Social Media O Nouă Dimensiune a Raporturilor Dintre Securitatea Societala Si Mass Media

REZUMAT

„Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media” – acesta este titlul lucrării de doctorat ce și-a propus ca în cadrul conținutului său să analizeze într-un mod cât mai complet și temeinic abordarea securității societale în raport atât cu mass-media clasică, cât mai ales cu noile social-media, ce au invadat mediul online contemporan, ele reușind să capteze atenția și interesul a zeci de milioane de utilizatori.

Așa cum s-a arătat și în cuprinsul tezei de doctorat, securitatea societală este considerată de către specialiști ca fiind o componentă de bază a securității contemporane, în cadrul său fiind incluse diversele baze ale societății, vitale pentru orice tip de comunitate.

Se impune a se menționa încă din start faptul că în istoria de dată extrem de recentă a lumii s-a remarcat o repoziționare a paradigmei dedicate securității societale, toate riscurile, vulnerabilitățile și amenințările existente nemaifiind direcționate dinspre minoritățile majoritare spre cele minoritare, ci în sens invers, aspect care i-a luat prin surprindere inclusiv pe specialiștii în domeniu.

Acest aspect se datorează în principal fenomenului terorismului, fenomen ce a cunoscut în ultima perioadă o evoluție exponențială, cu efecte nebănuite pe termen lung, ce se reflectă din păcate asupra unei mari majorități a populației.

Un exemplu în acest sens îl constituie chiar subiectul studiului de caz al prezentei lucrări, studiu ce tratează pe larg incidentele teroriste ce au lovit Franța de două ori în cursul anului trecut, anul acesta statul francez fiind atacat chiar în ziua în care își sărbătoarea Ziua Națională.

Subiectul ales pentru studiul de caz anterior amintit reușește să sublinieze în mod ideal legătura de tip intrinsec semnalată între social media actuală și multitudinea de riscuri, amenințări și vulnerabilități ce se manifestă la nivelul securității societale.

Indiferent de locațiile în care se produc atacurile teroriste, care din păcate, în ultima vreme, sunt nu doar mult mai frecvente și mai violente, ci mai ales cu elemente de noutate neprevăzute (a se vedea cazul ultimului atac terorist din Franța, când un terorist aflat la volanul unei mașini de înghețată a reușit să ucidă aproape 100 de victime nevinovate, printre care se aflau și mai mulți copii).

Războiul declarat al autorităților împotriva terorismului, război ce este caracterizat de asimetrie și o doză maximă de neprevăzut, se anunță a fi destul de dificil de câștigat, mai ales în condițiile dezvoltării exponențiale a social mediei, rețelele de socializare permițându-le liderilor și membrilor diverselor organizații și grupări teroriste să comunice în mod constant, să își transmită informații vitale, să se consulte, să se documenteze, să își impună propriile opinii, idei, solicitări, etc.

În cuprinsul prezentei lucrări se poate regăsi și o analiză complexă a numeroaselor legături sesizate între comunitățile diverse, ce sunt poziționate în marile aglomerări urbane din statele lumii, schimburile informatice derulate înspre și din acestea, ca și rolul și influența pe care acestea o au în cadrul inițierii și derulării diverselor acte teroriste, cu efecte devastatoare la nivelul populației majoritare.

Ca urmare a dezvoltării deosebite pe care a cunoscut-o în ultimii ani mediul online, s-a remarcat nu numai o dependență din ce în ce mai crescută față de acesta a utilizatorilor (al căror număr este într-un permanent trend ascendent) ci și folosirea la maxim a numeroaselor beneficii pe care acestea le induce de către organizațiile și grupările teroriste și/sau criminale, cu toată multitudinea neplăcerilor generate de aceasta.

În actuala societate digitalizată, social media, cu toate componentele sale, se poziționează în topul preferințelor marii majorități, în ciuda numeroaselor riscuri și amenințări la care aceasta se expune, manipularea fiind doar unul dintre efectele negative cel mai adesea sesizate.

În cadrul primului capitol al lucrării de doctorat se regăsește o analiză a raporturilor existente între social media, mass-media (clasică, dar și cea contemporană, ce se exprimă aproape în exclusivitate în mediul online) și securitatea societală, aceasta din urmă fiind privită prin prima conceptului complex contemporan și avându-se în vedere rolul important pe care îl deține în cadrul așa-numitei ere informaționale.

După ce se realizează o trecere în revistă a conceptului de social media, care în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare fără precedent, el reușind ca în acest moment să se transforme din „elemenent la modă” în necesitate ori dependență, sunt analizate interferențele pe care aceasta, cu toate componentele sale, le are în raport cu mass-media clasică, dar mai ales cea contemporană.

Explozia tehnologică din ultimul deceniu a permis, printre multe altele, și o dezvoltarea fără precedent a milioane de site-uri de profil, ce sunt specializate pe diverse domenii, în acest fel orice fel de informație reușind să circule liber, instantaneu, în orice colț al globului.

Iar ca urmare a extinderii mediului on-line, odată cu apariția a sute de mii de pagini web ce sunt special dedicate domeniilor, societăților, organizațiilor, persoanelor fizice sau juridice, etc, s-a sesizat și preferința tot mai mare a milioanelor de utilizatori web pentru diferite site-uri de socializare.

S-a impus acordarea unei atenții speciale și dezvoltării sutelor de mii de pagini web, marea majoritatea a site-urilor agreând și adoptând ideea discuțiilor interactive între utilizatorii de internet din întreaga lume, pe diverse teme de interes, discuții al căror principal scop este reprezentat de captarea atenției interlocutorilor și transformarea acestora în vizitatori fideli, ce ulterior pot fi folosiți cu destul de multă ușurință.

Pe lângă site-urile ce sunt special dedicate comunicării, promovării și publicității în mediul online, o platformă importantă pentru promovarea ideilor, conceptelor, informațiilor, știrilor, produselor, firmelor, evenimentelor, brand-urilor, etc a devenit social media, cu componentele sale (rețelele de socializare), după cum o dovedesc statisticile la nivel global, conform căror aproape jumătate dintre numărul total al utilizatorilor-adulți obișnuiesc să acceseaze în mod frecvent cele mai cunoscute site-uri de socializare.

În cadrul aceluiași capitol al prezentei teze de doctorat se are în vedere definirea conceputului securității societare, delimitarea acestuia, ca și evidențierea raporturilor existente între aceasta și social media, în cadrul societății contemporane.

Așa după cum se știe, în actuala eră informațională, securitatea societală a reușit să se impună și redefinească, ca urmare a globalizării ce facilitează reducerea impactului resimțit de statul național la nivel organizațional și social, respectiv psihologic.

Definirea conceputului securității societale este realizată prin prisma Școlii de la Copenhaga, care de altfel l-a și impus, ca și prin prisma anglo-saxonă, conform căreia securitatea societății este văzută în corelație cu securitatea statului și a individului, prin cuprinderea acestora în cadrul conceptelor de securitate, implicit de securitate națională.

În cadrul subcapitolului ce analizează securitatea societală în raport atât cu securitatea națională, cât și cu ordinea publică, se face o trecere în revistă principalelor motive ce stau la baza diverselor riscuri, vulnerabilități și amenințări semnalate la nivelul securității naționale, cu explicitarea detaliată a conceputului de identitate, ca și al asocierii semnalată între susținerea conferită de către principalele rețele de socializare numeroaselor principii, idei, programe, obiective, etc ce aparțin diverselor grupări și organizații și potențialele pericole la adresa securității.

Noțiunea identității, ce poate să certifice tot ansamblul agendei societaleprin prisma diverselor amenințări, riscuri ori vulnerabilități potențiale, este deseori asimilată mișcărilor de tip separatist ce se remarcă la nivel zonal ori continental, ele influențând într-un procent destul de substanțial diversele tehnologii aflate pe piață.

Atât componentele complexe ale mediului tehnologic, cât și mediul online și implicit diversele mijloace de difuzarea informațiilor din domenii variate (încluzând și tot ansamblul reprezentat de social media) constituie adevăratele provocări ale societății contemporane pentru numeroasele servicii de intelligence.

Se remarcă astfel numeroasele oportunități dedicate contracarării diverselor forme de manifestarea violenței, ca și interacțiunile permanente cu mulțimea în continuă creștere a utilizatorilor de internet, ce încearcă să profite la maxim de toate avantajele conferite de actuala lume virtuală.

Din nefericire însă, în această ultimă postură, se remarcă deseori serioase disfuncționalități, cu efecte ce se răsfrâng în mod direct asupra securității globale, determinate de nelimitarea mediului online, accesul deosebit de facil la diverse informații ce uneori pot avea un impact extrem asupra societății, fenomenul anonimatului și/sau cel al falselor identități, ca și nesiguranța navigării în online, nesiguranță ce poate genera potențiale serioase neplăceri.

Din aceste considerente, în ultima perioadă se remarcă din ce în ce mai des un interes tot mai crescut în interiorul diverselor servicii intelligence pentru identificarea, supravegherea și analizarea diverselor informații ce sunt obținute din aceste demersuri ce vizează în principal organizațiile/grupurile teroriste și/sau de criminalitate organizată din toate zonele lumii.

Iar social media se dovedește de la o zi la alta un mediu propice nu doar pentru identificarea acestor informații, ci mai ales pentru distribuirea lor spre grupuri/persoane țintă, motiv pentru care acesteia i se acordă o atenție deosebită, mai ales prin prisma identificării și contracarării potențialelor acțiuni delimitate ca fiind ostile, acțiuni ce pot amenința nu doar securitatea națională, cât și pe cea globală.

Toate aceste aspecte sunt posibile doar datorită dezvoltării excesive pe care a cunoscut-o în ultimul deceniu mediul online, el trecând de la noțiunea de moft ori simplă modă la conceptul de necesitate și chiar de dependență, având în vedere că aproape toate activitățile ce se derulează în complexul domeniilor existente sunt direct legate de acesta.

Pe bună dreptate, se poate afirma că actuala societate este racordată ombilical la mediul online, acesta reușind să se identifice în cadrul fiecărui domeniu de activitate existent în zilele noastre.

De asemenea, în conținutul prezenteu lucrări s-a acordat atenției și modului de reflectare al securității naționale, respectiv globale în cadrul actualei ere informaționale, securitatea societală fiind abordată prin prisma raporturilor e tip fundamental existente între securitatea națională și securitatea la nivel global.

Așa cum bine se cunoaște, social media, cu toate rețelele de socializare ce sunt incluse în aceasta, reprezintă cea mai facilă și uzitată modalitate prin care pot fi transferate, respectiv distribuite o cantitate infinită de informații.

Din păcate însă, tot prin intermediul social mediei se pot propaga cu aceeași ușurință și diversele forme de manifestare ale violenței, ca și informațiile avute în vedere de tot mai numeroasele grupări/organizații teroriste/ale crimei organizate în domeniul obiectivelor identitate caracteristice, respectiv a obiectivelor etnice ori religioase.

În ciuda faptului că pentru a se putea dezvolta și acționa în mod liber, având în vedere interesele populației majoritare, orice stat al lumii trebuie să dispună de o securitate națională adecvată, multe sunt situațiile în care această condiție nu este nici pe departe satisfăcută, efectele acestui inconvenient major refectându-se în primul rând asupra cetățenilor respectivului stat, dar și celor din proximitate.

Se impune ca statul național să fie caracterizat de uonal să fie caracterizat de un grad maxim al securității naționale, orice fel de conflict ori disensiune având capacitatea de a influența în mod negativ bunul mers al respectivei societăți.

Din aceste considerente se impune ca securitatea națională să se mențină în topul obiectivelor avute în vedere de către orice stat național al lumii, caz în care se va menține și echilibrul stabilit între siguranța națională, ordinea publică și securitatea la nivel regional.

Actualele tehnici remarcate în domeniul agresiunii informaționale vizează nu numai complexul structurilor mediatice, cât și nuneroasele infrastructuri de tip informațional, ele fiind definite drept componente ale războiului informațional caracteristic epocii moderne.

În cadrul întregului complex, ce definește și delimitează razboiul informațional contemporan, se detașează atacurile psihologice, atacuri ce pot fi derulate la nivelul oricărui stat, de către o paletă extrem de largă de agresori, cel mai adesea aceștia făcând parte din cadrul diverselor forțe considerate ostile de respectivul stat.

În ceea ce privește multitudinea de caracteristici ale impactului de tip psihologic remarcat la nivelul populației, ca urmare a acestor atacuri psihologice, se detașează manipularea maselor, ca și așa numita „zvonistică”, ambele reușind să se deruleze în mod ideal nu doar prin intermediul mass-mediei, ci mai ales cu ajutorul întregului complex definit de social media, ce pare să acapareze din ce în ce mai mulți fani/utilizatori.

Și asta deoarece, așa cum deja s-a sesizat în ultimii ani, mediul online a reușit să capete o forță deosebită la nivelul maselor din marea majoritate a zonelor lumii, internetul în general și cunoscutele rețele de socializare, Facebook și Twitter (în special) căpătând puteri deosebite în mentalul colectiv, mai ales în condițiile în care puțini mai sunt cei care stau să pună la îndoială veridicitatea multitudinii de informații ce sunt distribuite în mod public către milioanele de utilizatori.

Tot în cadrul capitolului dedicat analizării diverselor raporturi existente între social media, mass-media și securitatea societală, s-au avut în vedere și raporturile existente între actualele componente ale social mediei și serviciile de intelligence.

În ceea ce privește social media, cu toate componentele sale, s-a constatat faptul că aceasta tinde să evolueze și ca urmare a presiunii ce este în mod involuntar exercitată de modernizarea diverselor mijloace de comunicare ale societății moderne, în speță fiind recent definit și termenul „mocial”, caracteristic deceniului actual, considerat a fi tributar unor game foarte largi de dispozitive mobile de ultimă generație.

Ca urmare a dezvoltării tehnologiei informației se remarcă consolidarea și dezvoltarea unor identități colective de tip nou, acestea determinând la rândul lor numeroase efecte asupra majorității populației, ele având și capacitatea modificării substanțiale a conduitei acesteia.

Recentele atacuri teroriste, ca și mișcările de tip protestatar remarcate în ultima perioadă vin să demonstreze încă o dată trendul imprimat societății contemporane de dezvoltarea mediului online, prin intermediul căruia acestea au capacitatea de a dezvolta și promova în orice colț al lumii diversele identități regionale, ca și identitățile lingvistice și cele culturale.

Din păcate pentru actuala societate contemporană, marea majoritate a acțiunilor de tip protestatar sunt determinate de numeroasele probleme sociale ce sunt mult amplificate prin intermediul informațiilor postate/distribuite în mediul online, mediu în care riscul de manipulare pare că se dezvoltă de la o zi la alta.

Datorită faptului că mediul online conferă oricui dispune de o conexiune la internet viabilă posibilitatea extrem de facilă de a distribui orice fel de informații în orice colț al lumii, în timp real și mai ales gratuit, se constată o organizare/planificare/derulare mult mai temeinică și mai eficientă a diverselor acțiuni ori manifestări de tip protestatar.

Extinderea exponențială sesizată în ultimii ani la nivelul celebrelor rețele de socializare (Facebook, Instagram, Twitter, etc), reacție firească a dezvoltării deosebite a mediului online, a atras după sine, printre altele, și o dezvoltare a interesului pe care îl manifestă utilizatorii de internet pentru diversele mesaje ce sunt transmise în mod periodic de către tot mai numeroasele organizații, organisme și asociații.

De asemenea, s-a remarcat și generarea și ulterior consolidarea unor noi identități de tip colectiv, ale căror influențe se dovedesc deseori a fi deosebite și imprevizibile la nivelul mediului online.

În cadrul celui de-al doilea capitol al tezei de doctorat s-a avut în vedere analizarea locului pe care îl deține mass-media modernă în cadrul mediului online, dar și modul în care aceasta se reflectă la nivelul social media, respectiv a componentelor specifice acesteia (rețelele sociale).

Astfel, s-a realizat o prezentare a principalelor modificări ce s-au semnalat la nivelul mass-mediei ca urmare a apariției mediului online, modificări datorate în principal setei de cunoaștere în continuă creștere manifestată de userii de internet, ca și necesității tot mai mari de realizare a unui schimb de informații în domenii diverse, indiferent de zona geografică.

Ca urmare a apariției mediului online și ulterior a generalizării acestuia, s-au remarcat numeroase modificări substanțiale atât în domeniul dedicat presei scrise, cât și în cel audiovizual, de departe cea mai importantă fiind trecerea de la edițiile tipărite ale ziarelor și revistelor diverse la edițiile online ale acestora, în cadrul cărora se poate interveni cu diverse modificări, oricând ulterior publicării informațiilor.

Extinderea deosebită a mediului online, dar mai ales impactul pe care acesta îl are la nivelul marii majorități a populației, datorită posibilitățile nelimitate pe care acesta le pune la dispoziția milioanelor de utilizatori de internet au evidențiat un aspect mai puțin favorabil actualei societăți din era informațională.

Astfel, în ciuda multitudinii de informații existente în online, ca și a posibilităților deosebite de interacționare cu acestea, se remarcă în mod constant nu doar pe forumurile aferente mass-mediei, ci și în cadrul rețelelor de socializare, un nivel tot mai diminuat al educației elementare, căruia i se adaugă un grad mare al superficialității, dar și al lipsei de credibilitate.

În ultimii ani, mulți au fost specialiștii care au tras numeroase semnale de alarmă cu privire la degradarea continuă nu doar a valorilor etice din cadrul mass-mediilor naționale și internaționale, dar și valorilor morale, mediul online nefăcând, din păcate, decât să preia toate aceste nou-constatate efecte distructive.

Din păcate pentru societatea contemporană, mass-media actuală nu se mai bazează decât rareori pe informații corecte, atent verificate și distribuite consumatorilor de media într-un mod profesionist.

Marea majoritate a informațiilor ce sunt distribuite de media prin intermediul internetului către utilizatorii acestuia nu includ elemente reale de noutate, nu sunt verificate din mai multe surse (așa cum o cere codul în materie), conțin mesaje ce nu respectă regulile în domeniu ori includ judecăți de valoare ce nu se încadrează în standardele eticii profesionale.

Mass-media în mediul online este media care permite modificarea și corectarea informațiilor publicate oricând, acestea rămânând arhivate în spațiul nelimitat al internetului.

Și tocmai pentru faptul că toate informațiile sunt stocate și arhivate într-o așa numită bibliotecă virtuală, ideal ar fi ca toți cei ce practică mass-media în actualul mediu online să țină cont în permanență de regulile scrise și nescrise ale eticii profesionale în domeniu.

Actuala mass-medie ce se derulează în mediul online contemporan este aproape întotdeauna gratis și oricând la dispoziția tuturor utilizatorilor de internet, astfel că orice informație care este distribuită de media poate să fie accesată de un număr nelimitat de utilizatori de internet, indiferent de poziția geografică în care se află aceștia.

În ciuda faptului că marea majoritate a populației consideră că mass-media contemporană depinde nu doar de veniturile obținute, ci și de mediul organizațional din care aceasta face parte, în realitate aceasta este direct influențată de trendul „pieții”, de subiectele care solicită interesul și reușesc să îi fidelizeze/capteze pe utilizatorii de internet.

Iar în actualul context, asistăm destul de frecvent, din păcate, la încălcarea dreptului la imagine, la încălcarea flagrantă a dreptului la intimitate al unei persoane, la nerespectarea vieții private, la conflicte de interese, la dezinformări și deseori manipulări grosolane.

Și chiar dacă conceptul eticii în mass-media contemporană s-ar impune a funcționa asemeni mediului online, respectiv în permanență, în realitate lucrurile nu stau nici pe departe așa, multe fiind situațiile în care se reclamă încălcarea flagrantă a drepturilor de autor, în lipsa unei legislații adecvate.

Mediul online permite mediei contemporane (respectiv reprezentanților acesteia) să acceseze instant și din orice poziție geografică orice tip de informație, să o distribuie, să o modifice și chiar să o elimine.

În lipsa aplicării regulei nescrise a originalității informațiilor, toate acestea nu fac decât să transforme mass-media actuală într-o pseudo medie, media „copy paste”.

Iar în ultimul deceniu s-a remarcat apariția unui nou fenomen la nivelul mediei contemporane, care optează constant în a uza la maxim de toate facilitățile puse la dispoziție de către mijloacele de comunicare în masă, în paralel cu maximizarea implementării unor noi tehnici de persuasiune și de manipulare.

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Presa relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, sunt aduse la cunoștiința publicului de mass-media, care în actuala societate informațională are tendința ca în mod constant să îi invite în mod subtil, la interpretări și evaluări, pe toti utilizatorii de internet interesați, imprimându-le în acest fel falsa impresie că și ei ar putea avea o opinie dominantă pe un anumit subiect.

Acesta este motivul pentru care mass-media contemporană dispune de o capacitate deosebită de influențare a maselor, cărora le modifică percepțiile, judecățile de valoare, opiniile, deciziile și chiar mentalitățile.

Imaginea din mass-media în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv.

Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri (din clasic ori din online) sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

Iar în acest context mass-mediei contemporane îi revine rolul primordial în cadrul procesului complex de elaborare, menținere, dezvoltare sau denigrare a imaginii unei persoane, grup, organizație, etc, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta.

În cadrul societății actuale, se remarcă tot mai des impactul determinat de multitudinea imaginilor complexe distribuite în online de mass-media, context în care diverșii specialiști în relații publice, comunicare, management, etc continuă să se preocupe constant de modul în care se realizează și dezvolta imaginea unei persoane, grup, organizație, etc, mai ales în contextul în care orice informație falsă ori premeditat modificată poate determina numeroase crize, conflicte, luări de atitudine radicale.

Mediul online reprezintă cea mai facilă și avatajoasă cale prin intermediul căreia multitudinea mesajelor și informațiilor concepute și distribuite de diverse grupuri și organizații pot ajunge la publicul țintă, comunicarea constantă fiind esențială pentru dezvoltarea relației cu membrii, adepții, fanii, susținătorii unei organizații/grupări.

Indiferent că se dorește promovarea unei idei, unei mentalități, a unui concept ori a diverselor informații, ca și promovarea unei grupări ori organizații, reușita acestor demersuri depinde direct proporțional de comunicarea în mediul online, respectiv prin intermediul mass-mediei și al social mediei, un rol important fiind deținut de diversele strategii, tehnici și metode ce sunt utilizate pentru captarea și influențarea interesului utilizatorului de internet.

Eficacitatea unei comunicări online impune, printre multe altele, și realizarea constantă a unui schimb de replici bilateral, indiferent că acestea sunt simple aprecieri, sau comentarii ori răspunsuri, de bun sau rău augur pentru inițiator.

De asemenea, o importanță deosebită o are menținerea contactului cu utilizatorii, aceștia apreciind mesajele periodice transmise, ce au un conținut concis, bine structurat.

În ceea ce privește eficiența mesajelor ce sunt comunicate prin intermediul mediului online, ca și importanța acestora, se cunoaște faptul că mesajele lungi, ce sunt lipsite de substanță și de informație îi distrag atenția oricărui utilizatorului de internet, acesta plictisindu-se destul de repede și îndreptându-și atenția spre alte mesaje mai relevante ca și conținut, formă ori mod de prezentare.

Ca urmare a acestui aspect este recomandat ca diversele informații ce sunt distribuite în cadrul mediul online, incluzând și social media, bineînțeles, să fie atent și bine structurate, să includă un anumit substrat de tip emoțional, să aibă capacitatea de a-l impresiona pe utilizatorul de online, captându-i și focalizându-i acestuia atenția, imprimându-i reținerea anumitor informații ce se doresc a fi asimilate.

În domeniul manipulării, privită drept forma de promovarea mesajului publicațiilor, ca și a grupurilor de interese finanțatoare, se remarcă faptul că aceasta a devenit în ultima perioadă o tehnică de propagandă des utilizată, prin intermediul acesteia încercîndu-se inducerea unui anume mod de gândire ori de acțiune, în funcție de împrejurări.

Cu ajutorul diverselor tehnici de manipulare, specialiștii în domeniu reușesc să le inducă maselor diverse idei și concepte în vederea acceptării acestora necondiționate, această acceptare reprezentând adoptarea reacțiilor, atitudinilor și acțiunilor ce sunt dorite de către manipulator.

Indiferent de cât de grosolană este manipularea, aceasta are mari șanse de reușită dacă manipulatului îi este creată falsa impresie că dispune de deplina libertate de decizie și de gândire.

Iar cum în realitate părerea majorității este constant mai presus decât imaginea reală, șansele de manipulare sunt destul de crescute, mai ales în era informațională, în care imaginea capătă conotații speciale atunci când vine vorba de manipulare prin mass-media ori social media.

Chiar dacă procesul de manipulare poate fi realizat prin diverse moduri, cel mai adesea acesta implică utilizarea adevărurilor un pic modificate, trunchiate, ca și a argumentelor modificate, astfel încât, prin alăturare cu un mesaj adecvat, atent ales situației dorite drept obiectiv final, orice fel de informație/mesaj poate să fie direct distribuită în centrul emoțional al conștiinței maselor.

Trebuie menționat faptul că procesul manipulării prin argumente ușor falsificabile poate fi deseori sesizabil, motiv pentru care acesta este folosit cu precădere în cazul maselor mari, în cadrul cărora se semnalează un nivel de inteligență și cultură diminuat.

În cazul grupurilor/persoanelor cu un coeficient de inteligență mediu ori peste mediu (caz în care procesul de manipulare se poate dovedi în anumite împrejurări a fi unul destul de dificil), se recomandă realizarea manipulării cu ajutorul adevărurilor parțiale, situație în care, având la bază logica și un complex mediu de cunoștințe, se pot identifica informațiile ireale.

Ca urmare a creșterii deosebită a numărului surselor informațiilor ce sunt distribuite în mediul online, se remarcă o diminuare a tentativelor de manipulare prin propagarea neadevărului ori a unor percepte ce sunt departe de informația reală, uzitându-se transmiterea unor informații falsificate, ce le sunt aduse la cunoștința maselor de către persoanele în care acestea au încredere, persoane ce prezintă un grad ridicat de credibilitate.

Manipularea este cea mai facilă și sigură cale prin intermediul căreia maselor le sunt oferite informații diverse, caracterizate de un impact major asupra acestora, informații ce sunt ascunse cu mare atenție printre informații banale, ce aparent par a fi lipsite de interes, de elemente de noutate.

Și asta deoarece se cunoaște faptul că banalitatea are capacitatea de a determina întotdeauna o anumită stare de liniște, de siguranță, de confort, spre deosebire de elementele de noutate ce întotdeauna reușesc să inducă starea de gardă.

Atât mass-media contemporană, cât și social media reușesc ca în acest moment să dețină o influență deosebită asupra utilizatorilor de internet, acestea având de altfel și capacitatea de a le influența acestora, cu destul de multă ușurință, nu doar părerile și opiniile, ci și deciziile și mai ales opțiunile.

Media și social media reușesc să influențeze major judecățile de valoare ale utilizatorilor, ele influențându-le în mod decisiv chiar și cele mai importante alegeri.

Acesta este considerentul care stă de altfel la baza trendului actual de recrutare al adepților și membrilor unor organizații și grupări teroriste/criminalitate organizată, știut fiind faptul că un volum mare de informații, însoțit de o multitudine de evenimente tinde să inducă starea de abandonare, acestea fiind tratate de către subconștient cu indiferență, nepăsare ori resemnare.

În plus, cu cât volumul informațiilor oferite este mai mare, cu atât capacitatea de procesare este mai redusă, motiv pentru care există tentația cedării unor terțe persoane a avantajului prelucrării, analizării și comprimării acestor informații.

De altfel, un volum mare de informații oferite de media ori social media au capacitatea de a derula utilizatorul, de a-l dezorienta, de a-l face să renunțe la ideea procesării acestora, respectiv analizării lor, situație în care se ajunge la preferarea judecăților de valoare ale terțelor persoane, cu subscrierea ideilor și opiniilor acestora, împrumutarea și adoptarea lor, în ciuda faptului că, în faza inițială, acestea erau total opuse convingerilor și părerilor personale.

Nevoia în continuă creștere a societății contemporane de a fi la curent cu noutăți de ultimă oră în diverse domenii de interes, ca și o necesitate acută a schimbului curent de informații între diversele categorii sociale, pe variate teme, în paralel cu o conștientizare a dreptului de a fi informat, respectiv a celui de a informa, au determinat în ultimele decenii o dezvoltare fără precedent a mass-mediei, cu toate efectele ce decurg din acestea.

În paralel, pe fondul apariției mediului online (respectiv a internetului), urmată de generalizarea acestuia, s-a constatat și o evidențiere a unor modificări radicale la nivelul tuturor formelor de reprezentare ale mass-mediei, fie aceasta scrisă, vizuală ori în online.

În era informațională, oricine, indiferent de locul în care se poziționează la un moment dat, are posibilitatea să intervină într-un mod deosebit de facil în diversele postări (știri, informații diverse, etc) din mediul online, fie că acestea sunt pe paginile web al unor cotidiane ori televiziuni de renume, fie că este vorba social media ori de bloguri/pagini web personale ale persoanelor publice, personalităților, etc.

Numărul extrem de mare al conturilor din social media, respectiv de Facebook, Instagram, Twitter, la care se adaugă omniprezentele bloguri, îi conferă mass-mediei contemporane posibilitatea de a interacționa în orice moment cu utilizatorii de internet/audienții, indiferent de poziționarea, de vârsta, de cultura, pregătirea profesională ori preferințele acestora.

Dezvoltarea mediului online facilitează mass-mediei, ca și social mediei posibilitatea de a interveni oricând în cadrul informațiilor incluse în știrile, editorialele, comentariile, prezentările jurnaliștilor și/sau audienților acestora.

Cu toate acestea, se constată în ultimii ani, un nivel din cel în ce mai redus de profesionalism și/sau educație al autorilor informațiilor regăsite pe diversele rețele de socializare/pagini web/bloguri ce aparțin mass-mediei, la care se adaugă un grad ridicat de superficialitate, manipulare și deseori o dezinformare crasă.

Din păcate, în actualul mediu online aferent mass-mediei si social mediei se remarcă un trend continuu-descendent atât la capitolul veriridicitatea informațiilor, cât și la cel dedicat eticii și moralității.

Modificările radicale sesizate în ultima perioadă la nivel global au dus la o reorientare și repoziționare a importanelor forțe politice, efectele acestora reflectându-se îndeosebi nu numai asupra mediului continental, ci mai ales asupra mediului internațional, al cărui grad de complexitate a crescut în mod exponențial.

La modul general, orice disfuncționalitate sesizată la nivelul securității unui stat ori securității globale (cum ar fi apariția unei crize, a unui conflict ori producerea unui atac terorist), dar și numeroasele probleme ce pot să fie sesizate în cadrul vastului domeniu al securității, sunt strâns legate de capacitatea și mai ales disponibilitatea unui stat (indiferent de mărimea acestuia ori de puterea militară, economică, etc) de a le înțelege, analiza, gestiona și ulterior a le supune unui control fie acesta chiar și unul de scurtă durată.

Din aceste considerente, în vederea asigurării unor echilibre de securitate, respectiv stabilitate pe plan internațional, este nevoie de o analiză minuțioasă a imagini de ansamblu ce este caracteristică oricărui stat, diverse fluctuații importante (respectiv economia, puterea militară, dotarea tehnică, gradul de informatizare, etc) putând schimba în mod radical întreaga scenă politică internațională.

Este cunoscut faptul că politica internațională captează interesul tuturor marilor lideri ai lumii, dar și pe cel al analiștilor și politologilor, în ultima vreme tot mai mulți cetățeni din statele medii și dezvoltate ale lumii arătându-se de asemenea interesați de modificările de pe scena politică, ca și de trendul geopoliticii contemporane.

Oricare ar fi forma de analiză ori statul supus acesteia, în lista intereselor avute în vedere de politicieni, analiști, sociologi, etc se poziționează evoluțiile și reacțiile marilor state ale lumii, ca și cele ale statelor ce se situează în zone ce sunt în proximitatea unor conflicte de diverse natură, ca și identificarea tuturor riscurilor și amenințărilor la adresa securității globale, în paralel cu realizarea unor analize minuțioase ce privesc eșecurilor ori dimpotrivă, reușitele statelor cu influență pe harta geopolitică a lumii.

Nu în ultimul rând, se acordă o atenție deosebită procesului de identificare a tuturor surselor care la un moment dat pot determina crize politice, militare ori chiar economice, ca și a motivelor pentru care anumite grupări ori organizații sunt adeptele utilizării forței și violenței în relațiile cu celelalte grupări/state.

În acest moment, se remarcă cu destul de multă ușurință gradul de complexitate deosebit ce caracterizează actualul mediu internațional, aspect ce a determinat și o modificare a modalităților, tehnicilor și perspectivelor de analiză ale acestuia.

Ca urmare a instabilității mediului internațional, ce a intrat într-un trend permanent ascendent, datorat numeroaselor fenomene, reacții și procese imprevizibile, s-a ajuns la multiplicarea analizelor ce privesc potențialele cauze generatoare ale acestora.

Iar recentele „valuri” sesizate la nivel diplomatic, militar și politic, ulterior momentului în care au fost date publicității o parte din documentele Wikileaks, au reușit să inducă un anume grad de instabilitate nu doar la nivelul securității naționale, ci mai ales la nivelul securității globale, aspect ce reușește să evidențieze încă o dată impactul pe care reușește să îl imprime mass-media și respectiv social media asupra mediului de securitate contemporan.

În cadrul peisajui mediatic contemporan, ce se modifică de la o zi la alta, modificări datorate, printre altele și de tehnologiile de ultimă generație, ce permit o dezvoltare deosebită a interactivității pe dispozitive ce sunt în ce mai performante, tot mai mulți utilizatori ai mediului online reușesc să identifice resurse inepuizabile de asimilare și învățare, actualele cunoștințe poziționându-se cu mult deasupra celor din urmă cu doar câțiva ani.

Fără a lua în calcul mass-media tradițională, se remarcă faptul că noile tehnologii, în combinație cu un acces aproape nelimitat la mediul online, le conferă marii majorități a utilizatorilor de internet nu numai cele mai moderne mijloace dedicate accesării diverselor componente media și social media, ci și un acces deplin la o diversitate deosebită a conținuturilor de tip stimulant la nivel vizual, cu toate riscurile, efectele și implicațiile ce pot decurge din aceasta.

În cadrul erei informaționale actuale, pe fondul unei lipse tot mai acute de timp, la care se adaugă și stresul cotidian, oricine, din orice colț al lumii, are capacitatea de a descărca, viziona și a distribui gratis și cu destul de multă ușurință diverse conținuturi media, al cărui conținut include deseori și unnivel deosebit al violenței.

În cazul conținuturilor media, ce nu au nici un fel de legătură cu aspecte de natură violentă, este acceptată ideea conform căreia orice informație, ce este obținută din cadrul realității virtuale caracteristice mediei/social mediei, are capacitatea de a influența simțitor comportamentul manifestat la nivelul realității.

Cu toate acestea, se remarcă o anumită reticență în acceptarea concluziei potrivit căreia, în media, respectiv social media, reprezentarea violenței dispune de capacitatea necesară influențării obiceiurilor din viața reală, mai ales de disponibilitatea angajării într-un comportament de tip agresiv.

Se cunoaște faptul că nici unul dintre factorii ce sunt considerați de către specialiști ca fiind „de risc” nu pot să determine, în singular, un comportament de tip agresiv.

Nu același lucru însă poate fi afirmat despre acumularea mai multor factori de risc, fiecare dintre aceștia crescând probabilitatea apariției unui comportament agresiv, mai ales pe fondul unor provocări, când acesta este perceput ca un răspuns la acestea (respectiv modelul de risc și reziliență).

Ca urmare a dezvoltării exponențiale sesizate în mediul online (și în special în cadrul rețelelor de socializare) ca și accesul nelimitat la acestea, acces ce îi este permis oricui, indiferent de vârstă, de locație, de pregătire profesională, etc, au atras după ele și numeroase riscuri și amenințări, acestea fiind cu atât mai mari cu cât respectivii utilizatorii de internet au vârste mai reuse sau o pregătire mai slabă.

În topul listei dedicate amenințărilor și riscurilor anterior amintite, se numără un acces deosebit de ușor la întreg complexul al fenomenului pornografiei contemporane, comunicarea online cu persoane a căror identitate și scopuri nu sunt cunoscute, recepționarea, ca și/sau transmiterea diverselor mesaje text ori a mesajelor audio cu conținut nepotrivit (de cele mai multe ori cu tentă sexuală) ori manipulator, agresări, hărțuiri, etc.

Prin prisma formelor de manifestare ale acestor riscuri, pot fi menționate agresivitatea, sexualitatea, ca și denaturarea valorilor, implicând și latura comercială. Iar având în vedere locul sau rolul deținut de către un consumator de online în social media, se remarcă mai multe tipuri de riscuri potențiale, respectiv de conținut (se recepționează/consumă conținuturi din media/social media ce pot determina diverse efecte neprevăzute, pe termen lung), riscuri de contact (în cazul în care se reușește stabilirea unei legături cu alți utilizatori de internet, comunicarea putând genera efecte multiple, de asemenea neprevizibile) și riscuri de conduită (se produc în momentul în care utilizatorul de online este în postura de victimă ori dimpotrivă, în cea de agresor).

Toate aceste riscuri, anterior menționate, se pot semnala la nivelul online, în media, respectiv social media, în topul celor mai frecvente poziționându-se

cyberbullying-ul, aflat la intersecția agresivității cu multiplele riscuri „de conduită”.

Securitatea în mediul online (mai ales securitatea în social media) s-a transformat în ultima perioadă într-o problemă ce se află în mod constant în atenția numeroaselor organisme și instituții internaționale, cu atât mai mult în contextul contemporan, când numărul amenințărilor, ca și cel al atacurilor, s-au majorat substanțial.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă cel al cunoscutei rețele social media, Facebook, în care în fiecare zi se înregistrează sute de mii de scam-uri așa numite „clasice”, de genul „vezi cine îți vizitează profilul”, ca și foarte multe campanii de promovare diverse, de o calitate îndoielnică și în cadrul cărora milioanele de utilizatori de internet sunt provocați/tentați cu numeroase premii substanțiale, marea majoritate dintre acestea fiind fictive.

Marea majoritate a riscurile ce au fost sesizate în social media, la nivelul rețelelor de socializare sunt în acest moment destul de numeroase, orice utilizator de online putând fi în orice moment nu doar victima sigură a unor viruși agresivi, dar și a fraudelor și amenințărilor de tot felul, care, din nefericire, sunt în mod periodic distribuite nu doar pe Facebook, ci și pe Twitter, pe Pinterest și chiar în mediul dedicat LinkedIn.

Pe lângă aceste riscuri și amenințări, social media este în permanență supusă unui complex de vulnerabilități, dintre care amintim erorile de conectare, erorile de gen „cross-site scripting”, ca și vulnerabilitățile de tip Java, ce sunt exploatate cu succes de hackeri.

Social media în general și Facebook în mod special includ propriul sistem „cloud” de stocarea datelor utilizatorilor, aplicațiile de tip extern (ce sunt neverificate) având capacitatea accesării unei multitudini de informații personale, și asta în condițiile în care aceștia își exprimă acordul pentru accesare, deseori involuntar.

În cazul în care aceste aplicații ajung la nivelul sistemului de stocare, nu se mai poate vorbi de un control, în ultimii ani remarcându-se propagarea exponențială a celor mai periculoși viruși în cadrul cunoscutei rețele de socializare Facebook.

În cazul Facebook, cele mai multe dintre problemele sesizate au fost determinate de aplicații gen „cine îți vizualizează profilul”, aplicații care, dacă sunt accesate, dispun de capacitatea copierii tuturor parolelor, precum și a datelor de identificare ale utilizatorilor.

Se impune a se menționa faptul că utilizatorii Facebook sunt cei care, de bună voie își exprimă acordul privind accesarea acestor aplicații, al căror conținut promit că le vor oferi o listă persoanele care le urmăresc activitatea pe care o desfășoară în rețeaua de socializare, ca și mesajele, respectiv imaginile pe care aceștia le distribuie în mod public.

Nu în ultimul rând trebuie să menționăm și existența link-urile frauduloase, care la prima vedere sunt destul de tentante pentru marea majoritate a utilizatorilor de Facebook, acestea promițând că, prin simpla lor accesare, le vor oferi utilizatorilor șansa de a participa la diverse sondaje, concursuri cu premii (cel mai adesea fiind „puse în joc” calculatoare de ultimă generație, tablete, smartphone-uri, dar și mașini), etc.

Din nefericire, în ciuda numeroaselor atenționări ce sunt remarcate în ultima vreme la nivelul mediul online,, marea majoritate a utilizatorilor de Facebook nu au incă capacitatea/abilitatea de a recunoaște multitudinea de mesaje de tip phishing, mesaje prin intermediul cărora periodic acestora le sunt sustrase numeroase date cu caracter personal.

Marea majoritate a neplăcerilor, ce pot fi remarcate cu ocazia deseori accesări ale mediului online (mai ales în cazul social media), pot fi evitate prin folosirea eficientă a aplicațiilor de scanarea timeline-ului (se reușește protejarea împotriva amenințărilor diverse gen spam, pshishing, malvare, inclusiv a datelor cu caracter personal), printr-o evitare a accesării diverselor mesaje de tip imagini și care conțin fișiere executabile (deseori acestea sunt incărcate cu viruși diverși), evitarea acceptării așa numitelor „cereri de prietenie” de la persoane necunoscute, evitarea comunicării cu persoane necunoscute, ca și securizarea navigării în cadrul browser-ului folosit.

Pe lângă o insecuritate variabilă a informațiilor de tip personal, se impune a se menționa și riscul deosebit ce este reprezentat de identitatea virtuală, identitate care, în marea majoritate a cazurilor, nu coincide absolut deloc cu identitatea reală a respectivului utilizator de internet.

Și asta datorită dezvoltării deosebite pe care au cunoscut-o tehnologiile din ultima generație, tehnologii care permit oricui realizarea rapidă și destul de ușor a unei „identități virtuale”, la adăpostulul unei căsute de e-mail false, realizată de asemenea cu date ireale de identificare.

În spatele tuturor acestor anonimate, ce nu pot fi controlate, utilizatorii de internet pot accesa diverse pagini web sau își pot crea numeroase conturi pe rețelele de socializare existente, ulterior inițiind comunicări în diverse scopuri, mai mult sau mai puțin bine intenționate.

Pe lângă riscurile, amenințările și vulnerabilitățile deja menționate anterior, se impune a se face vorbire și despre cea mai mare și periculoasă amenințare la adresa securității globale, respectiv terorismul internațional.

Aflat în topul amenințărilor actuale, cu manifestări din ce în ce mai violente, terorismul contemporan, cu diversele sale forme de reprezentare, continuă să le surprindă, din păcate, mereu nepregătite pe autorități, numeroasele atacuri ce au avut loc în ultima perioadă continuând să demonstreze asta.

Considerat drept forma cea mai clandestină a unui război contemporan, terorismul internațional se poziționeză în cadrul categoriei generației IV a conflictelor, el determinând multiple efecte cu caracter devastator nu doar la adresa securității statale, ci mai ales la adresa securității globale.

Chiar dacă poate părea dificil de crezut, terorismul actual își face în ultima perioadă mult mai simțită prezența în statele puternic dezvoltate, atacurile afectând din păcate numeroase persoane nevinovate.

Demn de sesizat este faptul că în ciuda dotărilor deosebite cu care sunt înzestrate serviciile și organizațiile anti-terorism din marile state ale lumii, la care se adaugă activitățile specifice de prevenire și control, toate marile atacuri teroriste ce s-au produs în ultimii ani pe teritoriul european și-au atins scopurile, autoritățile nereușind să intervină înaintea producerii atacurilor deosebit de violente.

Terorismul actual se poartă prin mijloace diverse (fie acestea de tip convențional, fie atipice – cum este cazul ultimului atac produs în Franța, la Nisa, chiar de Ziua Națională), în marea majoritate a cazurilor atacurile fiind, în scurt timp de la producere, revendicate de către diversele organizații/grupări teroriste prin intermediul rețelelor de socializare ori la paginilor web personale.

În ceea ce privește mediatizarea grupărilor/organizațiilor teroriste, ca și a atacurilor comise, aceasta este realizată în mod selectiv, avându-se în vedere diversele interese și obiective ce sunt urmărite de către liderii teroriști, aceștia dispunând de un volum impresionant de informații legate atât de potențialele ținte avute în vizor, cât și de autoritățile pe raza cărora se poziționează respectivele ținte.

Fenomenul terorismului internațional a cunoscut în ultima perioadă o evoluție ascendentă deosebită, printre cauzele generatoare acestui aspect remarcându-se numeroasele conflicte sociale ce se semnalează între statele lumii (ele fiind determinate de evenimente precum extremismul, rasimul, xenofobia, neînțelegerile politice, naționalismul, etc), acutizarea terorismului de stat la nivel intern și internațional (ca urmare a finanțărilor ce survin de la grupuri/organizații/servicii secrete cu interese anume), expansiunea fenomenului dedicat crimei organizate, dezintegrarea forțelor armate din fostele state comuniste, conflictele politice și militare statale și inter-statale (acestea au la bază atât interesele financiare, cât și luptele pentru putere), creșterea numărului atacurilor violente în diverse zone ale lumii, expansiunea fundamentalismului islamic, creșterea gradului de sărăcie în diversele zone ale lumii, luptele interne ce au drept obiectiv înlăturarea regimurilor politice, diminuarea nivelului de trai al populației, lipsa organizării în cadrul intern al diverselor instituții și organizații cu atribuții în identificarea, prevenirea și combaterea atacurilor teroriste, schimbul de informații constant între diversele grupări/organizații teroriste/de criminalitate organizată.

Membrii grupărilor/acțiunilor teroriste urmăresc ca prin intermediul atacurilor comise să inspire teama și teroarea la nivelul național, respectiv global, în același timp încercând să demonstreze că reprezintă o amenințare serioasă la adresa tuturor „dușmanilor”.

O atenție specială se impune a se remarca și terorismului mediatic care de asemenea poate fi considerat o amenințare deosebit de serioasă pe plan național, dar și internațional, mai ales prin prisma implicațiilor pe care acesta le are la nivelul populațiilor.

Din nefericire, media, dar și social media, au devenit în ultima perioadă mijloacele preferate de către organizațiile/grupările teroriste, ele profitând la mazim de toate beneficiile conferite de acestea, prin intermediul mediului online.

Astfel, gratuit și într-un timp extrem de scurt, aceste grupări/organizații teroriste au posibilitatea prin intermediul social mediei să comunice cu membrii, adepții, simpatizanții, taberele adverse, să negocieze cu autoritățile ori reprezentanții acestora, să își facă publice și cunoscute ideologiile, să își revendice atacurile comise, să încerce să instaureze teroarea în rândul populațiilor țintă.

Specialiștii în domeniu au atras în nenumărate rânduri atenția cu privire la faptul că zilnic jurnalele de știri, edițiile online ale ziarelor și televiziunilor, ca și diversele rețele de socializare prezintă diverse informații din domeniul terorismului internațional, respectiv atacuri teroriste comise în diverse orașe ale statelor lumii, ideologii ale unor grupări/organizații, promovarea unor idei, prezentarea unor informații, etc.

Evidențierea și promovarea atacurilor teroriste în mediul online nu face decât să crească în mod considerabil gradul de instabilitate în rândul opiniei publice, ca și mare parte dintre deciziile și ideile marilor lideri ai lumii, ce pot acționa sub impulsul momentului de o violență extremă, în marea majoritate a cazurilor.

Teroriștii moderni știu, așa cum deja menționam, să profite la maxim de toate facilitățile conferite de media, respectiv social media, prin intermediul cărora reușesc să inducă diverse influențe în rândul opiniei publice, să își revendice anumite doleanțe, să influențeze curente sociale, dar și militare, în acest fel reușind să erodeze serios nu doar echilibrul (precar uneori) economic al statelor, ci și stabilitatea politică la nivel statal, respectiv global.

Terorismul în și prin mass-media și social media a devenit calea cea mai sigură de a influența negativ marea masă a populației, tot mai numeroasele acte de terorism fiind prezentate de către liderii organizațiilor/grupărilor teroriste ca fiind un mijloc ideal de rezolvarea problemelor conflictuale diverse.

Teroriștii moderni se bazează pe mass-media, respectiv social media în vederea subminării sentimentului de securitate și așa destul de precar, existent la nivelul populației, ca și pentru o „scurt-circuitare” a rutinei zilnice a acesteia.

De asemenea, tot prin intermediul social mediei, teroriștii urmăresc să direcționeze opinia publică înspre marile puteri ale lumii, în acest fel încercând să îi ofere acesteia o „justificare” a actelor teroriste.

În cadrul multor organizații și grupări teroriste sunt analizate cu maximă atenție diversele mijloace mass-media și social media din statul pe teritoriul căruia se află ținta vizată, cu scopul de a se informa asupra celor mai bune metode de punere în practică a diverselor amenințări, despre modul în care se poate dezvolta gradul de insecuritate în cazul unei crize sau de cum anume poate să fie stimulată la maxim panica și teroarea în randul populației.

Prin intermediul unei manipulări psihologice bine țintite, se poate obține panica generală în rândul populației, amplificându-se și sentimentul de amenințare/teroare la nivelul securității umane. Mare parte dintre organizațiile teroriste nu urmăresc să producă victime imediate, acestea realizându-și scopul urmărit fără să comită un atac, respectiv doar prin mediatizarea permanentă a diverselor amenințări în media și social media.

Cele mai multe dintre acțiunile teroriste sunt foarte atent și extrem de bine organizate, cu strategii ale atacului bine puse la punct, cu utilizarea tuturor mijloacelor posibile și avându-se în vedere diversele domenii ale societății statale, respectiv politic, militar, economic, informațional, psihologic, etc.

Un procent destul de ridicat din totalul atentatelor teroriste au la bază crize identitare și politice, teroriștii intenționând ca prin acțiunile lor să instaureze alte raporturi sociale, alte ordine economice și ideologii, alte regimuri politice, respectiv alte ordine militare.

Experiența și studiile ce au fost efectuate de-a lungul vremii asupra fenomenelor teroriste au demonstrat faptul că mulți sunt liderii organizațiilor teroriste care, prin intermediul mediei și al social mediei, sunt interesați mai mult să instaureze teroarea în rîndul populației, respectiv să-și impună propriile idei și concepții.

Din păcate, ultimele atacuri teroriste ce s-au semnalat pe teritoriul european au reușit nu numai să instaureze teama și teroarea în rândul populației, ci și să lase în urma lor zeci de morți și sute de răniți.

În contextul expansiunii fenomenului migrației, ce crește considerabil riscurile comiterii unor potențiale atentate teroriste de către cetățenii străini ajunși în statele Uniunii Europene, autoritățile au luat decizia de a modifica strategia de securitate europeană, fiind anunțate măsuri destul de dure la adresa imigranților clandestini.

În acest fel, pe lângă prevenirea unor potențiale viitoare atacuri teroriste, se încearcă o echilibrare a scenei politice și sociale europene, în paralel cu limitarea resurselor alocate imigranților, fonduri ce s-au dovedit a fi deosebite.

Din păcate, tot mai frecvent se remarcă faptul că mass-media, dar mai ales social media sunt folosite la maxim atât de către rețelele/grupările teroriste, cât și de imigranții ce își doresc să se stabilizeze pe teritoriul statelor europene. Nu numai pentru a-și face publice doleanțele, opiniile, obiectivele, ci și pentru a obține numeroase informații prețioase.

În fuga imigranților din zonele de conflict de tradiție rețelele de socializare se dovedesc a fi cele mai bune aliate ale acestora, în conținutul acestora fiind incluse numeroase informații deosebit de importante privind transporturile clandestine de refugiați, detaliile de călătorie, stațiile de tranzit, etc.

Specialiștii le atrag constant atenția liderilor politici cu privire la pericolul reprezentat de folosirea necontrolată a resurselor nelimitate conferite de rețelele de socializare în cadrul fenomenului ce are tendința de a scăpa de sub control, mai ales pe fondul recentelor atentate teroriste ce au fost comise pe teritorii ale Uniunii Europene.

Mediul online și social media, respectiv cunoscuta rețea de socializare Facebook, sunt de multă vreme utilizate fără nici un fel de restricții de către diverse grupări/organizații teroriste, fie cu scopul promovării idealurilor și scopurilor urmărite, fie pentru a-și racola noi membrii și adepți sau pentru a-și prezenta, pentru a face publice așa zisele acțiuni ce sunt îndreptate împotriva „trădătorilor”, atentate în care, din nefericire, marea majoritate a victimelor nu au nici un fel de legătură nici cu ideologiile și nici cu concepțiile teroriștilor.

Fenomenul migrației din Uniunea Europeană, fenomen ce a reușit să inflameze la maxim spiritele marilor lideri europeni în ultimii ani, pare ca în plus să determine nu doar o serioasă perturbare la nivelul diverselor activități economice și sociale din statele în care imigranții și-au făcut simțită prezența, ci și o repoziționare a taberelor așa zis antagoniste, respectiv între localnici și imigranți sosiți din diversele colțuri ale lumii.

Din păcate, tuturor acestora li se adaugă și riscul deosebit de producele al unor noi amenințări de tip terorist, membrii, ca și adepți ai diverselor grupări teroriste reușind prin intermediul migrației să ajungă mult mai facil într-un stat european, unde are posibilitatea de a-și pune în aplicare planul ucigaș (ori sinucigaș).

Mai mult, numeroasele facilități conferite de marea majoritate a rețelelor de socializare tuturor utilizatorilor din mediul online nu fac decât să crească probabilitatea producerii unor noi incidente de natură teroristă, în acest moment existând o multitudine de aplicații și pagini web prin intermediul cărora nu doar că se promovează diverse ideologii și cauze, ci mai ales se oferă detalii și informații prețioase tuturor celor interesați de acestea, fără nici un fel de control sau cenzurare din partea autorităților cu responsabilități în domeniu.

Și toate acestea în condițiile în care nu de puține ori autoritățile au atras atenția asupra faptului că refugiații care reușesc să ajungă prin diverse metode/căi în state ale Uniunii Europene știu să maximizeze toate avantajele ce le sunt conferite de către noile tehnologiii, incluzând și numeroasele servicii ce le sunt puse la dispoziția publicului larg de către cunoscutele rețele de socializare.

Recentele incidente de natură teroristă ce s-au derulat pe teritoriul Uniunii Europene (respectiv în Franța și Germania) au reprezentat un puternic semnal de alarmă pentru liderii statelor europene, mare parte dintre aceștia încercând (pentru a câta oară?) să identifice soluții viabile aplicabile în aceasta criză a refugiaților, ce pare din ce în ce mai mult să scape de sub control.

Și din păcate, așa cum s-a demonstrat în cadrul conținutului prezentei teze de doctorat, în ciuda tuturor asigurărilor date de autorități, ca și a măsurilor mult-trâmbițate de acestea ulterior producerii unui atac terorist, grupările/organizațiile teroriste se dovedesc a fi mult mai bine pregătite, mai inventive și mai motivate, în comparație cu autoritățile ce dispun de fonduri uriașe alocate și care au în subordine profesioniști bine pregătiți în domeniu.

=== Rezumat_lucrare (1) ===

CONCLUZII GENERALE

Securitatea societală capătă în era informațională un relief și o importanță aparte datorate globalizării prin care se ajunge la diminuarea într-o anume măsură a impactului în plan psiho-social și organizațional a statului național în favoarea comunităților regionale, structurate pe criterii etno-religioase, de limbă și cultură și care urmăresc sedimentarea identității de acest tip și prin forme de natură economică sau securitară.

Mișcările contemporane din țări europene, având rădăcini etnice sau religioase din state dezvoltate precum Spania (Țara Bascilor și, mai recent, Catalunya), Italia (Padania), Marea Britanie (Scoția și Irlanda de Nord), conflictele ce au dus la scindarea ex-Iugoslaviei, cele care se desfășoară în Ucraina, din alte țări aflate în postura de conflicte înghețate (Transnistria, Oseția) la care se adaugă transformările din ultimul deceniu din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, iar foarte recent în Hong Kong, țin toate de această accentuare a ceea ce fondatorii Școlii de la Copenhaga au numit securitatea societală.

Identitatea, ca trăsătură fundamentală a comunităților ce impune și reclamă nevoia de securitate societală, impusă de vulnerabilitatea alterității și riscul discriminării este subliniată, configurată și adâncită în era informațională de oportunitatea oferită de Internet sub forma rețelelor de socializare, a social media, care facilitează intercomunicarea între membrii comunității, promovarea intereselor specifice, dar și a formelor de agregare și de răspuns la presiunea comunității majoritare, la formele de discriminare existente, posibile sau presupuse, social media suplinind alte mijloace și forme de securizare și de reacție pe care comunitatea majoritară le deține prin organizarea statală, prin mass-media oficială, prin formele dominante de manifestare ale specificului etnic, religios și cultural, perceput de comunitatea minoritară ca o amenințare sau o vulnerabilitate continuă.

Prin urmare, această împletire între formele concrete, modalitățile de existență și manifestare în plan național și global a securității societale, își găsesc o formă de amplificare, de augmentare extrem de favorabilă în utilizarea rețelelor sociale care devin un element sine qua non al manifestării conștiinței de grup în era informațională.

Se crează în felul acesta un complex, un binom securitate societală-social media, o conexiune fundamentală în contextul actual al societății informaționale și globalizării, în configurarea securității naționale și globale, respectiv o schimbare a paradigmei de securitate în cadrul căreia securitatea societală prin racordul său cu social media capătă un rol tot mai important.

De altfel, acest fapt a fost demonstrat și prin cercetarea acestui domeniu în cadrul prezentei lucrări, aspect pus în evidență prin analiza de conținut a multitudinii componentelor conflictului politico-militar în secolul XXI, precum și prin studiul de caz ce încheie lucrarea și care reușește să evidențieze atât raportul, cât și legăturile ambivalente stabilite între securitatea societală și social media.

Se remarcă astfel faptul că complexul dedicat identității, fie aceasta regională ori a diverselor minorități reprezintă elementul primordial din cadrul căruia se desprind principalele riscuri, vulnerabilități ca și amenințări diverse, îndreptate nu doar asupra securităților naționale, ci și asupra securității internaționale.

Iar toate aceste riscuri, amenințări și implicit vulnerabilități au cunoscut, din păcate pentru societatea contemporană, o dezvoltare exponențială, mai ales pe fondul expansiunii mediului online, mediu în care oricine se poate exprima în mod liber, aparent fără prea multe restricții.

Internetul s-a transformat pe nesimțite într-o necesitate, în dependența actualității cotidiene, el având din ce în ce mai mult tendința de a ne induce în mod inconștient diverse componente ale complexului concept denumit sugestiv manipulare.

În condițiile în care internetul a devenit o componentă aproape indispensabilă a existenței cotidiene, marea majoritate a activităților derulate la nivel internațional fiind în strânsă dependență de acesta, se remarcă din păcate o creștere exponențială a gradului de expunere a milioane de utilizatori, în paralel cu dezvoltarea riscurilor și amenințătilor la adresa acestora.

În aceste condiții, este firesc interesul din ce în ce mai crescut al serviciilor de intellingence pentru tot ceea ce implică tehnologie, mediu online și implicit social media, mai ales pe fondul exacerbării violenței, cu toate formele prin care aceasta se manifestă la ora actuală.

Posibilitățile nelimitate pe care le conferă mediul online oricui dispune de un calculator și o conexiune la internet cresc în mod considerabil riscurile la adresa securității, cu atât mai mult în condițiile în care anonimatul și falsele identități au început să se manifeste din ce în ce mai pregnant.

S-a impus în mod firesc și o dezvoltare a interesului manifestat de serviciile profesionale de intelligence din întreaga lume, o atenție deosebită fiind acordată grupărilor și organizațiilor teroriste, ce în ultima vreme dovedesc nu doar o violență fără precedent, ci și o minuțiozitate deosebită în plănuirea și derularea atacurilor, atacuri ce, din păcate, reușesc din ce în ce mai des să le surprindă pe autoritățile din marile state ale lumii.

În societatea contemporană, dezvoltarea exponențială pe care a cunoscut-o mediul online a atras după sine și o extindere a influenței determinate nu doar de mass-media, ci mai ales de social media, aproape orice tip/fel de informație, idee, plan, etc dovedindu-se a fi aproape neviabilă în lipsa unei promovări/expunere adecvate.

Interferența dintre social media și mass-media instituționalizată a condus la o nouă fază în cadrul relațiilor de comunicare interumană, în care dezideratul feed-back-ului și al generalizării dreptului la exprimare, prin posibilitatea ca fiecare individ să-și poată face auzite gândurile, teoretic de către orice alt individ al planetei, a condus și la o multitudine de probleme, în topul acestora poziționându-se securitatea globală.

Mediul online, ca rețea globală, fără limite, a început să fie supus abia în ultima perioadă unui proces de segmentare, monitorizare și control, inclusiv de ordin legislativ, chiar dacă în faza inițială se are în vedere apărarea dreptului de proprietate intelectuală, protejarea demnității și includerea detaliilor ce privesc protecția și implicit lupta împotriva fenomenului terorist, ce pare că a intrat într-un puternic trend ascendent în ultima perioadă.

Pe lângă formele de adicție, determinate de internet și social media, în special, pericolele devin din zi în zi mai puternice, mergând până la racolarea și constituirea unor formațiuni de adepți ai organizațiilor criminale, precum ISIS.

Fără îndoială, mixul creat între mass-media instituționalizată, cu norme precise și control statal și interstatal și social media are, în primul rând, efecte pozitive, ce conferă indivizilor și omenirii acces simultan la orice informație de pe glob – evident, cu excepția celor clasificate, dar care pentru hackeri și, mai ales, pentru structurile specializate, nu mai constituie o opreliște.

Era informațională reprezintă o nouă dimensiune a societății umane, nu doar sub aspectul comunicării sau al progreselor tehnologice, ci în toate domeniile sale.

Tehnologia informațiilor digitale și-a găsit cel mai fertil teren, cum era de așteptat, în domeniul securității, intelligence și războiului informațional.

Infrastructura cibernetică cu scopuri defensive și agresive include majoritatea platformelor de socializare aflate în conexiune directă cu sistemele cibernetice de securitate organizate conform structurilor militare.

Acest proiect de militarizare este o direcție majoră de viitor prin includerea tinerilor studenți și absolvenți, dar și a minorilor prin jocurile electronice, ceea ce denotă preocuparea pentru utilizarea rețelelor de socializare ca platforme permanente pentru continuumul război-pace pe care îl reprezintă războiul informațional cu subspeciile sale, război cibernetic, mediatic și electronic.

Dacă într-o primă fază, repede depășită, rețelele de socializare au fost folosite în special pentru culegerea de informații și monitorizarea utilizatorilor, în etapa actuală preponderentă devine transformarea acestora în vectori de multiplicare a mesajului și de folosirea lor ca agenți voluntari sau involuntari înrolați de cele mai multe ori fără acceptul lor în continua activitate de agresiune pe care statele, dar în primul rând marile puteri, o poartă împotriva celorlalte entități, nu doar statale.

Este, altfel spus, un război al tuturor contra tuturor, în care structurările cele mai vizibile aparțin statelor și sistemelor totalitare, care au creat deja un complex ce acționează integrat după paradigme militare cu scopuri distructive față de adversar și, evident, defensive în privința propriilor sisteme.

Rețelele de socializare, după ce au creat posibilitatea ca fiecare individ să fie interconectat în orice moment cu oricare altă persoană, a creat și riscul ca fiecare să devină un potențial adversar prin îndoctrinarea și manipularea sa, prin mijloacele pe care le reprezintă înalta tehnologie a comunicării online.

Conștientizarea acestor riscuri, dar și demonstrația că există posibilitatea contracarării, nu doar la nivel general, ci mai ales la nivel individual, este o opțiune dezirabilă.

Dependența în continuă creștere a marii majorități a populației de mediul online poate determina, din păcate, și o degradare a valorilor etice și mai ales morale din domeniile reprezentative ale societății contemporane, internetul transformându-se în locul în care orice poate spune aproape orice, fără ca nimeni să analizeze/controleze informațiile distribuite public milioanelor de utilizatori.

Așa se face faptul că internetul pare să devină, pe zi ce trece, plaforma informațiilor de-a valma, necenzurate, neverificate, neconfirmate, platforma în care nu se respectă reguli ori legi, principalul scop urmărit de marea majoritate a utilizatorilor fiind crearea imaginii, indiferent de metode ori consecințe.

Și toate acestea în condițiile în care realizarea unei imagini ideale implică strategii atent elaborate, strategii ce depind de mai multe variabile, precum factorii strategici ce pot defini anumite caracteristici de ansamblu, situațiile ce au capacitatea de a scoate în evidență avantajele și beneficiile evidente, ca și elementele potrivnice care pot fi sesizate la un moment dat, în cadrul mediului social aferent.

În cadrul peisajului mediatic actual, peisaj ce pare să se poziționeze permanent într-o modificare perpetuă, se remarcă tot mai frecvent faptul că tehnologiile de ultimă generație au tot mai mult capacitatea de a determina o dezvoltare exponențială a fenomenului interactivității de performanță.

Lăsând în urmă media tradițională, ce a intrat în declin accelerat în ultimul deceniu, se remarcă faptul că la ora actuală, oricine, indiferent de vârstă, poziționare geografică, pregătire profesională, etc, dispune de facilitatea unui acces neîngrădit la vasul mediul online, cu tot complexul conținuturilor media distribuit/postat în acesta, cu toate implicațiile și riscurile ce pot să decurgă din aceasta.

În aceste condiții, din păcate pentru societatea actuală, se remarcă aproape în mod constant accesul multiplicat și deosebit de facil al adolescenților la tot ceea ce include fenomenul pornografiei reprezentat în mediul online, o dezvoltare exagerată a comunicărilor online între persoane cu identitate necunoscută și scopuri ascunde, ca și agresiuni diverse, hărțuiri, amenințări ori recepționarea, ca și/sau transmiterea diverselor mesaje text ori a mesajelor audio ce au fie un conținut nepotrivit (în special conținut sexual), fie unul de tip manipulator.

Totalitatea analizelor ce au fost întreprinse în cadrul conținutului acestei lucrări au reușit să evidențieze faptul că securitatea națională, indiferent de zonă ori regiune geografică, este în strânsă dependență atât cu securitatea globală, cât și cu securitatea societală, ce are în vedere cu precădere identitatea multitudinilor de comunități, cu accentul adăugat pe comunitățile defavorizate ori discriminate.

În cadrul acestui context societal și ca o consecință a progresului societății informaționale, respectiv a revoluționării comunicației inter-personale în timp real între indivizii ce se află la mii de kilometri distanță, social media reușește să se transforme într-o parte integrantă a comunităților unite de aceleași convingeri și de idealuri, ca și de modalități de acțiune în funcție de obiectivele urmărite, toate acestea realizându-se în condițiile în care membrii acestora nu se cunosc personal, indiferent că locuiesc în același cartier/oraș/țară ori se află la celălalt capăt al continentului ori a lumii.

Așa se face faptul că mass-media a reușit să își consolideze rolul de contracararea diverselor activități de tip antisocial, de violență politică (multe dintre acestea mergând până la acte de terorism de o violență deosebită).

Se poate afirma, pe bună dreptate, că mass-media s-a transformat într-o pârghie prin intermediul căreia autoritățile pot să intervină aproape oricând în vederea demontării, respectiv a dejucării diverselor planuri de tip distructiv ori agresiv, planuri ce sunt în principal promovate prin intermediul principalelor rețele de socializare.

Social media este noua osmoză și noul stadiu de agregare a comunităților identitare, ceea ce duce la internaționalizarea diverselor măsuri de control și retorsiune, respectiv la schimbarea paradigmei securității societale dintr-una locală, așa cum a fost considerată, avându-se la bază concluziile pertinente ale Școlii de la Copenhaga, într-una globală.

Iar cauza de fond este reprezentată chiar de fenomenul terorismului internațional, în cadrul căruia se remarcă modurile de recrutare ale adepților/membrilor, din orice parte a globului ar proveni aceștia, ca și tehnicile utilizate pentru mobilizarea și implicarea totală a acestora în cadrul diverselor acțiuni distructive.

În acest fel se remarcă faptul că securitatea societală nu mai poate să fie redusă la un spațiu limitat, în cadrul căreia se află concentrată o comunitate, ce este motivată de caracteristicile sale identitare, etnice și religioase, ci aceasta este structurată în cadrul unei rețele, tocmai ca urmare a principalei sale caracteristici de comunicare, ce este reprezentată de rețeaua de socializare, respectiv de actuala social media.

Așa se face faptul că raportul stabilit între securitatea societală și social media este unul de fond, intrinsec, în cadrul evoluției ce îl modifică în permanență, transformând constant și noțiunile ce definesc securitatea la nivel global în cadrul societății contemporane.

În contextul actual, o atenție deosebită este acordată, așa cum deja s-a menționat în conținutul prezentei lucrări, numeroaselor riscuri ce pot să fie determinate, respectiv sesizate de și la nivelul mediului online (cu precădere în cadrul rețelelor de socializare), în lista priorităților fiind inclus și cyberbullying-ul, acea formă de bullying caracterizată de un anumit comportament agresiv și repetitiv, ce se manifestă pe fondul unor dezechilibre de forțe sesizate între potențiala victimă și al său agresor.

Demn de menționat este faptul că acest dezechilibru de forțe, manifestat în tradiționaul bullying (cum ar fi vârsta, puterea fizică ori sexul) nu se mai prezintă ca și condiție necesară în cazul mediului online, în cadrul acestuia interacțiunea definindu-se nu numai prin prisma unor distanțe fizice, ci mai ales prin cea pozițiilor de anonimitate.

Securitatea în mediul online (și mai ales securitatea din cadrul social media) s-a transformat în ultima perioadă într-o preocupare de tip constant a numeroaselor organisme și instituții internaționale, dar și naționale, cu atât mai mult cu cât în ultimul deceniu numărul amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților a crescut exponențial.

Riscurile ce au fost sesizate în cadrul social media în ultima perioadă s-au dovedit a fi numeroase, fiecare utilizator de online prezentând riscul expunerii la multitudinea de viruși, dar și riscul unor fraude în domenii diverse ori amenințări cu sau fără violență.

În ceea ce privesc vulnerabilitățile sesizate la nivelul social media, se remarcă cu precădere rerorile de conectare, erorile gen „cross-site scripting”, ca și numeraosele vulnerabilități de tip Java, care sunt tot mai des exploatate de mulțumea hackerilor din mediul online global.

Pe lângă o insecuritate tot mai crescută a informațiilor personale, merită ssă fie amintit și riscul pe care îl reprezintă identitatea virtuală, identitate care, în marea majoritate a cazurilor, nu coincide absolut deloc cu identitatea reală a respectivului utilizator de internet.

Și asta ca urmare a dezvoltării deosebite semnalată la nivelul întregii tehnologii contemporane, tehnologie ce permite oricărui utilizator de internet crearea facilă și într-un timp extrem de rapid a unei „identități virtuale”, la adăpostului unei căsute de e-mail false, realizată de asemenea cu date ireale de identificare.

În aceste condiții aproape că nu mai reprezintă un secret pentru nimeni condițiile în care tot mai numeroasele organizații teroriste au reușit să se infiltreze tot mai puternic în cadrul social mediei, mediu din care acestea au posibilitatea să își racoleze, cu destul de multă ușurință, o multitudine de adepți, respectiv membrii.

Și asta în condițiile în care, încă de acum aproape două decenii, terorismul a fost propulsat în topul listei principalelor amenințări la adresa societății contemporare, respectiv la adresa stării de siguranță națională în toate statele lumii.

Din păcate, în ultimii ani, s-a remarcat faptul că, la nivel global, tot mai multe organizații/grupări teroriste au reușit să se asocieze cu organizații ale crimei organizate, astfel ajungându-se la o sporite considerabilă a forței și puterii comune, cu efecte negative incomensurabile la adresa populației de rând.

Acesta este și motivul pentru care tot mai multe dintre atacurile la adresa securității internaționale, remarcate în ultima perioadă, includ diverse arme biologice, arme nucleare, explozibili ultra-moderni (cu o putere deosebită de distrugere), ca și viruși ce sunt nu doar promovați în mediul online, ci și dezvoltați și perfecționați.

Fenomenul terorist în epoca modernă tinde să se acutizeze de la o zi la alta, lupta împotriva acestuia având din păcate, mai ales în ultima perioadă, efecte aproape insesizabile, fapt ce se răsfrânge cu precădere asupra populației, din rândul cărora se înregistrează tot mai multe victime.

Și chiar dacă în urmă cu doar câțiva ani putea părea destul de dificil de crezut, terorismul contemporan poate fi considerat o armă strategică deosebit de distructivă, el fiind amenințarea numărul 1 la adresa securității globale, mai ales prin formele sale de manifestare, respectiv terorismul biologic, terorismul nuclear și terorismul chimic.

Mutațiile deosebite sesizate în ultimul deceniu, mutații ce, în marea majoritate a cazurilor, s-au dovedit a fi de tip radical, au reușit să producă o repoziționare a diverselor forțe politice sesizate la nivel global, repoziționare ce a determinat o multitudine de efecte, marea majoritate a acestora reflectându-se cu precădere asupra securității internaționale, securitate ce în ultimii ani este caracterizată de un grad de complexitate deosebit.

Din aceste considerente, în vederea asigurării unei echilibrări stabile la nivelul securității internaționale, s-a impus, printre multe altele, și realizarea unei analize nu doar temeinice, ci și extrem de laborioasă a imaginii de ansamblu ce este caracteristică oricărui stat al lumii, luându-se în calcul nu doar factorii ce țin de potențialul economic al acestora, ci și de potențialul informațional, cel militar, ca și de potențialul tehnologic.

Politica globală, cu toate caracteristicile și implicațiile sale, a reușit să se transforme în mod radical în ultima perioadă, ea devenind imprevizibilă chiar și pentru experții-analiști cu nume de rezonanță în domeniu, cărora le este din ce în ce mai dificil să estimeze și prognosticheze viitorul trend al geopoliticii contemporane.

Actualul mediu internațional se dovedește a fi caracterizat de un grad de complexitate deosebit, ceea ce implică o multiplicare exponențială a perspectivelor de manifestare a diverselor riscuri, amenințări și implicit vulnerabilități, cu efecte ce sunt din ce în ce mai puțin previzibile.

=== 1 ===

SOCIAL MEDIA – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass media

CUPRINS

LISTA ABREVIERI ………………………………………………………………………………5

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….6

CAPITOLUL I – Raporturile dintre social media, mass-media și securitatea societală. Securitatea societală, concept complex și domeniu de referință în era informațională ………………………………………………………………………………..24

1.1.Conceptul de social media și interferențele cu mass-media – apariție și dezvoltare……………………………………………………………………………………….24

1.2. Securitatea societală. Concept, definiții și delimitări. Raporturile cu social media în era informațională ……………………………………………………33

1.3. Securitatea societală în raport cu securitatea națională și ordinea publică ………………………………………………………………………………………………………….41

1.4. Securitatea națională și globală în era informațională ………………….52

1.5. Raporturile dintre social media și intelligence (SOCMINT). Identitate și contrademocrație………………………………………………………………………..59

CAPITOLUL II – Mass-media în epoca online și a rețelelor sociale ……….66

2.1. Principalele modificări ce au transformat mass-media odată cu apariția internetului………………………………………………………………………..66

2.2 O nouă fază a comunicării online și controlului informației – giganții tehnologici ……………………………………………………………………………………90

2.3. Manipularea, ca formă de promovare a mesajului publicațiilor și a grupurilor de interese care le finanțează …………………………………………106

2.4. Mass-media și unele clarificări terminologice în privința unor sintagme parțial interșanjabile: război mediatic, război informațional, atac cibernetic, atac electronic ……………………………………………………………..116

CAPITOLUL III – Internetul în epoca globalizării sub aspectul securității ……………………………………………………………………………………………………………122

3.1. Internetul și puterea informațională în raport cu securitatea națională și globală ……………………………………………………………………………………122

3.2.Mass-media online și social media sub aspectul riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților ………………………………………………….129

3.3.Înregimentarea rețelelor sociale în războiul informațional …………143

3.4.Terorismul ca amenințare globală și dimensiunea media a lumii contemporane………………………………………………………………………………151

CAPITOLUL IV – Tehnicile actuale de agresiune informațională. Acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei……………………..164

4. 1.Conceptul conflictului politico-militar în era informațională ……164

4.2. Acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei globale………………………………………………………………………………………..170

4.3.Tehnici de agresiune informațională statale și nonstatale……………178

4.4.Manifestări revendicative în spațiul real (securitatea societală) prin acțiuni în spațiul virtual (social media) ………………………………………….186

4.5. Război cibernetic nedeclarat împotriva structurilor statale………..193

CAPITOLUL V – Reglementarea juridică a domeniului social media – cauzalități și motivații. Contrareacții în spațiul public ………………………….200

5.1.Necesitatea reglementării juridice a domeniului social media …….200

5.2. Societatea informațională și globalizarea – cauzalitățile de fond ale controlului informației în sistem digital…………………………………………..202

5.3. Intensificarea controlului social media din rațiuni de securitate națională și societală ……………………………………………………………………205

5.4.Legislația contrateroristă privind comunicarea mediatică extinsă asupra internetului ……………………………………………………………………….208

5.5.Comunicarea social media și legislația contrateroristă…………………211

5.6. Protejarea proprietății intelectuale – modalitate de control juridic al comunicării online………………………………………………………………………..214

CAPITOLUL VI – Securitatea societală, social media și criza migrației – cauze, evoluție și consecințe tipice ale crizei………………………………………….219

6.1.Marea migrație și rolul rețelelor de socializare ………………………….219

6.2. Migrația, concretizare a ”ciocnirii civilizațiilor”, de la amenințare la criză și dezastru umanitar ……………………………………………………………..222

6.3. Motivațiile religioase ale terorismului islamic și inadecvarea acestora la valorile europene și sensul istoric al dezvoltării umane………………..224

6.4.Fundamentele extremiste religioase și reconsiderarea cauzelor terorismului în corelație cu social media…………………………………………228

6.5.Rădăcinile identitare și economice ale conflictului asimetric caracteristic începutului de mileniu. Fundamentele religioase ale terorismului Islamic …………………………………………………………………….231

6.6. Evoluția fenomenului migrației ilegale în Europa Occidentală și consecințele sale…………………………………………………………………………..233

Studiu de caz – Securitatea societală și social media prin prisma atentatelor de la Paris din ianuarie și noiembrie 2015 ………………………………….….238

1. Cauze istorice și geopolitice ale declanșării atacurilor teroriste……..242

2. Recrutarea și coordonarea adepților în Franța și alte țări occidentale de către I.S.I.S. (Daesh) prin rețelele de socializare …………………………….246

3. Elemente privind securitatea societală în baza factorilor identitari și religioși……………………………………………………………………………………….252

4. Consecințele atacurilor teroriste: de la intensificarea măsurilor privind securitatea internă, la declanșarea războiului contra terorismului………254

LISTA ABREVIERI

A.C.T.A. – Anti Counterfeiting Trade Agreement

C.I.A. – Agenția Centrală de Informații a SUA

D.Do.S. – A Distributed Denial of Service

G.P.S. – Global Positioning System

I.O.C.T.A. – Internet Organised Crime Threat Assessment

I.S.I.S. – Statul Islamic

I.S.P. – Furnizorii de servicii Internet sunt firme sau organizații care oferă conexiune și acces la internet și servicii. Deseori ei sunt numiți "ISP", inițialele denumirii din limba engleză Internet Service Provider

I.T. – Information technology

H.U.M.I.N.T. – Human Intelligence

N.A.T.O. – North Atlantic Treaty Organization

O.N.U. – Organizația Națiunilor Unite

O.S.I.N.T. – Open-source intelligence

P.R.I.S.M. – program de supraveghere clandestin în care Agenția Statelor Unite de Securitate Națională (N.S.A.) colectează comunicațiile pe internet ale cetățenilor străini din cel puțin nouă mari companii de internet din SUA.

S.E.A.L. – The United States Navy's Sea, Air, Land Teams, commonly known as the Navy SEALs, are the U.S. Navy's principal special operations force and a part of the Naval Special Warfare Command and United States Special Operations Command

S.O.C.M.I.N.T. – Social Media Intelligence

S.O.C.T.A. – Serious and Organised Crime Threat Assessment

S.T.S. – Serviciul de Telecomunicații Speciale

W.E.B. – World Wide Web

INTRODUCERE

Lucrarea de față, denumită „Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media” își propune să realizeze o analiză complexă a abordării securității societale în cadrul media, incluzând cele două componente actuale, respectiv:

Mass-media în sens clasic, organizată, normativizată și controlată prin pârghii social-statale;

Social media, apărută ca urmare a exploziei deosebite pe care a cunoscut-o mediul online și care până recent a rămas, în cea mai mare parte, în afara controlului social, și cu atât mai puțin, a celui statal

Istoriografia ce este dedicată temei alese este una de dată destul de recentă, ceea ce face ca studiile, ca și diversele abordări bibliografice, să fie încă relativ puține în acest context, respectiv a stabilirii și analizării binomului securitate societală-social media, în ciuda faptului că s-a remarcat faptul că ”oamenii sunt constrânși de limite geografice, statut socio-economic, tehnologie și chiar de factori genetici să aibă anumite tipuri de relații sociale”.

Prin urmare, acesta este motivul pentru care abordările interdisciplinare se dovedesc a fi destul de puține, în ciuda faptului că lucrări ce sunt dedicate exclusiv fie unuia, fie celuilalt domeniu, sunt numeroase.

Securitatea societală este, în concepția Școlii de la Copenhaga, reprezentată în principal de Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde, una din componentele securității, alături de celelalte componente, respectiv securitatea militară, securitatea politică, economică și a mediului, ea incluzând bazele de constituire ale societății, respectiv baza etno-națională și baza religioasă – acestea fiind de altfel și singurele baze de constituire ale societății în viziunea acestei școli de gândire.

Sesizarea diverselor raporturi de tip intrinsec existente aceste două domenii, stabilirea lor în profunzime, ca și modalitățile prin care acestea reușesc să se influențeze și implicit potențeze în mod reciproc pornind de la un fond comun, respectiv identitatea comunitară reprezintă, prin urmare, direcția prioritară și, în bună măsură, insolită, originală, a prezentei lucrări.

Această abordare ce are în vedere îngemănarea unor elemente ce țin de trăsăturile securității societale cu cele caracteristice social mediei, respectiv rețelelor de socializare, ne-au condus la observarea unor elemente de o relevanță deosebită, ce sunt specifice societății informaționale și a comunității globale în care se află omenirea la începutul secolului XXI.

Obiectivele de cercetare. Lucrarea „Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media” își propune să analizeze în faza inițială, prin prisma domeniului de studiu (respectiv cel dedicat ordinii publice și siguranței naționale), conceptul de securitate societală, raporturile sale cu securitatea națională și sectoarele de securitate, diversele legături ce sunt tot mai evidente cu ordinea publică, precum și influențele și determinările reciproce din ultima perioadă cu social media și mass-media, având la bază unele elemente comune.

În opinia lui Ionel Nicu Sava, securitatea societală se referă la acea parte rămasă neacoperită de securitatea statului, ca și de securitatea individuală, abordare în cadrul căreia ”securitatea statului (obținută pe cale militară, diplomatică și economică) și securitatea cetățenilor (obținută pe cale polițienească trebuie completate cu securitatea societății, adică societală).

Dacă avem în vedere înțelesul restrictiv al securității societale, conform fondatorilor Școlii de la Copenhaga, acela de prezervare a bazelor de constituire a societății, respectiv etno-națională și religioasă, într-un cuvânt identitare, observăm că social media, respectiv rețelele de socializare, cum sunt cunoscute în societatea contemporană (Facebook, Twitter, Instagram ș.a.) au devenit forma cea mai persistentă, dar și cea mai preocupantă, de manifestare a identității grupurilor sau structurilor minoritare.

În continuarea acestui raționament, pe baza analizei realităților actuale, putem sublinia faptul, de altfel, evident, că grupările identitare etnice, sociale și religioase folosesc rețelele social-media nu doar pentru afirmarea identității, ci și pentru organizarea unor forme de protest, devenind modalități de susținere a războiului mediatic, dar și a războiului hibrid care include și componenta violenței politice, sub toate formele sale.

Nivelurile operaționale. Amenințările asimetrice și, în primul rând, terorismul internațional actual au o componentă de exprimare, organizare și acțiune criminală majoră, definitorie, s-ar putea spune, în internet și social media. Aceasta în planul securității politice, respectiv a securității naționale, care ține de mediul de securitate național și global, de sistemul de apărare națională a statului.

Pe de altă parte, securitatea individuală, respectiv securitatea fizică a indivizilor, a bunurilor și a mediului în care trăiesc, este afectată de această componentă pe care o abordează și o gestionează organele de ordine publică ale statului.

Într-adevăr, odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare (social media), organele de ordine publică acționează integrat cu cele de apărare națională pentru identificarea, controlul și anihilarea fenomenelor de ordin infracțional de genul terorismului urban, protestelor cu violență, asocierii și promovării rețelelor de terorism transnațional, în multe state vest europene, precum și în Statele Unite ale Americii, funcționând sisteme de monitorizare și de contracarare a rețelelor social media prin culegerea de informații denumite SOCMINT, o variantă axată pe societate a sistemului HUMINT de surse deschise.

Cel de-al doilea concept fundamental ce este analizat în cadrul prezentei lucrări – în strânsă legătură cu cel de securitate societală – îl reprezintă noțiunea de social media.

Social media sau rețelele de socializare, fiind de dată extrem de recentă, constituie în prezent obiectul unui număr foarte mare de lucrări, nu toate de rigoare științifică, fapt decelabil și în cazul celor dedicate impactului asupra securității, în primul rând a securității societale.

Cele mai multe dintre aceste lucrări sunt apărute în mediul online, fiind consacrate unor aspecte parțiale și câteodată marginale ale fenomenului social media.

Motivația alegerii temei. În vederea realizării prezentei lucrări, respectiv pentru tematica abordată în cadrul acesteia, importante au fost actualitatea și noutatea temei, ca și faptul că în permanență au apărut și apar noi elemente care reușesc să scoată ideal în evidență raporturile dintre securitatea societală și rețelele de socializare, astfel încât valențele practice și necesitatea acestei cercetări devin, fără îndoială, indiscutabile.

Astfel, o sumă considerabilă de analize, regăsibile în lucrări și studii temeinice, o reprezintă literatura de specialitate franceză, în special cea apărută în perioada anilor 2015 – 2016, ce a fost elaborată ca urmare a atacurilor teroriste de la Paris, petrecute în lunile ianuariem respectiv noiembrie 2015, și care au reușit să scoată în evidență, mai mult ca oricând, legătura intrinsecă dintre social media și vulnerabilitățile, riscurile și amenințările asupra securității societale.

Analiza tuturor acestor lucrări, ce au fost folosite ca bibliografie, ne-au permis să remarcăm existența unui element de noutate, ce constă în răsturnarea paradigmei securității societale, în sensul că dacă, până de curând, vulnerabilitățile, riscurile și amenințările erau percepute de comunitatea minoritară ca venind dinspre comunitatea majoritară, în prezent acestea sunt direcționate în mod invers, deloc paradoxal în ultimă analiză de la comunitatea minoritară spre cea majoritară.

Cauza este datorată în principal terorismului și evoluției sale din ultima perioadă, respectiv”terorismul a evoluat mult, astfel încât din singular a devenit plural, multiplu”.

Vorbim despre războiul asimetric purtat de către comunitățile ce s-au configurat în interiorul statelor și națiunilor europene prin racordarea lor, tocmai prin rețelele de socializare cu bazele din țările de origine, de regulă, de religie musulmană și cultură divergentă față de cea europeană, intolerantă, care țin o permanentă legătură cu aceste grupări existente în interiorul civilizației europene.

De altfel, traducerea denumirii binecunoscutei organizații terorisite Al Qaeda era ”Baza”, rol preluat în ultimii ani de Statul Islamic, regăsibil și sub denumirile ISIS, iar mai recent, în special în literatura franceză, Daesh.

Teza va analiza aceste legături dintre comunitățile aflate în principal în mediul citadin european, în cadrul marilor aglomerări urbane, unde se desfășoară acțiuni de terorism urban, ca și cele aflate în statele islamice eșuate, precum Irak, Siria, Afganistan, schimburile informatice, dar nu numai dintre ele, ceea ce în ultimă instanță ne determină să constatăm și să propunem spre analiză crearea unui continuum între terorismul local sau urban și cel internațional.

Pe bună dreptate se poate aprecia faptul că social media reprezintă în momentul de față unul dintre conceptele cele mai vehiculate ale lumii digitale în corelație directă cu noțiuni precum internetul, societatea informațională, globalizarea, mass-media, new media, securitatea societală, război informațional, atac cibernetic, război mediatic, securitatea națională etc.

Cu excepția conceptelor ”clasice”, a căror fundamentare este de ordinul secolelor (precum securitatea națională), sau a deceniilor (precum mass-media), toate celelalte noțiuni enumerate anterior reprezintă caracteristici proprii ultimilor ani ai secolului trecut și începutul celui prezent, altfel spus ele sunt elemente de strictă noutate și actualitate, ce au un impact decisiv, definitoriu asupra lumii în care trăim.

Denumirile acestor fenomene și procese, deși pe zi ce trece tot mai prezente în spațiul public, în media, continuă să genereze o anumită ambiguitate, dovedind că ne aflăm într-o fază de acumulări, de clarificări, de noi abordări și contribuții, atât din partea specialiștilor care studiază aceste domenii, cât și pe baza observațiilor și concluziilor determinate de evoluțiile sociale, economice, tehnologice, comunicaționale și de securitate.

Ceea ce devine tot mai evident este faptul că ne aflăm într-o fază a interferențelor maxime, a interconexiunilor și a interdisciplinarității.

Societatea informațională este atât de prezentă în spațiul public încât a impus denumirea unui minister, și aceasta nu numai în cazul României ci și în cazul altor state din cadrul Uniunii Europeane.

Acest minister, denumit anterior drept al comunicațiilor și telecomunicațiilor, însă, prin faptul că internetul a generalizat telecomunicațiile creând un continuum între domeniul public și cel privat, între media cu caracter particular, restrâns și mass-media, între informație, informatică și cibernetică, s-a optat pentru această denumire în dorința de aglutinare semiotică prin calchierea conceptului de eră informațională.

Este vorba nu doar de o latură pragmatică impusă de evoluțiile tehnologice, ci de o nouă viziune asupra lumii, pe care o dezvoltă filosofi precum la noi Andrei Marga, precum și acad. Mihai Drăgănescu, care în lucrarea ”Societatea informațională și a cunoașterii – vectorii societății cunoașterii”, stabilește o legătură directă, reciproc determinantă între globalizare, ca dimensiune fundamentală a lumii în care trăim și a internetului: ”globalizarea este o consecință, cu prioritate a internetului, altfel spus, globalizarea este o consecință firească a societății informaționale”.

Internetul, aflat în corelație directă cu globalizarea, este cel care a generat și apariția social media, începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut.

Inițial, comunicarea prin internet a două sau mai multe persoane nu a fost decât o variantă a comunicării prin scris, prin telefon sau în mod direct între un emitent și un receptor. Prin interconectarea mai multor emițători și receptori în același timp în rețea și creșterea acestora, ca număr, la valori incomensurabile, teoretic infinite, comunicarea interpersonală prin internet a evoluat către dimensiunile sale actuale, definitorii: caracterul social (masificarea), caracterul de rețea delimitată prin anumite grupuri, care în același timp sunt interconectate (Facebook, Twitter, Instagram etc.), ceea ce le transformă într-o rețea de rețele capabile să preia informația și să o retransmită concomitent, practic în întreaga structură.

O altă dimensiune, care ne preocupă în mod special în cadrul realizării acestei lucrări, este reprezentată de relevanța cercetării noastre privind interferențele sesizate între social media și respectiv mass media cu securitatea națională, globală și implicit cu securitatea societală.

Întreaga abordare este gândită sub aspectul relevării, dimensiunii practice, ca și implicațiilor de ordin pragmatic și procedural, implicit sub aspect juridic, pe care noul fenomen, ce este reprezentat de rețelele de socializare, îl are asupra securității, în cadrul tuturor aspectele acesteia.

În acest sens au fost analizate toate aceste paliere ale securității, reușindu-se demonstrarea, pentru fiecare dintre palierele securității, anterior menționate, a implicațiilor conexării cu sistemele de internet și social media, în modalități care reprezintă și obiectul prezentei cercetări.

O subliniere specifică este realizată asupra securității societale care, așa cum deja s-a menționat, este în cea mai mare măsură influențată de social media.

Și aceasta deoarece securitatea societală este axată pe ideea de identitate de grup, de entitate culturală și religioasă, dar și etnică sau etică căreia caracterul de rețea mediatică de grup pe care îl oferă social media este profund compatibil.

Sub aspectul cerințelor prezentei lucrări, această relație dintre social media și securitatea societală permite studiul și relația dintre ordinea și siguranța publică, pe de o parte, și social media, pe de altă parte.

Iată de ce, în cadrul economiei lucrării, studiul apariției și evoluției social media devine necesar și prioritar, inclusiv sub aspectul clarificării semantice a unora dintre termenii folosiți, cu titlu de exemplu, urmând să fie dezvoltat în cuprinsul lucrării raportul dintre două sintagme ce par să se suprapună până la un punct, și anume social media și new media.

Lucrarea are un caracter practic și metodologic întrucât raporturile și determinările relației securității societale cu mass media și social media sunt circumscrise fenomenului extrem de actual denumit criza migrației, la care se adaugă amenințările la nivel internațional, european și național referitoare la traficul de ființe umane și criminalitatea informatică.

Nu întâmplător acestea sunt și trei dintre cele șapte amenințări actuale – migrația ilegală fiind prima dintre ele – identificate de Europol la nivelul Uniunii Europene, integrate în cadrul Strategiei Interne de Securitate a U.E. și cuprinse în Raportul Europol – S.O.C.T.A. 2014.

În context, amintim că Strategia Europol include și organizația I.O.C.T.A. de combatere a crimei organizate pe internet.

În țara noastră, aceste realități și strategii europene se regăsesc în Strategia Națională de Apărare a României, adoptată în Parlament în 2015, precum și în Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică 2015-2020.

Acest din urmă document programatic poate constitui pentru această lucrare, al cărui conținut face parte din vastul domeniul al ordinii publice și siguranței naționale, un reper practic și teoretic de bază, în principal, în privința capitolelor ce tratează două dintre principalele riscuri și vulnerabilități, identificate la nivel național, respectiv migrația ilegală și criminalitatea informatică.

Între posibilele amenințări conexe securității societale sunt enumerate manifestările de rasism, xenofobie, extremism și alte forme de intoleranță, având drept scop obținerea autonomiei unor zone/regiuni pe criterii etnice.

Acest aspect este tratat în cadrul prezentei lucrări prin detalierea raporturilor existente între securitatea societală și recrudescența mișcărilor separatiste pe temeiuri identitare de natură etnică, mișcări ce, în cadrul formelor extremiste de strictă actualitate remarcate la nivel european, îmbracă forma terorismului potențat de fenomenul social media.

În cadrul Strategiei Naționale de Apărare a României se arată că, deși România nu este o țară de destinație pentru fluxurile migratorii și că a fost în mică măsură folosită ca țară de tranzit, este străbătută de trei rute principale de migrație către Europa de Vest, respectiv ruta estică, ruta est-mediteraneană și ruta Balcanilor de Vest.

Ulterior elaborării acestei strategii s-a declanșat marea migrație ilegală din Siria și statele eșuate din nordul Africii, în principal cele în care s-a desfășurat Primăvara Arabă, având ca punct de tranzit Turcia, iar ca rute principale spre Europa de Vest, Grecia, statele din fosta Iugoslavie, de unde s-au bifurcat spre Ungaria și Croația către Austria, Germania și celelalte state vest-europene.

O altă rută principală, tot prin Marea Mediterană cu migranți din Maghreb și Africa de Nord, este cea către Italia și Franța (Marsilia).

”Circulația pe rutele clandestine de trafic cu migranți a unor elemente provenind din comunități cu orientări fundamentalist-islamice, inserția acestor persoane în statele de destinație se face prin includerea lor în grupurile de imigranți-solicitanți de azil, beneficiari a unor forme de protecție, recunoscute în țările de tranzit și destinație”.

Analiza aspectelor de ordin practic și metodologic ne-au condus la realizarea unui studiu de caz de strictă actualitate, care reprezintă un corolar al lucrării, intitulat ”Securitatea societală și social media prin prisma atentatelor de Paris din ianuarie și noiembrie 2015”.

Este vorba de concretizarea vulnerabilităților, riscurilor și amenințărilor asupra securității și în mod special asupra securității societale prin atacurile teroriste infernale ce au lovit Franța, mai întâi în ianuarie 2015, când s-a produs crima colectivă sângeroasă săvârșită asupra redacției Charlie Hebdo, atac ce a indignat întreaga planetă și a adus la Paris, în cadrul unui marș de protest, cei mai importanți lideri ai lumii.

Din păcate, acest atac sângeros a recidivat în noaptea zilei de 13 noiembrie 2015, când s-au produs nu mai puțin de șapte atentate, ce s-au soldat cu peste o sută de morți și care au fost revendicate de către cunoscuta grupare I.S.I.S..

Întocmai ca în cazul atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 de la World Trade Center, teroriștii au avut în vedere simboluri și avertizări semnificative, nu întâmplător fiind ales, între celelalte obiective, stadionul în care se desfășura un meci de fotbal amical între Franța și Germania, unde era prezent președintele Francois Hollande și alte oficialități ale celor două state, promotoare ale rezolvării crizei migrației islamice în Europa.

Evenimentele dramatice de la Paris restartează lupta împotriva terorismului, așa cum a declarat Barack Obama în primele ore după săvârșirea acestui atac abominabil și repune în discuție cu și mai multă acuitate raporturile dintre securitatea societală în raport cu extremismul pe temeiuri identitare de natură religioasă și etnică, în resuscitarea căruia social media are un rol, din păcate, nefast, indubitabil, de unde necesitatea controlării sale de către sistemul statal la nivel național și european, respectiv global.

Derivată din chiar concepția și analiza elementelor individuale, precum și a abordării lor integrativ-holistice, care conduc spre o concluzie logică și fixarea unor elemente de noutate teoretice și practice, o reprezintă însăși structura lucrării, în baza adevărului inexorabil că aceasta este determinată de fond, respectiv de conținutul prezentei teze.

Teza, denumită „Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media”, este structurată în șase capitole, urmate de un studiu de caz, ea fiind precedată de introducere și finalizată cu concluzii generale, la care se adaugă o amplă și relevantă bibliografie în domeniu.

Primul capitol, intitulat ”Raporturile dintre social media, mass-media și securitatea societală. Securitatea societală, concept complex și domeniu de referință în era informațională” analizează conceptul de social media și interferențele cu mass-media, precum și pe cel al securității societală în raport cu securitatea națională și ordinea publică, în contextul erei informaționale, insistând și asupra raporturilor identificate între social media și intelligence (SOCMINT) sub aspectul conceptului de identitate și contrademocrație.

Cel de-al doilea capitol, denumit „Mass-media în epoca online și a rețelelor sociale” este focalizat asupra conceptului de mass-media în epoca online și a rețelelor sociale, cu sublinierea principalelor transformări specifice acestei etape, începând de la psihologia comunicării.

În conținutul acestui capitol vor fi aduse diverse clarificări terminologice necesare pe care mass-media (și cu atât mai mult social media) le utilizeazî din abundență în mod nediferențiat, precum războiul mediatic, războiul informațional, atacul cibernetic, atacul electronic ș.a.

Cel de-al treilea capitol, ce poartă denumirea „Internetul în epoca globalizării sub aspectul securității” continuă această analiză, conținutul acestuia axându-se asupra noțiunii de putere informațională, datorate internetului, sub aspectul riscurilor, al amenințărilor și al vulnerabilităților, a înregimentării rețelelor sociale în războiul informațional și terorismului, văzut ca amenințare globală, potențat de dimensiunea media, a societății informaționale, respectiv a globalizării.

Tehnicile actuale de agresiune informațională și acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei sunt analizate în capitolul al patrulea, capitol intitulat „Tehnicile actuale de agresiune informațională. Acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei”, analizele realizându-se sub aspectul conceptului și a componentelor războiului informațional, a tehnicilor de agresiune informațională statale și non-statale, precum și a manifestărilor revendicative în spațiul real asupra securității societale, prin acțiuni în spațiul virtual, respectiv prin social media.

Cel de-al cincilea capitol, „Reglementarea juridică a domeniului social media – cauzalități și motivații. Contrareacții în spațiul public”, este dedicat cauzalităților și motivațiilor ce au determinat și determină în continuare reglementarea juridică a domeniului social media, precum și contrareacțiilor în spațiul public.

Capitolul dezbate în conținutul său necesitatea reglementării juridice a domeniului social media pornind de la cauzalitățile de fond, reprezentate de societatea informațională și globalizarea, el aducând argumente în sensul intensificării controlului asupra social media din rațiuni de securitate națională și societală, analizând legislația contrateroristă în vigoare, legislația de dată recentă în domeniul dedicat mediului online (în principal, datorită temei prezentei lucrări) din rațiuni de securitate, dar și dintr-o motivație mai generală, cum ar fi cea dedicată protejării proprietății intelectuale.

Ultimul capitol, cel de-al șaselea („Securitatea societală, social media și criza migrației – cauze, evoluție și consecințe tipice ale crizei”) are drept obiect de cercetare securitatea societală, social media și criza migrației sub aspectul cauzelor, a evoluției, ca și a consecințelor tipice ale acestei crize de ultimă oră ce afectează, în primul rând, civilizația europeană.

Conform concepției prezentei lucrări, ca și a obiectului principal de analiză, teza se axează asupra rolului deținut de către rețelele de socializare în cadrul proceselor privind declanșarea și întreținerea acestei migrații, fundamentelor extremiste religioase, rădăcinilor identitare și economice ale conflictului asimetric, precum și asupra unui aspect mai puțin relevant în lucrările de specialitate, și anume ”ciocnirea civilizațiilor” sub aspectul neadecvării populațiilor migrante și enclavate la sensul istoriei și evoluției civilizației, care este acela de integrare și de aglutinare a valorilor culturale, globale, convergente cu cele promovate de civilizația europeană.

Cele șase capitole sunt succedate de studiul de caz ce are în vedere „Securitatea societală și social media prin prisma atentatelor de la Paris din ianuarie și noiembrie 2015”.

În primă fază sunt analizate cauzele istorice și geopolitice, cu accent asupra elementelor ce privesc securitatea societală, în baza factorilor identitari și religioși, precum și a rolului decisiv pe care îl au rețelele de socializare începând cu recrutarea și coordonarea adepților în Franța și alte țări occidentale de către ISIS (Daesh) și alte organizații teroriste.

Studiul se încheie cu evidențierea diverselor consecințe ale atacurilor teroriste, de la intensificarea măsurilor privind securitatea internă și până la declanșarea războiului contra terorismului.

Concluziile generale sunt urmate de o vastă și cuprinzătoare bibliografie, incluzând peste 160 de autori români și străini, consultații în lucrări tipărite la edituri prestigioare din țară și străinătate, precum și în bibliografia online. La aceasta se adaugă legislația internă și internațională privind securitatea și, în primul rând, securitatea societală, precum și legislația în continuă dezvoltare și diversificare referitoare la social media, internet, rețele de socializare și mass-media.

Din multitudinea titlurilor consultate, a lucrărilor de referință pe care am construit structura prezentei lucrări, se impun a fi citate cele datorate reprezentanților Școlii de la Copenhaga, Barry Buzan, Ole de Waever și Jaap de Wilde, iar în plan intern lucrările ce poată semnaătura lui Ionel Nicu Sava, dedicate securității societale și cărora le sunt adăugate numeroase comunicări științifice de dată recentă din diversele publicați de specialitate.

În ceea ce privește domeniul dedicat social media se impune a se menționat faptul că au fost consultate cele mai noi lucrări în domeniu, datorate cercetătorului Alan B Albarran din Statele Unite ale Americii, precum și de un număr important de autori români.

Prezenta lucrare a necesitat consultarea unei ample bibliografii impusă de abordarea temei migrației și a atentatelor de la Paris, în cea mai mare parte datorată literaturii franceze de ultimă oră, în cadrul cărora sunt relevate legăturile dintre vulnerabilitățile, riscurile și amenințările specifice securității societale și rețelele de socializare, respectiv social media.

În repetate rânduri sunt scoase în evidență și aspectele pozitive ale societății informaționale, respectiv impactul internetului, ca și cel al social media, respectiv relația acestora cu mass-media, fiind decelate acele modalități prin care mass-media poate avea un rol benefic în controlul și direcționarea informațiilor promovate de social media, mai exact a mentalităților și pozițiilor de cele mai multe ori gregare, lipsite de fundament real, pe care acestea le promovează.

În concluzie, prezenta lucrare de doctorat va încerca să scoată în evidență numeroasele raporturi existente între social media (ca o nouă componentă sau o nouă dimensiune a (mass) media în era informațională) și securitate, respectiv securitate societală, precum și a raporturilor dintre securitate (în general) și mass media, înțelese în sens clasic, având ca finalitate evidențierea impactului noilor forme de exprimare și comunicare socială atât la nivelul internetului, cât și al securității, în toate componentele sale: națională, individuală și societală.

Axându-se pe studierea apariției conceptului de social media și pe evoluția acesteia, pe interferențele cu celelalte noțiuni abordate, precum și pe provocările societății globale, informaționale, s-a avut în vedere structurarea trăsăturilor, ca și a dimensiunilor aferente unui adevărat binom social media-securitate societală.

În acest context, având în vedere trăsăturile securității societale (sub aspectul identității și fenomenul de strictă actualitate al migrației), în conținutul prezentei teze a fost inclusă și analiza realizată sub forma unui studiu de caz, ce este axat pe atacurile teroriste ce s-au produs în cursul anului 2015 la Paris, (atacuri deosebit de relevante), urmărindu-se identificarea și sublinierea acelor elemente ce determină menținerea în actualitate a acestor vulnerabilități, riscuri și amenințări pentru securitatea societală, respectiv a preocupărilor, ca și a strategiilor sistemului de apărare națională și a celui de ordine și siguranță publică.

O abordare mai puțin întâlnită pe care o propunem în cadrul prezentei teze de doctorat este reprezentată de încercarea de a analiza cauzele refuzului grupărilor enclavate din statele dezvoltate, de sorginte musulmană, de integrare în societatea gazdă, chiar după mai multe generații, acestea preferând să recurgă la diverse forme de violență importate din statele de origine.

În opinia noastră este vorba de o contradicție între tendința general umană, de sensul istoriei, spre globalizare, integrare și aglutinare – așa cum observă academicianul Mircea Malița într-o lucrare consacrată fenomenului – a valorilor universal valabile, pe de o parte, și conservarea unor valori și interese de natură individuală, de grup, gregare, anacronice care, în esență, sunt supuse unui proces natural de autoexcludere. Aceasta, dincolo de explicațiile de natură religioasă, istorică, socială și umanitară care se vehiculează și analizează în toate lucrările destinate acestui fenomen.

Pornind de la aceste fenomene și manifestări intrinseci binomului social media-securitate societală, într-un capitol separat este analizată necesitatea controlului și monitorizării traficului de informații pe internet, precum și corelațiile acestuia cu diversele forme de violență politică majoră, cum sunt terorismul urban și internațional, războiul cibernetic, războiul asimetric etc.

În acest context, este evidențiat rolul mass-media în raportul social media care, prin intermediul elementelor sale definitorii (cum ar fi amploarea, profesionalismul celor implicați, controlul statal direct prin legislație și indirect, inclusiv prin servicii), poate și trebuie să aibă un rol de anihilare a tuturor elementelor nocive, negative, ce sunt vehiculate prin rețelele de social media, concomitent cu:

Crearea unei atitudini, a unei concepții și/sau mentalități favorabile controlului și monitorizării rețelelor de social media

Constituirea unui cadru juridic național și internațional propice unui asemenea scop

Utilizării acestor rețele în scopuri benefice, utile societății și membrilor săi, în consonanță cu cerințele securității în toate palierele și sectoarele sale, societale, de mediu și economice și, în ultimă analiză, securității naționale și globale

CAPITOLUL I

RAPORTURILE DINTRE SOCIAL MEDIA, MASS-MEDIA ȘI SECURITATEA SOCIETALĂ. SECURITATEA SOCIETALĂ – CONCEPT COMPLEX ȘI DOMENIU DE REFERINȚĂ ÎN ERA INFORMAȚIONALĂ

Conceptul de social media și interferențele cu mass-media – apariție și dezvoltare

Mediul online (sau internetul cum uzual este denumit) s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, el nemaifiind în acest moment o simplă modă ori un moft, ci o necesitate, o modalitate de a descoperi aproape absolut orice ne interesează. Mai mult, pe zi ce trece mediul online tinde să se transforme tot mai mult într-o dependență, mare parte din activitatea noastră zilnică fiind în strânsă conexiune cu el.

În acest moment putem spune că societatea modernă este puternic ancorată la internet, acesta regăsindu-se în orice domeniu de activitate. Prin intermediul mediului online putem face conexiuni nelimitate, putem afla și transmite aproape instantaneu tot ce ne interesează, indiferent că informațiile sunt de natură generală ori particularizate.

De la simple comunicări la negocieri complexe în orice colț al lumii, de la vânzări la promovări în variante nelimitate, de la prezentări diverse la vastul domeniu al publicității, de la simple informări la transmisii elaborate, toate sunt posibile datorită dezvoltării fără precedent pe care a cunoscut-o în ultimii ani mediul online.

Mediul online, univers nemărginit și cu acces aproape nelimitat, ne permite în orice moment și indiferent în ce colț al lumii ne-am afla, să ne informăm, să comunicăm oricui și cu oricine tot ce ne interesează, să vindem, să cumpărăm sau să promovăm publicitatea, să luăm legătura cu partenerii de afaceri, cu familia sau cu colegii, să împărtășim opinii, idei, păreri, comentarii, soluții, propuneri, etc.

Fie că dorim doar să comunicăm sau să ne informăm, să fim la curent cu noutățile din diverse domenii, cu știrile de ultimă oră ori cu previziunile bancare, meteo sau astrologice, fie ca vrem să ne facem cunoscute lumii ideile, părerile, descoperirile, noutățile sau doar să fim la curent cu totul sau doar cu ceea ce ne interesează, este suficient să tastăm cunoscutele „www”, urmate de numele site-ului sau al blog-ului care ne interesează și aproape instantaneu pagina respectivă va apărea afișată pe ecranul calculatorului, laptopului, tabletei, smartphone-ului, etc.

Evoluția tehnologiei din ultimii ani a făcut posibilă dezvoltarea fără precedent a site-urilor de profil, specializate pe diverse domenii, informația circulând în acest fel liber, aproape instantaneu, în orice punct de pe mapamond.

În ultimii ani, în paralel cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o mediul on-line, prin apariția a sute de mii de pagini web special dedicate unor domenii, societăți, organizații, persoane fizice sau juridice, s-a remarcat și o preferință tot mai crescută a utilizatorilor web pentru diferite site-uri de socializare.

Intuind nevoia și o oarecare dependență a consumatorilor și speculând pretențiile de promovare în continuă creștere a numeroaselor persoane juridice, agențiile de publicitate au profitat din plin de oportunitățile nelimitate oferite de mediul on-line, unele dintre acestea reușind să obțină venituri considerabile din publicitatea pe web, prin diverse tehnici și metode specifice.

În paralel s-a acordat o atenție deosebită și dezvoltării paginilor web, multe site-uri implementând ideea discuțiilor interactive dintre utilizatorii de internet, pe diverse teme de interes, menite să le capteze atenția și interesul și să-i transforme în vizitatori frecvenți (așa numiții vizitatori unici, de existența cărora depind multe).

Pe lângă site-urile special dedicate comunicării, promovării și publicității on-line, un loc important pentru promovarea ideilor, conceptelor, informațiilor, știrilor, produselor, firmelor, evenimentelor, brand-urilor, etc este ocupat și de rețelele de socializare, statisticile demonstrând că aproape jumătate dintre numărul adulților de pe mapamond accesează frecvent diverse site-uri de socializare.

Iar numărul celor care apelează constant la web este în continuă creștere, mare parte dintre aceștia preferând să petreacă ore bune pe forumuri sau pe rețelele de socializare, despre care susțin că le generează un anumit sentiment de apartenență, ajutându-i în același timp să scape de plictiseală, dar și să se evidențeze în fața altor “internauți”.

Mulți specialiști în domeniu leagă apariția conceptului și fenomenului ”social media” de lansarea celei mai importante rețele de socializare în anul 2003 de către studentul în IT de la Harvard, Mark Zuckerberg, care avea inițial rolul de a fi o rețea cu circuit închis pentru studenții și cadrele didactice ale acestei universități.

Primul pas de extindere s-a făcut în cadrul altor universități americane, apoi s-a implementat în întreaga lume într-un mod exploziv.

Considerat de specialiști ca fiind al doilea site social la nivel mondial după Google, cunoscuta rețea de socializare Facebook a fost creată în anul 2004 de către Mark Zunckerberg, investiția inițială fiind de 19.000 de dolari.

Cel mai mare site web de tip rețea de socializare îi oferă oricui, indiferent de locul în care se află, posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute, din orice țară și continent.

Fenomenul Facebook, cum este tot mai des denumit în ultima perioadă, a cunoscut o amploare fără precedent în ultimii ani, peste un miliard de oameni din întreaga lume înregistrându-se cu conturi personale pe această rețea de socializare.

Oricine se înregistrează și devine proprietarul unui cont pe Facebook poate fi invitat sau își poate invita prietenii / cunoștiințele la diverse evenimente, onomastici, zile de naștere, întâlniri de lucru, evenimente sociale sau de afaceri. Numărul invitațiilor este necondiționat, el depinzând doar de numărul prietenilor persoanei/paginii respective.

În acest fel comunicarea cu toți consumatorii din mediul online devine mult mai rapidă și mai facilă, rețeaua devenind practic indispensabilă pentru toți cei care vor să-și împărtășească opiniile, informațiile, părerile, ideile, concepțiile, comentariile, etc.

Facebook folosește informațiile personale ale utilizatorilor săi pentru a le introduce pe pagini diverse informații de actualitate sau anunțuri publicitare adaptate profilului acestora, rețeaua de socializare fiind tot mai des folosită în ultima perioadă pentru promovarea unor evenimente, persoane, știri, informații, diverse produse, firme, brand-uri ori chiar a imaginii.

Conform declarațiilor lui Sheryl Sandberg, Chief Operating Officer Facebook, rețeaua de socializare este o excelentă platformă nu numai pentru mass-media, ci și pentru agențiile de publicitate, cele mai mari profituri fiind obținute în SUA și Canada.

În momentul de față există aproximativ un miliard și jumătate de conturi active înscrise pe Facebook, ceea ce a făcut ca inventatorul său să devină unul dintre cei mai bogați oameni din lume, cu profituri mai mult decât duble de la an la an, respectiv de peste 3 miliarde de dolari în anul 2014.

Dincolo de performanțele tehnice și financiare, de revoluția pe care a creat-o în comunicare, spulberând barierele dintre comunicarea interpersonală și cea de masă, fenomenul Facebook generează modificări fundamentale la nivel psihosocial și psihologic.

Numeroasele studii în domeniu demonstrează că Facebook este atât un refugiu pentru persoane cu venituri mici și un nivel educațional scăzut, dar și o modalitate de evadare din fața realității, de creare a unor legături interpersonale artificiale, virtuale, similară și a unei stări de refuz a realității, asemănătoare efectelor oferite și de formele clasice de ”addiction”, de dependență nocivă.

Conform unui studiu realizat de Universitatea din Goteborg în anul 2012, ale cărui rezultate au fost publicate de ziarul ”Daily Mail” (13 aprilie 2012), s-a constatat că utilizatorul mediu dedică 75 de minute în medie pe zi pentru Facebook și se conectează de mai mult de 6 ori pe zi.

Dintre aceștia, 70% încep cu această conexiune imediat după ce și-au pornit computerul, impedimentul de a face acest lucru dându-le sentimentul de neliniște și nesiguranță, cu forme destul de evidente în cazul a peste un sfert dintre ei.

În general, Facebook-ul este văzut ca o formă de securitate personală, fapt relevat de concluziile studiului conform cărora persoanele ce se simt nesigure sau agresate, în orice caz mai vulnerabile, apelează mai mult la Facebook, în dorința de a se simți conexate cu spiritul de solidaritate pe care îl promovează Facebook, oferind însă o falsă implicare.

Această concluzie este întărită și de faptul că femeile sunt cele care petrec aproape o oră și jumătate în medie pe Facebook, în timp ce bărbații rămân în fața computerului pe Facebook aproximativ o oră pe zi.

Același lucru privind fizionomia utilizatorului, referitor la nevoia de evadare este întărit și prin faptul că persoanele cu venituri mici și indivizii cu un nivel educațional scăzut apelează mai mult timp la soluția Facebook.

Desigur, este vorba și de timpul disponibil și, în acest sens, sunt prioritari șomerii, precum și cei care au slujbe ce le permit să navigheze pe Facebook.

Deși este un mod dominant, în ultima vreme, de informare prin semnalarea evenimentelor în rețeaua de prieteni, prin preluarea lor din fluxul mediatic mainstream și prin implicarea personală mai accentuată constând în comentarii, de cele mai multe ori acestea se rezumă la binecunoscutele like-uri.

Este o formă de inter-relaționare esențializată, dar care se înscrie în tendințele negative pe care Facebook, ce a început ca o rețea de discuții savante între studenți și profesori, de seminarii online, și a ajuns în varianta sa hiper-populară, un mod de colportare a informațiilor ce țin de senzaționalul ieftin, în cel mai bun caz curiozități și evenimente de actualitate, dar în cea mai mare parte nu mai reprezintă decât un instrument social pentru menținerea relațiilor cu prietenii și familia, cărora li se comunică întâmplările din universul casnic, înlocuind clasicul telefon sau aproape uitata scrisoare.

Mai grav este că Facebook-ul a devenit și substitutul relațiilor face to face, pe de o parte, iar pe de alta, el dilunând raporturile clasice familiale și de prietenie, integrându-le în masa destul de mare, de așa-ziși ”prieteni”, de ordinul sutelor, miilor, în mod obișnuit, dar și de ordinul sutelor de mii, milioanelor și, chiar mai mult, în cazul vedetelor politice, mediatice, artistice, mai puțin culturale. Asta demonstreazî o dată mai mult că Facebook-ul este un adevărat drog, un mod de evadare, ce este utilizat cu predilecție de persoanele cu un nivel educațional scăzut și cu un grad de inserție socială instabil – iar aceste tendințe se accentuează pe zi ce trece.

Pornind de la aceste caracteristici, Facebook este folosit din ce în ce mai vizibil pentru utilizarea mesajelor insidioase, cu aspect de propagandă, de mobilizare umană, socială, politică, dar și pentru cunoașterea și contracararea acestor mesaje – activitate specifică serviciilor de intelligence, iar mai nou celor de ordine și siguranță publică, ceea ce transformă Facebook într-o zonă de interes maxim pentru securitate și, în mod evident, pentru securitatea societală, având în vedere conexiunile cu formele extreme de manifestare a identității, mergând până la terorism.

Cu titlu de exemplu, urmând să detaliem fenomenul într-un capitol distinct, e de menționat faptul că tinerii europeni sau din SUA ori, cel mai recent, cei din Australia, câștigați de ideile criminale ale ISIS, și-au făcut ucenicia și au fost îndoctrinați exclusiv prin rețelele de social media.

Am prezentat mai pe larg apariția și consecințele rețelei de socializare Facebook, întrucât acesta deține ponderea cea mai importantă cu celelalte rețele (Twitter, Instagram, Linkedin etc.), dar și pentru faptul că dezvoltarea sa este exponențială, cu efecte încă dificil de evaluat în toate planurile sociale, iar sub aspectul temei prezentei lucrări de care ne ocupăm în și mai mare măsură.

În același timp, este un mod cât se poate de pernicios că se insistă exclusiv asupra aspectelor pozitive pe care rețelele social media le au în societatea contemporană, lăsându-le pe cele negative pe seama unor studii cu puțină vizibilitate, fenomen similar cu cel pe care îl întâlnim și în alte forme de addiction, generatoare de profituri imense pentru investitori.

Dincolo de aceste considerații, rețelele de social media cu vârful lor de lance, Facebook, constituie o realitate a zilelor noastre, iar interferențele sale cu securitatea și, în primul rând, cu securitatea societală, sunt de netăgăduit.

În România, se organizează anual un Summit Social Media, ultima ediție fiind axată asupra bloggerilor care numără peste trei milioane de cititori, alături de 7,6 milioane utilizatori de Facebook, ceea ce reprezintă mai mult de o treime din populația țării.

Acest lucru a transformat Facebook-ul și social media, în general, în cea mai bună și eficientă pârghie electorală, în acest sens fiind aduse în discuție elementele ultimei campanii prezidențiale, pe care de asemenea o vom prezenta într-un subcapitol distinct.

Social media este și forma din ce în ce mai cultivată de către comercianți, de către marile branduri care consideră că reclama online, dar și vânzările online, sunt tehnici și strategii pe zi ce trece mai susținute.

Saltul pe care rețelele de socializare l-au făcut în evoluția internetului, respectiv a comunicării online, constă în introducerea formei de răspuns, a feedback-ului, ceea ce a însemnat trecerea de la web 1.0. , care oferea platforme de difuzare, la web 2.0., supranumit și internetul utilizatorilor, caracterizat prin posibilitatea de transmitere a mesajelor între emițător sau emițători și receptor sau receptori, respectiv publicul online.

Datorită acestei caracteristici, întâlnim frecvent și denumirea de web 2.0. pentru social media. Întrucât noile canale de comunicare socială tind să devină similare mass-media, având aceleași obiective de informare, dar și de divertisment sau de educare, având în schimb două mari avantaje, cel al feedback-ului amintit și cel puțin pentru încă o vreme absența reglementărilor și constrângerilor legislative, la care se adaugă cheltuielile infinit mai restrânse, practic inexistente pentru utilizatori, cu excepția abonamentelor, licenței și cheltuielilor de promovare.

Social media este și platforma pe care, alături de internet, s-a constituit conceptul de new media.

Prin urmare, este vorba de o echivalență de fond, departajată în primul caz (social media web 2.0.) de nivelul tehnologic utilizat, iar în cea de-a doua (social media-new media) de conținutul vehiculat pe rețea, în sensul că new media nu include și conținutul strict individual.

Concluzionând, putem considera că rețelele sociale sunt aplicații ce permit utilizatorilor să se conecteze în rețea într-un mod sistemic, în cadrul căreia informația de masă poate fi particularizată, iar receptorul poate intra în acest concert cu propria sa partitură, depășind faza unui răspuns cu valențe limitate.

Rețelele sociale sau social media reprezintă un mod de intercomunicare care, prin generarea de comportament și de așteptări, devin un liant social și un mod eficace, dar și insidios de control, în toate formele de manifestare: de la reclama comercială la promovarea ideilor dezirabile, mergând până la propagandă și război informațional.

1.2 Securitatea societală. Concept, definiții și delimitări. Domeniu de referință în era informațională

Prin securitate societală, conform doctrinei fondatorilor Școlii de la Copenhaga, înțelegem securitatea identitară, în vreme ce studii ulterioare lărgesc această noțiune, identificând-o cu securitatea societății, precum și cu securitatea morală.

Este, desigur, o abordare ce capătă înțeles în raport cu celelalte paliere ale securității, atât în varianta Școlii de la Copenhaga, care a impus conceptul de securitate societală, cât și în varianta anglo-saxonă unde securitatea societății este văzută în corelație cu securitatea statului și a individului prin cuprinderea lor în conceptele de securitate, respectiv de securitate națională.

Clarificări și noi contribuții relevante ale noțiunii de securitate societală aduc chiar fondatorii Școlii de la Copenhaga, Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde, într-o lucrare recentă în care utilizează termenul ”sector” pentru cadrul conceptual al unei noi analize de securitate.

Aceasta ca urmare a dezbaterii ”extindere versus restrângere” în studiile de securitate ce au urmat lansării ideilor Școlii de la Copenhaga privind securitatea în raport cu teoria ”clasică” a complexului de securitate.

Astfel, autorii clasifică sectoarele și instituționalizarea securității în sectorul militar, sectorul de mediu, sectorul economic, sectorul politic și sectorul societal.

Într-un alt capitol important sunt analizate conexiunile trans-sectoriale, iar în concluzii sunt relevate implicațiile noilor studii de securitate, respectiv ale abordării Școlii de la Copenhaga pentru teoria clasică a complexelor de securitate.

După cum afirmă chiar autorii în prefață ”scopul inițial al acestei lucrări este de a actualiza teoria complexului de securitate regională (Buzan, 1991; Buzan et. all, 1990) reflectând sentimentul răspândit de la mijlocul anilor 90, potrivit căruia sistemul internațional de după Războiul Rece, urma să aibă un caracter mult mai descentralizat și mai regionalizat.

Întrebarea noastră a fost cum a putut fi amestecată teoria complexului de securitate cu agenda extinsă a studiilor de securitate, care acoperea nu doar tradiționalele sectoare militar și politic, dar și pe cele economic, social și de mediu?”

Reiese din această enumerare a sectoarelor securității că denumirea de societal pe care o întâlnim în toate studiile Școlii de la Copenhaga este de această dată înlocuită cu cea de ”social”. Acest lucru trebuie clarificat mai întâi sub aspect lingvistic.

În Dicționarul Cambridge, societal este întotdeauna adjectiv și se referă strict la "social institutions", "societal evolution", "societal forces", "social legislation", în vreme ce termenul din limba engleză social se traduce în limba română, alături de alte semnificații, prin ”social” și ”în societate”, această din urmă conotație fiind comună și termenului ”societal”.

Este în felul acesta explicabil de ce există în limba română încă o anume interșanjare între termenul de ”social” și ”societal”, inclusiv în varianta traducerii la care ne-am referit mai sus.

Cum însă în limba română noțiunea de securitate socială se referă, în principal, la securitatea muncii și sănătății, folosirea termenului de societal, dar și a siguranței și ordinii publice, în sensul impus de Școala de la Copenhaga, a devenit prioritară și necesară, deși cele două sensuri au o anume interferență în siajul conceptului de ”securitate umană” și constructivism, precum și în cea de ”securitate regională”.

De altfel, fondatorii conceptului sesisează ei înșiși aceste disparități terminologice și le semnalează într-un mod, totuși, non-imperativ, subliniind că două interpretări principale ale termenului societal ”ar trebui evitate”, cu sublinierea că ”securitatea societală nu este același lucru cu securitatea socială”.

Aceasta deoarece securitatea socială se referă la indivizi și ține, mai ales, de domeniul economic, așa cum am detaliat mai sus. Securitatea societală se referă la colectivități și la identitățile acestora.

În altă ordine de idei, termenul înrudit, societate, se referă și la întreaga populație a statului, fără caracter referențial identitar. Prin urmare, ceea ce impune și subliniază termenul societal este diferența, generatoare de discriminare, respectiv de resentimente și de stare conflictuală, de unde nevoia de securizare și de modalități specifice ”la acțiunile întreprinse pentru a apăra astfel de identități”, cum precizează Buzan, adăugând că ”factori obiectivi, precum limba sau locația, pot fi implicați în ideea identității, dar și prin evidențierea unei anumite trăsături în contrast cu alte legături istorice sau contemporane”.

În consecință, vom analiza și dezvolta conceptul de securitate societală în înțelesul pe care îl impune Barry Buzan prin agenda securității sectorului societal, în raport cu securitatea națională, prin prisma securității politice.

Toată această demonstrație, prin care se clarifică conceptul organizator în sectorul societal (și anume cel de identitate și care definesc o evoluție sau o posibilitate ca amenințare la adresa supraviețuirii unor tipuri de comunități), ne oferă posibilitatea de a face o conexiune fundamentală, esențială în privința modului de reacție al acestor comunități prin intermediul internetului, respectiv a rețelelor de socializare.

Prin urmare, în cadrul prezentei teze, vor fi studiate cauzele, formele și implicațiile asocierii dintre ceea ce reprezintă securitatea societală și modalitățile exprimării și potențării prin social media.

Exprimat sintetic, ne propunem ca obiectiv de cercetare binomul securitate societală-social media, în contextul actual al societății informaționale și globalizării.

Aceasta reprezintă esența prezentei teze, ca și a obiectivului major de cercetare, cu ilustrare prin mișcări protestatare, forme de organizare și de comunicare, ce sunt relevante în cadrul spațiului regional, ca și în mediul de securitate sesizat în ultimii ani.

Printre altele, se remarcă mișcări precum Primăvara Arabă, dar și recentele proteste din Hong Kong, care îmbracă toate formele și toate caracteristicile specifice binomului securitate societală-social media ce reprezintă obiectivul prezentei cercetări.

Este știut faptul că unele mișcări sociale, revoluționare, au avut la bază comunicarea și mobilizarea prin internet, în special prin Facebook și Twitter ca, de pildă, Occupy Wall Street și EuroMaidan, dar mai ales, în cazul revoluțiilor din nordul Africii, începând cu cea din Tunisia.

În țara noastră, comunicarea de acest fel a stat la baza organizării mitingurilor referitoare la proiectul de la Roșia Montana și exemplele se pot multiplica.

O problemă deosebit de actuală este cea a utilizării rețelei de social media de către organizațiile teroriste, aspect pe care îl vom dezvolta în capitole separate, dată fiind importanța acestora și periculozitatea extremă pe care o reprezintă pentru securitatea națională și cea globală și, nu în ultimul rând, pentru ordinea publică.

Dezvoltarea tehnologiei informației reprezintă un suport substanțial pentru organizarea și consolidarea unor noi identități colective, care produc efecte de autoritate și care exercită în același timp o adevărată putere, adică o capacitate de a modifica și de a constrânge conduita celor care li se află în vizor.

Actualul militantism se manifestă mai ales între ceea ce reprezintă neoimperialismul economic, doctrinele sociale, modelele social-economice, însă manifestarea acestuia în spațiul public este caracterizată în continuare de spiritul de revoltă și care, în realitate, constituie vectorul cel mai vizibil și cel mai structurat al contrademocrației.

Mișcările protestare ale zilelor noastre relevă că lumea s-a schimbat, ea n-a fost nicicând mai diversificată. Identitățile regionale, culturale, lingvistice se afirmă pe toate continentele, prin mijloace de comunicare, de la TV la Internet, care unesc și fragmentează în același timp diferitele segmente ale spațiului public.

Ar fi o eroare să considerăm că actualele mișcări protestatare sunt incoerente și inconsistente atâta vreme cât acestea sunt generate de probleme sociale grave și construite din spațiul on-line. Chiar dacă interconectivitatea de cele mai multe ori nu dezvoltă neapărat participarea civică, odată cu expansiunea informației digitalizate crește considerabil și riscul manipulării.

Media-asociațiile s-au dezvoltat pe fondul informării tot mai complexe cu privire la problemele sociale, politice, economice, culturale, juridice etc. din sfera publică.

Dincolo de toate beneficiile pe care le oferă Internetul nu trebuie omisă funcția de creare și dezvoltare explozivă a unor noi structuri sociale.

Astfel, puterea reală a mediului on-line constă în capacitatea sa de a difuza informațiile oriunde, rapid și fără costuri, ceea ce determină ca mișcările protestatare să fie tot mai mult concepute, planificate, implementate și evaluate prin intermediului Internetului.

Influențarea pentru mobilizare se bazează prin promovarea cauzei acțiunilor într-o manieră convingătoare iar de cele mai multe ori problema site-urilor web unice va conține sute de articole de susținere și rapoarte care susțin poziția lor pe această temă la îndemână.

Imagini sau clipuri video sunt adesea alese pentru prezentare on-line pe baza apelului la componenta emoțională.

Cele mai multe dintre aceste tipuri de site-uri nu permit interacțiunea publică, eliminând orice potențial imediat ca publicul să răspundă la afirmațiile gazdă.

În general, persuasiunea on-line este asociată cu funcția educativă, dar se pot utiliza tehnicile fundamentale de propagandă, adaptate contextului, care pot include apelul la omul simplu, mărturiile, comportamentul gregar, selectarea părtinitoare (prezentarea unei singure versiuni a întâmplării), transferul (asocieri pozitive sau negative), generalitățile contrastante și etichetarea adversarilor.

În consecință, în raport cu noul mediu on-line, în care sunt create și asumate noi identități, nu se poate exclude violența, fapt ce este în atenția cercetărilor subsumate fenomenului social media.

Revenind la agenda securității societale, așa cum este configurată de Barry Buzan și ceilalți gânditori ai Școlii de la Copenhaga, în termeni ce implică inclusiv securitatea națională, ”amenințările la adresa identității constituie, astfel, o chestiune de construcție a ceva care amenință un anumit noi – contribuind adesea în acest fel la construcția acestui noi”.

Această observație ne conduce direct la conturarea ideii de alteritate, pe care o vom dezvolta ca o contribuție în această teză, a conștiinței de grup, care stă la baza configurării mesajelor de tip social media.

Este vorba de un mod de intercomunicare pe care Internetul, respectiv rețelele de socializare le oferă formării, prezervării și atribuirii unei dimensiuni active și preemptive conștiinței de grup.

Este, în același timp, o formă de răspuns la amenințările la adresa securității societale, specifică societății și erei informaționale, care se adaugă la amenințările inventariate, clasice, și anume migrația, competiția orizontală, care înseamnă adaptarea față de populația majoritară sau competiția verticală, care înseamnă includerea într-un proiect de integrare care cuprinde și populația majoritară.

În plus, această teorie a alterității ne conduce la ideea enunțată mai sus, a discriminării, inclusiv a discriminării pozitive, ceea ce crează o stare de inegalitate neconformă și, prin urmare, potențial conflictuală, generatoare de violență, inclusiv de violență politică – construcție conceptuală, în bună parte inedită, pe care, de asemenea, o vom dezvolta în lucrarea noastră în cadrul unui capitol distinct.

Ca să conchidem în privința acestor observații proprii, referitoare la alteritate și discriminare, vom demonstra că sunt formele social patologice ale identității, generatoare de violență, stimulate sau aflate în legătură directă cu modalitățile de comunicare prin social media și de media, în general.

Elementul comun al celor trei amenințări, ce au fost identificate de Buzan și ceilalți reprezentanți ai Școlii de la Copenhaga, ai acestui mod de definire a securității societale, ca și noua formă impusă de era informațională, respectiv social media, reprezintă rezistența în fața discriminării și afirmarea identității.

Aceste două modalități de impunere a minorității etnice, naționale sau religioase pot căpăta accente extreme, pot îmbrăca forme de violență politică, reprezentând întreaga scală a acesteia de la proteste, mișcări revendicative și nesupunere civică sau statală până la ocuparea spațiilor publice, terorism urban, amenințări asimetrice, război hibrid, în care componenta mediatică, respectiv războiul mediatic sau cibernetic, capătă un rol preponderent.

Securitatea societală în raport cu securitatea națională și ordinea publică

În concepția Școlii de la Copenhaga, identitatea regională și a minorităților naționale, etnice și religioase constituie principala direcție din care derivă riscurile, amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, ceea ce conduce la implicarea întregului sistem de securitate.

Se va avea în vedere și se vor detalia toate mișcările separatiste din Europa, dar și din alte părți ale lumii, precum și mișcările complexe de tipul revoluțiilor din nordul Africii și din Orientul Apropiat sau din Ucraina, toate având ca numitor comun menținerea și activarea în spațiul public prin intermediul Internetului, respectiv a rețelelor social media.

În cadrul acestei abordări, diferențierea socială nu este avută în vedere, cu toate că multe dintre formele de rezistență sunt axate pe semnalarea și combaterea inegalităților și discriminării ce provin din polarizarea și stratificarea societății, a sărăciei extreme, ceea ce ține atât de domeniul securității naționale, cât și a ordinii publice.

În strategiile de securitate ale statelor, inclusiv în Strategia de Securitate a României, aceste aspecte sunt categorisite în cadrul aspectelor ce pot afecta securitatea națională, ele fiind puse pe seama relei guvernanțe.

Pe de altă parte, pe filieră istorică se remarcă numeroase situații când diferențierile de ordin social au la bază excluderea pe temei etnic, național sau religios.

Prin urmare, vom include în cadrul studiului nostru și acele situații în care conflicte între grupuri, ce pot avea o explicație socio-economică în interiorul unui stat sau națiuni, pot prezenta un mobil extra-teritorial, o implicare externă, o dimensiune etnică, națională sau religioasă, conformă paradigmei Școlii de la Copenhaga.

Un exemplu școală în această privință, ce poate constitui un studiu de caz, pot fi mișcările protestatare de la Roșia Montană sau Pungești, ambele cu elemente de vulnerabilitate privind securitatea națională, cu explicație de suprafață în domeniul economic și social, dar care în substrat au indicat și modalități de manipulare de natură etno-națională și religioasă.

În același timp, ceea ce dă consistență analizei noastre, este faptul că în ambele cazuri, modalitatea de susținere și de amplificare, până la a crea o altă vulnerabilitate la adresa securității naționale, a constituit-o utilizarea rețelelor de socializare, Facebook, Twitter, Instagram, etc.

Ideea de identitate, care certifică agenda societală sub aspectul amenințărilor și vulnerabilităților, a fost întru-totul prezentă în raport nu doar cu statul român și interesele națiunii majoritare, dar și cu cultura globală, omogenizatoare, euroatlantică, de unde și suspiciunile privind alimentarea acestor mișcări din spații și din interese oponente acestor culturi.

Marile probleme privind mișcările separatiste, revendicative din Asia sau Africa, dar și din Europa, războaiele din Orient, Statul Islamic, cu reverberațiile lor din statele vest-europene, din Statele Unite ale Americii sau din Canada sunt tributare acestei conexiuni dintre problemele identitare și tehnologia de vârf în domeniul comunicării și informaticii.

Fără a reduce totul la ideea că toate aceste mișcări sunt specifice erei informaționale, trebuie arătat că acea conștiință de grup, de minoritate, care se coagula mai greu, dar în care era implicată și este în continuare mass-media, a căpătat o nouă dimensiune prin social media, având ca dimensiune distinctă psihologia utilizatorilor.

Altfel spus, o dimensiune interpersonală, care există în toate straturile sociale, la toți membrii societății, nu doar a celor discriminați din grupurile minoritare – dar cu atât mai mult la aceștia, prin faptul că se crează o societate virtuală, o conștiință virtuală, un mod de a fi, în bună măsură rupt de realitate, ceea ce îi permite o auto-antrenare, incontrolabilă pe scala modalităților de răspuns, recte a violenței sociale și, în cele din urmă, a violenței politice cu toate formele sale de manifestare.

Marele pericol al translatării real-virtual în domeniul violenței constă în faptul că opinia și judecata proprie, stabilite pe baza realităților, sunt anihilate și înlocuite de opinii și convingeri constituite conform opiniei celorlalți prin formele social media, a schimbului de idei, a dezvoltării sentimentelor negative, alimentării furiei și a organizării pe baza lor, a modalităților de protest extreme.

În esență, este vorba de o manifestare psiho-socială gregară, deci primitivă, potențată de cele mai avansate modalități de exprimare și comunicare umană. Un paradox al societății noastre, unul dintre cele mai pernicioase, sub aspectul vulnerabilităților și amenințărilor la adresa securității și ordinii publice.

Cele mai recente și cele mai răsunătoare războaie, precum cele din Afganistan, Irak sau Siria, dar și revoltele interne ce au dus la răsturnarea regimurilor din Libia, Tunisia sau Egipt, alături de alte cauze, conflicte de ordin identitar, prin urmare societal, ce pun în pericol securitatea statelor respective, regională și globală.

Într-un studiu de caz despre Afganistan, se insistă asupra conflictelor inter-etnice, care sunt departe de a se sfârși după încetarea războiului de către Statele Unite ale Americii și NATO, fiind alimentate de grupări sau de guvernele statelor din regiune.

În încercarea de a lichida celulele criminale Al-Qaeda, armata Statelor Unite ale Americii a antrenat căpeteniile triburilor cărora le-au furnizat bani în sume enorme și armament, ceea ce explică existența a aproape un milion de indivizi înarmați și de existența armatelor particulare ale liderilor paștuni, tadjici și chazari.

Populația Afganistanului de circa 40 de milioane de locuitori este terorizată și exploatată în toate formele de către talibani care, după opinii exprimate în presă și analiză ale serviciilor de intelligence, controlează circa 90% din întregul Afganistan, astfel încât haosul și sărăcia cunosc creșteri mult mai mare față de perioada anterioară declanșării războiului, iar Afganistanul a redevenit cel mai mare exportator de heroină din lume.

Analizele experților citați conduc la concluzia că această eroare istorică, aceste greșeli militare care s-au întors înzecit împotriva Washingtonului se datorează tocmai faptului că au fost ignorate tocmai diferențele inter-tribale, mai mult că acestea au fost alimentate prin favorizarea unora dintre ei pe criterii de interes tactic, imediat, al armatei de intervenție, și care avea drept scop democratizarea Afganistanului.

Această eroare, socotită drept un faliment de viziune și de strategie al comunității internaționale, este regăsibilă, mai mult sau mai puțin, și în alte zone de intervenție militară, precum Irak, Kosovo sau, mai recent, Siria.

Este de notorietate că rețelele Al-Qaeda au ca mijloc de comunicare, de organizare, de transmitere a informațiilor, inclusiv în privința asamblărilor de bombe artizanale, Internetul în toate formele sale, respectiv Facebook, Twitter, Instagram etc. Însă această modalitate de utilizare a spațiului virtual ca mijloc de acțiune pentru grupuri ostile securității este extrem de răspândit și de greu de contracarat în cazul statelor dezvoltate.

O manifestare tipică pentru demonstrația noastră o reprezintă formele de protest inedite, aparent inexplicabile, apărute în țări dezvoltate precum Germania sau Canada, din solidaritate cu lupta teroristă desfășurată de organizația teroristă Statul Islamic.

Atât manifestațiile din Germania din toamna anului 2014, cât și atacul terorist din Parlamentul Canadei, forme extreme de amenințare a securității statale, au la bază tocmai facilitarea legăturilor dintre acești exponenți și combatanți, aflați la mare distanță de conflict, și ideologii acestuia, aflați în mijlocul evenimentelor prin rețelele sociale, prin Internet.

Dacă ar fi vorba exclusiv de utilizarea informațiilor prin mass-media, filtrate de o concepție pacifistă, antiteroristă, oricât de mult s-ar da prioritate informației nude sau tentației către violența spectaculoasă, aducătoare de audiență, astfel de reacții ar fi în bună măsură limitate, cu o disipare mult mai redusă.

Progresul tehnologic, Internetul și mijloacele de răspândire a informațiilor, social media, reprezintă mari provocări pentru serviciile de intelligence, constituind, pe de o parte, oportunități pentru contracararea violenței în toate formele de manifestare și, în același timp, confruntarea cu larga plajă a celor care utilizează beneficiile lumii virtuale în scopuri ce afectează securitatea: spațiul virtual nelimitat, facilitarea accesării informațiilor, anonimatul, protejat în cele mai multe țări prin lege în conformitate cu principiile păstrării libertății de exprimare și a refuzului controlului din partea autorităților în domeniul privat.

Sub acest aspect, în cadrul serviciilor de intelligence se pune un accent sporit pe determinarea rețelelor teroriste sau a grupurilor criminale ce folosesc social media, în ideea de a contracara acțiunile ostile securității naționale ale acestor organizații și de a le anihila.

Un exemplu relevant în această privință, care are în mod clar amprenta securității societale, îl reprezintă conflictul din Irlanda de Nord, vechi de peste 100 de ani, pe care armata republicană irlandeză îl poartă cu autoritățile din Marea Britanie.

Dacă formele de protest violente s-au redus, în schimb există un consens din partea analiștilor că acest conflict s-a transpus din plan real în plan virtual, ceea ce a dat posibilitatea multiplicării numărului de adepți ai mișcării, nu numai din Irlanda de Nord, ci și din zone ale globului care au conexiuni cu ideologia organizației teroriste ca, de pildă, a familiilor cu rădăcini irlandeze din Statele Unite ale Americii, dar și în altele care, practic, legăturile nu sunt explicabile altfel decât prin forța de contagiune pe care o au informațiile ventilate în spațiul virtual, asociate și cu aparența lipsei unui pericol pentru cel ce se implică într-un astfel de joc.

Un astfel de pericol ascuns, omnipotent pentru securitate au determinat Statele Unite să realizeze proiectul guvernamental de supraveghere, denumit PRISM prin care se identifică și să se contracareze acțiunile de violență și terorism împotriva statului și societății.

Prin detectarea lui Edward Snowden, colaborator al Agenției de Securitate Națională până în mai 2013, care a dezvăluit presei practicile folosite de CIA și FBI pentru obținerea de informații, ce vizau inclusiv șefi de state aliate, și violau drepturi garantate de Constituția S.U.A., s-a ajuns la o regândire a strategiei de supraveghere prin evitarea abuzurilor și focusarea colectării de informații din rândul potențialilor teroriști, din mediul real sau virtual.

Această disociere este dificil de realizat deoarece teroriștii se comportă precum specialiștii în comunicare, componenta fundamentală a strategiei teroriste fiind strategia mediatică, conform unor legi ale marketingului, cu adevărate planuri media, pentru țintirea unui segment de public, în vederea obținerii unei stări generalizate de panică și insecuritate, generată de iminența unui astfel de atac în orice moment și în orice loc.

Un alt element al tehnicii de ultimă oră folosit de teroriști este telefonul de ultimă generație (smartphone-ul), care însă prin faptul că înregistrează cele mai importante activități ale utilizatorului său reprezintă și o modalitate de urmărire și de monitorizare al activității acestuia.

Acest lucru se poate realiza și atunci când telefonul mobil este oprit, putându-se colecta numeroase informații pentru identificarea acestuia. Pentru localizare sunt trimise mesaje invizibile de interogare, calculându-se poziția sa prin GSM.

Telefonul mobil inteligent oferă, spre deosebire de comunicarea prin computerelor clasice, posibilitatea ascultării și înregistrării tuturor apelurilor, obținerea de informații despre numerele de telefon, momentul efectuării apelurilor și durata acestora, respectiv numele deținătorilor atunci când nu este vorba de o cartelă prepay.

Iată de ce, din motive ce țin de securitatea națională, a fost inițiată și adoptată de către Parlamentul României legea privind interzicerea cartelor prepay, mai exact declararea numelui și a codului numeric personal la cumpărare, ceea ce a fost considerată o măsură în contradicție cu legile țării, iar legea declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.

Motivul il reprezinta faptul că dispozitiile legii criticate nu au un caracter precis si previzibil, iar modalitatea prin care sunt obtinute si stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicatii electronice pentru care plata se face in avans, respectiv a utilizatorilor conectati la puncte de acces la internet nu reglementează garanții suficiente care să permita asigurarea unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal fata de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a acestor date, se arată în documentul citat.

Relevant, și oarecum surprinzător, este recenta acțiune (2014) a CIA (Central Intelligence Agency) care și-a creat conturi pe Twitter și Facebook după ce avea deja conturi pe Flickr și Youtube „pentru a iniția un dialog direct cu opinia publică și pentru a furniza informații privind misiunea CIA și istoria sa”, după cum a explicat directorul agenției, John Brennan.

În opinia acestuia, CIA este prima linie de apărare a țării. În mesajele care vor fi postate de CIA vor lipsi totuși informații despre secrete de spionaj, iar comunicatele oficiale vor fi publicate doar când este absolută nevoie.

Amenințările asimetrice sunt folosite de către actori non-statali, cum ar fi grupări teroriste, guerilla sau organizații ce țin de crima organizată transnațională, puse în practică prin metode și proceduri convenționale dar, mai ales, neconvenționale.

Acest concept este în legătură directă cu cel de amenințare hibridă, în cadrul căruia noua tehnologie informațională, războiul informațiilor și globalizarea dețin un loc prioritar.

Actorii implicați în amenințările hibride aplică simultan puterea militară și non-militară, încercând să obțină supremația fizică și psihologică prin crearea unei superiorități în toate planurile.

Conceptul de amenințare hibridă este contestat de unii analiști care consideră că nu este decât un război asimetric care face apel la operații convenționale.

Cu toate acestea, este vorba de un concept NATO care îl definește ca reprezentând ”amenințări din partea adversarilor ce constau în mijloace convenționale și neconvenționale de o manieră adaptativă pentru a-și atinge obiectivele”.

În cadrul lor sunt implicate grupări teroriste, grupări criminale implicate în producția și traficul de droguri, secte religioase, traficanți de ființe umane etc.

În conceptul de amenințări hibride, Statele Unite ale Americii includ și amenințările de la frontiera estică a NATO și UE legate de intențiile rusești față de statele riverane din vestul său.

O altă dimensiune a războiului hibrid îl constituie cea informatică inclusă între componentele războiului informațional.

Alte componente ale războiului informațional sunt războiul pentru comandă și control, războiul electronic, războiul psihologic, războiul informațiilor economice și războiul împotriva infrastructurii informaționale globale (cyber, warfare) pe care îl vom analiza în capitolul următor.

Semnificativ pentru războiul hibrid este războiul psihologic și războiul hackerilor, care asigură utilizarea informațiilor împotriva minții oamenilor prin acțiuni de informare, dezinformare, manipulare, propagandă și tehnici de informare subliminală pentru disiminarea cărora rețelele social media, alături de cele clasice, de mass-media, reprezintă vectorul cel mai utilizat.

Hackerismul este utilizat atât de către persoane individuale pentru spargerea codurilor și sistemelor informaționale ale unor organizații statale importante, dar și de către acestea în scop de supravegherea populației sau de spionaj.

Toate aceste modalități de imixtiune și control au din partea statelor o componentă pozitivă în raport cu populația, în sensul protecției și asigurării securității, stabilindu-se din ce în ce mai mult sub acest aspect relații de cooperare între instituțiile destinate asigurării securității și cele implicate în asigurarea ordinii publice.

Rețelele de socializare au dus la o transgresare și o unificare a amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților externe cu cele interne. Exemplele prezentate în acest subcapitol prin care indivizi care locuiesc în țări occidentale sunt activați de rețele teroriste din alte continente sau zone geografice, precum Statul Islamic sau Armata de Eliberare Irlandeză, demonstrează că, de cele mai multe ori, este vorba de motivații și substraturi de ordin etnic și religios. În general, ele sunt legate de identitate, ceea ce definește securitatea societală.

Pentru asigurarea acestei tip de securitate specifică este clar că trebuie să conlucreze sistemele de asigurare a ordinii publice, întrucât este vorba de organizații sau persoane care au o atitudine criminală, antisocială, din sfera de activitate a acestor organe, iar pe de altă parte, ele interacționează cu organizații sau persoane din alte state punând în pericol securitatea națională și globală. Această interferență specifică erei informaționale configurează dimensiunile securității societale.

În 1993 când Barry Buzan ș.a au elaborat conceptul de securitate societală au avut în vedere securitatea comunității în raport cu statul, de fapt, a comunității minoritare în raport cu majoritatea și statul care o reprezenta pe aceasta din urmă. Ulterior, și în mod foarte rapid datorită multiculturalismului, discriminării pozitive, political corecteness și mai ales impactului social media care, practic, a desființat distanțele și frontierele față de comunitatea mamă a comunității minoritare, raporturile s-au schimbat, iar comunitatea minoritară a devenit ea o vulnerabilitate, un risc și o amenințare pentru comunitatea majoritară teritorială în care este enclavată.

Securitatea națională și globală în era informațională

Cum am demonstrat în subcapitolul anterior, securitatea societală, prin faptul că se referă la conflicte generate de organizații sau indivizi, rezidenți în state sau zone ale lumii diferite, dar sunt uniți de comandamente identitare de ordin religios sau etnic, conform paradigmelor securității identitare, se impune analiza acestora în raport cu securitatea națională și securitatea globală în era informațională.

Într-o asemenea abordare, securitatea societală trebuie abordată în cadrul raporturilor fundamentale dintre securitatea globală și securitatea națională.

În mod evident, rețelele de socializare reprezintă modalitatea principală de transfer a informațiilor, dar și a mijloacelor de propagare, a violenței, de globalizare a acesteia și de exportare a ”mobilului” și a cauzelor mișcărilor de revendicare și de urmărire a unor obiective identitare, religioase și etnice, mai puțin sociale și economice, cu care însă pot interfera.

Securitatea națională reprezintă starea în care trebuie să se găsească statul pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngrădit pentru promovarea intereselor fundamentale.

Specialiștii în securitate apreciază că statul național continuă să joace un rol important, astfel încât deține poziția de principal actor al securității naționale ”toate statele au pretenția de a fi autoritatea supremă în rezolvarea conflictelor dintre ele. Nici o altă unitate politică nu exercită acest drept în măsura în care o face statul pentru administrarea popoarelor afacerilor lumii”.

Astfel, securitatea națională va rămâne pentru o lungă perioadă o primă preocupare a statului național cu ample conexiuni în mediul intern, respectiv cu siguranța națională și ordinea publică, dar și cu securitatea regională și globală.

Pentru securitatea națională a României, definitorie este integrarea euroatlantică, cu specificul său impus de poziția de frontieră estică a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice, generatoare de riscuri și amenințări comune cu aceste structuri supranaționale de securitate, ceea ce asigură oportunitățile strategice pe care le dețin în raport cu aceste amenințări.

O problemă deosebită o reprezintă relația organică dintre securitate, siguranța națională și ordinea publică.

Securitatea națională este partea politicii generale, respectiv „starea în care trebuie să se găsească statul român pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngrădit pentru promovarea intereselor fundamentale ale României”, pe baza Strategiei de Securitate Națională.

Siguranța națională este starea de legalitate, de echilibru și stabilitate socială, politică necesară existenței și devoltării statului național român ca stat suveran, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor potrivit principiilor și normelor democratice, statornicite prin Constituție.

Între aceste două noțiuni există o legătură biunivocă, de la întreg la parte, siguranța națională fiind conținută ca element definitoriu de securitatea națională.

O altă analiză impune și folosirea sintagmei ”securitate internă”, care în privința conținutului este, într-o anumită măsură, suprapusă cu cea de siguranță națională.

De asemenea, se poate concluziona că siguranța națională, ca domeniu al securității naționale, este un ansamblu de norme juridice care prin conținutul lor asigură ordinea socială și care este adusă la îndeplinire pe cale statală – la nevoie prin constrângere.

În continuarea acestui raționament și a acestor disocieri se impune analizarea ordinii publice, care reprezintă o stare de drept cu un conținut legat de prevederile legale, ceea ce permite menținerea echilibrului social, pe baza unor elemente precum:

Consensul social, necesar funcționării optime a ansamblului social, în condițiile reglementărilor juridice interne

Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale

Apărarea avutului public și privat

Apărarea valorilor supreme în scopul promovării progresului social într-o societate democratică și în statul de drept.

În opinia unor autori ce au studiat ordinea publică sub raportul strategiilor și doctrinelor din diferite țări, se arată: ”în concepția germană, menținerea ordinii publice este asimilată cu securitatea publică și ordinea, fiind definită ca inviolabilitatea ordinii juridice a persoanei ca și protecția instituțiilor și reprezentanților statului, ori a altor reprezentanți ai puterii”.

Și în alte state, cum se arată în lucrarea anterior citată, conceptul de ordine publică este în relație directă cu cea de securitate națională prin anumite componente ale sale.

Menționăm că este vorba tocmai de acele state și zone ale lumii în care terorismul intern și extern au ajuns la o anume fuziune, astfel încât lupta împotriva acestui flagel presupune activarea atât a structurilor de ordine publică, cât și a celor de siguranță și securitate națională într-o viziune și acțiune comune, sau cel puțin coordonate.

În Irlanda de Nord, tocmai din raționamentele prezentate în această lucrare, comandamentul ordinii publice impune participarea poliției locale, alături de armata britanică la menținerea păcii și la operațiunile de pacificare.

De asemenea, în Spania, cunoscută pentru recrudescența mișcărilor separatiste pe temeiuri identitare, în primul rând de natură etnică, se remarcă lupta împotriva terorismului între vectorii de asigurare a securității naționale și a ordinii publice.

”Rezultă că în menținerea ordinii publice se conturează două direcții prioritare: asigurarea ordinii și liniștii publice, protecția generală a modului de viață, asigurarea siguranței spațiilor publice, respectiv protecția statului, a instituțiilor și reprezentanților acestuia”, se arată în lucrarea citată.

Cu referire directă la conținutul noțiunii de securitate societală în raport cu ordinea publică, siguranța națională și securitatea națională, dar și cu racordurile cu securitatea regională și globală, într-o analiză asupra acestui fenomen întâlnim următoarea apreciere relevantă: ”evoluția societății românești va fi pe coordonatele similare celorlalte state europene privind aplicarea legilor și principiilor democrației într-o dinamică și fizionomie complexă a contextului actual de securitate și în perspectivă în care națiunile nu mai percep pericolul unei agresiuni de amploare, fiind preocupate de tensiunile și antagonismele generate de conflicte interetnice, naționalismul extremist și crize care afectează securitatea și stabilitatea statală și continentală.”

Observăm în această analiză conturarea problematicii principale a securității în epoca actuală, atât la nivel local, național, regional, cât și global, generată, pe de o parte, așa cum am mai arătat, de fundamentele etnice, identitare, dar și religioase, adică tocmai acelea care dau sens noțiunii de securitate societală și pericolul agresiunii de amploare, determinate de aceste tensiuni și antagonisme interetnice, care în epoca globalizării, a societății informaționale, sau a Iiternetului se propagă și se sedimentează într-o cultură a urii și a vendetelor cu origini seculare prin tehnologia de ultimă generație a comunicării, prin mijloacele de socializare ultracunoscute.

Această viziune asupra societății societale, datorată Școlii de la Copenhaga, are elemente comune cu conceptul de securitate umană care are o sorginte diferită de natură instituțională în sensul că a fost definită pentru prima oară în cadrul Raportului pentru dezvoltare umană din 1994, inclus în Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în cadrul căruia a fost formulată o critică referitoare la conceptul clasic de securitate pentru faptul că era folosit într-o manieră îngustă având în vedere doar securitatea granițelor față de agresiuni externe sau apărarea intereselor statului fiind ignorate nevoile zilnice de natură umană ale indivizilor.

De aici a apărut o concepție debalansată formulată succint drept ”siguranța omului – sau cetățeanului – înaintea siguranței statului”, ceea ce evident reprezintă o concepție lipsită de fundament, întrucât siguranța cetățeanului sau a omului nu poate fi obținută decât pe calea securității societății, organizată în stadiul actual de dezvoltare a umanității sub forma statului.

Cu toate acestea, statele au demarat ulterior acestui program O.N.U. proiecte care vizau individul, inclusiv unele referitoare la protecția vieții, precum proiectul interzicerii minelor anti-personal, la care a aderat și România.

Securitatea umană este strâns legată și de securitatea socială, la rândul său, componentă importantă a securității interne.

Securitatea socială, așa cum am arătat, este distinctă de securitatea societală și se referă la siguranța cetățeanului, la cea a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale, la asigurarea stării de legalitate, contracararea criminalității organizate, securitatea activităților financiar-bancare, securitatea sistemelor de informații și a celor de comunicații, protecția împotriva dezastrelor și protecția mediului, asigurarea sănătății și a unui mediu de dezvoltare umană armonioasă.

Toate acestea fac parte din Strategia de Securitate Națională a României, într-o viziune coerentă ce îmbină criteriile securității clasice cu cele de securitate umană, inventariind toate sectoarele relevante pentru securitatea națională, siguranța și ordinea publică.

Securitatea națională este apărată prin lege (Legea nr.51/1991 privind siguranța națională a României), precum și prin Strategia de Securitate a României. De asemenea, sunt numeroase alte acte normative privind organizarea, funcționarea și rolul organelor statului care au atribuții privind securitatea națională.

Principala componentă a securității naționale o constituie sistemul de apărare națională, de asemenea consacrat prin constituție și prin legi speciale, precum și prin Strategia de Apărare Națională.

În contextul integrării euroatlantice, securitatea națională are ca principali piloni, pe lângă sistemul intern, în strânsă corelație și independență, respectiv interoperabilitate, sistemul complex al celor două structuri de cooperare, NATO și UE.

Din anul 2004, România este țară membră a NATO, iar din 2007 a Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că România face parte din sistemul de securitate euro-atlantic care cuprinde 28 de state în NATO și 28 state (după aderarea Croației în 2013) în UE.

Prin aderarea la NATO și UE care deține și își dezvoltă propria politică și strategie de securitate se diminuează riscurile „dilemei” de securitate.

Dilema de securitate este o teorie conform căreia fiecare stat care își dezvoltă propriile structuri de securitate crează insecuritate pentru celelalte state.

România este țară membră a ONU, precum și a Consiliului European de Securitate și are raporturi bilaterale de pace și de colaborare cu majoritatea statelor lumii, începând cu cele vecine.

Toate aceste corelații intern-internațional-regional, precum și sectoarele securității (militar, economic, societal, de mediu, energetică) definesc securitatea națională.

Actuala Strategie de Securitate Națională pleacă de la următoarea matrice de securitate: relația securitate-prosperitate-identitate; conceptul multidimensional de securitate; siguranța cetățeanului; comunitatea de securitate (națională și internațională); participarea societății civile.

Tehnicile actuale de agresiune informațională au în vedere atât structurile mediatice cât și infrastructurile informaționale, sintetic spus, este vorba de acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei globale.

O componentă omniprezentă a războiului informațional care acționează, în principal, asupra populației este atacul psihologic, care se poate desfășura de către orice stat, potențial adversar, sau de către forțe ostile unei țări.

Impactul psihologic poate fi obținut cu mijloace simple, începând cu lansarea zvonurilor, dar mai ales, prin manipulare, prin mass-media și social media, unde Internetul capătă un rol de prim ordin, în principal, de rețelele de socializare, precum Facebook și Twitter.

Raporturile dintre social media și intelligence (SOCMINT). Identitate și contrademocrație

De dată recentă sunt abordate în literatura de specialitate raporturile dintre social media și intelligence. Astfel, de mare interes sunt studiile Centrului de Analiză a Social Media, cu sediul la Londra, referitoare la colectarea de informații din social media, așa numitul SOCMINT, pe care însă alți specialiști îl încadrează în aria mai largă a surselor deschise, neclasificate (OSINT), care sunt cercetate de multă vreme.

Dezbaterea este extrem de actuală și prezintă interes nu doar pentru domeniul intelligence, ci și pentru ordinea publică și siguranța națională.

În cadrul Poliției Metropolitane din Londra, conform surselor media, funcționează o subunitate care analizează non-stop clipuri video pe Youtube, profiluri pe Facebook și orice altceva cetățenii din Marea Britanie publică în sfera online.

Aceste modalități de informare folosesc surse deschise aflate în spațiul public prin voința utilizatorilor în mod non-intruziv, dar care conform inventatorului termenului SOCMINT (David Omand) pentru utilizarea sa trebuie introduse noi forme de reglementare, fiind o încercare de a demonstra că social media trebuie să fie o modalitate de informare pentru autorități, care să nu facă abuz de forme intruzive, non-etice, de natură să trezească ostilitatea utilizatorilor, a populației.

Prin urmare, este vorba de forme diferite de informare față de cele care au declanșat scandalul PRISM, denunțat de Edward Snowden, și care viza interceptarea comunicațiilor navigatorilor pe internet străini, care se aflau în afara teritoriului Statelor Unite, pe nouă rețele mari de socializare, ca de exemplu, Facebook.

O problemă deosebit de actuală este cea a utilizării rețelei de social media de către organizațiile teroriste.

În această privință, literatura de specialitate este foarte bine documentată, atât în privința inventarierii modalităților și cazurilor descoperite, cât și în privința formelor de control, de prevenire și de anihilare a acestora. Managementul strategic și analiza de risc, precum și managementul structurilor de ordine publică și siguranță națională pot avea în vedere și astfel de abordări privind comunicarea prin formele social media.

Social media evoluează și sub presiunea modernizării mijloacelor de comunicare. Astfel, a apărut termenul de mocial care derivă din cuvintele social și mobile și care a început să fie folosit pentru prima oară în anul 2010 și reprezintă, în principal, accesarea de aplicații sociale de pe telefonul mobil sau alte dispozitive mobile.

Social media prezintă relevanță pentru cercetători și din perspectiva analizei așa-numitelor media-asociații.

Dezvoltarea tehnologiei informației reprezintă un suport substanțial pentru organizarea și consolidarea unor noi identități colective, care produc efecte de autoritate, și care exercită în același timp o adevărată putere, adică o capacitate de a modifica și de a constrânge conduita celor care li se află în vizor.

Actualul militantism se manifestă mai ales între ceea ce reprezintă neoimperialismul economic, doctrinele sociale, modelele social-economice, însă manifestarea acestuia în spațiul public este caracterizată în continuare de spiritul de revoltă și care, în realitate, constituie vectorul cel mai vizibil și cel mai structurat al contrademocrației.

Mișcările protestare ale zilelor noastre relevă că lumea s-a schimbat, ea n-a fost nicicând mai diversificată. Identitățile regionale, culturale, lingvistice se afirmă pe toate continentele, prin mijloace de comunicare, de la TV la Internet, care unesc și fragmentează în același timp diferitele segmente ale spațiului public.

Ar fi o eroare să considerăm că actualele mișcări protestatare sunt incoerente și inconsistente atâta vreme cât ele sunt generate de probleme sociale grave și construite din spațiul online. Chiar dacă interconectivitatea de cele mai multe ori nu dezvoltă neapărat participarea civică, odată cu expansiunea informației digitalizate crește și riscul manipulării.

Media-asociațiile s-au dezvoltat pe fondul informării tot mai complexe cu privire la problemele sociale, politice, economice, culturale, juridice etc. din sfera publică.

Dincolo de toate beneficiile pe care le oferă internetul nu trebuie omisă funcția de creare și dezvoltare explozivă a unor noi structuri sociale.

Astfel, puterea reală a mediului online constă în capacitatea sa de a difuza informațiile oriunde, rapid și fără costuri ceea ce determină ca mișcările protestatare să fie tot mai mult concepute, planificate, implementate și evaluate prin intermediului Internetului.

Influențarea pentru mobilizare se bazează prin promovarea cauzei acțiunilor într-o manieră convingătoare, iar de cele mai multe ori ”problema site-urilor web unice va conține sute de articole de susținere și rapoarte care susțin poziția lor pe această temă la îndemână. Imagini sau clipuri video sunt adesea alese pentru prezentare on-line pe baza apelului la componenta emoțională.

Cele mai multe dintre aceste tipuri de site-uri nu permit interaacțiunea publică, eliminând orice potențial imediat ca publicul să răspundă la afirmațiile gazdă”.

În general, persuasiunea online este asociată cu funcția educativă, dar se pot utiliza tehnicile fundamentale de propagandă, adaptate contextului, care pot include apelul la omul simplu, mărturiile, comportamentul gregar, selectarea părtinitoare (prezentarea unei singure versiuni a întâmplării), transferul (asocieri pozitive sau negative), generalitățile contrastante și etichetarea adversarilor.

În consecință, în raport cu noul mediu online în care sunt create și asumate noi identități nu se poate exclude violența, fapt ce este în atenția cercetărilor subsumate fenomenului social media.

Prin urmare, organele de ordine publică, spre a răspunde acestei provocări, acestei complexe situații obiective acționează integrat cu cele de securitate națională pentru identificarea, controlul și anihilarea fenomenelor de ordin infracțional de genul terorismului urban, protestelor cu violență, asocierii rețelelor de terorism transnațional, în multe state vest-europene, precum și în Statele Unite ale Americii, existând sisteme de monitorizare și contracarare a rețelelor social media prin ceea ce am arătat că se cheamă SOCMINT, variantă axată pe sistemul OSINT.

Social media nu este doar un risc și o amenințare pentru securitate prin faptul că e folosită de teroriști și de toți cei care vizează structurile statului și democrației, ci este și o modalitate din ce în ce mai folosită de către Intelligence, structurile de securitate și ordine publică pentru a contracara aceste mesaje, pentru a difuza mesaje cu sens pozitiv sau de natură diversionistă, utilizate și în mass-media, dar cu mai mare efect având în vedere posibilitatea utilizării din surse nedeclarate, contrafăcute, ca venind din partea purtătorilor de mesaj care urmează a fi anihilați.

Ca o ironie a sorții, președintele Erdogan, care s-a făcut cunoscut prin întreruperea și blocarea sistematică a rețelelor de socializare, inclusiv în timpul loviturii de stat, și a transmis primul mesaj prin care a anunțat că este în viață și revine în mijlocul populației, pe care a chemat-o în stradă, prin facetime și prin skype.

Concluzionând, se poate aprecia că în acest moment mediul online a devenit o necesitate a societății moderne, în cadrul acestuia derulându-se marea majoritate a majorității activităților cotidiene. Și asta deoarece mediul online conferă oricui posibilitatea să comunice nelimitat din orice colț al globului, indiferent de scop, de intenții ori de obiectivele avute în vedere.

Ulterior dezvoltării exponențiale a mediului online, s-a remarcat și apariția și ulterior dezvoltarea fenomenului ce a fost denumit de specialiiști „social media”, momentul „zero” al acestuia fiind considerat cel al lansării celei mai folosite rețele de socializare la ora actuală, respectiv Facebook.

Din acest moment, comunicarea în mediul online intră într-o nouă dimensiune, aceasta fiind nu doar cu mult mai facilă pentru marea majoritate a utilizatorilor de internet, ci mai ales devenind indispensabilă pentru userii preocupați din ce în ce mai mult de împărtășirea în mediul online a opiniilor diverse, a informațiilor și știrilor, a ideilor personale ori preluate, ca și a comentariilor de tot felul.

În ciuda acestui curent, se remarcă faptul că cel mai mare procent al implicării personale în cadrul fenomenului social-mediei include nu preluarea și distribuirea informațiilor diverse regăsite în fluxul deseori mass-mediei, ci adăugarea de comentarii ori aprecierea diverselor postări ale userilor din principalele rețele de socializare.

Din gama largă a rețelelor de socializare, se distinge detașat uzitata rețea Facebook, care în ultimii ani a devenit forma cea mai preferată de relaționare nu doar în țara noastră, ci și peste hotare, prin intermediul acestora distribuindu-se o infinitate de informații, mare parte dintre acestea putând fi incluse la capitolul „senzațional” de mana a doua.

În plus, se constată cel mai adesea, că aceasta rețea de socializare tinde să se transforme într-un substitut al relațiilor personale, prin intermediul său modificându-se în mod radical noțiunea relațiilor de prietenie, marea majoritate a userilor având tendința de a-și acumula un capital impresionant al așa-zișilor prieteni, uneori fie chiar și numai din dorința falsei notorietăți.

Din păcate pentru bunul mers al societății contemporane, această rețea de socializare este tot mai des uzitată pentru răspândirea mesajelor de tot felul, mare parte dintre conținutul acestora având fie un caracter publicitar, fie un caracter propagandistic ori de manipularea maselor.

Dezvoltarea deosebită pe care au cunoscut-o rețelele de socializare în ultimul deceniu, ca urmare a evoluției exponențiale a mediului online, a dus și la creșterea interesului manifestat de useri pentru mesajele transmise de diversele organizații, organisme ori persoane de notorietate, în paralel remarcându-se crearea și implicit consolidarea diverselor identități de tip colectiv, cu influențe ce uneori pot deveni incomensurabile în mediul online și nu numai.

CAPITOLUL II – M ASS – MEDIA ÎN EPOCA ONLINE ȘI A REȚELELOR SOCIALE

2.1. Principalele modificări ce au transformat mass-media odată cu apariția internetului

Societatea contemporană se află într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care mass-media a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Apariția internetului și apoi generalizarea sa au condus la schimbări de fond în privința presei scrise și audiovizuale mainstream. Acest proces a fost concomitent cu trecerea de la tipărirea publicațiilor pe plumb la editarea și tipărirea electronică.

Însă avântul pe care l-a luat presa tipărită electronic în ultimul deceniu al secolului XX și începutul mileniului III a fost repede temperat de apariția și dezvoltarea presei online datorată internetului.

Până în acel moment, internetul nu era decât un mijloc de informare și documentare la fel ca telefonul, telexul, la care se adaugă toate celelalte forme clasice de documentare, biblioteci, centre de documentare etc. După o scurtă perioadă de ezitare, pornind de la prețurile mult mai reduse și de la comoditatea cititorului, presa online a început să se impună.

În plus, ziarele virtuale permit intervenția cititorilor în timp real prin forumurile de comentarii și prin bloguri. În felul acesta are loc o interferență între mass-media și social media, fenomenul similar petrecându-se și în cazul presei audiovizuale care, la rândul său, are activate conturi de facebook, twitter, instagram, bloguri și alte modalități de dialog cu audienții.

Forumurile online, arată Constantin Schifirneț, împlinesc anumite funcții: informare, clarificare, dialog, comunicare, cunoaștere interactivă, precum și funcția ludică sau de divertisment.

La ediția online se poate reveni asupra textului în urma dialogului cu cititorii, fiecare articol fiind însoțit de un program de accesare a comentariilor, care solicită în majoritatea cazurilor datele de identificare și adresa de email, ceea ce nu este însă obligatoriu.

Iar accesările sunt contabilizate de către site-uri specializate și ele constituie criteriul principal pentru piața de publicitate.

Amploarea pe care a cunoscut-o mediul online în ultimii ani, dar mai ales posibilitățile nelimitate pe care acesta le pune la dispoziția milioanelor de utilizatori de internet au scos la iveală o realitate tristă pentru societatea contemporană.

Din păcate, din ce în ce mai des avem ocazia să constatăm nu numai gradul redus de educație ce se regăsește pe tot mai multe pagini web, blog-uri, rețele de socializare, ci și superficialitatea și lipsa de credibilitate ce le este din ce în ce mai caracteristică jurnaliștilor școliți sau nu „din mers”.

Etica în mediul online românesc este departe de a putea fi încadrată în limitele decenței, mulți fiind utilizatorii de internet avizi să descopere numeroase site-uri sau blog-uri pe care sunt promovate subiecte violente sau expresii deloc academice.

Nici site-urile de știri nu excelează, din păcate, la capitolul calitate, în goana veniturilor cât mai mari obținute de pe urma publicității multe fiind paginle web ce ne „bombardează” retina și ne irită la propriu prin bannerele inserate în cuprinsul unor știri de actualitate, ori prin videoclipurile dacă dorim să află conținutul unui articol cu un titlu incitant.

Și tot mai multe sunt paginile web pe care putem regăsi cu ușurință imagini preluate de pe internet și chiar texte copiate integral de pe alte site-uri, fără nici o trimitere către autorul de drept al acestora.

Depindem din ce în ce mai mult de internet, ne ancorăm tot mai des la informațiile pe care le regăsim în mediul online, tindem să ne creăm percepții și judecăți de valoare în funcție de conținutul care ne interesează și pe care obișnuim să îl urmărim în mod constant.

De-a lungul timpului, mulți au fost specialiștii care au sesizat degradarea continuă a valorilor etice și morale în cadrul jurnalismului din întreaga lume. Și nici în mediul online lucrurile nu stau tocmai pe roze, ci dimpotrivă, internetul devenind, în opinia unor pseudo-jurnaliști (și nu numai) locul ideal în care oricine poate spune orice, fără a mai respecta vreo regulă, fără a mai ține cont de anumite principii, fără a relata sau a analiza corect informațiile distribuite, fără a emite judecăți de valoare încadrate atent în standarde bine definite.

În mediul online, etica unui jurnalist constă în principal în capacitatea acestuia de a respecta un anumit set de valori mai ales în situații limită impuse, de a reda informațiile obținute din surse sigure (și de încredere) cu cât mai multă obiectivitate și corectitudine.

Este bine cunoscut că în mediul online succesul unui jurnalism se traduce în rapiditatea cu care acesta le oferă utilizatorilor de internet informații de maxim interes și de ultimă oră, actualizate în timp real.

În goana după recunoașterea profesională (ale cărei standarde au fost mult diminuate în ultimii ani), în goana după cât mai multe vizualizări șisau “Like”/“Share” (în cazul rețelelor Social Media) mulți sunt cei care cu bună știință ignoră cele mai elementare reguli ale jurnalismului, postând și distribuind informațiile însușite de la alți colegi de breaslă.

Am ajuns să trăim în societatea “copy paste”, în care originalitatea a devenit tot mai rară, în care orice informație postată de internet este preluată și difuzată cu nesimțire și mult tupeu de mulți dintre cei ce își arogă statutul de “jurnaliști”.

De câte ori, în încercarea de a afla o anumită înformație, nu ați dat o simplă căutare pe cunoscutul motor Google, pentru ca apoi să descoperiți pe zeci de site-uri aceeași informație, cu același conținut, de la citate, la titlu, subtitlu și chiar …virgule ?

Puține mai sunt din păcate agențiile și redacțiile de știri în care informațiile nu sunt copiate de la colegii de breaslă. Și puțini sunt jurnaliștii care reușesc, în societatea anului 2016, să vină în fața cititorilor cu informații inedite, de actualitate și nepreluate din alte surse.

În încercarea de a-și proteja drepturile intelectuale, mulți sunt cei care pur și simplu aleg să își “schilodească” propria imagine (respectiv fotografie ori articol), postând suprapus peste aceasta un mini-banner transparent ce indică numele/site-ul adevăratului autor.

Și din păcate nu puține au fost cazurile în care pseudo-jurnaliștii din mediul online au preluat imaginile sau informațiile originale, la “prima mână”, arogându-și dreptul de proprietate intelectuală asupra acestora, atașându-le o siglă, o etichetă sau un mini-banner cu propriul nume. conștienți fiind că gestul lor este departe de a se încadra în standardele eticii și moralității.

De asemenea, tot în ultima perioadă, cu precădere în mediul online s-au făcut remarcați auto-denumiții jurnaliști de profesie, ce apăruți precum “ciupercile după ploaie”, au coborât extrem de mult standardele jurnalismului în general, și al celui în mediul online în special.

Salariile din ce în ce mai mici practicate în mass-media (comparativ cu nivelul de trai), dar și posibilitatea conferită de unele oportunități din mediul de afaceri ce le permit unor jurnaliști să obțină venituri substanțiale “uitând” de etică, de subiectivism, ori de moralitate, au permis transformarea jurnalismului românesc într-un mediu propice zvonurilor neîntemeiate, al bârfelor ridicole, al atacurilor la persoană.

Din păcate pentru noi, jurnaliștii profesioniști sunt din ce în ce mai rari, aspect care nu pare deloc să fie sesizat de marea masă a publicului, tot mai avid de informații de tip cancan, de știri de scandal, de bărfe și de atacuri directe la persoană, cu replicile aferente.

Jurnaliștii profesioniști sunt cei care știu să își respecte întotdeauna publicul, oferindu-i acestuia informații corecte, obiective, verificate din mai multe surse, înainte de a fi difuzate. Jurnalistul profesionist este jurnalistul care respectă anumite principii etice și morale, recunoscându-și cu demnitate greșelile și asumându-le, nu preferând să arunce vina pe alte persoane sau să ignore adevărul ieșit întâmplător sau nu la iveală.

Jurnalismul nu poate fi profesionist dacă el nu permite informarea corectă a publicului, dacă este părtinitor, dacă ignoră părerile părților implicate, dacă nu le oferă acestora posibilitatea unui punct de vedere și al unui eventual drept la replică.

Etica în jurnalism presupune, pe lângă altele, și difuzarea corectă a informațiilor de interes public, fără implicații de tip personal, fără ascunderea unor anumite aspecte ce ar putea fi considerate de interes de către publicul larg, fiecare persoană având dreptul să afle adevărul despre orice îl interesează.

Obiectivitatea și corectitudinea în jurnalism sunt ținte tot mai greu de obținut, fiecare om de presă având propriile atitudini, dar și concepții asupra lumii.

Etica în jurnalism presupune respectul pentru o exprimare corectă și respectul pentru public, cult pentru adevăr, acuratețe în știri, obiectivitate, promptitudine, corectitudine și imparțialitate.

Jurnalismul în mediul online este jurnalismul care permite modificarea și corectarea informațiilor publicate oricând, acestea rămânând arhivate în spațiul nelimitat al internetului. Și tocmai pentru faptul că toate informațiile sunt stocate și arhivate într-o așa numită bibliotecă virtuală, ideal ar fi ca toți cei ce practică jurnalismul online să țină cont de regulile scrise și nescrise ale eticii profesionale.

Jurnalismul în mediul online este aproape întotdeauna gratis și oricând la dispoziția tuturor, astfel că orice informație distribuită poate fi accesată de un număr nelimitat de utilizatori de internet.

Mulți sunt cei care consideră că în jurnalism etica este în strâns legată de sumele câștigate, de organizația media implicată, dar și de societatea înconjurătoare.

Din păcate publicul larg consideră că fiecare jurnalist își respectă principiile și valoarea proprie, oferindu-i informații corecte, ce corespund întocmai adevărului. Și pe tot mai puțini îi interesează că dreptul la intimitate al fiecărei persoane este tot mai des încălcat în mediul online, că numeroasele conflicte de interese pot fi semnalate la orice pas, că respectarea vieții private a devenit în opinia multor jurnaliști doar un simplu moft, că onestitatea este deseori înlocuită de aroganță, de ascunderea adevărului ori de deformarea realității.

Etica în jurnalismul online ar trebuie să funcționeze întocmai ca și internetul, respectiv non-stop. Din păcate tot mai mulți sunt jurnaliștii care ignoră orice regulă de bun simț în materia dreptului de autor, însușindu-și idei, imagini, titluri, pasaje sau chiar articole întregi.

Mediul online permite jurnaliștilor accesarea instant a oricăror informații, distribuirea acestora, modificarea și chiar îmbunătățirea lor, cu condiția morală (nescrisă) ca această contribuție să nu fie realizată prin însușirea ideilor altora, despre care nu se face nici un fel de vorbire/referire.

Toate aceste elemente conțin în sine posibilitatea fraudei și a manipulării. Acest lucru a fost demonstrat odată cu dezvăluirile conform cărora partidele plătesc grupuri numeroase de așa-ziși postaci plătiți pentru fiecare accesare și pentru fiecare comentariu.

Prin urmare, ziaristul de bună credință care își expune un punct de vedere argumentat, bazat pe fapte și pe propria sa opinie este atacat, desființat prin zeci sau sute de comentarii defavorabile în cazul în care punctul său de vedere sau al ziarului la care lucrează nu este agreat de cemtrul de control și comandă care dirijează postacii înregimentați și plătiți.

Un fenomen des remarcat în ultimele decenii îl reprezintă folosirea tot mai frecventă a diverselor mijloace de comunicare în masă de către marea majoritate a oamenilor politici, în paralel cu apariția unor noi tehnici de persuasiune ce au la bază strategiile marketingului electoral.

Nici România nu face excepție, electoratul acesteia fiind sub imperiul mediatizării execesive a vieții politice, fenomen ce este definit de unii specialiști ca fiind o consecință a ameliorării dialogurilor dintre guvernanți – guvernați, respectiv o regresie înregistrată la nivelul dezbaterilor democratice.

Miza deosebit de importantă, respectiv diversele canale mediatice existente (cel mai puternic fiind reprezentat de către televiziune) prin intermediul cărora cetățenii pot să fie nu doar mai bine informați, ci și mai perfecționați în viața politică.

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Presa relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, sunt aduse la cunoștiința publicului de mass-media, care uneori invită, subtil, la interpretări și evaluări, dând astfel falsa impresie că publicul ar avea și el vreun cuvânt de spus.

Și poate tocmai de aceea mass-media reușește deseori să le înfluențeze cetățenilor destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.

Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât o persoană este mai „bombardată” cu informații, cu atât aceasta ajunge să cunoască mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să o copleșească fiind tratată de subconștient cu nepăsare, uitare sau indiferență.

În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru. O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.

Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

În România, țara în care regimul comunist și-a pus puternic amprenta asupra psihicului uman, mass-media a apărut și s-a dezvoltat cu adevărat după anul 1989, aparent „după ureche”, pe piață apărând zeci și sute de publicații cu un conținut și o calitate îndoielnică.

În lipsa informațiilor de orice fel, în condițiile în care pe piață existau doar câteva ziare aservite dictaturii (“Scânteia”,“România Liberă”,“Scânteia Tineretului”) și tot ceea ce mișca în Televiziunea Română (singura cu drept de emisie) era supus cenzurii, iar timpii de emisie ai acesteia erau extrem de limitați, căderea regimului Ceaușescu a reprezentat o deschidere către media occidentală, către informații diverse și practic infinite, către o altă lume total necunoscută amatorului de presă român.

Primii pași în mass-media de după 1989 au fost timizi și făcuți oarecum la repezeală, din dorința de a suplini nevoia de informații a publicului larg, dar și din nevoia de a fura startul, de a ocupa primele poziții în topul audiențelor, respectiv al preferințelor.

Abia după câțiva ani lucrurile au început să intre pe făgașul cel bun, ziarelele și jurnalele de știri ale televiziunilor apărute peste noapte începând să împrumute din profesionalismul caracteristic marilor instituții de presă de peste hotare, în vreme ce calitatea informațiilor oferite cititorilor și telespectatorilor a crescut considerabil.

În România anului 2016, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume.

Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate de jurnaliștii profesioniști, care au întotdeauna grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cunoscut fiind faptul că cel care “dă primul știrea” se clasează în top.

Și televiziunile au un rol bine definit în media românească, jurnalele acestora fiind uneori adevărate maratoane de forță, în situații neprevăzute, ce impun reactualizarea permanentă a informațiilor, vitală în menținerea ridicată a indicelui de audiență.

Iar pentru a menține trează atenția și a capta permanent interesul privitorului și al telespectatorului, edițiile online ale ziarelor și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor considerate profesioniste fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.

Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora. Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Și din păcate multe sunt ziarele și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte.

Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

Și tocmai în acest context mass-mediei îi revine rolul primordial în elaborarea, menținerea, dezvoltarea sau denigrarea imaginii la nivelul vieții politice (imaginea organizației politice, imaginea politicianului, etc).

Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul că societatea contemporană este marcată de multitudinea imaginilor complexe, context în care diverșii specialiști în relații publice, comunicare, management, etc continuă să se preocupe constant de realizarea și dezvoltarea unei organizații politice, ca și a credibilității acesteia (cu atât mai mult în situația organizațiilor politice, unde desele scandaluri și crize generate de diverși factori le afectează serios imaginea atât acestora, cât și a liderilor/oamenilor politici).

Conceperea și dezvoltarea vizibilității, ca și a credibilității unei organizații politice se poate realiza nu doar prin conținut, luări de atitudine, forme diverse de exprimare, ci și printr-o abordare directă și eficientă a imaginii și identității respectivei organizații, indiferent de domeniul de influență al acesteia.

În contextul politic contemporan, „scena” politică este supusă constant nu doar jocurilor de culise, ci și „presiunilor” venite din partea unor instituții ale statului (în cazul țării noastre, în special D.N.A., care în ultima perioadă a trecut, întemeiat sau nu, la realizarea unei adevărate „epurări” în politică, epurare ce pare să cunoască o dezvoltare exponențială în preajma pre-campaniilor electorale).

În condițiile unei presiuni majore exercitate atât din interior, cât mai ales din exterior, organizațiile politice se văd permanent obligate să își focalizeze atenția cu precădere pe domeniul dedicat analizei și organizării la dimensiuni simbolice a activității proprii, cu accentuarea deosebită a semnificațiilor și sensurilor considerate compatibile cu așteptările ce au fost identificate prin intermediul analizei mentalului principalelor categorii de susținători, simpatizanți.

În cadrul oricărei organizații politice, imaginea reprezintă o resursă primordială indiferent de contextul alianțelor ori dimpotrivă, motiv pentru care se impune cu celeritate gestionarea acesteia cu foarte multă atenție, în acest fel reușindu-se evitarea unei deteriorări a imaginii, ce ar putea avea consecințe nebănuite, atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu și lung.

Imaginea pe care o organizație politică o are la nivel public poate fi deseori mult mai importantă decât obiectivele organizației, resursele acesteia, interesele respectivei organizații politice, dar și a scopului principal urmărit la un moment dat.

Se impune a se menționa faptul că atât formarea imaginii unei organizații politice, cât și poziționarea acesteia în mentalul electoratului, ca și fidelizarea electorarului sunt considerate a fi procese complexe, cu durată îndelungată, în cadrul cărora sunt antrenate nu doar resurse financiare consistente, ci mai ales resurse umane deosebite, un rol decisiv fiind deținut de mass-media, indiferent de forma de reprezentare a acesteia.

Se cunoaște faptul că imaginea pozitivă a unei organizații politice nu este una de tip imuabil, aceasta putând să sufere în orice moment diverse modificări majore, ce se datorează în principal nu doar evenimentelor externe, ci și evenimentelor interne, evenimente ce în rare situații pot fi controlabile.

În actuala societate, când se remarcă o inter-dependență fără precedent la nivelul tuturor domeniilor de activitate, companiile, instituțiile, dar mai ales organizațiile politice se confruntă constant cu diversele probleme ce sunt în principal generate de o erodare a imaginii, ale căror consecințe sunt deosebit de importante, atât la nivel extern, dar mai ales la nivel intern.

Astfel, se impune în mod constant o abordare de tip științific a imaginii unei organizații (în cazul organizațiilor politice, aceasta este condiția primordială pentru menținerea și dezvoltarea portofoliului la nivelul electoratului), mai ales datorită :

Diverselor consecințe ce derivă din cadrul proceselor contradictorii diverse, ce se remarcă în mod constant în evoluția unei organizații

Caracteristicilor contemporane specifice spațiului dedicat liberei circulații a informațiilor publice

Plurității sesizate la nivelul diverselor surse de informare

Accesului liber la informații

Afirmării libertății de expresie în cadrul mass-mediei, în mod real

În domeniul imaginii sociale, orice organizație politică (partid), ce are dimensiuni apreciabile și în interiorul căreia se derulează diverse activități complexe, depinde în mod constant de conexiunile diverse pe care aceasta le are și le întreține cu mass-media, imaginea fiind și ea cea care îi condiționează organizației, într-un mod mai mult sau mai puțin subtil, performanțele pe care aceasta le va obține nu doar în perioadele electorale, ci și între acestea.

În domeniul imaginii unei organizații politice, respectiv a imaginii unui om politic, cercetătorii obișnuiesc să susțină că aceasta reprezintă un „obiect de patrimoniu”, un exemplu demn de semnalat în acest caz putând fi imaginea Partidului Național Liberal, formațiune cu un important trecut istoric, dar a cărei imagine s-a deteriorat simțitor pe fondul absorbției fostului Partid Democrat Liberal.

Indiferent că o imagine este moștenită (cazul PNL, anterior menționat), sau că aceasta este inclusă în cadrul totalității bunurilor respectivei organizații (ar putea fi menționat cazul P.S.D., organizație politică în care, cu precădere în ultimii ani, a fost semnalată în mod constant o diminuare constantă a calității resurselor umane interne), imaginea unei organizații nu are dimensiune materiale, dar ea poate genera o importantă cotă pe piața dedicată, cu ajutorul mass-mediei.

Astfel, în situația unei imagini pozitive a organizației, se remarcă influența deosebită pe care aceasta o are în atingerea obiectivelor (vezi cazul alianței U.S.L., care a reușit să obțină un scor deosebit în alegerile din mandatul anterior), în vreme ce o imagine de tip negativ poate periclita major succesul unei organizații (vezi cazul fostului partid al ex-președintelui Traian Băsescu, PDL, care pe perioada ultimului mandat al acestuia a cunoscut o erodare fără precedent, ulterior optându-se pentru varianta „alianței” cu P.N.L., partid cu puternice rezonanțe pe scena politică românească a primei jumătăți a secolului trecur).

Numeroasele studii ce au fost realizate în ultimii ani în domeniu au reliefat faptul că în marea majoritate a cazurilor consumatorii fideli unor servicii, produse ori organizații (în cazul organizațiilor politice vorbim despre electorat) nu sesizează deosebirile majore dintre acestea și altele, incluse într-o clasă similară, în condițiile oferirii unor beneficii similare (în cadrul organizațiilor politice, se remarcă „răzgândirea” electoratului în preajma alegerilor electorale, în condițiile în care un partid opozant celui căruia acesta îi este fidel îi oferă diverse „avantaje” – un program politic cosmetizat, care îi satisface așteptările, anumite „facilități” ce pot îmbrăca forma mult-contestatei mite electorale, etc).

Ca urmare a acestui aspect s-a concluzionat faptul că respectivii consumatori își orientează preferințele și alegerile în funcție de imaginea pe care o percep despre produsele, serviciile ori organizațiile respective, imagine ce este în mod ideal percepută prin intermediul mass-mediei.

În acest fel se poate constata cu ușurință că imaginea este cea care face diferența dintre diversele caracteristici ale unei organizații politice, respectiv oameni politici, electoratul alegând o anumită organizație politică (om politic) în funcție de imaginea pe care aceasta/acesta o are – vezi cazul fostului partid al jurnalistului Dan Diaconescu, P.P.D.D.- știut fiind faptul că la baza oricărei alegeri se află o anume atitudine, atitudine ce ulterior se transformă într-o preferință.

Prin prisma aceasta, factorul imaginii unei organizații politice reprezintă un elemente primordial în cadrul procesului de menținere, dezvoltare și consolidarea electoratului, dar și în generarea unei cote de piață cât mai ridicată la nivelul scenei politice actuale, toate acestea putând fi realizate cu destul de multă ușurință prin intermediul mass-mediei.

Este cunoscut faptul că imaginea unei organizații politice nu reprezintă suma, ci sinteza diverselor dimensiuni remarcat la nivelul comportamentului electoratului, ce este determinat nu doar de orizontul așteptărilor acestuia, ci și de percepția pe care electoratul o are despre respectiva organizație politică. Tocmai din acest motiv se impune o abordare a imaginii unei organizații politice într-un mod cât mai complex la nivelul mass-mediei, cu luarea în considerație a tuturor elementelor constitutive acestei imagini, cu modul în care acestea sunt percepute de către electorat, dar și cu gradul de intensitate și de claritate aferent percepției electoratului.

Se remarcă deseori situațiile în cadrul cărora o imagine negativă de tip dominant sau care se află în proces constant de degradare determină o diminuare considerabilă nu doar a notorității organizației politice, ci și a gradului de încredere, efectele reflectându-se pe termen lung, în ciuda faptului că, oficial, în cadrul organizației respective nu se semnalează nici un fel de deficiențe.

Imaginea de sine a unei persoane politice are capacitatea de a influența în mod decisiv alegerea electoratului, datorită faptului că această imagine se impune a corespunde în mod ideal cu imaginea pe care electoratul o are despre sine.

În situația în care o persoană are despre sine o percepție pozitivă, aceasta nu va opta pentru alegerea unui om politic despre care cunoaște faptul că are o imagine de tip negativ ori care este „produs” de o organizație ce are o imagine negativă – situația politicienilor care, în ciuda faptului că sunt propulsați în campaniile electorale de partide bine poziționate, datorită diverselor informații negative menționate despre ei în mass-media, nu reușesc să-și convingă electoratul.

Specialiștii consideră că orice persoană ce are valențe sociale de tip normal, datorită prestigiului, are tendința de a pune un accent deosebit pe imaginea pe care ceilalalți o au despre ea.

În situația în care această imagine este una de tip pozitiv, persoana va face toate demersurile în vederea conservării acesteia, conservare ce include toate aspectele vieții sale sociale, dar și personale – vezi cazul fostului lider P.S.D., Adrian Năstase.

Astfel, imaginea este în legătură directă cu prestigiul, persoana fiind tentată să opteze pentru oameni politici de prestigiu, respectiv acei politicieni ce au o imagine pozitivă deosebită atât pentru cetățean, cât mai ales pentru diversele mase pe care acesta le consideră importante – vezi practica marilor organizații politice care, ajunse la putere, au în permanență tendința de a-și dezvolta capitalul resurselor umane prin atragerea unor diverse personalități de renume din domenii variate, personalități recunoscute de marea masă a publicului.

Demn de menționat este faptul că nu imaginea unei persoane despre un politician este cea mai importantă, ci imaginea pe care respectivul politician o are la nivelul mentalului colectiv, persoana fiind cea care necesită aprecierea din partea celor cu care intră în interacțiune, stima și inclusiv apartenența la respectivul grup.

În opinia lui Roger Mucchielli, imaginea este reprezentarea „sau ideea pe care și-oformează indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului”datorită receptării diverselor informații ce privesc un obiect social. De asemenea, în situația imaginii se fae vorbire „despre o opinie sau despre o atitudine ale căror rădăcini sunt pentru majoritatea iraționale”.

Importanța imaginii este conferită de posibilitatea acesteia de a avea o influență deosebită atât în cadrul procesului de formare al conduitelor, cât și în cadrul procesului dedicat orientării comunicărilor sociale, prin intermediul diverselor modalități, respectiv difuzare, propagandă, ca și propagare.

Imaginea socială a unui om politic este dependentă de orizontul informațional în cadrul căruia s-a constituit, pe bună dreptate considerându-se că imaginea de sine nu există, ci doar imaginea pe care o anumită persoană o are despre un anume „produs” social, imagine ce se formează avându-se în vedere caracteristicile specifice diverșilor procesori de informații proprii.

Trebuie menționat faptul că există posibilitatea ca acești procesori de informații să fie condiționați fie de vârstă, de apartenența la o anumită organizație, de cultură, de religie, de nivelul de instruire, de sex (vezi cazul electoratului lui Ion Iliescu, respectiv Petre Roman din anii 1990), de starea pe perioada procesării.

Pentru gestionarea unei imagini în mass-media, ca și pentru transformarea definiției acesteia într-un instrument deosebit de eficient în cadrul procesului de gestionare al percepției privind o anume organizație politică/personalitate politică, se impune operaționalizarea definiției, în vederea permiterii obținerii diverselor consecințe practice, respectiv elaborarea metodelor dedicate gestionării imaginii.

Astfel, imaginea se definește ca fiind complexul informațional ce este generat de procesul emiterii mesajelor, mesaje ce pot fi de două tipuri, respectiv:

Mesajele ce rezultă din cadrul funcționării respectivei organizații politice

Mesajele ce sunt emise în mod deliberat în mass-media de către diversele structuri specializate – P.R. consilieri de imagine, etc

În cadrul oricărei strategii de construirea imaginii unei organizații politice/personalități politice, primordial este urmărirea realizării identității acesteia, cu consolidarea acesteia la nivelul mentalului aferent grupurilor țintă – electoratul, în acest fel reușindu-se o echilibrare a interiorului organizației politice, în paralel cu funcționarea acesteia la parametrii optimi.

Marea majoritate a organizațiilor politice/personalități politice sunt în permanență preocupate de elaborarea și implementarea diverselor strategii ce au drept principal scop:

Generarea unui climat pozitiv, ce este marcat atât de credibilitate deosebită, cât și de încredere

Generarea unei imagini distincte și foarte clare în cadrul mediului social relevant

Generarea unei imagini distincte și foarte clare în cadrul diverselor sfere de interese

Dezvoltarea și fidelizarea numărului membrilor, ca și pe cel al susținătorilor organizației

O determinare deosebită a diverșilor lideri de opinie în domeniul principalelor probleme cu care se confruntă organizația

O motivare corespunzătoare a acestor lideri de opinie

În cadrul procesului de concepere a strategiei de imagine se impune a se avea în vedere în permanență:

Diverșii factori strategici ce au capacitatea de a defini starea de ansamblu caracteristică organizației/personalității politice

Situațiile considerate a fi favorabile organizației/personalității politice, ce pot fi folosite în vederea consolidării imaginii

Diversele elemente potrivnice ce sunt sesizate la nivelul mediului social

În ceea ce privește factorii strategici, care au capacitatea de a determina implicații deosebite la nivelul imaginii unei organizații/personalități politice, aceștia se regăsesc în cadrul oricărei analize SWOT, respectiv:

Strengths – punctele tari

Weaknesses – punctele slabe ale organizației

Opportunities – oportunitățile organizației

Threat – amenințările organizației

Toate structurile ce sunt implicate în cadrul procesului de generarea imaginii unei organizații/personalități politice trebuie să aibă în permanență în vedere acești factori strategici, nu doar în cadrul etapei de elaborarea strategiei, ci și în etapele ulterioare acesteia, respectiv:

În etapa implementării strategiei de imagine

În cadrul etapei de evaluare a strategiei de imagine

În etapa de control al modului de aplicare al acestei strategii

Având în vedere faptul că imaginea unei organizații/personalități politice este primordială pentru aceasta, atât prin prisma managementului politic, cât și prin prisma diverselor relații publice pe care organizația le întreține, strategia de comunicare ce se realziează în vederea elaborării unei imagini este elaborată de resursele umane implicate în cadrul structurilor superioare specializate.

De regulă, orice strategie privind construirea imaginii unei organizații include:

Atât scopul, cât și obiectivele ce sunt propuse spre îndeplinire

Componentele primordiale aferente acestei imagini a organizației/personalității

Categoriile publicului considerat relevant pentru respectiva organizație/presonalitate politică

Categoriile publicului general

Complexul mesajelor ce trebuie să fie transmise către fiecare categorie a publicului prin intermediul mass-media

Canalele mass-media prin care vor fi comunicate aceste mesaje, avându-se în vedere specificul principalilor destinatari

Diversele resurse materiale ce sunt necesare

Elaborare diverselor programe de relații publice în vederea implementării strategiei dedicate creării imaginii

Implementarea programelor dedicate relațiilor publice, elaborate în scopul implementării strategiei de crearea imaginii unei organizații/personalități politice

În cadrul elementelor componente ale unei strategii de comunicare în vederea creării imaginii unei organizații/personalități politice sunt incluse și :

Diversele obiective ce se impun a fi atinse

Diversele programe de relații publice care urmează să fie lansate în mass-media

Principalele linii directoare vizând acțiunile de relații publice

Diversele restricții ce se impun organizației/personalității politice

Resursele ce sunt disponibile pentru elaborarea și implementarea strategiei, în funcție de fiecare program avut în vedere

O astfel de strategie are în vedere construirea imaginii pozitive asupra organizației/personalității politice prin intermediul proiectării personalității acesteia, a caracterului, ca și a identității în cadrul mentalului colectiv, dar și al mentalului individual.

Elaborarea și implementarea corectă a acestor strategii poate genera la nivelul respectivei organizații/personalități politice formarea imaginii de tip identitar, distinct și specific – construirea identității.

În vederea asigurării succesului unei strategii de crearea imaginii unei organizații/personalități politice se impune ca diversele activități ce au fost planificate, ca și obiectivele ce se impun a fi atinse, respectiv resursele disponibile în acest scop, să fie atent coordonate, motiv pentru care se impune organizarea și implicit derularea sesiunilor de planificare strategică.

În domeniul tehnicilor de construirea imaginii unei organizații politice se remarcă:

Folosirea „efectului haloului” – implică folosirea imaginii unei organizații/personalități politice, a unui lider ori a unui fenomen ce au reputația deja formată (în situația fenomenului acesta are vizibilitatea necesară), în vederea obținerii unui avantaj de credibilitate pentu respectiva organizație – un exemplu în acest sens este reprezentat de imaginea pe care și-a construit-o fostul șef de stat, Traian Băsescu, folosind imaginea partidului ce l-a propulsat, ulterior acesta realizându-și o imagine deosebită prin folosirea fostului său președinte

Răsturnarea imagologică – reprezintă complexul activităților de relații publice ce au în vedere, într-un timp relativ scurt, modificarea caracterului aferent imaginii organizației politice. Astfel, dintr-o imagine ce este preponderent negativă, prin asocierea diverselor elemente cu unele evenimente pozitive, ce au o audiență largă la nivelul electoratului și implicații deosebite atât în activitatea cât și în viața electoratului, se reușește transformarea într-o imagine pozitivă – în acest caz poate fi menționat celebrul caz „Colectiv” când, profitând de situația deosebită, presiunea străzii (în spatele căreia se aflau diverse organisme și organizații apropiate partidului ce l-a propulsat pe actualul președinte, Klaus Iohannis – P.N.L. a reușit să determine demisia guvernului condus de fostul lider PSD, Victor Ponta. În ciuda faptului că în acel moment PNL-ul nu avea o imagine foarte bună, principalul său opozant, PSD, fiind plasat deosebit în sondaje, pe fondul acelui eveniment s-a produs o răsturnare deosebită de situație, în urma căruia guvernului social democrat i-a luat locul un așa numit „guvern tehnocrat”, guvern „impus” de anumite influențe politice externe (vezi Soros și ONG-urile sponsorizate de fundațiile sale, ai căror membri s-au regăsit atât la masa negocierilor de la Cotroceni, cât și în manifestațiile din stradă).

Folosirea în mod unitar a multiplicatorilor de imagine – implică o informare de tip unitar a diverșilor multiplicatori de imagine (simpatizanți, membrii, apropiați din media, etc) în vederea retransmiterii de către aceștia a diverselor mesaje și semnale unitare ale organizației politice

Diferențierea imaginii – include o diferențiere a mesajului ce este transmic, cu un accent direct doar pe caracteristicile ce sunt proprii respectivei organizații politice. Aceasta este o strategie ce îi aparține lui Philip Kotler, ce o include în cadrul managementului organizației, ea putând fi folosită și în procesul de construirea imaginii unor organizații politice

Folosirea tuturor acestor tehnici anterior menționate se poate face fie în mod individual, fie prin combinație, avându-se în vedere :

Scopurile ce sunt urmărite

Stadiul în care se află imaginea respectivei organizații/personalități

Care este orizontul așteptării în cadrul mediului social în care această organizație/personalitate funcționează

Care sunt interesele ce sunt manifestate de diversele categorii ale publicului țintă

Care sunt caracteristicile specifice spațiului mediatic în cadrul căruia se construiește respectiva imagine a organizației

Care sunt caracteristicile mediului informațional în cadrul căruia urmează să se contruiască această imagine a organizației

Este adevărat că un alt element ce contribuie la manipulare în cazul presei online este și gregarismul, astfel încât fiecare jurnal online sau site își are propriul public cititor și comentator, care nu face decât să se asocieze sau să se disocieze celorlalți cititori comentatori, foarte adesea uitând de subiectul propus de autor în articolul său, care în multe cazuri pare să nu fi fost citit.

E vorba de un public captiv, de regulă lipsit de o educație superioară, ce dispune de timp pentru a lua parte la așa-zisa dezbatere a forumiștilor.

La aceasta se adaugă o altă trăsătură a acestor comentarii și anume nivelul lor extrem de rudimentar, frecvent căzut în trivialitate, vulgaritate și obscenitate, toate acestea asezonate cu ignorarea regulilor gramaticale elementare.

2.2. O nouă fază a comunicării online și controlului informației – giganții tehnologici

La ora actuală, în lume există numeroase companii care au drept activitate dezvoltarea produselor de comunicare online și accesarea informațiilor, precum motoarele de căutare Google, Mozilla, Explorer, care au față de Facebook o abordare diferită.

În publicația ”Business Insider”, vicepreședintele Intercom, Paul Adams, care a lucrat inițial în poziții de conducere, atât pentru Google, cât și pentru Facebook, a făcut următoarele precizări: ”din punctul meu de vedere, cea mai importantă diferență este aceea că Google se axează mai mult pe partea tehnologică, pe când Facebook are o abordare mai umană. E mai mult o companie de psihologie socială care încearcă să construiască mai multe căi de comunicare între oameni”.

Această abordare este extrem de interesantă pentru înțelegerea filosofiei rețelelor sociale care nu au devenit întâmplător vehicule de comunicare între oamenii din diverse comunități, ci au fost gândite astfel de la început.

Același cercetător afirmă: ”ne gândim des la orașele sau comunitățile de acum 100 de ani când acestea erau foarte mici și bârfele circulau foarte repede, toată lumea cunoștea pe toată lumea și nimeni nu încuia ușile noaptea. Facebook încearcă să înțeleagă această mentalitate și încearcă să creeze această conștiință a comunității folosind tehnologia”.

Aceste precizări, venite din partea unui specialist care cunoaște foarte bine concepția ce domină cele două mari companii, vin să sublinieze observații empirice care conduc la același rezultat, dar este cât se poate de utilă aprecierea că mesageria și rețelele sociale au fost în ADN-ul companiei Facebook, pe când pentru Google aceasta reprezintă o inițiativă separată, pornind de la ideea că pentru Google socialul nu este un lucru de care să se ocupe, spre deosebire de Facebook pentru care comunicarea interumană este esențială, toate acestea derivând din schimbarea esențială a paradigmelor psihologiei comunicării în media.

Este un mod indirect de a spune că ambii giganți aflați într-o coordonare aproape directă a Statelor Unite ale Americii se axează pe controlul comunicării în mod diferit, împărțindu-și cele două laturi, Google pe partea tehnologică, urmărind diseminarea informației în corelație directă cu fluxul principal (mainstream), în vreme ce Facebook este o companie de psihologie socială, ceea ce dovedește că nimic nu este întâmplător, totul este cât se poate de bine structurat, având ca scop, dacă nu direct, cel puțin mediat, asigurarea securității globale și societale, în vreme ce în privința securității naționale fiecare stat acționează în mod distinct.

Totuși, noile algoritmuri pe care Facebook le-a inițiat sunt considerate un pas înapoi în posibilitatea accederii la fluxul de informații. Deși utilizatorii au un număr mare de prieteni, ei nu pot interacționa decât cu un număr restrâns, și aceasta pentru că a fost creată o nouă aplicație denumită Facebook Messenger și care nu figurează și în News Feed, acesta devenind un spațiu destinat mai mult brandurilor.

Departe de a trage o concluzie privind evoluția Facebook, se poate afirma că acesta se ocupă mai puțin de socializare și mai mult pentru a prezenta brandurile favorite.

Fără îndoială, cel mai discutabil lucru este modul în care pe rețelele de socializare, dar și pe rețele, precum Wiki se pun în circulație informații neautorizate, neverificate și scoase din contextul reglementărilor legale, așa cum se întâmplă în cazul mass-media.

Mediul online este calea ideală prin care mesajele și informațiile ajung la publicul țintă, comunicarea fiind esențială pentru dezvoltarea unei afaceri și consolidarea imaginii acesteia.

Indiferent că se dorește promovarea unei idei, a unei informații, a unui produs sau a unui serviciu, promovarea companiei sau promovarea site-ului acesteia, comunicarea în mediul online este esențială pentru reușita demersului nostru, în funcție de strategiile și de tehnicile folosite reușind să atragem atenția unui număr variabil de utilizatori de internet.

Odată atrasă și captată atenția asupra site-ului companiei, utilizatorul online nu trebuie neglijat, situație în care acesta își va focaliza atenția asupra unui alt segment/domeniu al internetului.

O relație constantă, corectă și cât mai profesională cu utilizatorii ce sunt interesați de afacerea/site-ul pe care le promovăm nu ne poate aduce decât beneficii, comunicarea cu aceștia reflectându-se în cele din urmă asupra imaginii/vânzărilor/veniturilor/companiei noastre.

Mulți sunt cei care greșesc, considerând că este suficientă prezența lor în mediul online, fără alte demersuri menite să le asigure utilizatori fideli, atrași de serviciile, produsele ori imaginea lor.

Comunicarea online nu se limitează nici la celebrele newslettere, o metodă folosită, dar mult prea puțin eficientă. A comunica eficient online înseamnă a transmite periodic mesaje și informații de interes pentru publicul tău țintă, mesaje menite să le mențină trează atenția și interesul utilizatorilor deja interesați de tine, dar care să-i și atragă pe potențialii clienți.

O comunicare online eficientă implică deseori și un schimb de replici bilateral, indiferent că acestea sunt simple aprecieri, sau comentarii ori răspunsuri, de bun sau rău augur pentru afacerea ta.

În acest fel, pe lângă faptul că utilizatorul de internet dovedește un interes constant pentru afacere, ai posibilitatea să descoperi și părerile acestuia despre business-ul tău (cu puncte forte sau dimpotrivă), despre imaginea, produsele și serviciile promovate, despre modul în care ești perceput, o modalitate ideală și gratuită prin care îți poți schimba strategiile, adaptându-le și aliniindu-se la tendințele pieței.

Importantă în comunicarea pe web este și menținerea contactului cu utilizatorii, aceștia apreciind mesajele periodice, cu un conținut concis, bine structurat.

Comunicarea online poate fi eficientizată prin:

Planificări strategice – În situația în care se optează pentru multi channel communication (comunicare pe mai multe canale), comunicarea online trebuie să fie adaptată pentru fiecare mijloc folosit (pe un blog sunt recomandate articolele detaliate, cu conținut mai elaborat, in vreme ce pe rețelele de socializare este preferabil un mesaj scurt, bine structurat și elaborat, care să conducă spre un eventual site web). O atenție deosebită se acordă frecvenței mesajelor, acestea fiind redactate mai ales pentru publicul țintă vizat.

Comunicare cât mai transparentă, mai deschisă – Sunt recomandate forum-urile și blog-urile de impact, active, cu un număr mare de vizualizări. În plus, la orice comentariu, întrebare, solicitare, este indicat să se răspundă în cel mai scurt timp, în termeni adecvați.

Monitorizarea social media – Mediile online de comunicare sunt un bun reper pentru poziționarea unei afaceri, principalele motoare de căutare oferindu-ne posibilitatea să ne verificăm periodic eficiența sau ineficiența comunicării derulate în mediul online. Este de preferat ca înainte de orice comunicare online mai importantă să dispunem de toate informațiile necesare privind tendința pieței și preferințele consumatorilor, un contact permanent cu clienții oferindu-ne un real sprijin în acest sens. Specialiștii recomandă ca lansarea unui produs sau a unui serviciu să fie bine pregătită și promovată, reacțiile și efectele produse asupra utilizatorilor de internet trebuind de asemenea monitorizate cât mai atent. Ideal ar fi ca săptămânal să se realizeze o monitorizare a brand-ului, pe principalele motoare de căutare, pe blog-uri, pe rețelele de socializare, pe forum-uri, etc, în acest fel putând fi preîntâmpinate și evitate eventualele eșecuri pe piața online.

Eficiența și importanța mesajului comunicat online – Mesajele lungi, lipsite de substanță și de informație îi distrag atenția utilizatorului de internet care se plictisește și își îndreaptă atenția spre alte lucruri mai relevante, mai de atracție. Tocmai de aceea este ideal ca informațiile distribuite în mediul online să fie bine structurate, să aibă un substrat emoțional, să-l impresioneze pe utilizator, care să-și focalizeze atenția și să rețină exact ceea ce îți dorești tu.

Comunicare constantă – Comunicarea în mediul online trebuie să fie periodică, utilizatorul trebuie să fie menținut în actualitate cu informații noi, de interes pentru el. Fiecare utilizator web poate fi un potențial client dacă s-a abonat la RSS sau la newsletter, dacă s-a înscris pe site-ul companiei ori în grupul de pe o rețea de socializare, cu condiția să-i fie menținut treaz interesul, prin mesaje specifice, atent elaborate.

În domeniul efectelor pe care mediatizarea le poate avea asupra vieții politice, se remarcă îndeosebi influența așa-numitei „noi comunicări” politice, care se reflectă la mai multe nivele, respectiv:

La nivelul guvernanților, ca și a complexului personalului politic, ce trebuie să aibă în vedere numeroasele modificări survenite în ultimele decenii în arta comunicării

La nivelul guvernaților, respectiv a alegătorilor – în ultima perioadă s-a remarcat sensibilizarea deosebită a acestora la mediatizarea realizată asupra vieții politice

La nivelul spațiului public – privit prin prisma locului de exprimare și schimb dedicat faptului public, în cadrul căruia intervin, pe lângă politicieni și alegătorii – cetățeni, și jurnaliștii

Prin examinarea succesivă a acestor nivele de funcționarea democrației contemporane se reușește evaluarea ponderii pe care mass-media o are în cadrul vieții politice actuale.

Efectele mediatizării asupra guvernanților

Revoluția mediatică remarcată îndeosebi la nivelul ultimilor ani a determinat apariția pe scena publică a unor noi persoanaje, dintre care merită amintiți:

Consilierii în problemele de comunicare

Experții în diversele sondaje din viața politică

Ca urmare a acestor apariții s-a remarcat o modificare subtanțială la nivelul meseriei politice, în paralel cu antrenarea unor noi practici de către guvernanți, aceștia reușind să asimileze în mod ideal arta de a profita din plin de mass-media, cu precădere de televiziune.

Activitatea guvernanților din societatea contemporană a suferit în ultimii ani transformări profunde, știut fiind faptul că o bună guvernare nu implică doar deliberarea, procesul deciziei și procesul acțiunii, în funcție de diverșii factori politici, sociali și economici, ce au obișnuița de a înscrie în timp acțiunea în vederea fundamentării așa numitor „acte cu greutate” (respectiv actele politice cu o rezonanță deosebit de puternică și de derabilă pe parcursul întregii cariere), ci și grija pentru maximizarea vizibilității acțiunilor, grijă pentru care este consacrată o perioadă apreciabilă comunicării.

În ultimii ani, s-au remarcat noi constrângeri la care se supun oamenii politici, acestea fiind analizate cu atenție de către Michel Rocard în lucrarea sa, Le Coeur a l-ouvrage.

În opinia autorului, citat de Remy Rieffel, aceste constrângeri pot fi delimitate astfel:

Transparența – respectiv obligația nedisimulării, știut fiind faptul că mass-media impune adoptarea limbajului ce pare la prima vedere sincer

Instantaneitatea – respectiv necesitatea acționării imediate în cadrul unor evenimente, de a răspunde în mod spontan, chiar și în condițiile unei detașări insuficiente

Redundanța – respectiv datoria intervenției asupra unui aceluiași subiect, prin intermediul unor mijloace de informare multiple

Simbolizarea – respectivă căutarea emoției, în vederea dramatizării discursului, prin intermediul efectului ce este produs de așa-numitele „profeții” ori prin intermediul expresiilor ce „fac carieră”

Constrîngerile la care se supun oamenii politici sunt considerate a reprezenta riscuri deloc neglijabile, cel mai bun exemplu reprezentându-l schematizarea excesivă a diverselor declarații, ori chiar exemplul goanei după un anumit scop, respectiv goana după „lovitura de presă”.

În plus, aceste constrângeri cresc și gradul de dificultate al luării măsurilor ce sunt lipsite de popularitate și asta deoarece oameni politici sunt din ce în ce mai dependenți nu doar de sondaje, ci și de comentarii.

Constrângerile, anterior enumerate, îi încurajează pe oamenii politici să ia diverse decizii spectaculoase, multe dintre acestea fiind în detrimentul unor imperative de conducere ce sunt mai puțin scoase în evidență.

După cum se remarcă, mediatizarea activităților politice diverse impune după efecte considerabile, situație în care oamenii politici se văd puși în situația de a identifica singuri echilibrul corect dintre teatralizare și discreție.

Rolul pe care mass-media îl joacă la nivelul vieții politice generează în aceeași măsură și o modificare a diverselor condiții privind recrutarea oamenilor politici.

Este cunoscut faptul că, la nivel tradițional, în cadrul unui partid politic, oamenii politici erau nevoiți să „urce” treptele în ierarhia acestuia cu multă răbdare, perioadă în care trebuiau :

Să își exercite diversele responsabilități ce le erau atribuite

Să își etaleze talentul oratoric în cadrul diverselor reuniuni, prezențe media, etc

În societatea contemporană, mass-media în general și televiziunea în mod special, are capacitatea de a exercita așa-numita „funcție de filtru”, ea urmărind criterii de selecții cu totul altele, criterii ce sunt din zi în zi tot mai diversificate, respectiv :

Menținerea imaginii

Îmbunătățirea imaginii

Prezența cât mai agreabilă pe micile ecrane

Jonglarea cu emoțiile

Jonglarea cu vocabularul

Toate aceste criterii de selecție pun în prim-planul atenției efectele de notorietate, ele având capacitatea, în diverse cazuri:

Să stimuleze/accelereze întrările în jocurile politice – se reușește construirea așa numitelor „vedete politice”

Să diminueze considerabil atât importanța unor organizații politice, cât și importanța unor aparate de partid, bine poziționate la nivelul publicului

Cum bine remarcă autorul Remy Rieffel, ajungem să asistăm la aplicarea unor selecții la nivelul oamenilor publici, în paralel cu decalajul ce se reflectă în mod tot mai pregnant între legitimitatea catodică și cea electivă.

În comparație cu legitimitatea catodică, care se sprijină îndeosebi pe arta „părerii”, ca și pe o bună stăpânire a intervențiilor la nivelul mass-mediei, legitimitatea electivă, ce este bazată pe alegerilor prin intermediul sufragiului universal, nemaifiind astfel suficientă.

Diverșii oameni politici care în mass-media „dau bine” ajung să îi eclipseze pe oamenii politici care fie nu au acces la mass-media, fie nu au capacitatea de a se apăra corespunzător în aceasta, în acest fel ajungându-se la situația în care un anumit om politic devine cu atât mai reprezentativ cu cât este mai telegenic.

Astfel, se repune pe tapet discuția dedicată sistemului democratic per ansamblu, ca și legătura care se identifică între alegerile politice de orice tip, mass-media și implicit democrația.

Efectele mediatizării asupra guvernaților

Se remarcă faptul că impactul pe care mediatizarea îl are asupra guvernanților este cu mult mai redus în comparație cu efectul generat la nivelul guvernaților, respectiv al cetățenilor.

Numeroasele studii ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că, urmare a difuzării în mass-media (indiferent de forma acesteia de reprezentare) a diverselor informații ce privesc viața politică, se remarcă o dezvoltare deosebită a nivelului de cunoștințe pe care publicul larg îl deține în materia politicii.

Astfel, un grad de expunere în mass-media puternic are capacitatea de furniza exactitatea în cadrul procesului de perceperea pozițiilor diverse ce sunr deținute de anumiții candidați ce se confruntă în perioada diverselor alegeri, în acest fel reușindu-se stimularea dezbaterilor democratice.

Prin prisma aceasta, folosirea excesivă a mass-mediei poate fi considerată a fi un aspect deosebit de bun, deoarece, după cum remarcă și Roland Cayrol, televiziunea, ce este considerată ca fiind, în actuala societate, prima sursă de informații, reprezintă un mijloc de realizarea campaniilor de tip „inter-clasist, inter-generațional, universal”, aceasta permițând adresarea diverselor mesaje pentru categorii diferite de public, fie aceștia simpatizanți, adversari sau alegători încă indeciși.

De asemenea, acest nou mod de comunicare politică are, în opinia unor sociologi (printre care îl amintim pe Dominique Wolton) capacitatea de a favoriza o verificare permanentă la nivelul legitimității diverșilor oameni politici, ca și dezvoltarea agorei.

Prin intermediul diverselor dezbateri televizate, a anchetelor și chiar a sonajelor, aceste tehnici de comunicare moderne au rolul de a contribui în mod esențial la instaurarea așa numite democrații directe, democrație ce poate fi considerată ca fiind echivalentă cu sufragiu instantaneu, și asta datorită faptului că alegătorul-telespectator/cititor de presă are capacitatea să-și formeze opinia politică privind diversele evenimente politice ale momentului doar apăsând pe butonul telecomenzii sau accesând online diversele publicații de impact la nivelul mediului politic.

În noua sa manieră, comunicarea politică permite identificarea mult mai facilă a diverselor noi probleme contemporane, ca și dezbaterile în spațiul public, oamenii politici prezentând sub ochii tuturor telespectatorilor diversele soluții pe care ei le consideră ideale pentru a fi adoptate.

În acest fel, comunicarea politică reușește să evite o închidere a dezbaterilor politice în ea însăși, oferindu-le cetățenilor alegători posibilitatea de a-și manifesta atât opoziția, cât și dezaprobarea.

Cu toate acestea, se sesizează pericolul imposibilității realizării unei distincții între perioadele dedicate campaniilor electorale și cele în afara acestora, și asta deoarece mass-media, prin specificul său actual, reușește să „sufoce” publicul cu informații noi și foarte diverse, publicând constant nu doar sondaje politice, ci și diversele cote de popularitate. În acest fel, așa numitele „perioade de supraîncălzire simbolică” par a fi de la o zi la alta mai numeroase.

Importanța pe care o are la nivelul mediului politic mass-media se reflectă în mod deosebit și în cadrul domeniului dedicat explicării votului, știut fiind faptul că modificările de opinie se evidențiază în mod deosebit la nivelul alegătorilor indeciși.

Recenta evoluție a vieții politice a determinat, în mod esențial, o limitare, pe perioada exercitării votului, a așa numite ponderi a variabilelor clasice, respectiv:

Afilierile la un anumit partid

Afilierile la un sindicat

Diverse caracteristici socio-demografice ale alegătorilor

Diverse caracteristici culturale sau economice ale alegătorilor

Această limitare s-a realizat cu avantajarea „variabilelor de comunicare”, respectiv a imaginilor candidaților, a programelor candidaților, astfel cum acestea sunt percepute de alegători pe întreg parcursul intervențiilor pe care oamenii politici le au în mass-media.

Nu trebuie generată ideea că aceste intervenții în mass-media ar fi de tip atot-puternice, ci doar subliniat aspectul că acestea au reușit să devină elemente primordiale în cadrul procesului de elaborarea realității politice. În acest context se poate aprecia că intervențiile în mass-media au capacitatea de a participa activ la buna funcționare a spațiului public.

Efectele mediatizării asupra spațiului public

În topul consecințelor majore pe care mediatizarea le are la nivelul spațiului public se poziționează contribuția deosebită pe care o are mass-media în cadrul procesului de elaborare a agendei politice.

În situația în care se consideră că mass-media își exercită rolul de filtru în cadrul procesului de selectare al diverșilor oameni politici, ce au capacitatea de a interveni în dezbaterile publice, se poate aprecia că mass-media definește:

Mizele considerate a fi prioritare

Diversele evenimente considerate a fi demne pentru a reține atenția diverselor publicuri

Demn de semnalat este și faptul că în cadrul procesului de elaborare a calendarului deciziilor ce se impun a fi luate, se remarcă și interferența unor elemente precum dramatizarea, personalizarea și chiar teatralizarea.

În mod incontestabil, mass-media deține rolul legitimării ordinii de zi, ea reușind constant să o facă mult mai vizibilă în ochii cetățenilor-alegători. Astfel, mass-media nu mai reprezintă numai „oglinda actualității”, ci chiar „actorul” veșnic prezenta la nivelul vieții politice moderne.

De asemenea, și jurnaliștii sunt prezenți constant la diversele evenimente, urmând modelui cunoscutului prezentator de televiziune de la CBS, Walter Cronkite, cel care a reușit să determine celebra întâlnire dintre Begin și Sadat, la finalul căreia s-a reușit încheierea acordurilor de la Camp David (anul 1978).

Se impune de asemenea a se remarca diferenta dintre influența pe care o are televiziunea și cea determinată de radio, respectiv de presa scrisă/presa din mediul online.

Pe perioada alegerilor prezidențiale franceze din anul 1988, s-a reușit evaluarea importanței deosebite pe care o au emisiunile politice. Astfel, politicianul Francois Mitterand a preferat intervenția în presa scrisă, în defavoarea intervențiilor din televiziune, el alegând să se adreseze cetățenilor cu drept de vot din Franța prin intermediul scrisului – celebra „Scrisoare către francezi”.

Oamenii politici aleg să își definească în mod diferit strategiile, în funcție de conjuncturi și epoci, el folosind :

Televiziunea

Presa scrisă/presa online – locală, regională, națională, etc

Genurile intercalate – respectiv uzând în același timp și de televiziune, și de radio, respectiv presa scrisă/presa online

Este bine cunoscut faptul că în alcăturirea agendei politice o importanță deosebită este acordată „formatelor” diverselor emisiuni politice, ca și modurilor în care diverșii oameni politici înțeleg să intervină.

Participarea oamenilor politici în cadrul jurnalelor TV, în dezbaterile electorale, în diversele conferințe de presă sau chiar și simpla acordare a interviurilor în mass-media, generează multiple efecte similare la nivelul publicului.

Din acest considerent, diverșii responsabili politici urmâresc în mod constant diversificarea genurilor la maxim, în vederea atragerii unui număr cât mai mare de cetățeni, fără însă a-i plictisi cu „discursurile” formatate.

În acest context a fost emisă și ipoteza conform căreia jurnaliștii se supun și ei acestui principiu al alternanței, respectiv :

Unii aleg să se specializeze în diverse analize, comentarii (editoriale sau TV)

Unii optează pentru participarea la emisiunile în care se remarcă jurnaliștii politici – celebrele dezbateri

Unii optează pentru a realiza diverse anchete, reportaje, etc – investigațiile

Numeroasele exemple ce pot fi remarcate reprezintă dovada incontestabilă că de-a lungul timpului viața politică a evoluat în mod deosebit atât ca formă, cât și ca și conținut, toate acste modificări fiind realizate sub presiunea constantă a mass-mediei.

În societatea contemporană, numeroasele analize ale cercetătorilor au în vedere evaluarea diverselor interacțiuni dintre principalii „actori” ai scenei politice, respectiv politicienii, jurnaliștii și realizatorii sondajelor politice.

Relația dintre cei trei „actori” se dovedește a fi una de o complexitate deosebită, ea fiind dominată de mediatorii specializați (jurnaliști și specialiștii în sondaje), ce au reușit să îi detroneze pe oamenii politici (într-o oarecare măsură), ei devenind astfel unicii „judecători” în materia excelenței prestației publice.

Prin prisma aceasta, atât politologii și specialiștii în sondaje (prin intermediul comentariilor ce vizează studiile de opinie), cât și jurnaliștii (prin intermediul evaluării șanselor diverșilot candidați politici) reușesc să modifice substanțial chiar conținutul întregii activități politice, aceasta fiind deplasată înspre domeniul dedicat publicității politice.

Mulți sunt specialiștii care apreciază că această „dominație” a mediatorului nu ar fi una de tip sistematic, ea variind în funcție de diversele conjuncturi (naționale ori internaționale) ale momentului.

În acest fel, raportul de forțe dintre politicieni, jurnaliști și realizatorii de sondaje se transformă într-unul de tip instabil, mass-media fiind considerată ca dominantă prin prisma asigurări circulației informațiilor, dar și a discursurilor.

În realitate, legitimitatea mass-mediei se dovedește a fi cu mult mai fragilă, ea nefiind supusă, precum sondajele ori oamenii politici, principiului reprezentativității.

Respectiv, politicienii au capacitatea de a dispune de o libertate de manevră reală, ei nefiind numai simple „marionete” ale actualului sistem mediatic.

În acest sens se impune a fi menționate exemplele politicienilor :

Richard Nixon – care era detestat de către jurnaliști, dar a avut succes în politică în perioada 1968-1972

Jacques Delors, Edouard Balladur – prin prestația din anul 1944, excluzând influențele mass-mediei și ale sondajelor diverse

Se poate astfel remarca evidenta legătură stabilită între mass-media și actuala viațî politică, care este mult mai pregantă în comparație chiar și cu ultimii ani.

Comunicarea politică actuală are capacitatea de a interveni pozitiv în cadrul unor dezbateri, în același raport cu influențele negative potențiale. În vederea menținerii virtuțiilor aferente democrației, se impune ca actuala comunicare politică să nu mai fie privită drept scop în sine (politica neimplicând doar strategii de comunicare bune), ci mijlocul ce este pus în serviciul valorilor și al idealurilor ce se impun a fi apărate permanent.

2.3. Manipularea, ca formă de promovare a mesajului publicațiilor și a grupurilor de interese care le finanțează

Manipularea este o tehnică de propagandă, o acțiune menită să ne facă să gândim ori să acționăm după cum ne dictează manipulatorul. Ea reprezintă metoda prin care ideile cuiva ne sunt induse pentru a le accepta, acceptarea implicând din partea noastră reacțiile dorite de cel care ne manipulează.

Oricât de grosolană ar fi manipularea, aceasta are mari șanse de reușită dacă ne este creată falsa impresie că avem deplina libertate de decizie și gândire. Și cum părerea noastră despre noi este întotdeauna mai bună decât realitatea, șansele să fim manipulați sunt destul de mari. Iar manipularea prin imagine „reprezintă o strategie permisivă în conștiința maselor datorită mijloacelor purtătoare: radioul, televiziunea, presa scrisă, etc.”.

Manipularea se poate face în mai multe moduri, cel mai frecvent întâlnindu-se folosirea adevărurilor trunchiate și a argumentelor un pic aranjate. Cu mesajul potrivit, orice informație ajunge direct în centrul emoțional al conștiinței noastre.

Manipularea prin argumente falsificate este sesizabilă, aceasta fiind uzitată în special pe grupuri mari de indivizi, cu un scăzut nivel de cultură și inteligență.

Cu cei mai greu de convins, mai greu de manipulat, se folosește manipularea prin intermediul adevărurilor spuse pe jumătate, lucrurile ascunse putând fi descoperite cu ușurință cu ajutorul logicii și al unui bagaj de cunoștiințe mai mare decât minimul.

„Dezinformarea și în speță manipularea reprezintă orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenție ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacții, acțiuni dorite de un anumit agent social”.

Cum numărul surselor de informații a crescut considerabil în ultimii ani, tot mai puțini sunt cei care încearcă să ne manipuleze prin propagarea neadevărului ori a unor percepte departe de adevăr. Se poartă transmiterea informațiilor falsificate, aduse la cunoștiința telespectatorului de persoane cu credibilitate.

Manipularea este calea cea mai sigură prin care ne sunt servite diverse informații de impact major, atent ascunse printre lucruri știute, banale, lipsite de interes. Banalitatea crează starea de siguranță, de liniște, de confort, în vreme ce noul ne pune totdeauna în gardă.

Și tocmai de aceea mulți sunt cei care preferă să ne manipuleze, strecurându-ne informația, „procesul de transmitere a conținutului unui mesaj dinspre un emițător individual sau colectiv inspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporește nivelul acestuia de cunoaștere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acțiuni sociale”, printre alte banalități cu care suntem deja obișnuiți.

Media în general și mediul online, respectiv televiziunea în special, au o influență foarte mare asupra noastră, ele influențându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.

Și poate tocmai de aceea mass-media reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante. Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.

În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru.

O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta. Ajungem să preferăm „să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea”.

Când mesajele unor cititori conțin invective, acestea pot fi înlăturate de către administratorul site-ului prin formula ”comentariu neacceptat”, ceea ce este, având în vedere libertatea de opinie și prevederile art.30 din Constituția României, un act de cenzură.

Nimic nu justifică păstrarea unor invective, sau formulări ireverențioase, în vreme ce altele sunt înlăturate și în acest sens pe forumuri se duce o continuă cherelă mediatică.

Nu este mai puțin adevărat că anumiți autori în dorința de a avea un număr mare de comentarii, ceea ce, în opinia lor, ar proba valoarea textului, postează articole ce contrazic în mod flagrant realități și puncte de vedere unanim acceptate. De pildă, au fost comentate pe forumuri și, în cea mai mare parte combătute, articolele prin care s-a dus o campanie furibundă pentru scoaterea religiei din școli.

Citind doar site-urile anumitor publicații se putea ajunge la concluzia că întreaga populație a României este împotriva predării religiei ortodoxe în școli și înlocuirea sa cu alte ore, precum etica sau istoria religiilor.

După o campanie de luni de zile, susținută de anumite publicații, Ministerul Educației, Ministerul Culturii și Cultelor, precum și Patriarhia Română au inițiat un sondaj de opinie, care a fost cu totul ignorat, când nu a fost criticat de către aceleași publicații de presă scrisă sau audiovizuală.

Și cu toate acestea, rezultatul sondajului de opinie, echivalent cu un referendum, a ajuns la concluzia că peste 90% din populația României, ceea ce înseamnă un procent mai mare decât al credincioșilor ortodocși, au dorit să fie păstrată ora de religie ortodoxă, așa cum s-a predat până acum.

Avem de a face cu un tablou relevant pentru modul în care opiniile exprimate în cadrul forumurilor publicațiilor sau anumitor sondaje inițiate de diverse mijloace de informare în masă online denaturează total realitatea și promovează punctul de vedere dorit de patronii publicațiilor în cauză, de cele mai multe ori înregimentați, mai mult sau mai puțin declarat, în anumite organizații, formațiuni, partide politice.

Acest lucru nu este foarte cunoscut populației, iar în anumite cazuri se insistă asupra ideii că opiniile exprimate în mass-media, combinate cu cele din social media, reprezintă adevărata expresie a opiniilor și mentalității întregii populații sau majorității sale.

Și asta în condițiile în care indiferent că își desfășoară activitatea într-o redacție a unui ziar (clasic ori online) sau în cea a unei televiziuni (generaliste sau de nișă), jurnaliștii trebuie să își exercite profesia liber și independent, în conformitate cu principiile privind dreptul la informație și dreptul la o liberă exprimare, ce se regăsesc atât în Declația Universală a Drepturilor Omului și în Codul Deontologic al Jurnalistului, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Constituție.

Prin definiție, jurnaliștii sunt acele persoane care își exercită nestingheriți dreptul la liberă exprimare, aceștia realizând venituri din realizarea unor produse jurnalistice, fie ca angajați ai unor trusturi de presă, fie ca independenți.

În ceea ce privește rolul și conduita profesională, drepturile dar și obligațiile jurnaliștilor, acestea sunt clar stipulate în cadrul unui Cod Deontologic, la prevederile cărora consimt liber toți jurnaliștii ce sunt membrii ai unor organizații profesionale, organizații patronale sau sindicale.

În mass-media românească interesul public este reprezentat de orice problemă care vizează modificări ale vieții comunității, pe lângă domeniul politicului fiind incluse și toate domeniile ce prezintă un interes pentru majoritatea comunității. Interesul public nu este reprezentat de percepția autorităților legată de acesta, prin interes public înțelegându-se, de exemplu și modul în care acționează instituțiile statului.

În categoria interesului public major sunt incluse și toate acțiunile, gesturile, omisiunile sau declarațiile politicienilor, ale liderilor acestora și funcționarilor publici, viața acestora privată fiind de asemenea considerată de interes public în situația în care ea este relevantă în exercitarea funcției.

Din păcate, în ultima vreme, constatăm o predilecție a anumitor redacții din media românească pentru anumite subiecte, puțini fiind jurnaliștii ce nu sunt aserviți, într-un fel sau altul, politicii. Iar meseria de jurnalist a pierdut tot mai mult atât la capitolul calitate, cât și la cel al obiectivității, interesele personale sau ale managerilor trusturilor de presă fiind puse înaintea rolurilor bine delimitate ale jurnaliștilor.

Așa cum remarca și Barbie Zelizer, „încercarea universitară de a profesionaliza jurnaliștii a înrăutățit lucrurile. Nu numai că le-a dat de înțeles jurnaliștilor că sunt profesioniști, indiferent dacă vor sau nu să fie, ci a și ridicat standardele necesare pentru a fi considerat jurnalist, adesea în dauna celor care practicau această meserie. Situația a generat reacții destul de uimitoare din partea jurnaliștilor, exemplificate de afirmația făcută de Ian Hargreaves, fost redactor-șef al ziarului The Independent, că în jurnalism nu este nevoie de calificări, deoarece, într-o democrație, oricine este jurnalist”.

Iar actualitatea ne confirmă această teorie, mai ales în contextul mediului online, al rețelelor de comunicare și socializare moderne, în cadrul cărora marea majoritate a informațiilor și a imaginilor ce sunt vehiculate tind din ce în ce mai mult să îmbrace forma, dar și tipicul știrilor mass-media, chiar dacă noțiunile sunt cu totul altele.

Efectul manipulării este maxim în cazul televiziunii, fie aceasta clasică ori online, emoțiile transmise prin intermediul imaginilor putând imprima diferite șocuri telespectatorilor. Se spune că „o imagine face cât o mie de cuvinte” și poate tocmai de aceea mulți sunt specialiștii care recomandă frecvent cenzurarea imaginilor delicate, compromițătoare, șocante.

Manipularea este cu atât mai reușită cu cât telespectatorul are falsa impresie că deține deplina libertate de decizie și gândire.

Cea mai uzuală tehnică de manipulare în cadrul unei televiziuni sau a unui film constă în luarea și combinarea imaginilor de tot felul, pentru obținerea senzațiilor dorite, aceasta realizându-se prin intermediul încadraturilor (gros planul, prim-planul, planul mediu și planul general), al trecerilor, al montajului, al sunetului, al culorilor, dar și al regiei.

Imaginea este cea mai simplă cale prin care orice televiziune ne poate manipula cu ușurință, aceasta având uneori consecințe destul de nefaste asupra noastră

Manipularea, dar și dezinformarea, “conceptul care descrie ansamblul informațiilor false, incomplete, eronate, îndreptate, alimentate și confirmate către o țintă care reprezintă un individ, un grup sau o țară”, sunt ușor de realizat în televiziune, unde jurnaliști cu experiență știu care este importanța argumentelor modificate sau chiar ușor falsificate, dar și ce influență au asupra telespectatorilor adevărurile parțial aranjate, trunchiate, aranjate în secvențe false ori combinate cu mesaje de impact.

Manipularea se realizează cel mai ușor prin intermediul montajului, prin combinarea cadrelor filmate, „lipirea cadrele, succesiunea acestora, tăierea sau prelungirea lor, întercalările ori trecerile artistice având un impact foarte mare asupra telespectatorilor”.

Cadrele foarte scurte care se succed rapid reușesc destul de ușor să ne tensioneze, în vreme ce cadrele lungi ne fac să ne plictisim, să ne uităm după telecomandă. Cadrele lungi ne oferă doar informații sărăcăcioase, ne pun atenția la încercare, ne plictisesc destul de repede.

Percepem tragicul mult mai puternic când ne sunt prezentate cadre alăturate cu încetinitorul, în vreme ce imaginile concentrate într-un timp scurt ne crează falsa impresie de dinamism.

În cadrul unei televiziuni, clasică ori online ca și a unui film, manipularea se poate face destul de ușor prin combinarea cu îndemânare a imaginilor de tot felul, obținându-se astfel senzațiile dorite asupra telespectatorilor.

Încadraturile – cu gros plan, prim-plan, plan mediu și plan general, trecerile, montajul, culorile, sunetul, dar și regia sunt câteva dintre trucurile bine cunoscute de specialiștii manipulărilor reușite.

Aceștia știu că prin schimbarea tipurilor de încadraturi folosite, dar și prin mișcări speciale ale camerei de luat vederi. telespectatorii pot fi foarte ușor influențați.

Reacția privitorului se poate schimba radical în funcție de imaginea percepută, un operator bun știind cum și ce elemente poate sublinia, dar și ce senzații ii vor stârni acestea telespectatorului.

Cu cât telespectatorul este mai neatent și mai neavizat într-ale televiziunii, cu atât imaginile percepute de acesta îi pot modifica mai ușor reacțiile, atitudinile, concepțiile.

Acesta este și motivul pentru care imagini neinteresante pentru cei avizați, ce descriu un eveniment sau o informație banală, reușesc deseori să le capteze atenția majorității telespectatorilor.

Gros-planul se folosește în televiziune ori de câte ori se dorește fie întărirea, fie contrazicerea unor afirmații ori impresii. Cele mai des încadrate sunt mâinile și ochii, acestea fiind și primele care ne trădează gesturile, emoțiile ori trăirile.

Cei care cunosc tainele limbajului gesturilor știu că ochii și mâinile cuiva exprimă cel mai bine stările de tensiune, iritare ori liniște. Ori de câte ori o televiziune va dori „să îi inducă telespectatorului senzația de credibilitate, de inocență ori de sinceritate asupra unui personaj, camera de luat vederi va poposi pe privirea acestuia”.

Prezentarea în gros-plan a unor ochi frumoși, mari, limpezi, albaștri va da impresia de curățenie sufletească, de sinceritate dezarmantă, persoana respectivă căpătând brusc în mintea telespectatorului o altă valoare. Și orice afirmație sau susținere a acesteia va fi mult mai ușor acceptată de telespectatori, chiar dacă în condiții normale ar avea toate motivele să fie reticenți.

Așii manipulărilor în televiziune, indiferent de tipul acesteia, știu că senzațiile de nesiguranță, de ascundere a adevărului, de răutate sunt induse telespectatorilor de imaginile de gros-plan ce surprind ochi mici, având culoare nedefinită, ce au mici defecte sau se mișcă permanent.

Când se dorește să se inducă privitorilor senzația de înțelepciune, se folosesc imagini gros-plan cu ochi îmbătrâniți, marcați de riduri, persoana respectivă impunând respect și considerație.

Nimic nu întărește mai mult o informație decât niște ochi apatici, lipsiți de vitalitate. Iar la polul opus vitalitatea ochilor unei persoane poate crea instantaneu senzația de greutate și cele mai banale afirmații. „Afirmațiile pot fi întărite în televiziune și cu ajutorul imaginilor de gros-plan ce surprind mâinile”, cu condiția ca acestea să fie frumoase, cu degete lungi și unghii îngrijite.

Înțelepciunea și respectul sunt date de aspectul mâinilor îmbătrânite, crăpate de muncă, iar informațiile veridice și de maximă importanță devin brusc anoste și seci prin suprapunerea imaginilor ce reprezintă mâini murdare ori cu unghii neîngrijite.

Planul mediu este un prim-plan ce include și mâinile și palmele, în cadrul acestuia devenind importante și gesturile făcute cu acestea ori cu capul, dar și imbrăcamintea.

Specialiștii în manipulare știu că niște palme deschise, orientate în sus, ne generează ideea de sinceritate absolută, în vreme ce persoanele ce își țin mâinile încrucișate pe piept dau impresia că vor să se apere, să se protejeze de ceva sau cineva. „Folosirea planului mediu induce privitorului senzația de calm, de relaxare, de liniște, telespectatorul având impresia că subiectul pe care îl urmărește este redus ca importanță”.

În cadrul dezbaterilor în care se dorește crearea impresiei de destins, de relaxare, invitații sunt deseori așezați pe canapele și fotolii, pentru a putea fi încadrați cu ușurință în cadre medii sau americane.

Când temele sunt de actualitate, considerate esențiale de conducerea postului respectiv de știri, invitații unui studio de televiziune sunt întotdeauna poziționați la mese, pe scaune, pentru ca telespectatorii să nu fie cumva atrași de alte amănunte, atenția de la subiectul principal fiind astfel mult diminuată.

Și tocmai de aceea regula în televiziune este ca întâlnirile politice să fie redate în planuri medii, discursurilor politice fiindu-le alocate prim-planurile. Manipularea în aceste cazuri este ideală, prin combinarea celor două tipuri de încadrări, prim-plan și plan mediu.

Astfel, „personajul ce trebuie scos pozitiv în evidență va fi mereu prezentat în prim plan, în vreme ce contracandidatului său îi vor fi alocate doar planuri medii”. Telespectatorul se va concentra automat pe persoana pe care o vede cel mai aproape, cel plasat în planul mediu căzând în plan secund.

Ori ce câte ori se dorește accentuarea senzației de pozitiv asupra unei persoane, camera de luat vederi are grijă să capteze „toate scăpările acestuia, stările de confuzie, agitație sau nervozitate într-un cadru mediu, în timp ce contracandidatul său va ajunge în prim plan ori de căte ori va avea ricturi, ticuri ori reacții necontrolate”.

Manipularea prin imagine a mentalului colectiv este o tehnică des folosită în ultimii ani, aceasta având un impact cu atât mai mare cu cât colectivitatea nu are capacitatea și abilitatea de a percepe caracteristicile semnificative ale acesteia.

Manipularea mentalului colectiv prin imagini a devenit o obișnuință în cadrul televiziunilor din România, fenomenul ce nu poate fi stopat și nici măcar diminuat, după cum declara unul dintre membrii Consiliului Național al Audiovizualului, Radu Herjeu: „A opri manipularea în televiziune este ca și cum ai spune să se dea o lege prin care să nu mai plouă niciodată în România. Nu se poate. Manipularea prin mijloacele cu foarte mare impact la public este câteodată atât de subtilă, încât nicio lege nu ar putea-o și nicio lege nu ar putea să o oprească”.

2.4. Mass-media și unele clarificări terminologice în privința unor sintagme parțial interșanjabile: război mediatic, război informațional, atac cibernetic, atac electronic

În subcapitolul precedent dedicat manipulării, au fost abordate forme de utilizare a rețelelor sociale care conduc la ideea de război informațional, mediatic, informatic sau cibernetic, astfel de sintagme fiind frecvent folosite, de multe ori cu același sens, deși între ele sunt mari deosebiri. Confuziile se manifestă la nivelul limbajului mass-media.

În consecință, considerăm util să facem o serie de precizări în privința acestor noțiuni și concepte.

Războiul informațional este sintagma cea mai răspândită care se conturează a fi genul proxim în raport cu celelalte noțiuni utilizate, referitoare la războiul sau conflictul modern: mediatic, informatic, cibernetic, electronic. În principiu, este vorba de agresiune informațională și de acțiune a componentelor războiului informațional asupra infosferei globale.

În lucrarea ”Război și antirăzboi”, Alvin Töffler arată că apelul la arma imagologică, destinat controlului minții adversarilor, a fost utilizată dintotdeauna, dar ca o fază premergătoare, pregătitoare pentru războiul propriu-zis.

Această structurare a formelor de atac s-a menținut până la jumătatea secolului trecut în toate conflictele militare, inclusiv în cazul celor două mari războaie mondiale.

Dezinformarea și războiul informațional au fost treptat integrate, iar în prezent ele au căpătat un statut precumpănitor în cadrul războiului modern care, în afara acestei interferențe, are și caracteristica de a opera ca un continuum în timp de război și de pace.

Războiul mediatic este forma clasică a războiului informațional care stă la baza utilizării rețelelor social media. Acest tip de confruntare între părțile aflate în conflict, a fost utilizat cu precădere în cel de-al Doilea Război Mondial și, mai ales, în timpul Războiului Rece.

Se poate spune că, de fapt, Războiul Rece, desfășurat între momentul încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu ”decretarea” acestuia de către Winston Churchill, și până la căderea zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989, a fost un război mediatic, purtat între posturile de radio, finanțate de CIA (Vocea Americii, Europa Liberă, Radio Libertatea) și posturile de radio finanțate de Uniunea Sovietică și statele satelit est-europene.

Formele de propagandă au fost, desigur, diverse, dar este cert că revoluția din 1989 s-a datorat, așa cum s-a spus, cum s-a demonstrat în cadrul unor studii bine fundamentate, și avalanșei de informații pe care posturile de radio interzise în țările comuniste o răspândeau în țările respective.

De fapt, acest rol a fost augmentat tocmai de interdicția acestor posturi, de faptul că ele acționau la un nivel al conștiinței psiho-sociale, al psiho- constructului social, la un nivel profund, insidios, nivel ce se transformă în convingeri cu mult mai mare efect decât atunci când este vorba de informații deschise, ostentative, propagandistice.

Acest aspect este avut în vedere de actuala formă de utilizare a comunicării mediatice, ce constă în forumurile atașate mijloacelor mainstream, adică mijloacelor de comunicare clasice combinate cu cele nou apărute, cunoscute și sub denumirea de new media.

Războiul cibernetic se referă la orice tip de conflict din spațiul virtual, motiv pentru care este folosită și noțiunea de război 2.0, fiind o subsecțiune a războiului informațional. În prezent, nu s-a căzut cu totul de acord asupra sferei de conținut a acestui tip de conflict.

În proiectul Strategiei de Securitate Cibernetică a României este propusă următoarea conceptualizare: desfășurarea de acțiuni ofensive în spațiul cibernetic de către un stat în scopul distrugerii sau perturbării, funcționării infrastructurilor critice ale altui stat, concomitent cu desfășurarea de acțiuni defensive și contraofensive pentru protejarea infrastructurii cibernetice proprii.

Reiese din această definiție că războiul cibernetic presupune o dimensiune statală, inclusiv când e vorba de acțiuni individuale care sunt întotdeauna incluse în structuri controlate sau sponsorizate de stat.

Războiul cibernetic este definit ca un conflict continuu, dar care are totuși o fază pe timp de pace și o alta pe timp de război, cu precizarea că elementele comune sunt mai numeroase decât cele divergente fiind utilizată și noțiune de infosferă pentru a defini spațiul în care se manifestă.

Războiul electronic este, în principal, legat de radare, de direcționarea și contracararea atacurilor cu arme ofensive, inclusiv cu focoase nucleare. Sistemele de armament moderne sunt prevăzute cu astfel de aparatură, formată din radare fixe, mobile și tactice, cu rază lungă, medie sau scurtă de acțiune, sisteme de supraveghere electronică fixă, tactice, aeropurtate sau navale, cele mai recente fiind avioanele fără pilot sau dronele.

Scutul antirachetă de la Deveselu este un sistem ultramodern de purtare a războiului electronic prin identificarea rachetelor din momentul declanșării zborului, interceptarea și anihilarea acestora înainte de a-și atinge ținta.

Războiul electronic, prin modernizarea procedeelor, devine o subspecie a războiului informațional, care se consideră a fi genul proxim, în condițiile în care evoluția este spre dezvoltarea și modernizarea fără precedent a războiului cibernetic.

În concluzie, nevoia tot mai crescândă a societății contemporane de a fi la curent cu noutăți de ultimă oră în diverse domenii de interes, ca și o necesitate acută a schimbului curent de informații între diversele categorii sociale, pe variate teme, în paralel cu o conștientizare a dreptului de a fi informat, respectiv a celui de a informa, au determinat în ultimele decenii o dezvoltare fără precedent a mass-mediei, cu toate efectele ce decurg din acestea.

Iar pe fondul apariției mediului online (respectiv a internetului), urmată de generalizarea acestuia, s-a constatat evidențierea unor modificări radicale la nivelul tuturor formelor de reprezentare ale mass-mediei, fie aceasta scrisă, vizuală ori în online.

În actuala societate, orice persoană, indiferent de locul în care se poziționează la un moment dat, are posibilitatea de a interveni într-un mod deosebit de facil în diversele postări (știri, informații diverse, etc) din mediul online, fie că acestea sunt pe paginile web al unor cotidiane ori televiziuni de renume, fie că este vorba de bloguri/pagini web personale ale persoanelor publice, personalităților, etc.

Ca urmare a numeroaselor conturi de Facebook, Instagram, Twitter, la care se adaugă omniprezentele bloguri, mass-media contemporană are posibilitatea să interacționeze în orice moment cu audienții, indiferent de poziționarea, de vârsta, de cultura, pregătirea profesională ori preferințele acestora.

Dezvoltarea mediului online facilitează mass-mediei posibilitatea de a interveni oricând în cadrul informațiilor incluse în știrile, editorialele, comentariile, prezentările jurnaliștilor și/sau audienților acestora.

În ciuda acestui aspect, se constată în ultimii ani un nivel din cel în ce mai redus de profesionalism și/sau educație al autorilor informațiilor regăsite pe diversele pagini web/bloguri/rețele de socializare aparținând mass-mediei, la care se adaugă un grad ridicat de superficialitate, manipulare și deseori dezinformare crasă.

Din nefericire, în actualul mediu online aferent mass-mediei, se sesizează un trend continuu-descendent atât la capitolul veriridicitatea informațiilor, cât și la cel dedicat eticii și moralității jurnaliștilor.

De altfel, nu puțini au fost cei care au atras atenția în ultima perioadă asupra degradării valorilor etice (dar și morale) remarcate în mediul mass-mediei nu doar naționale, ci și internaționale, online-ul transformându-se în locația preferată a tuturor celor care înțeleg să se exprime „liber”, în absența unor reguli, norme deontologice, principii, standarde, etc.

Analiza modului de reflectare a mass-mediei contemporane la nivelul mediului online actual scoate la iveală o realitate tristă a anului 2016. Și anume faptul că, profitând de multiplele facilități oferite de internet în ultimii ani, mulți sunt reprezentanții media care nu mai țin cont (voit sau nu) de regulile elementare ale eticii profesionale, uitând de „amănuntul” caracteristic internetului, mediul în care orice informație este la dispoziția tuturor și unde „nimic nu se uită”.

Și asta în condițiile în care mass-media continuă să-și consolideze în fiecare zi poziția pe care o deține la nivel global, ea reușind să relaționeze cu domenii diverse, fie pentru a-și atinge propriile interese, fie pentru a deservi interesele unor terți.

În condițiile în care toate evenimentele interne/extrene îi sunt aduse la cunoștința populației prin intermediul mass-mediei, mediu care în ultima perioadă reușește să invite și să permită la evaluări, interpretări, distribuiri, există riscul ca aceasta să își creeze falsa impresie că ar deține un rol important în bunul mers al mediei.

În realitate, media deține capacitatea deosebită de a influența judecăți de valoare, alegeri și decizii, în marea majoritate a cazurilor acestea petrecându-se în mod inconștient.

Manipularea în mass-media, incluzând-o și pe cea practicată prin intermediul rețelelor de socializare tinde să se transforme într-un „element cotidian”, în condițiile în care un procent extrem de redus din public are capacitatea și disponibilitatea de a o identifica și implicit respinge.

CAPITOLUL III – I NTERNETUL ÎN EPOCA GLOBALIZĂRII, SUB ASPECTUL SECURITĂȚII

3.1. Internetul și puterea informațională în raport cu securitatea națională și globală

Numeroasele mutații, deseori radicale, ce s-au făcut remarcate la nivel global, în ultimii ani, au determinat o reechilibrare a diverselor forțe politice, a căror efecte s-au reflectat cu precădere asupra vieții internaționale, ce a intrat într-un con de complexitate fără precedent.

Evenimentele care au zguduit lumea în ziua de 11 septembrie 2001 au atras după ele și numeroase schimbări majore, interesul pentru factorii ce pot determina, atât la nivel global cât și la nivel regional, crize de amploare în planul politic, în planul economic, în cel social sau chiar și în planul spiritual, crescând în mod exponențial. Din nefericire, toate crizele ce au urmat după momentul 11 septembrie 2001 au avut forme de manifestare asimetrice la nivelul relațiilor internaționale, aspect ce a atras în timp diverse necunoscute în domeniul mediului de securitate internațional.

În mod tradițional, orice problemă de insecuritate (respectiv o criză, un conflict, etc), ca și toate problemele ce sunt legate de securitate (cum ar fi stabilitatea, cooperarea) sunt în strânsă dependență cu capacitatea unui anumit stat de a le gestiona, de a le controla.

La nivel global, în anul 2016, puterea unui anumit stat (indiferent de dimensiunea acestuia, ca și de locul ocupat pe mapamond) nu mai poate fi cuantificată doar avându-se în vedere dimensiunea militară a acestuia (respectiv potențialul maxim de putere), ci și prin alăturarea potențialului economic al statului, dar și a celui tehnico-informațional.

Așa se face faptul că, pentru a se reuși asigurarea unui echilibru de securitate și de stabilitate la nivel global, se impune analizarea imaginii de ansamblu caracteristice fiecărui stat (fie el mare ori mic), potențialul economic, militar, tehnico-informațional al acestuia putând genera fluctuații majore la nivelul sistemului de relații internaționale.

Politica la nivel internațional, cu tot ceea ce implică aceasta, a devenit un subiect extrem de interesant nu doar pentru marii analiști ai lumii, ci și pentru cetățenii de rând ai diferitelor state implicate activ sau pasiv în diversele transformări geopolitice.

Fenomenul politic contemporan a cunoscut modificări majore, tehnicile de analiză specifice acestuia fiind într-un proces continuu de reevaluare. Indiferent dacă în centrul atenției se află politica din interiorul unui stat ori relațiile politice dintre diversele state ale lumii, un interes deosebit este acordat :

Evaluării permanente a evoluției pe care o au, pe scena politică internațională, marii „actori” ai lumii, dar și a celor poziționați în zonele predispuse coflictelor

Analizării reușitelor, ca și a eșecurilor caracteristice marilor state ale lumii

Identificării tuturor surselor ce pot genera la un moment dat o criză militară, o criză politică sau o criză economică

Identificării și analizării tuturor cauzelor care stau la baza inducerii unui comportament axat pe folosirea forței, de către anumiți „actori”, în relațiile dintre diversele state ale lumii

Mediul internațional actual este mult mai complex și mai dinamic, comparativ cu cel de acum doar câțiva ani, ceea ce a determinat în timp și o multiplicare a perspectivelor și tehnicilor de analiză.

Instabilitatea tot mai frecventă sesizată la nivelul mediului internațional, ce este generată de diverse procese și fenomene ce nu pot fi anticipate ori previzionate, a dus la o dezvoltare de tip exponențial a explicațiilor aferente cauzelor ce ar putea sta la baza acestora.

În acest context, este tot mai evident că în societatea informațională, securitatea interferează de-a dreptul osmotic cu mass-media, războiul informațional fiind în acest sens argumentul de necombătut, dar până acolo informația este, cum se arată conceptual în teoria violenței politice, ca și în toată literatura dedicată teoriei conflictelor, dimensiunea majoră, în această etapă, definitorie, a globalizării.

Recentele bulversări de ordin diplomatic, militar și, în cele din urmă, în planul securității globale, dar și naționale, inclusiv în țara noastră, produse de dezvăluirile Wikileaks în cursul anului 2010, demonstrează o dată în plus rolul mass-media în epoca internetului și revoluției informaționale în structurarea lumii globalizante.

Serviciile secrete, de intelligence, care constituie o componentă esențială a structurii de securitate, se definesc, la rândul lor, prin utilizarea informației ca instrument de lucru definitoriu. „Promovarea și apărarea intereselor naționale face apel la puterea națională. Această putere definită clasic prin componentele sale, diplomatice, economice și militare, a dobândit odată cu apariția Internetului și globalizarea mass-media o nouă dimensiune și componentă – puterea informațională.”

Acest autor, ca de altfel mulți alți, în studii recente consideră că puterea informațională constă în capabilitățile naționale de a culege, interpreta și exploata în mod oportun informația în baza comandamentului suprem, care este interesul național pe baza unor obiective fundamentale.

Dintre acestea, revin cu o anume redundanță următoarele:

Crearea unor variante de acțiune pentru liderul decizional în cadrul unui sistem strategic de comandă și control

Crearea comunității de informații la nivel național prin trecerea de la citadelă la rețea

Securizarea sistemului național în cadrul mediului internațional și regional concurențial prin operații informaționale

Dezvoltarea tipurilor de servicii specifice societății informaționale, începând cu e-government până la e-business și, bineînțeles, media online în toate formele sale, clasice și social media

Protecția structurii informaționale de apărare prin utilizarea de intelligence strategic, implementarea cyber securității, crearea sistemului integrat de protecție a infrastructurii informaționale naționale critice cuprinzând sistemul energetic, finanțe, bănci, servicii de urgență, telecomunicații

Stabilirea responsabilităților unei apărări în adâncime, atât pentru sectorul de stat cât și pentru cel privat, economic și social

Tot acest sistem nu poate funcționa decât în corelație cu structurile euroatlantice de comandă și intercooperare, respectiv ale NATO și ale Uniunii Europene.

Cum dealtfel rezidă din chiar tratatele de aderare, interesul național se realizează în cadrul paradigmelor de cooperare însușite de statul român și transpuse în legea fundamentală, Constituția României, și celelalte legi ale statului român.

Interconectarea sistemelor în cadrul cyber spațiului și informația utilizată în aceste medii are însă un regim special prin clasificare, condiție sine qua-non a funcționării serviciilor de securitate și de intelligence, ceea ce presupune constituirea unui set de norme juridice la nivelul fiecărui stat, dar și la nivel global sau regional, ca de exemplu în cazul UE, vizând nu doar informațiile de interes strategic regăsibile în codurile și legile naționale privind informațiile clasificate, ci și în legislația „civilă”, referitoare la mass-media, potențat și de impactul terorismului și altor amenințări la adresa securității naționale, respectiv globale.

La sfârșitul deceniului opt își făcea apariția Internetul sub denumirea de World Wide Web (www) care, prin transmiterea mailurilor electronice între persoane private prin intermediul computerelor, a revoluționat comunicarea marcând trecerea la ceea ce se cheamă la societatea sau era informațională.

Spațiul cibernetic (cyberspace) a devenit modalitatea dominantă pentru funcționarea rețelelor de informații în toate domeniile vitale, de afaceri, bancare, militare, economice, politice, la nivel național și global, ceea ce a condus la ”conturarea și definirea unui set de amenințări, riscuri și vulnerabilități specifice pentru securitate în general, respectiv securitatea națională și globală, ștergând granițele și diferențierele dintre acestea”.

În același timp, și în special după dezvoltarea rețelelor de socializare, aceste amenințări și riscuri s-au extins și în spațiul siguranței și ordinii publice, fiind practic greu de decelat componentele unor manifestări sub acest aspect al raporturilor securitate-ordine publică, al unor evenimente precum cele din aprilie 2009 din Republica Moldova, din același an care a caracterizat Primăvara Arabă, și cel mai recent din evenimentele din Hong Kong, ce au fost promovate prin intermediul platformelor web 2.0, în special prin Facebook și Twitter.

La toate acestea trebuie să adăugăm formele concrete ale războiului informatic și ale criminalității informatice, cu precizarea că cele două noțiuni care parțial au același conținut, se referă la situații distincte și anume:

Războiul informatic sau cibernetic privește activități ofensive îndreptate asupra unui alt stat

Criminalitatea informatică se referă la toate formele de agresiune militară, economică, mediatică și altele, care nu implică în mod necesar o acțiune transnațională și, prin urmare, vizează în primul rând ordinea publică și siguranța socială, în corelație cu securitatea, inclusiv cu securitatea globală, așa cum am arătat.

Este greu de stabilit, în cazul conflictelor de ordin cibernetic sau informatic, unde începe amenințarea pentru securitatea națională și unde devine un atac cu impact general și global.

Atacul cibernetic inițiat împotriva Estoniei în anul 2007, orchestrat de o structură statală, cel mai probabil din Rusia, conform acuzațiilor din partea autorităților estoniene, datorită unui diferend diplomatic și mai semnificativ fiind în acest sens blocarea rețelelor de Internet din Georgia care publicau informații referitoare în legătură cu conflictul cu Rusia din 2008.

Atacuri informaționale au fost documentate ca fiind transmise din China de sorginte militară care însă au vizat și au penetrat sisteme informaționale ale unor rețele de bănci, ambasade și ministere ale altor state.

Operațiunea s-a numit Ghost Net și a produs daune extrem de grave rețelelor atacate. Aceste atacuri sunt concretizate prin răspândirea unor puternici viruși informatici în spațiul cibernetic.

Astfel, virusul Conficker, cunoscut și sub denumirea de Kido, a atacat sistemul Microsoft Windows, ceea ce a dus la spargerea rețelei informatice a Marinei franceze, atacarea rețelelor de computere ale armatei germane, precum și ale celei britanice.

Spionajul electronic este o latură care, practic, reprezintă componenta inițială a războiului informațional în scopul obținerii informațiilor, dar și blocării deciziilor adversarului prin metoda SPAA (scanează, procesează, analizează, atacă), operațiune în cadrul căreia sunt obținute date privind configurarea site-ului, respectiv a componentelor hardware și software, pe baza caracteristicilor cărora sunt elaborați viruși ce au ca scop autodistrugerea softului, a site-ului, furtul de date sau deturnarea prin modificarea conținutului informațiilor atacate.

Informația este cea mai nouă formă de exprimare a puterii prin utilizarea softpower-ului de către structurile de utilizare a informațiilor, de securitate începând cu cele de intelligence care dețin cele mai performante sisteme informatice și pe care le utilizează pentru crearea unui ”stat virtual” capabil să controleze activitățile și resursele altor state, ceea ce face ca rolul securității militare clasice să fie mult diminuate în raport cu softpower, respectiv cu securitatea asigurată prin sistemele informaționale, cibernetice.

Sistemul cibernetic, care a căpătat un caracter global, holistic, cu performanțe tehnice de ultimă generație, ce includ scuturile antirachetă sau rețele de culegere a informațiilor prin satelit cu capacități de stocare infinite, sunt vulnerabile în fața factorului uman așa cum au demonstrat, între altele, două cazuri răsunătoare, cel denumit Wikileaks și cel creat prin defectarea lui Edward Snowden care a denunțat și a vulnerabilizat sistemul PRISM al Departamentului Securității de Stat a SUA.

În subcapitolul următor ne vom referi și la aceste aspecte care demonstrează congruența sistemului cibernetic cu cel informatic și mediatic, toate acestea, fațete ale sistemului Internet-putere informațională în raport cu securitatea națională și globală.

3.2. Mass-media online și social media sub aspectul riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților

Constituțiile tuturor statelor democratice, precum și unele charte ale organismelor mondiale și regionale au instituit libertatea de expresie, libertatea cuvântului și de conștiință, dar aceleași documente normative instituie și limitele acestor libertăți reductibile în cele mai multe cazuri la protecția imaginii proprii, dreptului de autor și interesului național.

Într-o lume a interconectivității, a dispariției granițelor, circulației libere a oamenilor și capitalului și evident a informației, există și interese genuine globale, teoretic congruente cu cele ale fiecărui locuitor al planetei ce pot fi privite ca fiind deja compatibile cu o extensie internațională a dreptului comunicării în siajul dreptului internațional public și privat.

De altfel, realitatea „satului global”, consacrată de Marshall McLuhan și definită de globalizarea informației, a mass-media, se intersectează cu realitățile geopolitice în care structurile globaliste ce transcend interesele naționale, se conturează tot mai pregnant, urmând traiectului evoluției civilizației, progresului multilateral complex, în care mass-media își are rolul său determinant, precursor în bună măsură, unificator și globalizant, în care sintagme, precum guvernul sau statul mondial, cu încărcătura lor contradictorie, nu mai sunt întotdeauna folosite doar în context minimalizator, peiorativ sau catastrofic.

Apariția și dezvoltarea formelor moderne, numite și new media, a creat o creștere exponențială a riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților pe care securitatea națională și globală le înregistrează în raport cu media sub toate formele sale.

Desigur, există și un fenomen de feed-back de utilizarea acestor rețele pentru transmiterea unor mesaje nu neapărat asumate în vederea contracarării acțiunilor ce pun în pericol securitatea, creării și consolidării conștiinței populației că numai prin apărarea structurilor de securitate și cooperare se poate ajunge la un răspuns dat agresiunii forțelor ce pun în cauză interesele naționale și globale.

Un recent exemplu îl constituie pagina de Facebook pe care și-a creat-o CIA, așa cum am arătat.

Prin astfel de modalități se urmărește impunerea ideii că intelligence constituie o activitate întâi de toate necesară, intrinsecă securității, utilizată atât pentru culegerea, analiza și valorificarea informațiilor, cât și pentru fundamentarea acțiunilor secrete, concomitent cu activitatea de contrainformații.

Rezultatele acestor activități sunt diseminate, fie în mod direct prin rapoarte, fie prin intermediul mass-media, iar cel mai recent prin rețelele de socializare, prin mass-media nefiind omise, dimpotrivă, fiind folosite pe scara cea mai largă informațiile puse în circulație prin cinematografie și literatura de gen.

La granița dintre informația elaborată, proprie surselor media clasice (publicații, printate și online, surse audio media) și informația întâmplătoare, mai apropiată zvonului și limbajului familial, se află blogurile, mai ales atunci când aparțin unor personalități din domeniul media, politic, diplomatic, învățământul superior sau din alte domenii în care autorii sunt specialiști și manifestă acribie pentru mesajele transmise.

Blogurile au devenit preocupante în privința disipării mesajelor ce vizează securitatea, tocmai datorită aurei de seriozitate și fundamentare pe care unele dintre ele o degajă, fiind de altfel, cele mai folosite modalități de punere în circulație a unor idei pe care le regăsim ulterior în campanii susținute de mijloacele de informare clasice.

Având în vedere libertatea deplină, lipsa de reglementare pe care mediul online o păstrează și pentru care societatea civilă duce o luptă acerbă pentru a o păstra, s-a creat deja un sistem prin care informații neverificate, dar care provin din surse autorizate sau credibile sunt mai întâi expuse pe bloguri ca primă etapă.

Cea de-a doua etapă este preluarea informațiilor de către media reglementată și acordarea în acest fel a unei autorități suplimentare.

Cea de-a treia etapă este preluarea informației de către rețelele de socializare. Este evident că modul cel mai eficace de contracarare a unor informații ce pot viza mediul de securitate este să se acționeze la mijlocul lanțului, respectiv cel care este reprezentat de veriga mass-media, singura care este reglementată în toate statele, în principal, în privința mijloacelor audiovizuale.

Toate aceste corelații pun în evidență sistemul complex pe care Internetul, spațiul virtual și sistemul media în toate componentele sale îl reprezintă în momentul actual, precum și corelația sa cu mediul de securitate prin intermediul serviciilor secrete de informații care și-au elaborat o strategie de ținere sub control al acestui fenomen, în continuă dezvoltare în funcție de evoluția cyber spațiului.

Frecvent utilizată în societatea contemporană, sintagma „New Media” a intrat în atenția specialiștilor încă din anii 80, când a început să fie folosită în domenii precum psihologia, științele sociale, științele politice, economia ori tehnologiile de comunicare.

În timp, s-a constatat o modificare constantă a valorii sintagmei, determinată în special de evoluția fără precedent a tehnologiei, semnificația acesteia nemaifiind nici pe departe cea din perioada anilor 80, 90 ori 2000.

Astfel, dacă înainte de anii 2000, se obișnuia asocierea evoluției diverselor tehnologii de comunicare și de informare cu extinderea „computerelor, ce pot să stocheze o cantitate de informații uriașă, ele procesând informația rapid”, respectiv cu „telecomunicațiile moderne ce au capacitatea de a transmite informația în mod instantaneu”, în societatea contemporană „New Media” este percepută de specialiști ca fiind un „termen-umbrelă”, ce include tehnologii diverse, cum ar fi platformele web, lumile virtuale, televiziunile interactive, enciclopediile tip „wiki”, podcost-urile, dispozitivele mobile diverse, jocurile video, toate acestea generând formarea și consolidarea unor adevărate comunități virtuale, ca și a rețelelor sociale, a căror dezvoltare a fost una de tip exponențial în ultimii ani.

În opinia lui Mohammad Al-Rawashdeh, procesul evoluției „New Media” se derulează în mod constant, indiferent de forma de manifestare – mediu online, text, video, aceasta generând metode de comunicare în masă unice.

Prin intermediul noilor media, orice persoane are capacitatea de accesa orice fel de informație, de oriunde și în orice moment, prin intermediul oricărui dispozitiv digital ce este conectat la o rețea de internet, ca și capacitatea de a oferi, respectiv primi în timp real un feedback.

Într-un studiu recent dat publicității, Terry Flew evidențiază faptul că marea majoritate a tehnologiilor actuale, ce sunt incluse deseori în categoria noilor media, sunt nu doar organizate în rețea și compregensibile, ci și interactive și mai ales manipulabile, jocurile video având un impact deosebit asupra „consumatorilor”.

Considerate a fi un segment important din noile media, jocurile video reușesc să genereze modificări comportamentale deosebite, cu efecte ce sunt resimțite pe termen lung.

În actualul peisaj mediatic, aflat într-o perpetuă transformare, în care noile tehnologii generează dezvoltarea interactivității pe dispozitive din ce în ce mai performante și în același timp reduse ca și dimensiune, marea majoritate a populației reușește să descopere resurse deosebite de învățare, cunoștințele actuale fiind la o rată inegalabilă, fie chiar și comparativ cu cele din deceniul trecut.

Ignorând domeniul mediei tradiționale, remarcăm faptul că noile tehnologii, combinate cu accesul aproape nelimitat la mediul online, le conferă în special adolescenților și nu numai, nu doar mijloace moderne de accesarea diverselor componente media, ci și accesul deplin la o diversitate a conținuturilor de tip stimulant la nivel vizual, cu toate riscurile și implicațiile ce decurg din aceasta.

În societatea contemporană, pe fondul lipsei tot mai acute de timp, ca și a stresului cotidian, oricine (și în special copiii ori adolescenții) are capacitatea de a descărca, viziona și a distribui diverse conținuturi video, cu un conținut variabil de violență.

În situația diverselor conținuri media, ce nu au nici un fel de legătură cu aspecte violente diverse, este acceptată ideea conform căreia orice informație, ce este obținută din cadrul realității virtuale caracteristice mediei, are capacitatea de a influența comportamentul în lumea reală. Se sesizează însă o oarecare reticență în acceptarea concluziei conform căreia, în media, reprezentarea violenței dispune de capacitatea necesară influențării obiceiurilor din viața reală, mai ales de disponibilitatea angajării într-un comportament de tip agresiv.

Este cunoscut faptul că nici unul dintre factorii considerați ca fiind „de risc” nu pot determina, în singular, un comportament de tip agresiv. Nu același lucru se poate afirma însă despre acumularea mai multor factori de risc, fiecare dintre aceștia crescând probabilitatea apariției unui comportament agresiv, mai ales pe fondul unor provocări, când acesta este perceput ca un răspuns la acestea (modelul de risc și reziliență).

În ultimele decenii, au fost realizate numeroase studii la nivel global în vederea evidențierii modului în care accesarea diverselor conținuturi media, ce includ și scene de violență, are sau nu capacitatea de a influența comportamentul jucătorilor într-unul de tip violent.

În cadrul acestor studii, ce au utilizat diverse metode, cu eșantioane ce au inclus persoane repartizate aleatoriu în vederea expunerii la vizionări cu teme violente, respectiv non-violente, s-a reușit demonstrarea faptului că scenele violente pot determina pe termen scurt un anumit risc de agresiune.

În cazul unei expuneri regulate și pe termen lung, s-a constatat un risc mai crescut de manifestarea unui comportament agresiv în realitate, în cazul copiilor supuși constant unui mediu violent evidențiindu-se riscul deosebit al acestora de a adopta un comportament agresiv în perioada adolescenței, ca și la maturitate.

În vederea determinării dimensiunilor efectelor generate la nivelul comportamentului copiilor, s-a avut în vedere includerea tuturor rezultatelor în diverse meta-analize, în acest fel reușindu-se combinarea multiplelor studii științifice.

Au fost date publicității peste 15 meta-analize, cu examinarea diverselor posibile legături între violența reflectată în media și comportamentul ulterior agresiv, remarcându-se faptul că, în ciuda numărului variabil de studii incluse, rezultatele obținute au fost foarte asemănătoare.

De asemenea, s-a remarcat că, în ciuda faptului că au fost identificate dimensiuni ale efectelor aproximativ identice și de dimensiuni similare, unii cercetători au preferat să le interpreteze ca lipsite de prea mare împortanță, în vreme ce alții le-au catalogat ca fiind de importanță deosebită.

Chiar dacă dimensiunile acestor efecte (determinate în mod empiric) au variat (cunoscut fiind faptul că specialiștii au interpretări diverse asupra importanței pe care o acordă dimensiunii unui efect), prin prisma acestor diferențe de interpretare nu se diminuează concluzia generală, conform căreia cu cât consumul de media cu influențe violente este mai mare, cu atât crește și riscul determinării ulterioare a unui comportament de tip agresiv.

Documentarea prin intermediul meta-analizelor menționate a efectelor pe care influențele violente din media le are asupra unui comportament agresiv poate fi reflectată astfel:

Toate aceste rezultate evidențiate în cadrul meta-analizelor date publicității de către cercetători au evidențiat faptul că expunerea la secvențe violente poate să genereze nu numai un comportament de tip agresiv (ce se poate manifesta în diverse forme), ci și sentimente de tip agresiv, gânduri agresive ori o diminuare considerabilă a comportamentului de tip pro-social.

Demn de remarcat este faptul că efectele de manifestare asupra comportamentului variază de la o persoană la alta, uneori acestea putând îmbrăca forme foarte subtile, ele ieșind la iveală cu prilejul provocărilor ori al situațiilor de tip stresant.

De asemenea, se impune a fi menționat și faptul că aceste efecte au fost identificate nu numai în cazul mediului online, ci și al televiziunii, muzicii și chiar a desenelor animate.

Aceste efecte s-au dovedit a fi deosebit de persistente, indiferent de vârsta persoanei, de sexul acesteia ori de mediul din care provine, ceea ce i-a determinat pe cercetători să ajungă la concluzia comună conform căreia există o deosebită legătură de cauzalitate între un comportament de tip agresiv și media cu influențe violente.

Se impune a fi specificat și faptul că aceste concluzii nu au în vedere un comportament de tip violent penal, ci doar comportamentele de tip agresiv.

În ciuda faptului că numeroasele cercetări ce au fost realizate în domeniu, prin intermediul diverselor practici metodologice, au evidențiat cauzalitatea dintre consumul de media cu influențe violente și creșterea gradului de agresivitate, s-au remarcat tendințe persistente în negarea acestor efecte de violență.

Unul dintre motivele care stau la baza acestor negări constă în percepția indivizilor conform cărora efectele negative ale conținuturilor media se resimt imediat și se manifestă sever, în absența acestora considerându-se că acestea nu există.

În acest sens, studiile au reliefat faptul că efectele îmbracă forme nu tocmai dramatice (așa cum consideră marea majoritate a populației) ci discrete, respectiv cu cât un copil își petrece mai mult timp urmărind conținut media, ce include scene violente, cu atât acesta va deveni mai lipsit de respect și mai sfidător, adulții adoptând un comportament lipsit de solicitudine în raport cu cei din jurul lor.

Mai mult, în situația în care o persoană prezintă un interes nativ pentru influențele violente din media, s-a remarcat că negarea efectelor influenței acestora este motivată de necesitatea întreținerii unei imagini de sine de tip pozitiv, ca și de disonanța cognitivă.

Marea majoritate a conținuurilor media existente pe piață și care au un grad ridicat de popularitate în rîndul populației includ un nivel destul de mare de violență realistă, după cum ne precizează cercetătorii C. A. Anderson și B.J. Bushman în cadrul unei analize ce a inclus un număr de 35 de studii dedicate programelor video cu un conținut violent. Astfel, s-a constatat că:

Un procent destul de însemnat (80%) dintre adolescenții americani utilizează în mod regulat mediul onlie, ca și jocurile pe calculator

Tinerii cu vârsta cuprinsă între 7 ani – 17 ani dedică minim opt ore săptămânal mediului online

Cele mai mari profituri din new media sunt aduse de jocurile video ce includ scene de violență (80%), în cazul jocurilor video sportive acesta fiind de numai 20%

Din cele 33 de jocuri video analizate care au fost analizate (și care aveau un grad mare de popularitate în rândul adolescenților) 80% includeau un conținut violent (cu precizarea că acestea au fost create doar de două persoane)

În ceea ce privesc efectele pe termen lung ale conținuturilor din media, este cunoscut faptul că, prin intermediul mecanismelor complexe, diversele sentimente, senzații ori concepte ajung să se activeze în anumite circumstanțe, împreună, ele devenind în acest un complex de cunoștințe ce este perceput de creierul uman drept schemă (script).

În momentul activării acestor structuri, ele se transformă în factorii primordiali de influențarea comportamentului, putând avea influențe chiar și în afara ariei conștiinței.

Multe dintre aceste scheme și scenarii reprezintă consecințele evoluției umane (cum ar fi scenariul ce leagă agresiunea de furie sau teama de singurătate), marea majoritate a structurilor de cunoștințe ori a rețelelor neuronale fiind modelate și modificate prin intermediul învățării din experiențele cu lumea înconjurătoare.

În acest fel, petrecerea unei anumite perioade cu conținuturi media diverse pot determina nu doar învățarea unor scenarii și a schemelor regăsite în acestea, ci și adoptarea unor credințe regăsite în conținutul jocurilor video respective.

Din acest motiv se impune acordarea unei importanțe deosebite conținutului inclus în media, aceasta fiind cel care va determina ce anume se va învăța. În situația în care conținutul diverselor media este unul de tip educațional ori include mesaje ce vizeacă comportamente pozitive, atente, etc, dezvoltarea rețelei neuronale (mai ales în cazul copiilor și adolescenților) va reflecta acest conținut, aspect sesizat și în cazul conținutului violent sau cu tente de violență.

Efectele oricărui conținut violent ce este regăsit în cadrul diverselor media sunt efectele pe care creierul le va percepe drept efecte de învățare, imitația datorându-se conexiunilor particulare de la nivelul acestuia.

Pe lângă faptul că reprezintă surse deosebite de imitație, imaginile încărcate de violență ce se regăsesc în diversele media (chiar și cele din benzile desenate, desene animate, etc) au capacitatea de a acționa drept declanșatori de activarea diverselor sentimente și gânduri de tip agresiv, acestea aflându-se deja stocate la nivelul memoriei.

În situația în care sentimentele și gândurile de tip agresiv sunt reactivate în mod constant, printr-o expunere la violența regăsită în unele conținuturi media, se remarcă faptul că ele capată capacitatea de a deveni „cronic accesibile”, situație în care pot să influențeze într-un mod decisiv comportamentul unei persoane.

De asemenea, există posibilitatea foarte mare ca, urmare a vizionării unor scene violente remarcate în conținutul media, aceste persoane să devină cu mult mai interesate de ostilitate, dar și de agresivitate, ele putând percepe diversele acțiuni de tip ambiguu ale celor din jur ca fiind acte de provocare de tip deliberat.

În marea majoritate a cazurilor, unele personajele regăsite în new media sunt percepute drept modele deosebit de atractive, cu precădere în situația în care unele acțiuni violente ale acestora sunt prezentate de realizator ca fiind acțiuni justificate, ce sunt acceptabile social.

Diversele modificări de sentimente și gânduri pot genera modificări majore la nivelul comportamentului, nu obligatoriu în mod mecanic, ci prin modificarea șanselor ca oricărei provocări din mediul extern să îi fie conferit un răspuns de tip agresiv.

Unii specialiști obișnuiesc să afirme că actualele conținuturi media pot fi niște educatori deosebiți, acestea utilizând mare parte din tehnicile folosite în mediul educațional, acesta fiind de altfel și principalul motiv datorită căruia jocurile video de tip educațional și-au dovedit de-a lungul timpului eficiența deosebită.

Indiferent de conținut, mediul online reușește să determine învățarea „consumatorilor”, atitudinile regăsite în acesta fiind transferabile în viața reală.

De asemenea, cercetătorii au atras atenția asupra fenomenului „desensibilizării la violență”, diversele conținuturi violente din mediul onlie dezvoltând riscul ca respectivul „consumator” să prezintă un comportament mai agresiv, datorită faptului că, în timp, acesta devine din punct de vedere emoțional, insensibil la violență.

Studiile în domeniu realizate în ultimele decenii au evidențiat faptul că această „desensibilizare la violență” reprezintă principalul rezultat al unei expuneri prelungite la conținutul violent din media, desensibilizarea fiind definită ca o diminuare ori o excludere a diverselor răspunsuri emoționale, cognitive ori fiziologice.

Chiar dacă, în esență, desensibilizarea este privită ca fiind o experiență de tip comun, desensibilizarea la violență poate afecta într-un mod major procesul evaluării morale al unei persoane, datorită faptului că aceasta (ca urmare a desensibilizării) nu mai are capacitatea să perceapă ori să răspundă la diverse indicii în fața cărora s-ar declanșa (în absența desensibilizării) procesul evaluării.

Ca urmare a acestui aspect, persoana respectivă poate să întreprindă diverse acțiuni negative fără a ține cont de eventualele implicații morale ale acestora. De asemenea se poate remarca o neinițiere a unei acțiuni pro-sociale ce se impune într-un anume moment.

Cercetările realizate în ultimul an în domeniu au reușit să evidențieze legătura directă dintre expunerea la conținutul violent regăsit în mediul online și desensibilizare, aceasta fiind cuantificată (pe termen scurt, dar și pe termen lung) în cadrul cercetării de comportament și a celei psihofiziologice.

Actuala societate este marcată de modificări majore ce conturează o nouă generație, total diferită de cele de până acum, generație care nu are capacitatea de a percepe lumea în alt mod decât prin prisma digitală.

Această generație, la care se referă Leif Abraham & Christian Behrendt, este generația așa numiților „nativi digitali”, adolescenții contemporani, care s-au dezvoltat într-un mediu caracterizat de o tehnologie deosebit de complexă. În acest mediu adolescenții sunt supuși constant diverșilor stimuli, condiție în care ajung să proceseze diversele informații într-o manieră absolut diferită de adolescenții anilor 2000, spre exemplu.

3.3. Înregimentarea rețelelor sociale în războiul informațional

Dezvoltarea exponențială pe care a cunoscut-o în general mediul online (și în special rețelele de socializare) ca și accesul nelimitat la acesta, acces care este permis oricui, indiferent de vârstă, locație, pregătire profesională, etc, au atras după sine numeroase riscuri, riscuri ce sunt cu atât mai mari în cazul utilizatorii de internet ce au vârste mai mici ori o pregătire mai slabă, respectiv:

Accesul destul de facil la tot complexul dedicat fenomenului pornografiei contemporane

O comunicarea online cu persoane cu identitate și scopuri necunoscute

Recepționarea, ca și/sau transmiterea diverselor mesaje text ori a mesajelor audio ce au fie un conținut nepotrivit (în special conținut sexual), fie unul de tip manipulator

Diverse agresări, hărțuiri, realizate de către persoane necunoscute

Din păcate, cei mai expuși multiplelor riscuri ce sunt generate de actualul mediu online sunt tinerii (și chiar copiii) după cum au demonstrat-o concluziile proiect complex EU Kids Online.

Prin prisma formelor de manifestare ale acestor riscuri, pot fi menționate agresivitatea, sexualitatea, ca și denaturarea valorilor, implicând și latura comercială.

Având în vedere locul sau rolul unui consumator de internet în cadrul dedicat mediului online (cu precădere în rețelele de socializare), riscurile potențiale se pot delimita astfel:

Riscurile de conținut – când un utilizator de internet receptează, respectiv consumă diverse conținuturi din mediul online care pot să aibă asupra sa multiple efecte dăunătoare

Riscurile de contact – în situația în care un consumator de internet stabilește o legătură cu un alt internaut, moment din care comunicarea acestora poate determina numeroase efecte de tip distructiv

Riscurile de conduită – în situația în care consumatorul de internet ajunge fie în postura de agresor fie în postura de victimă

Împreună, toate acestea reprezintă o parte dintre riscurile ce pot fi determinate de mediul online (mai ales de rețelele de socializare), cyberbullying-ul poziționându-se la intersecția agresivității cu multiplele riscuri așa numite „de conduită”.

Cyberbullying-ul se poate defini ca fiind o formă de bullying, ce este caracterizat de un comportament agresiv, comportament care se repetă în timp și care este realizat de o persoană ori de către un grup, orientat împotriva unei alte persoane (respectiv a unui grup de persoane) intenția clară fiind cea de a răni, maifestată pe fondul diverselor dezechilibre de forțe ce se pot semnala între victimă și agresorul său.

Se impune a se menționa faptul că dezechilibrul de forțe ce se manifestă cadrul bullying-ului tradițional (precum vârsta, puterea fizică, dar și sexul) nu se mai prezintă drept condiție necesară la nivelul mediului online, mediu în care interacțiunea se definește nu doar de anumite distanțe fizice, ci și de pozițiile de anonimitate.

În vederea întrunirii diverselor elemente ce sunt specifice cyberbullying-ului, utilizatorul de internet trebuie să prezinte nu doar competențe digitale, ci și competențe sociale deosebite.

În domeniul distanței fizice, în mediul online aceasta poate să acționeze ca și un dezinhibator pentru respectiva persoană aflată în poziția de agresor. Acest lucru este posibil ca urmare a faptului că, în absența contactului vizual cu potențiala sa victimă, agresorul nu poate să perceapă suficient suferința pe care i-o poate provoaca, astfel el reușind să nu empatizeze cu aceasta, caz în care ar putea fi semnalată o anumită inhibare a comportamentului agresiv respectiv.

Securitatea în mediul online (cu precădere în cadrul diverselor rețele sociale) a devenit în ultima vreme o preocupare constată a diverselor organisme și instituții internaționale, mai ales datorită faptului că în ultimii ani s-a semnalat creșterea exponențială a unor amenințări diverse.

Așa se face faptul că cunoscuta rețea de socializare Facebook zilnic sunt înregistrate sute de mii de scam-uri așa numite „clasice”, cum ar fi de „vezi cine îți vizitează profilul”, ca și nenumărate campanii îndoielnice diverse, în cadrul cărora milioanele de utilizatori de internet sunt provocați cu numeroase premii substanțiale, marea majoritate fictive.

Riscurile ce au fost sesizate în cadrul rețelelor de socializare sunt în acest moment deosebit de numeroase, orice utilizator putând fi în orice moment nu doar unor multitudini de viruși, dar și fraudelor și amenințărilor ce sunt, din opcate, distribuite în mod periodic pe Facebook, Twitter, Pinterest și chiar în LinkedIn.

În actuala societate, diversele rețele de socializare se află în permanență sub impactul multiplelor vulnerabilități, cele mai frecvent remarcate fiind:

Erori de conectare

Erorile de tipul „cross-site scripting”

Vulnerabilitățile de tip Java și care sunt exploatate la maxim de hackerii din întreaga lume

Așa cum se cunoaște, un Troian simplu (de tipul „dropper”), care poate să fie destul de facil ascuns în cadrul unui banner ori al unui link ce este fie distribuit fie afișat pe o rețea socială poate fi transmis destul de ușor, de la un utilizator de internet la altul, atingând sistemele vulnerabile.

Marea majoritate a rețelelor sociale, cu precădere Facebook-ul, dețin sistemul propriu „cloud” de stocare a datelor utilizatorilor, diversele aplicații de tip extern (neverificate) putând de asemenea accesa o multitudine de informații personale, în condițiile în care respectivii utilizatori acordă permisiunea accesării, de cele mai multe ori în mod involuntar.

În situația în care aplicațiile acestea ajung la nivelul sistemului de stocare, nu se mai poate vorbi de un control, în ultimii ani remarcându-se propagarea exponențială a celor mai periculoși viruși în cadrul cunoscutei rețele Facebook.

Cel mai periculos dintre acestea a fost virusul Dorkbot (s-a remarcat și la nivelul timeline-urilor), care se propagă pe chat-ul Facebook-ului, luând forma linkuri-urilor ce sunt distribuite în mod aparent accidental de către unii prieteni ai utilizatorului.

Virusul are capacitatea de a se actualiza pe cont propriu, el dispunând de multiple capacități de tip rootkit. De asemenea, acesta poate să impiedice activarea unor soluții adecvate de securitate, caz în care se poate produce spionarea întregii activități pe care o derulează respectivul utilizator în tot mediul online, nu doar pe Facebook.

Se impune a se menționa faptul că Dorkbot are capacitatea de a se răspândi nu doar prin intermediul mesageriei instant Facebook, ci și prin intermediul diverselor dispozitive gen USB, ce pot fi conectate la un moment dat la dispozitiv.

La nivelul Facebook, marea majoritate a problemelor au fost determinate de aplicații de tipul „cine îți vizualizează profilul”, aplicații care, dacă sunt accesate, au capacitatea de a copia toate parolele, ca și datele de identificare, etc. Astfel, utilizatorii sunt cei care, acceptă accesarea de bună voie a acestor aplicații, ce promit că le oferă o listă cu diversele persoane care le urmăresc activitatea derulată pe rețeaua de socializare, ca și mesajele, respectiv imaginile pe care le distribuie.

Se impune se situează a fi menționate și link-urile frauduloase, destul de tentante pentru utilizatorii Facebook, care promit că, prin accesare, oferă șansa participării la diverse sondaje, concursuri cu premii (cel mai adesea fiind „puse în joc” calculatoare, tablete, smartphone-uri, dar și mașini).

Din păcate, în ciuda numeroaselor atenționări remarcate în ultima vreme în mediul online,, mare parte din utilizatorii de Facebook nu au incă capacitatea/abilitatea recunoașterii multiplelor mesaje de tip phishing prin intermediul cărora periodic le sunt sustrase numeroase date personale.

Pe lângă acestea, mulți sunt cei care se lasă în permanență atrași de spam-urile de tipul „vezi cine te spionează”, „obține bilet gratis la…”, „clip video incendiar cu …”, „activează butonul „nu-mi place””, etc.

Pentru a preveni numeroase neplăceri, ce pot fi generate de diversele accesări din mediul online, specialiștii în domeniu recomandă:

O utilizare a aplicațiilor de scanare a timeline-ului – protejarea împotriva diverselor amenințări de tipul spam-ului, pshishing-ului, malvare-ul, incluzând și însușirea diverselor date de tip personal

Evitarea accesării diverselor mesaje de tip imagini și care conțin fișiere executabile, ce deseori sunt incărcate cu viruși diverși

Evitarea acceptării așa numitelor „cereri de prietenie” de la persoane necunoscute, ca și evitarea unei comunicări cu acestora, sub diverse motive

Securizarea navigării în cadrul browser-ului folosit

Pe lângă o insecuritate a informațiilor personale, se impune a se aminti și riscul deosebit reprezentat de identitatea virtuală, identitate care, în marea majoritate a cazurilor, nu coincide absolut deloc cu identitatea reală a respectivului utilizator de internet.

Acest aspect se datorează dezvoltării deosebite semnalată la nivelul intregii tehnologii contemporane, ce permite oricărei persoane crearea facilă și într-un timp extrem de rapid a unei „identități virtuale”, la adăpostului unei căsute de e-mail false, realizată de asemenea cu date ireale de identificare.

În spatele acestor anonimate, ce nu pot fi controlate, utiizatorii de internet pot să acceseze diverse pagini web sau își pot crea numeroase conturi pe rețelele de socializare existente, ulterior inițiind comunicări în diverse scopuri.

Pentru a avea o imagine exactă a ceea ce reprezintă atacurile informaționale prin intermediul rețelelor de socializare, relevante sunt dezvăluirile apărute în presa occidentală, în primul rând, în ziarul ”The Guardian” care, într-o serie de articole, au dezvăluit modul cum este folosită ”armata de bloggeri” a Rusiei.

Sute de bloggeri sunt plătiți de Moscova pentru a inunda internetul cu comentarii, a umple forumurile din Rusia și secțiunile de comentarii din publicațiile vestice cu punctele de vedere oficiale ale Moscovei.

În această privință se remarcă poziția total antioccidentală și antiucraineană, precum și cea de apărare a Republicilor Donețk și Lugansk, precum și în apărarea invaziei Crimeei.

Potrivit acestei publicații, activitatea bloggerilor postaci se desfășoară la Sankt Petersburg într-o clădire de patru etaje, pe a cărei firmă scrie ”Business Center” de pe strada Savușkina.

În fiecare dimineață, la ora 9.00, o mulțime de angajați își încep programul care durează 12 ore, după care sunt înlocuiți de alții, care vin în tura de noapte.

Cei doi angajați care au făcut depoziții în fața reporterilor de la The Guardian arătau că trebuiau să mențină conturi false pe LiveJurnal și să răspândească comentarii favorabile Kremlinului, conform unei grile în care introduceau texte anodine spre a nu atrage atenția, în baza unor reguli sofisticate de manipulare.

Astfel, bloggerul care lucra pe Live Jurnal trebuia să scrie despre ”cele mai frumoase 20 de castele din Europa” sau ”zece semne care arată că te întâlnești cu fata care nu ți se potrivește”, intercalate cu postări politice cu privire la Ucraina, sau care să sugereze că liderul opoziției ruse, Alexei Navalni, este corupt.

Cel mai înfricoșător este atunci când observi că această modalitate de comunicare are efect extrem de ridicat, astfel încât partenerii, respectiv prietenii de blog, repetă lucruri pe care le-ai transmis prin sarcinile tehnice, fiind de acord cu ele și răspândindu-le mai departe în rețea.

Cel de-al doilea angajat, conform declarațiilor sale, a lucrat într-un departament în care angajații postau în mod metodic comentarii pe forumuri. În acest departament, se lucrează în echipe de câte trei, primul posta plângeri de diverse probleme sau un link, în timp ce ceilalți doi postau linkuri către materiale în care Putin este elogiat sau fotografii în care Occidentul sau liderii ucrainieni sunt discreditați.

De exemplu, după masacrul din redacția publicației ”Charlie Hebdo”, cititorul trebuia să rămână cu concluzia că Putin i-a trimis condoleanțe lui Francois Hollande, contactându-l imediat, în ciuda relațiilor proaste dintre Rusia și Occident.

Concluzia trebuia să fie că SUA încearcă în mod deliberat să slăbească Rusia, iar Ucraina este folosită pentru atingerea acestui scop.

Dacă în fiecare zi ești hrănit cu astfel de mesaje, începi să crezi în ele, desigur în primul rând fiind vorba de cei care le postează.

Dar e clar că cei aflați în această rețea sunt supuși unui proces de dependență și, la rândul lor, devin postaci din obișnuință sau chiar din convingere.

Acești foști angajați ai ”fabricii de mesaje rusești”, denumiți într-un limbaj internațional ”troli” sau postaci erau supuși unui regim draconic, primind amenzi dacă întârziau chiar și câteva minute sau dacă nu-și atingeau targetul de postări. Trolii lucrează în încăperi în care se aflau aproximativ 20 de persoane, fiecare grup fiind controlat de trei editori, care verifică mesajele și sancționează copy-paste-ul.

Ei erau plătiți cu 45.000 de ruble (790 dolari sau 520 euro) pe lună, fără însă să semneze vreun contract, singurul document fiind un acord de confidențialitate.

Fără îndoială, că astfel de sisteme nu funcționează doar în Rusia. Este însă un caz-școală, un adevărat studiu de caz relevant pentru modul în care social media este utilizat în domenii și cu scopuri care, până recent, erau în stadii experimentale.

3.4. Terorismul ca amenințare globală și dimensiunea media a lumii contemporane

Una dintre cele mai periculoase și actuale amenințări ale lumii globale o constituie terorismul internațional.

Terorismul se află în topul listei amenințărilor grave cu care se confruntă societatea actuală, acesta devenind în ultimii ani un fenomen transnațional. Atacurile teroriste ce au avut loc în data de 11 septembrie 2001 în SUA, au generat redefinirea conceptului de terorism.

Terorismul este considerat de specialiști ca fiind cea mai clandestină formă a unui război, el fiind încadrat în categoria generației a patra de conflicte, în care se încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia.

Principala amenințare la adresa societății actuale, dar și asupra stării de siguranță națională a țărilor lumii, o constituie terorismul internațional, acesta putând avea efecte devastatoare atât asupra securității statelor, cât și asupra cetățenilor acestora.

Pe plan global, în ultimii ani organizațiile teroriste s-au asociat cu cele ale crimei organizate, forța și puterea acestora crescând considerabil. Multe dintre atacurile acestora implică armele nucleare și biologice, explozibilii de ultimă generație cu putere inimaginabilă de distrugere, dar și virușii dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea rapidă a panicii si terorii.

Terorismul a devenit din păcate un cuvânt cunoscut în lumea întreagă, el generând permanent un sentiment de instabilitate, panică și groază. Terorismul este aproape întotdeauna asociat cu lumea islamică, flagelul acestuia afectând tot mai multe state ale lumii, în ciuda eforturilor internaționale depuse.

Războiul împotriva terorismului (sau cel de-al patrulea război mondial – cum este denumit de către unii specialiști) va fi cu siguranță cel mai greu de câștigat.

Terorismul contemporan se dovedește a fi mult mai prezent în țările dezvoltate, unde accesul la arme sofisticate, de ultimă generație, este destul de facil. În ultimii ani țări puternic dezvoltate precum Germania, Franța, Spania ori Italia s-au transformat în adevarate “raiuri” ale teroriștilor, comparativ cu state din Orientul Mijlociu ori America Latină.

Terorismul modern este considerat un război de lungă durată, purtat prin orice mijloace (convenționale și/sau atipice), care este mediatizat selectiv în funcție de interesele grupărilor teroriste, ce dispun de informații diverse, având ținte strategice și nerespectând nici un fel de regulă.

Terorismul contemporan se manifestă pe verticală, complexul de informații, tehnologii și operațiuni fiind asimetrice. Extrapolând, societatea actuală este amenințată de super-terorism, acțiunile îndreptate împotriva populației fiind realizate de multe ori prin folosirea armelor de distrugere în masă.

Se poate spune că terorismul s-a transformat într-o armă strategică, terorismul chimic, terorismul biologc ori terorismul nuclear fiind cele mai mari amenințări actuale la adresa omenirii.

Printre cauzele care au dus la amplificarea fenomenului terorist se numără:

Conflictele sociale dintre diferitele state ale lumii, generate de situații interne diverse, precum rasism, extremism, religie, xenofobie, naționalism, politică, economie

Accentuarea, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, a așa-numitului terorism de stat, respectiv de finanțările primite de diverse grupuri și organizații din partea persoanelor interesate ori chiar a unor servicii secrete

Creșterea accentuată a violențelor și intensificarea fenomenului crimei organizate

Dezintegrarea unor forțe armate provenite din state foste socialiste

Conflicte militare și politice din diverse țări și zone de pe mapamond, generate de interese diferite, la baza cărora stau lupta pentru putere și interesele financiare

Creșterea gradului de sărăcie a populației, slăbirea accentuată a economiilor unor state, scăderea nivelului de trai, inflația, șomajul

Expansiunea accentuată a fundamentalismului islamic

Luptele interne pentru înlăturarea unor reginuri politice

Lipsa de organizare în interiorul instituțiilor ce au atribuții în identificarea și combaterea acțiunilor teroriste

Comunicarea modernă între diferite organizații și grupuri teroriste și criminale, cu convingeri și ideologii diferite

Din păcate violența și amploarea actelor teroriste pe plan mondial a crescut foarte mult în ultimii ani, securitatea națională a numeroase state democratice fiind serios afectată.

Printre atentatele sângeroase, care s-au soldat cu sute de mii de victime și dispăruți, efectele acestora fiind pe termen lung catastrofale, putem enumera:

Violențele din Kosovo, Pakistan, Algeria, India, Sri Lanka, etc

Atacurile asupra diferitelor ambasade ale statelor puternice

Exploziile din Irlanda de Nord, Israel, Africa de Sud

Atacurile din 11 septembrie 2001 (New York și Washington)

Atentatele cu bombe în state din fosta URSS (cel mai sângeros fiind comis în martie 2010 în Moscova)

Atentatele de la Madrid (martie 2004) și Londra (iulie 2005)

Teroriștii moderni vor, prin acțiunile lor, să demonstreze lumii întregi că pot constitui o amenințare permanentă și demnă de luat în seamă la adresa oricărui stat, indiferent de mărimea acestuia, de forța economică și militară de care dispune. Un exemplu semnificativ în acest sens îl reprezintă organizația teroristă Al-Qaeda.

În mod paradoxal, am putea spune, deși explicabil din punct de vedere sociologic și psihologic, terorismul își are o cauză determinantă în acțiunile coaliției antiteroriste și mediatizării excesive.

Practic, terorismul și mass-media sunt quasi-inseparabile, deși au motivații diferite, cu puține excepții, în care este vorba de mijloace de informare aparținând teroriștilor.

Media, oficială sau quasi-oficială, face, însă, servicii indirecte, de cele mai multe ori imposibil de evitat, întrucât este vorba de șantaj, acceptat cu acordul autorităților prin difuzarea înregistrărilor video cu ostatici, făcute special pentru televiziune, dar mai ales prin presiunea mediatică pe care mass-media o exercită, înainte de toate, pentru audiență și doar în subsidiar pentru a blama acțiunea teroristă și a preîntâmpina efectele acesteia.

Terorismul și jurnalismul constituie un binom ale cărui componente fac obiectul unor analize complexe, ce vor fi relevate și în cadrul cercetărilor pe care le propun în cadrul acestei teme.

Presa și violența politică, și în primul rând terorismul, se află, din nefericire, într-un proces de simbioză, de potențare reciprocă, asupra căruia democrația nu are, prin definiție, niciun mijloc eficient de contracarare.

Dincolo de analiza de fond, merită decodate și tehnicile de presă prin care se ajunge la „avantajarea teroristului”, indiferent de intenția comunicatorului de presă.

Se susține aici teza conform căreia mass-media au nevoie de violență, printre altele pentru a-și crește vânzările, în timp ce autorii terorismului utilizează mass-media pentru a conferi acțiunii lor legitimitate și publicitate. Astfel că fiecare dintre cei doi complici recurg unul la celălalt pentru a-și consolida poziția în spațiul public.

Teroriștii sunt conștienți că mass-media au nevoie de diversitate și inedit pentru a-și alimenta discursul și le oferă aceste „ingrediente” pentru a-și face eficientă și sigură publicitatea mediatică.

Cu toate acestea, deși este evidentă apetența comună pentru potențarea violenței, teza complicității cu vinovăție a presei nu poate fi susținută până la capăt, mai ales când se analizează raportul dintre mass-media și stat, unde, într-adevăr, putem vorbi de o transformare a mijloacelor de presă în agenți voluntari sau forțați ai puterii oficiale – poziție care, în alte situații, ar fi incriminantă.

Într-adevăr, în democrație, ”cea de-a patra putere” nu poate fi decât de partea binelui general, cauzelor umanitare, în slujba oamenilor, ceea ce, cel puțin declarativ, se întâmplă în cazul terorismului, astfel că presa se află de aceeași parte cu statul.

În lupta dintre stat și teroriști, mass-media joacă un rol determinant: pot deci să fie parte integrantă din ceea ce cercetătorii numesc «războiul psihologic dus de către stat». Discursul mediatic despre terorism poate fi complet investit cu o simbolistică dominantă, iar atitudinea discursivă a mass-media face din acestea din urmă «agenți ai puterii statului».

Este, după cum observăm, o relație complexă între mass-media, stat și terorism, pe care ne-o putem explica analizând și alte raporturi pe care le întâlnim între stat și presă cu privire la alte domenii.

”În general, terorismul este un subiect care se vinde și care produce audiență”, arată Isabelle Garcin Marrou, în ce constă simbioza, nedorită evident, a terorismului cu mass-media.

Posibilitatea de a prezenta faptele fără comentarii nu este respectată nici de agențiile de presă și nici de comunicatorii oficiali care chiar dacă intenționează înfierarea actului terorist ajung la impunerea lui în conștiința publică prin hiperbolizare.

Această modalitate de reprezentare subiectivă a faptelor devine, practic, regulă în mijloacele presei scrise și audio-video care urmăresc transformarea evenimentului în spectacol media.

Teroriștii știu care este puterea și influența mass-mediei asupra populației, ei fiind adepții principiului Sun Tzu: „omoară unul și 10.000 vor tremura de frică”.

În dorința de a obține o cota de raiting pe piață cât mai ridicată, multe sunt televiziunile ce difuzează imagini și informații primite de la organizațiile teroriste, de multe ori fără a le verifica ori a lua în calcul impactul pe care acestea l-ar putea avea asupra telespectatorilor din întreaga lume.

Demnă de remarcat este încăpățânarea cu care televiziunile au ales să difuzeze în buclă imagini cu cele doua avioane lovind în plin Turnurile Gemene, dar și cu prabușirea acestora, în ciuda faptului că panica, frica și insecuritatea indusă populației a atins cote inimaginabile.

Organizațiile teroriste știu că devin cu atât mai puternice cu cât acțiunile, convingerile și amenințările lor ajung la cunoștiința publicului larg, motiv pentru care permanent au grijă, manipulând într-un fel mass-media, să inducă și gestioneze frica, modificând astfel nu numai starea de spirit generală, cât și sentimentul de securitate.

Terorismul mediatic reprezintă una dintre marile amenințări atât la nivel național, cât și internațional, acesta având implicații majore asupra populației. Din păcate, în ultimii ani mass-media a devenit o metodă dar și un mijloc bun de utilizat de organizațiile teroriste, care uzeaza la ea pentru a comunica, negocia, răspândi și răspândi ideologii, informații sau teroare.

Cercetătorii din media au atras atenția asupra faptului că nu există nici o zi în care într-un jurnal de știri din lume sa nu fie prezentate acte sau atentate teroriste petrecute în diverse colțuri ale lumii. Din păcate acestea sunt tot mai violente, cu victime tot mai multe și implicații deosebite atât pe plan politic, cât și internațional.

Transmiterea atacurilor teroriste pe posturile de televiziune măresc gradul de instabilitate a opiniei publice, ele influențând în același timp și multe dintre deciziile liderilor politici ale marilor state ale lumii. Organizațiile teroriste s-au obișnuit să trasmită diferite mesaje în interviuri dedicate televiziunilor preferate, să facă revendicări prin intermediul acestora, să influențeze curente sociale și militare, erodând uneori atât stabilitatea economică cât și pe cea politică a unor state.

Terorismul în și prin mass-media a devenit calea cea mai sigură de a influența negativ populația, actele de terorism fiind prezentate ca mijlocul ideal de rezolvarea problemelor conflictuale de orice tip. Ori de câte ori va fi comis un atac terorist, media se va grăbi să-l mediatizeze, pentru a satisface nevoia audienței de nou.

Teoriștii se bazează pe mass-media în primul rând pentru subminarea sentimentului de securitate la nivelul populației, pentru scurt-circuitarea rutinei zilnice a acesteia, dar și pentru direcționarea opiniei publice spre mai marii statelor lumii, exercitând presiuni pentru satisfacerea ori promovarea dorințelor și solicitarilor teroriste.

Multe sunt organizațiile teroriste în cadrul cărora se studiază cu atenție mijloacele mass-media ale statului vizat ca țintă, din dorința de a se informa care sunt cele mai bune metode de punerea în practică a amenințărilor, cum se poate mări o situație de criză ori cum poate fi stimulată la maxim panica și insecuritatea în randul populației.

Prin manipulare psihologică se obține panica generală, amplificându-se și sentimentul de amenințare la nivelul securității umane. Multe sunt organizațiile teroriste care nu urmăresc victime imediate, ele realizându-și scopul fără a comite un atac, doar prin mediatizare permanentă a amenințărilor.

Teroriștii reușesc, cu ajutorul voit sau nu al mass-mediei, să instituie teroarea în rândul oamenilor, pe care îi folosește ca un factor de presiune pentru conducătorii, pentru atingerea scopurilor dorite.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare din ultimii ani a dus la îmbunătățirea tacticilor și metodelor teroriste, principalele organizații de pe mapamond făcând schimb de informații diverse, în special prin intermediul internetului.

Mulți analiști sunt de părere că terorismul este doar o tehnică de luptă ce se bazează pe violență și folosirea terorii, încadrându-se într-o strategie denumită „de la slab la puternic”. Astfel terorismul este văzut ca o simplă tehnică, teroriștii folosindu-se de aceasta pentru a-și atinge diverse scopuri. În viziunea altor specialiști terorismul reprezintă o modalitate de luptă, legitimată de diverse obiective politice obscure.

Printre cauzele care au stat la baza dezvoltării exacerbate a terorismului, într-o perioadă de timp relativ scurtă, se află anomaliile sociale, degradarea relațiilor naționale și internaționale, dar și interese de natură economică, morală sau etnică.

Acțiunile teroriste sunt foarte atent și bine organizate, strategiile sunt bine puse la punct, se utilizează toate mijloacele posibile, fiind vizate toate planurile societății – politic, economic, psihologic, militar, informațional. Cele mai sângeroase atentate au fost comise de grupuri mici de terorisți, bine pregătiți și determinați.

Marea majoritate a atentatelor teroriste au la bază crize identitare și politice, teroriștii dorind ca prin acțiunile lor să instaureze alte raporturi sociale, alte ordine economice și ideologii, alte regimuri politice, alte ordine militare.

Experiența și studiile efectuate de-a lungul vremii asupra fenomenelor teroriste au demonstrat faptul că mulți sunt liderii organizațiilor teroriste care sunt interesați mai mult să instaureze teroare în rîndul populației, să-și impună propriile idei și concepții.

În ciuda părerilor controversate, terorismul nu poate fi considerat nici o criză și nici o reacție la o situație de criză, el fiind un produs al societății moderne, ce trece prin diferite faze, manifestându-se complex și foarte dinamic și având uneori evoluții total imprevizibile.

Un pas înainte pe calea implicării și asumării o oferă forma hibridă dintre media de masă și comunicarea interpersonală care este social media.

Utilizatorii rețelei de socializare pot fi actanți ai terorismului, propagatori și susținători sau simpli martori ce devin pioni involuntari ai promovării și generării mesajului prin transmiterea acestuia sau prin aprecierea sau respingerea evenimentului prin like sau unlike.

Calitatea anonimatului, coroborată cu cea a creării sentimentului utilității sau stimei de sine, transformă utilizatorul rețelei de socializare dintr-un spectator neutru, capabil să influențeze, cel mult mediul familial sau format din apropiații săi într-un vector ce poate propaga mesajul său în orice colț al globului în timp real.

Multiplicarea acestui tip de mesaj în orice moment la nivel incomensurabil transformă informația vehiculată prin sistemele social media într-un risc și o vulnerabilitate de o gravitate extremă pentru securitate.

Întrucât utilizatorii sunt constituiți în rețele definite, ceea ce reprezintă chiar filosofia funcționării sistemelor Facebook, Twitter, Instagram etc. rezultă, așa cum se cunoaște, crearea comunității de utilizatori care, în foarte multe cazuri, se suprapun cu acele comunități constituite pe baza identității de interese și preocupări, dar și pe baza celor de țin de raporturi etnice și religioase, adică tocmai cele ce configurează sectorul securității societale.

Nu este întâmplător că mari mișcări teroriste, cum sunt cele din țări vest-europene, precum Armata de Eliberare Irlandeză (IRA), ETA din Țara Bascilor (Spania), dar și mișcările revendicative din Catalunya, din nordul sau sudul Italiei, la care trebuie să adăugăm mișcările ce au dus la conflictul din Ucraina etc. au avut și au în continuare ca principală bază de contact, de transfer de informații și de acțiune, rețelele social media.

În țările vest-europene, Internetul și rețelele de socializare au dus la o adevărată explozie a mișcărilor protestatare ale grupărilor și enclavelor musulmane, care au devenit mult mai organizate prin folosirea acestor mijloace de comunicare.

Așa se explică marile manifestații și manifestări de terorism urban, care au avut loc în mari metropole, precum Paris și Londra, pe fondul strângerii legăturilor dintre membrii comunităților etno-religioase de sorginte islamică.

Deși populația musulmană din Londra nu a crescut foarte mult în raport cu deceniile trecute, numărul moscheilor a ajuns la peste 1.000, făcând să apară denumirea de ”Londonistan”. Atentatele din metroul londonez din vara anului 2005, radicalizând relațiile dintre britanici și imigranții musulmani.

Acest lucru a fost evidențiat și în urma manifestărilor cu final tragic din cursul lunii august 2011 când cartiere întregi au fost devastate, iar luptele de stradă desfășurate zi și noapte s-au soldat cu zeci de morți și răniți atât din partea imigranților, cât și din partea forțelor de ordine și populației majoritate.

Așa-zisa islamizare a Europei este însoțită de răbufniri ale populației minoritare, de transfer al mesajului doctrinar, vindicativ, pe care grupări criminalte, teroriste, din afara granițelor, le transmit și le pun în practică prin indivizi vulnerabili la acest tip de mesaj și acțiune.

Manifestări similare sunt și peste Ocean, cel mai recent și semnificativ fiind actul terorist care a dus la crearea unui pericol extrem în Parlamentul Canadei, soldat cu focuri de armă, în urma cărora, teroristul ce se revendica a fi un exponent al Statului Islamic a fost, în cele din urmă, ucis.

În concluzie, pe bună dreptate se susține ideea că în actuala societate puterea oricărui stat nu se mai poate aprecia numai prin prisma dimensiunii militare, în calcul impunându-se a se lua și potențialul economic al acestuia, la care s-a adăugat în ultimii ani și potențialul informațional caracteristic.

Din acest considerent, în vederea asigurării la nivel global a unui echilibru stabul de securitate, respectiv stabilitate, se are în permanență în vedere analizarea în detaliu a imaginii de ansamblu ce este caracteristică fiecărui stat, un rol important fiind deținut de capacitatea informațională, prin prisma căreia pot fi determinate multiple fluctuații importante la nivelul întregului sistem al relațiilor internaționale.

Multiplele fluctuații semnalate constant la nivel global, ce deseori au determinat o repoziționare a echilibrelor politice (cel mai recent episod este cel al așa-zisei tentative de lovitură de stat din Turcia) generează noi impulsuri la nivelul scenei politice internaționale, scenă ce se redimensionează, respectiv repoziționează în permanență.

În acest context, un rol primordial îi revine spațiului cibernetic, care mai ales în ultimul deceniu s-a transformat într-o „dependență” vitală în marea majoritate a domeniilor de activitate, aspect ce a atras după sine și o exacerbare fără precedent a gradului de securitate, respectiv risc și vulnerabilitate.

Cu atât mai mult, dezvoltarea fără precedent pe care au cunoscut-o în ultimii ani cele mai importante rețele de socializare a determinat extinderea amenințărilor, vulnerabilităților și riscurilor și în spațiul dedicat siguranței și ordinii publice, la care se mai adaugă și cele mai importante forme concrete, specifice actualului război informatic, respectiv ale criminalității informatice.

Se impune a se menționa faptul că în situația declanșării unor disensiuni în domeniul cibernetic și/sau informatic, delimitarea limitei dedicate amenințărilor/riscurilor de ordin național, respectiv zonal sau global, devine un demers destul de dificil de realizat.

În condițiile dezvoltării de tip exponențial sesizate în marea majoritate a domeniilor dedicate din mediul online, domenii la care accesul este aproape nelimitat pentru toți utilizatorii, specialiștii atrag în mod constant atenția la complexul riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților ce sunt specifice internetului (cu precădere rețelelor de socializare).

CAPITOLUL IV

TEHNICILE ACTUALE DE AGRESIUNE INFORMAȚIONALĂ. ACȚIUNEA COMPONENTELOR RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL ASUPRA INFOSFEREI

4.1. Conceptul conflictului politico-militar în era informațională

Diversele mutații, ce uneori au fost radicale, care au fost remarcate în ultimii ani la nivel global au determinat o reechilibrare a forțelor politice, cu efecte ce s-au reflectat asupra vieții internaționale, ce a intrat într-un con de complexitate fără precedent.

Evenimentele care au zguduit lumea la 11 septembrie 2001 au atras după ele multiple schimbări majore, in paralel sesizându-se o creștere exponențială a interesului pentru diverșii factorii ce pot determina, atât la nivel global cât și la nivel regional, crize de amploare în planul politic, în planul economic, în cel social ori chiar la nivelul planului spiritual.

Din nefericire, marea majoritate a crizelor ce au urmat momentului de cotitură 11 septembrie 2001 au avut forme de manifestare de tip asimetric la nivelul relațiilor internaționale, ceea ce a atras numeroase necunoscute în domeniul mediului de securitate internațional, în timp.

În mod tradițional, orice fel de problemă de insecuritate (fie aceasta o criză, un conflict, etc), ca și diversele problemele ce sunt legate de securitate (precum stabilitatea, respectiv cooperarea) se află în dependență directă cu capacitatea, respectiv abilitatea unui stat de a le gestiona, respectiv de a le controla.

Așa cum deja s-a menționat, în cadrul societății contemporane globale, puterea caracteristică oricărui stat (indiferent de dimensiune și de poziționare), nu mai depinde doar de dimensiunea militară a acestuia, acesteia alăturându-i-se

și potențialul economic, potențialul tehnic, ca și potențialul informațional.

Din această cauză, pentru a se asigura un anumit echilibru în domeniul securității globale, se impune realizarea unei analize foarte temeinice a imaginii de ansamblu caracteristice oricărui stat, avându-se în vede potențialul economic, cel militar, ca și potențialul tehnico-informațional, deseori putându-se remarca mutații serioase în cadrul întregului sistem al relațiilor internaționale.

Politica internațională, cu toate implicațiile sale, a devenit în ultima perioadă un subiect extrem de interesant nu numai pentru mai marii analiști ai lumii, ci mai ales pentru cetățenii de rând din diversele state ce sunt implicate în mod activ ori pasiv în numeroasele transformări geopolitice ce se semnalează în mod constant.

Fenomenul politic din societatea contemporană a înregistrat modificări majore, diversele tehnicile de analiză ce îi sunt specifice poziționându-se într-un proces de reevaluare continuă.

Fie că în centrul atenției se poziționează politica din interiorul unui anumit stat sau diversele relații politice existente între diversele state ale lumii, se remarcă acordarea unui interes deosebit :

Unei evaluări permanente a evoluției pe care o înregistrează, pe scena politică internațională, așa numiții mari „actori” ai lumii, ca și liderii statelor poziționate în zonele ce sunt predispuse diverselor conflicte

Analizării constante atât a reușitelor, cât și a eșecurilor ce sunt caracteristice statelor mari ale lumii

Pentru identificarea tuturor surselor care la un moment dat pot să genereze fie o criză militară, fie una politică ori chiar economică

Identificării, ca și analizării multiplelor cauze care stau la baza inducerii comportamentului ce este axat pe folosirea forței, în relațiile sesizate între diversele state ale lumii, de către anumiții „actori politici”

Actualul mediu internațional este mult mai complex și mult mai dinamic, raportat la situația sesizată în urmă cu doar câțiva ani, aspect ce a generat în timp și multiplicarea diverselor perspective, respectiv a tehnicilor de analiză.

Iar ca urmare a instabilității tot mai frecvente ce este sesizată la nivelul mediului internațional actual (instabilitate determinată de diverse procese, respectiv fenomene care nu pot fi previzionate/anticipate), s-a remarcat dezvoltarea exponențială a explicațiilor/motivelor aferente diverselor cauze ce s-ar putea poziționa la baza acestora.

Sintagma ”conflict militar” este mai larg decât cel de război, lărgind aria de cuprindere și la mijloacele politice, economice și militare, incluzând și războiul informațional.

Conceptul de conflict militar ca substitut al celui de război cu conținutul său complex și cu o cuprindere ce nu mai delimitează războiul de pace, fiind un continuum conflictual și având drept însoțitori ai componentei militare întreaga structură politică, economică, diplomatică și mediatică și vizând teritoriul unui stat în raport cu întregul mapamond sub raport geostrategic se impune începând cu anii 90 ai secolului trecut ca urmare a sesizării de către Pentagon a ridicării gradului de pericol în raport cu interesele fundamentale ale Statelor Unite ale Americii.

Componenta militară a acestui ansamblu de structuri, forțe și mijloace o reprezintă sintagma ”conflictul armat”, nucleul și mijlocul concret de definire a conceptului de conflict politico-militar în era informațională.

Pe baza acestor determinări putem identifica factorii ce caracterizează conflictele militare la începutul acestui mileniu.

Primul factor îl reprezintă configurațiile geopolitice și geostrategice la nivel global, regional sau local, în cadrul cărora se pot declanșa conflicte militare, aceasta în corelație directă cu scopurile strategice generale ale conflictelor în cauză.

Sub acest aspect este de arătat că scopurile și configurațiile geostrategice actuale și pentru o perioadă îndelungată sunt centrate asupra competiției pentru resurse, disimulată cel puțin în faza declanșării și desfășurării lor pe ideea exportului de democrație și detensionării focarelor de pericol global, reprezentate de terorism și de tendințe de imperialism local.

Aceste scopuri complexe pun în evidență multistratificarea conflictului, componentele sale politico-militare, economice, informaționale și mediatice, precum și continuumul război-pace și globalitatea la care ne-am referit.

Un al doilea factor al conflictului politico-militar în secolul XXI îl reprezintă forțele și mijloacele participante, sub acest aspect înregistrându-se o repolarizare a lumii între cel puțin trei forțe concurente, debalansate sub aspect economic, demografic și în privința sistemelor militare convenționale, dar aflate într-un echilibru instabil în privința gradului de dotare cu arme nucleare, respectiv cu sisteme de armamente de distrugere în masă și cu mijloace electronice de înaltă precizie ce impun și un grad de instruire și profesionalism al militarilor similar în privința performanței și capabilității de operare.

Un al treilea factor îl reprezintă, în conexiune directă cu cel anterior, apartenența forțelor aflate în procesul confruntării, respectiv sistemul de alianțe, blocuri militare, defecțiuni și repoziționări.

Mai mult decât atât, în cadrul fiecărei componente sau grupări pot exista regrupări de forțe, forme de atragere a altor state aflate în sfera de influență a altei superputeri, o recompunere permanentă și o mobilitate susținută de mijloacele de comunicare informațională și de modalitățile greu de controlat, de depistat și contracarat caracteristice războiului hibrid și războiului asimetric.

În strânsă legătură cu factorii menționați, dar definitoriu pentru conflictul politico-militar în era informațională îl reprezintă factorul imagologic, care reprezintă o componentă a războiului informațional, la rândul său, interconexat cu războiul cibernetic.

Imagologia este o știință și o metodă interdisciplinară în care rolul precumpănitor revine controlului psihologiei maselor și psihosociologiei în care sunt implicate alte științe precum semiotica, ecologia societală, ingineria socială, polemologia, utilizate în scop politico-militar prin care se poate ajunge la prăbușirea morală și renunțarea la orice dorință sau voință de contrapunere față de agresiunea externă.

În lucrarea ”Război și antirăzboi”, Töffler arată că aceste mijloace sau pârghii destinată bulversării, controlului minților adversarilor au fost întotdeauna utilizate de maeștrii ”accentului” îmbrăcați în haina militară.

Apelul la arma imagologică echivalează cu un veritabil bombardament informațional cu deosebirea că în era informațională acesta se desfășoară perpetuu, constituind o pregătire pentru războiul efectiv, dar care se desfășoară într-o formă soft și pe timp de pace.

Statul român ar trebui să reacționeze și să controleze prin mijloace specifice să cerceteze sistematic componenta de imagine a agresiunii informaționale.

Perioada în care trăim este caracterizată de bătălia pentru imagine pe o bună autoimagine pe care media din țara noastră o ignoră, iar statul prin organele sale specializate, inclusiv cele de intelligence nu o conștientizează în măsura necesară la nivelul psihicului colectiv, neavând mijloace suficient de eficiente în această privință.

Conflictele militare sunt precedate de o canonadă informațională, mediatică, susținută și prin social media prin crearea de evenimente și acțiuni defavorabile în planul imaginii, continuate în timpul conflictului propriu-zis și adaptate etapei postconflict.

Modele relevante sunt cele care au însoțit conflictele din fosta Iugoslavie, din Europa de Est, din Golf, din Ucraina, Siria și din toate focarele de conflict în derulare sau înghețate.

Pe baza acestor caracteristici, a conflictelor contemporane, specialiștii Pentagonului au ajuns la concluzia că războiul secolului XXI va fi unul preponderent informațional în cadrul căruia dimensiunea imagologică devine de prim ordin și se manifestă în permanență.

Nu lipsește unei asemenea abordări și o dimensiune în plan umanitar, în sensul că pierderile de vieți omenești sunt limitate, atât în rândul forțelor combatante, cât și în rândul populației civile.

Conflictul se poate epuiza în privința finalității sale înainte de a îmbrăca latura armată care devine non-necesară, scopurile fiind atinse în etapa amenințărilor, a presiunilor de ordin economic prin blocade sau limitări comerciale, de ordin politico-diplomatic, aflate în permanență sub bombardamentul mediatic.

Este vorba, în cele din urmă, de forme definite ale violenței politice actuale, avansată prin mijloacele tehnice și de comunicare la nivel global, reprezentând o manifestare a paradigmei lui Clausewitz de a continua războiul nesângeros pe timp de pace.

4.2. Acțiunea componentelor războiului informațional asupra infosferei globale

Dezvoltarea fără precedent semnalată la nivelul tehnologiei în ultimii ani a atras după sine depedența exponențială a societății contemporane față de diversele facilități din mediul I.T. și mijloacele de comunicație, aceste aspecte fiind în permanență luate în calcul nu doar de specialiști, ci și de către lideri politici principali ai lumii.

În cadrul societății contemporane se menționează în mod constant nu doar informații diverse ce provin din spațiul virtual, ci și informații aferente spațiului cybernetic (așa numitul cyberspace), cu toate că, pe alocuri, percepția reală a acestuia pare a fi una destul de deficitară.

Cele mai multe dintre persoane asociază cyberspace-ul cu mediul online, mediul în care, mai nou, se derulează marea majoritate a afacerilor, în același timp acesta fiind și mediul în cadrul căruia se pot satisface atât nevoile guvernanților, cât și nevoile consumatorilor obișnuiți.

Se poate afirma cu certitudine că mediul acesta le conferă tuturor utilizatorilor nelimitate posibilități de comunicare (având în vedere interval de timp deosebit de mic), în paralel cu oportunitatea interacționării nelimitate a acestora.

De asemenea, se poate aprecia că în cadrul societății contemporane, se constată o evoluție deosebită a așa-denumitei „societăți a internetului”, în cadrul acesteia făcându-se remarcată nu doar legislația proprie, ci mai ales și regulile proprii, ca de altfel și numeroasele avantaje și dezavantaje ale acesteia.

Se cunoaște faptul că în paralel cu multipla dezvoltare a tehnologiilor la nivelul marii majorități a statelor lumii, dezvoltare ce atrage după ea și o exploatare maximizată, de către economiile acestor state, a numeroaselor avantaje conferite de către spațiul virtual, se sesizează și o creștere a gradului de vulnerabilitate semnalat la nivelul infrastructurii acestora, cu precădere în fața atacurilor cybernetice ce sunt tot mai frecvente în ultima perioadă.

Mai mult, în ultimii ani, acest fenomen dedicat agresiunilor de tip cybernetic a înregistrat o diversificare fără precedent, diversificare direct influențată nu numai de amploarea cu care s-au dezvoltat tehnologiile informației, ci mai ales de dezvoltarea societății pe plan informațional.

Cu toate acestea, se impune a se menționa faptul că metodele ce sunt dedicate cu precădere atacului cybernetic sunt în mod permanent adaptate de către inițiatori, asta datorită nu doar evoluției domeniului tehnologic, ci mai ales diverselor vulnerabilități ce sunt identificate, în mod întâmplător ori nu, la nivelul infrastructurii.

Conform opiniei specialiștilor din domeniu, prin spațiu cybernetic se înțelege domeniul important în care se manifestaă un „război” terorist, război ce este caracterizat în principal de :

Asimetrie

Un grad de predictibilitate diminuat

O dinamicitate extremă

O dificultate serioasă în domeniul atribuirii diverselor agresiuni ce sunt sesizate

În domeniul dedicat atacurilor cybernetice se remarcă cu precădere evenimentul din cursul anului 1982, an în care spioni din fosta U.R.S.S. au reușit să sustragă un sistem de control computerizat, de la o celebră companie din Canada, fără să cunoască faptul că în software-ul acestuia specialiștii C.I.A. introduseseră o linie de cod, linie care ulterior a determinat producerea unei explozii de proporție în cadrul unei conducte de gaz din Siberia.

Această deflagrație a fost una deosebit de impresionantă, ea fiind de altfel detectată și în spațiu de către sateliții S.U.A..

În plus, fostul comandant al aviației americane, Thomas Reed, a menționat aceasta explozie în cadrul autobiografiei sale, el numind-o drept cea mai importantă explozie de tip non-nuclear care a fost detectată vreodată în spațiu.

Cu toate acestea, opinia publică a început să devină tot mai interesată de atacurile cybernetice abia ulterior producerii incidentului din cursul anului 2007, an în care, în Estonia s-a sesizat afectarea în mod deosebit nu numai a unui număr impresionant de companii private și de stat, ci mai ales a băncilor și ministerelor, afectare produsă pe fondul atacului cybernetic care s-a datorat unei dispute politice determinate de o relocare a unui monument istoric, monument dedicat eroilor din fosta U.R.S.S., propunere care în mod frecvent fusese contestată nu numai de către minoritatea rusă din statul estonian, cât mai ales de către autoritățile de la Kremlin.

După acest atac, s-a reușit dovedirea faptului că principala sursă a costat într-o adresă de I.P. care era originară din teritoriul rusesc.

Ulterior atacului din Estonia, și statul georgian a avut de suferit într-un mod similar, de această dată incidentele desfășurându-se în anul următor, pe fondul unui conflict ruso-georgian, ce s-a făcut remarcat în Osetia de Sud.

Datorită numeroaselor atacuri care își aveau ca punct de proveniență teritoriul rusesc, principalele routere ce se găseau pe teritoriul Rusiei, dar și al Turciei (routere care realizau legătura cu statul georgian) au ajuns la o supra-încărcare cu diverse date ce priveau Georgia.

Din acest motiv s-a ajuns la o limitare a traficului exterior, cetățenii georgieni trezindu-se în postura de a nu putea accesa nici un fel de pagină web.

În plus, statul georgian s-a trezit în postura pierderii controlului absolut asupra domeniului dedicat Georgiei, respectiv .ge, situație în care s-a luat decizia transferării tuturor site-urilor guvernamentale pe servere ce se aflau în afara teritoriului georgian.

În același timp, s-a remarcat și un impact deosebit asupra sistemului bancar, toate băncile care derulau diverse activități pe teritoriul Georgiei luând decizia de a își sista orice tip de activitate în mediul online.

Cu toate acestea, s-au remarcat și numeroase atacuri la nivelul întregului sistem bancar internațional, atacuri în care s-a reușit camuflarea adevăratei surse a acestora, în mod aparent sursa acestor atacuri localizându-se pe teritoriul georgian.

Această deturnare a sursei atacurilor au determinat la nivelul tuturor sistemelor de securitate aferente, la nivel internațional, băncilor, o reacție ultra-rapidă, acestea reușind să blocheze toate conexiunile ce aveau legătură cu sistemul bancar din Georgia.

S-a ajuns astfel, ca urmare a acestei reacții, la o blocare de tip automat a tuturor operațiunilor bancare aflate în derulare pe teritoriul georgian, în același timp cu paralizarea întregului sistem ce era dedicat cu precădere cărților de credit.

Ambele atacuri cybernetice, ce au fost anterior menționate, au determinat o nouă repoziționare în raport cu diversele doctrine militare ce sunt specifice statelor lumii, situație în care s-a sesizat acordarea unui atenții cu mult mai mare domeniului dedicat securității cybernetice.

Demn de menționat în cadrul acestui subcapitol este și evenimentul din cursul anului 2010, an în care a fost lansată la nivelul mediului online prima așa numita „armă cybernetică” – respectiv celebrul virus Stuxnet.

Această armă a fost proiectată în vederea preluării controlului și respectiv a sabotării diversele infrastructuri de tip critic, semnalate la nivelul unui stat.

Mai mult, în anul 2011, s-a remarcat în mediul online și prezența virusului „Duqu”, virus de forma unui troian și care prezenta caracteristici destul de asemănătoare virusului Stuxnet.

Acest virus a fost proiectat să acționeze ca un „backdoor” la nivelul sistemului afectat, în paralel cu sustragerea numeroaselor informații de tip confidențial.

De asemenea, în ultimii ani, s-au sesizat în mediul online de la nivelul marii majorități a statelor lumii, un număr impresionant de agresiuni cybernetice, cele mai multe dintre acestea fiind realizate pe formatul Advanced Persistent Threat, format ce implică un impact deosebit mai ales la nivelul securităților naționale ale statelor.

Se impun a fi menționate agresiunile :

Flame – acesta este considerat de către specialiști ca fiind malware-ul cel mai sofisticat din întreg mediu online

Mahdi

Wiper

Gauss

Shamoon

Cele mai multe dintre acestea au fost determinate de diverși actori statali ce se aflau pe poziții antagonice, principalul scop urmărit fiind afectarea diverselor infrastructuri critice, o atenție deosebită fiind acordată resurselor energetice, transporturilor, dar și agențiilor guvernamentale.

Spionajul și atacul cibernetic sunt formele concrete de acțiune prin care se desfășoară în prezent războiul informațional sau cibernetic. Finalitatea lor este multiplă la fel ca și actanții implicați, atât cei de emisie, cât și cei de destinație.

O prezență mult discutată este campania cibernetică pusă pe seama grupului Dragonfly, destinată să atace infrastructura energetică, atât în timp de pace, cât și de război, caz în care este vizată blocarea distribuției energiei.

Atacurile lansate de Dragonfly au fost descoperite, monitorizate și anihilate de compania americană de securitate informatică Symantec, cu sediul în California, care operează în peste 40 de țări și are peste 50 de milioane de clienți în toată lumea.

Dacă Symantec este o companie de software, cu scop declarat defensiv care include și contraspionajul cibernetic, grupul și rețeaua Dragonfly, cunoscută și sub numele de Energetic Bear, nu are un sediu declarat și nu este asumată, având drept scop atacurile și piratarea unor puncte nodale de securitate ale Statelor Unite și aliaților săi, ceea ce a condus la acuzația că Federația Rusă activează la nivel statal aceste campanii cibernetice.

Statele Unite au acuzat și China ca fiind la originea acestor atacuri, însă autorii au rămas, deocamdată, nedescoperiți.

Judecând însă după complexitatea, simultaneitatea și obiectivele ce țin de securitatea statală și globală, acuzațiile formulate pe baza unor indicii evidente sunt cât se poate de verosimile.

Pe de altă parte, confruntarea dintre cele două companii, socotite în momentul de față, dintre cele mai puternice în domeniul spionajului și atacului cibernetic, demonstrează că ne aflăm în fața unui război informațional tipic, care folosesc forme și mijloace de acțiune proprii acestui tip de conflict militar, în care sunt angrenate și vizate structuri economice, energetice, de transport, pe timp de pace și de război.

Rețeaua Dragonfly folosește programe malware în atacurile sale de tipul celor utilizate anterior în campania Stucksnet, socotit primul atac major asupra sistemelor de securitate statală.

Această concluzie a specialiștilor Symantec a plecat de la faptul că proiectul Stucksnet a fost destinat distrugerii și sabotării programului nuclear iranian, în timp ce Dragonfly are ca prim scop spionajul și accesul nerestricționat.

Din momentul instalării pe computerul unei victime, unul dintre programele principale ale rețelei Dragonfly, program cunoscut sub numele de Oldrea, culege informații despre sistem, listele de fișiere, programele și structura partițiilor, extrăgând informații din agenda de adrese Outlook, precum și din fișierele ce configurează rețeaua computerului.

Informațiile colectate, după ce sunt criptate într-un fișier tempor, sunt retransmise unui server de comandă din subordinea atacatorilor.

De aici, ei pot trece la elaborarea unei tactici de infectare a rețelei atacate, care include introducerea de software modificat producătorilor agreați de către grupurile vizate.

Symantec a descoperit mai multe cazuri în care aplicațiile oferite de producătorii de circuite integrate specializate au fost modificate și infectate cu malware. Altfel spus, virusarea s-a produs nu la utilizatori, ci la fabricantul software-ului.

Prin urmare, această tactică extrem de laborioasă include folosirea componentelor războiului informațional asupra infosferei globale, în sensul că sunt vizate sectoare diferite ale securității, energetice, rețele de transport dar și militare, atât pe timp de pace, cât și de război, într-un sistem complex de atac cibernetic pe care nu îl poate sesiza și dezactiva fără a ajunge întotdeauna și la identificarea sa decât un sistem cibernetic de aceeași factură și complexitate, cu scop defensiv.

Se poate afirma că războiul cibernetic este, în ultimă analiză, un război între sistemele cibernetice, o cursă contracronometru de obținere a superiorității în acest domeniu ce nu poate fi câștigată decât de forța militară, statul sau alianța de state care investesc cel mai mult în acest domeniu.

4.3. Tehnici de agresiune informațională statale și nonstatale

Conceptul de agresiune informațională și tehnicile prin care se pun în practică astfel de acțiuni sunt de o complexitate deosebită, vizând structurile mediatice cu cele două componente majore, mass-media și social media, infrastructurile informaționale legate în principal de comunicațiile și de toate formele de comunicare și stocare a informațiilor de orice natură, dar în primul rând, a celor ce vizează securitatea și cea de-a treia componentă reprezentată de războiul cibernetic.

În diverse lucrări aceste delimitări nu sunt întotdeauna bine conturate, considerându-se că au un scop comun și sunt folosite pentru purtarea războiului informațional denumit și război hibrid, întrucât componenta informațională este anterioară, concomitentă sau posterioară modalităților de purtare a conflictelor clasice.

Desigur, dintotdeauna războaiele au avut o componentă informativă, însă în era informațională aceasta devine decisivă și permanentă.

Războiul informațional cuprinde acțiuni de dezinformare, de transmitere a unor date eronate pentru determinarea unor decizii greșite, dar și bombardament informațional, propagandistic, manipulator, în scopul demobilizării, demoralizării populației și trecerii sale de partea inamicului.

Datorită faptului că multe dintre mijloacele de purtare a războiului informațional, inclusiv a războiului cibernetic, pot fi procurate ușor sau realizate artizanal, utilizarea lor eficientă a dus la creșterea vulnerabilității sistemelor din partea unor structuri teroriste sau doar a unor hackeri ce și-au exersat abilitățile asupra celor mai sofisticate sisteme cibernetice.

Atacurile cibernetice pot fi declanșate din orice punct de pe glob prin simpla conectare la Internet a adversarului sau a organizației teroriste prin spargerea codurilor de securitate în scopul accesărilor bazelor de date, a sustragerii de informații de interes național, ștergerii sau falsificării acestora.

Modalități mai recente constau în blocarea serverelor rețelelor de calculatoare prin inundarea acestora prin mesaje transmise prin poșta electronică (spams) și întreruperea calculatoarelor prin injectarea de viruși sau bombe logice.

Atacatorii pot fi hackeri, indivizi cu sentimente neloiale, care acționează de de multe ori din interiorul sistemelor informaționale atacate, dar și din afara acestora, atacul cibernetic oferind atacatorului poziția de siguranță dată de dificultatea identificării sale.

Agresiunea asupra infrastructurii informaționale este însă un mijloc sofisticat de război hibrid, utilizat de statele inamice, sub acoperirea unor acțiuni individuale, de cele mai multe ori inițiate de structuri de intelligence.

În literatura de specialitate se analizează pe larg folosirea metodelor de atac DDoS care blochează funcționarea normală a serviciilor de către rețelele de calculatoare

Marea majoritate a atacurilor cybernetice, ce au fost semnalate la nivelul statelor lumii în ultimii ani, nu fac decât să demonstreze încă o dată gradul de instabilitate al securităților naționale.

Mai mult, terorismul cybernetic are capacitatea de a imprima o nouă dimensiune la nivel global, dimensiune în cadrul căreia statele mai puțin dezvoltate prin prisma tehnologică sunt defavorizate.

Așa se face faptul că în mod periodic se remarcă raportarea unor numeroase atacuri majore îndreptate împotriva diverselor state ale lumii, aceste atacuri cybernetice reușind să afecteze nu doar organizațiile de tip supra-statal, ci mai ales statele respective, printre cele mai vizate numărându-se:

Domeniul guvernamental

Domeniul militar

Domeniul dedicat politicii externe

Domeniul financiar

Domeniul bancar

Domeniul industrial

Luându-se în considerare atât numărul acestor atacuri cybernetice, cât mai ales gradul de complexitate al acestor atacuri, la care pot fi adăugate și modurile de derulare ale atacurilor respective, se poate aprecia cu certitudine faptul că nivelul de agresivitate caracteristic acestor atacuri este în creștere constantă, în paralel sesizându-se o dezvoltare deosebită a diverselor amenințări cybernetice.

Studiile care au fost realizate de-a lungul timpului în acest domeniu au reușit să evidențieze faptul că rețelele de criminalitate informatică sunt într-un proces constant de dezvoltare, cele mai multe dintre obiectivele acestora vizând nu doar spionajul, cât mai ales sabotajul la adresa entităților statale.

Din aceste considerente se impune acordarea unei atenții deosebite securității cybernetice, manifestate la nivel de stat, cu atât mai mult avându-se în vedere faptul că s-a remarcat în ultimii ani o evoluție a tehnologiilor ce sunt dedicate acestor atacuri, respectiv de la deficiențe minore (ce pot fi deseori agasante) la amenințări majore îndreptate împotriva securității informațiilor de la nivel național, mare parte dintre repercursiuni răsfrângându-se și la adresa infrastructurilor de tip zonal, respectiv continental.

Datorită acestor aspecte, în ultima perioadă s-a remarcat faptul că tot mai multe state ale lumii au optat pentru a realiza investiții majore în domeniul ce este dedicat capabilității cibernetice, cu efecte ce se manifestă și la nivelul domeniului militar.

Se impune a se menționa faptul că efectele determinate sunt de natură multiplă, în condițiile în care, încă, nu se cunosc prea multe tehnici și mijloace ce sunt dedicate unei descurajării reale a războiului cybernetic. Și asta mai ales pe fondul legislației internaționale, în cadrul căreia identificarea teroriștilor cybernetici se dovedește, în cele mai multe dintre cazuri, demersuri destul de dificile.

În categoria riscurilor suplimentare se poate include și probabilitatea (una destul de mare, de altfel) ca anumite entități de tip non-statal, entități ce nu au avut suficientă protecție, să poată deține o parte din virușii considerați ca fiind deosebiți de agresivi în mediul online.

Acești viruși se găsesc disponibili la nivelul pieței negre, fie sub forma serviciilor ce le sunt oferite de diverse entități private, fie sub forma unor malware concepute, respectiv dezvoltate, la comenzi anume.

Pe fondul diverselor apărări ce sunt dedicate domeniului cybernetic (și care sunt în permanență actualizate), marea majoritate a statelor lumii au posibilitatea gestionării potențialele riscuri și amenințări, mai ales în condițiile diverselor riscuri reziduale care pot să apară ca fiind acceptabile la prima vedere, mai ales în raport cu clasicele amenințări de tip terorist.

În cadrul actualului spațiu cybernetic se sesizează o prezență deosebit de activă din partea mai multor grupări de hackeri, mare parte dintre aceștia membrii din anumite zone dedicate crimei organizate, dar și grupări teroriste, care din păcate au scopuri bine definite.

De asemenea, în unele state (state printre se remarcă și China) se sesizează deseori intenția generării unor capabilități de tip defensiv, ca și de tip ofensiv, mare majoritate dintre acestea fiind dedicate războiului informațional.

În domeniul scopurilor, respectiv al particularităților ce stau la baza utilizării mediului online de diversele grupări teroriste ce sunt existente la nivel global, se detașează în mod deosebit nu doar perioada dedicată pregătirii atacurilor cybernetice, ci și cea a organizării acestora, organizare care se dovedește a fi nu doar una deosebit de intensă, ci în special foarte temeinică.

În actuala societate, din păcate mediul online este tot mai des utilizat de către diversele grupări teroriste, și asta mai ales din cauza:

Gradului deosebit de facil a accesului, respectiv din orice colț al lumii

Numeroaselor carențe semnalate la nivel legislativ, respectiv cele care sunt în mod special dedicate unei reglementări a comportamentelor existente în mediul online

Lipsei unui control de tip guvernamental

Gradului de anonimat (cvasi-anonim) ce este deseori aferent comunicărilor

Absenței unei cenzuri adecvate

Fluxurilor extrem de rapide ce sunt dedicate informațiilor

Unor costuri reduse ce sunt dedicate nu doar dezvoltării mediului online, cât și menținerii prezenței în acesta

Căilor deosebit de eficiente, ce sunt dedicate diverselor mesaje de tip multi-media – respectiv a textelor, a graficii, a mesajelor video, imaginilor

Unei audiențe deosebite sesizate la nivelul marii majorități a diverselor regiuni geografice

Creșterii exponențiale a numărului utilizatorilor de internet

În domeniul dedicat scopului real pentru care mediul online este folosit tot mai frecvent de către grupările teroriste, se remarcă sesizează abordări, respectiv:

Conform lui Furnell &Warren, mediul online este utilizat de grupările teroriste cu scopul :

Propagandei și al publicității

Colectării diverselor fonduri ce sunt necesare pentru derularea activităților de terorism

Informării, ca și al diseminării informațiilor

Realizării unei comunicări rapide și mai ales în siguranță

În opinia lui Fred Cohen, mediul online este folosit de către grupările teroriste în scopul:

Realizării diverselor acțiuni dedicate planificării acțiunilor teroriste

Derulării unor acțiuni diverse de tip financiar (la acestea fiind incluse și colectarea fondurilor)

Coordonării diverselor acțiuni teroriste

Derulării operațiunilor ce sunt specifice organizațiilor teroriste

Diverselor acțiuni de natură politică

Acțiunilor de tip propagandistic

Conform lui Timothy L. Thomas, grupările teroriste utilizează pentru:

Prezentarea identității, ca și a scopurilor

Derularea diverselor acțiuni de tip propagandistic

Realizarea unei comunicări de tip anonim, respectiv a unei comunicări acoperite

Inducerea panicii, respectiv a fricii în rândul populației afectate/atacate de respectivele grupări teroriste

Derularea diverselor acțiuni de tip financiar – în acest capitol fiind inclusă și colectarea fondurilor ce sunt necesare acțiunilor specific teroriste

Comandarea unor atacuri teroriste

Controlul atacurilor teroriste

Mobilizarea adepților grupărilor teroriste, în paralel realizându-se o recrutare a unor adepți noi

Colectarea diverselor informații ce sunt necesare în cadrul grupărilor teroriste

Sustragerea/furtul diverselor date necesare, ca și manipularea acestora

Folosirea în mod ofensiv a fenomenului manipulării

Dezinformarea opiniei publice

În opinia lui Gabriel Weimann, teroriștii utilizează mediul online în vederea:

Generării unui conflict de tip psihologic, ce poate determina potențialele victime în cadrul atacurilor acestora

Realizării unei propagande constante

Recrutării unor noi adepții pentru grupare

Identificării informațiilor diverse ce le sunt necesare

Unei colectări constante de fonduri

Instruirii adepților grupării, ca și a pregătirii constante a acestora

Identificării și stabilirii diverselor contacte dintre membrii grupării teroriste și potențialii adepți ai acesteia

Planificării diverselor acțiuni teroriste, dar și pentru coordonarea acestora

Așa cum se poate remarca cu destul de mare facilitate, marea majoritate a opiniilor ce au fost anterior menționate sunt asemănătoare, grupările terorste care în mediul online având multiple scopuri, ce implică printre altele și un nivel deosebit de pregătire al persoanelor așa zis „de execuție”, incluzând și utilizarea tehnicilor cele mai sofisticate ce sunt existente la nivelul pieței

Manifestări revendicative în spațiul real (securitatea societală) prin acțiuni în spațiul virtual (social media)

La nivelul ultimilor ani, ca urmare a analizării gradului de pregătire specific membrilor diverselor grupări teroriste care sunt recunoscute că acționează în mediul online, s-au sesizat următoarele:

Marea parte din membrii acestor grupări au absolvit cursurile unei universități de prestigiu, de cele mai multe ori ei fiind absolvenți și de studii doctorale

Principala motivație în vederea unei afilieri la diversele grupuri teroriste ori la acțiunile de tip terorist este reprezentată de idelogie

Și nu de puține ori, s-a sesizat faptul că o parte dintre grupările teroriste preferă să apeleze la serviciile oferite de cunoscuți hackeri profesioniști (în schimbul unor sume de multe ori fabuloase) pentru executarea unor atacuri de tip cybernetic ce au un scop precis. De asemenea, deseori acestea au drept scop obținerea unor informații de importanță vitală în cadrul derulării diverselor activități teroriste.

La nivelul mediului online, marea majoritate a atacurilor remarcate în ultima perioadă au în vedere:

Distrugerea sau alterarea unor pagini web, ce sunt cunoscute ca fiind proprietatea unor instituții guvernamentale

Alterarea, ștergerea sau deteriorarea paginilor web ai căror proprietari sunt așa numiții „dușmani declarați” ai teroriștilor

Furtul de informații diverse ce au în vedere cărțile de credit aparținând unor anumite categorii de persoane – demn de menționat este faptul că aceste furturi nu sunt percepute de către teroriști ca fiind simple furturi, ci acestea reprezintă forme de pedepsirea așa-numiților „necredincioși”

În articolul lui Eli Alshech, respectiv„Cyberspace as a Combat Zone: The Phenomenon of Electronic Jihad”, articol ce a fost publicat pe pagina institutului The Middle East Media Research Institute, (M.E.M.R.I), la nivelul mediul online sunt recunoscute mai multe grupări teroriste care derulează în moc constant cunoscutul așa numit „jihad electronic”. Dintre acestea merită a fi amintite:

Hackboy

Al-Electroni

Inhiyar Al-Dolar

Munazamat Fursan Al-Jihad Al-Electroni

Majma’ Al-Haker Al-Muslim

Ansar Al-Jihad Lil-Jihad

Inhiyar Al-Dolar

Majmu’at Al-Jihad Al-Electroni

Toate aceste grupări anterior menționate se deosebesc de cele ale hackerilor obișnuiți, ele fiind direct subordonate ideologiilor și strategiilor comune, în funcție de obiectivele ce sunt urmărite.

În domeniul dedicat prezenței grupărilor teroriste în mediul online, precum și al simpatizanților, respectiv adepților acestora, se sesizează:

Numeroasele pagini web ce sunt nu numai inițiate, ci și constant întreținute de către diversele grupări teroriste, inclusiv grupările reprezentate de simpatizanții acestora

Inițierea, urmată de dezvoltarea numeroaselor forumuri ce sunt dedicate discuțiilor periodice dintre simpatizanții diverselor grupări teroriste

O monitorizare constantă a diverselor pagini web care sunt catalogate ca fiind „de interes deosebit”, principalul scop urmărit fiind cel al colectării informațiilor diverse, informații ce sunt deosebit de utile în vederea derulării numeroaselor activități teroriste

O inițiere periodică a unor conferințe organizate/desfășurate în mediul on-line, utilizându-se serviciile de chat existente și în cadrul cărora principalii lideri ai diverselor grupări teroriste au posibilitatea să propage atât ideologii politice, cât mai ales ideologii religioase

Numeroase comunicări constante ce se realizează între membrii unei grupări teroriste, cele mai multe dintre acestea făcându-se prin intermediul e-mail-urilor

Derularea de diverse tranzacții financiare, prin utilizarea mijloacele de plată electronică

O transmitere codificată înspre membrii diverselor grupări teroriste a mesajelor diverse, inițial realizându-se o criptare a conținuturilor – indiferent că aceste mesaje sunt sau nu video

Lansarea unor atacuri de tip cybernetic îndreptate împotriva diverselor instituții de importanță strategică ale statelor

Răspândirea de viruși extrem de puternici în cadrul rețelele naționale ale statelor ce sunt mai puțin protejate din acest punct de vedere

Implementarea așa numitelor „coduri malițioase”, acestea având capacitatea afectării cu precădere a resurselor IT existente în cadrul diverselor instituții publice și/sau private

În cadrul mediului online, se remarcă în mod constant folosirea de către diversele grupări teroriste a unor mijloace variate, în vederea atingerii diverselor scopuri de tip operativ, respectiv informațional, în paralel avându-se în vedere și o instruire adecvată și constantă a adepților.

Demn de menționat este și faptul că mare parte dintre paginile web ce aparțin grupărilor teroriste diverse reușesc să afișeze informații deosebit de relevante pentru autorități, ele fiind frecvent denumite drept „dark webs”.

În conținutul acestor pagini web se regăsesc mesaje diverse ce sunt transmise membrilor organizațiilor teroriste, ca și simpatizanților acestora, mare parte dintre acestea fiind în limbile asiatice sau în limbile specifice lumii islamice.

În ultima perioadă, specialiștii din state mari ale lumii și-au făcut un obicei din monitorizarea constantă a acestor pagini web, în același timp realizându-se o identificare și analiză atentă a tuturor paginilor web ce au fost nou concepute.

De asemenea, se are în vedere și analizarea minuțioasă a informațiilor diverse ce sunt existente la nivelul mediului online, cu traducerea și interpretarea tuturor mesajelor ce sunt postate în moc constant de către grupările teroriste diverse.

Nu în ultimul rând, merită a fi menționat și aspectul că cele mai multe dintre aceste grupări teroriste au obiceiul de a-și lua constant multiple măsuri de protecție.

Astfel, paginile web ale acestora, care sunt postate în cadrul așa numitului „dark webs” dispar de la o anumită adresă de I.P., ulterior acestea fiind reafișate pe alte adrese I.P, aceste manevre fiind de altfel dificil de identificat în cazul persoanelor neavizate.

Demn de menționat este faptul că atât simpatizanții, cât și diverșii adepți ai acestor grupări teroriste, reușesc să afle cu destul de multă ușurință de noile relocări ale acestor pagini, fie prin intermediul unor mesaje criptate, fie prin intermediul numeroaselor discuții ce sunt aparent banale și care se poartă în mod constant pe nenumăratele forumuri existente la nivelul mediului online.

La nivel standard, se remarcă faptul că pe numeroasele pagini web ce sunt dedicate grupărilor teroriste diverse, se pot identifica numeroase informații ce au în vedere:

Un logo aparținând unei anumite organizații teroriste

O istorie detaliată a organizației/grupării teroriste respective

Prezentări diverse în cadrul cărora sunt incluse convingerile respectivei grupării/organizației teroriste, indiferent că acestea sunt politice, ori ideologice

Informații diverse privind realizările importante ale unei grupări/organizații teroriste – de cele mai multe ori se prezintă atacurile în care organizația/gruparea teroristă a fost implicată

Biografia liderilor organizației/grupării teroriste, a fondatorilor ori a eroilor declarați ai respectivei grupări/organizații

Numeroasele scopuri ideologice, ca și/sau scopurile politice ale organizației/grupării teroriste

Diversele critici care le sunt aduse așa numiților „inamici” declarați

Amenințările adresate „dușmanilor” organizației/grupării teroriste

Informații diverse de actualitate

În domeniul mesajelor care sunt în mod constant transmise prin intermediul paginilor web așa numite “dark webs”, s-a constatat clasificarea acestora pe mai multe categorii de audiențe, cum ar fi:

Audiența ce este dedicată adepților existenți ai organizației/grupării teroriste, ca și audiența adepților potențial – aceasta include diverse slogane, ca și numeroase oferte ce au în vedere în principal vânzarea unor materiale promoționale, etc

Audiența ce este dedicată opiniei publice internaționale – în această situație se remarcă un accent deosebit pe influența ce este exercitată de către mass-media

Audiența ce este declarată grupurilor diverse de cetățeni, respectiv populație de la nivelul statelor care sunt considerate ca fiind „inamice” de către o anumită organizație/grupare teroristă.

Așa se face faptul că, în timp ce în plan real, protestatarii se ciocnesc cu poliția pe străzile metropolei Hong Kong, în spațiul virtual se desfășoară bătălia pe Internet, între hackeri și guvernul chinez, cu participarea manifestanților care chiar în timpul protestelor de pe telefoanele lor smarphone sau de pe tablete continuă să comunice și să îmbărbăteze între ei sau să ia legătura cu cei de acasă, dar și cu cei din lumea întreagă.

Într-o serie de atacuri extrem de sofisticate, ce poartă o amprentă tipică statală, astfel că analiștii susțin că provin de la guvernul chinez, hackerii guvernamentali au transformat telefoanele și computerele activiștilor pro-democrație în baze de date pe care le accesează spre afla din timp planurile protestatarilor și a supraveghea activiștii după încheierea manifestațiilor.

Securitatea statală, apărată de hackerii oficiali, se contrapune securității societate, pe care hackerii comunității Hong Kong o interpun atacurilor cibernetice lansate de guvernul de la Beijing.

În acest război cibernetic, intervine și latura sa mediatică, activiștii hackeri nu doar că lansează atacuri împotriva site-urilor guvernului chinez, dar ei solicită sprijin pe platformele social media pentru activiștii pro-democrație, adresându-se susținătorilor lor din întreaga lume.

Război cibernetic nedeclarat împotriva structurilor statale

Multiplicarea deosebită a riscurilor ce sunt dedicate tot mai numeroaselor atacuri cybernetice, ca și diversele amenințări ce vin din partea mai vechilor sau mai noi grupări/organizații teroriste, existente la nivelul marii majorități a regiunilor lumii, a impus asigurarea în permanență unei securități adecvate, în paralel cu administrarea eficientă manifestată la nivelul tuturor sistemelor de comunicații, inclusiv a sistemelor informatice (respectiv S.I.C.).

În vederea realizării acestor obiective, în permanență se are în vedere :

O asigurare a continuității derulate la nivelul activității sistemului informatic administrat, ca și a sistemului de comunicații

Prevenirea permanentă a apariției unor potențiale incidente privind securitatea

Diminuarea la maxim a potențialelor urmări ce ar putea fi generate de eventualele incidente de securitate

Minimizarea deosebită a potențialelor pagube care ar putea să fie constatate în situația producerii unor atacuri cybernetice, ca și a a unor incidente ce se remarcă la nivelul securității statale

În domeniul dedicat administrării eficiente a securității aferente diverselor informații ce sunt specifice nivelului statal, se poate remarca o validare constantă a mecanismelor de filtrare, respectiv a mecanismelor de protecție aferente.

De asemenea, se sesizează evaluarea pertinentă și cât mai corectă a tuturor posibilităților ce sunt dedicate disemnării acestora, luându-se în calcul identificarea numeroaselor informații ce au un impact deosebit în domeniu.

În acest sens, administrarea eficientă a securității multiplelor informații existente la nivel de stat, impune :

Principiul confidențialității – respectiv toate datele care sunt desemnate de către beneficiar, incluzând și datele care sunt sesizate ca fiind „critice” se impun a fi rulate în sistem doar prin criptare, folosindu-se numeroase chei secrete specifice

Principiul integrității – totalitatea datelor ce sunt manipulate într-un sistem trebuie să fie menținute nemodificate, folosindu-se diverse procedee, respectiv semnătura digitală, rezumatul digital ori chiar certificatul digital

Principiul autentificării – în situația diverselor operații care se realizează la nivelul sistemului, se impune ca respectivul autor să realizeze o autentificare prealabilă, autentificare ce se poate realiza fie prin semnătură digitală, fie prin certificatul digital, dar și prin intermediul smart-cardului personalizat

Principiul non-repudierii – acest principiu se referă la faptul că orice acțiune realizată în cadrul sistemului nu se poate ulterior nega

Principiul trasabilității și al auditului – presupune ca orice fel de acțiune ce a fost realizată în cadrul sistemului se impune a fi urmărită încă de la început (incluzând finalul). Astfel, totalitatea operațiilor, ca și autorul acestora pot fi destul de facil identificate de către specialiști, aceștia utilizând semnăturile digitale, dar și logo-urilor semnate

Lăsând la o parte principiile teoretice, se impune a se menționa și faptul că pe data de 15 octombrie 2014, un grup de hackeri din mișcarea Anonymous a făcut prima declarație oficială a unui război cibernetic împotriva statului chinez.

La trei zile după această declarație, rețeaua de hackeri Anonymous a declanșat operațiunea Hong Kong, în sprijinul protestelor pro-democrație, lansând un număr de atacuri coordonate împotriva a peste 150 de site-uri guvernamentale. Ei au declarat pe site-urile lor că aceste atacuri „arată că este posibil să dărâmi regimul lor. Ei sunt numai atât de puternici pe cât le permit oamenii să fie”.

Atacurile au căpătat un grap de pericol foarte mare pentru Beijing pe data de 15 octombrie când gruparea Anonymous a publicat bazele de date ale 51 de site-uri guvernamentale chineze, care conțineau zeci de mii de nume de utilizatori, parole, numere de telefon și alte informații.

Hackerii au lansat de asemenea și un val de atacuri de blocare a serviciului (DDoS) împotriva site-urilor guvernului chinez, atacuri care pot încărca site-urile cu un trafic artificial și care le pot scoate din funcțiune. Atacurile cibernetice din partea Anonymous par să fie mai mult simbolice. Atacurile au iritat regimul chinez, arestând cinci hackeri cu vârste între 13 și 39 de ani, după cum a arătat publicația The International Business Times.

Este interesant că biroul regimului chinez din Hong Kong a considerat că aceste atacuri nu țin de afectarea securității naționale, ci de afectarea ordinii publice.

În cadrul prezentei lucrări am făcut această disociere, arătând că Internetul, cu toate formele sale de manifestare, mergând de la hackerism la social media, sunt îndreptate, atât împotriva securității cât și a ordinii publice, de unde necesitatea coordonării celor două sisteme în vederea unui răspuns adecvat pentru astfel de provocări.

Reuters a înregistrat declarația autorităților din Hong Kong: ”Acest tip de atacuri pe Internet încalcă legea și morala socială și au fost raportate poliției”.

Întâlnim în aceste proteste exhibarea alterității prin faptul că protestele din Hong Kong sunt o provocare ideologică la adresa Partidului Comunist Chinez (PCC).

Într-adevăr, identitatea este pe lângă fundamentele etnice și religioase determinată și de credințele non-religioase, de cele ideologice în cazul de față, fapt subliniat de Partidul Comunist Chinez care etichetează mișcarea drept ceva instigat de guvernele străine, care au scopuri răuvoitoare față de China, inamice concepțiilor și modului de viață specific chinezilor.

Războiul cibernetic dintre hackeri s-a transferat pe Twitter unde oficialitățile chineze au încercat să șteargă din mediul virtual mesajele și comentariile care sprijineau protestele, dar acestea au crescut exponențial, atât prin mesajele postate și transmise de participanți, cât și cele care au apărut în urma atacului profesionist, declanșat și susținut de Anonymous.

A apărut deja ideea că atacurile DDoS, furtul de informații din bazele de date ale regimului comunist și valul de mesaje de pe rețelele de social media, reprezintă o mișcare similară cu cea de Occupy Street, realizată în plan real.

În fapt, este vorba de o îmbinare a celor două forme, dar care au căpătat un caracter mult mai accentuat.

În cadrul acestui război dintre guvernul chinez și comunitatea online sau social media din Hong Kong, smartphone-urile care au ghidaj GPS, microfoane și camere de luat vederi, au fost primele atacate de către hackeri guvernamentali. Deținătorii de smartphone android primeau mesaje ”pentru coordonarea Occupy Central” care în cazul activării începea instalarea unui virus care permitea hackerului guvernamental să aibă acces total, respectiv la email, agendă și locația utilizatorului, la telefonul vizat.

Concluzia este că un program atât de avansat nu poate fi elaborat decât de hackeri care lucrează în departamente de specialitate, de intelligence ale statului.

Compania americană de securitate Volexity s-a implicat în investigarea atacurilor cibernetice îndreptate către activiștii din Hong Kong, proiectate să infecteze computerele celor care accesează site-urile pro-democrație.

”Arată ca și cum cineva încearcă să infecteze și să colecteze date despre persoanele pro-democrație din Hong Kong", a declarat Steven Adair, directorul companiei.

Compania Volexity a elaborat un raport în care arată că ”site-urile atacate din Hong Kong și Japonia au avut toate relevanță doar în raport cu evenimentele din Hong Kong”.

Aceasta este o concluzie ce dă consistență observației noastre că este vorba de componente ale securității societale, intrată în conflict cu componente ale securității statale, respectiv este vroba de modalitățile de răspuns ale comunității din Hong Kong prin mijloacele specifice ale social media față de agresiunea statală, care, la rândul său, se manifestă tot în format cibernetic, adecvându-și mijloacele de ripostă la cele folosite de protestatari.

Un argument în plus îl reprezintă și faptul că printre paginile de internet atacate se aflau și site-urile în limba chineză și engleză ale Partidului Democratic din Hong Kong, ceea ce demonstrează că războiul cibernetic cu componentele sale, războiul informațional și mediatic, capătă forme concrete în zilele noastre, fiind prototipul conflictelor militare în acest secol.

Studiul de caz și analiza de conținut realizată pe baza evenimentelor din Hong Kong demonstrează valabilitatea tezei pe care am avansat-o conform căreia social media reprezintă o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media, o nouă formă de interferență dintre securitatea națională și globală și componenta sa, societală.

Concluzionând, se poate remarca faptul că, pe fondul numeroaselor fluctuații sesizate în ultima perioadă, fluctuații în marea majoritate a cazurilor destul de drastice, s-a ajuns la situația unei repoziționări a importantelor forțe politice, repoziționări ce are impact direct la nivelul întregii vieți politice internaționale.

În acest context, s-a sesizat o creștere exponențială a gradului de complexitate aferent conceptului dedicat agresiunilor informațiilor (incluzând și tehnicile specifice acestuia), cele mai afectate fiind mass-media, dar și social media.

Dezvoltarea excesivă sesizată la nivelul tehnologiilor a atras după sine nu doar numeroase avantaje, ci și o serie de dezavantaje, în topul acestora poziționându-se creșterea gradului de vulnerabilitate aferent mediului online, tot mai des amenințat de atacuri cybernetice fără precedent, cu obiective multiple.

Iar dezvoltarea societății contemporane în domeniul informațional, ca și modernizarea diverselor tehnologii ale informației atrag după sine creșterea exponențială a gradului de complexitate și agresivitate al acestor atacuri.

În permanență se constată o modernizare constantă a atacurilor cybernetice cu obiective diverse, acestea variind în funcție de tipul și natura vulerabilităților ce sunt identificate de către atacatori la nivelul structurilor vizate la nivel statal, regional ori chiar global.

Actualele atacuri cybernetice sunt caracterizate de un grad ridicat de asimetrie, un nivel extrem de redus de predictibilitate, dinamicitate dusă la extrem și serioase dificultăți în identificarea agresiunilor potențiale.

Marea majoritate a atacurilor cybernetice care au fost sesizate în ultimii ani se datorează unor așa-ziși „actori statali” poziționați antagonic, principalul motiv constând în fragilizarea și eventual distrugerea infrastructurilor considerate critice la nivel de stat, regiune, zonă.

Războiul informatic actual se derulează prin intermediul numeroaselor atacuri informaționale, cel mai adesea îndreptate împotriva paginilor web reprezentative pentru instituțiile „cheie” ale unui stat.

Acestora li se adaugă și atacurile informaționale ce au ca scop furtul unor informații vitale pentru stat, respectiv liderii acestuia, ca și atacarea sistemelor bancare din statele aflate în centrul atenției atacatorilor.

Ca urmare a creșterii exponențiale a riscurilor privind iminența producerii unor atacuri cybernetice complexe, la care se adaugă și amenințările venite din partea diverseor grupări teroriste/extremiste, determină un nivel al securității adaptat în permanență, în același timp cu administrarea extrem de eficientă a complexului sistemelor informatice și de comunicații de la nivel național/zonal/global.

CAPITOLUL V

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A DOMENIULUI SOCIAL MEDIA – CAUZALITĂȚI ȘI MOTIVAȚI. CONTRAREACȚII ÎN SPAȚIUL PUBLIC

5.1. Necesitatea reglementării juridice a domeniului social media

Dacă mass-media este reglementată atât prin norme de drept civil, penal, administrativ sau financiar, elaborate la nivelul fiecărui stat, dar și al dreptului internațional sau regional, respectiv european, precum și prin norme deontologice, elaborate la nivelul organizațiilor de presă și societăților mediatice în domeniu, informațiile care circulă pe internet prin rețelele de socializare sau de comunicare sunt practic în afara oricărei reglementări în majoritatea statelor lumii.

Între timp, au fost propuse și implementate unele măsuri de limitare a prezentării informațiilor și opiniilor despre terorism ca, de pildă, în SUA și alte țări occidentale, cel mai recent în Franța, în scopul combaterii prozelitismului, a celorlalte aspecte nocive legate de mediatizarea unor astfel de fenomene.

În această privință, avem de a face cu o dispută vehementă între apărătorii dreptului la libertatea deplină de exprimare și cei care văd în folosirea abuzivă a rețelelor de socializare un pericol grav la adresa securității, a păcii, a apărării drepturilor fundamentale ale persoanei, începând cu dreptul la demnitate și propria imagine.

Apărătorii sau susținătorii unor măsuri de control în privința internetului au marele handicap că țările care au introdus restricții legale severe în acest domeniu sunt China, Iran și, cel mai recent, Turcia, cum se arată într-o analiză apărută în Deutsche Welle.

Noua legislație de la Ankara privind internetul prevede intervenția de urgență a organelor statului în urma unei plângeri din partea unei persoane fizice sau a unei instituții, care se simt ofensate de conținutul unui text postat, de o imagine sau un material video în termen de patru ore, fără preaviz, înainte de a se declanșa o anchetă și un proces penal.

Aceasta deoarece, cum se arată în expunerea de motive, cetățenii trebuie să dispună de mijloacele necesare spre a se apăra de ofensele ce le sunt aduse în spațiul virtual.

În felul acesta, autoritatea de supraveghere a internetului nou creată are o putere de decizie similară cu cea din țări precum Iran, China și Malaesia.

Adversarii politici și din mass-media ai actualei puteri din Turcia consideră că este vorba de cenzură, dar și de supraveghere la adresa celor 40 milioane de utilizatori de internet din Turcia, întrucât legea obligă firmele care oferă servicii de comunicații online de a stoca pe o perioadă de până la 2 ani datele referitoare la traficul clienților.

Deși se susține că spațiul virtual nu este în nici un fel cenzurat și controlat, în realitate există diverse forme de blocare la îndemâna utilizatorilor.

Astfel, pe forumurile publicațiilor autorizate numărul comentariilor neautorizate, ceea ce nu înseamnă decât un alt termen pentru cenzură, este din ce în ce mai mare.

Pe de altă parte, deținătorii de conturi Facebook pot, la rândul lor, să blocheze sau să șteargă din lista de prieteni persoanele care introduc în rețea informații neconvenabile sau să ascundă acele mesaje.

Acestea sunt lucruri binecunoscute, măsuri elementare, le-am putea numi de autoapărare, care împiedică spațiul virtual să devină o junglă în care demnitatea și dreptul la imagine nu mai contează ca valori fundamentale ale societății.

5.2. Societatea informațională și globalizarea – cauza de fond și necesitatea controlului informației

Accesul la informație și controlul utilizării sale a fost reglementat din ce în ce mai strict o dată cu apariția și dezvoltarea societății informaționale, definită drept ”societatea dependentă de rețele electronice complexe de informații și de comunicare și care alocă cea mai mare parte din resurse activităților din zona informației și comunicării”.

O dată cu dezvoltarea noilor tehnologii de difuzare și a mijloacelor de comunicare interactive, respectiv a rețelelor de socializare, s-a ajuns la convergența modurilor și canalelor de comunicare și la estomparea granițelor dintre comunicare publică și cea privată.

În urma acestor evoluții s-a creat un decalaj și o contradicție între reglementările privitoare la drepturile omului, atât la nivel internațional, european, cât și național și actele normative referitoare la comunicare și libertatea de expresie.

Astfel, Declarația Drepturilor Omului, prin art.19 stipulează că ”orice om are dreptul la libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin art.10, stipulează în mod asemănător că ”orice persoană are dreptul de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”.

În art.11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a U.E. se prevede că ”orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”.

Observăm că în toate cele trei documente programatice privind drepturile fundamentale ale omului, libertatea de opinie sau de exprimare este în corelație directă cu cea de a primi sau a transmite informații sau idei ”fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”.

Tocmai aceste imperative au fost considerate ca fiind în contradicție cu posibilitatea de a contracara atacurile grave asupra statului și societății, ca și asupra vieții cetățenilor, care reprezintă în cele din urmă valori mai importante în noua conjunctură decât cele referitoare la libertatea de exprimare și de a comunica și primi informații.

Constituția României care, la rândul său, reglementează cele două drepturi în art.30 și 31, a fost invocată de Curtea Constituțională în privința opoziției sale față de adoptarea legilor denumite Big Brother, legi care, într-adevăr, sunt în contradicție cu prevederile articolelor citate mai sus.

Totuși, pornind de la reglementările Uniunii Europene, precum și de la practica constituțională din țările occidentale, așa cum am arătat, în cele din urmă, s-a ajuns la adoptarea acestor legi.

Societatea informațională care estompează granița dintre public și privat este, așa cum a definit-o acad. Mihai Drăgănescu ”societatea bazată pe internet” și, într-adevăr, comunicarea prin internet, prin toate formele sale, atât în privința mass-media, cât și a rețelelor de socializare aduce în sfera publică o mare parte a ceea ce reprezintă comunicare privată.

Tocmai această confuzie de planuri a dus la obligativitatea generalizării reglementării juridice a comunicării sub toate aspectele ei.

De altfel, documentele referitoare la drepturile omului la care ne-am referit făceau abstracție de faptul că mass-media este reglementată și că presupune prin definiție amestecul autorităților publice, precum și delimitarea frontierelor.

Mai mult, în procesul de globalizare un rol important l-a avut informatica pe baza căreia a luat naștere puterea informațională, una dintre formele de soft power.

Acest aspect este cel care a dus la apariția și dezvoltarea atacurilor cibernetice, a creării unui continuum între războiul mediatic, cel informațional și cel cibernetic. O dată cu apariția terorismului internațional a fost necesară controlarea fenomenului, inclusiv prin reglementări juridice.

5.3. Intensificarea controlului social media din rațiuni de securitate națională și societală

Reglementarea juridică a domeniului social media a cunoscut contrareacții în spațiul public – așa cum am arătat într-un capitol anterior, ceea ce a condus la tergiversarea acestui proces.

Foarte recent însă, atât în Uniunea Europeană, cât și în România, legile denumite ”Big Brother” au fost adoptate, astfel încât se impune o prezentare a lor în cadrul acestei lucrări, în completarea a celor deja analizate.

Este vorba de Legea nr. 235/2015 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, care este completarea Legii nr.506/2004.

Din 2009 au fost promovate mai multe variante ale legii privind datele personale, toate acestea fiind însă respinse pe motiv că încalcă drepturile și libertățile individului. De altfel, o consecință a acestui refuz al Curții Constituționale a fost, inclusiv, demisia șefului SRI, care a susținut că în felul acesta România devine vulnerabilă în fața atacurilor informatice.

Legea prevede că datele de trafic, referitoare la abonați și utilizatori, prelucrate și stocate de furnizorul unei rețele publice de comunicație electronice, destinat publicului, vor fi șterse sau transformate în date anonime atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de trei ani de la data comunicării.

Accesarea datelor se autorizează numai de către instanța de judecată, respectiv de judecătorul de drepturi și libertăți, răspunsurile din partea autorității care stochează datele, respectiv de către furnizorul de servicii de stocare acreditat se face numai sub semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat.

Prevederea care a dus la contestarea legii, în cele din urmă adoptată, stabilește că la solicitarea instanțelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat, cu atribuții în domeniul apărării și al securității naționale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de rețele publice, de comunicații, de rețele electronice destinate publicului, pun la dispoziția acestora deîndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecția informațiilor cu caracter personal.

Aceasta înseamnă că instanțele de judecată și serviciile secrete au acces oricând la toate informațiile care circulă pe internet, putând identifica în orice moment utilizatorii, respectiv autorii mesajelor transmise.

În felul acesta, anonimatul ce separa rețelele sociale de sistemul mass-media care, prin definiție, este transparent și supus legislației, a fost înlăturat.

Unul din motivele pentru care această lege a fost adoptată în România, dar și în alte țări din Uniunea Europeană, care anterior le refuzaseră, au fost atacurile teroriste de la începutul anului 2015, precum și intensificarea activității organizației numită Statul Islamic, respectiv Daesh.

În consecință, s-a pus problema de oficialii europeni să se înăsprească măsurile de control în aeroport, să fie urmăriți cetățenii suspecți, pe care îi consideră a fi potențiali teroriști și să monitorizeze cu strictețe internetul.

Din păcate, se pare că aceste măsuri afectează, în primul rând, oamenii obișnuiți în privința datelor personale, dat fiind că teroriștii și cei implicați în crima organizată se pare că au găsit alte mijloace de comunicare și furnizare a informațiilor, din moment ce, ulterior, au declanșat un dezastru de zeci de ori mai sângeros, fără a fi în vreun fel monitorizați sau împiedicați s-o facă.

În principal, pe lista suspecților sunt cei care folosesc browsere care protejează identitatea utilizatorilor, ei riscând să nu mai poată accesa paginile de internet pe care le-au deschis, putând fi blocate adresele de email sau paginile pe care le vizitează frecvent.

Concomitent, s-a concluzionat că susținătorii teroriștilor au renunțat la comunicarea pe internet și se deplasează personal în Siria, spre a se antrena în bazele ISIS, revenind apoi în Europa spre a pune la cale atentate.

Deși au fost identificate astfel de cazuri cu sutele, iar cei în cauză au fost monitorizați pe baza Registrului Pasagerilor, respectiv a zborurilor, datelor cardului bancar, inclusiv a comportamentului, așa cum reiese, nu a dus la rezultatul scontat.

În privința controlului informațiilor care circulă pe internet, țările occidentale au intensificat măsurile care funcționau și până atunci.

În toate țările occidentale, supravegherea Big Brother, a comunicațiilor pe internet, concomitent cu cele care înăspresc verificarea suspecților, în toate ipostazele, a fost intensificată.

În Marea Britanie, premierul David Cameron, a solicitat intensificarea supravegherii schimbului de informații pe internet, precum și blocarea browserelor care se sustrag ascultării de către serviciile secrete.

Aceasta în dauna respectării drepturilor și libertăților cetățenești, a protecției vieții private, care însă de rațiuni de stat trec, așa cum prevede și legea din România, în plan secund.

Cel puțin în plan conjunctural, imediat, decidenții par să omită rolul important pe care îl poate juca mass-media în contracararea ”junglei” pe care o reprezintă în plan informațional, propagandistic, manipulator, social media. Acest rol de reglare și de demontare a zvonurilor și a dezinformărilor aparține, prin definiție, mijloacelor de informare în masă, care se supun legilor din fiecare stat și reglementărilor europene și internaționale.

Cu toate acestea, în condițiile actuale, pe lângă intensificarea măsurilor de control și de interzicere a mesajelor antistatale și antiumaniste, puse în slujba violenței și a terorismului, se impune și realizarea unui parteneriat mai pronunțat între autorități și mass-media, pe baza idealurilor comune de pace și progres, de anihilare a forțelor din subsolurile societății retrograde și criminale.

5.4. Legislația contrateroristă privind comunicarea mediatică extinsă asupra internetului

În corelație cu cele afirmate mai sus, trebuie specificat că întregul pachet de legi contra terorismului a fost completat în ultimii ani cu legislația referitoare la controlul rețelelor de socializare.

Pornind de la aceleași imperative ale dreptului fundamental privind libertatea de exprimare și de informare, care a făcut obiectul unor dispute în privința reglementării și controlării mass-media, s-a ajuns la confruntări și mai tensionate atunci când s-a pus problema reglementării și controlării rețelelor social media.

De-a lungul unui întreg deceniu s-a considerat că o astfel de extensie a controlului constituie o imixtiune asupra vieții private, dar ceea ce a dus la depășirea acestui impas au fost tocmai evenimentele cumplite teroriste, soldate cu mii și sute de morți, între care de referință au fost cele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite și ianuarie 2015 din Franța. Fără îndoială, carnagiul de la Paris din noiembrie 2015 va duce la eliminarea ultimelor rețineri în privința acestor reglementări.

Legislația antiteroristă a urmat o linie ascendentă începând cu primul deceniu al acestui secol, după cum se arată în lucrarea ”Mc Nae`s Essential Law for journalist” apărută la Oxford University Press în 2012, aceste legi interzic culegerea anumitor informații și restricționează ceea ce poate fi publicat.

În cuprinsul lucrării, autorii explică rațiunile pentru care libertatea editorială jurnalistică este restrânsă în mod obiectiv dată fiind necesitatea de a controla cât mai strict terorismul și cauzele lui.

Primul document care a interzis în mod explicit susținerea terorismului și, mai ales, încurajarea indirectă prin glorificare a apărut în Marea Britanie și se regăsește în cuprinsul Counter Terrorism Act din anul 2000, fiind modificat și actualizat în anul 2015. De atunci, acest principiu a fost preluat în majoritatea actelor normative privind contraterorismul, inclusiv în țara noastră, regăsindu-se și la nivel european în legislația U.E.

Cu toate acestea, Counter Terrorism Act prevede cea mai gravă pedeapsă penală pentru astfel de infracțiuni, putându-se ajunge și până la 10 ani de închisoare.

Această lege a fost creată în special ca răspuns față de extremiștii islamici, predicatori ai urii și terorismului, fiind primul act normativ și până foarte recent singular, prin care legăturile malefice, voluntare sau involuntare, ce se crează între terorism și mass-media, sau între terorism și utilizatorii rețelelor de socializare, pot fi combătute.

În ultima vreme, au devenit caduce, fiind de-a dreptul pernicioase sau acte de complicitate reacțiile vehemente din partea societății civile, așa cum, de pildă, s-a raportat organizația Sans Frontieres, după ce președintele Franței a anunțat sub presiunea unui act de terorism criminal ce a avut loc la Toulouse, că oricine va accesa mai mult site-urile despre terorism, va fi considerat criminal.

Între timp, s-a ajuns la o nuanțare a unor astfel de reacții, concomitent cu puternicul avans pe care l-au luat reglementările dure, fără echivoc împotriva terorismului, inclusiv în domeniul de care ne ocupăm, cel privind mass-media și, mai ales, social media.

O analiză a evoluției a acestor evenimente ar trebui să includă cel puțin în rândul profesioniștilor mass-media, modul în care opoziția lor față de aceste măsuri de pe baricadele libertății de opinie au contribuit în mod indirect și involuntar, cel mai probabil, la amplificarea fenomenului terorist.

5.5. Comunicarea social media și legislația contrateroristă

Cauza ultimă ce determină monitorizarea și introducerea unor norme internaționale și naționale de reglementare a comunicării pe internet o constituie amenințarea sporită a terorismului.

Legile contraterorismului din Marea Britanie, controversate datorită interferenței, implicite sau potențiale, cu principiile liberei exprimări, arată Mark Hanna și Mike Dodd în lucrarea ”McNae`s Essential Law for Journalistes”, interzic culegerea anumitor informații și restricționează ceea ce poate fi publicat.

Aria largă a legii contraterorismului, susțin autorii, are potențialul de a împiedica nu numai libertatea editorială jurnalistică, dar și formele de comunicare interpersonală online.

În Marea Britanie, legea contraterorismului din anul 2000, cu modificări ulterioare, interzice în mod explicit susținerea terorismului, inclusiv încurajarea prin declararea apartenenței.

Secțiunea a III-a a actului stipulează faptul că este ilegal să fii sau să declari că ești membru al unui grup proscris, adică o persoană despre care se consideră că promovează terorismul, pedeapsa penală ajungând, în astfel de cazuri, și până la 10 ani de închisoare.

Nu trebuie confundate aceste interdicții și sancțiuni cu o legislație îndreptată împotriva comunicării online și social media, dar efectul este același întrucât orice fel de transmitere pe orice fel de suport a datelor și informațiilor privind terorismul sunt automat înregistrate, stocate și supuse procesului de prelucrare în vederea identificării surselor și eliminării pericolului social.

Această lege este unul din puținele instrumente juridice creată într-o țară europeană prin care legăturile malefice, voluntare sau involuntare, ce se crează între terorism și comunicarea online pot fi monitorizate și combătute.

Apreciem că, în anumite circumstanțe, în țara noastră sunt aplicabile prevederile cuprinse în OUG 31/2002, precum și în Legea nr.535/2004 cu privire la prevenirea și combaterea terorismului.

În ultima vreme există preocupări la nivel internațional pentru interdicția prin lege a site-urilor ce promovează violența politică și, în primul rând, terorismul.

Dar toate aceste inițiative sunt combătute după poziții dure, de susținere a drepturilor omului și aceasta în ciuda unor evenimente sângeroase, precum cel din ianuarie 2015 de la Paris.

De menționat că, în urmă cu câțiva ani, după actul terorist criminal de la Toulouse, președintele Franței de la acel moment, Nicolas Sarkozy, a anunțat sub presiunea momentului, că oricine va accesa mai mult site-urile despre terorism va fi considerat criminal, ceea ce a dat naștere unor reacții vehemente din partea societății civile, în primul rând a organizației ”Reporters sans frontières”.

În Statele Unite ale Americii, normele privind dreptul la viața privată (The Right of Privacy) este codificat încă de la începutul secolului al XX-lea (1903), arătându-se că ”numele, portretul sau fotografia oricărei persoane în viață nu pot fi folosite în publicitate sau în comerț, fără consimțământul scris al persoanei”.

În 1966, Congresul a elaborat ”Freedom of Information Act”, care a stipulat nouă excepții privind dreptul de a avea acces la dosarele executivului. Între acestea cele mai importante sunt ”documentele secrete, vitale siguranței și apărării naționale sau politicii externe”.

Activitatea de reglementare și control în domeniul comunicării online, inclusiv în privința monitorizării rețelelor sociale, se îmbină cu activitatea de intelligence, care se clasifică în patru categorii, și anume: culegerea și analiza datelor, acțiunile secrete și contrainformații.

Toate aceste activități, care reprezintă o parte importantă a securității, ordinii și siguranței publice sunt supuse, în ultima perioadă, cu o deschidere către domeniul public.

Modelul pe care îl urmează în mod explicit principalele servicii de informații din România este cel al Agenției Centrale de Informații (Central Intelligence Agency – CIA) care, foarte recent, a inițiat o serie de acțiuni de deschidere față de publicul larg, mai ales după ce Agenția a fost supusă unui bombardament mediatic, datorită practicilor ”non-etice”, utilizate împotriva teroriștilor la închisoarea din Cuba, Guantanamo.

În România, ca de altfel în toate țările importante, membre NATO, CIA are un birou permanent, având acțiuni de cooperare și coordonare cu serviciile secrete din țara noastră.

O mare daună de imagine, dar și operațională, a înregistrat CIA odată cu Departamentul de Stat în momentele succesive, în care au fost date la iveală documentele cunoscute sub denumirea de Wikileaks.

Urmare a monitorizării rețelelor de comunicare online poate fi considerată și acțiunea socotită un vârf al activității serviciilor de intelligence, finalizată cu capturarea și uciderea lui Bin Laden de către un comando special SEAL în data de 2 mai 2011 într-o acțiune coordonată de însuși președintele Statelor Unite.

Trei luni mai târziu însă, 23 din membrii comandoului au fost asasinați într-o acțiune de răzbunare a talibanilor afgani.

Concluzia este că orice breșă în privința securizării rețelelor informaționale între teroriști se transformă într-o amenințare majoră la adresa securității globale.

5.6. Protejarea proprietății intelectuale – modalitate de control juridic al comunicării online

Dacă orice fel de legiferare a comunicării pe internet se izbește de opoziția unor grupuri organizate sau a societății civile în numele libertății de expresie, inclusiv când este vorba de măsuri de contraterorism, o modalitate care s-a impus destul de vizibil o reprezintă protejarea proprietății intelectuale în baza tratatelor și acordurilor privind drepturile de autor.

Aceste acorduri combat, în primul rând, pirateria online, dar permit verificarea tuturor serverelor în scopul asigurării că prin acestea nu sunt transmise opere sau date cu drepturi de autor.

Cel mai controversat în această privință este Tratatul ACTA (Anti Counterfeiting Trade Agreement) este tratatul comercial anticontrafacere care obligă ISP-urile (furnizorii de servicii de internet) să stocheze și să verifice orice informație care trece prin serverele lor.

La sesizare sau din oficiu, ISP-urile pot bloca accesul la internet al celor care postează astfel de materiale.

Acest tratat este considerat de către adversarii săi drept finalul erei informaționale prin interzicerea dreptului de a schimba liber informații și opinii.

Tratatul a fost semnat de Uniunea Europeană, precum și de România care, ulterior, și-a rezervat dreptul de a reveni asupra acceptului său.

Între organizațiile ce resping în totalitate orice fel de control asupra internetului, pe care îl pun pe seama ocultei și corporațiilor mondiale, s-a făcut remarcată în ultimii ani societatea Anonymus.

Membrii acestei grupări s-au făcut cunoscuți printr-o mască specifică (guy fawkes), preluată dintr-o bandă desenată, simbol pe care l-au folosit și folosesc nu numai împotriva tentativelor de limitare a libertății internetului, ci în proteste de amploare împotriva autorității și, mai ales, a mondialismului.

Anonymus susține teoria conspiraționistă, conform căreia internetul a fost creat în scopul supravegherii și monitorizării întregii populații a lumii, prin așa-zisul sistem Big Brother.

Noțiunea a fost folosită pentru a eticheta Directiva privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice, accesibile publicului sau de rețele publice de comunicații.

Conform acestui act normativ european, adoptat de toate țările membre, acestea vor trebui să stocheze datele de telecomunicații ale cetățenilor pentru un minim de 6 luni și cel mult 24 de luni.

În temeiul directivei, organele de poliție și de securitate națională vor putea solicita, în baza unui mandat judecătoresc, accesul la detalii, precum adresa IP și timpul de utilizare a fiecărui mesaj de email, telefon și text trimise sau primite.

Această Directivă s-a aflat în vigoare până la data de 8 aprilie 2014 când Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat-o ilegală ca răspuns la un proces intentat de organizația Digital Rights Irlanda împotriva autorităților irlandeze.

În România, Directiva din 15 martie 2006 a Parlamentului European și a Consiliului, a fost transpusă în legislația românească în Legea nr.298/2008, lege declarată neconstituțională în 2009 de către Curtea Constituțională din România. Instanța a considerat că transpunerea acestei legi a încălcat drepturile constituționale referitoare la intimitate, confidențialitate, precum și libertatea de exprimare.

În anul 2011, Comisia Europeană a dat în judecată România pentru nepunerea în aplicare a acestei legi, amenințând cu o amendă de 30.000 de euro pe zi.

Parlamentul Român a adoptat o nouă reglementare, legea nr.82/2012, care însă la 8 iulie 2014 a fost declarată neconstituțională din nou de către Curtea Constituțională a României, de data aceasta având ca precedent Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014 care, de altfel, elimina de drept aplicarea legii.

Cu toate acestea, având în vedere ambiguitatea prevederilor, dar și faptul că este vorba de securitatea națională, au permis ca reglementările privind păstrarea datelor de telecomunicații să-și dovedească utilitatea.

În concluzie, se remarcă serioasele disfuncționalități determinate de lipsa unor reglementări în domeniul informațiilor nenumărate ce sunt distribuite prin intermediul mediului online (mare parte ca urmare a facilităților conferite de rețelele de socializare), absență ce poate genera numeroase vulnerabilități și riscul la adresa securității statale, dar și a securității globale.

Nu același lucru se întâmplă când vine vorba de informațiile și opiniile diverse legate de flagelul terorismului, mai ales pe fondul recentelor atacuri din Uniunea Europeană, atacuri ce au impresionat o lume întreagă prin prisma cruzimii și a atrocității caracteristice acestora.

Apariția și ulterior dezvoltarea societății informaționale a atras după sine o reglementare a accesului la informații, respectiv un control al utilizării acestora, aspect ce nu se reflectă din păcate și la nivelul rețelelor de socializare.

Dezvoltarea diferențiată sesizată la nivelul tehnologiilor de ultimă generație în domeniul difuzării în raport cu cea a rețelelor de socializare a atras după sine, printre altele, diverse divergențe legate de reglementările aferente drepturilor omului pe plan național/internațional și actele legislative în domeniul comunicării și al libertății de expresie.

În ciuda numeroaselor contradicții sesizate de-a lungul timpului în domeniul reglementării juridice a social mediei, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în țara noastră s-a reușit adoptarea legislației așa numite „Big Brother”, un pas înainte în demersul securizării mediului online.

Acesteia i se adaugă și pachetul legislativ dedicat fenomenului terorist, pachet ce, ca urmare a numeroaselor incidente din ultima perioadă, este constant modificat, în paralel avându-se în vedere o completare a acestuia cu prevederile legislative din domeniul controlului dedicat rețelelor de socializare.

Ca urmare a creșterii vulnerabilității statale în fața atacurilor teroriste de dată recentă, atacuri care din păcate se dovedesc nu doar a fi ieșite din tiparul obișnuit, ci și mult mai agresive în comparație cu cele de acum doar câțiva ani, s-a impus o monitorizare mult mai strictă a comunicărilor diverse sesizate în mediul online, în paralel cu introducerea unor numeroase norme de reglementare în domeniu, atât la nivel național, cât și internațional.

CAPITOLUL VI

SECURITATEA SOCIETALĂ, SOCIAL MEDIA ȘI CRIZA MIGRAȚIEI – CAUZE, EVOLUȚIE ȘI CONSECINȚE TIPICE ALE CRIZEI

6.1. Marea migrație și rolul rețelelor de socializare

Întocmai cum unele organizații teroriste au beneficiat de anumite conjuncturi spre a se organiza și înarma ca, de pildă, Al Qaeda, ce a primit sprijin în cazul conflictului inițial din Afganistan sau ISIS în cazul războiului din Siria, rețelele de socializare, care au fost folosite pentru mobilizarea revoltelor împotriva dictaturii din timpul Primăverii Arabe, sunt acum folosite pentru a oferi informații importante de călătorie, de tranzit pentru migranții care fug din calea războiului din Siria și de alte conflicte din zonă către țările din Europa Occidentală.

Altfel spus, structuri și resurse folosite de forțele democratice pentru obținerea unor rezultate dezirabile au devenit principalele elemente în mâinile unor forțe destabilizatoare, teroriste, acționând împotriva idealurilor democratice.

Pe de altă parte, este bine cunoscut că social media, internetul, în general, în special rețelele Facebook sunt folosite de teroriști pentru a se organiza și a ataca punctele nevralgice pe care le au în vedere.

Fenomenul de masă al migrației ilegale care, pe lângă destabilizarea socială și economică implicită, include și amenințarea teroristă este facilitată de rețelele de socializare, în principal de Facebook, unde sunt de găsit traficanții care dispun de navele de călătorie și unde sunt trecute prețurile, taxele, rutele cu punctele de oprire, hărțile online pentru care este folosit și GPS-ul.

Sistemul de internet, rețeaua www este rețeaua care îi menține în legătură permanentă pe migranți cu traficanții, cu rudele și prietenii care s-au stabilit deja în statele din Europa Occidentală, dar această rețea este folosită cu binecunoscutele rezultate macabre care compromit eforturile de integrare pașnică a migranților, de către teroriști.

Există nenumărate aplicații de mesagerie instant, precum WhatsApp și Viber, precum și pe grupuri de Facebook create în engleză, dar mai ales în arabă unde utilizatorii postează numere de telefon sau contacte de mail prin care arată că pot duce refugiați de pe coasta Turciei în insulele grecești și mai departe în Europa, în primul rând, în Germania.

Traficanții utilizează inclusiv formule de last minute, fiind citat exemplul plecării unei bărci pneumatice de mare capacitate din orașul Izmir la prețul de 1.200 euro de persoană pentru a ajunge la o tabără provizorie de pe coasta Greciei.

Alte anunțuri dau ca preț mediu pentru o călătorie ilegală fără documente din Istanbul în Germania de circa 6.000 de euro.

Izmir pare să fie sediul informal din Turcia pentru traficanți și pentru cei care încearcă să ajungă în Europa.

În această zonă, în special în cartierul Basmane din acest oraș, există o afluență continuă de doritori ilegali de a ajunge în Europa. care găsesc în permanență traficanți organizați, la rândul lor, în adevărate firme de voiaj între care există o strânsă concurență.

Pe de altă parte, refugiații declară că utilizează în special smartphone-urile pentru a avea semnal GPS, precum și rețelele social media pentru a intra în contact cu cei care se află deja în țările europene.

Toată această avalanșă de modalități prin care sunt utilizate serviciile interne a facilitat marea migrație, dar și infiltrarea teroriștilor, ceea ce a dus la valul de atentate din țările europene vizate.

Toleranța față de migrația din Siria și nordul Africii, promovată în principal de guvernele de la Paris și Berlin, considerată deja o încurajare a acestor fenomene extrem de pernicioase la nivel național și global, au determinat o contrareacție extrem de puternică începând cu data de 13 noiembrie 2015, devenită extrem de rapid similară cu cea de 11 septembrie 2001.

Dacă internetul și rețelele de socializare constituie în viziunea majoritară una din cauzele acestei escaladări a migrației asociată cu terorismul islamic, aceleași rețele de socializare sunt folosite în contrapondere și contrareacție, la câteva ore de la atentatul de la Paris fiind lansat de către Facebook serviciul "Safety Check for Paris Terror Attacks" prin care utilizatorii pot anunța că sunt teferi după atentatele din Paris.

Serviciul este destinat și combaterii intoxicărilor și informațiilor false care sunt asociate întotdeauna unor asemenea dezastre.

6.2. Migrația, concretizare a ”ciocnirii civilizațiilor”, de la amenințare la criză și dezastru umanitar

Impactul migrației ilegale asupra civilizației europene, mai exact euroatlantice îmbracă formele prevestite de politologul Samuel P. Huntington care, în celebra sa lucrare ”Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, care a prevestit un dezastru final, un război iminent între cele două entități, civilizația occidentală și cea musulmană, datorită intoleranței manifestate de anumiți reprezentanți ai religiei islamice care, de altfel, au fost recuzați de chiar oameni politici și gânditori din rândurile lor.

De altfel, Huntington, în urma analizei sale, ajunge la concluzia formulată în chiar titlul cărții, respectiv la ideea refacerii ordinii mondiale în fața amenințării teroriste ”Dacă America de Nord și Europa dezvoltă forme strânse de integrare economică și politică pentru a completa cooperarea lor de securitate și din cadrul NATO, ele ar putea să genereze o a treia etapă euro-americană a afluenței economice și a influenței politice occidentale”.

Este ceea ce se întâmplă în mod decisiv după atacul terorist de la Paris când blocul euroatlantic face front comun în fața amenințării teroriste de sorginte islamistă, căruia i se asociază și Federația Rusă, ce se revendică în acest conflict de partea civilizației occidentale.

Practic, divizarea blocului occidental, inclusiv față de conflictul din Siria, care a durat pe tot parcursul crizei migrației ilegale, se sfârșește odată cu atacul terorist amintit, semnificative fiind declarațiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, care a spus că nu este vorba de o crimă a Franței, ci de o crimă împotriva umanității, precum și declarația președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, care pentru prima dată a admis că Siria poate exista și în absența familiei Bashar al-Assad.

Pericolul ce apare în urma acestei comuniuni de reacții, idei și strategii este de a se depăși delimitările acceptate cu greu între formele extremiste ale islamismului manifestate prin terorism, prin înregimentarea în mișcarea jihadistă în primul rând în cele două organizații criminale, Al Qaeda și ISIS, și majoritatea populației musulmane care condamnă ea însăși aceste acte incompatibile cu fundamentele religiilor, în primul rând, ale Coranului.

În acest context, trebuie trecute în revistă cercetările și concluziile unor politologi, geopoliticieni și teoreticieni ai islamului care au făcut de multă vreme disocierile necesare existente în lucrări recunoscute în domeniu.

Astfel, Mark Ferro, în lucrarea sa ”Șocul islamului”, analizând atacurile sinucigașe practicate de grupări de fanatici, naționaliști și religioși, care le privesc ca pe un război sfânt și un ordin divin, concluzionează că acestea ”sistematizează o nouă formă de terorism”.

Este cunoscut că Statul Islamic (ISIS) este o organizație teroristă sunnită, care se considera că acționează sub puterea ayatollahilor, dar în contextul creat prin care Iranul și-a normalizat relațiile cu Statele Unite și principalele state europene din NATO, declarația președintelui Iranului, Hassan Rohani, de condamnare a atacului terorist, vine ca o confirmare în plus a solidarizării întregii lumi, inclusiv a reprezentanților statelor islamice, împotriva atacurilor teroriste.

Dezastrul umanitar provocat de atentatele din noiembrie de la Paris se înscrie în tendința adâncirii faliei dintre cele două civilizații, dincolo de spectrul unui război distrugător.

6.3.Fundamentele extremiste religioase și reconsiderarea cauzelor terorismului în corelație cu social media

Marile atentate teroriste, în care de referință a rămas cel din 11 septembrie 2001, la care se adaugă cele din acest an din capitala Franței, conduc, până la a face inacceptabile argumentele susținute de teoreticieni, mulți de origine musulmană, precum Ali Laïdi, care vorbesc de efectul de bumerang și de modul în care globalizarea a determinat apariția terorismului.

Cu toate acestea, la rândul lor, și ei sunt conștienți că ”dintre toate elementele obiective care definesc o civilizație, cel mai important este, de regulă, religia.”

Alți autori vorbesc despre ”cruciada” islamului prin analogie cu cruciadele de acum un mileniu considerând că factorul religios ”joacă un rol important în civilizația islamică, activismul politic tradus în mijloace violente de acțiune, fiind o caracteristică definitorie a fundamentalismului religios. Identificarea agresiunii politico-militare sau economice a adversarilor drept un pericol de extincție a civilizației de apartenență musulmană servește drept justificare moral-religioasă pentru absolvirea de orice responsabilitate, pentru actele de violență comise în numele islamului.”

Violența politică își regăsește formele de exprimare cele mai atroce și susținerea în realitățile lumii actuale, constând în disiparea grupărilor extremiste în interiorul civilizației occidentale și în activarea lor simultană prin intermediul rețelelor de socializare.

În acest fel ”chemarea muezinului” nu se mai adresează fidelilor din jurul moscheii, ci tuturor celor răspândiți în întreaga lume.

Când mesajul este unul extremist și glorifică faptele shahid-ului amintind despre cei 70 de aparținători pe care îi va trimite în rai, ca și de cele 72 de fecioare pe care le va întâlni el însuși acolo, cohortele de tineri debusolați ce se consideră marginalizați în cartierele periferice, găsesc că un asemenea apel este ceea ce le conferă o identitate și un scop suprem în viață, fiind determinați să se integreze în formele cele mai criminale ale jihadismului terorist.

Așa se explică valul de tineri și tinere din țările europene occidentale care s-au îndreptat către Irak și Siria spre a se înregimenta în rândurile teroriștilor ISIS.

Spre deosebire de învățătura coerentă și nuanțată pe care credincioșii musulmani o primesc de la învățătorul lor, de la imam, cei care își bazează informația exclusiv pe mesajele agresive ale organizațiilor teroriste difuzate prin internet, ajung la rândul lor, exponenți ai acestei mentalități și, mai grav, sunt convinși că trebuie să o pună în practică.

Este pericolul pe care informația pe internet, comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare, în absența unei cunoașteri aprofundate a oricărei teorii sau ideologii, îl comportă.

Cel mai cunoscut lider al Statului Islamic este Abu Bahr al-Baghdadi, care mai întâi a condus gruparea ISI, respectiv organizația Al Qaeda din Irak, grupare care a avut tentativa de a fuziona cu Frontul Al Nusra din Siria, la rândul său, jihadistă. Însă între cele două grupări au intervenit mari disensiuni, astfel că, din ianuarie 2014, au intrat în conflict armat.

Susținerea ocultă a ISIS, încă nedescifrată, este completată de valul de tineri europeni, nemusulmani la origine, care s-au deplasat în Irak și Siria spre a se înrola în rândul teroriștilor, unii dintre ei devenind adevărați exponenți ai acestor forțe criminale ca, de pildă, jurnalistul englez Jihadi John, care s-a făcut cunoscut prin decapitările abominabile, difuzate în întreaga lume.

În același timp, se estimează că alți 4.000 de projihadiști ISIS s-ar afla în state din Europa Occidentală, mulți dintre ei, de asemenea, nonmusulmani.

Un moment care a complicat foarte mult aceste realități din Siria și Irak a fost atacul aerian din partea Federației Ruse, care a dus la proteste din partea Turciei, Statelor Unite ale Americii și statelor europene, implicate în operațiunile împotriva lui Bashar al-Assad, sub cuvânt că aceste atacuri nu sunt îndreptate doar împotriva ISIS, cum afirma Moscova, ci împotriva armatei libere siriene.

În mod paradoxal, atacurile armatei ruse, inclusiv la sol, sunt apreciate și susținute de Israel, care consideră că cel puțin în perioada respectivă Federația Rusă a fost singura care a întreprins atacuri eficiente împotriva criminalilor ISIS.

Atacul terorist din 13 noiembrie 2015, așa cum am arătat, a făcut să se treacă peste asemenea discrepanțe și toate forțele occidentale, respectiv NATO, dar și cele ale Federației Ruse, să ajungă pentru prima dată, la un consens ideologic în privința condamnării terorismului jihadist al cărui vârf de lance este, în momentul de față, ISIS, și să anunțe măsuri de retorsiune ce vor schimba eșichierul geopolitic, nu doar în această regiune.

În același timp, în conexiune directă cu atacul terorist și reconsiderarea cauzelor și urmărilor sale, se află schimbarea viziunii statelor occidentale asupra fenomenului migrației ilegale, constând în interzicerea sa, în controlul și închiderea granițelor, în controlul rețelelor de internet prin declanșarea tuturor formelor cunoscute sub denumirea de ”Big Brother”, în regândirea soluționării acestui flagel, prin blocarea sa în granițele naționale și a celor limitrofe.

În acest sens, poziția României care, inițial, a respins cotele obligatorii de refugiați, este în consonanță cu noile măsuri luate în urma tragediei de la Paris, nelipsind chiar propuneri radicale din partea unor oameni politici, de genul cotelor zero, respectiv de a nu admite pătrunderea refugiaților pe teritoriul țării noastre.

În baza ultimelor evenimente, anihilarea Statului Islamic, dar și înlăturarea de la putere a actualei conduceri de la Damasc se vor desfășura cu pași repezi, ceea ce nu exclude perpetuarea unor noi acte de terorism în statele occidentale.

6.4. Rădăcinile identitare și economice ale conflictului asimetric caracteristic începutului de mileniu

O soluție de durată ar putea fi degajată în urma identificării adevăratelor cauze, structurale, invocate de teoreticieni în materie, care vorbesc fie despre ”cruciada islamului”, fie despre rădăcinile identitare sau economice ale acestui conflict ce caracterizează începutul mileniului trei.

Islamismul în Europa are înaintea recentei migrații din Siria și nordul Africii alte patru valuri de pătrundere în perioade istorice diferite.

În acest fel s-au constituit mari comunități musulmane în care deși există o relație cutumieră cu sfera politică și etnică locală, Islamul este considerat drept norma principală a vieții religioase, sociale și chiar politice.

Aceasta poate fi considerată drept rezultatul fenomenului reislamizării care caracterizează comunitățile musulmane din țările europene în ultimele patru decenii, situație accentuată de condiția de imigranți, de excluși, care a condus la crearea unei conștiințe de grup social, respectiv de entitate societală specifică.

Principalele țări în care populația arabă, în principal, imigranți maghrebieni asimilați, s-a statornicit de numeroase veacuri sunt Spania cu circa un milion de rezidenți, sudul Italiei, de asemenea cu circa un milion, și Franța unde numărul lor este mult mai mare, de circa șase milioane, specifică fiind așezarea lor în suburbiile marilor orașe, în primul rând, la Paris, ceea ce a creat dintotdeauna dificultăți autorităților în privința integrării, încercând să ignore apartenența la o etnie sau religie diferită în spiritul combaterii discriminării și al promovării principiilor de corectitudine politică, urmărind să impună doar statutul civil, cetățenesc, precum și pe cel economic pentru toți cetățenii țării – aspecte pe care le vom detalia în studiul de caz.

În țările anglo-saxone, în Marea Britanie, Irlanda, ca și în țările nordice, imigrația musulmană istorică, statornicită în aceste țări până la actualul val din nordul Africii, a provenit din fostele colonii indiene, respectiv din actualele state Bangladesh și Pakistan, precum și din Turcia, Orientul Mijlociu și Maghreb, practicanții religiei islamice reprezentând circa 1,5% din totalul populației, respectiv peste 2,5 milioane de locuitori.

Acestea sunt cauze pentru care Londra este socotită una dintre cele mai mari metropole musulmane cu denumirea metaforică ”Londonistan”, în întreaga țară fiind peste 1.000 de moschei.

Situația prezentată a condus la crearea și consolidarea unei conștiințe etnico-religioase, mai puternică și mai agresivă decât în țările de origine, conducând la tensionarea relațiilor cu populația indigenă, considerată profitoare, dat fiind faptul că imigranții ocupă cele mai precare zone urbane și exercită profesiile cele mai puțin calificate, cei mai mulți dintre ei lucrând în hoteluri, restaurante, servicii cu salarii extrem de mici și, deseori, fără asigurări de muncă, de pensie și de sănătate.

Atentatele din metroul londonez din 7 și 25 iulie 2005 au radicalizat relațiile dintre britanici și imigranții musulmani, ducând la accentuarea conflictului latent și la crearea unor elemente noi sub aspectul securității societale.

Aceasta, în condițiile în care rețelele de socializare au conectat comunitatea islamică din Marea Britanie, ca și din celelalte state vest-europene, cu baza lor (în mod semnificativ Al Qaeda se traduce prin cuvântul ”baza”) din statele islamice din Orientul Apropiat și Mijlociu ca și din țările lor de origine, Pakistan, Afganistan și Bangladesh.

Într-o lucrare publicată în urmă cu mai mulți ani, se arăta că ”previziunile vizează un nou tip de terorism, care îl poate depăși pe cel din anii 1970-1980, când pe teritoriul Europei, terorismul s-a manifestat prin operațiunea Gladio”

Procesul de islamizare este privit de multă vreme ca o confruntare acerbă între creștinism și etnicitatea musulmană, multiculturalism și universalism.

La aceasta se adaugă problemele generate de diferențele dintre natalitatea tot mai scăzută în rândul europenilor și numărul mare de membri ai familiilor musulmane, ceea ce a condus la creșterea exponențială a acestei populații, ca și la agresivitatea sa legată de reprezentanții de vârstă tânără, de modul lor de a se asocia spontan și de a-și revendica drepturile.

Într-adevăr, valul de terorism ce a lovit din nou Europa Occidentală și, în primul rând, Franța, în anul 2015, confirmă astfel de sumbre previziuni asupra atrocităților teroriste din țările occidentale europene.

6.5. Fundamentele religioase ale terorismului islamic

O mare lacună a civilizației iudeo-creștine constă în ignorarea rădăcinilor și fundamentelor islamice pentru care religia face parte din concepția generală de viață, fiind normă unică a vieții religioase, sociale și politice. Este ceea ce determină identitatea musulmană și ceea ce face dificilă disocierea între tenebrele teroriste și principiile de viață ale credincioșilor obișnuiți.

Islamul este un cuvânt de origine franceză, venit din arabă, care desemnează religia monoteistă, având ca fondator pe Mohamed I și ca an începător, anul 622, bazându-se pe Coran, revelat de Arhanghelul Gabriel și fiind alcătuit din ”sure”.

Acestora li se adaugă tradiția alcătuită din spusele și faptele Profetului, intitulată hadit, și care prescriu credincioșilor cinci obligații rituale fundamentale: mărturia de credință (”nu există alt Dumnezeu decât Allah, Mahomed este trimisul lui Allah”), în virtutea căreia toți necredincioșii, infidelii sau ghiaurii sunt reprobabili; rugăciunea făcută de cinci ori pe zi; dania; postul, în care Ramadan-ul este principal; pelerinajul la Mecca, cel puțin o dată în viață.

Musulmanii de rând și teoreticienii ce insistă asupra ideii că islamismul este o religie a înțelegerii și milosteniei (dania), precum și a toleranței, au o mare dificultate, generată de extremismul care solicită ca infidelii să fie distruși, umiliți, omorâți, oriunde se găsesc, împotriva lor trebuind să se declanșeze jihadul, pe care ei îl înțeleg ca război exterminator spre deosebire de cei ce interpretează acest termen ca însemnând doar credință și determinare în ducerea la capăt a obligațiilor rituale fundamentale.

Islamul, care cuprinde peste un miliard de musulmani, este împărțit în două curente principale, sunnismul, care reprezintă circa 85% și șiismul, 10%, reprezentat în principal în Iran, Irak și alte țări, restul de 5% fiind reprezentat de diverse secte islamice.

Sunnismul, curentul majoritar, este bazat pe sunna, tradiția sacră a islamului, sistematizată în secolul al IX-lea care întregește și explică Coranul, în timp ce șiismul, devenit religie de stat în Iran și Yemen, fiind mai vechi decât sunnismul cu circa un secol, nu recunoaște sunna.

Motivul doctrinar al adversității milenare față de sunniți este considerarea lui Ali ibn Abi Talib, ginerele lui Mahomed ca principal profet și urmaș legitim al acestuia.

Majoritatea conflictelor din Orientul Mijlociu au avut ca bază această dihotomie religioasă care face ca, în opinia unor istorici și teoreticieni, aceste două religii să fie la fel de diferite ca mozaismul și creștinismul, altfel spus fundamental opuse, în ciuda originii lor comune, pornind de la Mahomed și a celor cinci îndatoriri fundamentale identice.

De altfel, războaiele în care au fost implicate marile puteri occidentale de-a lungul secolelor, ca și cele răsăritene, au exploatat aceste disensiuni ireductibile, încurajând fie o parte, fie cealaltă, sau asociindu-le propriilor interese economice sau geostrategice.

Aceasta a fost cauza războaielor dintre Irak și Iran, în acest fel s-au poziționat puteri precum URSS și succesoarea sa, Federația Rusă, dar și Statele Unite, iar în regiune, Israelul.

Actualul conflict din Siria reproduce această paradigmă într-un mod destul de complex, în sensul că Bashar al-Assad este susținut de șiiți, respectiv de Iranul ayatollahilor, care sunt considerați reprezentanții lui Allah pe Pământ, în vreme ce ISIS conservă cele mai atroce imperative ale sunnismului.

Evoluția fenomenului migrației ilegale în Europa Occidentală și consecințele sale

Originile și evoluția actualului val de refugiați din Siria, nordul Africii și din alte țări în Europa sunt relativ complexe și cel puțin până în prezent politicienii și analiștii nu s-a pus de acord asupra unei cauze comune.

Este vorba de fapt de cauzele primare, întrucât motivul direct al acestei drame umanitare îl constituie războiul din Siria și atrocitățile săvârșite de ISIS din calea cărora populația civilă face totul ca să fugă, să ajungă în locuri mai sigure și care să le ofere condiții de viață mai bune pentru ei și copiii lor. Problema este că până la acest conflict, refugiații din zonă alegeau, de regulă, statele din jur, ceea ce s-a întâmplat și de această dată până la un moment dat.

Imigranții ilegali provin, de fapt, din Turcia, unde se află încă în număr mare de câteva milioane, trăind în condiții precare. Ce i-a determinat ca la un moment dat să ia calea Europei, pe trasee bine determinate (Turcia, Grecia, Balcanii de Vest, Ungaria sau Croația, Austria, ca țări de tranzit și Germania și alte țări vestice, ca țări de destinație).

În această privință sunt multe teorii. Unii politicieni au avansat teorii dintre cele mai radicale, afirmând că U.E și NATO sunt responsabile pentru apariția valului de refugiați din Europa și că aceasta duce la dezintegrarea modelului civilizațional european.

O asemenea afirmație a fost făcută recent de președintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, care a mers cu analiza mai departe, declarând ”ceea ce Europa plătește acum nu poate fi separat de ceea ce Europa a făcut în ultimele secole sau în ultimii ani. Refugiații africani nu ar fi fost incontrolabili și de neoprit în Libia, dacă țările europene și țările NATO nu ar fi ținut atât de mult să bombardeze sistemul din Libia care era cum era, dar cel puțin funcționa”.

Momentul culminant al crizei imigranților a intervenit în cursul lunii septembrie 2015 când Comisia Europeană și Parlamentul European s-au implicat cerând statelor membre ale Uniunii să primească un număr stabilit (cote obligatorii) de imigranți ”deoarece trebuie să existe cote deschise și legale pentru a descuraja traficul. Suntem un continent ce îmbătrânește. Migrația trebuie să se schimbe dintr-o problemă într-o resursă”, a declarat Jean Claude Junker, președintele Comisiei Europene.

Această poziție s-a dorit a fi un argument în favoarea migrației, pe care l-au îmbrățișat și alți lideri europeni, între care cancelarul Germanei, Angela Merkel.

La data respectivă se vorbea de relocarea a 160.000 de migranți, sosiți din Grecia, Italia și prin Ungaria, dar la scurtă vreme s-a văzut că e vorba de cel puțin 120.000 de refugiați.

În cele din urmă, s-a vorbit de circa 800.000 de refugiați, urmând ca în anul 2016 să ajungă încă cel puțin un milion de imigranți din Siria, via Turcia.

În consecință, s-a propus un acord al Uniunii Europene cu Turcia prin care imigranții din Orientul Mijlociu să rămână pe teritoriul turc, în schimbul unor facilități și ajutoare materiale importante.

Primul ministru turc a condiționat, însă, în mod imperativ acceptarea imigranților în schimbul eliminării vizelor Schengen pentru cetățenii turci.

Atacurile teroriste recente din Europa schimbă această strategie, astfel încât viziunea tolerantă a liderilor Uniunii Europene a fost înlocuită de o poziție mult mai dură, mergând până la închiderea granițelor și returnarea imigranților în țările de origine sau în cele care pot să le ofere azil politic, precum Turcia.

Țările U.E. pregătesc măsuri intransigente pentru descurajarea imigranților clandestini, având în vedere consecințele dezastruoase de până acum, destabilizarea vieții economice și politice, alocarea unor resurse imense, culminând cu atacurile teroriste.

În concluzie, avem din păcate din ce în ce mai des ocazia să constatăm cum rețelele de socializare, ce s-au dorit a fi, printre altele, un factor de sprijin și de mobilizare al maselor în diverse acțiuni organizate la nivel local, regional ori chiar internațional, sunt utilizate la maxim de către migranții ce par a lua cu asalt statele Uniunii Europene în ultima perioadă, spre disperarea unora dintre autorități.

În fuga acestora din zonele de conflict mai vechi sau mai noi, rețelele de socializare se dovedesc a se poziționa în topul celor mai buni „aliați”, prin intermediul lor furnizându-se informații vitale legate de transporturi clandestine de refugiați, detalii de călătorie, stații de tranzit, etc.

Mulți sunt specialiștii care atrag atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă folosirea resurselor nelimitate ale rețelelor de socializare în fenomenul ce tinde să scape de sub control, mai ales pe fondul ultimelor atentate teroriste comise pe teritorii ale Uniunii Europene, cel mai recent fiind, din păcate, tot în Franța.

Mediul online, respectiv cunoscuta rețea de socializare Facebook, este de multă vreme folosit fără nici un fel de restricții de către diverse organizații teroriste fie pentru a-și promova idealurile și scopurile, fie pentru racolarea unor noi adepți ori prezentarea așa ziselor acțiuni îndreptate împotriva „trădătorilor”, atentate în care, din păcate, marea majoritate a victimelor nu au nici un fel de legătură cu ideologiile ori concepțiile teroriștilor.

Actualul fenomen al migrației din Uniunea Europeană, ce a reușit să inflameze spiritele marilor lideri europeni în ultimii ani, a reușit să determine nu doar o serioasă perturbare a activităților economice și sociale din statele în care și-a făcut simțită prezența, ci și o repoziționare a taberelor așa zis antagoniste, respectiv între localnici și imigranți.

Acestora li se adaugă, din nefericire, și riscul în creștere exponențială al amenințărilor teroriste, adepți ai diverselor grupări teroriste reușind în acest fel să ajungă mult mai facil într-un stat european, unde să își pună în aplicare planul ucigaș (ori sinucigaș).

În plus, facilitățile conferite de marea majoritate a rețelelor de socializare tuturor utilizatorilor nu fac decât să crească probabilitatea producerii unor noi nedorite incidente de natură teroristă, la această oră existând o multitudine de aplicații și pagini web prin intermediul cărora nu doar că se promovează diverse ideologii și cauze, ci mai ales se oferă detalii și informații prețioase tuturor celor interesați de acestea, fără nici un fel de control sau cenzurare din partea autorităților cu responsabilități în domeniu.

Nu de puține ori autoritățile au precizat că refugiații care reușesc să ajungă prin diverse metode/căi în state ale Uniunii Europene maximizează toate avantajele conferite de noile tehnologiii, incluzând și serviciile puse la dispoziția publicului larg de către cunoscutele rețele de socializare.

Recentele incidente de natură teroristă ce s-au derulat pe teritoriul Uniunii Europene (respectiv în Franța și Germania) au reprezentat un puternic semnal de alarmă pentru liderii statelor europene, mare parte dintre aceștia încercând să identifice soluții viabile aplicabile în aceasta criză a refugiaților, ce pare din ce în ce mai mult să scape de sub control.

STUDIU DE CAZ – SECURITATEA SOCIETALĂ ȘI SOCIAL MEDIA PRIN PRISMA ATENTATELOR DE LA PARIS DIN IANUARIE ȘI NOIEMBRIE 2015

În cadrul STUDIULUI DE CAZ al prezentei lucrări, denumite „Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media”, se va analiza securitatea societală și social media, urmare a recentelor atentate teroriste care au zguduit Franța anului 2015, stat ce se pretindea a fi unul de siguranță maximă în materia luptei anti-teroriste.

Realitatea ultimelor luni dovedește din păcate faptul că, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă, ca și a celor două atentate teroriste despre care se va face vorbire în cuprinsul acestei părți a lucrării de diplomă, autoritățile franceze nu sunt suficient de bine pregătite pentru a se apăra în mod corespunzător în fața planurilor puse la cale cu minuțiozitate de teroriști, ele nereușind să prevină/împiedice comiterea ultimului atac terorist ce a lovit Franța chiar de Ziua sa Națională.

Astfel, în seara de 14 iulie a acestui an, cetățeanul francez de origine tunisiană, Mohamed Lahouaiej Bouhlel, aflat la bordul unui camion frigorific cu un volum de aproape 20 de tone (în care a așteptat preț de câteva ore, fără ca nici o autoritate responsabilă să se sesizeze), a intrat în plin în mulțimea de francezi și turiști ce se aflau la acea oră (22.40) pe Promenade des Anglais, pentru a urmări focurile de artificii organizate cu prilejul Zilei Naționale.

Atentatul terorist, în care și-au pierdut viața 85 de persoane (dintre care zece copii) s-a produs după ce, în dimineața anterioară însuși președintele Franței declarase că starea de urgență instaurată ulterior celor două atacuri ce loviseră statul în cursul anului 2015, urma să se finalizeze după terminarea celebrei competiții Turul Franței.

Ulterior acestui ultim atac terorist, liderul francez a revenit asupra declarației, prelungind termenul stării de urgență și precizând că securitatea publică franceză va fi întărită cu ajutorul militarilor aflați în rezervă.

Iar în social media au fost distribuite de sute de mii de ori imagini șocante ce au făcut înconjurul lumii în doar câteva ore:

Sursă captură – www.mirror.co.uk

Sursă captură Huffington Post

Cunoscuta agenție France Press a catalogat acest atac drept al treilea atac ce a lovit cumplit în inima Franței, ulterior atacurilor de la Île-de-France (ianuarie 2015), respectiv de la Paris (noiembrie 2015), în vreme ce organizația Statul Islamic a doua zi a revendicat atacul.

Conform declarației date publicității de către agenția de presă Amaq (agenție apropiată organizației ISIS), autorul acestui ultima atac a fost „un soldat al Statului Islamic”, care a recurs la acest gest drept răspuns la ”coaliția purtată împotriva Statului Islamic”.

Revenind la cele două atacuri teroriste produse în Franța în cursul anului 2015 și care fac obiectul prezentului STUDIU DE CAZ, se impune a se realiza o mică prezentare a acestora.

Astfel, primul atac care a lovit Franta, s-a produs în data zilei de 7 ianuarie, când în jurul orei 11.30, două persoane cu cagule pe față și îmbrăcate în haine închise la culoare au pătruns în sediul săptămânaului satiric Charlie Hebdo cu două puști de asalt, reușind să ucidă zece persoane (opt ziariști, o persoană venită în vizită și un ofițer de poliție ce avea sarcina să îl păzească pe directorul de redacție, caricaturistul Charb, acesta fiind cunoscut pentru publicarea în anul 2011 a unor caricaturi la adresa profetului Mahomed).

Atacul terorist a avut un impact deosebit pe rețelele de socializare, în doar câteva ore de la producerea acestuia mediul online fiind practic invadat de mesajul „Je suis Charlie”:

Sursa capturii – standardsandfreedom.net

Iar milioane de utilizatori de Facebook și Twitter au ales de bună voie să își modifice pozele de profil (un logo care aplica steagul Franței peste imaginea de profil a utilizatorului), în semn de solidaritate cu victimele acestui atentat.

Cel de-al doilea atac terorist din Franța anului 2015 s-a produs în Paris, seara de 13 noiembrie, dar și la primele ore ale următoarei zile, în imediata proximitate a renumitului stadion Stade de France.

Atentatul terorist, în care și-au pierdut viața 132 de persoane, peste 400 fiind rănite, a fost revendicat de asemenea de către gruparea ISIS, a inclus mai multe explozii și atacuri armate.

Iar președintele Franței a decretat stare de urgență, introducând din nou controalele la frontierele franceze, măsuri ce, așa cum s-a arătat la începutul acestui capitol dedicat studiului de caz al prezentei lucrări, nu au fost atât de eficiente pe cât ar fi trebuit, francezii primind o nouă lovitură puternică chiar de Ziua Națională a Franței.

Guvernul francez a anunțat la câteva ore după atacul terorist de la Paris din seara zilei de 13 noiembrie 2015 intensificarea controlului granițelor, iar președintele statului a transmis un mesaj de contrareacție ferm, în vreme ce grupări radicale au atacat taberele de refugiați în aceeași zi, pericolul unui război devenind iminent. De altfel, primul ministru francez a declarat că Franța este în război cu ISIS și va lupta până la distrugerea sa definitivă.

1. Cauze istorice și geopolitice ale declanșării atacurilor teroriste

Este deja cunoscut faptul că încă din cele mai vechi timpuri,. religia a reprezentat motivul unor dezlănțuiri ce erau caracterizate de violență, de-a lungul anilor apărând numeroase curente și grupuri în cadrul cărora Dumnezeu era renegat, comițând numeroase acte de teroare și asasinate. Existau și grupuri ce credeau că „ceasul mântuirii” este aproape, motiv pentru care lupta împotriva necredincioșilor reprezenta o dovadă în plusde credință în fața lui Dumnezeu.

Și tot religia a reprezentat și motivul numeroaselor dezlanțuiri de violență în perioada pre-romană, când grupuri de credincioși, denumiți sicari, comiteau în mod periodic asasinate deosebit de violente, cu emblematica armă denumită sica, în acest fel încercând să intaureze teroarea în rândul populației.

De-a lungul vremii, au semnalate numeroase acte de teroare, în cursul anului 1789, cu ocazia Revoluției Franceze, Robespierre reușind să instaureze așa numita Domnie a Terorii.

Asfel au fost comise sute de acte de violență, execuții în masă atât ale opozanților, cât și ale aliaților, masacre, toate în numele așa numitei dictaturi iacobine, în care puterea reprezenta statul.

În numele Domniei Terorii au fost arestate aproximativ 400 de mii de persoane, un procent destul de mic dintre aceștia fiind judecați și ulterior executați, restul murind după gratii. Însuși Robespierre a fost victima dictaturii pe care singur o instaurare, el fiind judecat și executat în cursul anului 1794.

Toți agenții ce funcționau în cadrul tribunalelor iacobine, ca și partizanii acestora au primit denumirea de teroriști, astfel apărând noțiunea terorismului de stat.

Ulterior, tot în Franța s-a remarcat apariția unei noi atitudini de tip extremist, respectiv anarhismul, istoria sesizând prezența numeroaselor afișe ce includeau mesaje de tip terorist, instigând la acte de violență și crime.

Treptat, în cadrul așa numitelor acte de teroriste din acea vreme incep să fie utilizate drept mijloace de luptă armanentul și ulterior bombele, una fiind plasată chiar în interiorul reședinței procurorului Republicii în cursul anului 1892.

Cinci comisari francezi au murit în atacul terorist ce a aruncat în aer Comisariatul Poliției din Rue des Bons-Enfants, ulterior fiind comise mai multe atacuri cu bombă asupra sediului Parlamentului, palatul Bourbon.

Din fericire, principalul vizat, șeful guvernului francez, Charles Dupny, a scăpat nevătămat, explozia fiind una de tip întârziat.

Atacul terorist de la Paris constituie un summum al crizei refugiaților, dar și al terorismului sinucigaș, care a fost invocat până în prezent legat de marea migrație doar ca posibilitate.

ISIS a revendicat atentatele din Franța, numindu-le un miracol, dat fiind că cei opt atentatori sinucigași erau frați martiri (shahid) care au îndeplinit un ordin divin al războiului sfânt, jihad, ucigând cel puțin 200 de cruciați.

Cauzele carnagiului de la Paris, ca de altfel, amplificarea conflictului dintre țările occidentale, începând cu Franța și organizațiile teroriste din Orientul Mijlociu trebuie analizate, ținând cont de toți factorii care le-au determinat și care conduc la agravarea lor continuă.

În ceea ce privește implicarea Franței în Siria, aceasta a început din timpul Primului Război Mondial din 1916, când a avut loc un acord secret cu Marea Britanie, numit Acordul Sykes-Picot, prin care se împărțeau sferele de influență geopolitice din Orientul Mijlociu, preluate de la Imperiul Otoman ce urma să se destrame.

Întocmai cum s-a întâmplat în toate situațiile geopolitice de acest fel, inclusiv după sfârșitul Războiului Rece, teritoriile și țările aflate sub dominația fostelor puteri au fost preluate de învingători.

În lucrarea ”Ultima cruciadă”, istoricul M.A.Palmer, arată că la sfârșitul Primului Război ”armata din Deșertul Arabiei a ocupat Damascul, conducătorii acesteia intenționând să întemeieze un stat independent.

Având pretenția să controleze zona în baza acordului Sykes-Picot, francezii au pornit marșul spre capitală.

Când au întâmpinat opoziție, ei au zdrobit-o, au ocupat Damascul și au expulzat emirul hașemit numit de Congresul Național Sirian.”

În timpul ocupației, care a durat până în 1937, francezii s-au confruntat cu numeroase mișcări de revoltă, care au continuat, inclusiv, după ce au fost de acord cu crearea Republicii Siriene independente, față de care a conservat unele drepturi de ocupații până în 1958.

Ulterior, evoluția evenimentelor geopolitice au avut ca actor principal Statele Unite ale Americii care, însă, cunoscând complexitatea zonei, nu a avut aceeași determinare în înlăturarea regimului Bashar al-Assad, lăsând inițiativa Franței și sprijinind din umbră forțele de opoziție din Siria.

În urma situației complexe create prin creșterea influenței ISIS în zonă, precum și prin intrarea Federației Ruse în conflict, Franța a decis să redevină un actor important în zonă și a reluat bombardamentele la granița dintre Irak și Siria asupra unor depozite strategice de combustibil pentru ISIS.

Este cauza imediată pentru care Franța a fost supusă atacurilor teroriste din 13 noiembrie 2015.

Statul Islamic controlează în prezent o regiune extrem de mare în Irak și Siria, avându-și baza mai întâi la Mosul, precum și în orașul Kobani, în prezent capitala lor fiind la Rakka, în Siria.

Resursele lor provin din puțurile de petrol abandonate de autoritățile irakiene, circa jumătate din suma anuală de aproximativ 1,2 miliarde de dolari, cealaltă parte a banilor provenind din răscumpărări de ostatici, precum și din sponsorizări provenind din state ca Iran, Arabia Saudită sau Qatar.

Unii dintre comandanții ISIS au fost pregătiți în cadrul armatei siriene libere de către ofițeri americani, turci și arabi, din rândul căreia au dezertat. Se susține, de altfel, că între armata siriană liberă și ISIS, ca și cu alte grupări rebele, ar exista un pact de neagresiune.

2. Recrutarea și coordonarea adepților în Franța și alte țări occidentale de către ISIS (Daesh) prin rețelele de socializare

Multitudinea portretelor teroriștilor, realizate de-a lungul timpului poate fi considerată drept un echivalent al complexului profilelor psihologice specifice diverselor persoane care aleg să adere la anumite grupări ori organizații teroriste.

Din acest considerent se impune ca atât personalitatea, cât și comportamentul, respectiv motivațiile și gradul de socializare al teroristului să fie analizate într-un mod minuțios, în cest fel reușindu-se cunoașterea și înțelegerea structurii teroriștilor, ca și a mediului acestora.

Mulți au fost specialiștii care de-a lungul timpului au încercat creionarea profilului teroriștilor, incluzând și gradul de socializare al acestora, mare parte dintre studii evidențiind faptul că persoanele care aleg să adere la diversele grupări ori organizații teroriste provin de regulă din medii sociale extrem de diferite, cum de altfel le sunt și cauzele ideologice, dar și pregătirile profesionale.

De asemenea, s-a reușit stabilirea faptului că din cadrul marii majorități a grupărilor teroriste contemporane fac parte persoane cu un grad de idealism exagerat, foarte inteligenți, bine educați și care sunt antrenați foarte bine în cadrul unei profesii legitime.

Excepțiile se remarcă în cadrul grupărilor teroriste ori de gherilă din statele slab dezvoltate, dintre care merită a fi amintite FARC, LTTE, PKK, ca și unele grupări arabe.

În ceea ce privește vârsta medie sesizată la membrii activi ai diverselor organizații teroriste, aceasta variază în intervalul 20-30 ani, excepție făcând liderii acestor organizații (care sunt cu mult mai în vârstă), ca și unele grupări arabe și iranieni, care au printre adepți adolescenți de 13-16 ani, aceștia fiind folosiți cu precădere în cadrul misiunilor considerate deosebit de periculoase, datorită faptului că execută toate ordinele fără a cere explicații și nici nu atrag atenția asupra lor.

În multe dintre statele aflate în curs de dezvoltare, state decimate de violența etnică, de confruntările politice ori de cele religioase, se optează pentru recrutarea de noi membrii ai grupărilor teroriste de la vârste cât mai fragede, atât adolescenții, cât și preadolescenții din aceste zone fiind deosebit de receptivi la recrutări, mai ales datorită faptului că au fost precoce martorii unor asasinate violente, motiv pentru care aceștia percep violența drept unica cale de rezolvarea oricăror probleme.

Conceptul de securitate societală explică în modul cel mai relevant cauzele și modalitățile prin care ISIS reusește să-și recruteze adepți în statele europene prin faptul că este vorba de ”identitate” și așa cum arată în lucrarea ”Securitatea – un nou cadru de analiză” corifeii Școlii de la Copenhaga, ”insecuritatea societală există atunci când diferite tipuri de comunități definesc o evoluție sau o posibilitate ca amenințare la adresa supraviețuirii lor ca și comunitate”.

Așadar, este vorba de o pan-comunitate musulmană, fiind vorba – așa cum se arată în aceeași lucrare – de grupuri religioase, deși inițial conceptul de securitate societală a fost elaborat având în vedere grupuri naționale sau rasiale.

Liantul care face ca această comunitate religioasă să funcționeze ca și atunci când este compactă îl constituie tocmai internetul prin intermediul căruia sunt activate rețelele sociale. Acestea acționează în timp real în condiții ce nu implică eforturi sau cheltuieli speciale, trăind o lume paralelă în care mesajul este teleportat dintr-o lume ce nu are legături cu lumea reală în care își desfășoară activitatea destinatarul acestui mesaj, fiind alimentat în mod continuu de un agent exterior ce activează elemente precum orgoliul identitar, etnic și religios, el dezvoltă un anume autism care este însă solidar cu al altor indivizi aflați în aceeași situație de enclavare și autoexcludere.

Este o formă de psihologie a comunicării încă insuficient cercetată, o formă de gregarism evidentă în toate formele de comunicare prin social media, dar care devine cu atât mai pernicioasă în condițiile în care scopul îl constituie refuzul societății majoritare, pedepsirea și anihilarea acesteia prin forme ascunse de ripostă, specifice terorismului.

Este cunoscut faptul că nici o persoană nu se trezește într-o zi și se decide să ucidă, să devină un terorist ce va intra în istoria tristă a omenirii. Așa numita traiectorie a persoanelor considerate „obișnuite” și care la un moment dat ajung să comită niște fapte teribile este de cele mai multe ori insesizabilă pentru acestea

Nimeni nu se trezește dimineața și decide că astăzi este timpul de a deveni terorist. Traiectoria prin care oameni normali devin capabili de a face lucruri teribile este, de obicei, treptată, probabil imperceptibilă pentru individ.

Un terorist are capacitatea de a ucide cu aceeași ușurință cu care se lasă recrutat, indiferent de metoda aleasă de liderii grupărilor teroriste.

De-a lungul timpului s-a reușit demonstrarea faptului că teroriștii nu sunt nici bolnavi psihici și nici psihopați, contrar numeroaselor stereotipuri existente, singurele excepții fiind reprezentate de teroriștii germani anarhiști, precum banda Baader-Meinhof, dar și grupările ce îi sunt afiliate. Acești teroriști nu au abilitatea de a depăși emoțional „rușinea” de a fi copiii unor susținători ai lui Hitler (fie ei activi ori pasivi).

Chiar dacă la prima vedere poate părea o banalitate, procesul recrutării adepțiloreste unul extrem de sever, în acest fel explicându-se de ce în marea majoritate a organizațiilor teroriste pot fi identificați un număr redus de membrii patologici.

Toate persoanele incluse în cadrul procesului de selecție și care prezintă anumite semne ale psihopatiei ori alte afecțiuni psihice sunt respinse. Și asta deoarece ele ar putea „trage în jos” organizația teroristă, oricare le-ar fi abilitățile ori capacitățile.

Studiile au demonstrat că astfel de persoane nu sunt capabile să ducă la îndeplinire o misiune simplă, ele sabotând constant organizația și dezvăluindu-i secretele în situația în care sunt capturate de autorități.

Legătura ombilicală cu sursa mamă a revoltei, nejustificată, indusă de factori exteriori, contrafăcuți, are capacitatea de a transforma orice formă de violență politică într-o tipologie sui generis de terorism în care, pe de o parte, întâlnim trăsăturile terorismului internațional, pe de alta, ale terorismului urban.

Desigur, conținutul acestor modalități și reacții de revoltă, în fond gratuită, îl constituie, așa cum am arătat, securitatea identitară, respectiv resorturile religioase care, în cazul islamismului, merg către forme extremiste de natura jihadului.

Așadar, pentru adeptul supus îndoctrinării prin Facebook, Twitter, Instagram etc., chemarea sângelui este irezistibilă, iar dorința de a-i da curs se asociază cu un comportament de frondă, alimentat de starea de alienare și de ratare pe care o resimte față de mediul în care s-a născut, la care se adaugă marile recompense promise de fundamentele religiei sale.

În cartea sa ”Statul Islamic”, Samuel Laurent, dedică un amplu capitol ”Simpatizanții” în care arată modul în care Statul islamic seduce un mare număr de francezi.

Voluntarii provin din toate mediile și din toate segmentele de vârstă, între aceștia tinerii francezi par a fi cei mai dornici să dea curs și să aprovizioneze o vastă rețea de proxenetism islamic.

Nu puține femei occidentale se căsătoresc cu combatanți întâlniți pe Skype, atrase de nebunia sângeroasă pe care un asemenea mediu le oferă.

Semnificativ este pentru teza pe care o susținem în această lucrare că aceste căsătorii și racolări au loc prin intermediul rețelelor de socializare, amuzându-se să declare prin rețelele sociale: ”Noi voiam să devenim doctori și am ajuns să devenim ucigașe”.

Nu doar tinerii se lasă înșelați și atrași de un asemenea infern și ceea ce este și mai greu de înțeles nu toți sunt de religie musulmană. Între ei sunt atei, creștini sau chiar budiști, care, desigur, își repudiază convingerile și credințele inițiale.

Statul Islamic, mișcarea Daesh, așa cum este apelată mai nou în Franța, din dorința de a reduce această organizație criminală la adevăratele ei dimensiuni atrage un număr de simpatizanți proporțional cu audiența sa, care este din ce în ce mai mare și mai variată pe măsură ce, în mod paradoxal, actele de teroare devin mai numeroase și mai sângeroase.

În urma unui sondaj efectuat în Franța de Institutul Britanic ICM Research, a reieșit că 16% dintre francezii interogați au declarat că aveau o opinie favorabilă sau foarte favorabilă pentru Statul Islamic, spre deosebire de numai 2%, dar totuși îngrijorător, în Germania.

După alte informații, un procent între 1 și 6% dintre francezi susțin și aprobă mișcarea atât de sângeroasă și agresivă pe care o reprezintă Statul Islamic. Astfel de rezultate care sunt, totuși anterioare actelor teroriste din 2015 și 2016 de la Paris și Nisa, determină cercetătorii în domeniu să se întrebe dacă Franța nu este bolnavă de islam.

Desigur, între timp lucrurile s-au mai schimbat, dar la data respectivă ei se întrebau dacă nu este vorba de o complicitate a opiniei publice începând cu media și cercurile politice cele mai importante, acuzate că ignoră nu doar pericolul acestui flagel de natură să distrugă încrederea în valorile franceze și occidentale în general, dar și mecanismele și realitățile care îl determină.

Ignorând astfel de realități, diligenții statali nu au făcut decât să atragă episoadele sângeroase de acum binecunoscute.

Ideea de bază este că formele extremiste ale islamismului, reprezentate de wahhabism și de salafism, alimentate de cercuri puternic susținute de putere din Qatar sau Arabia Saudită, nu sunt decât exponente ale unei doctrine brutale și segregaționiste ale petromonarhiilor, care anexează și își însușesc marile companii occidentale, iar în plan ideatic urmăresc o invazie totală.

La aceasta se adaugă modul în care Islamul încorsetează Franța printr-o multitudine de moschei și de organizații așa-zis caritabile alimentate de petrodolari, care constituie mediul propice și mesajul cheie prin care islamul ”importă” și domină astăzi orașele franceze, dar și din alte țări occidentale, și livrează tinerii în brațele liderilor Statului Islamic.

3. Elemente privind securitatea societală în baza factorilor identitari și religioși

În baza principiilor sale liberaliste, de toleranță religioasă, de respingere a discriminării, precum și a realităților istorice privind raporturile cu fostele colonii, în primul rând cu țările din Magreb, Republica Franceză a oferit mari facilități populației de origine musulmană în privința statutului social, precum dreptul de reîntregire a familiilor prin legea din 1972, generalizarea accesului la locuințele sociale, ceea ce a făcut ca numărul musulmanilor, în principal algerieni și marocani, să crească exponențial și să grupeze în mari comunități, izolate de facto de restul societății.

Aceasta a dat naștere, însă, și unor enclavizări, unor adevărate focare antisociale cu răbufniri periodice, precum manifestările de terorism urban din primul deceniu al acestui secol, cât și oficializarea de facto a religiei musulmane, care dispune acum de sute de moschei și lăcașe de cult.

Odată cu noul val de imigranți, această populație nord-africană musulmană, cu infrastructura sa religioasă, constituie un adevărat magnet și oferă modalitățile și formulele cele mai eficiente de organizare a atacurilor teroriste.

Aici sunt adevărate pepiniere și școli de pregătire a teroriștilor pro ISIS, în acest mod explicându-se valul de violențe și terorism ce a cuprins Franța în anul 2015, în ciuda sau tocmai din cauza toleranței instituționale față de excesele unor reprezentanți ai populației musulmane.

Aceasta este privită ca o amenințare la adresa securității societale, respectiv ca un pericol în privința structurii demografice, a identității naționale și a fundamentelor statului francez.

Într-un studiu dedicat Republicii Franceze, în lucrarea ”Securitatea, un nou cadru de analiză”, elaborat sub coordonarea cunoscutului specialist în securitate societală, Barry Buzan, se arată: ”Națiunea însăși este prezentată ca fiind în pericol. Cel mai evident, este construit un scenariu în paralel cu amenințarea suveranității de către U.E., ca o amenințare a identității, care adesea merge împreună cu prezentarea imigranților ca o amenințare pentru națiune și identitate.”

Trebuie subliniat că aceste rădăcini istorice și religioase au fost potențate, sau mai exact agravate, de ideologia ce a apărut în cadrul statelor musulmane, foste colonii, conform cărora dominația omului occidental se apropie de sfârșit, ”întrucât civilizația occidentală nu mai posedă acel ansamblu de valori care i-a făcut posibilă preeminența, respectiv naționalismul și comunitățile limitate la un teritoriu care s-au dezvoltat în epoca revoluției științifice”.

Acest diagnostic de o actualitate surprinzătoare a fost scris de Sayyid Qotb, executat de Nasser, președintele Egiptului în anul 1966, deoarece viza și republica sa laică, dar, în primul rând, ataca bazele civilizației occidentale care încerca încă de pe atunci, și în bună măsură reușise, să controleze ideologic regimurile politice din statele islamice.

Această analiză aparține geopoliticianului Marc Ferro care, în continuare, se referă, în mod special, la situația Franței și raporturile sale cu statele islamice, în principal, cu cele din Maghreb și cu cele din Orientul Mijlociu, începând cu Siria.

Esența identității musulmane este religia, respectiv islamismul. În concepția lor, laicitatea a devenit arma care le-a distrus și devastat libertatea.

Or, ”Primăvara Arabă” care a dus la răsturnarea regimurilor totalitare din nordul Africii și la înlăturarea dictatorilor din Tunisia, Libia, Egipt, a adus la putere liderii religioși, începând cu Frații Musulmani și alte formațiuni sau organizații fundamentaliste, inclusiv teroriste, care au pus în practică aceste principii privind fundamentele identitare musulmane. În același timp, unul dintre obiectivele lor principale a redevenit lupta împotriva capitalului occidental, bazat pe ”alianța dintre credință și petrol”, în convingerea lor că această bogăție le revine în mod natural.

4.Consecințele atacurilor teroriste: de la intensificarea măsurilor privind securitatea internă, la declanșarea războiului contra terorismului

Dacă despre atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA s-a spus că au schimbat istoria lumii, atacurile din 13 noiembrie 2015 sunt pe cale să schimbe cel puțin evoluția Europei.

Sunt puse sub semnul întrebării bazele Uniunii Europene, libera circulație a persoanelor, funcționarea în aceleași condiții a spațiului Schengen și altele. Mai mult, după ce Franța a anunțat că se află în război cu Statul Islamic, respectiv Daesh, denumirea pe care o folosesc în ultima vreme cei atacați de această organizație teroristă, a cerut solidaritate celorlalte state din Uniunea Europeană și din NATO, în sensul declanșării unui conflict generalizat în regiunea Orientului Mijlociu până la soluționarea problemei terorismului pe plan global.

În Franța au fost anunțate măsuri drastice în privința securității interne, în continuarea celor întreprinse după atacurile din ianuarie 2015. Astfel, în cele zece luni ce s-au scurs între cele două atentate teroriste, autoritățile au alocat 425 milioane de euro pentru investiții, echipamente și operațiuni care vizează combaterea terorismului, o parte din sume fiind folosite pentru dotarea poliției și jandarmeriei cu arme mult mai avansate.

Din luna septembrie 2015 a fost dată în folosință baza de date a Registrului Pasagerilor, până în prezent fiind create pentru toate activitățile de combatere a terorismului în doar câteva luni 2.680 de noi locuri de muncă în acest domeniu.

Totodată, a fost creată o bază de date cu persoane suspecte de acte de terorism care sunt supuse unui control permanent, fiind obligate să raporteze periodic autorităților adresa unde locuiesc și toate călătoriile internaționale pe care vor să le facă.

În principal, este vorba de o ranforsare a acestor măsuri, punându-se, totuși, problema eficienței lor. Astfel, s-a anunțat alocarea altor 500 de milioane de euro și crearea a altor 4.000 noi locuri de muncă în domeniul securității interne.

Cele mai multe eforturi sunt întreprinse de statul francez prin declanșarea operațiunilor de război în Siria împotriva Statului Islamic prin intensificarea acțiunilor militare, atât prin trimiterea navei de război Charles de Gaulle în Golf, cât și prin desfășurarea operațiunilor aeriene și terestre, alături de cele inițiate de Federația Rusă.

Deși, atacurile teroriste din 13 noiembrie 2015 nu au fost în nici un fel detectate de serviciile secrete și în privința internetului, controlului acestuia, au fost luate măsuri și mai drastice. Un număr important de funcționari formează ”patrule cibernetice” de investigare a posibilelor ilegalități în domeniul online.

De altfel, guvernul francez a eliberat hotărâri care au permis autorităților, respectiv serviciilor secrete, să închidă imediat orice website despre care acestea consideră că susțin terorismul, fără a fi nevoie de o decizie a justiției.

Există, de asemenea, o platformă guvernamentală online unde cetățenii pot semnala site-urile pe care consideră că se vehiculează conținut pro-terorism, platformă pe care s-au primit sute de mii de reclamații.

După cum realitatea a dovedit-o, cei care s-au arătat sceptici în privința eficienței acestor măsuri, precum directorul companiei de securitate cibernetică, Digital Pathways, care a susținut că această ofensivă va împinge comunicațiile teroriste în partea întunecată a web-ului, cum ar fi Silk Road, prin browser-ul Iot.

Mari consecințe ale acestor atacuri teroriste s-au profilat în modul în care este receptat fenomenul migrației din nordul Africii și Orientul Mijlociu, precum și în privința relațiilor interetnice din Franța și din celelalte state vest-europene. Amenințarea perpetuă, difuză, pe care o reprezintă terorismul, este augmentată și de faptul că teroriștii s-au recrutat și din rândul unor cetățeni care au avut un comportament normal, cu nimic pasibil de suspiciune.

Majoritatea celor implicați sunt descriși de vecini, de rude, de părinți și de frații de sânge ca fiind persoane normale, care nu au arătat nimic diferit în privința convingerilor teroriste. Aceasta are un revers al medaliei și anume că oricare dintre musulmani, cu același comportament obișnuit, poate fi terorist.

Concomitent cu măsurile dure, anunțate de guverne, cu relatările de presă, emoționale, dar extrem de convingătoare, în ultima vreme s-au făcut din nou reauzite vocile geopoliticienilor și altor teoreticieni, care susțin că rezolvarea de fond a problemei terorismului nu va putea să se facă doar prin retorsiune, prin pedepsirea oricât de aspră a celor vinovați sau prin încercarea de a schimba mentalitățile adânc înrădăcinate ale celor implicați, ci prin acționarea asupra cauzelor reale, respectiv a celor economice, politice și sociale.

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Delia Cristina Balaban, Flaviu Călin Rus (coordonatori), PR Trend, București, Editura Tritonic, 2007

Vasile Baltac, Lumea digitală – concepte esențiale, Editura Excel XXI Books, București, 2015

Cristian Barna, Cruciada Islamului, Editura Top Form, București, 2007

Dumitru Bumbut, Tendințe în evoluția utilizării acțiunilor psihologice în conflictele militare, 2008

Irene Chiru, Cristian Barna, Contraterorism și securitate internațională, Editura Top Form, București, 2008

Cristian Delcea, Aurelian Bădulescu – Terorismul, Studii și cercetări asupra fenomenului terorist, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008

Paul Dănuț, Duță, Teodor, Frunzetti, Ion Panait, Operații NATO. Studiu de caz: Afganistan, Colecția Politică și Apărare Națională nr.26, Editura Tehno Media, Sibiu, 2007

Vasile Deac, Constantin Bâgu, Strategia organizației, București, Editura Eficient, 2000

Bob de Graff, Revista Română de Studii de Intelligence, nr.4, decembrie 2010

Cristian Delcea, Ad terorismul – relația de simbioză dintre terorism și mass-media, Editura A.S.C.I., Cluj Napoca, 2007

Anca Dinicu, Cyber Threats to national security. Specific features and actors involved, 2014

Mihai Drăgănescu, De la societatea informațională la societatea cunoașterii, Editura Tehnică, București, 2003

Sorin Frunză, Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011

Marius Ghilezan, Cum să reușești în viața politică. Manual de campanie electorală, Editura Active Vision, București, 2000

Marian Gabriel Hâncean, Rețelele sociale – Teorie, metodologie și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2014

Radu Herjeu, Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, 2001

Mircea Malița, Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomație, Editura C.H.Beck, București, 2007

Andrei Marga, The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011

Marin Ion, Țuțu Pișleag, Geopolitica și terorismul, Editura Sitech, Craiova, 2009

Petruț, Mazarine, Metode de realizare a atacurilor DoS distribute (DDoS),

Andreea Cristina, Mihai, Războiul împotriva noii violențe arhaice. Rolul HUMINT în armata viitorului, Editura Militară, București, 2014

Ioan Muntean, Conceptual reference concerning aerial threats and aggressions upon ground troops and targets, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2015

Răzvan Munteanu, Securitatea națională a României în epoca globalizării, Editura TopForm, București, 2012

Vasile Păun, Puterea informațională, Editura Tritonic, București, 2005

Marian Petcu, Istoria presei din România și referențialul european

Țuțu Pișleag, Acțional și operațional în ordinea publică, eseuri, București, 2002

Țuțu Pișleag șicCostică Silion, „Considerații Privind Protecția Infrastructurii Critice”, Centrul Național De Pregătire In Managementul Medical Al Dezastrelor, 2009

Țuțu Pișleag, George Antoniu Pișleag, Onofrei George, Psihologia comunicării mediatice, Editura Sitech, Craiova, 2012

Francesca Polletta, James Jasper, Collective Identity and Social Movements, Annual Review of Sociology 27(1), 2011

Septimiu Popa, Dan Radu Dan, Războiul informațional și securitatea națională, Editura Militară, București, 2009

Flaviu Călin Rus, Evoluția procesului de comunicare de la forma interpersonală la cea politică și mediatică, Editura Accent, 2005

Flaviu Călin Rus, P.R. Politic, Editura Institutul European, Iași, 2006

Ionel Nicu, Sava, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, București, 2005

Constantin Schifirneț, Mass-media, modernitate tendențială și europenizare în era internetului, Editura Tritonic, București, 2014

Costică Silion, Țuțu Pișleag, Intervenția – componentă de artă strategică, Fundația Revista Jandarmeriei, București, 2007

Lucian Vasile Szabo, Libertate și comunicare în lumea presei, Editura. Amacord, Timișoara, 1999

Tănase Tasențe, Comunicarea politică prin social media și reacțiile publicului online, Editura Universitară, București, 2014

Alexandru-Radu Timofte, Marea provocare a începutului de mileniu – securitatea în societatea globalizată, Editura A.N.I., București, 2005

Vladimir Tismăneanu, Imbatabila armă a adevărului: Radio Europa Liberă și năruirea regimurilor comuniste, 2014

Teodor T. Vidam, Dimensiuni ale eticii comunicării și mass-media, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2007

Cătălin Zamfir, Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1998

Autori străini :

Leif Abraham and Christian Behrendt, Oh My God What Happened and What Should I Do?, New York, Inoovative Thunder, 2010

Fiona Adamson, Islam in Europe: The Challenges of Institutionalization

Fernando Almeida, Web 2.0 Technologies and Social Networking Security Fears in Enterprises

Mohammad Al-Rawashdeh, The Effect of the digital space and media on the international relations, Journal of Advances in Political Science, vol. 2, no.3

A. Anderson, A. Sakamoto, D.A. Gentile, N. Ihori et all., Longitudinal effects of violent video games aggression in Japan and the United States, 2008 Pediatrics, 122

A Anderson, et al, Prosocial, antisocial, and other effects of recreational video games, Thousand Oaks, CA: Sage, Handbook of children and the media, 2012

C.A. Anderson, L. Berkowitz, E. Donnerstein, L.R. Huesmann, J. Johnson, D. Linz, N. Malamuth & E. Wartella, The influence of media violence on youth. Psychological Science in the Public Interest, 4, 2003

C. A. Anderson, A. Shibuya, N. Ihori, et all., Violent video game effects on aggression, empathy, and prosocial behavior in Eastern and Western countries: A meta-analytic review, 2010

A Andreescu, N. Radu, Organizațiile teroriste, Editura Artprint București, 2007

K. Bailey, R. West, & C.A. Anderson, The association between chronic exposure to video game violence and affective picture processing: An ERP study. Cognitive, Affective, and Behavioral Neuroscience, 11, 2011

John M. T. Balmer, Corporate identity, corporate branding and corporate marketing. Seeing through the fog, „European Journal of Marketing”, Vol. 35, Nr. 3-4, MCB University Press, 2001

J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iași

Alain Bauer, Christophe Soullez, Terrorismes, Éditions Dalloz,Paris, 2015

Phyllis Bennis, Understanding ISIS and the new global war on terror. Northhampton, M.A., Olive Branch Press, 2015

Walden Bello, The tyranny of global finance, în State of Power report

L. Berkowitz, Aggression: Its causes, consequences, and control. Philadelphia, PA: Temple University Press, 1993

Christopher M. Blanchard, Carla E. Humud, The Islamic State and U.S. Policy

Arnaud BLIN, Définitions, questions et réponses sur les formes de terrorisme

Danah M. Boyd, Friendster and publicly articulated social networks. Proceedings of ACM Conference on Human Factors in Computing Systems, New York: ACM Press, 2004

Danah Boyd (2007) Why Youth (Heart) Social Network Sites: The Role of Networked Publics, Teenage Social Life, Cambridge, M.A., MIT Press

Danah M. Boyd, Nicole B. Ellison, Social Network Sites: Definition, History, and Scholarship, Information Studies, and Media Michigan State University

Johm Brian O'Day, Political Campaign Planning Manual, a step by step guide to winning elections

Jason Burke, How the changing media is changing terrorism, 2016

B.J. Bushman, C.A., Anderson, Comfortably numb: Desensitizing effects of violent media on helping others, 2009, Psychological Science, 21

B.J., Bushman & L.R. Huesmann, Short-term and long-term effects of violent media on aggression in children and adults. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 160, 2006

Barry Buzan, People States and Fear, An Agenda for International Security Studies in the Post-Cold War Era, Second Edition, ECPR Press, 2008

Barry, Buzan, Ole, de Waever, Jaap, de Wilde, Securitatea – un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj Napoca

Neal Caren, Sarah Gaby, Occupy Online: Facebook and the Spread of Occupy Wall Street, University of North Carolina, Chapel Hill, 2011

Michel Chossudovsky, Al Qaeda and the “War on Terrorism”, Global Research, 2016

Nicholas, Christakis, James H.Fowler, Connected, Puterea surprinzătoare a rețelelor sociale și felul în care ne modelează viața, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2015

Elaine Coburn, Economics as ideology: challenging expert political power, în State of Power report

G. Comstock, & E. Scharrer, Meta-analyzing the controversy over television violence and aggression. In D. A. Gentile, Media violence and children: A complete guide for parents and professionals

Michael Cook, Ancient Religions, Modern Politics: The Islamic Case in Comparative Perspective, Princeton University Press, 2014

Brent Conrad, Is Facebook An Addiction? Facebook Addictions Explained

S.M. Coyne, S.A. Nelson, F. Lawton et all, The effects of viewing physical and relational aggression in the media: Evidence for a cross-over effect, 2012, Journal of Experimental Social Psychology, 44

George David, Relații publice – garanția succesului, Ediția a II-a, București, Editura Oscar Print, 2003

K.E. Dill, How fantasy becomes reality: Seeing through media influence. New York: Oxford University Press, 2009

L. D. Eron, L.R. Huesmann, M.M, Lefkowitz, & L.O. Walder, How learning conditions in early childhood -including mass media- relate to aggression in late adolescence. American Journal of Orthopsychiatry

Mike Feintuck, Mike Varney, Media Regulation, Public Interest and the Law, Edinburgh University Press, 2013

Michael Fenichel, Ph.D., Facebook Addiction Disorder (FAD)

C.J. Ferguson, Evidence for publication bias in video game violence effects literature: A meta-analytic review. Aggression and Violent Behavior, 2007

Marc Ferro, The shock of Islam, XVII-XXI Century , Sadis, 2003

Patrick Ferrucci, Edson C. Tandoc Jr., The Facebook Experience: A phenomenology of Facebook use, in Online Journal of Communication and Media Technologies, Vol.5, July 2015

David P. Fidler, Countering Islamic State Exploitation of the Internet, Council on Foreign Relations Press, 2015

R. Fidler, Mediamorphosis-Understanding New Media, Cluj Napoca, 2004, Idea Design & Print

Kristin Finklea, Dark Web, 2015

D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007

Concepts and Debates, University of Aberdeen, Blackwell Publishing Ltd, 2015

Damien François, The Self-destruction of the West: Critical Cultural Anthropology, Editions Publibook, 1 ian. 2007

Des Freedman, Daya Kishan Thussu, Media and Terrorism: Global Perspectives, 2012

J.B.Funk, Children’s exposure to violent video games and desensitization to violence. Child and Adolescent Psychiatry Clinics of North America, 14, 2005

Isabelle Garcin Marrou, Media vs.terorism, Editura Tritonic, București, 2005

Erik Gartzke, The Myth of Cyberwar Bringing War on the Internet Back Down to Earth, 2012

Harris Gleckman, Multi-stakeholderism: a corporate push for a new form of global governance, în State of Power report

Thierry Gongora, Harald Von Riekhoff. Toward a Revolution in Military Affairs?: Defense and Security at the Dawn of the Twenty-first Century, Greenwood Publishing Group, 2010

Martin Griffiths and Terry O’Callaghan, International relations the key concepts

Mark Hanna, Mike Dodd, ”Mc Nae` s Essential Law for Journalist”, Oxford University Press, 2012

Norman Housley, The Crusades and Islam, 2007

L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007

L. R., Huesmann, & L. Kirwil, Why observing violence increases the risk of violent behavior by the observer. In D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007

L.R. Huesmann, J. Moise-Titus, C.P. Podolski & L.D. Eron, Longitudinal relations between childhood exposure to media violence and adult aggression and violence: 1977-1992, 2003, Developmental Psychology, 39

Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București, anul 1998

Peter Johnston, The Internet, Social Media and Propaganda: The Final Frontier?, 2012

Jones, Chris and Shao, Binhui, The net generation and digital natives: implications for higher education. Higher Education Academy, New York,

Riva Kastoryano, Politization of islam in Europe, From “Politics of Recognition” to a Transnational Nation

Guy Kawasaki, Peg Fitzpatrick, The Art of Social Media: Power Tips for Power Users Hardcover, 2014

Dave Kerpen, Carrie Kerpen, Mallorie Rosenbluth, Meg Riedinger, Likeable Social Media (Revised and Expanded: How to Delight Your Customers, Create an Irresistible Brand, and Be Amazing on Facebook, Twitter, LinkedIn, Instagram, Pinterest, and More), 2015

Hakim Khalid Mehraj,Akhtar Neyaz Bhat , Hakeem Rameez Mehraj, Impacts OF Media on Society: A Sociological Perspective, International Journal of Humanities and Social Science Invention, 2014

S.J. Kirsh, Children, adolescents, and media violence: A critical look at the research , 2012, Thousand Oaks, CA: Sage

Svetlana Kizina, Social media propaganda as a new means od Cyber warfare, Vilnius, 2015

Kolodzej, Edward, A., Securitatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, Iași, 2007

Philip Kotler, Managementul marketingului, București, Editura Teora, 1998

Andrew F. Krepinevich, Cyber warfare a „Nuclear option” ?, Center for Strategic and Budgetary Assessments. 2012

A. Krahé, L Möller et all., Desensitization to media violence: Links with habitual media violence exposure, aggressive cognitions and aggressive behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 100, 2011

Ali Laïdi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariția terorismului, Editura House of Guides, București, 2007

Samuel Laurent, L`etat islamique. Organigramme, financements, filieres…, Editions du Seuil, Paris, 2014

Pierre-Jean, Luizard, Capcana Daesh, Statul islamic sau întoarcerea istoriei, Editura Polirom, Iași, 2016

Siobhan McGrath, The Impact of New Media Technologies on social interaction in the household

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, comunicare.ro, București, 2001

Bill McSweeney, Identity and Security: Buzan and the Copenhagen School, Review of International Studies, 22 (1996)

Steve Melito, Cyber War and the Siberian Pipeline Explosion

Steven Metz, Armed conflict in the 21st century: the information revolution and post-modern warfare

Bernanrd Miege, Societatea cucerită de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004

Camino Mortera-Martinez, Big data, Big Brother? How to secure Europeans’ safety and privacy, Centre for European Reform, 2015

Roger Mucchielli, Psychologie de la publicité et de la propagande, Paris, Librairies Techniques, 1970

Coralie, Muller, Enquête sur l`état islamique. Pour comprendre, après les événements du 13 novembre, Editions du Moment, Paris, 2015

Brian Nichiporuk, U.S. MILITARY Opportunities: Information – Warfare concepts of operation

J. O’Donnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982

James Okolie-Osemene, Rosemary Ifeanyi Okoh, The Nature Terrorism Reports on Social Networks, 2015

Wally Olins, Despre Brand, București, Editura comunicare.ro, 2006

Sir David Omand, Jamie Bartlett & Carl Miller, Introducing Social Media Intelligence(SOCMINT), Intelligence and National Security, Routledge, 2012

H. Paik, & G.A. Comstock, The effects of television violence on antisocial behavior: A meta-analysis, 2004, Communication Research, 21

Pascal Ory, Ce que dit Charlie – Treize leçons d`histoire, Editions Gallimard, 2016

Patryk Pawlak and Gergana Petkova, State-sponsored hackers: hybrid armies?

Andre de Peretti, Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iași, 2001

Michelle Peters, We are Anonymous”: Can Hacktivism Help in the Fight Against ISIS?, 2015, Centre of Geopolitics and Security

Frederic, Pichon, Siria. De ce s-a înșelat Occidentul, Editura Corint, București, 2015

Pachal Preston, Reshaping Communications Tehnology: Information and Social Change, Los Angeles, 2001, Sage Publications

David Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Colecția Collegium Media, Ediția a II-a, Iași, 2007

Dennis C. Rasmussen, Contemporary Political Theory as an Anti-Enlightenment Project

Rafael Reveny, William Thompson, Contemporary terrorism threat

Thomas Rid, Think Again:Cyberwar – Don-t fear the digila bogeyman. Virtual conflict is still more hype than reality, 2012

Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Iași, Editura Polirom, 2008

Paul Roe, Ethnic Violence and the Societal Security Dilemma, Routledge, London, 2011

John Rollins, Osama bin Laden’s Death: Implications and Considerations

Gideon Rose, Peter G. Peterson Chair, James F. Hoge Jr., Understanding the War on Terror. Foreign Affairs, 2005

Kathleen Ann Ruane, Freedom of Speech and Press: Exceptions to the First Amendment, 2014

Michael Rubin, Daniel Benjamin, The Taliban and Terrorism: Report from Afghanistan, 2012

Glen M. Segell, Terrorism: London Public Transport—July 7, 2005, Strategic Insights, Volume IV, Issue 8 (August 2005)

W. D. Schultz; D. A. Schrumpf, C. Orlando, The Minipan Camera System, Applications, And Film Handling Techniques, 2006

R. H. Shultz și R. Godson, Dezinformatsia, New York, Berkley Books

Dharmendra Singh, Rakhi Sinha, Pawan Songara and Dr. Rakesh Rathi, Vulnerabilities and Attacks Targeting Social Networks and Industrial Control Systems

M.D. Slater, K.L. Henry, R.C. Swaim & L.L. Anderson, Violent media content and aggressiveness in adolescents: A downward spiral model, 2003, Communication Research, 30

David J. Smith, Russian Cyber Strategy and the War Against Georgia, 2014

Stuart Soroka, Modern Political Analysis,

Michaela Stelzner, How Marketers Are Using Social Media to Grow Their Businesses, published by Social Media Examiner, 2015

David Stern, in Di Su, Collection Development Issues in the Online Environment, Routledge, 2013

M. Strenziok, F. Krueger et all, Fronto-parietal regulation of media violence exposure in adolescents: A multi-method study. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 6, 2011

Tanguy STRUYE de SWIELANDE, Le terrorisme dans le spectre de la violence politique

Mikhail Suslov,Mark Bassin, Eurasia 2.0: Russian Geopolitics in the Age of New Media, 2016

Alexander Svitych, Information Wars in the Post-Modern World, România, Network World, 2001

Charles Taylor, Hegel and Modern Society, Cambridge University Press, 2009

Catherine A. Theohary, John W. Rollins, Cyberwarfare and Cyberterrorism, 2015

Timothy L. Thomas, „Al Qaeda and the Internet: The Danger of “Cyberplanning.”

Töffler, Alvin, Război și antirăzboi, Editura Antet, București, 1996

Manea Valentin, Războiul informațional și spațiul cibernetic (The Information Warfare and Cyberspace), 2015

Brendan Van Alsenoy, Valerie Verdoodt, Rob Heyman, Jef Ausloos, Ellen Wauters and Güneș Acar, From social media service to advertising network A critical analysis of Facebook’s Revised Policies and Terms, 2015

Jose van Dijck, The Culture of Connectivity: A Critical History of Social Media, 1st Edition, Oxford University Press, 2013

Gerhard Vowe, Philipp Henn, Political Communication in the Online World: Theoretical Approaches and Research Designs, Routledge, 2015

Michel, Wautelet, Les Cyberconflits. Internet, autoroutes de l information et cyberespace: quelles menaces?, Editions GRIP, Bruxelles, 1998

Ole Weaver, Barry Buzan, Morten Kelstrup, Pierre Lemaitre, Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe, London, Pinter, 1993

Gabriel Weimann, Terrorism in Cyberspace: The Next Generation, 2015

A. Weinstein, M. Lejoyeux. Internet addiction or excessive Internet use. The American Journal, 2010, PubMed 277–83

David Westerman, Patric R. Spence, Brandon Van Der Heide, Social Media as Information Source: Recency of Updates and Credibility of Information, Journal of Computer-Mediated Communication, 2013

David A. Whetten, Paul C. Godfrey, Identity in Organizations: Building Theory Through Conversations, Sage Publications, 1998

Barbie Zelizer, Despre jurnalism la modul serios, traducere de R. Radu, ed. Polirom, București, 2007

Legislație consultată :

Programul Agenției de Securitate Națională, de Supraveghere a Activităților din mediul virtual pentru detectarea acțiunilor cu caracter terorist la adresa S.U.A.

Strategia de Securitate Națională a României, 2006

Hotărârea C.S.A.T. nr. 16/2013

Hotărârea de Guvern nr. 271/2013

Legea nr. 235/2015 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice

Counter Terrorism Act, 2000

Data Retention Directive 2006/24 EC of the European Parliament and of the Council

Directiva privind păstrarea datelor 2006/24CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006

DECIZIA Nr.440 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.653 din 04.09.2014

Rapoarte și studii consultate:

Preventing Terrorism and Countering Violent Extremism and Radicalization that Lead to Terrorism: A Community-Policing Approach, publicat în the Organization for Security and Co-operation in Europe Vienna, 2014

The Impact of Illegal Immigration on the Wages and Employment Opportunities of Black Workers

Islam in the European Union: Whats at stake in the future?, dat publicității de Parlamentul European în cursul anului 2007

New media [Fourth Edition], Oxford University Press, 2014, Melbourne, VIC

State of Power Report

Military Power of the People’s Republic of China, Report to Congress

The Camstoll Group, USE of social media by terrorist FUNDRAISERS & financiers, 2016

Articole de specialitate și articole de presă consultate:

Tarek Amin, Oseghale Okhiria, James Lu, James An, Facebook: A Comprehensive Analysis of Phishing on a Social System

Roger Ballard, Islam and the construction of Europe

Fred Barnard, A picture is worth a thousand words

Stefan Bergsmann, The Concept of Military Alliance

Byung-Ock CHANG, Islamic Fundamentalism, Jihad, and Terrorism

Roberto Chang, Financial Crises and Political Crises

Cristina Flesher Fominaya, Collective Identity in Social Movements: Central Uri Gordon, Anarchism and Political Theory: Contemporary Problems

David J. Gunkel, Hacking Cyberspace

Mark Hodge, Chilling picture shows Nice boulevard packed with revellers minutes before 19-ton truck ploughed into them, The Sun

„HUMAN SECURITY IN THEORY AND PRACTICE”, An Overview of the Human Security, Concept and the United Nations Trust Fund for Human Security, 2014

Sam Jones, Angelique Chrisafis, Caroline Davies, Nice truck attack: Islamic State claims responsibility, The Guardian

Melanie Phillips, Reflections on Londonistan

Furnell and Warren, în lucrarea „Computer Hacking and Cyber Terrorism:The Real Threats in the New Millennium”

Caroline Mortimer, Nice attack: 84 confirmed dead after lorry crashes into crowd at Bastille Day celebrations in France, The Independent

Sophie Sassard, Michel Bernouin, Truck attacker kills 84 celebrating France's Bastille Day, Reuters

Harold Thimbleby, Stuart Anderson, Paul Cairns, A framework for modelling

trojans and computer virus infection

Paula Uimonen, The Internet as a Tool for Social Development

Understanding Media, Today. McLuhan in the Era of Convergence Culture, 2011

Leah A. Lievrouw, Theorizing Nex Media

Site-uri consultate :

http://www.cpc-ew.ro/pdfs/societal_security.pdf

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2016/573908/EPRS_BRI(2016)573908_EN.pdf

http://www.itu.int/ITU-D/cyb/cybersecurity/docs/Cybercrime%20legislation%20EV6.pdf

http://icct.nl/wp-content/uploads/2016/03/ICCT-Report_Foreign-Fighters-Phenomenon-in-the-EU_1-April-2016_including-AnnexesLinks.pdf

https://www.europol.europa.eu/content/internet-organised-crime-threat-assessment-iocta-2015

http://www.presidency.ro/static/Strategia%20Nationala%20de%20Aparare%20a%20Tarii.pdf

http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/strategia-nationala-de-ordine-i-siguranta-publica-2015-2020

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2016/573908/EPRS_BRI(2016)573908_EN.pdf

http://icct.nl/wp-content/uploads/2016/03/ICCT-Report_Foreign-Fighters-Phenomenon-in-the-EU_1-April-2016_including-AnnexesLinks.pdf

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/strategia-nationala-de-ordine-i-siguranta-publica-2015-2020

http://danzarrella.com/Social_Media_Marketing_Book_ch1_3.pdf

http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2015/11/14/01016-20151114ARTFIG00253-attentats-de-paris-chronologie-d-une-nuit-d-horreur.php

http://ettis-project.eu/wp-content/uploads/2012/03/D1_2.pdf

http://www.cpc-ew.ro/pdfs/societal_security.pdf

http://www.lemonde.fr/societe/article/2015/11/13/fusillade-meurtriere-a-paris_4809485_3224.html

http://www-scf.usc.edu/~ungor/globalization_and_society.pdf

http://attentats-paris.lefigaro.fr/

http://www.lemonde.fr/attaques-a-paris/

http://www.kropfpolisci.com/isis.bennis.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Statul_Islamic

http://www.history.com/topics/9-11-attacks

https://www.whitehouse.gov/blog/2015/11/13/watch-president-obamas-statement-attacks-paris

http://www.ojcmt.net/articles/53/5311.pdf

https://www.socialmediaexaminer.com/SocialMediaMarketingIndustryReport2015.pdf

https://www.sensis.com.au/assets/PDFdirectory/Sensis_Social_Media_Report_2015.pdf

http://www.digitaltrends.com/features/the-history-of-social-networking/

http://www.pewinternet.org/2014/03/11/digital-life-in-2025/

http://www.businessballs.com/market.htm

http://www.journalism.org/files/2015/04/FINAL-STATE-OF-THE-NEWS-MEDIA1.pdf

http://www.ojcmt.net/articles/53/5311.pdf

http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047

http://www.ojcmt.net/articles/53/5311.pdf

http://www.fenichel.com/facebook/

http://www.techaddiction.ca/is-facebook-an-addiction.html

http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2126181/Facebook-lead-addiction-especially-poorly-educated.html

http://www.mojet.net/frontend//articles/pdf/v4i2/v4i2-1pdf.pdf

http://jpma.org.pk/full_article_text.php?article_id=7283

http://www.techaddiction.ca/facebook-addiction-statistics.html

https://www.socialmediaexaminer.com/SocialMediaMarketingIndustryReport2015.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Trend_majoritar

http://www.techaddiction.ca/facebook-addiction-statistics.html

http://www.techaddiction.ca/facebook-addiction-statistics.html

https://www.sensis.com.au/assets/PDFdirectory/Sensis_Social_Media_Report_2015.pdf

https://www.socialmediaexaminer.com/SocialMediaMarketingIndustryReport2015.pdf

http://www.ojcmt.net/articles/53/5311.pdf

http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2015/

https://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/1204/1204.1824.pdf

http://www.columbia.edu/itc/sipa/nelson/newmediadev/Web%202.0%20and%20Social%20Networking.html

http://www.cpc-ew.ro/pdfs/societal_security.pdf

http://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/societal

http://poseidon01.ssrn.com/delivery.php?ID=225088106066099009100005119102107122063069081044038058081117103113066085069127103065019050096119055113011093022003110109104070008047028029049105113076115125064101089003015073093108086027012019084095021021011113112100098074081006100122092025125091003065&EXT=pdf

http://boingboing.net/2013/12/23/euromaidan-a-facebook-revolut.html

https://www.facebook.com/events/1410436149171227/

https://www.theguardian.com/world/2016/feb/25/how-changing-media-changing-terrorism

http://www.cfr.org/cybersecurity/countering-islamic-state-exploitation-internet/p36644

http://www.isoc.org/INET97/proceedings/G4/G4_1.HTM

http://theonlinemedia.blogspot.ro/2012/06/functions-of-mass-media.html

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

https://www.facebook.com/events/1410436149171227/

https://www.facebook.com/events/485363558225610/

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jcc4.12041/pdf

http://www.thedailybeast.com/articles/2016/05/28/special-ops-rule-in-war-on-terror.html

https://www.bloomberg.com/view/articles/2016-04-11/obama-s-biggest-mistake-isn-t-libya-it-s-syria

http://www.bbc.com/news/world-europe-30489799

http://www.reuters.com/article/us-canada-attacks-shooting-idUSKCN0IB1PY20141022

http://www.theverge.com/2013/7/17/4517480/nsa-spying-prism-surveillance-cheat-sheet

http://www.bbc.com/news/world-us-canada-23123964

http://www.huffingtonpost.in/2016/06/06/terrorists-using-mobile-app-calculator-to-avoid-surveillance-b/

http://www.ccr.ro/comunicate/COMUNICAT-DE-PRES-350

http://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-103

Tweets by CIA

https://www.facebook.com/Central.Intelligence.Agency/

https://www.youtube.com/user/ciagov

http://www.bbc.com/news/world-us-canada-27745005

https://www.cia.gov/news-information/press-releases-statements/2014-press-releases-statements/cia-launches-new-social-media-accounts.html

http://www.natolibguides.info/hybridwarfare

http://www.computerweekly.com/feature/Security-Think-Tank-What-are-the-risks-associated-with-social-media-use-and-who-owns-these-risks

http://www.eolss.net/sample-chapters/c04/e1-68-04.pdf

http://old.presidency.ro/static/ordine/CSAT/SSNR.pdf

http://www.mai.gov.ro/documente/transparenta/SNOSP%202015-2020%20.pdf

http://www.sri.ro/upload/Legea51.pdf

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/51-1991.php

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

https://nato.mae.ro/node/419

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_20.pdf

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Ghid_SNApT_2015-2019_AP.pdf

http://www.state.gov/j/ct/rls/crt/2014/239406.htm

http://www.counterextremism.com/sites/default/files/country_pdf/ES-04082016.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/255/hdr_1994_en_complete_nostats.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/human_security_guidance_note_r-nhdrs.pdf

http://blogs.bl.uk/socialscience/2013/08/the-internet-social-media-and-propaganda-the-final-frontier.html

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://fmso.leavenworth.army.mil/documents/secchech/secchech.htm

http://www.bbc.com/news/world-us-canada-23123964

http://www.glocalismjournal.net/Issues/ON-GLOBAL-RISKS/Articles/The-Nature-Terrorism-Reports-On-Social-Net-Works.kl

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/islamic-state/11207681/How-terrorists-are-using-social-media.html

http://www.glocalismjournal.net/Issues/ON-GLOBAL-RISKS/Articles/The-Nature-Terrorism-Reports-On-Social-Net-Works.kl

http://www.glocalismjournal.net/Issues/ON-GLOBAL-RISKS/Articles/The-Nature-Terrorism-Reports-On-Social-Net-Works.kl

http://www.telegraph.co.uk/news/2016/07/15/turkey-coup-against-president-erdogan-everything-we-know-on-satu/

http://www.waccglobal.org/resources/media-development

http://www.danah.org/papers/WhyYouthHeart.pdf

Home

http://www.businesswire.com/files/whitepapers/press-release-optimization-guide.pdf

http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2009/06-MPetcu.pdf

http://www.compania.ro/fileadmin/user_upload/pdf/Noii_precupeti.pdf

http://www.ijhssi.org/papers/v3(6)/Version-4/L0364056064.pdf

http://www.compania.ro/fileadmin/user_upload/pdf/Noii_precupeti.pdf

https://www.maynoothuniversity.ie/sites/default/files/assets/document/SiobhanMcGrath.pdf

http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf

http://www.ijhssi.org/papers/v3(6)/Version-4/L0364056064.pdf

http://www.ijhssi.org/papers/v3(6)/Version-4/L0364056064.pdf

https://www.maynoothuniversity.ie/sites/default/files/assets/document/SiobhanMcGrath.pdf

http://www.businessinsider.com/

http://www.businessinsider.com/the-biggest-difference-between-google-and-facebook-2015-4

http://www.nytimes.com/2016/06/30/technology/facebook-to-change-news-feed-to-focus-on-friends-and-family.html?_r=0

https://www.postplanner.com/the-facebook-algorithm-changes-again/

http://en.wikipedia.org/wiki/Wiki

http://www.ijhssi.org/papers/v3(6)/Version-4/L0364056064.pdf

https://www.kitchener.ca/en/insidecityhall/resources/online_communications_strategy.pdf

http://www.cyberalert.com/downloads/media_monitoring_whitepaper.pdf

http://www.petitieonline.com/votati_pentru_mentinerea_religiei_in_scoli

http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/eng.pdf

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-10-25-6353156-0-codul-deontologic-unic.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_ENG.pdf

http://legeaz.net/constitutia-romaniei/

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-10-25-6353156-0-codul-deontologic-unic.pdf

http://en.wikipedia.org/wiki/A_picture_is_worth_a_thousand_words

Herjeu (CNA): A opri manipularea în televiziune este ca şi cum ai da o lege prin care să nu mai plouă

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2008/Art%206-Hentea.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/rv-vr.pdf

https://www.mae.ro/node/28367

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2008/Art%206-Hentea.pdf

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2008/Art%206-Hentea.pdf

http://50.30.47.15/ebook/IR/Understanding-international-relations-3rd-ed.pdf

http://khoaqth.ufl.udn.vn/img/uploads/quoctehoc/sachmoi/International-Relations-Key-Concepts.pdf

http://50.30.47.15/ebook/IR/Understanding-international-relations-3rd-ed.pdf

https://wikileaks.org/

http://www.nato.int/

http://europa.eu/

http://www.nethistory.info/History%20of%20the%20Internet/web.html

http://khoaqth.ufl.udn.vn/img/uploads/quoctehoc/sachmoi/International-Relations-Key-Concepts.pdf

Desfăşurarea evenimentelor de la 7 aprilie 2009 din Republica Moldova

http://europolitics.ro/stiri/orientul-mijlociu-dupa-primavara-araba-terorism-haos-dictatura-tunisia-singura-tara-care-a-reusit/

http://www.iar-gwu.org/node/65

https://www.theguardian.com/world/2007/may/17/topstories3.russia

http://cyber.law.harvard.edu/cybersecurity/GhostNet

http://malware.wikia.com/wiki/Conficker

https://www.pwc.com/us/en/it-risk-security/assets/e-espionage.pdf

https://wikileaks.org/

http://www.bbc.com/news/world-us-canada-23123964

http://www.mcluhanstudies.com/proposal/issue1.pdf

https://www.symantec.com/content/en/us/enterprise/media/security_response/whitepapers/the_risks_of_social_networking.pdf

http://www.ec.ubi.pt/ec/06/pdf/neelamalar-new-media.pdf

https://www.facebook.com/Central.Intelligence.Agency/

http://www.mcluhanstudies.com/proposal/issue1.pdf

http://www.mcluhanstudies.com/proposal/issue1.pdf

http://polaris.gseis.ucla.edu/llievrou/LievrouwMeta.pdf

http://www.ohmygodwhathappened.com/

http://cirworld.org/journals/index.php/JOS/article/view/3470N/pdf_19

http://www.oup.com.au/titles/higher_ed/media_studies/9780195577853

http://oro.open.ac.uk/30014/1/Jones_and_Shao-Final.pdf

http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20Online%20reports.aspx

https://www.theguardian.com/world/live/2015/sep/08/russia-troll-army-red-web-any-questions

http://www.agerpres.ro/externe/2015/04/02/rusia-foloseste-o-armata-de-informaticieni-pentru-propaganda-pe-internet-the-guardian–20-14-04

https://www.theguardian.com/world/2015/apr/02/putin-kremlin-inside-russian-troll-house

http://www.nytimes.com/2015/01/08/opinion/the-charlie-hebdo-massacre-in-paris.html

https://www.theguardian.com/world/live/2015/sep/08/russia-troll-army-red-web-any-questions

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://www.mi5.gov.uk/home/about-us/what-we-do/the-threats/terrorism.html

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://ir.lib.hiroshima-u.ac.jp/files/public/14431/20141016121323265496/JIDC_11_01_04_Chang.pdf

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://www.files.ethz.ch/isn/117288/rp_59.pdf

https://www.socialstyrelsen.se/Lists/Artikelkatalog/Attachments/9210/2007-123-36_200712336.pdf

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/197-London-Bomb-attacks-EN.pdf

http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic283413.files/al%20qaeda.pdf

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

http://www.thucydide.com/realisations/comprendre/terrorisme

http://www.rmes.be

https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1330810375_2073_FT41027_richard_jackson__eamon_murphy__scott_poynting_-_contemporary_state_terrorism._theory_and_practice_2010.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Irish_Republican_Army

https://www.britannica.com/topic/ETA

https://en.wikipedia.org/wiki/Londonistan:_How_Britain_is_Creating_a_Terror_State_Within

http://www.bbc.com/news/uk-33253598

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/197-London-Bomb-attacks-EN.pdf

http://pennirc.org/assets/background-guides/arab-immigration-to-the-world-islamization-of-europe.pdf

http://www.reuters.com/article/us-canada-attacks-shooting-idUSKCN0IB1PY20141022

http://www.history.com/topics/9-11-attacks

https://theanarchistlibrary.org/library/uri-gordon-anarchism-and-political-theory-contemporary-problems.pdf

https://www.tni.org/en/publication/state-of-power-2016

http://www.nber.org/papers/w11779

http://www.bbc.co.uk/history/events/the_september_11th_terrorist_attacks

https://www.tni.org/en/publication/state-of-power-2016

http://www.snsoroka.com/files/PoliSci616outline.pdf

https://fas.org/sgp/crs/mideast/R43612.pdf

https://www.brown.edu/Research/ppw/files/Rasmussen_PPW.pdf

https://www.icrc.org/eng/assets/files/other/icrc_002_0943.pdf

http://law.stanford.edu/wp-content/uploads/sites/default/files/child-page/370999/doc/slspublic/Use%20of%20Force.pdf

http://www.cfr.org/global/global-conflict-tracker/p32137#!/

http://www.thefreedictionary.com/Military+conflict

http://www.europeangeostrategy.org/

http://www.airforcemag.com/SiteCollectionDocuments/Reports/2012/August%202012/Day28/082412_CSBA_cyber_warfare.pdf

http://www.let.uu.nl/~Marie-Christine.KokEscalle/personal/sites/competence_mediation/cursusdocumenten/historymethod_leerssen.pdf

http://www.sunypress.edu/pdf/62083.pdf

http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/ssi/metz_info_rev.pdf

http://www.bundesheer.at/pdf_pool/publikationen/05_small_states_04.pdf

http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/ssi/metz_info_rev.pdf

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=289185

http://www.mysearch.org.uk/website1/pdf/715.2.pdf

https://weblearn.ox.ac.uk/access/content/user/1044/survival_jun-jul_2010_-_ar_on_lives___statistics_-_non-printable.pdf

http://home.uchicago.edu/~mjreese/CurrentStudents/LevyPS522.pdf

http://searchsoa.techtarget.com/definition/cyberspace

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/60961/uk-cyber-security-strategy-final.pdf

http://www.infoworld.com/article/2621446/server-virtualization/server-virtualization-top-10-benefits-of-server-virtualization.html

http://www.hackmageddon.com/category/security/cyber-attacks-timeline/

https://www.symantec.com/security-center/threat-report

http://www.gizmocrazed.com/2010/09/top-7-worst-cyber-attacks-in-history/

http://www.dsalert.org/int-experts-opinion/cyber-warfare/508-cyber-war-and-the-siberian-pipeline-explosion

Think Again: Cyberwar

https://en.wikipedia.org/wiki/2007_cyberattacks_on_Estonia

https://www.theguardian.com/world/2007/may/17/topstories3.russia

http://www.iar-gwu.org/node/65

http://www.nbcnews.com/id/31801246/ns/technology_and_science-security/t/look-estonias-cyber-attack/http://www.atlanticcouncil.org/blogs/natosource/russian-cyber-policy-and-the-war-against-georgia

http://www.dea.gov.ge/uploads/GITI%202011/GITI2011_3.pdf

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/georgia/2539157/Georgia-Russia-conducting-cyber-war.html

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/georgia/2539157/Georgia-Russia-conducting-cyber-war.html

http://spectrum.ieee.org/telecom/security/the-real-story-of-stuxnet

http://www.forbes.com/2010/10/06/iran-nuclear-computer-technology-security-stuxnet-worm.html

https://blogs.mcafee.com/wp-content/uploads/2011/10/Duqu1.pdf

http://www.symantec.com/outbreak/?id=stuxnet

http://www.webopedia.com/TERM/F/flame_malware.html

https://www.tofinosecurity.com/blog/flame-malware-and-scada-security-what-are-impacts

http://www.pcworld.com/article/259398/mahdi_cyberespionage_malware_infects_computers_in_iran_israel_other_middle_eastern_countries.html

https://securityintelligence.com/wiper-malware-poses-destructive-threat/

http://www.computerworld.com/article/2597456/security0/gauss-malware–nation-state-cyber-espionage-banking-trojan-related-to-flame–stuxnet.html

http://www.symantec.com/connect/blogs/shamoon-attacks

Symantec a demascat Dragonfly, o campanie de spionaj si atac cibernetic în sectorul energetic

http://www.ticbeat.com/seguridad/dragonfly-ciberespionaje-sector-energetico/

http://www.ticbeat.com/seguridad/dragonfly-ciberespionaje-sector-energetico/

Dragonfly: Symantec descubre la versión rusa de Stuxnet

http://www.symantec.com/connect/blogs/dragonfly-western-energy-companies-under-sabotage-threat

http://www.ticbeat.com/seguridad/dragonfly-ciberespionaje-sector-energetico/

https://www.symantec.com/content/en/us/enterprise/media/security_response/whitepapers/Dragonfly_Threat_Against_Western_Energy_Suppliers.pdf

http://www.ticbeat.com/seguridad/dragonfly-ciberespionaje-sector-energetico/

http://pages.ucsd.edu/~egartzke/papers/cyberwar_12062012.pdf

http://www.atlantskainicijativa.org/bos/index.php/o-nama/46-newsletter/newsletter-english/320-informational-aggression-as-a-cause-of-political-conflicts.html

https://www.weforum.org/agenda/2016/05/who-are-the-cyberwar-superpowers/

http://jaconlinejournal.com/archives/vol20.4/gunkel-hacking.pdf

http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/MCDocs/files/College/F_Publications/perConcordiam/pC_V2N2_en.pdf

https://www.bba.org.uk/wp-content/uploads/2014/06/BBAJ2110_Cyber_report_May_2014_WEB.pdf

Information Wars in the Post-Modern World

https://threatmap.checkpoint.com/ThreatPortal/livemap.html

http://www.nec.com/en/global/solutions/safety/info_management/cyberattack.html

https://www.fireeye.com/current-threats/how-cyber-attackers-get-in.html

http://www.armyacademy.ro/buletin/bul2_2014/DINICU.pdf

http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR200/RR235/RAND_RR235.pdf

http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR200/RR235/RAND_RR235.pdf

http://www.defense.gov/

http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/MCDocs/files/College/F_Publications/perConcordiam/pC_V2N2_en.pdf

http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/MCDocs/files/College/F_Publications/perConcordiam/pC_V2N2_en.pdf

http://www.carlisle.army.mil/usawc/Parameters/%20/03spring/thomas.pdf

http://www.carlisle.army.mil/usawc/Parameters/%20/03spring/thomas.pdf

www.usip.org/pubs/specialreports/sr116.html

https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf

http://cjlab.memri.org/uncategorized/cyberspace-as-a-combat-zone-the-phenomenon-of-electronic-jihad/

http://www.memri.org/

http://www.jpost.com/Health-and-Sci-Tech/Internet-And-Technology/Cyberspace-as-a-combat-zone-The-phenomenon-of-Electronic-Jihad

http://cjlab.memri.org/uncategorized/cyberspace-as-a-combat-zone-the-phenomenon-of-electronic-jihad/

http://hack-boy.com/

http://cjlab.memri.org/uncategorized/cyberspace-as-a-combat-zone-the-phenomenon-of-electronic-jihad/

http://cjlab.memri.org/uncategorized/cyberspace-as-a-combat-zone-the-phenomenon-of-electronic-jihad/

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/400106/Common_Cyber_Attacks-Reducing_The_Impact.pdf

http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Alert_5_cyber___hacktors_.pdf

https://fas.org/sgp/crs/natsec/R43955.pdf

https://www.b-ccentre.be/wp-content/uploads/2015/11/Cyber-Security-Incident-Management-Guide-2015.pdf

http://www.isaca.org/cyber/Documents/State-of-Cybersecurity_Res_Eng_0415.pdf

http://www.isaca.org/cyber/Documents/state-of-cybersecurity_res_eng_0316.pdf

https://fas.org/sgp/crs/natsec/R43955.pdf

http://www.isaca.org/cyber/Documents/state-of-cybersecurity_res_eng_0316.pdf

https://www.fas.org/sgp/crs/misc/R44101.pdf

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/stip_dark_web.pdf

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/stip_dark_web.pdf

www.usip.org/pubs/specialreports/sr116.html

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/stip_dark_web.pdf

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://fmso.leavenworth.army.mil/documents/beijings-rising-hackers.pdf&gws_rd=cr&ei=GgXSV5fqJOWegAatjJyQDQ

http://www.cgsrs.org/files/files/publications_35.pdf

http://www.scmp.com/news/hong-kong/article/1607579/anonymous-hacker-group-declares-cyber-war-hong-kong

http://www.washingtontimes.com/news/2014/oct/10/anonymous-threatens-china-with-massive-cyberattack/

https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf

http://www.reuters.com/article/us-china-hongkong-internet-idUSKCN0HZ0L420141010

Tweets by cyberwar

http://www.ibtimes.co.uk/hong-kong-fake-occupy-central-app-puts-spyware-protesters-smartphones-1467936

http://www.nyainternational.com/sites/default/files/nya-publications/151027_Cyber_Extortion_Risk_Report_2015_0.pdf

http://www.reuters.com/article/us-cybersecurity-hongkong-insight-idUSKBN0TI0WF20151130

http://www.reuters.com/article/us-cybersecurity-hongkong-insight-idUSKBN0TI0WF20151130

https://en.wikipedia.org/wiki/Journalism_ethics_and_standards

https://www.fas.org/sgp/crs/misc/95-815.pdf

http://www.dw.de/saka-government-will-decide-what-violates-privacy/a-17415227

http://www.epc.eu/documents/uploads/pub_5372_internet_freedom_in_turkey.pdf

http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/speak_up/osce_freedom_of_the_media_on_turkey_and_internet_censorship.pdf

http://www.epc.eu/documents/uploads/pub_5372_internet_freedom_in_turkey.pdf

https://www.law.kuleuven.be/citip/en/news/item/facebooks-revised-policies-and-terms-v1-2.pdf

https://www.itu.int/en/ITU-D/Technology/Documents/Broadcasting/TrendsinBroadcasting.pdf

http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/eng.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_ENG.pdf

http://www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf

http://legeaz.net/constitutia-romaniei/

https://www.ccr.ro/files/products/decizia_nr17.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_ENG.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf

https://www.cer.org.uk/sites/default/files/pb_CMM_bigbrother_4dec15.pdf

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_235_2015_modifica_legea_506_2004_prelucrarea_datelor_caracter_personal_protectia_vietii_private_comunicatii_electronice.php

http://www.ancom.org.ro/uploads/articles/file/lege%20506_2004.pdf

https://www.ccr.ro/files/products/decizia_nr17.pdf

http://www.gandul.info/politica/george-maior-fostul-sef-al-sri-de-ce-mi-am-dat-demisia-14029593

http://lege5.ro/Gratuit/haydinjrg4/legea-nr-235-2015-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-506-2004-privind-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-protectia-vietii-private-in-sectorul-comunicatiilor-electronice,

http://lege5.ro/Gratuit/haydinjrg4/legea-nr-235-2015-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-506-2004-privind-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-protectia-vietii-private-in-sectorul-comunicatiilor-electronice

http://lege5.ro/Gratuit/haydinjrg4/legea-nr-235-2015-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-506-2004-privind-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-protectia-vietii-private-in-sectorul-comunicatiilor-electronice

http://www.huffingtonpost.com/the-conversation-us/islamic-state-versus-dais_b_8583822.html

http://www.state.gov/documents/organization/239631.pdf

http://www.terrorism-info.org.il/Data/articles/Art_20733/E_101_14_163836165.pdf

https://www.dontspyonus.org.uk/assets/files/pdfs/reports/DSOU_Reforming_surveillance.pdf

http://www.osce.org/atu/111438?download=true

http://www.opbw.org/nat_imp/leg_reg/turkey/anti-terror.pdf

https://www.w3.org/2008/09/msnws/papers/NETWORKS_LEGAL_PROBLEMS.PDF

http://www.icnl.org/research/trends/trends6-1.pdf

http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_terrorist_incidents_in_France

https://www.rsis.edu.sg/wp-content/uploads/2015/11/CO15250.pdf

https://www.unodc.org/pdf/crime/terrorism/explanatory_english2.pdf

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/pdfs/ukpga_20150006_en.pdf

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/contents/enacted/data.htm

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/pdfs/ukpga_20150006_en.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/sr89.pdf

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/pdfs/ukpga_20150006_en.pdf

http://www.cpni.gov.uk/documents/publications/2010/2010002-protecting_against_terrorism_3rd_edition.pdf?epslanguage=en-gb

http://www.state.gov/documents/organization/239631.pdf

http://economicsandpeace.org/wp-content/uploads/2015/11/Global-Terrorism-Index-2015.pdf

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/pdfs/ukpga_20150006_en.pdf

https://www.gov.uk/government/policies/protecting-the-uk-against-terrorism

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/pdfs/ukpga_20150006_en.pdf

http://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/legea535.pdf

http://www.news.com.au/world/europe/french-forces-raid-four-cities-after-paris-terror-attacks/news-story/0c67901fdcc1f0d1d530438fa22f87eb

http://law.scu.edu/wp-content/uploads/Privacy.pdf

https://www.cms.gov/Regulations-and-Guidance/Legislation/FOIA/downloads/FOIAHandbook.pdf

https://www.lexisnexis.com/risk/downloads/whitepaper/2014-social-media-use-in-law-enforcement.pdf

https://www.cia.gov/index.html

https://wikileaks.org/cia-travel/secondary-screening/WikiLeaks_CIA_Assessment_on_Surviving_Secondary_Screening.pdf

https://www.fas.org/sgp/crs/terror/R41809.pdf

http://www.wipo.int/export/sites/www/about-ip/en/iprm/pdf/ch5.pdf

https://ustr.gov/acta

http://www.mofa.go.jp/policy/economy/i_property/pdfs/acta1105_en.pdf

http://www.mofa.go.jp/policy/economy/i_property/pdfs/acta1105_en.pdf

http://www.evz.ro/internetul-ar-putea-fi-cenzurat-romania-a-semnat-acta-963483.html

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/?uri=CELEX%3A32006L0024

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/?uri=CELEX%3A32006L0024

http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-04/cp140054en.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/?uri=CELEX%3A32006L0024

http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/date-cu-caracter-personal/legea-2982008-privind-pastrarea-datelor-de-trafic-informational.html

https://www.ccr.ro/files/products/Decizia_440_20141.pdf

http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/date-cu-caracter-personal/legea-2982008-privind-pastrarea-datelor-de-trafic-informational.html

https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_440_2014.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda

https://ro.wikipedia.org/wiki/Prim%C4%83vara_arab%C4%8

https://www.loc.gov/law/help/eu-data-retention-directive/eu.php

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/STIP_140501_new_terrorism_F.pdf

https://www.unodc.org/documents/frontpage/Use_of_Internet_for_Terrorist_Purposes.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web

http://www.usak.org.tr/_files/452016173531-H2TQ3XHOA7.pdf

https://www.researchgate.net/publication/282211382_Syrian_Crisis_and_Migration

http://www.uneca.org/sites/default/files/PublicationFiles/problematique_de_la_migration_eng.pdf

http://www.counterextremism.com/sites/default/files/france_country_report_111915.pdf

https://www.facebook.com/safetycheck/paris_terror_attacks/

http://www.usccr.gov/pubs/IllegImmig_10-14-10_430pm.pdf

http://www.bbc.com/news/world-europe-30708237

http://www.bbc.com/news/world-middle-east-26116868

http://www.bbc.com/news/world-europe-30708237

https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2015/01/07/remarks-president-terrorist-attack-paris

https://sputniknews.com/europe/20150107/1016615844.html

https://wikileaks.org/gifiles/attach/177/177597_History%20of%20Ter.pdf

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/03/what-isis-really-wants/384980/

http://www.kropfpolisci.com/isis.bennis.pdf

http://www.bbc.com/news/world-europe-34818994

http://www.history.com/topics/9-11-attacks

http://edition.cnn.com/2015/12/08/europe/2015-paris-terror-attacks-fast-facts/

http://www.systemicpeace.org/tww/twwchp2.pdf

http://cf.linnbenton.edu/artcom/social_science/clarkd/upload/Political%20Islam.pdf

http://www.understandingwar.org/sites/default/files/ISIS%20Defense%20in%20Iraq%20and%20Syria%20–%20Standard.pdf

https://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf

http://www.understandingwar.org/sites/default/files/ISIS%20Defense%20in%20Iraq%20and%20Syria%20–%20Standard.pdf

https://boeatau.files.wordpress.com/2015/04/so-you-think-e28098jihadi-john_-is-mohammed-emwazi.pdf

https://www.americanprogress.org/issues/security/report/2016/05/10/137131/the-crisis-in-turkish-russian-relations/

http://www.bbc.com/news/world-europe-34818994

http://bnonews.com/news/index.php/news/id2506

https://www.stratfor.com/geopolitical-diary/paris-attacks-will-have-far-reaching-effects

http://blog.euromonitor.com/2015/11/potential-impact-of-paris-terrorist-attacks-on-global-tourism-demand.html

http://www.evz.ro/iohannis-mandatul-ministrului-de-interne-la-consiliul-jai-este-sa-nu-declare-adeziunea-pentru-cotele-obligatorii-de-imigranti.html

http://users.clas.ufl.edu/ncaputo/euh4930-08/articles/hously.pdf

http://stanford.edu/dept/france-stanford/Conferences/Islam/Kastoryano.pdf

http://www.casas.org.uk/papers/pdfpapers/europe.pdf

https://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/a-muslims-europe-20110214_0.pdf

http://councilforeuropeanstudies.org/files/Papers/Islam%20in%20Europe.pdf

https://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/a-muslims-europe-20110214_0.pdf

http://sicsa.huji.ac.il/pplondonistan.pdf

https://www.hsdl.org/?view&did=455847

https://en.wikipedia.org/wiki/21_July_2005_London_bombings

http://news.bbc.co.uk/2/shared/bsp/hi/pdfs/11_05_06_narrative.pdf

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2007/369031/IPOL-CULT_ET(2007)369031_EN.pdf

http://edition.cnn.com/2015/12/08/europe/2015-paris-terror-attacks-fast-facts/

https://www.politicalislam.com/wp-content/uploads/2014/09/PDF-Look-Inside/The_Foundations_of_Islam_look_inside.pdf

https://www.islamland.com/uploads/books/en_Cultural_Values_in_the_Message_of_Prophet_Muhammad_PBUH.pdf

https://www.heacademy.ac.uk/system/files/introduction_to_welfare_and_zakat_law_in_islam.pdf

https://www.heacademy.ac.uk/system/files/introduction_to_welfare_and_zakat_law_in_islam.pdf

http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/isdf/text/maor.pdf

https://d1.islamhouse.com/data/en/ih_articles/single2/en_Ali_son_of_Abu_Talib.pdf

https://www.sps186.org/downloads/basic/588646/ch34_4.pdf

http://www.iss.nl/fileadmin/ASSETS/iss/Documents/DevISSues/DevISSues_Volume_8__number_2__Dec_2006.pdf

http://arkgroupdmcc.com/wp-content/uploads/2016/03/ARK-Syria-Conflict-Analysis-Digital-copy.pdf

https://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2016/sdn1602.pdf

http://arkgroupdmcc.com/wp-content/uploads/2016/03/ARK-Syria-Conflict-Analysis-Digital-copy.pdf

http://file.insightturkey.com/Files/Pdf/01_duvell_5.pdf

http://www.cotidianul.ro/inalt-oficial-ungar-sua-sunt-la-originea-problemei-imigrantilor-din-europa-261740/

http://www.unhcr.org/56bb369c9.pdf

http://www.cotidianul.ro/inalt-oficial-ungar-sua-sunt-la-originea-problemei-imigrantilor-din-europa-261740/

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/proposal-implementation-package/docs/communication_on_managing_the_refugee_crisis_en.pdf

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5839_en.htm

http://www.bbc.com/news/world-europe-34131911

http://www.reuters.com/article/us-europe-migrants-eu-quotas-idUSKCN0R70YX20150907

https://www.stratfor.com/analysis/eu-and-turkey-reach-tenuous-immigration-agreement

https://courses.ece.ubc.ca/cpen442/term_project/reports/2010/facebook.pdf

http://www.cs.swansea.ac.uk/~csharold/cv/files/halvir.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Dorkbot_(malware)

http://www.france24.com/fr/20160714-hollande-fin-etat-durgence-ei-tour-france-26-juillet-terrorisme-attentats-13-novembre

https://www.thesun.co.uk/news/1449394/chilling-picture-shows-hundreds-of-people-on-packed-boulevard-just-minutes-before-bastille-day-massacre/

http://www.reuters.com/article/us-france-crash-idUSKCN0ZU2K7

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/bastille-day-lorry-truck-crash-crowd-nice-france-panic-run-a7137791.html

http://www.nytimes.com/2016/07/15/world/europe/nice-france-truck-attack-what-we-know.html?_r=0

www.mirror.co.uk

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21162217-statul-islamic-revendicat-atentatul-nisa.htm

http://www.edgewave.com/wp-content/uploads/2014/06/EdgeWave_Top6.pdf

http://cyberbullying.org/Cyberbullying-Identification-Prevention-Response.pdf

http://www.getsafeonline.org/themes/site_themes/getsafeonline/pdf/GetSafeOnline_RoughGuide.pdf

https://www.theguardian.com/world/2016/jul/16/islamic-state-claims-responsibility-for-nice-truck-attack

https://www.theguardian.com/world/2015/jan/07/satirical-french-magazine-charlie-hebdo-attacked-by-gunmen

http://www.bbc.com/news/world-europe-30710883

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11329976/Paris-Charlie-Hebdo-attack-live.html

https://www.yahoo.com/news/ten-dead-paris-newspaper-shooting-prosecutors-112635032.html?ref=gs

https://en.wikipedia.org/wiki/Je_suis_Charlie

http://adevarul.ro/international/europa/atentate-teroriste-paris-atacurile-executate-trei-echipe-teroristi-foarte-tineri-foarte-coordonati-1_56483c807d919ed50e3d3e0a/index.html

http://www.lemonde.fr/attaques-a-paris/article/2015/11/14/etat-d-urgence-fermeture-des-frontieres-ecoles-les-mesures-prises-apres-les-attaques_4809593_4809495.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Reign_of_Terror

http://www.historytoday.com/marisa-linton/robespierre-and-terror

https://en.wikipedia.org/wiki/Sykes%E2%80%93Picot_Agreement

https://www.diva-portal.org/smash/get/diva2:819202/FULLTEXT01.pdf

http://www.bbc.com/news/world-europe-20971100

https://www.freewordcentre.com/explore/daesh-isis-media-alice-guthrie

https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_in_France

http://www.history.com/topics/9-11-attacks

http://www.cnbc.com/2015/11/20/after-paris-terror-europe-steps-up-security-measures.html

“Emergency” Measures May Be Written Into the French Constitution

https://www.iom.int/sites/default/files/country/docs/mena/IOM-Migration-Initiatives-2016-MENA.pdf

=== concluzii_generale ===

CONCLUZII GENERALE

Securitatea societală capătă în era informațională un relief și o importanță aparte datorate globalizării prin care se ajunge la diminuarea într-o anume măsură a impactului în plan psiho-social și organizațional a statului național în favoarea comunităților regionale, structurate pe criterii etno-religioase, de limbă și cultură și care urmăresc sedimentarea identității de acest tip și prin forme de natură economică sau securitară.

Mișcările contemporane din țări europene, având rădăcini etnice sau religioase din state dezvoltate precum Spania (Țara Bascilor și, mai recent, Catalunya), Italia (Padania), Marea Britanie (Scoția și Irlanda de Nord), conflictele ce au dus la scindarea ex-Iugoslaviei, cele care se desfășoară în Ucraina, din alte țări aflate în postura de conflicte înghețate (Transnistria, Oseția) la care se adaugă transformările din ultimul deceniu din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, iar foarte recent în Hong Kong, țin toate de această accentuare a ceea ce fondatorii Școlii de la Copenhaga au numit securitatea societală.

Identitatea, ca trăsătură fundamentală a comunităților ce impune și reclamă nevoia de securitate societală, impusă de vulnerabilitatea alterității și riscul discriminării este subliniată, configurată și adâncită în era informațională de oportunitatea oferită de Internet sub forma rețelelor de socializare, a social media, care facilitează intercomunicarea între membrii comunității, promovarea intereselor specifice, dar și a formelor de agregare și de răspuns la presiunea comunității majoritare, la formele de discriminare existente, posibile sau presupuse, social media suplinind alte mijloace și forme de securizare și de reacție pe care comunitatea majoritară le deține prin organizarea statală, prin mass-media oficială, prin formele dominante de manifestare ale specificului etnic, religios și cultural, perceput de comunitatea minoritară ca o amenințare sau o vulnerabilitate continuă.

Prin urmare, această împletire între formele concrete, modalitățile de existență și manifestare în plan național și global a securității societale, își găsesc o formă de amplificare, de augmentare extrem de favorabilă în utilizarea rețelelor sociale care devin un element sine qua non al manifestării conștiinței de grup în era informațională.

Se crează în felul acesta un complex, un binom securitate societală-social media, o conexiune fundamentală în contextul actual al societății informaționale și globalizării, în configurarea securității naționale și globale, respectiv o schimbare a paradigmei de securitate în cadrul căreia securitatea societală prin racordul său cu social media capătă un rol tot mai important.

De altfel, acest fapt a fost demonstrat și prin cercetarea acestui domeniu în cadrul prezentei lucrări, aspect pus în evidență prin analiza de conținut a multitudinii componentelor conflictului politico-militar în secolul XXI, precum și prin studiul de caz ce încheie lucrarea și care reușește să evidențieze atât raportul, cât și legăturile ambivalente stabilite între securitatea societală și social media.

Se remarcă astfel faptul că complexul dedicat identității, fie aceasta regională ori a diverselor minorități reprezintă elementul primordial din cadrul căruia se desprind principalele riscuri, vulnerabilități ca și amenințări diverse, îndreptate nu doar asupra securităților naționale, ci și asupra securității internaționale.

Iar toate aceste riscuri, amenințări și implicit vulnerabilități au cunoscut, din păcate pentru societatea contemporană, o dezvoltare exponențială, mai ales pe fondul expansiunii mediului online, mediu în care oricine se poate exprima în mod liber, aparent fără prea multe restricții.

Internetul s-a transformat pe nesimțite într-o necesitate, în dependența actualității cotidiene, el având din ce în ce mai mult tendința de a ne induce în mod inconștient diverse componente ale complexului concept denumit sugestiv manipulare.

În condițiile în care internetul a devenit o componentă aproape indispensabilă a existenței cotidiene, marea majoritate a activităților derulate la nivel internațional fiind în strânsă dependență de acesta, se remarcă din păcate o creștere exponențială a gradului de expunere a milioane de utilizatori, în paralel cu dezvoltarea riscurilor și amenințătilor la adresa acestora.

În aceste condiții, este firesc interesul din ce în ce mai crescut al serviciilor de intellingence pentru tot ceea ce implică tehnologie, mediu online și implicit social media, mai ales pe fondul exacerbării violenței, cu toate formele prin care aceasta se manifestă la ora actuală.

Posibilitățile nelimitate pe care le conferă mediul online oricui dispune de un calculator și o conexiune la internet cresc în mod considerabil riscurile la adresa securității, cu atât mai mult în condițiile în care anonimatul și falsele identități au început să se manifeste din ce în ce mai pregnant.

S-a impus în mod firesc și o dezvoltare a interesului manifestat de serviciile profesionale de intelligence din întreaga lume, o atenție deosebită fiind acordată grupărilor și organizațiilor teroriste, ce în ultima vreme dovedesc nu doar o violență fără precedent, ci și o minuțiozitate deosebită în plănuirea și derularea atacurilor, atacuri ce, din păcate, reușesc din ce în ce mai des să le surprindă pe autoritățile din marile state ale lumii.

În societatea contemporană, dezvoltarea exponențială pe care a cunoscut-o mediul online a atras după sine și o extindere a influenței determinate nu doar de mass-media, ci mai ales de social media, aproape orice tip/fel de informație, idee, plan, etc dovedindu-se a fi aproape neviabilă în lipsa unei promovări/expunere adecvate.

Interferența dintre social media și mass-media instituționalizată a condus la o nouă fază în cadrul relațiilor de comunicare interumană, în care dezideratul feed-back-ului și al generalizării dreptului la exprimare, prin posibilitatea ca fiecare individ să-și poată face auzite gândurile, teoretic de către orice alt individ al planetei, a condus și la o multitudine de probleme, în topul acestora poziționându-se securitatea globală.

Mediul online, ca rețea globală, fără limite, a început să fie supus abia în ultima perioadă unui proces de segmentare, monitorizare și control, inclusiv de ordin legislativ, chiar dacă în faza inițială se are în vedere apărarea dreptului de proprietate intelectuală, protejarea demnității și includerea detaliilor ce privesc protecția și implicit lupta împotriva fenomenului terorist, ce pare că a intrat într-un puternic trend ascendent în ultima perioadă.

Pe lângă formele de adicție, determinate de internet și social media, în special, pericolele devin din zi în zi mai puternice, mergând până la racolarea și constituirea unor formațiuni de adepți ai organizațiilor criminale, precum ISIS.

Fără îndoială, mixul creat între mass-media instituționalizată, cu norme precise și control statal și interstatal și social media are, în primul rând, efecte pozitive, ce conferă indivizilor și omenirii acces simultan la orice informație de pe glob – evident, cu excepția celor clasificate, dar care pentru hackeri și, mai ales, pentru structurile specializate, nu mai constituie o opreliște.

Era informațională reprezintă o nouă dimensiune a societății umane, nu doar sub aspectul comunicării sau al progreselor tehnologice, ci în toate domeniile sale.

Tehnologia informațiilor digitale și-a găsit cel mai fertil teren, cum era de așteptat, în domeniul securității, intelligence și războiului informațional.

Infrastructura cibernetică cu scopuri defensive și agresive include majoritatea platformelor de socializare aflate în conexiune directă cu sistemele cibernetice de securitate organizate conform structurilor militare.

Acest proiect de militarizare este o direcție majoră de viitor prin includerea tinerilor studenți și absolvenți, dar și a minorilor prin jocurile electronice, ceea ce denotă preocuparea pentru utilizarea rețelelor de socializare ca platforme permanente pentru continuumul război-pace pe care îl reprezintă războiul informațional cu subspeciile sale, război cibernetic, mediatic și electronic.

Dacă într-o primă fază, repede depășită, rețelele de socializare au fost folosite în special pentru culegerea de informații și monitorizarea utilizatorilor, în etapa actuală preponderentă devine transformarea acestora în vectori de multiplicare a mesajului și de folosirea lor ca agenți voluntari sau involuntari înrolați de cele mai multe ori fără acceptul lor în continua activitate de agresiune pe care statele, dar în primul rând marile puteri, o poartă împotriva celorlalte entități, nu doar statale.

Este, altfel spus, un război al tuturor contra tuturor, în care structurările cele mai vizibile aparțin statelor și sistemelor totalitare, care au creat deja un complex ce acționează integrat după paradigme militare cu scopuri distructive față de adversar și, evident, defensive în privința propriilor sisteme.

Rețelele de socializare, după ce au creat posibilitatea ca fiecare individ să fie interconectat în orice moment cu oricare altă persoană, a creat și riscul ca fiecare să devină un potențial adversar prin îndoctrinarea și manipularea sa, prin mijloacele pe care le reprezintă înalta tehnologie a comunicării online.

Conștientizarea acestor riscuri, dar și demonstrația că există posibilitatea contracarării, nu doar la nivel general, ci mai ales la nivel individual, este o opțiune dezirabilă.

Dependența în continuă creștere a marii majorități a populației de mediul online poate determina, din păcate, și o degradare a valorilor etice și mai ales morale din domeniile reprezentative ale societății contemporane, internetul transformându-se în locul în care orice poate spune aproape orice, fără ca nimeni să analizeze/controleze informațiile distribuite public milioanelor de utilizatori.

Așa se face faptul că internetul pare să devină, pe zi ce trece, plaforma informațiilor de-a valma, necenzurate, neverificate, neconfirmate, platforma în care nu se respectă reguli ori legi, principalul scop urmărit de marea majoritate a utilizatorilor fiind crearea imaginii, indiferent de metode ori consecințe.

Și toate acestea în condițiile în care realizarea unei imagini ideale implică strategii atent elaborate, strategii ce depind de mai multe variabile, precum factorii strategici ce pot defini anumite caracteristici de ansamblu, situațiile ce au capacitatea de a scoate în evidență avantajele și beneficiile evidente, ca și elementele potrivnice care pot fi sesizate la un moment dat, în cadrul mediului social aferent.

În cadrul peisajului mediatic actual, peisaj ce pare să se poziționeze permanent într-o modificare perpetuă, se remarcă tot mai frecvent faptul că tehnologiile de ultimă generație au tot mai mult capacitatea de a determina o dezvoltare exponențială a fenomenului interactivității de performanță.

Lăsând în urmă media tradițională, ce a intrat în declin accelerat în ultimul deceniu, se remarcă faptul că la ora actuală, oricine, indiferent de vârstă, poziționare geografică, pregătire profesională, etc, dispune de facilitatea unui acces neîngrădit la vasul mediul online, cu tot complexul conținuturilor media distribuit/postat în acesta, cu toate implicațiile și riscurile ce pot să decurgă din aceasta.

În aceste condiții, din păcate pentru societatea actuală, se remarcă aproape în mod constant accesul multiplicat și deosebit de facil al adolescenților la tot ceea ce include fenomenul pornografiei reprezentat în mediul online, o dezvoltare exagerată a comunicărilor online între persoane cu identitate necunoscută și scopuri ascunde, ca și agresiuni diverse, hărțuiri, amenințări ori recepționarea, ca și/sau transmiterea diverselor mesaje text ori a mesajelor audio ce au fie un conținut nepotrivit (în special conținut sexual), fie unul de tip manipulator.

Totalitatea analizelor ce au fost întreprinse în cadrul conținutului acestei lucrări au reușit să evidențieze faptul că securitatea națională, indiferent de zonă ori regiune geografică, este în strânsă dependență atât cu securitatea globală, cât și cu securitatea societală, ce are în vedere cu precădere identitatea multitudinilor de comunități, cu accentul adăugat pe comunitățile defavorizate ori discriminate.

În cadrul acestui context societal și ca o consecință a progresului societății informaționale, respectiv a revoluționării comunicației inter-personale în timp real între indivizii ce se află la mii de kilometri distanță, social media reușește să se transforme într-o parte integrantă a comunităților unite de aceleași convingeri și de idealuri, ca și de modalități de acțiune în funcție de obiectivele urmărite, toate acestea realizându-se în condițiile în care membrii acestora nu se cunosc personal, indiferent că locuiesc în același cartier/oraș/țară ori se află la celălalt capăt al continentului ori a lumii.

Așa se face faptul că mass-media a reușit să își consolideze rolul de contracararea diverselor activități de tip antisocial, de violență politică (multe dintre acestea mergând până la acte de terorism de o violență deosebită).

Se poate afirma, pe bună dreptate, că mass-media s-a transformat într-o pârghie prin intermediul căreia autoritățile pot să intervină aproape oricând în vederea demontării, respectiv a dejucării diverselor planuri de tip distructiv ori agresiv, planuri ce sunt în principal promovate prin intermediul principalelor rețele de socializare.

Social media este noua osmoză și noul stadiu de agregare a comunităților identitare, ceea ce duce la internaționalizarea diverselor măsuri de control și retorsiune, respectiv la schimbarea paradigmei securității societale dintr-una locală, așa cum a fost considerată, avându-se la bază concluziile pertinente ale Școlii de la Copenhaga, într-una globală.

Iar cauza de fond este reprezentată chiar de fenomenul terorismului internațional, în cadrul căruia se remarcă modurile de recrutare ale adepților/membrilor, din orice parte a globului ar proveni aceștia, ca și tehnicile utilizate pentru mobilizarea și implicarea totală a acestora în cadrul diverselor acțiuni distructive.

În acest fel se remarcă faptul că securitatea societală nu mai poate să fie redusă la un spațiu limitat, în cadrul căreia se află concentrată o comunitate, ce este motivată de caracteristicile sale identitare, etnice și religioase, ci aceasta este structurată în cadrul unei rețele, tocmai ca urmare a principalei sale caracteristici de comunicare, ce este reprezentată de rețeaua de socializare, respectiv de actuala social media.

Așa se face faptul că raportul stabilit între securitatea societală și social media este unul de fond, intrinsec, în cadrul evoluției ce îl modifică în permanență, transformând constant și noțiunile ce definesc securitatea la nivel global în cadrul societății contemporane.

În contextul actual, o atenție deosebită este acordată, așa cum deja s-a menționat în conținutul prezentei lucrări, numeroaselor riscuri ce pot să fie determinate, respectiv sesizate de și la nivelul mediului online (cu precădere în cadrul rețelelor de socializare), în lista priorităților fiind inclus și cyberbullying-ul, acea formă de bullying caracterizată de un anumit comportament agresiv și repetitiv, ce se manifestă pe fondul unor dezechilibre de forțe sesizate între potențiala victimă și al său agresor.

Demn de menționat este faptul că acest dezechilibru de forțe, manifestat în tradiționaul bullying (cum ar fi vârsta, puterea fizică ori sexul) nu se mai prezintă ca și condiție necesară în cazul mediului online, în cadrul acestuia interacțiunea definindu-se nu numai prin prisma unor distanțe fizice, ci mai ales prin cea pozițiilor de anonimitate.

Securitatea în mediul online (și mai ales securitatea din cadrul social media) s-a transformat în ultima perioadă într-o preocupare de tip constant a numeroaselor organisme și instituții internaționale, dar și naționale, cu atât mai mult cu cât în ultimul deceniu numărul amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților a crescut exponențial.

Riscurile ce au fost sesizate în cadrul social media în ultima perioadă s-au dovedit a fi numeroase, fiecare utilizator de online prezentând riscul expunerii la multitudinea de viruși, dar și riscul unor fraude în domenii diverse ori amenințări cu sau fără violență.

În ceea ce privesc vulnerabilitățile sesizate la nivelul social media, se remarcă cu precădere rerorile de conectare, erorile gen „cross-site scripting”, ca și numeraosele vulnerabilități de tip Java, care sunt tot mai des exploatate de mulțumea hackerilor din mediul online global.

Pe lângă o insecuritate tot mai crescută a informațiilor personale, merită ssă fie amintit și riscul pe care îl reprezintă identitatea virtuală, identitate care, în marea majoritate a cazurilor, nu coincide absolut deloc cu identitatea reală a respectivului utilizator de internet.

Și asta ca urmare a dezvoltării deosebite semnalată la nivelul întregii tehnologii contemporane, tehnologie ce permite oricărui utilizator de internet crearea facilă și într-un timp extrem de rapid a unei „identități virtuale”, la adăpostului unei căsute de e-mail false, realizată de asemenea cu date ireale de identificare.

În aceste condiții aproape că nu mai reprezintă un secret pentru nimeni condițiile în care tot mai numeroasele organizații teroriste au reușit să se infiltreze tot mai puternic în cadrul social mediei, mediu din care acestea au posibilitatea să își racoleze, cu destul de multă ușurință, o multitudine de adepți, respectiv membrii.

Și asta în condițiile în care, încă de acum aproape două decenii, terorismul a fost propulsat în topul listei principalelor amenințări la adresa societății contemporare, respectiv la adresa stării de siguranță națională în toate statele lumii.

Din păcate, în ultimii ani, s-a remarcat faptul că, la nivel global, tot mai multe organizații/grupări teroriste au reușit să se asocieze cu organizații ale crimei organizate, astfel ajungându-se la o sporite considerabilă a forței și puterii comune, cu efecte negative incomensurabile la adresa populației de rând.

Acesta este și motivul pentru care tot mai multe dintre atacurile la adresa securității internaționale, remarcate în ultima perioadă, includ diverse arme biologice, arme nucleare, explozibili ultra-moderni (cu o putere deosebită de distrugere), ca și viruși ce sunt nu doar promovați în mediul online, ci și dezvoltați și perfecționați.

Fenomenul terorist în epoca modernă tinde să se acutizeze de la o zi la alta, lupta împotriva acestuia având din păcate, mai ales în ultima perioadă, efecte aproape insesizabile, fapt ce se răsfrânge cu precădere asupra populației, din rândul cărora se înregistrează tot mai multe victime.

Și chiar dacă în urmă cu doar câțiva ani putea părea destul de dificil de crezut, terorismul contemporan poate fi considerat o armă strategică deosebit de distructivă, el fiind amenințarea numărul 1 la adresa securității globale, mai ales prin formele sale de manifestare, respectiv terorismul biologic, terorismul nuclear și terorismul chimic.

Mutațiile deosebite sesizate în ultimul deceniu, mutații ce, în marea majoritate a cazurilor, s-au dovedit a fi de tip radical, au reușit să producă o repoziționare a diverselor forțe politice sesizate la nivel global, repoziționare ce a determinat o multitudine de efecte, marea majoritate a acestora reflectându-se cu precădere asupra securității internaționale, securitate ce în ultimii ani este caracterizată de un grad de complexitate deosebit.

Din aceste considerente, în vederea asigurării unei echilibrări stabile la nivelul securității internaționale, s-a impus, printre multe altele, și realizarea unei analize nu doar temeinice, ci și extrem de laborioasă a imaginii de ansamblu ce este caracteristică oricărui stat al lumii, luându-se în calcul nu doar factorii ce țin de potențialul economic al acestora, ci și de potențialul informațional, cel militar, ca și de potențialul tehnologic.

Politica globală, cu toate caracteristicile și implicațiile sale, a reușit să se transforme în mod radical în ultima perioadă, ea devenind imprevizibilă chiar și pentru experții-analiști cu nume de rezonanță în domeniu, cărora le este din ce în ce mai dificil să estimeze și prognosticheze viitorul trend al geopoliticii contemporane.

Actualul mediu internațional se dovedește a fi caracterizat de un grad de complexitate deosebit, ceea ce implică o multiplicare exponențială a perspectivelor de manifestare a diverselor riscuri, amenințări și implicit vulnerabilități, cu efecte ce sunt din ce în ce mai puțin previzibile.