonioase se cer
cultivate, educate, normate, încurajate permanent în vederea so cializării copiilor din grupă,
dar și pentru a închega un cole ctiv în care fiecare tinde să se simtă valorizat, respectat,
apreciat, încurajat.
În general, pentru a-și motiva atracțiile, copiii subliniază o comportare corectă, lipsa
de agresivitate, dorința celui a les de a se juca cu ei, dar și aspecte colaterale (ținuta,
îmbrăcămintea) ori nonrăspunsuri (,,nu știu”, ,,așa”, ,,așa vre au eu”). De obicei, fetițele aleg
fetițe, iar băieții aleg băieți, cu mici excepții (de exemplu, rudenie, pentru că este prieten cu
fratele celui care alege, pentru că sunt vecini acasă, pentru c ă o bunică îi aduce pe amândoi).

Relațiile dintre copii nu sunt totdeauna favorabile, pozitive, c i p o t l u a ș i a s p e c t e
negative, degenerând în conflicte. Educatoarea are menirea de a încuraja și cultiva relațiile de
prietenie, de a crea un climat afectiv stimulativ și plăcut și de a descuraja, a îngrădi și a
elimina comportamentele agre sive, conflictuale, negative.
Se poate aplica în gr ădiniță și o va riantă adaptată pentru pre școlari a metodei aprecierii
obiective, prin chestionarea orală a copiilor în diferite ipost aze ale activităților alese și, mai
ales, în pregătirea unor serbăr i, concursuri și expoziții. Rezu ltatele investigației anticipative
(dinaintea evenimentelor) au fost comparate cu rezultatele conc rete obținute de copii. Se
poate cu ușurință constata că pr in confirmarea/infirmarea opini ilor copiilor, aceștia au un mai
mare simț al realului, al imaginii de sine față de imaginea alt ora despre ei.
Iată câteva întrebări care au darul de a valoriza copiii, fără a-i subaprecia sau leza:
-cine crezi că va reuși să real izeze cel mai bun tablou de iarn ă?
-cine crezi că recită cel mai frumos poezia? -cine este cel mai atent la povești?
-cine este cel mai talentat povestitor?
-cine este cel mai bun dansator? În discuțiile ulterioare vom a precia că fiecare copil are ceva valoros, că toți excelează
în câte un domeniu, că fiecare copil are aspecte de lăudat, dar și multe de făcut pentru a
deveni mai bun. Educatoarea poat e promova bune relații între co pii, colaborarea, comunicarea
deschisă, crearea unei atmosfer e plăcute, lucrative, benefice d ezvoltării fiecărui copil.
Un preșcolar se poate considera ca fiind integrat în colectiv d acă:
-întreține relații pozitive (d e atracție) cu un număr mai mare de copii;
-întreține relații de respingere cu un număr mai mic de copii ( sau deloc);
-nivelul său de comunicativitate este la nivel mediu sau peste limita medie;
-are o frecvență bună la grădiniță;
-conduita și expresia afectivă î n cadrul diferi telor activități zilnice este pozitivă.
În sfârșit, la această vârstă, preșcolarul începe să se percea pă pe sine, dar și să
înțeleagă cum este perceput de ceilalți, de aceea este importan tă crearea unei stări de confort
psihic propice dezvoltării une i personalități armonioase.
BIBLIOGRAFIE
I.Radu, P.Iluț, L.Matei – ,,Psi hologie socială”, Ed. EXE SRL, C luj Napoca, 1994