Socaciu Bianca Extinderea și reabilitarea spațiilor verzi aferente unităților spitalicești [311657]

CUPRINS

EXTINDEREA ȘI REABILITAREA SPAȚIILOR VERZI AFERENTE UNITĂȚILOR SPITALICEȘTI

Bianca SOCACIU1, Răzvan Andrei VASIU1

1Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară/, Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]; [anonimizat]

REZUMAT

În această lucrare de licență s-a abordat problema extinderii și a reabilitării spațiilor verzi aferente unităților spitalicești. În urma studiului și a documentării s-a dorit proiectarea unei amenajări eficiente în ameliorarea problemelor și tulburărilor psihice. S-a [anonimizat] a [anonimizat], ținând cont de restricțiile impuse de specialiști în acest domeniu.

[anonimizat], [anonimizat], nr. 126, Cluj-Napoca.

Prima parte a [anonimizat] a grădinilor terapeutice. [anonimizat], și tipurile de terapii complementare care grăbesc procesul de vindecare.

În a doua parte a lucrării s-a întocmit situația existentă a sitului, s-au analizat elementele existente în teren, s-a determinat nivelul de zgomot și gradul de degradare a vegetației și a mobilierului urban. Pe baza acestor analize și a principiilor de proiectare luate în calcul, a fost întocmit proiectul de amenajare care a [anonimizat], ecologice și terapeutice.

[anonimizat], [anonimizat], vindecare

THE EXTENSION AND REHABILITATION OF OUTDOOR SPACES AROUND HEALTHCARE FACILITIES

Bianca SOCACIU1, Răzvan Andrei VASIU1

1Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară/, Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]; [anonimizat]

ABSTRACT

This Bachelor thesis deals with the issue of rehabilitation and extension of the green spaces for hospital units. [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], no. 126, Cluj-Napoca.

[anonimizat]. [anonimizat], and the types of complementary therapies that speed up the healing process.

In the second part of the paper, the existing situation of the site was analyzed -the noise level and the degree of degradation of the vegetation and of the urban furniture was determined. On the basis of these analyzes and the design principles taken into account, the development project has been drawn up which has reached the standards of complexity and functional design in a green space with aesthetic, ecological and therapeutic valences.

KEYWORDS

Therapeutic gardens, mental illness, complementary therapy, hospital, healing

INTRODUCERE

Spitalele și centrele de sănătate sunt unele dintre cele mai dificile locuri în care oamenii se pot afla. Indiferent de starea fizică, acestea sunt medii în care ne confruntăm cu un grad ridicat de stres. Pacienții pot experimenta durere fizică sau emoțională, iar aceasta poate fi accentuată în cazul în care condițiile unității spitalicești și a spațiului verde aferent nu sunt asigurate, sau sunt precare. Directorii spitalelor, de multe ori confruntându-se cu viața și moartea în fiecare zi, sunt supuși unor presiuni enorme.

Interiorul spitalelor a început să se schimbe din culoarea albă, caracteristică spitalelor din perioada comunistă, în culori mai vii, de multe ori creând mediu de hotel. Creșele au lăsat în urmă reputația lor depresivă, și au renăscut în medii primitoare, calde și pline de viață. Condițiile de mediu necesare unor pacienți specifici, cum ar fi cei cu Alzheimer, au fost îmbunătățite considerabil. Pe scurt, a fost o revoluție în asigurarea condițiilor necesare pacienților și în conștientizarea că mediul fizic afectează starea de sănătate a oamenilor dar și starea de bine și buna dispoziție a acestora.

Împreună cu aceste schimbări benefice aduse clădirilor spitalelor, s-a accentuat tot mai mult ideea de a crea și în exterior un mediu care ar putea aduce beneficii pacienților. Unele cercetări confirmă ceea ce mulți cunoșteau deja: conectarea omului cu natura este benefică, chiar vitală, sănătății. O plimbare prin pădure, relaxarea pe o bancă în parc, grădinăritul, sau chiar admirând din interior frumusețea naturii, sunt toate căi active sau pasive prin care ne conectăm cu mediul natural. Aceste căi ne trezesc simțurile, ne îndeamnă la mișcare, facilitează conexiunea socială și reduce stresul și depresia. Unitățile spitalicești, chiar de la creșe la centre de îngrijire a vârstnicilor, toate tind să incorporeze în mediul lor un spațiu special amenajat care îmbunătățește sănătatea și starea de bine a pacienților, a rezidenților, a vizitatorilor și a angajaților.

În timp ce există dovezi pentru importanța accesului la natură, actuala situație a spațiilor verzi aferente spitalelor este inadecvată, suprafețele sunt mici, fără prea multă vegetație, locuri de relaxare inconfortabile, alei pavate necorespunzător, inexistența locurilor umbrite, etc.

Scopul acestei lucrări este de a acorda o atenție deosebită spațiilor verzi aferente unităților spitalicești, de a sublinia principii în crearea grădinilor terapeutice care să îmbunătățească starea de sănătate fizică și emoțională, de a prezenta tehnici și metode de amenajare în funcție de pacienții care beneficiază de acest spațiu, de a prezenta modurile în care atura influențează sănătatea și starea de bine, și de a indica speciile de plante potrivite pentru asemenea amenajări.

PARTEA I-A. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

CAPITOLUL I- ISTORIA GRĂDINILOR AFERENTE UNITĂȚILOR SPITALICEȘTI

Istoria grădinilor aferente unităților spitalicești începe acum multe secole. La un moment dat natura a fost văzută în sine ca vindecătoare, dar până în secolul XX, această idee s-a pierdut. Acum, acest adevăr se redescoperă sub forma grădinilor terapeutice și a peisajelor terapeutice aferente spitalelor, creșelor, sanctuarelor.

Una dintre primele grădini terapeutice se afla în Sanctuarul antic al lui Asclepios (Esculap), zeul vindecător, în Grecia. (Fig. 1.1) Acest sanctuar a funcționat din secolul IV î.Hr. până în secolul VI d.Hr. Apa din izvoarele naturale a fost folosită pentru ritualuri de purificare; biblioteca, muzeul, teatrul, și grupurile de vegetație asigurau divertismentul până ce oamenii aveau aprobarea să intre în cea mai importantă parte a sanctuarului: abatonul. În această sală se practica vindecarea prin vis, deoarece se credea că în momentul în care oamenii adorm, sufletul părăsește trupul și poate comunica cu zeii. Pacienții care dormeau, primeau remediul pentru boala lor de la zeul Asclepios, iar când se trezeau, tratamentele erau realizate de preoții medici.

Fig. 1.1 Sanctuarul lui Asclepios (reconstrucție)

(Sursa: materiale.pvgazeta.info)

Printre primele spitale, așa cum le cunoaștem noi, au fost spitalele militare romane, iluminate natural, cu secții separate pentru a împiedica răspândirea bolilor.

De-a lungul Evului Mediu, în Europa de Vest, unele mănăstiri aveau infirmerii în care pelerinii și cei bolnavi erau îngrijiți de călugări, ca parte a obligației de a oferi ajutor și milă celor săraci. Un personaj major în această eră a fost Hildegard von Bingen, o călugăriță de origine germană care s-a ocupat de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie și muzică. Alături de Hipocrate, aceasta nu și-a imaginat corpul uman ca fiind o mașinărie, sau boala ca fiind o problemă mecanică. Ea a adoptat conceptul de vitalitate și prospețime, cules din preocupările ei pentru grădinărit. Așa cum plantele cresc și dezvoltă frunze, flori și fructe, așa și corpul uman are puterea de a crește, a da naștere și de a se vindeca. Mănăstirile au fost primele locuri unde grădinile, de obicei interioare, au fost special incorporate ca parte a unui mediu terapeutic (Fig.1.2). Bernard de Clairvaux (1090-1153) a scris despre intențiile acestui tip de grădini: ”În interiorul acestei incinte numeroși și diferiți arbori… creează o veritabilă dumbravă, care așezată lângă celulele celor ce sunt bolnavi, ușurează cu puțină consolare infirmitățile fraților, în timp ce oferă celor ce doresc, o plimbare veritabilă… Omul bolnav stă pe peluza verde… Este în siguranță, ascuns, umbrit de căldura zilei… pentru confortul durerii sale, toate tipurile de iarbă sunt mirositoare nărilor sale. Minunatul verde al ierburilor și al arborilor îi încântă privirea… Corul de păsări pictate îi mângâie auzul…” (Gerlach-Spriggs, Kaufman, și Warner 1998, 9). Acest pasaj indică percepțiile intuitive remarcabile ale liderilor creștini în ceea ce privește semnificația trezirii senzoriale în natură ca o componentă a vindecării, și înțelegând că a fost pentru mult timp pierdută, și abia acum, 1000 de ani mai târziu, redescoperită.

Fig.1.2 Mănăstirea din Fontevrault

(Sursa: 123rf.com)

Următoarea schimbare majoră în designul spitalelor și asigurarea spațiului verde în exterior a fost dezvoltarea spitalelor pavilion. În Europa de Vest, în secolul XVII, s-a pus accentul pe colectarea sistematică a datelor privind nașterile și decesele, și pe atenția și grija acordată pacienților. În noile spitale se punea accentul pe igienă și ventilație, din moment ce se credea că infecțiile erau răspândite de vapori nocivi proveniți din mlaștini, ape stătătoare și deșeuri putrezite. De exemplu, un nou spital în Edinburgh a fost construit în 1729 în formă de ”U” pe un deal, pentru a putea pătrunde aerul și lumina, iar 8000 m2 au fost pregătiți pentru grădină. (Gerlach-Spriggs, Kaufman, și Warner 1998, 15).

Fig. 1.3 Florence Nightingale îngrijind pacienții

(Sursa: worldatlas.com)

Spitalele pavilion cuprindeau câteva clădiri de 2-3 etaje, conectate de colonade continue și secții înguste cu ferestre mari pentru lumină și ventilație. Între secții se aflau curți și grădini care au început să fie considerate componente importante ale unui mediu sănătos.

Acest nou tip de spital a fost bine primit de mulți doctori și arhitecți, devenind principalul tip de spital în secolele XVII-XIX. În timpul războiului din Crimeea, Florence Nightingale (Fig.1.3), o asistentă britanică, a observat unele diferențe majore de sănătate între pacienții tratați în spitalele din corturi sau clădiri temporare și cei tratați într-un spital convențional. Ea a afirmat că rata ridicată a mortalității din spitale poate fi redusă printr-o combinație a design-ului, a sistemului sanitar și a îngrijirii de calitate. La spitalul militar de lângă Constantinopol, ea a reușit să scadă rata mortalității a pacienților de holeră de la 42% la 2% prin igienă și practici de îngrijire adecvate (Darton 1996, 93).

În una dintre publicațiile sale, ea a scris: ”În al doilea rând după aer proaspăt… ar trebui să clasificăm lumina în importanța necesităților celor bolnavi. Lumina directă a soarelui, nu doar lumina zilei, este necesară pentru o însănătoșire grabnică,… având posibilitatea de a vedea afară pe fereastră în locul unui perete mort; de a vedea culoarea vibrantă a florilor,… având posibilitatea de a citi în pat la lumina din fereastră… Se spune în general că efectul este asupra minții. Este posibil, dar nu cu mult mai puțin își are efectul asupra trupului.” (Warner 1995, 24). Concepțiile ei au marcat o importantă reîntoarcere la înțelegerea că mintea și corpul sunt interconectate, și trebuie tratate ca atare.

Odată cu studiile anatomiei în perioada Renascentistă, în care disecția cadavrelor au dezvăluit că ”nu există spirit în trup”, aceste convingeri ale lui Florence Nightingale au fost discreditate (Fig.1.4).

Fig. 1.4 Florence Nightingale și spitalul pavilion

(Sursa: wikipedia.com)

Apariția Perioade Romantice a determinat o reconsiderare a rolului naturii în vindecarea trupului și a sufletului. Scriitori celebri au glorificat puterea naturii pentru a încuraja contemplarea și conexiunea emoțională cu sufletul. Nobilimea a creat peisaje care imitau natura. În orașe s-au construit parcuri pentru sănătatea fizică și psihică a orășenilor. În această perioadă a reapărut ideea că natura trebuie să facă parte din mediul de restaurare a pacienților, în special celor cu probleme psihice. Regândirea tratamentelor pacienților cu probleme psihice a început într-un spital din Zaragosa, Spania, în anul 1409. În locul pedepsei și a izolării pacienților, cum era obiceiul în acea perioadă, ei urmau o rutină simplă de luat masa împreună, de lucrat treburile casei, de lucrat în grădinile de legume, în vie și la ferme (Warner 1995, 17). Această metodă de socializare între pacienți a fost cunoscută în secolul XIX ca ”tratament moral”, și a fost primită cu entuziasm de revoluționari.

În 1792 William Tuke a înființat ”The Retreat”, un spital la periferia orașului englezesc York. Acolo, într-o nouă și radicală abordare a tratamentului, pacienții cu probleme psihice au fost tratați cu blândețe și amabilitate în loc de lanțuri și bătăi ca pe prizonieri. Accesul în natură a devenit o parte a tratamentului. Se credea că bolile psihice nu pot face față aglomerației și atmosferei orașelor, iar pacientul se poate recupera doar într-un mediu natural și liniștitor. Spațiile vaste de la periferia orașului protejau pacienții de cei curioși, dar și serveau ca loc de grădinărit și cultivare a plantelor.

Această filozofie a noilor spitale s-a întins până în America de Nord. Primul astfel de spital în Statele Unite ale Americii a fost ”Azilul Prietenilor” în Philadelphia, înființat în anul 1813. Principalul susținător al acestui nou tip de abordare a spitalelor a fost Dr. Thomas Kirkbride, care a formulat un set de principii și reguli de înființare și reabilitare a spitalelor de psihiatrie (Fig.5). În aceste reguli el propunea ca spitalele să fie localizate în mediul rural, la nu mai puțin de 3 km față de un oraș; să dețină cel puțin 40 ha de pământ sau 2000 m2 pentru fiecare pacient; din această suprafață, cel puțin 20 ha trebuie dedicate grădinăritului și locurilor de relaxare; iar pacienții să aibă în saloanele lor ferestre mari și luminoase pentru a admira peisajul. Acest plan a fost aprobat de comisii și a fost pus în aplicare în 28 de state.

Fig. 1.5 Spital de psihiatrie construit după planul Kirkbride

(Sursa: wikipedia.com)

În paralel cu aceste dezvoltări, a crescut numărul de imigranți și sărăcia urbană. Spitalele noi construite s-au aglomerat, condițiile pacienților s-au înrăutățit, iar spitalele au devenit ultima stațiune pentru cazurile fără speranță. Sindicatul muncii s-a opus politicii de angajare a pacienților la munca în ferme și grădini. În afară de ocazionalele programe de terapie horticolă, pământurile aferente spitalelor nu au mai fost lucrate.

Un punct de cotitură în evoluția medicinii și a spitalelor a fost momentul în care Dr. John Snow investiga un caz de epidemie de holeră în Londra, care a început din cauza apei poluate din fântâna orașului. Cu toate că acesta a fost începutul înțelegerii teoriei germenilor, abia în 1860, când Louis Pasteur a descoperit bacteria, teoria a fost pe deplin acceptată. Acest fapt a schimbat radical arhitectura și designul spitalelor. Din moment ce răspândirea bacteriilor putea fi oprită cu antiseptice și igienă minimă, separarea fizică, ca și în cazul spitalelor pavilion, nu mai era necesară. Spitalele pavilion au fost înlocuite cu clădiri monobloc, pe mai multe etaje, compacte și funcționale, unde designul se raporta la eficiență și la controlul infecțiilor (Fig.1.6). Bolile erau tratate cu antibiotice, analgezice, anestezii, și tehnici chirurgicale inovatoare. Emoțiile erau acum studiate în psihologie, iar corpul fizic la anatomie. Spațiile exterioare au fost transformate în parcări și rampe de acces; grădinile au dispărut, iar vegetația se mai găsea doar lângă intrarea principală. Stilul tradițional a fost abandonat în detrimentul stilului internațional. Chiar și în sanatorii tratamentele tradiționale de tuberculoză, aerul curat, lumina soarelui și spații vaste, au fost schimbate cu medicamente.

Fig. 1.6 Spitalul Westminster, Londra

(Sursa: ph.ucla.edu)

Împreună cu apariția centrelor medicale mari, au mai apărut și alte profesii care au prezentat interes pentru grădini și spațiile verzi aferente spitalelor. Terapia ocupațională și fizică a intra în prim plan în tratamentul veteranilor Primului Război Mondial. Până la sfârșitul secolului XX , spitalele de reabilitare adesea includeau grădini și spații verzi în care pacienții puteau face fizioterapie, în condiții mai bune ca cele din interiorul clădirii.

După al II-lea Război Mondial, terapia horticolă a căpătat importanță în cardul terapiei ocupaționale, folosind grădinăritul pentru recuperarea sănătății fizice și psihice a pacienților. Au fost înființate programe de studiu pentru aceste profesii, iar programe de grădinărit în spațiu exterior și interior au fost susținute în diferite spitale, de exemplu în spitalele de psihiatrie sau reabilitare. Profesorii calificați lucrau cu angajații spitalelor pentru a facilita recuperarea pacienților care sufereau de tulburări de stres post-traumatic, traume, infarct, leziuni ale creierului, și alte forme de dizabilități.

La sfârșitul secolului XX, s-a manifestat un interes crescut pentru medicina complementară. Arhitecții și administratorii au început să recunoască faptul că spațiile verzi și mediul natural din jurul spitalelor sunt o componentă importantă pentru reabilitarea pacienților.

Unul dintre evenimentele importante din această perioadă a fost apariția organizației non-profit ”Planetree” (Platanul), în 1978. Aceasta accentua organizarea și schimbările fizice în sistemul de sănătate, menite să creeze unele medii mai tămăduitoare. Schimbările organizaționale includeau eliminarea orelor de vizită stricte, permiterea copiilor și a animalelor de companie pentru vizită, și încurajarea familiilor pacienților să rămână peste noapte cu pacientul și să-i gătească. Schimbările fizice includeau un decor mai primitor; neutralizarea mediului interior cu plante, acvarii; conectarea spațiului interior cu cel exterior pentru crearea unor priveliști atractive; și sublinierea importanței grădinilor terapeutice pentru pacienți, membrii familiei și angajați (Fig.1.7).

Fig. 1.7 Grădină terapeutică

(Sursa: naturesacred.org)

Cercetările academice au început să ofere dovezi științifice care atestă importanța naturii și a grădini în procesul vindecării oamenilor. Primul studiu în acest domeniu a apărut în articolul lui Roger Ulrich ”Privirea prin fereastră poate influența recuperarea în urma unei operații chirurgicale” (”View through a Window May Influence Recovery from Surgery”). Având acces la datele medicale ale pacienților care erau în recuperare, Ulrich a descoperit că acei pacienți care aveau vedere spre arbori cereau doze mai mici de medicamente pentru durere, chemau asistentele mai rar, și plecau acasă mai repede decât pacienții care aveau vedere spre un zid. Acest studiu a fost urmat de multe altele care au adus dovezi științifice puternice asupra faptului că mutarea dintr-o situație dificilă și înspăimântătoare într-o grădină sau un cadru natural provoacă reducerea stresului. Lumea medicală a început să realizeze că arborii și grădinile în sistemele de sănătate nu sunt doar de decor și frumusețe, ci ele chiar pot îmbunătăți starea pacientului.

Primele grădini terapeutice aparțineau spitalelor de îngrijire a pacienților cu probleme grave. Unele dintre ele au rezultat a fi grădini de succes, iar altele nu. O nouă direcție promițătoare care a început în primii ani ai secolului XXI, a văzut diagnosticul medical tratat în serios ca precedent al designului. Grădinile au fost văzute ca mijloace de tratare, iar spațiile au fost create pentru pacienți specifici, cum ar fi pacinții cu cancer, probleme psihiatrice, arsuri, diferite forme de demență, precum și grădini pentru diferite categorii de vârstă, cum ar fi copiii și cei vârstnici.

Concluzie

Prin urmare, din timpurile Sanctuarului lui Asclepios din Grecia, ne-am reîntors la înțelegerea relației dintre trup și minte și la înțelegerea importanței naturii în procesul de vindecare. Acum, datoria noastră este de a ajuta arhitecții și peisagiștii să creeze spații verzi și grădini contemporane ce îndeplinesc întregul potențial de a fi peisaje cu adevărat terapeutice.

Fig. 1.8 Grădina terapeutică a Spitalului de Psihiatrie din Căpâlnaș, jud. Arad

(Sursa: green-report.ro)

CAPITOLUL II- TIPURI DE SPAȚII VERZI AFERENTE UNITĂȚILOR SPITALICEȘTI

Unde poate fi amplasată o grădină într-un centru de sănătate, și ce formă poate avea? Aceasta este o întrebare la care arhitecții și administratorii trebuie să răspundă pentru a crea grădini ideale potrivite pentru fiecare tip de spital. Așadar, în continuare vor fi prezentate câteva tipuri de spații verzi potrivite pentru unitățile spitalicești.

2.1 GRĂDINI ”ÎMPRUMUTATE”

Grădini, parcuri publice sau spații verzi aflate în vecinătatea spitalelor, pe care pacienții le pot admira, și care pot influența starea de sănătate a pacienților.

2.2 TRASEE DE FITNESS ȘI PLIMBARE

Fig. 2.1 Traseu de fitness și plimbare, Gordon Hospital, SUA

(Sursa: southerntidings.com)

2.3 AMENAJĂRI IZOLATE

Un spațiu verde, de obicei gazon, care separă clădirea de străzile adiacente, de multe ori necesare reglementărilor de zonificare.

2.4 GRĂDINI DE BUN VENIT

Grădina de bun venit este o amenajare peisageră localizată la intrare în clădire, și este proiectată pentru folosire, nu doar de decor.

2.5 CURTEA DIN SPATE

2.6 GRĂDINI PE ACOPERIȘ

Fig. 2.2 Grădina acoperișului Policlinicii din Boeri, Milano

(Sursa: stefanoboeriarchitetii.net)

2.7 GRĂDINI TERASATE

Spre deosebire de grădinile de pe acoperiș, acestea sunt situate pe terasele sau balcoanele clădirilor.

2.8 GRĂDINI PERIFERICE

Unde spațiul este limitat, un spațiu verde îngust poate înconjura spitalul, având câteva accese către clădire.

2.9 GRĂDINI INTERIOARE

2.10 GRĂDINI DE PRIVIT

În cazul în care spațiul și bugetul este limitat, unele spitale creează spații verzi de mici dimensiuni în care nu este acces, dar pot fi privite și admirate.

Fig. 2.3 Grădina de privit

(Sursa: https://triadfellowship.wordpress.com)

CAPITOLUL III – PRINCIPII DE PROIECTARE A SPAȚIILOR VERZI AFERENTE UNITĂȚILOR SPITALICEȘTI

Aceste principii de proiectare se aplică tuturor grădinilor terapeutice și spațiilor verzi exterioare și interioare din toate categoriile de spitale.

3.1 PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE

Siguranță, protecție și intimitate

Spațiile verzi din jurul spitalelor deservesc oamenilor care, într-un fel sau altul sunt vulnerabili. Toate elementele și aspectele unui spațiu verde trebuie să garanteze utilizatorilor siguranță fizică și emoțională.

Accesibilitate

Toate spațiile verzi trebuie să se conformeze standardelor și regulilor de construire impuse de autorități. Pentru a crea experiența cea mai pozitivă, trebuie asigurate condițiile de deplasare pentru persoanele în cărucior cu rotile, în cârje, pe targă, sau orice alt mijloc de deplasare.

Confortul fizic și emoțional

Dincolo de a fi în siguranță, toate elementele grădinii trebuie să fie confortabile. Obiectivul principal este de a crea un mediu în care oamenii se simt hrăniți și îngrijiți. În momentul în care oamenii se simt confortabil din punct de vedere fizic și psihic, probabilitatea de a petrece mai mult timp într-o grădină crește.

Distrageri pozitive

Una dintre cele mai importante funcțiuni ale spațiilor verzi din jurul spitalelor este capacitatea de a transmite sentimentul de desprindere/eliberare a pacientului de spațiul interior, care de cele mai multe ori este monoton, amenințător, intimidant pentru pacient. Grădina în sine, cu elementele ei, ar trebui să aibă capacitatea de oferi aceste distrageri pozitive.

Legătura cu natura (Biofilie)

Cercetările arată că relația omului cu natura, în special într-un centru de sănătate, este una dintre cele mai eficiente forme de distragere pozitivă. Cu cât relația dintre pacient și natură este mai profundă, cu atât mai mari sunt beneficiile terapeutice asupra pacientului. Vegetația, elementele naturale, sunetele liniștitoare și prezența apei, sunt toate exemple de distrageri pozitive.

Întreținere și amenajare

Un spațiu verde și toate componentele sale trebuie să fie îngrijite corespunzător. Elemente degradate sau rupte, cum ar fi pavajele, băncile, pot pune în primejdie siguranța beneficiarilor. O grădină bine întreținută transmite pacienților, vizitatorilor și angajaților că sunt într-un mediu sănătos.

Sustenabilitate

Spațiile verzi care aduc beneficii oamenilor, ar trebui să aducă beneficii și mediului natural. Întreținerea și dezvoltarea cu impact redus, metodele ecologice, direcționarea apelor meteorice și alte strategii contribuie la responsabilitatea socială, economică și ecologică. Similar unei grădini bine întreținute care transmite un mesaj de atenție, așa și un peisaj ecologic proiectat și bine administrat poate transmite un mesaj pozitiv.

3.2 INSTRUCȚIUNI SPECIFICE DE PROIECTARE PENTRU GRĂDINILE TERAPEUTICE

Considerații generale

Necesar

Grădina trebuie să fie în contrast cu designul interior al spitalului;

Asigurarea umbrei suficiente, cu posibilitatea oamenilor de a se așeza și la soare și la umbră;

Dacă grădina nu este complet înconjurată de clădiri, trebuie să fie înconjurată de garduri sau ziduri;

Asigurarea existenței panourilor informative și a indicatoarelor pentru orientare;

Evidențierea unei zone atractive privită de la intrarea principală;

Proiectarea grădinii astfel încât să fie înțeleasă de la prima privire;

Asigurarea unei zone acoperite în apropierea accesului în spital, pentru a face tranziția între interior și exterior;

Crearea unor zone cu caracter diferit;

Amenajarea grădinii astfel încât beneficiarii să aibă o experiență senzorială interesantă;

Interzicerea fumatului în spațiile verzi.

Recomandat

Asigurarea obiectelor necesare în caz de vreme extremă. Ex: umbrele, ventilatoare, adăpost de ploaie, etc.

Asigurarea unui spațiu/mobilier care oferă persoanelor posibilitatea de a se odihni;

Unde spațiul permite, oferirea unei zone întinse, drepte care se poate folosi pentru întâlniri;

Spațiile pentru terapie și exerciții fizice trebuie amplasate departe de zonele cu trafic, și cât mai aproape de zonele de terapie din interior;

Amplasarea unui punct de destinație.

Acces vizual

Accesul vizual într-o grădină terapeutică este esențial. Mult mai probabil pacienții vor vizita o grădină pe care o pot vedea. În plus, ferestrele asigură accesul vizual în natură, chiar dacă pacienții nu pot ieși afară.

Intrarea în grădină trebuie să fie vizibilă, iar ușile să fie de sticlă pentru a putea verifica vremea înainte de a intra în grădină;

Asigurarea monitorizării facile a pacienților din grădină;

Orientarea ferestrelor către grădină pentru a putea fi vizibilă și din interiorul clădirii;

Ferestrele să aibă înălțimea potrivită pentru ca pacienții să poată privi afară chiar dacă sunt întinși pe pat;

Asigurarea iluminatului pe timp de noapte.

Acces fizic

Grădinile trebuie să fie ușor accesibile, iar trecerea din interior în exterior trebuie să fie netedă.

Necesar

Ușile către grădină trebuie să fie ușor de manevrat, preferabil automatice;

Pragurile trebuie să fie drepte, fără înălțare de la sol.

Recomandat

Ușile deblocate întotdeauna;

Grădina să fie deschisă tot timpul anului, indiferent de vreme, noapte sau zi;

Asigurarea panourilor informative.

Alei

Necesar

Alea principală trebuie să fie dreaptă, fără trepte, cu o înclinație mai mică de 2 %, lățime minimă de 2 m;

Asigurarea locurilor de odihnă de-a lungul aleilor;

Asigurarea bordurilor pentru siguranța pacienților în scaun cu rotile;

Suprafața aleii trebuie să fie abrazivă;

Organizarea aleilor pentru a ghida persoanele printr-o varietate de experiențe;

Asigurarea spațiului necesar scaunelor cu rotile.

Recomandat

Aleile secundare pot fi construite pe diferite grade de dificultate;

Asigurarea indicatoarelor de distanță pentru aleile de mari lungimi;

Includerea labirinturilor pentru diversitate și dinamism.

Locuri de șezut

Necesar

Locurile de șezut trebuie să aibă spătar și mânere;

Materialul din care este confecționat nu trebuie să rețină căldură, frig sau apă excesivă, și nu trebuie să reflecte lumina;

Designul trebuie conceput astfel încât apa să nu băltească;

Asigurarea unor elemente de șezut ușoare pentru mobilitate mai mare;

Asigurarea locurilor de șezut și pentru grupuri mai mari de 4 persoane;

Amplasarea unor mese unde se poate lua masa.

Recomandat

Toate vederile dinspre locurile de așezat trebuie să fie interesante, atractive;

Amplasarea unor locuri de șezut și în zone cu activități .

Plantare

Necesar

Furnizarea de experiențe senzoriale prin plante (varietate, culoare, textură, miros, port, dimensiuni, formă, etc.);

Încorporarea unor plante care provoacă implicarea senzorială;

Utilizarea plantelor pentru a crea subzone;

Folosirea a cât mai multe plante care necesită o întreținere scăzută.

Recomandat

Încorporarea movilelor și a paturilor înclinate pentru o vizibilitate mai bună a plantelor;

Folosirea plantelor de diferite înălțimi;

Plantarea arborilor înalți pe lângă clădiri pentru a reduce vizual dimensiune clădirii;

Folosirea plantelor adaptate condițiilor de mediu specifice zonelor respective.

Utilități

Asigurarea unui spațiu de depozitare;

Asigurarea coșurilor de gunoi;

Asigurare sistem de irigații;

Asigurare iluminat pe timp de noapte;

Instalare surse de apă potabilă;

Toaletele să fie amplasate în apropierea grădinii.

Sistemul de iluminat

Toate aleile trebuie să fie iluminate corespunzător;

Asigurarea că lumina din grădină nu deranjează pacienții din interiorul spitalului;

Iluminarea locurilor de șezut, a elementelor decorative ale grădinii.

Piesele de apă

Piesele de apă trebuie să stârnească mai mult de un simț;

Amplasarea locurilor de șezut aproape de piesele de apă;

Sunetul apei trebuie să fie calmant;

Piesele de apă trebuie să fie funcționale și atractive pe toată perioada anului.

Alte elemente

Încorporare elemente amuzante, bizare;

Etichetare plante;

Includerea unor obiecte sau materiale care pot fi mutate sau schimbate;

Amplasare loc de joacă pentru copii;

Asigurarea oportunității de a observa natura, fauna.

PARTEA A II-A. MATERIALUL ȘI METODA

CAPITOLUL 4

ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

4.1 LOCALIZARE

Spitalul Clinic de Adulți, Secția de Psihiatrie, se află pe strada Decebal, nr. 126, oraș Cluj-Napoca, județul Cluj, Romania. Coordonatele de localizare sunt 4647`04.5„ latitudine Nordică, 2335`36.3„ longitudine Estică. Situl este amplasat la 2.5 km față de centrul orașului Cluj, având acces facil la mijloacele de transport în comun (gară, autogară). Vecinătățile sitului studiat sunt: în partea de NV – Strada Decebal; în partea de SV – Strada Spitalului; în partea de SE – Strada Traian, iar în partea de E – Sediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri, Cluj-Napoca. Suprafața totală a spațiului verde aferent clădirilor este de 8833 m2 (Fig.4.1).

Fig. 4.1 Plan de încadrare în zonă a sitului studiat

(Sursa: google.com/maps)

4.2 ACCESE

Accesul în incinta spitalului se face prin două intrări (Fig.4.2). Intrarea principală ( ) se află în partea de Nord, de pe strada Decebal și deservește pacienților, vizitatorilor, angajaților, dar și autoturismelor. Intrarea secundară ( ) aste închisă publicului larg, și este folosită doar în scop administrativ, de către angajați și firmele de salubritate.

Accesul auto este permis doar angajaților spitalului. De asemenea, există o parcare amenajată în incinta spitalului.

Fig. 4.2 Accese în incinta Spitalului Clinic de Adulți, Secția de Psihiatrie, Cluj-Napoca

(Sursa: google.com/maps)

Fig. 4.3 Trama aleilor

(Sursa: google.com/maps)

Trama aleilor (Fig. 4.3) este simplă, reprezentată de alei principale ( ) atât pentru pietoni, cât și pentru autoturisme, și alei secundare ( ) pentru pietoni, care înconjoară și leagă clădirile și anexele. Aleile secundare nu sunt amenajate sau pavate, ele sunt doar formate de angajații și pacienții care le folosesc.

4.3 ANALIZA FOTOGRAFICĂ

Alei

Încă de la intrarea în grădina spitalului se poate observa neglijența administratorilor în întreținerea spațiului și lipsa fondurilor pentru a putea reînnoi elementele degradate. Aleile vechi construite din beton sunt nesigure, degradate și prezintă deplasări și fisuri majore care pot cauza accidente (Fig. 4.4,4.5).

Fig. 4.4 Alee deteriorată Fig. 4.5 Alee deteriorată

(Sursa: original) (Sursa: original)

Bănci și coșuri de gunoi

De-a lungul aleilor principale sunt amplasate bănci confecționate din lemn și metal, majoritatea aflate într-o stare avansată de degradare, ruginite, cu vopsea veche, de culoare albastră sau colorate (Fig.4.6). Unele bănci sunt nefuncționale (Fig.4.7) și prezintă un pericol pentru pacienți, angajați și vizitatori. În apropierea accesului principal este amplasat un loc de relaxare și picnic în stare perfectă de funcționare (Fig.4.8).

Fig. 4.6 Bănci degradate + coș de gunoi Fig. 4.7 Bănci degradate

Fig. 4.8 Loc de relaxare funcțional + coș de gunoi

(Sursa: original)

Existența în număr redus a coșurilor de gunoi se observă prin multitudinea de deșeuri aflate pe sit. Cele două coșuri de gunoi existente sunt situate lângă zona de relaxare din apropierea accesului principal, și în spatele primei clădiri din ansamblu. Coșurile au aspect neîngrijit, sunt din plastic, unul este improvizat dintr-un butoi albastru, iar celălalt este un coș de gunoi clasic, convențional. Acestea nu sunt amplasate într-un loc vizibil, central, accesibil tuturor ci sunt retrase, ascunse.

Anexe

Structura în care sunt depozitate tomberoanele pentru deșeuri este construită din policarbonat celular transparent (Fig.4.9). Locul unde este amplasată structura, lângă accesul secundar, este neîngrijit, plin de deșeuri, insalubru și inestetic. Accesul secundar (Fig.4.10) deservește în special firmei de salubritate pentru colectarea deșeurilor.

Fig. 4.9 Anexă depozitare deșeuri

(Sursa: original)

Fig. 4.10 Accesul secundar

(Sursa: original)

Parcare

Parcarea din incinta spitalului este acoperită cu pavaj auto blocant cu închidere dublă (Fig.4.11). Aceasta este împărțită în două părți, una de dimensiuni mai reduse în dreapta accesului principal, iar alta de dimensiuni mai mari în stânga accesului principal.

Fig. 4.11 Parcare

(Sursa: original)

Gard

Pentru controlul și siguranța pacienților, întreg ansamblul este împrejmuit cu gard de beton cu înălțimea de 2 m (Fig.4.12). În unele locuri, acesta este degradat, riscând să se prăbușească. Datorită faptului că este din beton, și de o înălțime așa de mare, privirea dincolo de gard este dificilă, sau chiar imposibilă. Faptul acesta induce o stare de izolare față de exterior a pacienților, și curiozitate față de interior a trecătorilor.

Fig. 4.12 Porțiune de gard

Foișor

În partea de Vest a grădinii se află un foișor de lemn, cu dimensiunile de aproximativ 3 m lungime și 3 m lățime, acoperit cu șindrilă bituminoasă de culoare verde (Fig.4.13). În interiorul acestuia sunt amplasate două bănci pentru relaxare, și este decorat cu ghivece suspendate cu plante curgătoare. Starea de degradare a foișorului este destul de mică. La momentul de față, acest foișor este singurul loc de relaxare din grădină.

Fig. 4.13 Foișor

(Sursa: original)

Alte elemente

Tot în partea de Vest a grădinii se află un loc special amenajat cu aparate de fitness. Acestea sunt într-o stare perfectă de funcționare, și este un loc în care pacienții își petrec timpul cu plăcere, îmbunătățindu-și condiția fizică (Fig.4.14).

Fig. 4.14 Aparate fitness

(Sursa: original)

În spatele clădirii centrale, aproape de accesul secundar, se află o structură improvizată din funii prinse de trunchiurile arborilor existenți și de stâlpi de lemn, pe care se întind rufele (Fig.4.15).

Fig. 4.15 Structură penru rufe

(Sursa: original)

În partea de Est a grădinii se află o clădire neutilizată, veche, cu pereți și acoperiș dărăpănat, care nu prezintă siguranță pentru pacienți, și prezintă pericole de prăbușire (Fig. 4.16).

Fig. 4.16 Clădire veche, cu risc de prăbușire Fig. 4.17 Cișmea

(Sursa: original) (Sursa: original)

În fața accesului principal se află singura piesă de apă existentă pe sit (Fig.4.17). Aceasta este reprezentată de o cișmea din fier, degradată parțial, cu robinetul de deschidere improvizat. Apa din această cișmea este legată la rețeaua de apă a orașului, prin urmare este potabilă.

Vegetație

În urma unei analize pe sit s-a constatat că vegetația existentă se împarte în patru categorii de plante: arbori, arbuști, plante floricole și gazon. Vegetația identificată este autohtonă, reprezentată de o varietate restrânsă de specii.

Arbori

Vegetația de talie înaltă este reprezentată de arțar (Acer negundo), plop (Populus nigra, Populus tremula), tei (Tilia tomentosa), salcâm (Robinia pseudoacacia), molid (Picea abies). Aceștia sunt dispuși perimetral, formând o perdea de protecție sonoră și vizuală.

Exemplarele au o vârstă destul de înaintată, dar din punct de vedere estetic se prezintă fără deformări de coroane, crengi rupte sau dezechilibre. Pentru situația propusă, specia eliminată va fi arțarul (Acer negundo), deoarece are caracter invaziv și calități minime decorative, și unele exemplare de plop.

Arbuști

Principalele specii de arbuști existente pe sit sunt corcodușul (Prunus cerasifera), liliacul (Syringa vulgaris), trandafirii (Rosa sp.), trompeta roșie (Campsis flamenco) și cimișirul (Buxus sempervirens). Starea de degradare a acestor specii este ridicată, iar valoare estetică este diminuată de deformarea și netoaletarea coroanelor (Fig.4.18).

De asemenea, gradul de îmbolnăvire este ridicat, iar coroana exemplarelor este asimetrică, dezechilibrată și inestetică. Majoritatea exemplarelor existente pe sit sunt spontane (Fig.4.19). Gardul viu format din Buxus sempervirens este amplasat în partea de N-E a parcării și în partea dreaptă a accesului principal pe lângă gard.

Fig. 4.18 Vegetație arbustivă inestetică Fig. 4.19 Vegetație arbustivă spontană

(Sursa: original) (Sursa: original)

Plante floricole

Plantele floricole sunt reprezentate de specii cum ar fi, stânjenii (Iris laevigata), crinii de grădină (Hemerocallis fulva), yucca (Yucca filamentosa), flori de piatră (Portulaca grandiflora), Eremurus stenophyllus, Hosta spp. Acestea sunt dispuse în grupuri, solitar, mixate cu arbuști, în platbande și rondouri (Fig.4.20). Plantele floricole sunt neîngrijite, înghesuite, și amplasate necorespunzător (Fig.4.21).

Fig. 4.20 Rondou de plante floricole Fig. 4.21 Mix de plante decorative

(Sursa: original) (Sursa: original)

Gazonul

Gazonul este neîngrijit, pe alocuri uscat, acaparat de specii de plante erbacee crescute spontan, tuns doar în zonele de interes: zona intrării, zona centrală și zona în care sunt amplasate aparatele de fitness și foișorul.

Fig. 4.22 Porțiune de gazon parțial îngrijit Fig.4.23 Gazon parțial uscat

(Sursa: original) (Sursa: original)

4.4 DETERMINAREA POLUĂRII FONICE

Intensitatea sonoră reprezintă volumul unei vibrații sonore și se măsoară în decibeli (dB) sau foni. Amplitudinea unei vibrații depinde de următorii factori: cantitatea de energie ce se imprimă mișcării vibratorii și se transmite mediului ambiant; distanța la care se află corpul vibrator față de aparatul auditiv receptor; calitatea mediului în care se propagă (aer liber, sală închisă, prezența arborilor…). Pragul inferior, dedesubtul căruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea umană este de 0 dB, iar pragul superior, peste care sunetele devin dureroase auzului este de 140 dB. În urma unor cercetări s-a concluzionat că valoarea de 80 dB este limita superioară până la care sunetul nu este distrugător. Poluarea fonică reprezintă producerea de zgomote mai mult sau mai puțin puternice care afectează viața oamenilor sau a animalelor. Expunerea îndelungată la poluare fonică poate provoca deteriorarea aparatului auditiv, de aceea o modalitate de a diminua zgomotele este amenajarea de perdele de protecție artificiale sau naturale.

Vegetația are o valoare însemnată din acest punct de vedere, iar plantele lemnoase pot forma bariere de protecție împotriva sunetelor puternice. Perdelele forestiere de protecție sunt formațiuni cu vegetație forestieră, înființate prin plantare, cu lungimi diferite și lățimi relativ înguste, amplasate la o anumită distanță unele față de altele sau față de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători, cum ar fi sunete puternice, razele intense ale soarelui, zăpada, curenți de aer, praf, noxe, etc. aceste perdele pot fi construite din aceeași specie, sau un mix de specii. Arborii și arbuștii foioși, cu o suprafață foliară mare, reduc sunetele mult mai tare decât arborii și arbuștii foioși. Speciile utilizate trebuie să fie rezistente la praf și noxe, să aibă coroana regulată, trunchi drept, și să fie bine adaptate la condițiile climatice.

Această Secție de Psihiatrie, fiind amplasată la 2.5 km față de centrul orașului unde nivelul de zgomot este foarte ridicat, și având plantați arbori de talie mare perimetral, nivelul de zgomot nu este deranjant. Chiar dacă situl este amplasat în apropierea liniei de tramvai și a căii ferate, nivelul normal de zgomot nu este depășit.

Analizele au fost realizate în data de 1 Iulie 2019, la orele amiezii.

Fig. 4.24 Zonele de analiză poluare fonică

(Sursa: original)

Zona 1 este zona de relaxare din spatele primei clădiri din ansamblu. Zona este închisă, înconjurată de arbori și arbuști, în apropierea unei clădiri, și la o distanță medie față de carosabil. În acest punct au fost înregistrate cele mai mici valori din întreaga grădină. Valoarea de 57.4 dB nu este deranjantă, sunetele provenind în special din traficul auto și foșnetul frunzelor de plop, care au un efect calmant.

Zona 2 este spațiul deschis din partea de Vest a grădinii. Valoarea medie înregistrată în acest loc este de 77.1 dB. Zgomotul este mai mare în această zonă deoarece spațiul este deschis, larg, înconjurat pe 3 părți de străzi, iar zgomotul provine în special de la autoturisme.

Zona 3 este localizată în colțul Sud-Vestic al grădinii, aproape de carosabil și de Someșul Mic. Valorile medii înregistrate în această zonă sunt de 77.6 dB.

Zona 4 se află în spatele clădirii centrale. În această zonă s-au înregistrat valori medii de 59.8 dB. Zgomotul autoturismelor este diminuat de prezența vegetației din jur, și de faptul că zona este poziționată în spatele clădirii, ferită de vizitatori și agitație.

Zona 5 este parcarea, în care s-au înregistrat valori medii de 61.7 dB. În cazul în care nu circulă autoturismele, zona este liniștită.

Zona 6 analizată este amplasată în centrul grădinii, în zona de interes maxim, unde pacienții își petrec timp afară, și își primesc vizitatorii. Spațiul este larg, deschis, zgomotele provenind în special de la traficul din exteriorul grădinii și de la pacienți. Valorile medii înregistrate în această zonă sunt de 69.5 dB.

Concluzie

În urma acestui studiu, se poate concluziona că zgomotul din situl studiat nu atinge valori exagerate. Totuși sunetele depășesc limita confortului în momentele de maximă aglomerație, de aceea trebuie luate măsuri pentru reducerea intensității. Zonele ideale pentru amenajare sunt zona 1 și zona 4, deoarece în aceste zone s-au înregistrat cele mai mici valori. De altfel, nici celelalte zone nu pot fi trecute cu vederea, deoarece prin amenajarea propusă se dorește reducerea zgomotelor produse de autoturisme, tramvai, tren, dar și alte cauze, și se va putea crea un mediu liniștit, care să își îndeplinească cu succes rolul de spațiu pentru odihnă, recreare și reabilitare a sănătății și în aceste zone.

PARTEA A III-A. REZULTATE SI DISCUȚII

CAPITOLUL V – PROPUNERE DE AMENAJARE

5.1 CONCEPT DE AMENAJARE

Secția de psihiatrie a Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, datează din anul 1971. Această secție este amplasată într-o zonă liniștită și beneficiază de un spațiu generos pentru recreere, toate acestea asigurând condițiile ideale tratării și recuperării pacienților care suferă de boli psihice. Cadrele medicale abordează o patologie psihiatrică generală (psihoze, nevroze, tulburări de personalitate, dependențe de alcool și alte substanțe), și lucrează în echipă în scopul creșterii complianței și randamentului tratamentului medicamentos, reducerea stigmei la care pacienții sunt supuși. În tratamentele aplicate pacienților se utilizează medicamente de ultimă generație și terapii alternative (terapie ocupațională, psihoterapie de grup folosind tehnici psihodramatice și cognitiv comportamentale, psihoterapie individuală, etc.) care suplimentează și eficientizează medicația curentă, și cresc șansele de reabilitare și recuperare a pacientului psihiatric.

Conceptul abordat în amenajarea grădinii a fost inspirat din grădinile terapeutice, și dorește să transmită că acest loc este un spațiu pentru relaxare, reabilitare, calmare și însănătoșire pentru pacienții cu probleme psihice. Această idee s-a născut în urma conștientizării faptului că unii pacienți care suferă de boala Alzheimer, își uită membrii familiei până vin la urmăroarea vizită. Grădina vine în ajutorul acestor familii, și alină durerea și strigătul celor ce sunt uitați prin faptul că cei bolnavi se însănătoșesc în cadrul grădinii. Elementele propuse lucrează împreună pentru a oferi terapia de care pacienții au nevoie. Aleea de promenadă, pergola, locurile de relaxare, paturile supraînălțate pentru cultivarea legumelor, vegetația, sunt câteva dintre mijloacele de prin care pacienții sunt îndemnați la meditație, contemplare și relaxare pentru o însănătoșire mai grabnică a psihicului și a trupului.

Principala terapie auxiliară practicată în această grădină este terapia horticolă, care a fost concepută prin îmbinarea mai multor concepte din diferite domenii precum terapia ocupațională, arhitectura peisageră, gerontologie, reabilitare etc. Unul din principiile sale de bază este acela că participarea la ciclul de viață a unei plante, de la stadiul de sămânță și până la stadiul de maturitate, este vindecătoare. Acest efect vindecător se realizează prin estetica naturii care incită la petrecerea timpului în afara spitalului, precum și prin furnizarea unui spațiu de desfășurare pentru o serie de activități, cum ar fi explorare, plimbare, odihnă, observație, îngrijirea plantelor, etc.

Beneficiile terapiei horticole asupra pacienților cu probleme psihice sunt numeroase, dar din acestea se remarcă reducerea agitației psihomotorice și asigurarea unui somn liniștit, reduce anxietatea, riscul la depresie, la stimularea productivității și la combaterea insomniei, îmbunătățește atenția și diminuează stresul.

Ceea ce stă la baza alegerii acestui concept este nevoia mare de grădini și spații verzi aferente spitalelor; spații care nu sunt proiectate pentru a fi depresive, degradate și distruse, ci unele care îmbunătățesc starea de sănătate și starea de bine a pacienților, vizitatorilor și angajaților doar privindu-le. Prin aceasta, dorim să oferim soluții potrivite pentru spitalele de psihiatrie, soluții care în urma analizelor efectuate, să aducă beneficii asupra pacienților în timp scurt și la care efectul este garantat.

5.2 ZONIFICAREA SPAȚIULUI

Fig. 5.1 Zonificare

(Sursa: original)

Pentru reamenajarea întregului spațiu existent, se propune divizarea suprafeței în 7 zone (Fig.5.1): prima zonă cuprinde grădina de bun venit, a doua zonă cuprinde spațiul de relaxare, a treia zonă cuprinde terapia prin grădinărit, a patra zonă este administrativă, a cincea zonă este de odihnă, a șasea zonă cuprinde parcarea, iar zona a șsptea este grădină de tranziție.

Zona 1 – Grădina de bun venit

Chiar dacă nu este amplasată în imediata apropiere a accesului principal, această grădină își îndeplinește funcția de a primi și întâmpina vizitatorii, de a oferi un loc de odihnă de scurtă durată. Grădina este localizată în centrul ansamblului de clădiri, fiind nodul de legătură între toate aleile și accesele pe sit (Fig.5.2). Aceasta oferă o imagine plăcută asupra întregii amenajări, și încadrează armonios clădirile ce o înconjoară, pentru a crea unitate în întreg ansamblul.

Fig. 5.2 Zona 1 – Grădina de bun venit

(Sursa: original)

Zona 2 – Spațiu de relaxare și contemplare

Această zonă este punctul focal al amenajării, deoarece cuprinde elemente de accent, cum ar fi pergola și arborele solitar Ginkgo biloba, care sunt valorificate prin modul de dispunere a elementelor ce le înconjoară (Fig.5.3). În acest loc se dorește a fi centrul meditației și a contemplării, așa cum îndeamnă prin simbolistica și calitățile sale medicinale, exemplarul Ginkgo biloba. Acesta stimulează inteligența și îmbunătățește memoria și capacitatea de concentrare, în special persoanelor cu boala Alzheimer sau cu alte forme de demență., dar și boala Raynaud, amețeli, vertij, migrene, depresii psihice, anxietate, cefalee, insomnie, astenie fizică și psihică, stări de suprasolicitare nervoasă, etc.

Fig. 5.3 Zona 2 – Spațiu de relaxare și contemplare

(Sursa: original)

Zona 3 – Terapie prin grădinărit

În această zonă se dorește implementarea unor paturi supraînălțate în care se vor cultiva legume (Fig.5.4). Această formă de terapie horticolă are beneficii importante asupra pacienților, reducând stresul semnificativ, și grăbind însănătoșirea.

Fig. 5.4 Zona 3 – Terapie prin grădinărit – paturi supraînălțate pentru grădinărit

(Sursa: original)

Zona 4 – Zona administrativă

Este mai redusă în dimensiuni față de celelalte zone, dar este extrem de importntă pentru o igienă și întreținere adecvată a spațiului (Fig.5.5). Aceasta conține o structură în care se depozitează deșeuri, iar pe dinafară este acoperită cu plante cățătăroare pentru a se integra mai bine în peisaj; un acces secundar, care este permis doar angajaților, și o alee care deservește firmei de salubritate.

Fig. 5.5 Zona 4 – Zona administrativă

Zona 5 – Zonă de odihnă

Această zonă cuprinde un loc de odihnă pentru pacienții care au folosit aleea de plimbare și au nevoie de odihnă în capătul ei, dar și celor ce doresc să se afle într-un loc mai liniștit, chiar dacă este de tranzit (Fig.5.6).

Fig. 5.6 Zona 5 – Zona de odihnă

Zona 6 – Parcarea

În parcare au acces cu mașina doar angajații spitalului. Aceasta este subdimensionată pentru nevoile tuturor beneficiarilor (Fig.5.7). De jur împrejurul ei sunt amplasați arbori și arbuști în grupuri, care încadrează perfect parcarea, și creează o unitate în întreg spațiul amenajat.

Fig. 5.7 Zona 6 – Parcare

Zona 7 – Zona de tranziție

Această zonă face legătura dintre parcare și accesul principal. Este o zonă de tranzit, în care oamenii nu se opresc din mers, nu conține elemente care să atragă atenția, ci doar indică înaintarea (Fig.5.8).

Fig. 5.8 Zona 7 – Zona de tranzit

Pe lângă aceste zone prezentate, se mai propune înlocuirea arborilor bolnavi și umplerea golurilor cu arbori de jur împrejurul grădinii, pentru a crea o perdea de protecție fonică; și construirea unui traseu fitness/alee de promenadă care să unească toate zonele pentru a crea un cardu armonios.

5.3 ELEMENTE DE INFRASTRUCTURĂ

Alei

Se propune crearea unei alei, cu lățime media de 2.4 m, și grosime de 10 cm, din beton, care face legătura dintre Zona 2 și Zona 5. Aceasta este destinată persoanelor care doresc să se plimbe, să facă mișcare, să alerge. Accesul cărucioarelor cu rotile este asigurat.

O altă alee a fost creată pentru a servi companiei de salubritate pentru a colecta deșeurile.

De asemenea, au fost construite alei secundare care unesc aleea principală cu clădirile din jurul ei.

Împrejmuire grădină

Gardul care înconjoară grădina a fost restaurat, fără să mai prezinte vreun pericol pentru cetățeni, și oferă siguranță pacienților.

5.4 Elemente decorative

Pergola

Pergola construită din grinzi de lemn cu grosime de 20 cm, este amplasată în Zona 2. Aceasta are funcție triplă: crearea unui ”tunel”, susținerea plantelor întinse pe grinzi și asigurarea de umbră.

Fig. 5.9 Pergola

(Sursa: original)

Fig. 5.10 Perspectivă asupra pergolei și a locului de relaxare

(Sursa: original)

Paturi supraînălțate

Paturile au o înălțime de 50 cm, sunt înrămate cu scânduri de lemn și umplute cu pământ fertil pregătit pentru înființarea straturilor de legume (Fig. 5.11). Acestea vor fi înființate de către pacienții spitalului, cu ajutorul angajaților și unui specialist pentru monitorizare.(Fig. 5.12)

Paturile supraînălțate sunt amplasate în Zona 3.

Pe aceste paturi se vor putea cultiva tipuri de legume după bunul plac. La capitolul ”Vegetație”, vor fi prezentate câteva exemple de legume și plante aromatice potrivite.

Fig. 5.11 Paturi supraînălțate

(Sursa: original)

Fig. 5.12 Perspectivă asupra patului supraînălțat

(Sursa: original)

5.5 Elemente de mobilier

Bănci

Băncile sunt special proiectate pentru pacienții spitelelor. Acestea sunt confecționate din lemn și metal, și au spătar și mânere, lucru care este indicat acestui tip de spațiu (Fig.5.13).

Fig. 5.13 Bănci

(Sursa: mmcite.com)

Fig. 5.14 Bănci amplasate în zona de odihnă

(Sursa: original)

Coșuri de gunoi

Coșurile de gunoi sunt confecționate din metal și lemn, și sunt amplasate în toată grădina în puncte strategice, pentru a fi cât mai practice, dat totodată să nu atragă atenția asupra lor (Fig.5.14).

Fig.5.15 Coș de gunoi

(Sursa: mmcite.com)

5.6 VEGETAȚIE

Arbori

Betula pendula – mesteacăn

Arbore cu înălțimea de 15-20 m, cu scoarță albă, decorativă. Lujerii sunt lungi, pendenți, care sa mișcă ușor în bătaia vântului, lăsând impresia de valuri liniștite, care transmit stare de liniște și relaxare (Fig.5.16).

Fig. 5.16 Betula pendula

(Sursa: turbosquid.com)

Ginkgo biloba

Arbore cu înălțimea cuprinsă între 30-40 m. Ginkgo biloba este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză. Pentru aplicații medicinale se utilizează învelișul sâmburelui, precum și frunzele (Fig.5.17).

Fig. 5.17 Ginkgo biloba

(Sursa: naturehills.com)

Arbuști

Cercis siliquastrum – arborele Iudei

Arbust decorativ prin flori de culoare mov-roz, care are coroană largă, neregulată. Trunchiul este scurt, ramificat (Fig.5.18).

Fig. 5.18 Cercis siliquastrum

(Sursa: grădina-noastră.ro)

Cotinus coggyria „Young Lady”- scumpie

Este un arbust sub formă de tufă. Decorează prin frunzele sale verzi și rotunde care își schimbă culoarea pe timp de toamnă, și prin florile roz, pufoase. Aceste flori îi oferă un caracter aparte, îl scoate din tiparele normale, iar acest fapt se transmite și pacienților car îl privesc. Se poate folosi în grup sau solitar (Fig.5.19).

Fig. 5.19 Cotinus coggyria „Young Lady”

(Sursa: bigplantnursery.co.uk/)

Berberis thunbergii “aurea”

Un arbust de talie mică care poate crește până la 100-150 cm. Specia e decorativă prin frunze, culoare și port. Se poate utiliza solitar, în grup sau pentru garduri vii. Această culoare aurie a plantei, vine în contrast cu ceilalți arbuști folosiți, creând un spațiu unitar și echilibrat (Fig.5.20).

Fig. 5.20 Berberis thunbergii „aurea”

(Sursa: royalplant.ro)

Wisteria sinensis

Arbust cu port cățărător, cu o creștere rapidă și viguroasă. Este foarte decorativă prin inflorescențele spectaculoase care înfloresc primăvara. Florile sunt de culoare mov, alabstru-violet și sunt grupate în chiorchine (Fig.5.21).

Fig. 5.21 Wisteria sinensis

(Sursa: flowerpower.com)

Graminee ornamentale

Haklonecloa macra

Iarbă ornamental care face parte din familia Poaceae. Crește sub formă de tufiș dens și bogat. Frunzele sunt liniare, și dungate, în nuanțe de verde închis și verde deschis. Decorează prin port, culoare și frunziș (Fig.5.22).

Fig. 5.22 Hakonecloa macra

(Sursa: gardenexpert.ro)

Legume

Beta vulgaris

Specie erbacee, bienală, cu rădăcină comestibilă. Frunzele sunt dispuse în rozetă, iar florile sunt albe mici, de culoare alb-verzui, grupate în glomerule (Fig.5.23).

Fig. 5.23 Beta vulgaris

(Sursa: agroteca.ro)

Brassica oleracea

Este o specie erbacee bienală. Frunzele sunt cărnoase, cu limbul lat, de culoare verde-roșiatic. Florile sunt galbene, grupate în inflorescențe de tip racem, iar fructele sunt de tip silicvă-cilindrică. Are rădăcini pivotante și foarte bine ramificate (Fig.5.24).

Fig. 5.24 Brassica oleracea Var. “Acephala”

(Sursa: www.123rf.com)

Plante aromatice

Mentha x pierita – mentă

Menta este o planta perenă care are frunze aromate ce se pot folosi în mâncare, în băuturi sau infuzii de ceaiuri (Fig.5.25). Are efecte benefice asupra sănătății, de aceea se dorește amplasată în paturile supraînălțate. Fig. 5.25 Mentha x piperita

(Sursa: flowerpower.com)

Origanum vulgare – oregano

Oregano este o plantă perenă, care crește până la 20–80 cm înălțime. Conține celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizării drept condiment (Fig.5.26).

Fig.5.26 Origanum vulgare

(Sursa: Wikipedia.com)

Aceste plante au fost atent selecționate pentru a avea un decor potrivit, în special în lunile de vară când pacienții pot să petreacă timp în grădină, dar și în celelalte trei anotimpuri. Speciile alese îndeplinesc condițiile necerare amplasării lor în spațiile verzi aferente spitalelor, iar acestea sunt evitarea plantelor toxice, a celor care pot răni pacienții, și alegerea unui sortiment de plante adaptat condițiilor climatice din zona respectivă. De asemenea, culorile plantelor nu instigă la depresie, agitație sau nervozitate, dinpotrivă, acestea relaxează plin căldura și contrastul perfect dintre ele. Varietatea mică de plante, și repetarea lor, transmit pacienților sentimentul de siguranță. Văzând aceleași specii de plante ori unde s-ar afla în grădină, le dă sentimentul de cunoaștere și aparținere a locului respectiv, fără să se producă atacuri de panică având impresia că au părăsit zona de confort pe care o cunosc foarte bine, și în care se simt în siguranță.

CONCLUZIE

În urma informațiilor acumulate pe baza investigării literaturii de specialitate, a studiilor de analiză a vegetației, a elementelor existente pe sit și a poluări fonice, s-a realizat o propunere de amenajare a spațiului verde din jurul Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, Secția de Psihiatrie, de pe strada Decebal.

Propunerea implementeaza o serie de concepte identificate in Partea I ca fiind eficiente, le imbina si incearca sa le adapteze cerintelor specifice sitului analizat:

asigurarea locurilor de odihnă la soare si la umbră- interes si diversitate;

simplitate în design – unitate ;

repetarea elementelor – predictibilitate – pentru confortul psihic al pacienților;

oferirea de spații cu caracter diferit – diversitate ;

integrarea clădirilor și a elementelor existente în noul design astfel încât să nu fie discrepanțe – armonie ;

oferirea unui spațiu pentru întâlniri – socializare, sentiment de apartenenta la grup ;

delimitarea spațiului verde – siguranță;

Problemele de infrastructură, cum ar fi aleile și gardul degradat, cișmeaua de apă, au primit soluționare potrivită cu stilul amenajării și cu necesitățile beneficiarilor. Elementele de mobilier urban au fost schimbate cu elemente noi, potrivite acesui tip de amenajare. Elementele decorative au adus un plus estetic prin designul lor întregului ansamlu. Vegetația a fost selecționată și amplasată astfel încât exemplarele cu decor special să fie puse în valoare și să aducă beneficii estetice în toate zonele grădinii. Paturile supraînălțate, plantate cu legume și plante aromatice oferă diversitate și un nou mod de terapie pentru pacienți, terapia horticolă, care implică și simțul tactil, nu doar olfactiv, vizual și auditiv.

Toate aceste elemente au contribuit la crearea unui spațiu armonios, cu carecter unitar, potrivit nevoilor pacienților, a vizitatorilor și a angajaților. Integrarea și combinarea mai multor tipuri de grădini au rezultat o amenajare care îndeplinește funcțiile de relaxare, tratare, vindecare, terapie, contemplare și meditație la capacitatea lor maximă.

BIBLIOGRAFIE

Abram, D. 1996, The spell of the Sensuous: Perception and Language in a More-Than-Human World. New York: Vintage Books

Cooper Marcus, C., and M. Barnes, eds. 1999. Healing Gardens: Therapeutic Benefits and Design Recommandations. New York: John Wiley and Sons

Cooper Marcus, C., and Naomi A. Sachs. Therapeutic Landscapes: An Evidence-Based Approach to Designing Healing Gardens and Restorative Outdoor Spaces. New York: John Wiley and Sons

Darton, E. 1996. The Evolution of the Hospital. Metropolis, October: 67-97

Dan Valentin, 2018. Proiectarea spațiilor verzi, Cluj-Napoca. Note de curs

Dumitraș Adelina și colab., 2008. Principii generale de proiectare și amenajare a spațiilor verzi. Editura AcademinPres

Dumitraș Adelina, 2012. Amenajarea spațiilor verzi, Chișinău

Vasiu, R. 2016-2017. Urbanism și amenajarea teritoriului, Cluj-Napoca. Note de curs

Vasiu, R. 2015-2016. Estetica mediului ambiant, Cluj-Napoca. Note de curs

Jucan Denisa Andreea. 2016-2017. Arboricultură ornamentală, Cluj-Napoca. Note de curs

Rodica Sima și colab., 2012. Cultura legumelor. Editura Ceres

Gerlach-Spriggs, N., R. E. Kaufman, and S. B. Warner, Jr. 1998. Restorative Gardens: The Healing Landscaping. New Haven: Yale University Press

The Royal Horticultural Society. 2013. What Plant Where Ecyclopedia. DK, London.

Thompson, J. D., and G. Golden. 1975. The Hospital: A Social and Architectural History. New Haven: Yale Univeristy Press

Tyson, M. 1998. The Healing Landscape: Therapeutic Outdoor Environments. New York: McGraw Hill

Ulrich, R. S. 1984. View through a Window May Influence Recovery from Surgery. Science 224: 420-21

Ulrich, R. S. 2002. Health Benefits of Gardens in Hospitals. Plants fo People International Exhibition Floriade

Warner, S. B., Jr. 1995. Restorative Gardens: Recovering Some Human Wisdom for Modern Design

LEGE nr.289 din 15 mai 2002 privind perdelele forestiere de protecție M.Of. nr. 338/21 mai. 2002

www.clujpug.ro, ultima accesare: 4.07.2019

www.green-report.ro/gradina-terapeutica-inaugurata-la-un-spital-din-arad/, ultima accesare: 4.07.2019

www.healinglandscapes.org/blog/2014/07/the-first-therapeutic-garden-in-romania/, ultima accesare: 29.06.2019

www.herbariumvivum.wordpress.com/terapie-horticola-si-gradini-terapeutice/, ultima accesare: 24.06.2019

www.southerntidings.com/news/ahss-gordon-hospital-hosts-dedication-for-new-creation-health-wellness-walk-trail/, ultima accesare: 3.07.2019

www.spitalclujana.ro/sectii-clinice/sectia-clinica-compartiment-psihiatrie-acuti/, ultima accesare: 29.06.2019

www.stefanoboeriarchitetti.net/en/project/general-hospital-polyclinic/, ultima accesare: 4.07.2019

www.thelancet.com/pdfs/journals/lancet/PIIS0140673606699212.pdf, ultima accesare: 3.07.2019

www.triadfellowship.wordpress.com/the-viewing-garden/, ultima accesare: 4.07.2019

www.wikipedia.org/wiki/Intensitate_sonoră#Limitele_auzului_uman_în_privința_intensității_sunetului, ultima accesare: 26.06.2019

www.ziarullumina.ro/societate/sanatate/ginkgo-biloba-copacul-lui-dumnezeu. ultima accesare: 25.06.2019