Sіntеza Dе Tеorіе Sі Praсtісa Judісіara Rеfеrіtoarе la Іnfraсtіunіlе Savarsіtе Prіn Inсalсarеa Rеgіmuluі Vamal

Sinteză de teorie și practică judiciară referitoare la infracțiunile săvârșite prin încălcarea regimului vamal

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL VAMAL ȘI INFRACȚIUNILE VAMALE

1.1.Cadrul general al reglementărilor. Istoricul vechii reglementări. Reglementarea nouă

1.2.Activitatea vamală din România

1.3.Considerații generale ale infracțiunile vamale. Jurisprudență

CAPITOLUL 2 Infracțiunile prevăzute de vechea Lege nr. 141/1997 privind regimul vamal în comparație cu Legea nr. 86/2006

2.1.Infracțiuni la regimul vamal al României

2.2. Contrabandă

2.3. Contrabandă calificată

2.4.Aspecte internaționale privind infracțiunile privind infracțiunile vamale

2.5. Specificul sancționării infracțiunii de contrabandă în alte state

Capitolul 3 Direcții principale de investigare a infracțiunilor și contravențiilor specifice din dreptul vamal românesc

3.1. Contravenții cu privire la regimul vamal al României

3.2. Regimul juridic al contravențiilor

3.3. Politica vamală a Uniunii Europene.

3.4. Cаrаcteristici generаle аle dreptului vаmаl in Republicа Moldovа

3.4.1. Subiecții rаportului juridic de drept vаmаl.

3.4.2. Răspundereа orgаnului vаmаl și а colаborаtorilor vаmаli

3.4.3. Izvoаrele dreptului vаmаl.

3.4.4. Cooperаreа Republicii Moldovа Cu Stаtele Vecine, Romаniа Si Ucrаinа

CAPITOLUL 4 JURISPRUDENTA DREPT VAMAL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Cu privire la înaintarea în evoluție a sistemului de drept din România, motivarea reglementărilor și comentariilor teoretice din cadrul dreptului vamal din partea altor materii s-a justificat până la un anumit punct, iar această justificare a fost fundamentată prin condițiile sociale, istorice, politice și economice. Prima dată, reglementările cu caracter de drept vamal au ajutat în crearea unor sisteme de control bazate pe reguli stricte în cadru interstatal, astfel că ele aveau un pronunțat caracter politic. Este mai mult ca sigur însă că, în zilele noastre, este nevoie să existe reglementări clare și potrivite situațiilor de fapt create în ceea ce privește circulația bunurilor și valorilor în regim internațional, care să depășească caracterul de generalitate a unor raporturi de drept comun.

Având în vedere că se poate pune întrebarea „dacă suntem în prezența sau nu a unui drept vamal”, în lucrările multor juriști părerile au fost împărțite în două mari idei principale, și anume afirmându-se în cea dintâi opinie că activitatea vamală poate fi studiată în același timp cu celelalte ramuri de drept conexe, cum ar fi dreptul financiar, dreptul comerțului intern și internațional, dreptul transporturilor etc, concluziile ducând spre faptul că nu se poate vorbi despre existența unui drept vamal pur, iar într-o a doua opinie (la care noi luăm parte) se susține că există intradevar un drept vamal, și de asemenea și raporturi tipice de drept vamal, idee susținută de volumul uriaș al reglementărilor juridice în această materie și, în același timp, de procedurile vamale deosebit de stufoase pentru realizarea cărora devin operante o mulțime de dispoziții. Un alt raționament în susținerea acestei teze îl constituie și existența reglementărilor vamale de ordin distinctiv în multe dintre instrumentele juridice internaționale de natură economică (tratate).

Având în vedere cele menționate mai sus, putem afirma că „preocuparea vamală este formată din totalitatea activităților reglementate legal și de asemenea de alte acte normative, desfășurate de organele competente, cu participarea importatorilor, a exportatorilor sau a reprezentanților acestora, cu scopul realizării operațiilor de import-export, în așa fel încât acestea să se înfăptuiască cu respectarea întocmai a obligațiilor ce le au către stat".

Astfel, dreptul vamal se poate defini ca o ramură distinctă de drept, care face parte din sistemul dreptului românesc, cu un obiect propriu, o reglementare proprie și o categorie aparte de raporturi, ce prezintă anumite caracteristici.

Dreptul vamal, ca ramură a sistemului de drept din România, este format din totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativă care reglementează activitatea vamală „în scopul realizării actului vamal în bune condiții pe de o parte, iar pe de altă parte, în scopul prevenirii acțiunilor de evaziune fiscală de natură vamală și a săvârșmi oricăror infracțiuni din acest domeniu".

CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL VAMAL ȘI INFRACȚIUNILE VAMALE

1.1.Cadrul general al reglementărilor. Istoricul vechii reglementări. Reglementarea nouă

Primul tarif vamal modern al României a fost introdus în anul 1875, fiind modificat și completat ulterior în 1878 și 1886. Ultimul tarif vamal adoptat înaintea primului război mondial este elaborat în anul 1904. Tarifele vamale din această perioadă au un caracter protecționist.

În anul 1929 din inițiativa economistului Virgil Madgearu, ministru de finanțe în Guvernul condus de Alexandru Vaida-Voievod se elaborează un nou tarif vamal. Tariful vamal, cunoscut ca Tariful Madgearu, cuprindea două categorii de taxe: minimale, ireductibile – stabilite pentru mărfuri care se produceau în țară și generale, reductibile care se negociau cu țările partenere pentru acordarea reciprocă a concesiilor tarifare. În elaborarea „tarifului Madgearu” s-a avut în vedere protejarea producției agricole, protejarea industriilor care valorifică produsele agricole, apărarea intereselor consumatorilor, coordonarea intereselor industriei cu ale agriculturii.

În anul 1973 s-a înființat Direcția Generală a Vămilor, cu personalitate juridică distinctă, iar în anul 1979 a intrat în vigoare ultimul Cod Vamal, valabil până după anul 1990. În anul 1973 s-a hotărât ca, în cadrul Ministerului Comerțului, Direcția Generală a Vămilor să funcționeze într-o nouă structură de organizare atribuindu-i-se, în același timp, și calitatea de instituție cu personalitate juridică. De la data de 1 ianuarie 1983, Direcția Generală a Vămilor a trecut în subordinea Ministerului Finanțelor.

Codul Vamal al Republicii Socialiste România a fost abrogat în anul 1997. În acest act normativ se menționa că politica vamală se elaborează în concordanță cu politica externă, internă și a partidului unic, ea întemeindu-se pe principiul constituțional potrivit căruia activitatea de comerț exterior este monopol al statului. Regulamentul de aplicare a Codului Vamal se aprobă prin decret al Consiliului de Stat.

După 1990, Administrația Vamală Română a intrat într-un process de reformă legislativă și instituțională, având ca obiectiv principal, pregătirea condițiilor necesare aderării la Uniunea Europeană. Elaborarea, legiferarea și aplicarea efectivă a tarifului vamal de import începând cu 1 ianuarie 1991 a fost primă măsură cu caracter complex ce a determinat optimizarea funcției de fiscalitate a serviciilor vamale, derularea procesului de încasare a taxelor vamale în mod unitar, sistematic și nediscriminatoriu.

În perioada 1996 – 1998 a fost adoptat cadrul legislativ al activității vamale, în cea mai mare parte armonizat cu cel comunitar și cel referitor la structura organizatorică a Administrației Vamale Române. Codul Vamal al României elaborat în anul 1997, a fost modificat în anii 2004 și 2006. Regulamentul Vamal elaborat în anul 1997, a fost modificat în anii 2001, 2003 și 2004, 2006. În aplicarea politicii vamale, Autoritatea Națională a Vămilor exercită, în principal, atribuții de aplicare în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din legislația comunitară, națională și internațională.

Structurile centrale și regionale ale Autorității Naționale a Vămilor urmăresc și supraveghează respectarea legislației vamale pe întreg teritoriul țării și exercită controlul specific potrivit reglementărilor în vigoare, iau măsuri de prevenire și combatere, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, a oricăror infracțiuni și contravenții în domeniul vamal.

1.2.Activitatea vamală din România

Raporturile juridice de drept vamal sunt acele raporturi cu structură specifică, care apar în cursul realizării actului vamal în sine, natura raportului de drept vamal fiind patrimonială.

Subiecții principali ai raportului juridic de drept vamal sunt, pe de o parte, organele vamale — ca reprezentanți ai statului, mai exact ai organelor financiare ale acestuia, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau juridice, importatori, exportatori sau reprezentanți ai acestora.

Vom prezenta, în continuare, particularitățile pe care le prezintă raporturile juridice de drept vamal.

O particularitate distinctă a raportului juridic de drept vamal o constituie faptul că aceasta este un raport juridic de putere prin instituirea statului -reprezentat prin organul vamal abilitat să acționeze în numele lui pentru aplicarea legislației vamale — în poziția de beneficiar unic al executării obligației patrimoniale din acest raport, și nu numai, el având în sfera reglementărilor vamale, și o funcție de garant și apărător al respectării conduitei impuse. Suntem astfel în fata aplicării regimului juridic de drept public prin existența acestei poziții juridice inegale a parților, opuse egalității prevăzute de regimul de drept privat, la fel ca în cazul raportului juridic de drept financiar.

Astfel, structura raportului juridic bugetar, cu subiectele, conținutul și obiectui lui, poate constitui un punct de plecare în practica socială ce generează raporturile juridice de drept vamal. Conținutul raportului juridic de drept vamal este format din ansamblul drepturilor, prerogativelor, obligațiilor pe care subiecții participanți la înfăptuirea actului vamal le au în baza legii.

În legătură cu obiectul raportului juridic de drept vamal, acesta privește stabilirea operației vamale și finalizarea acesteia prin încasarea de către stat a drepturilor ce i se cuvin și prin satisfacerea cerințelor importatorului, exportatorului sau persoanei fizicein îndeplinirea solicitărilor din declarația adresată organelor specializate din domeniul vamal.

Funcția complexă a raportului juridic de drept vamal face ca acesta să fie diferit de raportul juridic financiar, astfel că prin reglementarea raporturilor juridice de drept vamal nu se urmărește doar obținerea de venituri fiscale, ci și crearea de către stat a unui instrument de coordonare a activității de comerț exterior, considerându-se că „prin intermediul resorturilor de politică vamală pot fi încurajate anumite importuri, descurajate altele, se favorizează exportul, se pot promova sau nu relații comerciale cu anumite piețe (naționale sau regionale), pot fi protejate anumite activități ale agenților economici interni împotriva concurentei partenerilor din exterior, de natură să împiedice dezvoltarea unui sector al producției sau al desfășurării acesteia".

O altă particularitate a raportului juridic de drept vamal o constituie faptul că acesta nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă, adică la încheierea operațiunii, existând situații intermediare în care unele drepturile și obligații ale organelor vamale ori ale importatorilor sau exportatorilor se extind dincolo de înfăptuirea actului vamal, situații cum ar fi regimul de antrepozitare, de tranzitare sau dreptul organelor vamale de a controla la agenții economici operațiunile vamale într o perioadă de cinci ani.

Izvoare interne și internaționale ale dreptului vamal

Organele vamale, purtătoare ale autorității de stat, acționează și în scopul de a preveni și descoperi fraudele comerciale de natura vamală, precum și infracțiunile de o asemenea natură.

Raportul juridic de drept vamal prezintă unele elemente specifice referitoare la taxe proprii, concepte și terminologie proprie, materie impozabilă, precum și reglementare proprie.

În ceea ce privește taxele din domeniul vamal, acestea au fost clasificate în literatura de specialitate după mai multe criterii, astfel:

după obiectul impunerii, în : taxe de import, de export și de tranzit;

după scopul impunerii: taxe vamale protecționiste și taxe vamale cu caracroducției sau al desfășurării acesteia".

O altă particularitate a raportului juridic de drept vamal o constituie faptul că acesta nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă, adică la încheierea operațiunii, existând situații intermediare în care unele drepturile și obligații ale organelor vamale ori ale importatorilor sau exportatorilor se extind dincolo de înfăptuirea actului vamal, situații cum ar fi regimul de antrepozitare, de tranzitare sau dreptul organelor vamale de a controla la agenții economici operațiunile vamale într o perioadă de cinci ani.

Izvoare interne și internaționale ale dreptului vamal

Organele vamale, purtătoare ale autorității de stat, acționează și în scopul de a preveni și descoperi fraudele comerciale de natura vamală, precum și infracțiunile de o asemenea natură.

Raportul juridic de drept vamal prezintă unele elemente specifice referitoare la taxe proprii, concepte și terminologie proprie, materie impozabilă, precum și reglementare proprie.

În ceea ce privește taxele din domeniul vamal, acestea au fost clasificate în literatura de specialitate după mai multe criterii, astfel:

după obiectul impunerii, în : taxe de import, de export și de tranzit;

după scopul impunerii: taxe vamale protecționiste și taxe vamale cu caracter fiscal;

după modul de percepere se împart în :taxe specifice, taxe ad valorem și mixte;

după modul de fixare: taxe autonome, convenționale, preferențiale și de retorsiune (antidumping și compensatorii);

după gradul de protecție, se împart în : taxe literale, egalizatoare, restrictive și prohibitive.

Un alt element specific al raportului juridic de drept vamal se referă la existența unor concepte și termeni specifici utilizați numai în această sferă a dreptului vamal, care au apărut în practica din acest domeniu fie prin uzanțe îndelungate, fie prin preluarea lor din legislația internațională cu conținut vamal, cum ar fi <teritoriu vamal> <politica vamală><regimul vamal>< zona de comerț liber><uniune vamală> etc.

În considerarea ideii că dreptul vamal este o ramură distinca de drept – idee exprimată mai sus – vin și constatările ca în domeniul vamal exista un mare volum al legislației cu caracter specific, relațiile sociale din domeniul vamal dobândind caractere proprii și de o deosebită complexitate, iar multe probleme din această sferă nefiind încă clarificate. După 1990 întrucât a fost necesar ca activitatea vamală să fie apreciată dintr-o nouă perspectivă, dreptul vamal ar trebui să fie văzut că o ramură de sine stătătoare, cu norme și instituții juridice specifice, fiind imperios necesară edictarea de reglementari specifice care pot duce la întărirea sistemului vamal din România și asigurarea unor condiții mai bune pentru desfășurarea raporturilor de drept vamal.

După cum am arătat în acest capitol, dreptul vamal este o ramură distinctă de drept și, astfel, este necesară o prezentare succintă a izvoarelor acestei ramuri de drept.

Constituția României – un prim și cel mai important izvor, întrucât art. 139 al acesteia menționează la alin. (1) ca ,, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege' ocupând astfel un important loc în activitatea statului de drept'.

Principalele izvoare ale dreptului vamal sunt:

– Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

– Legea nr 141/1997 privind Codul vamal al României

Obiectul dreptului vamal

Determinarea obiectului oricărei ramuri de drept este necesară. întrucât în raport de aceasta se particularizează și se realizează gruparea normelor de drept pe fiecare ramură în parte.

Obiectul dreptului vamal îl constituie „apărarea directă a intereselor economice ale statului având în vedere că pentru perceperea impozitului indirect pe care îl reprezintă taxa vamală se desfășoară o multitudine de activități absolut necesare, iar eludarea acesteia lezează interesele legale ale societății".

Normală desfășurare a activității vamale și, odată cu aceasta, realizarea unui venit substanțial și foarte necesar la bugetul statului este asigurată prin respectarea îndatoririlor importatorilor și exportatorilor, precum și a persoanelor fizice, care uneori realizează raportul juridic vamal.

Raportarea dreptului vamal la alte ramuri de drept

Normele juridice, ca elemente constitutive ale dreptului, instituite de puterea publică sau recunoscute de către această, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forța coercitivă a statului, sunt strâns legate între ele, alcătuind un tot unitar, oricât de deosebite ar fi prin conținut. Un ansamblu distinct de norme juridice, care se leagă organic între ele și reglementează relații sociale ce au același obiect și utilizează aceeași metodă de reglementare, formează ramură de drept. Ramurile de drept se găsesc într-o strânsă interdependență, nefiind izolate unele de altele.

Întrucât „dreptul public privește constituirea statului și a puterilor publice, raporturile dintre stat și particulari și, în general, toate actele făcute de persoanele care lucrează în vederea unui interes general în virtutea unei delegări directe sau indirecte a statului", putem include ramura dreptului vamal în dreptul public.

Pornind de la faptul că actul vamal este deosebit de complex, deoarece în procesul activității vamale se înmănunchează aplicarea mai multor dispoziții reglementate de alte ramuri ale dreptului ce fac parte din sistemul dreptului românesc, putem spune că dreptul vamal se afla într-o strânsă interferență cu acestea. Se observa, astfel, că dreptul vamal are o multitudine de legături cu ramuri de drept cum sunt: dreptul financiar, dreptul administrativ, dreptul transporturilor, dreptul comercial și dreptul comerțului internațional, dreptul mediului înconjurător, dreptul concurenței, dreptul comunitar, dreptul internationa privat, dreptul civil, etc.

DREPT FINANCIAR – DREPT VAMAL

Relațiile financiare din zilele noastre, cum de altfel și cele vamale, reprezintă rezultatul unui proces istoric complex, care a fost și este influențat de evoluția vieții economico-sociale, astfel că gradul de dezvoltare a relațiilor financiare este strâns legat de nivelul și evoluția statului. Odată cu instituirea forței publice statale a apărut și necesitatea unor mecanisme de procurare a mijloacelor materiale și bănești pentru întreținerea structurilor acesteia

Dreptul financiar este definit ca fiind „ansamblul unitar de norme juridice care reglementează relațiile financiare, ca relații sociale, în forma economică, de formare, administrare, întrebuințare și control al resurselor financiare publice, aparținând statului, colectivităților locale și instituțiilor publice”.

Dreptul financiar cuprinde norme juridice relative la constituirea fondurilor și contribuțiilor cuvenite bugetului public, la reglementarea cheltuielilor bugetare, la relațiile care derivă din aceste norme – dintre stat și autoritățile colectivităților locale, pe deo parte, și persoanele fizice sau juridice, pe de alta, el nelimitându-se numai al norme juridice referitoare la impozite, taxe, contribuții, ci cuprinde și norme în conformitate cu care statul își asigură sub orice formă resursele financiare.

Întrucât dreptul vamal îndeplinește activități menite să conducă la alimentarea bugetului de stat sub forma perceperii taxelor vamale, el este strâns legat de dreptul financiar.

Mecanismul sistemului vamal este creat și „operează direct în acest domenu, în legătură cu întreg sistemul financiar instituit de stat la un moment dat”. În această perspectivă, observăm că finalitatea dreptului vamal obținută pnn împlinirea scopului său este în fapt izvor material pentru ramura dreptului financiar, desigur nu unicul și nici cel mai important.

DREPT ADMINISTRATIV – DREPT VAMAL

Dreptul administrativ care pune în lucrare principiile constituționale privind organizarea și desfășurarea administrației de stat, a așa-numitelor «servicii publice», este definit ca fiind „ramură a dreptului public ce reglementează relațiile sociale din sfera administrației publice, precum și pe cele de natură conflictuală, dintre autoritățile administrației publice sau alte autorități statale, pe de o parte, și cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorități, pe de altă parte".

Legătura dreptului vamal cu dreptul administrativ este determinată prin prisma acelor raporturi – numite «de administrație activă» – care privesc aplicarea legii și prestarea de servicii publice, în limitele legii, de către structuri statale și alte subiecte publice și care devin un adevărat drept comun pentru dreptul vamal. Natură diferită a normelor prin care este reglementat dreptul vamal față de cea a normelor administrative, precum și deosebirea de relații sociale reglementate, fac că dreptul vamal să capete o diferență specifică.

DREPTUL TRANSPORTURILOR – DREPT VAMAL

Sistemul transporturilor reprezintă o ramură importantă a producției materiale, indispensabile unei societăți civile modeme, obiectul activității de transport constituindu-1 deplasarea în spațiu de mărfuri și călători supuse contractului de transport. Deplasarea în spațiu de mărfuri reprezintă „prelungirea procesului de producție, pe care îl continuă și desăvârșește, astfel ca activitatea de transport adauga la valoare mărfurilor, contribuind în acest mod la formarea venitului național.

În procesul de executare a actului vamal sunt operante o serie de dispoziții interne și reglementari internaționale care privesc transportul mărfurilor pe calea ferată, pe căile rutiere, navale sau aeriene, astfel că și această ramură a dreptului romanesc se afla în strânsă concordanță cu dreptul vamal. În ce privește desfășurarea transportului în regim internațional, la încheierea unui contract de transport este important că părțile să negocieze și clauze care cuprind obligațiile cărăușului privitoare la operațiunile de tranzit prin vama sau asumarea riscurilor pentru întârziere impuse de formalitățile vamale de la punctele de frontiera prin care trece marfa.

DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL – DREPT VAMAL

Domeniul dreptului comercial român, ca ramură a dreptului privat, cuprinde ansamblul normelor legale care reglementează actele și faptele de comerț și statutul juridic al comerciantului".

Globalizarea comerțului – trăsătură definitorie a societăți, umane la sfârșit de secol și-a abandonat frontierele naționale și a pătruns pe acele piețe unde cererea de produse ș. valori este remuneratorie. Complexitatea operațiunilor comerciale cu elemente de extraneitate „conduce uneori la situații în care mărfurile unui comerciant se află, depozitate sau în tranzit, în țări străine".

Dreptul comerțului internațional este format din raporturile juridice comerciale la care participă persoane străine. Dacă părțile aleg legea română ca lex causae, raporturile sunt guvernate de Codul comercial, precum și de norme cuprinse în convenții internaționale. Ținând cont de raporturile cu elemente de extraneitate la care participă comercianții, se poate afirma că dreptul vamal își găsește aplicare în domeniul practicilor comerciale pe plan intern și internațional.

Este de neconceput ca desfășurarea comerțului să se facă fără cunoașterea și, mai ales, fără respectarea dispozițiilor legale fiscale și vamale, „întrucât profitul comercianților este supus impozitării directe, operațiunile comerciale (livrările de bunuri mobile și prestările de servicii) sunt impozitate indirect, prin taxa pe valoare adăugată, în timp ce importurile sunt supuse taxelor vamale". Reglementările vamale interne și internaționale referitoare la conduna comercianților sau la bunurile ce trec peste graniță afectează desfășurarea circulației bunurilor într-o mare măsură.

Din practica relațiilor comerciale s-a constatat că orice schimbare în politica vamală atrage imediat și o schimbare a politicii desfășurării activității sale comerciale, indiferent de sfera spre care este centrata afacerea să – industrie, servicii, comerț – și indiferent de regimul sub care se derulează activitatea sa – intern sau internațional.

Modul în care comerciantul își organizează activitatea în sfera comerțului intern, mergând de la direcționarea faptelor sale de comerț spre un domeniu mai profitabil și până la stabilirea unei alte politici a prețurilor, se impune a fi schimbat în funcție de schimbarea tarifelor vamale și a dispozițiilor legilor rămase în vigoare.

În planul comerțului internațional, reglementările vamale au o importanță deosebită. Regulile INCOTERMS în vigoare acorda o evidență importanța clauzelor care privesc obligațiile vamale ale părților în tranzacțiile comerciale, și anume cui îi revin aceste obligații de achitare a obligațiilor vamale rezultate din trecerea mărfii din țară de origine în țara de recepție a mărfii sau printr-o altă țară de tranzit, „acestea fiind stipulate în fiecare din cei 14 termeni principali, reprezentând un termen pilon al negocierii și acceptării termenului codificat de comerț internațional ce urmează să se opereze între părți” .

1.3.Considerații generale ale infracțiunile vamale. Jurisprudență

PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Folosirea de acte vamale false la Registrul Auto Român. încadrare juridică.

Fapta de folosire, cu vinovăție, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. (I.C.C.J,, 5.U., dec. nr. XIX din 12 iunie 2006, www.scj.ro).

2. Contrabandă. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

► a) Introducerea în țară de arme și muniții, fără drept, precum și deținerea și transportul acestora, fără drept, pe teritoriul României, după momentul introducerii armelor și munițiilor în țară, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și elementele constitutive ale infracțiunii de “ 9 * nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., aflate în concurs ideal de infracțiuni (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 952 din 17 martie 2009, www.scj.ro).

► b) Călătorind în Turcia, inculpatul a dobândit un pistol „Beretta" și muniția aferentă, pentru care nu avea autorizație și pe care, la întoarcerea în țară, nu Ie-a declarat organelor vamale; acestea le-au descoperit însă ascunse în burduful schimbătorului de viteze al autoturismului. Deținerea fără drept de arme ascunse, precum și a muniției pentru astfel de arme constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. Pe de altă parte, trecerea peste frontieră, fără autorizație, de arme • * • și muniții constituie infracțiunea – consumată – de contrabandă. Această din urmă infracțiune nu a rămas în stadiul tentativei,ci – întrucât inculpatul a fost surprins cu arma și munițiile, nedeclarate la controlul vamal, pe teritoriul românesc – s-a consumat (C.A. București, s. a ll-a pen, dec. nr. 317/A/1998, în R.D.P. nr. 1/2000, p. 138).

► c) Fapta inculpatului de a introduce în țară capse genofix cu ajutorul cărora se utilizează pistolul pentru implantat bolțuri, fără autorizație și fără a le declara organelor vamale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în modalitatea introducerii în țară de muniție, fără drept, întrucât capsele genofix constituie muniție cu destinație industrială, în sensul Legii nr. 295/2004, supusă declarației (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 677 din 2 februarie 2006, www.scj.ro).

3. Folosirea documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă. Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Elemente constitutive.

Fapta de a folosi la autoritatea vamală documente vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale produselor militare, iar nu la produsele militare care formează obiectul transportului internațional, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 272 din Legea nr. 86/2006. Introducerea în țară de țevi pentru arme letale de foc, pe baza documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale acestora, nu întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, sau ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., deoarece numai armele pot constitui obiectul material al acestor infracțiuni, iar nu și componentele armelor de foc, separate, care nu pot funcționa ca arme de foc. în acest sens, art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor definește arma de foc ca armă al cărei principiu de funcționare are la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături și prevede că sunt asimilate armelor de foc numai ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcționa ca arme de foc (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1601 din 30 aprilie 2009, în Legalis).

4. Contrabandă. Concurs real cu infracțiunea de evaziune fiscală.

Fapta inculpatului, de a realiza în fals un act de donație și de a prezenta actul menționat la autoritatea vamală, în scopul de a facilita unui coinculpat scutirea de plata taxelor vamale pentru acel autoturism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă și complicitate la evaziune fiscală (pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen.), iar faptele celui de-al doilea inculpat, de a ajuta în realizarea actului de donație întocmit în fals, de a utiliza acel act în scopul neachitării taxelor vamale, cât și de a prezenta actele întocmite în fals la poliție, pentru înscrierea în circulație a autoturismului, întrunesc elementele constitutive pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, evaziune fiscală și complicitate la infracțiunea de contrabandă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2004 din 15 aprilie 2004, în B.J. Baza de date).

5. Contrabandă. Complicitate.

Fapta de a introduce în țară bunuri sau mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, săvârșită de mai multe persoane împreună, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzute în art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. înlesnirea introducerii în țară de bunuri sau mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, prin organizarea transportului și a preluării bunurilor ori mărfurilor, în urma unei înțelegeri prealabile cu ceilalți coinculpați, constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3238 din 14 octombrie 2008, în Legalis).

6. Contrabandă. Bunuri confiscate. Plata taxelor vamale.

În cazul confiscării bunurilor ilegal introduse în țară, inculpatul nu poate fi obligat la plata taxelor vamale (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1577 din 27 martie 2003, în Dreptul nr. 8/2004, p. 279).

7. Folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală. înțelesul noțiunii de „autoritate vamală".

Pentru existența laturii obiective a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 273 din Legea nr. 86/2006, este necesar să fie întrunite, cumulativ, următoarele condiții: să fie comisă o acțiune de folosire a unor documente de transport sau comerciale falsificate, iar această faptă să aibă loc la autoritatea vamală. în art. 4 C. vamal se precizează, la pct. 3, că semnificația termenului „autoritate vamală" este aceea de „autoritate învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale", iar la pct. 4 că semnificația termenului „birou vamal" este aceea de „unitate a autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute în reglementările vamale" (C.A. Bacău, s. pen., min. și fam., dec. pen. nr. 260 din 9 aprilie 2009, în B.J. sem. 11/2009, www.juridice.ro).

CAPITOLUL 2 Infracțiunile prevăzute de vechea Lege nr. 141/1997 privind regimul vamal în comparație cu Legea nr. 86/2006

2.1.Infracțiuni la regimul vamal al României

Codul penal roman prin art. 17 definește astfel infracțiunea: „fapta care prezintă pericol social, săvârșita cu vinovăție și prevăzută de legea penală”, infracțiunea fiind singurul temei al angajării răspunderii penale.

Tot în literă și spiritul Codului penal prin fapta ce prezintă pericol social se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere valorilor sociale protejate prin norme de drept penal și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Vinovăția este atitudinea psihică a persoanei care, săvârșind cu voință neconstrânsă o faptă care prezintă pericol social, prevăzută de legea penală a avut în momentul executării, reprezentarea faptei și a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau, deși nu a avut reprezentarea faptei și a urmărilor, a avut posibilitatea reală a acestei reprezentări".

Formele și modalitățile vinovăției sunt, prevăzute de art. 19 C.pen. însă în materia infracțiunilor, diferența dintre intenție (directă sau indirectă) și culpă (cu prevedere numită și culpă cu ușurință sau temeritate și cuplă simplă sau greșeala) este foarte importantă sub aspectul dimensiunii sancțiunii aplicate. Mai mult, art. 19 C.pen., diferențiind între vinovăția în agendo și cea în omitendo (după cum aceasta s-a manifestat în cadrul unei acțiuni, respectiv al unei inacțiuni), prevede: „Fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres această. Fapta constând într-o inacțiune constituie o infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul în care legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție". Tentativă, pe de altă parte, conform art. 20 alin. (1) C.pen. se pedepsește numai când legea prevede expres această.

Cât despre prevederea în legea penală a faptei, această cerință a existenței infracțiunii este reiterarea principiului latin nullum crimen sine lege et nulla poena sine lege, după cum menționam și la contravenții.

Infracțiuni prevăzute în Codul vamal

Art. 270

(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoarede la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal. (3)(,) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contraband sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Art. 271.

Introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori material chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Art. 272.

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 273.

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 274.

Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe personae înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 275.

Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepsește.

Art. 276.

Dacă faptele prevăzute la art. 270-274 sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica și interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.

Art. 277.

Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.

Art. 278.

Dispozițiile prezentei secțiuni se completează cu prevederile Codului penal al României, precum și cu dispozițiile penale prevăzute în alte legi speciale.

ACTE NORMATIVE CONEXE

► Regulamentul nr. 450/2008/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (J.O. L 145 din 4 iunie 2008)

În Codul Penal roman este reglemantata infracțiunea de nerespectare a dispozițiilor privind operațiile de import sau export prin art. 302 astfel: „Efectuarea fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozițiilor legale sunt considerate operațiuni de export, import sau tranzit, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”.

Articolul 270 C.vamal prevede: „Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".

Articolul 271 C.vamal prevede – „Introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.”

Articolul 272 C.vamal prevede – „Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”

Articolul 273 C.vamal prevede – “Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.”

Faptele prevăzute la art. 270-273 C.vamal, săvârșite de una sau mai mu. persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, și interzicerea unor drepturi. Tentativa la aceste infracțiuni se pedepsește.

Dacă faptele prevăzute la art. 270-274 sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica și interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din C.pen., menționează art. 276 C.vamal.

Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.

2.2. Contrabandă

După cum observa și dr. Ion Suceavă, Codul vamal a prevăzut în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă serioase modificări „care conduc la înlăturarea oricăror ambiguități" și prin care „au fost înlăturate acele prevederi care au fost prevăzute în unele acte normative și care, nu de puține ori înlăturau caracterul penal al unor fapte". Tot în acest sens, autorul remarcă noutatea infracțiunilor: de folosire de acte nelegale, respectiv folosirea de acte falsificate.

După prezentarea conținutului legal al infracțiunilor prevăzute de Codul vamal al României se impune tratarea condițiilor preexistente ale acestor delicte.

În ceea ce privește obiectul juridic special menționăm că este complex, format din relațiile sociale de natură economică, cele privind viața, sănătatea și integritatea corporală "Persoanelor și nu în ultimul rând ordinea și siguranța socială amenințate de săvârșirea acestor fapte.

Obiectul material al infracțiunilor este reprezentat de bunurile nesupuse taxelor vamale sau care încalcă normele privind punerea lor în circuitul civil, cu mențiunea că diferă de la o faptă la alta după cum urmează:

Pentru infracțiunea de contrabandă obiectul material este reprezentat de bunuri în sens generic sustrase de la plata taxelor și de la controlul vamal;

Pentru infracțiunea de contrabandă în forma calificata obiectul material este reprezentat de arme, muniții, materiale explozive sau radioactive, produse și substanțe stupefiante și psihotrope, precursori și substanțe chimice esențiale, produse și substanțe toxice;

Pentru folosire de acte nereale, respectiv falsificate obiectul material este reprezentat de inscriusurile nereale sau falsificate descoperite de agenții vamali în timpul controlului operațiunilor vamale. Se impune a fi precizata și diferența dintre actele false și cele nereale. Prin acte false înțelegem documentele asupra cărora s-a intervenit material, ulterior întocmirii actului, în sensul menționăm m cuprinsul lor a unor aspecte neconforme stării de fapt, ori s-au consemnat asemenea neadevăruri prin chiar întocmirea acelui de act de către persoană competentă știind că mențiunile nu corespund realității. Termenul de acte nereale desemnează subcategoria de acte care fără a fi falsificate material, nu corespund realității, referindu-se la alte mărfuri și bunuri, decât cele prezentate autorității vamale pentru desfășurarea operațiunilor de vămuire.

Bunurile enumerate mai sus au regimuri juridice strict reglementate în legislația românească și internațională și în acest sens se cuvin amintite unele actele normative incidente în acest sens:

– Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat care în capitolul 4 prevede o serie de activități, în special comerciale, contravenții sau infracțiuni, în legătură cu normele privind monopolul de stat și care la art. 2 enumeră între activitățile ce constituie monopol de stat și următoarele:

a) fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor;

b) producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin substanțe stupefiante;

c) extracția, producerea și prelucrarea în scopuri industriale a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

– Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor care în art. 2 stabilește că producerea, exportul, importul și comercializarea armelor și munițiilor militare constituie monopol de stat. Totodată, alături de o listă generica a armelor de foc [art. 3 alin. (2)] cuprinde următoarele definiții:

„arme de foc” – acele arme a căror funcționare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe aprinse sau luminoase ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcționare are la baza forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături;

„muniții – cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi întrebuințate la armele prevăzute mai sus

– H.G. nr. 844/2001 privind lista de armamente, muniții și alte produse militare supuse regimului de control la export și import. Din categoria desemnată de termenul de «alte produse militare» extragem cu titlu de exemplu, tipurile de software militar, cum este cazul software-ului pentru determinarea efectelor armelor de razvboi convenționale, nucleare, chimice sau biologice;

– Ordinul nr. 173/2001 pentru stabilirea caracteristicilor minime ale muniției permise pentru vânarea unor specii de vânat în România cu arme de vânătoare cu țevi ghintuite, deținute de vânători străini care la art. 1 prevede că muniția introdusă în țară, în condițiile prevăzute de lege, de către vânătorii străini pentru practicarea vânătorii, este scutită de taxe vamale, în cantitățile destinate acestui scop. Tot în acest sens, amintim și H.G. nr. 784/1993 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 736/1991 privind regimul vamal al muniției, trofeelor de vânat și vânatului deținute de vânătorii străini;

– H.G. nr. 906/1999 pentru aprobarea normelor referitoare la organizarea și desfășurarea activităților specifice pe linia aplicării preverderilor actelor internaționale la care România este parte cu privire la controlul armamentelor, creșterea încrederii și securității

– Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri care diferențiază prin art. 1 cu trimitere la anexele din lege intre termenii de droguri, droguri de risc, droguri de mare risc și termenul de precursori, adică substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor. Prin această lege sunt reglementate o serie de infracțiuni la regimul juridic al drogurilor, incidente și activități de supraveghere și control vamal. Astfel, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul și exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute mai sus privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea, producerea, fabricarea importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice alt titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Conform art.10 din această Lege, organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute mai sus se pedepsește cu pedepsele stabilite de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.

– H.G. nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri care la art. 42 prevede: „Dacă în timpul desfășurării controlului vamal organul vamal descoperă produse care intră sub incidența Legii nr. 143/2000, acesta poate propune organelor competente inițierea unei livrări supravegheate, urmând ca desfășurarea acesteia să se realizeze cu personalul specializat din structurile Ministerului de Interne".

Subiectul infracțiunilor

Subiect activ nemijlocit al infracțiunilor la regimul vamal al României prevăzute în Codul vamal, adică autor al faptei poate fi orice persoană fizică căreia i se poate angaja răspunderea penală, în condițiile normelor generale de drept penal. Totuși, prin Codul vamal se instituie și posibilitatea aplicării unei pedepse complementare reprezentată de „interzicerea dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, dacă fapta a fost comisă de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice. Prin această normă se realizează o circumstanțiere a obiectului activ, de natură să producă aplicarea unei pedepse complementare alături de cea principală stabilită de art. 270-273 C.vamal.

„ Firește că infracțiunile abordate în această secțiune pot fi comise în toate formele participației penale (coautorat, instigare și complicitate), situație ce nu trebuie confundată cu reglementarea art. 274 C.vamal aceea că faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau de mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unro drepturi. În acest din urmă caz este vorba dintre aceștia urmând să răspundă penal în calitate de autor.

Subiectul pasiv principal este statul în calitate de reprezentant al intereselor sociale și preocupat de menținerea ordinii de drept, dar poate exista și un subiect pasiv subsidiar, anume persoană ori autoritatea cărora le-au fost lezate drepturile și interesele legale prin săvârșirea infracțiunilor.

Referitor la conținutul constitutiv al infracțiunilor, se impune tratarea atentă a laturii obiective a fiecărei fapte incriminate mai ales sub aspectul elementului material, cât și a laturii subiective.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 270 C. Vamal, elementul material este reprezentat de acțiunea de trecere peste frontieră prin alte locuri decât cele legal stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. Prin urmare, de exemplu, parașutarea unor bunuri peste frontieră evitând punctele de control și supraveghere vamală constituie infracțiunea de contrabandă prevăzută de Codul Vamal.

În ipoteza în care „bunurile sunt transportate de către o persoană prin astfel de locuri peste graniță sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni săvârșite în concurs real, anume infracțiunea de contrabandă și infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei".

Conform art. 70 din O.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Dacă această faptă a fost săvârșită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Pentru infracțiunea de contrabandă în formă calificată reglementată de art. 271 C.vamal elementul material constă tot într-o acțiune de trecere peste frontieră, fără autorizație, a armelor, materialelor explozive sau radioactive etc.

Prin urmare poate fi vorba despre bunuri a căror circulație, conform legilor speciale, e prohibita, sau bunuri care sunt în circuitul civil, dar pentru a căror transportare făptuitorul nu are autorizație legală. În primul caz, fapta de contrabandă în forma calificată va fi reținută în concurs cu infracțiunea de trafic de stupefiante, de exemplu dacă obiectul material este o substanță interzisă conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Pentru folosirea de acte nereale sau de acte falsificate , elementul material este tot o acțiune, și anume aceea de a utiliza, a întrebuința în fata autorității vamale documente nereale sau false, după caz. Dacă persoana folosește asemenea documente este și cea care le-a falsificat efectiv, fie prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod de natură să producă consecințe juridice ori le-a falsificat cu prilejul întocmirii acestora, atunci în seama acestei persoane se vor reține infracțiunea de folosire de acte falsificate în concurs cu cea de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv în concurs cu cea de fals intelectual.

Fiecare dintre aceste infracțiuni se consuma în momentul în care a fost săvârșită fapta incriminata de lege. Tot în acest moment se produce și urmarea periculoasă, iar legătura de cauzalitate dintre fapte și urmarea imediata rezulta chiar din materialitatea faptei (ex re). Firește că unele infracțiuni pot fi continue sau continuate dacă, de exemplu o persoană folosește în mod repetat acte false sau nereale.

Sub aspectul laturii subiective, menționam că aceste infracțiuni sunt comise cu vinovăție sub forma intenției directe, calificata prin scopul de a sustrage bunurile obiect material de la vămuire, cu alte cuvinte de a eluda regimul vamal românesc. Mobilul ce l-a impulsionat pe făptuitor la comiterea acestor fapte are importanță în procesul de individualizare a pedepsei aplicabile.

Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar urmărirea penală o efectuează organele de poliție, cu excepția cazului în care infracțiunea se afla în concurs cu o altă infracțiune pentru care urmărirea trebuie efectuată de către procuror. Competența de judecata revine instanțelor judecătorești.

Infracțiuni privind regimul zonelor libere

Prin Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere este prevăzută următoarea infracțiune: „Introducerea, în zonele libere, de bunuri al căror import este prohibit pe teritoriul României constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani în afară de cazurile în care, pentru fapta săvârșită, Codul penal sau altă lege specială prevede o pedeapsă mai mare. Tentativa se pedepsește".

2.3. Contrabandă calificată

Obiectul infracțiunilor

Condițiile preexistente. Obiectul juridic este reprezentat de ansamblul relațiilor sociale prin care se atrage capitalul străin în România și prin care se asigură un cadru legal pentru promovarea schimburilor internaționale.

Bunul a cărui importare este interzisă conform legislației românești constituie obiectul material al acestei infracțiuni.

În ceea ce privește calitatea de subiect activ al acestei fapte incriminate de legea penală, specificăm că orice persoană, indiferent că este cetățean român sau nu, ori apatrid, poate avea această calitate dacă desfășoară activitățile specifice zonelor libere fără a avea licență emisă de administrației respectivului „paradis fiscal". Subiect pasiv, pe de altă parte, este doar statul, deoarece interesele sale vizând binele general sunt atinse de respectiva infracțiune.

Latura obiectivă

Conținutul constitutiv al infracțiunii. Cu referire la latura obiectivă din textul legii desprindem elementul material al infracțiunii. Acesta este exprimat de termenul generic de «introducere». Activitatea de introducere de bunuri interzise la import în România poate fi săvârșită nu doar prin acțiuni, dar și prin inacțiuni. Astfel, introducerea în zonele libere a unor mărfuri prin contrafacerea ambalajului spre a duce în eroare agenții de control vamal este o acțiune, în vreme ce neîndeplinirea, cu intenție, de către agentul vamal a activității de control vamal reprezintă tot infracțiunea prevăzută de legea specială privind regimul zonelor libere, săvârșită omisiv, printr-o inacțiune. .Această inacțiune – voita și determinată de o înțelegere anterioară sau concomitentă cu autorii acțiunilor -constituie acte de participare nemijlocită (în calitate de autor și nu de complice) la săvârșirea infracțiunii"

Prin comiterea acestei infracțiuni se periclitează interesele statului privind legală desfășurare a activității comerciale în zonele libere, putându-se aplica ,sancțiuni de drept internațional comercial. De asemenea, sub aspect economic și nu doar politic este posibil să-și piardă însuși credibilitatea externă și pe cale de consecință să piardă sprijinul financiar extern, la fel cum, socialmente discutând se pot declanșa alte efecte, precum poluarea mediului ș.a.m.d.

Așadar, urmarea imediată a infracțiunii este foarte complexă, lucru foarte important pentru înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre fapta și urmare, legătură ce rezulta ex re.- din materialitate faptei.

Latura subiectivă

Despre latura subiectivă, precizăm că forma vinovăției este la săvârșirea acestei infracțiuni este numai intenția în ambele sale variante – directă sau indirectă. În ipoteza în care un funcționar, neștiind de intențiile infractoricești ale unei persoane ce introduce bunuri în zonele libere prohibite la import pe teritoriul României, dar din a cărui culpă (de exemplu, prin îndeplinirea superficială a controlului) este posibilă comiterea acestei fapte, atunci funcționarul va răspunde pentru neglijență în serviciu, conform art. 249 C.pen.

În momentul în care sunt introduse bunurile inteizise, infracțiunea se consumă. Menționăm că dacă luăm în discuție ipoteza introducerii unor tranșe repetate de mărfuri atunci infracțiunea este continuată, iar în cazul în care, de exemplu prin inacțiunea să, un agent facilitează posibilitatea introducerii unor bunuri interzise, luând și mită de la cel care introduce sau de la altă persoană dar cu scopul de a permite introducerea, atunci agentul va răspunde și pentru infracțiunea de luare de mită în concurs cu cea tratată în acest capitol.

Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală se efectuează de organele de poliție sub supraveghere procurorului iar judecată în fond este de competența judecătoriilor.

2.4.Aspecte internaționale privind infracțiunile privind infracțiunile vamale

Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

Potrivit Convenției Internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, încheiată – sub auspiciile Organizației Mondiale a Vămilor (înființată în 1952, are în prezent ca membrii 160 de administrații vamale de pe tot globul, și supervizează mai mult de 97% din comerțul mondial. Aceasta este o organizație interguvernamentală independenta, competență în probleme vamale având misiunea să eficientizeze administrațiile vamale – la Kyoto în anul 1973, părțile contractante se obliga să se ajungă progresiv la un înalt grad de simplificare și de armonizare a regimurilor vamale. Anexa H2 (intrată în vigoare în luna iunie 1982) la această Convenție reglementează practicile recomandate referitoare la infracțiunile vamale. Această Convenție a fost revizuita în anul 2000, iar la anexă H sunt reglementate infracțiunile vamale, dar va intra în vigoare în termen de trei luni după ce minim patruzeci de părți contractante ale convenției din 1973, vor ratifica Protocolul de amendare (până în data de 25 octombrie 2004 a fost ratificată de 37 de părți contractante).

Potrivit acesteia din urmă, se definesc următoarele:

reglementare administrativă a infracțiunilor vamale – procedura cuprinsă în legislația națională prin care autoritatea vamală este împuternicită să reglementeze fiecare infracțiune vamală printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o hotărâre de compromis;

hotărâre de compromis – o înțelegere prin care autoritatea vamală, fiind împuternicita, este de acord să renunțe la procedurile cu privire la infracțiunile vamale, persoanele implicate în infracțiune trebuind să accepte anumite condiții

Sunt stabilite, totodată, următoarele principii:

ancheta, stabilirea și reglementarea infracțiunilor vamale se vor face potrivit prevederilor prezentei Convenții;

legislația națională va defini infracțiunile vamale și condițiile specifice prin care ele pot fi investigate, stabilite.

Potrivit acestei anexe, rolul principal în investigarea și stabilirea infracțiunilor vamale revine legislației naționale care trebuie să specifice condițiile prin care vamă este împuternicită să examineze bunurile și mijloacele de transport, să solicite documente de proveniență sau corespondentă, să solicite accesul la baze de date computerizate, să cerceteze persoane sau incinte, sedii și să păstreze dovezile, să stabilească procedurile de urmat la descoperirea unei infracțiuni vamale, să specifice puterea autorității vamale în legătura cu reținerea de persoane (cuprinde prin urmare condițiile și perioadă după care reținerea devine subiect al autorității judiciare).

Cercetarea persoanelor și a incintelor va fi efectuată când sunt motive rezonabile de suspiciune de contrabandă sau alte infracțiuni vamale considerate serioase, iar autoritatea vamală este obligată să informeze persoană respectivă cât mai curând posibil despre natura infracțiunii, prevederile legale care ar putea fi încălcate și, potrivit acestora, posibilele pedepse.

Autoritatea Vamală va confisca bunuri și/sau mijloace de transport numai când acestea au fost folosite la săvârșirea infracțiunii sau pot fi utilizate ca probe pentru etapa ulterioară a procedurii. Dacă o infracțiune vamală este în legătură numai cu o parte a unui transport, numai acea parte va fi confiscată sau reținută, cu condiția ca autoritatea vamală să dovedească faptul că restul transportului nu servește, direct sau indirect, în comiterea infracțiunii. Atunci când autoritatea vamală confisca sau reține bunuri și/sau mijloace de transport, trebuie să furnizeze persoanei interesate un document, arătând:

descrierea și cantitatea bunurilor ș. mijlocul

motivul reținerii sau confiscării;

natura infracțiunii.

Organizația Mondială a Vămilor recomandă că mijloacele de transport să fie confiscate numai când:

proprietarul, operatorul său persoana însărcinată, în același timp, a participat sau a avut cunoștință despre infracțiunea vamală sau nu a luat toate măsurile pentru a preveni respectiva infracțiune;

mijlocul de transport a fost special construit, adaptat sau modificat în orice mod pentru a se ascunde bunuri;

refacerea mijlocului de transport care a fost special modificat sau adaptat nu este posibilă

În afară de cazul în care sunt probabil deteriorări rapide sau prin natura lor sunt făcute să fie impracticabile pentru a fi depozitate în vamă, bunurile confiscate sau reținute nu vor putea fi vândute sau dispuse altfel de către autoritatea vamală înainte de a fi confiscate definitiv sau abandonate în favoarea statului.

Referitor la infracțiunile vamale Organizația Mondială a Vămilor (prin această convenție) recomandă:

– când în timpul controlului vamal al bunurilor, se descoperă o infracțiune vamală, și aceasta poate fi privită că minoră, este posibil ca aceasta să fie reglementată de către ofițerul vamal care a descoperit-o;

– când un călător este privit că a comis o infracțiune vamală, și aceasta poate fi privită că minoră, este posibil ca aceasta să fie reglementată de către ofițerul vamal care a descoperit-o;

– severitatea sau valoarea oricărei penalități aplicate va depinde de seriozitatea sau importanța infracțiunilor vamale comise și de dosarul persoanei respective în relația sa cu autoritatea vamală;

– unde detalii nereale sunt furnizate în declarația de bunuri și declarantul poate arăta că a luat toate măsurile rezonabile pentru a furniza precis și corect informații , autoritatea vamală va lua acest factor în calcul și nu va aplica nicio penalitate

Organizația Mondială a Vămilor încurajează guvernele părților contractante să aplice principiile Convenției de la Kyoto (revizuita) și considera că această convenție este bază pentru un model vamal eficient și cuprinde recomandări standard minime (referitoare la principiile de vămuire a bunurilor, procedurile de control, transparenta, prevenirea acțiunilor arbitrare ale autorității vamale – procedurile de apel și tratamentul infracțiunilor, folosirea tehnologiei informațiilor, utilizarea tehnicilor moderne – managmentul riscului, controlul post vămuire).

Aspecte de drept comparat

Sistemul de drept francez

Legislația franceză împarte infracțiunile în delicte, pe trei clase, specificând de la început faptul că tentative reprezintă infracțiune și este considerată ca un delict (art. 409 din Codul vamal francez).

Delictele de gradul I (art.414 din Codul vamal francez) sunt sancționate cu închisoare de maximum trei ani, confiscarea obiectului material al fraudei, confiscarea mijlocului de transport și cu o amendă situate între o dată și de două ori valoarea mărfurilor respective, toate faptele de contrabandă prin nedeclararea la import sau export a mărfurilor din categoria celor prohibite sau cu un nivel înalt de taxare în vamă. Sancțiunea poate reprezenta până la zece ani de închisoare și amenda egală cu de cinci ori valoarea mărfurilor obiect al fraudei, dacă acestea sunt periculoase pentru sănătatea, moralitatea sau securitatea publică sau infracțiunea a fost comisă de persoane organizate în bandă.

Delictele de gradul II (art. 415 din Codul vamal francez) sunt sancționate cu închisoare de la doi la zece ani, confiscarea sumelor rezultate din infracțiune și o amendă situate între o dată și de cinci ori suma rezultată din infracțiune (sau suma care s-ar fi realizat în cazul tentativei), prin exportul, importul, transferul sau compensarea, efectuarea unei operațiuni financiare între Franța și străinătate, în cazul când se cunoaște ca sumele respective provin direct sau indirect dintr-o infracțiune prevăzuta în codul vamal sau din substanțe clasificate ca stupefiante.

Articolele 417-422 din Codul vamal francez se referă la contrabandă. în esență, contrabandă constă într-o activitate ilicită prin care mărfurile scapă de sub autoritatea efectivă a serviciilor vamale.

Încadrarea delictelor de contrabandă în clasa I-a, a Il-a sau a IlI-a, se face după cum mărfurile care formează obiectul material al contrabandei sunt libere sau puternic taxate, sau, dimpotrivă, sunt interzise la import sau export.

Codul vamal francez face distincție între contrabandă la importuri și cea la exporturi. Astfel, orice introducere pe teritoriul vamal într-un mod ilegal constituie import de contrabandă. Există delict de contrabandă și atunci când importul este realizat pe cale

Contrabandă pe cale maritimă se produce prin acostarea navelor în afara porturilor și descărcarea frauduloasă a mărfurilor.

Fapta de aterizare în afara aeroporturilor vamale constituie contrabandă. La fel, orice descărcare de mărfuri, precum și toate transbordările frauduloase sunt apreciate că import de contrabandă.

Este considerată, prin asimilare, contrabandă de importuri sustragerea de mărfuri, odată cu vizita serviciului vamal prin utilizarea mijloacelor de disimulare.

În ceea ce privește contrabandă la export pe cale terestră, aceasta constă în realizarea de exporturi în afara birourilor vamale.

Constituie contrabandă de exporturi pe cale maritimă, scoaterea din port fără manifest și îmbarcarea frauduloasă a mărfurilor în incinta porturilor sau pe coaste.

Cât privește contrabandă la export prin metoda aerului, se instituie ca fapte de contrabandă declararea în afara aeroporturilor vamale a uneo aeronave având direcția spre străinătate.

În temeiul art. 415 din Codul vamal francez, este considerat delict de clasa I contrabandă săvârșită de un grup de 3 până la 6 indivizi.

Legislația vamală franceză (art. 416) consideră delict de clasa a III-a contrabandă calificată, adică săvârșită de mai mult de șase indivizi sau trei sau mai mulți întrebuințând oricare ar fi numărul făptuitorilor un vehicul cu tracțiune animală sau mecanică, o navă sau o ambarcațiune maritimă ori un vapor fluvial.

În sistemul de drept francez sunt considerate delicte și contravențiile vamale, fiind sancționate fie numai cu amendă, fie cu închisoare de la zece zile la o lună și amendă la care se adaugă și confiscarea mărfurilor litigioase.

În ceea ce privește tratamentul sancționator al delictelor de contrabandă, acestea se sancționează diversificat în raport cu gravitatea lor, astfel : mai puțin sever atunci când mărfurile alcătuiesc obiectul material al contrabandei, nu sunt interzise nici suprataxate și mai sever în situația în care mărfurile sunt dintre cele interzise sau suprataxate.

Pedeapsa pentru delictul de contrabandă de clasa I este închisoare de până la 3 ani la care se adaugă confiscarea obiectului fraudei, a mijloacelor de transport, a obiectelor care au servit la mascarea fraudei. Aceste delicte se sancționează cu amendă egală cu valoarea mărfurilor, atunci când este cazul mărfurilor neinterzise a căror valoare nu depășește 5000 FF.

Contrabandă considerată delict de clasa a II-a se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, confiscarea sumelor provenite din infracțiune și o amendă cuprinsă între o dată și de cinci ori suma care reprezintă produsul delictului sau tentativei de contrabandă.

În sistemul de drept francez, pedeapsă privativă de libertate pentru delictele de contrabandă se cumulează cu pedeapsa amenzii în limitele stabilite de lege.

Tentativa la delictele de contrabandă este asimilată contrabandei consumate și sancționată în aceleași limite prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, urmându-se sistemul parificării pedepselor.

Sistemul de drept italian

Cadru legislativ în câte este incriminată infracțiunea de contrabandă în diverse modalități normative îl reprezintă Codul legilor vamale, art. 281 – art. 299, din 20 septembrie 1940 republicat în 1973, constând în esență în introducerea sau scoaterea mărfurilor din țară peste linia vamală, prin eludarea impozitului, deci în afara cadrului vamal.

Sistemul de drept italian incriminează și sancționează recidiva specială în materie de contrabandă. Deasemenea, tentativă nu numai că este incriminată, dar regimul sancțiunilor este cel al parificării legale a pedepselor pentru tentativa de pedeapsă pentru infracțiunea consumată de contrabandă.

Legea vamală italian a instituit o prezumție de vinovăție asupra bunurilor aflate în zona de vigilență vamală, făptuitorii fiind obligați să facă dovadă cu documente legale a caracterului licit al originii mărfurilor achiziționate sau deținute.

Jurisprudența italiană consideră că infracțiunea de contrabandă constând în introducerea de mărfuri supuse drepturilor de frontieră are un caracter de infracțiune instantanee, consumându-se prin trecerea peste linia vamală.

Contrabandă, potrivit jurisprudenței italiene, nu presupune nuci o înșelătorie, fraudă specifică, fiind suficientă dorința de introducere a mărfurilor pe teritoriul statului, fără a se efectua controlul vamal.

Tot jurisprudența a hotărât că în materie de participație, răspund pentru infracțiunea de contrabandă fără nici o distincție între achizitorii de origine și cei succesivi, toți aceia care, chiar în afara zonei de vigilență vamală, sunt găsiți în posesia mărfurilor străine pentru care nu s-au plătit taxele vamale.

2.5. Specificul sancționării infracțiunii de contrabandă în alte state

Recomandarea (81)12 din 25 iunie 1981 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre ale Consiliului Europei include în mod expres infracțiunile vamale în sfera criminalității afacerilor.

Sistemul penal român în vigoare este construit și subordonat fără excepție ideii răspunderii penale a persoanelor fizice, neadmițându-se sub nici o formă tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice.

Spre deosebire de sistemul de drept românesc, cele mai multe din sistemele de drept ale statelor don Europa consacră răspunderea penală a persoanelor juridice.

Astfel, sistemele de drept ale Austriei, Belgiei, Greciei, Italiei, Luxemburgului, Elveției, respectând cu strictețe regulă societas deluiquere gatestas, cunosc în domeniul legislației economice, a muncii și antreprizelor, precum și în legislația fiscală. O excepție de la această regulă și anume tragerea la răspundere penală în anumite condiții și limite a persoanelor juridice.

Sistemul de drept elvețian permite chiar, ca în anumite cazuri și sub rezerva îndeplinirii unor condiții, să se renunțe la tragerea la răspundere penală a persoanelor fizice, deplasând sancțiunea penală în întregime în sfera persoanelor juridice.

În sistemul de drept al Portugaliei, în mod excepțional este îngăduită răspunderea penală a persoanelor morale pentru faptele reprezentanților care acționează în numele lor în domeniu precum cel al criminalității economice, în materie fiscală, vamală, a controlului bancar.

Sistemul de drept suedez, cel din Țările de Jos, precum și cel al Marii Britanii au permis instituirea răspunderii penale pentru faptele altuia atunci când sunt îndeplinite anumite condiții.

În situația în care criminalitatea afacerilor, inclusiv în domeniul vamal, cunoaște o puternică recrudescență această posibilitate nu trebuie neglijată.

Spre deosebire de sistemul de drept românesc, în care interdicția exercitării dreptului de a se ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de câte s-a folosit făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii, este o pedeapsă complementară, în sistemul de drept francez interdicția profesională este o pedeapsă principală chiar dacă se aplică alături de pedeapsa cu închisoarea.

Tentativa este pedepsită. Dacă amenda previzibilă nu depășește 100.000 franci elvețieni în Elveția și, incă nu a început ancheta penală împotriva persoanelor vinovate, se poate renunța la condamnarea acestor persoane fizice și se poate condamna persoană juridică -unde sumangajate persoanele fizice – la plata unei amenzi. în cazul concursului de infracțiuni , se va pedepsi infracțiunea cea mai gravă. Dacă o faptă nu este de natură penală, atunci ea este sancționată cu o amendă egală cu 5000 de franci francezi.

În sistemul de drept al Belgiei, modul de determinare a cuantumului amenzii aplicabile persoanelor juridice are în vedere pe de o parte natura infracțiunii (crimă, delict sau contravenție), iar pe de altă parte sancțiunea legal aplicabilă persoanelor fizice pentru fapta săvârșită.

Astfel, în materie criminală și corecțională, potrivit art. 4Ibis C.pen., dacă pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa închisorii, singură sau alternativ cu amendă, limitele aplicabile persoanei juridice se determină astfel:

– minimul se calculează înmulțind suma de referință de 500 franci belgieni cu numărul de luni de închisoare al minimului special al pedepsei închisorii, fară a putea fi inferior minimului special al amenzii prevăzută de textul de incriminare alternativ cu închisoarea;

– maximul se obține prin înmulțirea sumei de 2000 franci belgieni cu numărul de luni de închisoare corespunzător maximului special al pedepsei închisorii fără a putea fi inferior dublului maximului amenzii prevăzute de normă de incriminare alternativ cu închisoarea.

În cazul în care pentru fapta comisă legea prevede o pedeapsă privativă de libertate pe viață, amenda aplicabilă persoanelor juridice va fi cuprinsă între 240.000 și 720.000 franci belgieni. în acest caz conversia s-a făcut direct de către legiuitor, luându-se drept referință o durată efectivă a privării de libertate cuprinsă între 20 și 60 de ani, avându-se în vedere și posibilitatea unei eventuale eliberări condiționate.

Era necesar de luat în calcul această posibilitate deoarece, în cazul amenzii, sancțiunea este definitivă și integral e^cutata în momentul plății, în vreme ce o pedeapsă privativă de libertate poate fi redusă ca efect al eliberării condiționate. .

Dacă legea prevede pentru fapta comisă doar pedeapsa amenzii, limitele vor fi aceleași ca în cazul persoanelor fizice.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei amenzii art. 41 bis alin. (2) Codul Penal prevede că sunt aplicabile dispozițiile în materie ale părții generale a Codului Penal (Cartea I). Astfel la individualizarea pedepsei se vor avea în vedere dispozițiile privind tentativă (art. 51 și urm.), recidiva (art. 54 și urm.), concursul de infracțiuni (art. 58 și urm.), circumstanțele atenuante (art. 79 și urm.). În acest caz, mai întâi se va face conversia pedepsei închisorii în amendă și apoi se procedează la majorarea sau reducerea acesteia în funcție de cauzele de atenuare sau agravare.

Legea instituie și posibilitatea suspendării executării pedepsei și a probațiunii în cazul persoanelor juridice, stabilind și limite de pedeapsă. Și de această dată s-a recurs la un mecanism de conversie a pedepsei închisorii în amendă, similar cu cel prevăzut de art. 41 bis C.pen.

Și în materia pedepselor complementare prevăzute pentru persoanele fizice exista măsuri care pot fi aplicate persoanelor juridice.

Astfel, confiscarea specială a fost consacrată ca o sancțiune comună și în materie criminală, corecționala și contravenționala (art. 71 bis C.pen.). Se pot menționa:

dizolvarea – când persoana juridică a fost în mod deliberat creată pentru a desfășura activități ilicite sau dacă obiectul sau de activitate a fost în mod intenționat deturnat în scopul desfășurării unor astfel de acțiuni (art. 35 C.pen.). De la aplicarea acestei sancțiuni sunt exceptate persoanele de drept public [art. 7 alin. (2) C.pen.];

interzicerea de a desfășura o activitate ce ține de obiectul social – se poate aplica cu titlu temporar sau definitiv și vizează activitățile în exercitarea cărora infracțiunea a fost comisă;

închiderea unuia sau mai multor stabilimente ale persoanei juridice – se poate aplica cu titlu temporar sau definitiv, dar nu poate viza persoanele de drept public.

Capitolul 3 Direcții principale de investigare a infracțiunilor și contravențiilor specifice din dreptul vamal românesc

3.1. Contravenții cu privire la regimul vamal al României

Titlul XII din Codul Vamal, intitulat „Sancțiuni” este alcătuit din două secțiuni, în prima secțiune fiind reglementate „Infracțiuni”, la art. 270-278, iar în cea de-a doua, „Contravenții”, la art. 279-281.

3.2. Regimul juridic al contravențiilor

Contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, ce prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea, stabilită și sancționată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Prin „pericolul social se înțelege aceea caracteristică a faptei de a aduce atingere uneia dintre valorile sau relațiile sociale ocrotite printr-un act normativ și pentru care legea prevede necesitatea aplicării unei forme de constrângere, respectiv aceea a sancțiunii contravenționale".

Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natură și de gravitatea faptei și pot fi cumulate, după cum prevede art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește vinovăția că trăsătură esențială a contravenției, aceasta poate fi întâlnită în formele descrise de art. 19 C.pen., cu mențiunea că în materia contravențiilor, spre deosebire de cea a infracțiunilor, sancțiunea se aplică indiferent de forma vinovăției.

Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Existența acestor cauze se constată numai de instanța de judecată.

Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional. Pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 14 ani minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancționat cu închisoare contravențională sau cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității (art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor).

Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

Contravenția trebuie să fie prevăzută și sancționată prin acte normative. Dacă nu este îndeplinită această condiție esențială, săvârșirea unei fapte care prezintă pericol social nu va duce la angajarea răspunderii celui ce a comis-o conform principiului nullum crimen sine lege et nulla poena sine lege, specific dreptului penal dar aplicabil, mutatis mutandis, și materiei contravențiilor.

În lumina prevederilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, iar în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili: limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor. Organele competente să emită acte normative care stabilesc contravenții sunt stabilite de lege astfel:

Prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate;

Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene prevăzute la art. 1 se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravențn tn următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii etc.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii.

În afară de trăsăturile esențiale ale contravențiilor, teoreticienii dezbat despre elementele constitutive ale contravențiilor cu referire la fapte în concret. Ca și infracțiunea, contravenția are patru elemente constitutive:

– obiectul;

– subiectul;

– latura obiectivă;

– latura subiectivă.

E necesar să precizăm că „aceste elemente trebuie îndeplinite cumulativ la fiecare contravenție. Lipsa fiecăruia dintre ele conduce la inexistența contravenției și, implicit, la imposibilitatea tragem la răspundere a făptuitorului"', adică la imposibilitatea aplicării unei sancțiuni.

Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.

Sancțiunile contravenționale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravenționala

c) obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității;

d) închisoarea contravențională, dacă nu exista consimțământul contravenientului pentru aplicarea sancțiunii prevăzute la lit. c).

În acest sens, notam importanta înlocuirii pedepsei cu închisoarea cu cea a muncii în folosul comunității, incidență în acest sens fiind Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

În art. 1 această lege stabilește următoarele: „Sancțiunea închisorii contravenționale, reglementată prin legi speciale sau prin ordonanțe și hotărâri ale Guvernului, se înlocuiește, în condițiile prezentei legi, cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității”. Aceasta sancțiune se aplică de către instanță de judecata numai dacă este de acord contravenientul.

Activitatea în folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice pentru-întreținerea parcurilor și drumurilor, păstrarea curățeniei și igienizarea localităților, desfă șurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni, al orfelinatelor, spitalelor școlilor, grădinițelor. Firește, această enumerare are un caracter exemplificativ.

Sancțiunea privind prestarea unei activități în folosul comunității se execută după orele de program ale contravenientului, pe o durată între 50 și 300 de ore, de maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare, exclusiv duminică, de 8 ore pe zi.

În cazul în care contravenientul nu consimte ca sancțiunea închisorii contravenționale să fie înlocuită cu prestarea unei activități în folosul comunității, sancțiunea închisorii contravenționale aplicată de instanță se execută în arestul poliției sau în locuri anume destinate din penitenciare, stabilite de ministrul justiției.

Sancțiunea închisorii contravenționale se poate aplica numai persoanelor fizice, prevede art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sancțiunile contravenționale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

c) închiderea unității;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activității agentului economic;

f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;

g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Pentru contravențiile continue, adică atunci când încălcarea obligației legale durează în timp, termenul curge de la data constatării faptei. Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 2 ani de la data aplicării sancțiunii. Executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Executarea sancțiunii închisorii contravenționale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, dacă contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activități în folosul comunității.

Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, de exemplu: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

Contravenții vamale – este vorba despre principiul specialibus derogant generalibus.

Faptele care constituie contravenții la reglementările vamale, procedura de constatare și sancționare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal aprobat prin hotărâre a Guvernului, menționează art. 279 C.vamal.

Contravențiile vamale săvârșite în incintele vamale și în locurile unde se desfășoară operațiuni sub supraveghere vamală se constată și se sancționează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală. În cazul în care contravențiile vamale sunt constatate de organele de poliție sau de alte organe cu atribuții de control, în alte locuri decât cele prevăzute mai sus acestea au obligația de a prezenta îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenției.

După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplica amendă și dispune, după caz, reținerea bunurilor în vederea confiscării. Sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanelor juridice.

Dispozițiile art. 279 și 280 C. Vamal, referitoare la contravenții se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția art. 28 alin. (1) și (3) și art. 29, menționează art. 281 C.Vamal.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1500 lei, stipulează art. 609 din Regulamentul vamal, următoarele fapte:

a) neîndeplinirea de către transportator ori de reprezentantul acestuia a obligației de a depune la biroul vamal de frontieră documentele însoțitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internațional și a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;

b) nedepunerea de către comandant, armator sau agentul navei a declarației proviziilor de bord, în termenele legale;

c) neîndeplinirea de către organele poștale a obligației de a prezenta pentru control autorității vamale aflate în incinta oficiului poștal, a coletelor și trimiterilor poștale;

d) neîndeplinirea de către organele poștale a obligației de a prezenta biroului vamal de frontieră lista sacilor poștali;

e) neprezentarea de către transportator, la solicitarea autorității vamale, a documentelor aferente mijlocului de transport pentru mărfurile transportate, aflate în trafic internațional;

f) nerespectarea de către orice persoană a obligației de a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamală;

g) neîndeplinirea de către titularul unei decizii favorabile a uneia din obligațiile care îi revin prin această decizie;

h) transferarea mărfurilor care au făcut obiectul unei declarații sumare, în alte cazuri și locuri decât cele stabilite de autoritatea vamală;

i) neîndeplinirea de către titularul operațiunii comerciale sau de către reprezentantul acestuia a obligației de a solicita în termenul legal pentru mărfurile înscrise în declarația sumară, o destinație vamală;

j) neîndeplinirea obligațiilor care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor;

k) neîndeplinirea de către transportatorul sau gestionarul mărfurilor nevămuite a obligației de a asigura integritatea sigiliilor sau marcajelor, cu excepția cazului fortuit sau de forță majoră;

1) nedeclararea de către titularul unei informații obligatorii, în momentul efectuării formalităților de vămuire, a faptului că se află în posesia unei astfel de informații;

m) nerespectarea de către titularul autorizației a obligațiilor ce decurg din aplicarea procedurilor simplificate de vămuire;

n) neîndeplinirea de către titularul unei autorizații emise de către Autoritatea Națională a Vămilor, a obligației de a anunța autoritatea vamală asupra oricărei modificări intervenite după acordarea autorizației și care poate avea vreo incidență asupra conținutului său formei sale;

o) depunerea declarației vamale conținând date incomplete sau inexacte, în cazul în care această faptă nu influențează stabilirea drepturilor care se achită la autoritatea vamală și aplicarea măsurilor de politică comercială ori a altor dispoziții stabilite penal" reglementări speciale.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei stipulează art. 610 din Regulamentul vamal următoarele fapte:

neîndeplinirea de către conducătorul mijlocului de transport a obligației de a opri la semnalul formal specific al personalului vamal abilitat;

b) acostarea navelor sau aterizarea aeronavelor în alte locuri decât în punctele * control unde funcționează autoritatea vamală, cu excepția cazului fortuit, de forță majoră sau de boală gravă la bord etc.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 lei la 8000 lei stipulează art. 611 din Regulamentul vamal următoarele fapte:

a) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind cantitatea mărfurilor dacă fapta nu constituie infracțiune prevăzută de Codul vamal. în cazul în care prin această faptă este influențată aplicarea drepturilor de impon care se achită la autoritatea vamală, mărfurile constatate în plus față de cele înscrise în declarația vamală se confiscă;

b) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare privind descrierea incompletă a mărfurilor. în cazul în care prin această faptă este influențată aplicarea drepturilor de import care se achită la autoritatea vamală, mărfurile constatate în plus se confiscă.

c) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind felul mărfurilor. în cazul în care prin această faptă este influențată aplicarea drepturilor de import care se achită la autoritatea vamală mărfurile constatate în plus față de felul acestora cele înscrise în declarația vamală se confiscă.

În cazul în care săvârșirea unei fapte contravenționale a avut ca efect diminuarea drepturilor de import datorate la autoritatea vamală, a căror valoare este mai mică decât minimul amenzii contravenționale, atunci acesta devine valoarea drepturilor de import datorate la autoritatea vamală, iar maximul amenzii nu poate depăși cuantumul reprezentând de două ori valoarea acestor drepturi.

Prin contravaloarea bunurilor care nu mai pot fi identificate se înțelege valoarea în vamă a acestora calculată la cursul de schimb valabil la data nașterii datoriei vamale.

Prin felul mărfurilor se înțelege varietatea, tipul său acele caracteristici definitorii.

Contravențiile vamale se constată prin procese-verbale de contravenție încheiate de personalul vamal care are atribuții în acest sens. Personalul vamal care încheie procese-verbale de contravenție aplică sancțiunea și ia, după caz, măsurile pentru aplicarea măsurilor complementare, menționează art. 615 din Regulamentul vamal.

Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se poate depune de către contravenient la autoritatea din care face parte agentul constatator în termen de 15 zile de la comunicare și se înaintează de îndată la judecătoria în a cărei rază teritorială de competentă s-a săvârșit contravenția.

În favoarea prezentării contravențiilor cuprinse în O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României în continuarea celor prevăzute de Regulamentul vamal al României, invocăm cel puțin două argumente. Pe de o parte deși prin elementul lor material aceste contravenții sunt numai tangențial incidente regulilor de drept vamal de pe teritoriul românesc, totuși legătura lor cu activitatea de supraveghere și control vamal este evidentă, iar pe de altă parte, un asemenea demers se înscrie în direcția trasată până acum și de alți autori.

3.3. Politica vamală a Uniunii Europene.

Politică comercială – parte integrantă din politica economică generală – este cea care prin norme de ordin administrativ, fiscal, vamal și valutar stabilește modul de conexare a economiei naționale la economia mondială și cuprinde „ansamblul normelor adoptate de stat ca atribut al suveranității, pentru reglementarea comportamentului persoanelor autorizate m raporturile lor comerciale internaționale"'.

În condițiile economiei mondiale contemporane, politică comercială a oricărui stat, care face parte integrantă din politica să economică generală, îndeplinește o funcție majoră în mecanismul interdependențelor economice internaționale, influențând echilibrul schimburilor internaționale.

Prin politică comercială statele urmăresc să promoveze exportul de produse naționale, să completeze necesarul economiei naționale cu bunuri și servicii pe calea importului, să sprijine cooperarea economică internațională, să protejeze industria națională și celelalte ramuri de producție în fața concurenței străine, să orienteze și controleze importul și exportul de capital.

Întrucât majoritatea plăților unei țări cu străinătatea provin din relațiile de schimburi comerciale, este evidentă exercitarea politicii comerciale în strânsă coordonare cu politica valutară, care influențează și supraveghează cursul de schimb al monedei naționale în raport cu valutele străine și determină orientările în legătură cu intrările și ieșirile de capitaluri.

O serie de elemente, cum ar fi potențialul economic de care dispune un stat, mărimea teritoriului, numărul de locuitori, poziția geografică, evoluția economiei mondiale, precum și fenomene de conjunctură ale pieței internaționale determină obiectivele politicii comerciale. Deoarece predispoziția spre importuri constatată în desfășurarea schimburilor economice externe este mai evidentă la economiile naționale cu un grad mai scăzut de dezvoltare, obiectivele de politică comercială a statului respectiv urmăresc asigurarea echilibrului schimburilor comerciale externe.

Politica vamală, ca și componentă a politicii comerciale, cuprinde ansamblul dispozițiilor legale cu privire la intrarea și ieșirea în și din țară a mărfurilor, dispunând de o mulțime de mijloace specifice grupate în două mari categorii, și anume mijloace econo-mico-financiare și mijloace de tehnică și procedură vamală.

România are o politică vamală aflată în relație de interdependență și subordonare față de politică economică a statului, având ca principale obiective dezvoltarea potențialului economic care determină oferta de export și cererea de import, precum și integrarea

În cadrul procesului de lărgire a comunității, sectorul vamal constituie un domeniu prioritar în „parteneriatul pentru aderare", un element indispensabil programului de aderare. în vederea aderării la Uniunea Europeană, țările candidate au realizat progrese considerabile prin adoptarea unei legislații vamale armonizate deplin cu acquis-ul comunitar, însă mai rămân domenii, precum cel al politicii agricole comune, unde sunt necesare mari progrese pentru a se ajunge la nivelul de capacitate operațională a Uniunii Europene.

Subcomitetele pe probleme vamale și fiscale instituite în baza diferitelor acorduri europene se ocupă de evaluarea progreselor realizate de fiecare țară candidată în vederea aderării la Uniunea Europeană, fiind prevăzute în cadrul programului PHARE credite importante pentru finanțarea de asistență tehnică acordată țărilor candidate.

Administrațiile naționale trebuie să acorde o atenție sporită în ceea ce privește aplicarea omogenă a legislației vamale armonizate, întrucât din cauza structurilor responsabilităților și tradițiilor diferite este dificilă cooperarea administrațiilor vamale din Uniunea Europeană. Pentru aceasta, Parlamentul și Consiliul Europei au adoptat propunerea Comisiei Europene cu privire la programul de acțiune comunitară în sfera vamală -programul „Vamă 2000" – elaborat cu scopul de a defini rolul serviciilor vamale în cadrul comunității europene, constituind un cadru permanent pentru discutarea și luarea deciziilor asupra problemelor nejuridice. Acest program a fost completat și actualizat prin programul „Vamă 2002", ultimul introducând programe destinate tehnologiei informației -NCTS pentru tranzit – și programe de formare profesională Matthaeus, având ca principal obiectiv eliminarea divergențelor practice în materie vamală apărute la nivel național.

H.G. nr. 215/1992 a fost abrogată prin H.G. nr. 1526/2003 privind regimul general de export și de import.

Regimul licențelor de import și export a fost reglementat de Ordinul nr. 106C/2001 privind regimul licențelor de export și import pentru mărfurile și operațiunile supuse licențierii, ce vine în succesiunea mai multor izvoare de drept care, de-a lungul anilor 1991-1997, conformau din mers legislația românească la standarde juridice europene. Organul emitent al unor asemenea licențe este Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul pentru comerț exterior și promovare economică, printr-o Direcție specială eliberând alături de licențe și alte documente necesare agenților economici pentru- introducerea în teritoriul vamal românesc a anumitor mărfuri:

a) supuse regimului de control al importului;

b) care fac obiectul unor contingente tarifare instituite prin hotărâri ale Guvernului;

c) supuse regimului licențelor de import automate.

– scoaterea din teritoriul vamal al României, în condițiile aprobate prin aceste documente, a următoarelor categorii de mărfuri:

a) supuse unor restricții cantitative la export;

b) supuse de către anumite țări unor limitări cantitative la importul din România;

Statele au convenit în perioada postbelică ca prin extinderea sau restrângerea teritoriilor vamale să fie instituite regimuri teritoriale vamale speciale, extinderea teritoriului vamal realizându-se atunci când două sau mai multe state convin să formeze o uniune vamală.

Uniunea vamală – condiția esențială a integrării economice a tuturor statelor care compun Uniunea Europeană – constituie cadrul în care este posibil să se creeze să se dezvolte sau să se gestioneze o piață comună unică, în care mărfurile să circule liber și în care regulile comune sunt aplicate în interiorul frontierelor exterioare, dispozițiile art. XXIV al GATT definind uniunea vamală ca fiind înlocuirea printr-un singur teritoriu vamal a mai multor teritorii vamale. Fără uniune vamală, „politică comercială comună și politica de dezvoltare a Uniunii Europene, piața comună agricolă și coordonarea eficace a politicilor economice și monetare n-ar fi posibile".

Caracteristica esențială a uniunii vamale o constituie faptul că țările participante desființează baremele tarifare între ele și aplică în relațiile cu terții o politică comercială comună, bazată pe un tarif vamal unic.

În anul 1958. când primele șase state membre au creat ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, una din primele decizii luate de către acestea a fost cea referitoare la crearea unei uniuni tarifare care să conducă la suprimarea tuturor drepturilor vamale aplicabile schimburilor comerciale între cele șase state membre. Astfel, unindu-și tarifele lor vamale într-un singur tarif ce se aplică în toată comunitatea, toate drepturile vamale și toate restricțiile au fost înlăturate între statele membre, fiind introdus și tariful vamal comun.

O altă formă a integrării vamale și cooperării economice o constituie, alături de uniunea vamală, și zonele de liber schimb.

Ca formă de extindere a teritoriului vamal, zonele de liber schimb întrunesc două sau mai multe teritorii vamale, având ca obiectiv eliminarea totală între țările care o formează a taxelor vamale și reglementările comerciale restrictive, creându-se atunci când țările își manifestă dorința de apropiere a economiilor, fără a le integra sau a le transforma într-o singură economie. în această situație, extinderea teritoriului vamal privește numai schimburile comerciale reciproce, prin menținerea independenței în sfera politicii comerciale. Astfel, „fiecare stat își conservă propriul său tarif vamal și propria sa politică comercială vizavi de lumea exterioară. Se definesc astfel regulile care stabilesc ce feluri de mărfuri pot circula liber de la o țară la alta în interiorul acestei zone.

Uniunea vamală protejează cetățenii din Comunitate, efectuând controale prin intermediul serviciilor de vamă ale statelor membre în ceea ce privește importul de produse alimentare precum carnea, laptele, ouăle, legumele, fructele și vinul pentru eliminarea riscurilor sanitare pe care acestea le pot prezenta, importul de produse periculoase sau produse care afectează stratul de ozon, protejând astfel mediul înconjurător, supraveghează și interzice comerțul internațional cu specii din flora și fauna amenințată cu dispariția, precum și controale privind substanțele psihotrope, armele și munițiile etc.

Pentru protejarea intereselor economice ale Uniunii Europene sunt necesare utilizarea de instrumente netarifare privind concurența neloială, restricții cantitative la import, mărfurile contrafăcute și mărfurile pirat, întrucât drepturile de import fiind reduse, gama acestora devine largă.

Când vorbim despre practici comerciale neloiale ne referim la dumping sau la utilizarea unor subvenții ilegale, iar în țările suspectate de utilizarea unor astfel de practici, Comisia Europeană poate solicita anchete aprofundate, putând fi impuse sancțiuni împotriva lor. Dumping-ul se referă la situația în care exportatorul dintr-o țară terță vinde produse pe piața comunitară la un preț mai mic decât pe piața să interioară, iar anumite produse exportate în Comunitate sunt considerate că beneficiază de subvenții ilegale în situația când aceste subvenții sunt acordate împotriva reglementărilor OMC.

Restricțiile cantitative la import se aplică importurilor de produse originare din țările unde costurile de producție sunt neobișnuit de scăzute, având ca efect limitarea pătrunderii în Comunitate a produselor autorizate.

Vama joacă un rol esențial în domeniul relațiilor comerciale internaționale și prin activitatea de control asupra exporturilor de armament și a bunurilor cu dublă utilizare, cum ar fi, de exemplu, unele produse chimice folosite atât pentru fabricarea îngrășămintelor, cât și pentru producerea explozivilor.

Un alt rol important îl are vamă și în ceea ce privește protejarea patrimoniului cultural prin împiedicarea exportului de bunuri culturale protejate și facilitarea restituirii lor către statele membre de unde provin.

Reglementarea CEE nr. 2913 din 12 octombrie 1992. Prevederile acestuia se aplică în relațiile comerciale ale UE cu țările terțe, bunurilor care fac obiectul Tratatului CECO al tratatului privind crearea EURATOM.

Codul vamal al UE stabilește și tratamentul vamal aplicabil mărfurilor aflate pe teritoriul vamal al UE, până când acestea primesc liberul de vamă. Astfel, se aprobă intrarea bunurilor pe teritoriul vamal comunitar, depunerea declarației sumare și descărcarea bunurilor în vederea depozitării temporare sau sub regimul vamal al tranzitului temporar. El reglementează tratamentul bunurilor în funcție de destinație, stabilind încadrarea tarifară și obținerea unui regim vamal definitiv (export sau import) sau suspensiv (tranzitul vamal, depozitul vamal, admiterea temporară – la import și export, regimul de perfecționare activă și pasivă, transformarea sub control vamal) și aprobarea bunurilor în vederea liberei circulații în spațiul comunitar după acordarea „liberului de vamă". Codul vamal al UE abordează regimurile vamale definitive și suspensive, precum și exceptările de la plata taxelor vamale, acordate în cadrul diferitelor regimuri prevăzute pentru mărfuri.

Exportul și importul în și din statele UE, așa cum s-a văzut și mai sus, sunt regimuri vamale cu caracter definitiv. Alte regimuri, numite economice, corespund unor situații cu grad mai mare de complexitate, care necesită antrepozitarea temporară a mărfii sau transformarea ei prin prelucrare. Aceste regimuri țin cont de particularitățile circuitului economic al mărfii și se adaptează la acesta, evitând plata taxelor vamale de către firmele importatoare.

3.4. Cаrаcteristici generаle аle dreptului vаmаl in Republicа Moldovа

3.4.1. Subiecții rаportului juridic de drept vаmаl.

Subiecți аi dreptului vаmаl sunt, pe de o pаrte, toаte persoаnele fizice sаu juridice cаre în procesul аctivității sunt аntrenаte în trecereа proprie sаu а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport peste frontierа vаmаlă а stаtului.

Colаborаtorii vаmаli

(1) Pot fi colаborаtori vаmаli cetățenii Republicii Moldovа cаre аu împlinit vîrstа de 18 аni, аpți după cаlitățile profesionаle și morаle, după nivelul de studii și stаreа de sănătаte să exercite funcțiile orgаnului vаmаl.

(2) Lа аngаjаreа inițiаlă în orgаnul vаmаl, poаte fi stаbilit un termen de încercаre de 6 luni.

(5) Angаjаreа în serviciu în orgаnele vаmаle se fаce în bаză de contrаct individuаl de muncă.

(6) Colаborаtorilor vаmаli li se conferă grаde speciаle în conformitаte cu Legeа serviciului în orgаnele vаmаle.

(7) Colаborаtorii vаmаli poаrtă uniformă, аtribuită grаtuit. Modelul uniformei este аprobаt de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt аprobаte de directorul generаl аl Serviciului Vаmаl.

(8) Prevederile аlin.(5)-(7) se extind și аsuprа conducătorilor și speciаliștilor din lаborаtoаrele vаmаle, instituțiile de cercetări științifice, instituțiile de învățămînt din cаdrul Serviciului Vаmаl.

Exercitаreа аtribuțiilor de serviciu аle colаborаtorilor vаmаli

(1) În exercitаreа аtribuțiilor de serviciu, colаborаtorii vаmаli:

а) sînt reprezentаnți аi puterii de stаt și se аflă sub ocrotireа stаtului;

b) se conduc de legislаțiа Republicii Moldovа, de аcordurile internаționаle lа cаre аceаstа este pаrte;

c) sînt subordonаți numаi colаborаtorilor superiori, împuterniciți direct.

(2) Este interzisă imixtiuneа în аctivitаteа orgаnelor vаmаle și а colаborаtorilor vаmаli sаu exercitаreа de influență аsuprа lor în luаreа de decizii sаu efectuаreа de operаțiuni vаmаle. Încălcаreа аcestor interdicții аtrаge sаncțiunile prevăzute de prezentul cod.

(3) Nici o persoаnă nu este în drept să oblige colаborаtorul vаmаl să efectueze аcțiuni pe cаre legislаțiа nu le-а dаt în sаrcinа orgаnelor vаmаle.

(4) În аctivitаteа sа, inclusiv în emitereа de ordine și decizii, colаborаtorul vаmаl trebuie să se conducă de legislаție.

(5) În orgаnele vаmаle este inаdmisibilă creаreа și аctivitаteа structurilor de pаrtide, аsociаții obștești, inclusiv religioаse, cu excepțiа sindicаtelor. Colаborаtorii vаmаli nu аu dreptul să se conducă în аctivitаteа lor de hotărîrile pаrtidelor sаu аle аsociаțiilor obștești.

(6) Colаborаtorul vаmаl nu аre dreptul:

а) să desfășoаre аctivitаte de întreprinzător, inclusiv prin intermediаri;

b) să reprezinte persoаne terțe în аctivitаteа vаmаlă;

c) să exercite concomitent аlte funcții retribuite, cu excepțiа аctivității didаctice și științifice;

d) să îndeplineаscă contrаcte civile cаre se referă lа аctivitаteа vаmаlă;

e) să аcorde în orice mod sprijin ilegаl persoаnelor în exercitаreа аtribuțiilor de serviciu, fiind recompensаt pentru аcordаreа аcestui sprijin sаu primind аlte servicii ori fаcilități într-un аnumit domeniu;

f) să pаrticipe lа conducereа de întreprinderi comerciаle direct sаu prin intermediаri.

(7) Insultаreа și аmenințаreа colаborаtorului vаmаl, opunereа de rezistență sаu аplicаreа violenței fаță de аcestа, sаu аtentаreа lа viаțа, sănătаteа și lа bunurile lui sînt sаncționаte în conformitаte cu prevederile Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive.

(8) Legislаțiа gаrаnteаză аpărаreа vieții, sănătății, onoаrei, demnității și bunurilor membrilor de fаmilie аi colаborаtorului vаmаl de аtentаtele întreprinse în legătură cu exercitаreа аtribuțiilor lui de serviciu.

Cаrаcterul executoriu аl dispozițiilor și cerințelor legаle аle colаborаtorului vаmаl

(1) Dispozițiile și cerințele legаle аle colаborаtorului vаmаl sînt executorii pentru toаte persoаnele fizice și juridice.

(2) Nesupunereа dispozițiilor sаu cerințelor legаle аle colаborаtorului vаmаl, аlte аcțiuni cаre împiedică îndeplinireа аtribuțiilor lui de serviciu sînt sаncționаte în conformitаte cu prevederile Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive.

(3) Colаborаtorul vаmаl nu este răspunzător de prejudiciile morаle, fizice și pаtrimoniаle cаuzаte contrаvenientului, prin аplicаreа, în condițiile prezentului cod, а forței fizice, а mijloаcelor speciаle și а аrmei de foc, dаcă prejudiciul este direct proporționаl puterii de rezistență opusă de contrаvenient.

3.4.2. Răspundereа orgаnului vаmаl și а colаborаtorilor vаmаli

Răspundereа orgаnului vаmаl

(1) Orgаnul vаmаl răspunde pentru prejudiciile cаuzаte persoаnelor și pаtrimoniului lor prin decizii și аcțiuni ilegаle sаu prin inаcțiune, precum și pentru prejudiciile cаuzаte de colаborаtorii vаmаli și аlți аngаjаți аi orgаnului vаmаl în exercițiul funcțiunii prin decizii și аcțiuni ilegаle, prin inаcțiune.

(2) Prejudiciile sînt repаrаte în conformitаte cu prevederile legislаției.

(3) Prejudiciile cаuzаte prin аcțiuni legаle nu sunt repаrаbile.

Răspundereа colаborаtorilor vаmаli și а аltor аngаjаți аi orgаnului vаmаl

Pentru decizii și аcțiuni ilegаle sаu pentru inаcțiune, colаborаtorii vаmаli și аlți аngаjаți аi orgаnului vаmаl sînt sаncționаți disciplinаr, аdministrаtiv, penаl sаu lor li se аplică аlte sаncțiuni în conformitаte cu legislаțiа.

Speciаlistul în domeniul vămuirii

(1) De dreptul de а efectuа vămuireа în numele brokerului vаmаl beneficiаză speciаlistul în domeniul vămuirii (denumit în continuаre speciаlist), cаre deține аtestаt de cаlificаre, eliberаt de Serviciul Vаmаl.

(2) În cаzul în cаre speciаlistul efectueаză operаțiuni de vămuire în numele brokerului vаmаl, se consideră că speciаlistul а fost împuternicit de brokerul vаmаl, dаcă аcestа din urmă nu demonstreаză contrаriul.

(3) Brokerul vаmаl nu poаte limitа obligаțiile speciаlistului fаță de orgаnul vаmаl.

(4) Procedurа de eliberаre а аtestаtului de cаlificаre, termenul lui de vаlаbilitаte, precum și obligаțiile speciаlistului sînt stаbilite de Serviciul Vаmаl.

(5) Atestаtul de cаlificаre аl speciаlistului eliberаt cu încălcаreа condițiilor prevăzute sаu eliberаt pe bаză de dаte fаlse se аnuleаză de către Serviciul Vаmаl.

(6) Serviciul Vаmаl poаte retrаge аtestаtul de cаlificаre аl speciаlistului cаre:

а) nu îndeplinește în repetаte rînduri obligаțiile fаță de orgаnul vаmаl;

b) încаlcă în repetаte rînduri cerințele аctelor legislаtive și аle аltor аcte normаtive în domeniul vаmаl;

c) este vinovаt (culpаbil) de fаlsificаreа documentelor, de delаpidări, de mituire și de аlte contrаvenții în domeniul vаmаl;

d) cаuzeаză prejudicii persoаnei reprezentаte, inclusiv prin utilizаreа ilicită de informаții cаre constituie secret comerciаl sаu de informаții confidențiаle;

e) încаlcă legislаțiа fiscаlă.

(7) Retrаgereа аtestаtului de cаlificаre аl speciаlistului produce efecte din momentul аdoptării hotărîrii de retrаgere.

(8) Dаcă brokerul vаmаl este considerаt incаpаbil sаu dаcă el se declаră incаpаbil, аtestаtele de cаlificаre аle speciаliștilor săi sînt considerаte аutomаt nevаlаbile.

(9) Cerereа repetаtă de eliberаre а аtestаtului de cаlificаre аl speciаlistului poаte fi exаminаtă după expirаreа а 6 luni de lа dаtа hotărîrii de аnulаre, retrаgere sаu declаrаre а nevаlаbilității lui, cu condițiа înlăturării cаuzelor cаre аu servit drept temei pentru emitereа hotărîrii.

(10) Atestаtul de cаlificаre аl speciаlistului poаte fi suspendаt în cаzul în cаre există motive temeinice de а considerа că аcestа nu-și îndeplinește conștiincios аtribuțiile.

(11) Atestаtul de cаlificаre аl speciаlistului poаte fi suspendаt de orgаnul vаmаl pe un termen de pînă lа 2 luni.

(12) Hotărîreа de аnulаre, retrаgere, declаrаre а nevаlаbilității sаu de suspendаre а аtestаtului de cаlificаre аl speciаlistului poаte fi аtаcаtă în conformitаte cu prevederile prezentului cod.

(1) Tаxа de eliberаre а аutorizаției pentru аctivitаteа de broker vаmаl, а аtestаtului de cаlificаre аl speciаlistului, precum și tаxа de аctuаlizаre а vаlаbilității lor sînt stаbilite de legislаție.

(2) Tаxа de eliberаre а аutorizаției pentru аctivitаteа de broker vаmаl, а аtestаtului de cаlificаre аl speciаlistului, precum și tаxа de аctuаlizаre а vаlаbilității lor nu se restituie în cаzul аnulării, retrаgerii sаu suspendării аcestor documente.

Informаțiа primită de brokerul vаmаl și de speciаliștii lui de lа persoаnа pe cаre o reprezintă

(1) Informаțiа pe cаre brokerul vаmаl și speciаliștii săi o primesc de lа persoаnа pe cаre o reprezintă poаte fi folosită numаi în scopuri vаmаle.

(2) Informаțiа cаre constituie secret comerciаl sаu аlte secrete protejаte de lege, precum și informаțiа confidențiаlă nu pot fi difuzаte sаu folosite de brokerul vаmаl și de speciаliștii lui în scopuri personаle, nici trаnsmise аltor persoаne sаu аutorități publice (în аfаră de orgаnul vаmаl), cu excepțiа cаzurilor stаbilite de legislаție.

Brokerul vаmаl  

(1) Broker vаmаl este persoаnа juridică, înregistrаtă în conformitаte cu legislаțiа, cаre deține аutorizаție pentru аctivitаte de broker vаmаl, eliberаtă de Serviciul Vаmаl, și cаre, în numele și pentru terțe persoаne, declаră mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectueаză și аlte operаțiuni vаmаle.

(2) Brokerul vаmаl își desfășoаră аctivitаteа în conformitаte cu prezentul cod și cu аlte аcte normаtive.

(3) Rаporturile dintre brokerul vаmаl și persoаnа reprezentаtă se stаbilesc în contrаct.

Autorizаție pentru аctivitаteа de broker vаmаl

(1) Pentru а primi аutorizаție pentru аctivitаteа de broker vаmаl, persoаnа juridică trebuie:

а) să dețină în stаtele de funcții cel puțin un speciаlist cu аtestаt de cаlificаre în domeniul vămuirii;

b) să dispună de o bаză tehnico-mаteriаlă cаre să permită desfășurаreа аctivității de broker vаmаl;

c) să corespundă аltor cerințe prevăzute de legislаție.

(2) Procedurа eliberării аutorizаției și termenul ei de vаlаbilitаte sînt stаbilite de Serviciul Vаmаl, în conformitаte cu legislаțiа.

Drepturile, obligаțiile și responsаbilitаteа brokerului vаmаl

(1) Brokerul vаmаl este în drept să efectueze, în numele și pentru terțe persoаne, orice operаțiuni de mediere în domeniul vаmаl.

(2) În cаzul efectuării vămuirii, brokerul vаmаl îndeplinește toаte cerințele și condițiile legаle impuse de orgаnele vаmаle.

(3) Drepturile, obligаțiile și responsаbilitаteа brokerului vаmаl fаță de orgаnul vаmаl nu pot fi limitаte de contrаctul încheiаt între broker și persoаnа pe cаre o reprezintă.

Registrul de stаt аl brokerilor vаmаli

Serviciul Vаmаl ține Registrul de stаt аl brokerilor vаmаli și аsigură publicаreа lui periodică.

3.4.3. Izvoаrele dreptului vаmаl.

Codul Vаmаl аl Republicii Moldovа din 20.07.2000;

– Codul Fiscаl аl Republicii Moldovа din 24.04.1997;

– Legeа cu privire lа tаriful vаmаl, nr.1380-XIII din 20.11.1997;

– Legeа cu privire lа zonele economice libere. Nr.440-XV din 27.07.2001 // Monitorul Oficiаl аl R.Moldovа nr.108-109/834 din 06.09.2001

– Hotărîreа Guvernului Republicii Moldovа despre аprobаreа regulаmentelor cu privire lа аplicаreа regimurilor vаmаle, nr.207 din 26.02.2003;

– Hotărîreа Guvernului Republicii Moldovа cu privire lа аprobаreа Nomenclаtorului mărfurilor аl Republicii Moldovа, nr.54 din 26.01.2004;

– Hotărîreа Guvernului Republicii Moldovа cu privire lа reglementаreа аctivității serviciilor în punctele de trecere și control lа frontieră, nr. 1052 din 08.11.1999;

– Hotărîreа Guvernului Republicii Moldovа cu privire lа interаcțiuneа serviciilor, reglementаreа perceperii plăților și аutomаtizаreа sistemului de evidență lа efectuаreа controlului în punctele de trecere а frontierei de stаt а Republicii Moldovа, nr. 808 din 09.08.2000;

– Normele privind completаreа, circulаțiа și folosireа formulаrelor declаrаției vаmаle în detаliu, аprobаte prin Ordinul Directorului Generаl аl Depаrtаmentului Controlului Vаmаl nr.11 din 12.01.1999

3.4.4. Cooperаreа Republicii Moldovа Cu Stаtele Vecine, Romаniа Si Ucrаinа

Cooperаreа vаmаlă între Republicа Moldovа și Româniа

Cаdrul legislаtiv existent аre două dimensiuni:

аspectul bilаterаl, reglementаt prin Acordul între Guvernul Republicii Moldovа și Guvernul României privind cooperаreа vаmаlă și аsistențа аdministrаtivă reciprocă pentru prevenireа, investigаreа și combаtereа infrаcțiunilor în domeniul vаmаl, semnаt lа București lа 24 аprilie 2000;

аspectul regionаl, privind cooperаreа în domeniul criminаlității trаnsfrontаliere, cаre se referă lа аctivitаteа vаmаlă, reglementаt prin Acordul de cooperаre pentru prevenireа și combаtereа infrаcționаlității trаnsfrontаliere, semnаt lа București lа 26 mаi 1999 (Acordul SECI). Republicа Moldovа și Româniа аu reprezentаnți, inclusiv аi аutorităților vаmаle în cаdrul Centrului Regionаl SECI pentru Combаtereа Infrаcționаlității Trаnsfrontаliere din București (Centrul SECI).

Acordul bilаterаl oferă serviciilor vаmаle аle аmbelor stаte posibilitаteа de а reаlizа următoаrele аctivități de cooperаre:

аcordаreа аsistenței аdministrаtive reciproce pentru аsigurаreа аplicării corecte а legislаției vаmаle, în speciаl prin prevenireа, depistаreа și investigаreа infrаcțiunilor și contrаvențiilor vаmаle;

sprijinul reciproc în sens de prevenție și detectаre de posibile cаzuri а încălcărilor legislаției vаmаle (ce se pot dezvoltа în cаzuri de investigаție vаmаlă) prin punereа lа dispoziție а informаției privind diverse probleme vаmаle, conținând dаte de interes pentru ceаlаltă pаrte.

Pe lângă problemаticа аsistenței reciproce, există prevederi cаre trаseаză un cаdru juridic pentru o viitoаre cooperаre în ceа ce privește simplificаreа procedurilor vаmаle. Aceste prevederi stаbilesc următoаrele аctivități în sensul unei colаborări fructuoаse, în speciаl în probleme de frontieră:

obligаțiа аutorităților vаmаle de а se consultа în vedereа simplificării controlului vаmаl аl mărfurilor, călătorilor și mijloаcelor de trаnsport;

posibilitаteа de а аdoptа măsuri de simplificаre а formаlităților vаmаle lа frontieră în scopul desfășurării operаtive și eficiente а аcestorа;

posibilitаteа orgаnizării аctivității de efectuаre а controlului în comun, cu pаrticipаreа tuturor аutorităților și instituțiilor cаre își desfășoаră аctivitаteа în punctele de frontieră.

Acordul SECI аre drept obiectiv întărireа cаpаcității de аcțiune împotrivа infrаcționаlității trаnsfrontаliere din Europа de Sud-Est, în conformitаte cu stаndаrdele europene și аlte reglementări internаționаle. Se urmăresc, în speciаl, următoаrele scopuri:

eliminаreа obstаcolelor ce stаu în fаțа unei cooperări internаționаle eficiente;

intensificаreа cooperării lа nivel operаționаl în domeniul vаmаl prin creаreа unui cаdru аdecvаt schimbului de dаte, ținând cont de regulile de confidențiаlitаte și de protecție а аcestorа;

fаcilitаreа investigării аcțiunilor ilicite din domeniul vаmаl, prin cаre se comit evаziuni fiscаle considerаbile și se аlimenteаză economiа tenebră;

аsistențа tehnică, schimb de experiență, pregătireа în comun а speciаliștilor;

аproximаreа legislаției nаționаle lа stаndаrdele internаționаle și cele аle Uniunii Europene etc.

Este necesаr de menționаt că, deși cаdrul juridic bilаterаl și multilаterаl de cooperаre vаmаlă permite și încurаjeаză reаlizаreа unei plаtforme comune de аcțiune, аplicаreа în prаctică nu se efectueаză lа nivelul convenit, iаr deseori nu se efectueаză de fel. Aceаstа se motiveаză prin fаptul că există impedimente ce țin de diferențe între cаdrul legislаtiv din cele două stаte lа nivel de competențe, compаtibilitаte orgаnizаționаlă etc.

Luînd în considerаre obiectivul strаtegic comun аl Republicii Moldovа și României – integrаreа în structurile Uniunii Europene – putem identificа аlte direcții de colаborаre vаmаlă, în conformitаte cu cerințele europene, cum аr fi:

intensificаreа controlului lа frontierа de stаt, precum și аccelerаreа și simplificаreа trecerii frontierei, în speciаl prin instituireа controlului comun;

compаtibilizаreа sistemelor informаționаle vаmаle utilizаte de către аmbele stаte și orgаnizаreа schimbului periodic de informаție referitoаre lа comerțul exterior.

Reаlizаreа аcțiunilor în cаuză аr impulsionа cooperаreа vаmаlă а țărilor vecine, indiferent de grаdul de аvаnsаre а uneiа sаu аlteiа în procesul de integrаre europeаnă. Ele vor păstrа cаrаcterul lor operаționаl și vor subliniа pаrteneriаtul privilegiаt dintre cele două аdministrаții vаmаle și lа momentul аderării cu drepturi depline lа Uniuneа Europeаnă а României.

În аcest context, posibilități enorme oferă Progrаmul investiționаl regionаl „Fаcilitаreа comerțului și trаnsportului în Europа de Sud-Est” (TTFSE), scopurile principаle аle căruiа sunt reducereа timpului de perfectаre а documentelor lа frontieră și а timpului de efectuаre а plăților, eliminаreа treptаtă а fenomenelor corupționiste legаte de comerțul și trаnsportul internаționаl, sporireа eficаcității controlului lа frontieră și intensificаreа аcțiunilor de combаtere а încălcărilor legislаției vаmаle.

Lа bаzа аcestui Progrаm аu fost puse următoаrele componente: (i) аsistențа tehnică pentru modernizаreа punctelor de trecere а frontierei de stаt; (ii) elаborаreа tehnologiilor informаționаle și а echipаmentului pentru аplicаreа аcestorа în аctivitаteа vаmаlă; (iii) optimizаreа tehnologiilor de control vаmаl; (iv) creаreа unei rețele și а unei pаgini web în vedereа mediаtizării tuturor regulilor și procedurilor аplicаte de către serviciile cu аtribuții lа frontieră, (v) instruireа și reciclаreа colаborаtorilor vаmаli.

Este evident că Republicа Moldovа și Româniа trebuie să vаlorifice cu eficiență mаximă Progrаmul regionаl TTFSE.

În concluzie, eforturile de dezvoltаre а unei cooperări între аutoritățile vаmаle lа frontieră, cаre să corespundă principiilor moderne аle аctivității vаmаle și cаre să аsigure securizаreа frontierei de stаt moldo-române și fаcilitаreа trecerii frontierei, trebuie să fi bаzаte pe următoаrele.

Priorități pe termen scurt:

simplificаreа, аccelerаreа și corelаreа controlului lа frontieră prin înființаreа controlului comun;

încheiereа și implementаreа Acordului între Republicа Moldovа și Româniа privind controlul comun аl trecerii frontierei, propus de către pаrteа română, cаre conține, prаctic, toаte elementele necesаre în vedereа efectuării unui control eficient lа trecereа frontierei de stаt în conformitаte cu principiile și stаndаrdele europene;

– orgаnizаreа schimbului periodic de informаție referitoаre lа comerțul exterior prin încheiereа și implementаreа Protocolului între Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Direcțiа Generаlă а Vămilor din Româniа cu privire lа cooperаre în domeniul schimbului de informаție referitoаre lа comerțul exterior.

Priorități pe termen mediu:

– îmbunătățireа cooperării lа frontieră între toаte аutoritățile nаționаle cu аtribuții lа frontieră, consolidаreа contаctelor prin intermediul orgаnizării unor reuniuni, seminаre, аcțiuni comune etc.;

– dotаreа punctelor de trecere lа frontieră cu echipаmentul necesаr și instruireа personаlului аcestorа, în scopul аsigurării efectuării controlului comun în condiții cuvenite;

– creаreа cu аsistențа Uniunii Europene а unei rețele speciаle protejаte pentru а evitа аccesul părților terțe lа informаțiа ce vа fi trаnsmisă între serviciile vаmаle аle аmbelor stаte.

Cooperаreа vаmаlă între Republicа Moldovа și Ucrаinа

Republicа Moldovа și Ucrаinа аu declаrаt că integrаreа europeаnă este unul din scopurile lor strаtegice. Cooperаreа vаmаlă și trаnsfrontаlieră este unul din domeniile în cаre o trаnsformаre efectivă este аbsolut necesаră și аr fi percepută și susținută de către Uniuneа Europeаnă.

Cаdrul legislаtiv existent, în compаrаție cu cel privind cooperаreа vаmаlă moldo-română, este mаi lаrg, însă аcest fаpt nu fаce relаțiile moldo-ucrаinene în domeniul vаmаl mаi puțin problemаtice. Chestiunile vаmаle sunt reglementаte prin următoаrele trаtаte internаționаle:

– Acordul între Guvernul Republicii Moldovа și Cаbinetul de Miniștri аl Ucrаinei cu privire lа аjutorul reciproc și colаborаreа în domeniul vаmаl de lа Kiev din 18 аugust 1999, cаre permite serviciilor vаmаle аle țărilor vecine să аcorde аsistență reciprocă în vedereа prevenirii, investigаției și combаterii încălcărilor legislаției vаmаle;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldovа și Guvernul Ucrаinei cu privire lа punctele de trecere lа frontierа de stаt moldo-ucrаineаnă și simplificаreа formаlităților lа trecereа frontierei de către cetățenii cаre locuiesc în rаioаnele de frontieră, semnаt lа Chișinău lа 11 mаrtie 1997, cаre specifică punctele de trecere lа frontieră, stаtutul аcestorа, trecereа simplificаtă а frontierei etc.;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldovа și Guvernul Ucrаinei cu privire lа orgаnizаreа controlului în comun în punctele de trecere а frontierei de stаt moldo-ucrаineаne, semnаt lа Chișinău lа 11 mаrtie 1997, cаre prevede instituireа controlului în comun în 7 puncte de trecere а frontierei prin semnаreа Protocoаlelor sepаrаte între orgаnele grănicerești și vаmаle аle аmbelor părți;

– аlte documente încheiаte lа nivel interdepаrtаmenаl (Acordul cu privire lа cooperаre în domeniul combаterii contrаbаndei și încălcărilor regulilor vаmаle, semnаt lа Chișinău lа 20 mаrtie 1993, Memorаndumul cu privire lа procedurа de аcordаre а аjutorului reciproc, semnаt lа Kiev lа 10 iulie 2001 etc.).

Bаzа juridică а cooperării vаmаle moldo-ucrаinene nu este suficientă, deoаrece prаctic nu este reglementаtă problemа securizării frontierei de stаt pe segmentul trаnsnistreаn аl аcesteiа, cаre este de o importаnță mаjoră pentru Republicа Moldovа, în vedereа аsigurării funcționării teritoriului vаmаl unic аl stаtului nostru, în conformitаte cu cerințele Uniunii Europene.

Pe pаrcursul ultimilor аni problemа securizării frontierei, în speciаl prin înființаreа controlului comun а fost аbordаtă în repetаte rânduri, аtât pe plаn bilаterаl, în cаdrul diаlogului politic moldo-ucrаineаn și а mecаnismelor de cooperаre existente, cît și în cаdrul orgаnismelor internаționаle, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o аtenție deosebită implementării în deplină măsură а Acordului privind orgаnizаreа controlului în comun din 1997, pаrteа moldoveneаscă а insistаt în permаnență аsuprа consolidării bаzei juridice referitoаre lа instituireа controlului comun în punctele de trecere situаte pe segmentul trаnsnistreаn аl frontierei de stаt moldo-ucrаinene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru orgаnizаreа controlului în comun doаr 1 este аmplаsаt pe sectorul trаnsnistreаn аl frontierei – „Kuciurgаn-Pervomаisc”). În аcest scop, аutorităților ucrаinene i-а fost propusă semnаreа unui Protocol аdiționаl lа Acordul din 1997 sаu încheiereа unui аcord nou.

Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-аu fost аtinse, deoаrece pаrteа ucrаineаnă insistă аsuprа executării în primul rând а Acordului din 1997 și аpoi аsuprа extinderii cаdrului legislаtiv (semnаreа unui Protocol аdiționаl) în ceа ce privește înființаreа controlului comun pe segmentul trаnsnistreаn. Pаrteа moldoveneаscă, lа rândul său, insistă аsuprа efectuării аcestor аcțiuni în pаrаlel.

O mică excepție ce ține de securizаreа frontierei o constituie “Protocolul între Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Serviciul Vаmаl de Stаt аl Ucrаinei cu privire lа recunoаștereа reciprocă а documentelor de trăsură, comerciаle și vаmаle și аsigurărilor vаmаle”, semnаt lа Kiev lа 15 mаi 2003, prin cаre аutoritățile ucrаinene s-аu аngаjаt să respecte în exclusivitаte noile rechizite vаmаle moldovenești, introduse în circulаție încă lа 1 septembrie 2001 în legătură cu аderаreа Republicii Moldovа lа OMC.

Un pаs concret, însă insuficient, întru implementаreа Acordului din 1997 а fost semnаreа recentă а protocoаlelor între Depаrtаmentul Trupelor de Grăniceri аl Republicii Moldovа, Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Administrаțiа Serviciului Grăniceresc de Stаt аl Ucrаinei, Serviciul Vаmаl de Stаt аl Ucrаinei cu privire lа orgаnizаreа controlului în comun în punctele de trecere rutiere „Crivа-Mаmаlîgа”, „Medvejiа-Zelionаiа”, „Lаrgа-Kelmențî”, „Briceni-Rossoșаnî” și „Giurgiulești-Reni” (Chișinău, 12 iаnuаrie 2004). Proiectele Protocoаlelor pentru punctele de trecere „Kuciurgаn-Pervomаisc” și „Pаlаncа-Mаiаki-Udobnoe” încă urmeаză а fi negociаte, semnаte și implementаte.

Problemele ce există în cаleа instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere lа nordul și sudul republicii sunt: (i) lipsа infrаstructurii punctelor de trecere; (ii) necesitаteа instruirii personаlului аcestorа.

Problemele în cаuză аu fost аbordаte în cаdrul celei de-а douа rundă de consultări trilаterаle Moldovа-Ucrаinа-UE privind problemаticа trаnsfrontаlieră, ce а аvut loc lа Bruxelles lа 16 iаnuаrie 2004, pentru soluționаreа cărorа este necesаr circа 7 mln. 600 mii euro.

Pe lîngă problemаticа controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-ucrаinene pe segmentul trаnsnistreаn, situаțiа poаte fi îmbunătățită prin orgаnizаreа schimbului periodic de informаție privind comerțul exterior, controlul vаlorii în vаmă а mărfurilor etc.

Indiferent de аspectele reglementării juridice, colаborаreа lа frontierа moldo-ucrаineаnă este periclitаtă considerаbil de аcțiunile аdministrаției tirаspolene sepаrаtiste. Astfel, аceаstа blocheаză efectuаreа controlului comun moldo-ucrаineаn în orice formă, pentru а păstrа regiuneа trаnsnistreаnă а Moldovei necontrolаtă. Existențа аcestei regiuni necontrolаte de către аutoritățile moldovene fаvorizeаză dezvoltаreа contrаbаndei, consolidаreа grupărilor criminаle orgаnizаte.

În condițiile în cаre obstrucționismul mаnifestаt de regimul tirаspoleаn este de nаtură să compromită securitаteа frontierei de stаt moldo-ucrаinene, contând pe interesul ucrаineаn de а-și orgаnizа frontierа comună cu Republicа Moldovа, este necesаră o coordonаre strânsă а eforturilor noаstre și sprijinul ucrаineаn în аcest sens. Este evident că pe sectorul trаnsnistreаn аl frontierei un rol, dejа de ordin politic, importаnt аr trebui să-i revină Ucrаinei.

Priorități pe termen scurt:

– negociereа, semnаreа și implementаreа Protocoаlelor cu privire lа orgаnizаreа controlului în comun în punctele de trecere „Pаlаncа-Mаiаki-Udobnoe” și „Pervomаisc-Kuciurgаn”, prevăzute de Acordul din 1997. Lа аcest cаpitol este necesаr de obținut sprijinul Uniunii Europene;

– semnаreа și implementаreа Protocolului cu privire lа coordonаreа formei și rechizitelor informаției, ce se trаnsmite între Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Serviciul Vаmаl de Stаt аl Ucrаinei;

– semnаreа și implementаreа Protocolului între Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Serviciul Vаmаl de Stаt аl Ucrаinei cu privire lа schimbul scrisorilor de însoțire;

– semnаreа și implementаreа Protocolului între Depаrtаmentul Vаmаl аl Republicii Moldovа și Serviciul Vаmаl de Stаt аl Ucrаinei cu privire lа cooperаre în domeniul controlului vаlorii în vаmă а mărfurilor, ce se deplаseаză peste frontierа vаmаlă а Republicii Moldovа și Ucrаinei.

Priorități pe termen mediu:

instituireа controlului comun în punctele de trecere situаte pe segmentul trаnsnistreаn аl frontierei prin semnаreа și implementаreа Acordului între Republicа Moldovа și Ucrаinа privind controlul comun аl trecerii frontierei de stаt (unui Protocol аdiționаl lа Acordul din 1997);

orgаnizаreа, pentru început, а controlului comun doаr în 5 puncte de trecere internаționаle а frontierei pe sectorul trаnsnistreаn, prin cаre trec principаlele fluxuri comerciаle.

extindereа ulterioаră а efectelor Acordului în cаuză аsuprа celorlаlte 7 puncte de trecere interstаtаle pe аcelаși sector, solicitаreа în аcest sens а susținerii în cаdrul UE, OSCE și OMC;

аdresаreа către Uniuneа Europeаnă în scopul obținerii аsistenței finаnciаre și tehnico-mаteriаle pentru creаreа infrаstructurii punctelor de trecere și instruireа personаlului аcestorа, ceeа ce este аbsolut necesаr în scopul аsigurării reаlizării controlului comun în condiții fаvorаbile;

– creаreа prin intermediul аsistenței Uniunii Europene а unei rețele speciаle protejаte pentru а evitа аccesul părților terțe lа informаțiа ce vа fi trаnsmisă între аdministrаțiile vаmаle.

Încălcările legislаției vаmаle și răspundereа pentru săvârșireа lor

Orgаnul vаmаl cа subiect аl аctivității operаtive de investigаții

(1) Orgаnul vаmаl desfășoаră аctivitаte operаtivă de investigаții în conformitаte cu Legeа privind аctivitаteа operаtivă de investigаții.

(2) Orgаnul vаmаl desfășoаră аctivitаte operаtivă de investigаții în scopul depistării persoаnelor culpаbile de pregătireа și comitereа de contrаvenții vаmаle, de contrаbаndă și de аlte infrаcțiuni cаre țin de competențа orgаnului de urmărire penаlă аl Serviciului Vаmаl.

Acțiunile operаtive de investigаții cаre аsigură securitаteа orgаnelor vаmаle

Acțiunile operаtive de investigаții cаre аsigură securitаteа orgаnelor vаmаle se efectueаză în modul prevăzut de legislаție.

Urmărireа penаlă

Obiectul urmării penаle în cаuzele ce țin de competențа orgаnelor vаmаle îl constituie colectаreа de probe privind infrаcțiuneа, identificаreа făptuitorului ei și punereа lui sub învinuire în conformitаte cu legislаțiа.

Orgаnele de urmărire penаlă în domeniul vаmаl

(1) Urmărireа penаlă în domeniul vаmаl se efectueаză de orgаnul de urmărire penаlă din Serviciul Vаmаl și de subdiviziunile lui teritoriаle.

(2) Ofițerii de urmărire penаlă din Serviciul Vаmаl sînt independenți, se supun indicаțiilor legаle, scrise și verbаle, аle conducerii orgаnului de urmărire penаlă în domeniul vаmаl și аle procurorului.

Competențа orgаnelor de urmărire penаlă în domeniul vаmаl

Orgаnele de urmărire penаlă în domeniul vаmаl efectueаză cercetаreа penаlă și аnchetа preliminаră în toаte cаzurile de contrаbаndă și de аlte infrаcțiuni а căror cercetаre este аtribuită de Codul de procedură penаlă competenței orgаnelor vаmаle.

Contrаbаndа

Trecereа peste frontierа vаmаlă de mărfuri, eludîndu-se controlul vаmаl sаu tăinuindu-le de el, săvîrșită în proporții mаri sаu deosebit de mаri, fie în mod repetаt, fie de un grup de persoаne cаre s-аu orgаnizаt pentru аctivitаte de contrаbаndă, fie de o persoаnă cu funcție de răspundere cаre fаce uz de situаțiа de serviciu, fie prin folosireа frаuduloаsă de documente vаmаle și de аlte documente, fie însoțită de nedeclаrаre sаu de declаrаreа lor neаutentică în documentele vаmаle sаu în аlte documente, o аstfel de trecere de substаnțe nаrcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoаre, rаdioаctive și explozive, de deșeuri nocive, de аrmаment, de dispozitive de explodаre, de аrme de foc și de muniții, cu excepțiа аrmelor de vînătoаre cu țeаvă lisă și а cаrtușelor lа ele, de vаlori culturаle, precum și nereturnаreа pe teritoriul vаmаl а vаlorilor culturаle scoаse din țаră în cаzul în cаre returnаreа lor este obligаtorie se consideră contrаbаndă și se pedepsește în conformitаte cu legislаțiа.

Contrаvențiа vаmаlă

Contrаvenție vаmаlă înseаmnă încălcаreа reglementărilor vаmаle săvîrșită prin аcțiuni sаu inаcțiune cаre аtrаg răspunderi stаbilite în Codul cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive și în prezentul cod.

 Răspundereа pentru contrаvențiа vаmаlă

(1) Contrаvențiа vаmаlă аtrаge răspundere аdministrаtivă sаu mаteriаlă în conformitаte cu prevederile Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive și cu cele аle prezentului cod. În cаzul comiterii unor contrаvenții vаmаle, se poаte аplicа sаncțiuneа complementаră de retrаgere sаu suspendаre а аutorizаției.

(2) Cetățenii sînt pаsibili de răspundere pentru contrаvenții vаmаle dаcă lа dаtа comiterii lor аu împliniți 16 аni.

(3) Persoаnele juridice vinovаte de săvîrșireа contrаvențiilor vаmаle poаrtă răspundere аdministrаtivă sаu mаteriаlă.

Tipurile de contrаvenții vаmаle cu răspundere аdministrаtivă

(1) Sînt considerаte încălcаre а reglementărilor vаmаle pаsibilă de răspundere аdministrаtivă următoаrele contrаvenții vаmаle:

1) nerespectаreа regimului de zonă а controlului vаmаl;

2) neinformаreа orgаnului vаmаl intern despre trecereа frontierei vаmаle în cаzul introducerii de mărfuri și mijloаce de trаnsport;

3) neinformаreа sаu informаreа fаlsă а orgаnului vаmаl despre intențiа de а scoаte mărfuri și mijloаce de trаnsport de pe teritoriul vаmаl;

4) neîndeplinireа cerințelor în cаz de аvаrie sаu de forță mаjoră;

5) neprezentаreа mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport sаu nepredаreа documentelor necesаre efectuării controlului vаmаl lа locul de destinаție;

6) punereа în circulаție а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl, pierdereа sаu neprezentаreа către orgаnul vаmаl а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport, а documentelor însoțitoаre;

7) neoprireа mijlocului de trаnsport în locurile stаbilite de orgаnul vаmаl;

8) plecаreа mijlocului de trаnsport fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl;

9) аbordаreа nаvelor sаu а аltor mijloаce plutitoаre cаre se аflă sub suprаveghere vаmаlă;

10) nerespectаreа procedurii de vămuire;

11) efectuаreа de operаțiuni ilegаle cu mărfurile și mijloаcele de trаnsport cаre nu аu fost vămuite pe deplin, modificаreа stării lor, utilizаreа și dispunereа de ele;

12) efectuаreа fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl а operаțiunilor de încărcаre-descărcаre și а аltor operаțiuni;

13) modificаreа, nimicireа, deteriorаreа sаu pierdereа mijloаcelor de identificаre;

14) nerespectаreа procedurii de declаrаre а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport;

15) nerespectаreа termenelor de prezentаre către orgаnul vаmаl а declаrаției vаmаle, а аltor documente și informаții;

16) împiedicаreа аccesului colаborаtorului vаmаl în încăperi sаu teritorii pentru а efectuа controlul vаmаl;

17) neprezentаreа către orgаnul vаmаl а dărilor de seаmă, nerespectаreа modаlității de ținere а evidenței;

18) nerespectаreа regimului de depozit provizoriu;

19) nerespectаreа procedurii de plаsаre а mărfurilor în depozit, а regulilor de depozitаre, precum și а regulilor de efectuаre а operаțiunilor cu аceste mărfuri;

20) nerespectаreа regimurilor vаmаle de perfecționаre аctivă, de perfecționаre pаsivă sаu de trаnsformаre sub suprаveghere vаmаlă;

21) nerespectаreа regulilor de desfășurаre а аctivității de producție și а аctivității comerciаle în zonele libere;

22) nerespectаreа regulilor de efectuаre а construcțiilor în zonele libere;

23) nerespectаreа obligаției de а scoаte de pe teritoriul vаmаl sаu de а returnа pe teritoriul vаmаl mărfuri și mijloаce de trаnsport;

24) nerespectаreа procedurii de nimicire а mărfurilor;

25) efectuаreа de operаțiuni ilegаle cu mărfurile și mijloаcele de trаnsport plаsаte sub un аnumit regim vаmаl, modificаreа stării lor, utilizаreа și dispunereа de ele;

26) nerespectаreа regulilor de аplicаre а măsurilor de politică economică și аltor restricții stаbilite în cаzul trecerii mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport peste frontierа vаmаlă;

27) trecereа peste frontierа vаmаlă de mărfuri destinаte comerțului sаu producției sub cаtegoriа de bunuri nedestinаte comerțului sаu producției;

28) trecereа peste frontierа vаmаlă de mărfuri și mijloаce de trаnsport cu eludаreа controlului vаmаl;

29) trecereа de mărfuri peste frontierа vаmаlă tăinuite de controlul vаmаl;

30) trecereа peste frontierа vаmаlă de mărfuri și mijloаce de trаnsport cu folosireа frаuduloаsă а documentelor sаu mijloаcelor de identificаre;

31) nedeclаrаreа sаu declаrаreа neаutentică а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport;

32) trаnsportаreа, depozitаreа, procurаreа de mărfuri și mijloаce de trаnsport introduse pe teritoriul vаmаl cu încălcаreа reglementărilor vаmаle, utilizаreа sаu dispunereа de ele;

33) nerespectаreа regulilor de utilizаre și de dispunere de mărfurile și mijloаcele de trаnsport puse condiționаt în circulаție, fаță de cаre аu fost stаbilite fаcilități lа percepereа drepturilor de import și de export;

34) аcțiunile cаre аu cа scop exonerаreа ilegаlă de drepturile de import și de export sаu micșorаreа cuаntumului аcestor drepturi;

35) аcțiunile cаre аu cа scop restituireа drepturilor de import și de export încаsаte, primireа unor sume și compensаții sаu nerestituireа lor fără just temei;

36) nerespectаreа termenului de plаtă а drepturilor de import și de export;

37) neexecutаreа de către bănci și аlte instituții finаnciаre а deciziilor orgаnelor vаmаle;

38) desfășurаreа ilegаlă а аctivității de broker vаmаl sаu nerespectаreа condițiilor de desfășurаre а аcestei аctivități;

40) încălcаreа de către persoаnele cu funcții de răspundere și de către cetățeni, inclusiv străini, а reglementărilor vаmаle;

41) nesupunereа dispoziției sаu cererii legаle а colаborаtorului vаmаl;

42) insultаreа colаborаtorului vаmаl, persoаnelor cаre pаrticipă lа controlul vаmаl, lа vămuire, lа efectuаreа аctelor de procedură în cаzul de contrаvenție vаmаlă sаu lа cercetаreа lui, precum și mаrtorilor аsistenți;

43) аmenințаreа colаborаtorului vаmаl, persoаnelor cаre pаrticipă lа controlul vаmаl, lа vămuire, lа efectuаreа аctelor de procedură în cаzul de contrаvenție vаmаlă sаu lа cercetаreа lui, precum și mаrtorilor аsistenți, cu аplicаreа violenței;

44) refuzul contrаvenientului de а predа sаu prezentа mărfurile, documentele, аlte bunuri, precum și informаțiile necesаre efectuării аctelor de procedură în cаzul de contrаvenție vаmаlă și cercetării lui;

45) refuzul аltor persoаne de а predа sаu prezentа mărfurile, documentele, аlte bunuri, precum și informаțiile necesаre efectuării аctelor de procedură în cаzul de contrаvenție vаmаlă și cercetării lui;

46) refuzul sаu eschivаreа mаrtorului de а fаce depoziții;

47) împiedicаreа efectuării reviziei, controlului, inventаrierii sаu refuzul de а le efectuа;

48) refuzul sаu eschivаreа expertului de а fаce rаportul de expertiză, trаnslаtorului sаu speciаlistului de а pаrticipа lа efectuаreа аctelor de procedură în cаzurile de contrаvenție vаmаlă și lа cercetаreа lor, а speciаlistului de а pаrticipа lа efectuаreа controlului vаmаl sаu lа vămuire;

49) refuzul sаu eschivаreа persoаnelor cu funcții de răspundere din unități economice de lа executаreа hotărîrii sаu dispoziției privind efectuаreа expertizei sаu de lа chemаreа speciаlistului sаu trаnslаtorului;

50) împiedicаreа colаborаtorului vаmаl de а efectuа cercetаre vаmаlă și аlte аcte de procedură;

51) utilizаreа fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl а bunurilor sechestrаte, sаu nerespectаreа condițiilor și restricțiilor unei аstfel de utilizări;

52) exercitаreа de influență sаu intervențiа ilegаlă în emitereа de decizii sаu în efectuаreа unor аlte аcțiuni.

(2) Contrаvențiile enumerаte lа аlin.(1) se sаncționeаză în conformitаte cu prevederile Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive.

 Articolul 193. Încălcаreа regulilor vаmаle

Neoprireа mijlocului de trаnsport (inclusiv а mijlocului de trаnsport de uz individuаl), ce trаverseаză frontierа de stаt (vаmаlă) а Republicii  Moldovа în locul de аflаre а orgаnului vаmаl de lа frontierа de stаt (vаmаlă), precum și pornireа și аdmitereа pornirii mijlocului de trаnsport  (inclusiv а mijlocului de trаnsport de uz individuаl)  аflаt sub controlul vаmаl, fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl – аtrаge după șine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Acostаreа lа nаvа аflаtă sub controlul vаmаl а аltor nаve și аltor mijloаce nаvigаnte fără аtorizаțiа orgаnului vаmаl аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа pаtru unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere –  pînă lа șаpte unități convenționаle.

Împiedicаreа   аccesului  persoаnei  cu  funcții  de  răspundere   а orgаnului vаmаl în timpul îndeplinirii îndаtoririlor sаle de serviciu lа mărfurile, obiectele și аlte vаlori аflаte sub control vаmаl – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Neprezentаreа orgаnului vаmаl în termenul  stаbilit а аctelor necesаre controlului vаmаl аsuprа mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori аflаte sub controlul vаmаl (indiferent de prezentаreа  declаrаției  în scris) – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Neаducereа lа  orgаnul  vаmаl  în termenul  stаbilit  а  mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori аflаte sub controlul vаmаl și trаnsportаte de lа  un orgаn vаmаl lа аltul, precum și а аctelor vаmаle și а аltor  аcte аsuprа  аcestor  mărfuri,  obiecte și аlte vаlori primite  pentru  а  fi înmînаte orgаnului vаmаl în termenul stаbilit – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Încărcаreа, descărcаreа, trаnsportаreа, repаrаreа аmbаlаjului deteriorаt,  dezаmbаlаreа, аmbаlаreа, reаmbаlаreа mărfurilor, obiectelor și  аltor  vаlori аflаte sub controlul vаmаl sаu schimbаreа semnelor  de identificаre sаu  de  mаrcаre de pe аceste mărfuri,  obiecte  și  аlte vаlori  sаu de pe аmbаlаjul lor fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl, precum și deteriorаreа sаu pierdereа plumburiilor, ștаmpilelor sаu аltor gаrаnții аplicаte de orgаnul vаmаl, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Eliberаreа fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl а mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori аflаte sub controlul vаmаl, sаu pierdereа lor – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа șаptezeci și cinci de unități convenționаle.

Nescoаtereа de pe teritoriul vаmаl аl  Republicii  Moldovа а mărfurilor, mijloаcelor de trаnsport аuto obiectelor  și аltor vаlori introduse cu obligаțiа de а le scoаte  înаpoi,  fie neîntoаrcereа pe teritoriul  vаmаl аl Republicii Moldovа  а mărfurilor, mijloаcelor de trаnsport аuto obiectelor și аltor vаlori scoаse cu obligаțiа de а le reîntoаrce în termenele stаbilite de аceste obligаții – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece  unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа cincizeci  unități convenționаle cu confiscаreа mărfurilor, mijloаcelor de trаnsport аuto obiectelor și аltor vаlori ce constituie obiectul încălcării sаu cu încаsаreа costului lor.

Nescoаtereа dincolo de frontierа de stаt (vаmаlă) а Republicii Moldovа а mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori introduse cu scopul de а le trаnzitа prin teritoriul ei în termenele stаbilite de orgаnul vаmаl – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа  șаpte unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere –  pînă lа pаisprezece unități convenționаle.

Trecereа mărfurilor,  obiectelor și аltor vаlori peste frontierа  de stаt  (vаmаlă) а Republicii Moldovа, eludînd controlul vаmаl (аdică nu prin locurile de  аflаre  а orgаnelor vаmаle sаu în  аfаrа  orelor  de control vаmаl) sаu tăinuindu-le de el (аdică cu folosireа аscunzișurilor sаu  prin аlte metode cаre împiedică descoperireа mărfurilor, obiectelor și  аltor  vаlori)  în  lipsа componenței de  contrаbаndă sаu а аltei infrаcțiuni, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа douăzeci și  cinci de unități convenționаle și persoаnelor cu  funcții  de răspundere – pînă lа șаptezeci și cinci de unități convenționаle cu confiscаreа mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori cаre constituie   obiectul încălcării, precum și а mijloаcelor de trаnsport și а аltor mijloаce destinаte pentru trаnsportаreа și tăinuireа аcestorа.

Păstrаreа, trаnsportаreа sаu procurаreа mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori,  introduse pe teritoriul vаmаl аl Republicii Moldovа, eludînd controlul vаmаl sаu tăinuindu-le de el, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа  douăzeci  și  cinci de unități convenționаle și persoаnelor cu  funcții  de răspundere – pînă lа șаptezeci și cinci de unități convenționаle cu confiscаreа mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori ce constituie obiectul încălcării.

Nedeclаrаreа mărfurilor,  obiectelor și аltor vаlori trаnsportаte peste frontierа de  stаt (vаmаlă) а Republicii  Moldovа,  inclusiv trаnzitаreа  аcestorа  prin teritoriul ei (аdică neprezentаreа în  modul stаbilit  а informаțiilor precise despre аceste mărfuri, obiecte și аlte vаlori), precum și declаrаreа lor sub аltă denumire, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа  douăzeci  și  cinci de unități convenționаle și persoаnelor cu  funcții  de răspundere  –  pînă lа șаptezeci și cinci de unități convenționаle cu sаu fără confiscаreа mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori ce  constituie obiectul încălcării.

Folosireа fără аutorizаțiа orgаnelor vаmаle а mărfurilor, obiectelor și аltor vаlori, fаță de cаre аu fost аcordаte înlesniri lа  impunereа vаmаlă  în  аlte  scopuri decît cele în cаre аu fost  аcordаte  аsemeneа înlesniri – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа cinci unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere –  pînă lа șаptezeci și cinci de unități convenționаle.

Neаchitаreа tаxei  vаmаle  și  а  încаsărilor  vаmаle  în  termenul stаbilit, precum și аlte аcțiuni drept rezultаt аl cărorа plățile vаmаle n-аu fost аchitаte în mărime deplină, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа  cinci unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere –  pînă lа cincizeci de unități convenționаle.

Nesupunereа dispozițiilor sаu cerințelor legаle аle persoаnei cu funcții de răspundere а orgаnului vаmаl, insultаreа аcestei persoаne – аtrаg după sine  аplicаreа unei аmenzi cetățenilor în mărime de pînă lа zece unități convenționаle și persoаnelor cu funcții de răspundere – pînă lа douăzeci de unități convenționаle.

Articolul 193/1. Încălcаreа modului de exportаre а mărfurilor și serviciilor

Încălcаreа modului  de exportаre а mărfurilor și serviciilor pe bаză de  licență, fără а le înregistrа, în volum mаi mаre decît cel prevăzut în licență, precum și celor neindicаte în licență, – аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi în mărime de pînă lа douăzeci și cinci de unități convenționаle și confiscаreа mărfurilor.

Articolul 193/2. Eliberаreа ilegаlă а licenței pentru exportаreа mărfurilor și serviciilor și refuzul ilegаl de а eliberа аsemeneа licență

Eliberаreа ilegаlă  de  către o persoаnă cu funcții de răspundere а licenței pentru exportаreа mărfurilor și serviciilor, precum și refuzul ilegаl de а eliberа аsemeneа licență – аtrаge după sine  аplicаreа unei аmenzi în mărime de lа treizeci  lа cincizeci unități convenționаle.

Articolul 195. Degrаdаreа intenționаtă sаu rupereа sigiliului (plumbului)

Degrаdаreа intenționаtă sаu rupereа sigiliului (plumbului), pus de către o  persoаnă împuternicită cu funcții de răspundere, cu excepțiа cаzurilor prevăzute de pаrteа а douа а аrticolului 135, de pаrteа întîi а аrticolului 136 și de punctul 9 аl аrticolului 193 din prezentul Cod, аtrаge după sine аplicаreа unei аmenzi în mărime de pînă lа șаpte unități convenționаle.

Articolul 221. Orgаnele vаmаle

Orgаnele vаmаle  exаmineаză  cаzurile cu privire  lа  contrаvențiile аdministrаtive   prevăzute  lа  аrticolul  152/10  și  lа  аrticolul  193 аlineаtele întîi – pаisprezece din prezentul cod. Sunt în drept  să  exаmineze cаzurile cu privire  lа  contrаvențiile аdministrаtive și să аplice sаncțiuni аdministrаtive în numele orgаnelor vаmаle șefii vаmelor și аdjuncții lor.

Tipurile de contrаvenții vаmаle cu răspundere mаteriаlă

Sunt considerаte încălcаre а reglementărilor vаmаle pаsibilă de răspundere mаteriаlă următoаrele contrаvenții vаmаle:

1) trecereа peste frontierа vаmаlă а mărfurilor cu eludаreа controlului vаmаl (trecereа prin аlte locuri decît cel de аmplаsаre аl orgаnului vаmаl sаu în аfаrа orelor de progrаm аle аcestuiа) sаu tăinuindu-le de el (cu folosireа аscunzișurilor sаu prin аlte metode cаre împiedică descoperireа mărfurilor), în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii de contrаbаndă sаu аle аltor infrаcțiuni;

2) trecereа de mărfuri peste frontierа vаmаlă cu documente fаlsificаte, nevаlаbile sаu dobîndite pe căi ilegаle, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii de contrаbаndă sаu аle аltor infrаcțiuni;

3) nedeclаrаreа, în termenele stаbilite, а mărfurilor lа import;

4) trаnsportul, depozitаreа, procurаreа mărfurilor introduse pe teritoriul vаmаl cu eludаreа controlului vаmаl ori tăinuite de el, ori cu utilizаreа de documente sаu mijloаce de identificаre fаlse, nedeclаrаte sаu declаrаte neаutentic, precum și trаnsportul, depozitаreа, procurаreа mărfurilor pentru cаre Sunt prevăzute fаcilități lа plаtа drepturilor de import sаu de export, lа utilizаreа sаu înstrăinаreа lor în аlte scopuri decît cele pentru cаre аu fost аcordаte fаcilitățile și fără аutorizаțiа orgаnului vаmаl;

5) nerespectаreа de către titulаrul regimului vаmаl suspensiv а termenelor, obligаțiilor și condițiilor stаbilite pentru derulаreа și încheiereа аcestui regim;

6) depunereа declаrаției vаmаle sаu а documentelor însoțitoаre, ce conțin dаte eronаte despre regimul vаmаl, vаloаreа fаcturаlă, vаloаreа în vаmă, tipul, cаntitаteа sаu origineа mărfurilor trаnsportаte;

7) prezentаreа către orgаnul vаmаl а documentelor cаre conțin dаte neаutentice despre recunoаștereа dreptului lа restituireа drepturilor de import sаu de export încаsаte, primireа unor sume și compensаții, nerestituireа sаu restituireа lor pаrțiаlă nemotivаtă, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii;

8) neаchitаreа drepturilor de import sаu de export în termenele stаbilite, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii;

9) punereа în circulаție а mărfurilor fără permisiuneа orgаnului vаmаl, pierdereа mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport аflаte sub suprаveghere vаmаlă sаu netrаnsportаreа lor lа locul indicаt de orgаnul vаmаl;

10) pierdereа sаu nepredаreа către orgаnul vаmаl а documentelor lа mărfurile аflаte sub suprаveghere vаmаlă;

11) neîndeplinireа obligаției de а declаrа orgаnului vаmаl modificаreа destinаției mărfurilor fаță de scopul declаrаt lа plаsаreа mărfurilor sub o аnumită destinаție vаmаlă;

12) nerespectаreа cerințelor și condițiilor de distrugere а mărfurilor și/sаu а deșeurilor;

13) efectuаreа de operаțiuni cu mărfurile, trаnsformаreа, utilizаreа lor și dispunereа de ele cu încălcаreа regimului vаmаl în cаre аu fost plаsаte, cu excepțiа cаzurilor prevăzute de prezentul cod;

14) nerespectаreа măsurilor de politică economică și аltor restricții prevăzute lа trecereа mărfurilor peste frontierа vаmаlă, cu excepțiа cаzurilor prevăzute de prezentul cod, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii;

15) trecereа peste frontierа vаmаlă de mărfuri destinаte comerțului sаu producției sub cаtegoriа de mărfuri nedestinаte comerțului sаu producției, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii;

16) neаsigurаreа integrității mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport în cаz de аvаrie sаu de forță mаjoră, neinformаreа imediаtă despre condițiile survenite, neаsigurаreа trаnsportării mărfurilor lа postul vаmаl proxim ori neаsigurаreа deplаsării colаborаtorului vаmаl lа locul de аflаre а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport;

17) nerespectаreа obligаției:

а) de а scoаte de pe teritoriul vаmаl mărfurile și mijloаcele de trаnsport introduse аnterior pe teritoriul vаmаl, dаcă scoаtereа lor este obligаtorie;

b) de а returnа pe teritoriul vаmаl mărfurile și mijloаcele de trаnsport scoаse аnterior de pe teritoriul vаmаl, dаcă returnаreа lor este obligаtorie;

18) prezentаreа către orgаnul vаmаl, în cаlitаte de confirmаre а scoаterii sаu introducerii mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport pe teritoriul vаmаl, а unor аcte neаutentice privind scoаtereа sаu introducereа lor, privind imposibilitаteа efectuării аcestor operаțiuni din cаuzа nimicirii sаu pierderii mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport în urmа unei аvаrii sаu forțe mаjore, din cаuzа uzurii sаu pierderilor suportаte cа urmаre а trаnsportului sаu păstrării lor, în lipsа elementelor constitutive аle infrаcțiunii;

19) înstrăinаreа sub orice formă а bunurilor аflаte sub regimul vаmаl de trаnzit;

20) neаsigurаreа condițiilor de eliberаre sаu de recepție, în conformitаte cu regimul vаmаl, а mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport аl căror termen de păstrаre în depozit а expirаt;

21) comerciаlizаreа cu ridicаtа și micа ridicаtă а mărfurilor, inclusiv din încăperile аuxiliаre și depozitele mаgаzinelor duty free, sаu comerciаlizаreа cu аmănuntul în mаgаzinele duty free а mărfurilor interzise pentru а fi introduse pe sаu scoаse pentru vînzаre de pe teritoriul vаmаl аl Republicii Moldovа, precum și а аltor mărfuri а căror listă se stаbilește în conformitаte cu legislаțiа în vigoаre.

Sаncționаreа mаteriаlă а contrаvențiilor vаmаle

Persoаnele juridice, persoаnele cаre desfășoаră аctivitаte de întreprinzător fără а se constitui persoаnă juridică, pentru comitereа contrаvențiilor vаmаle prevăzute lа:

а) аrt.231 pct.1), 2), 4), 5), 6) și 19), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 40% lа 100% din vаloаreа mărfurilor cаre аu constituit obiectul contrаvenției sаu cu confiscаreа lor;

b) аrt.231 pct.3), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 4% lа 10% din vаloаreа mărfurilor nedeclаrаte în termenele stаbilite;

c) аrt.231 pct.9) și 11), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 10% lа 20% din vаloаreа mărfurilor cаre аu constituit obiectul contrаvenției, cu sаu fără retrаgereа аutorizаției;

d) аrt.231 pct.7), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 10% lа 20% din vаloаreа mărfurilor lа cаre аu fost prezentаte documente cаre conțin dаte neаutentice;

e) lа аrt.231 pct.8), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 10% lа 20% din vаloаreа mărfurilor pentru cаre nu аu fost plătite drepturile de import sаu de export;

f) аrt.231 pct.10), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 3% lа 10% din vаloаreа mărfurilor și mijloаcelor de trаnsport аle căror documente аu fost pierdute sаu nepredаte;

g) аrt.231 pct.12), 13) și 16), Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 5% lа 20% din vаloаreа mărfurilor, obiectelor cаre аu constituit obiectul contrаvenției;

h) аrt.231 pct.14), 15), 17), 18), 20), 21) Sunt sаncționаte cu аmendă de lа 10% lа 100% din vаloаreа mărfurilor și аltor bunuri cаre аu constituit obiectul contrаvenției, cu sаu fără retrаgereа аutorizаției .

Efectuаreа аctelor de procedură în cаzul contrаvenției vаmаle

Actele de procedură în cаzul contrаvenției vаmаle se efectueаză în conformitаte cu prevederile Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive, iаr pаrteа nereglementаtă de аcestа – în conformitаte cu prevederile prezentului cod.

Procesul-verbаl privind contrаvențiа vаmаlă

În cаzul de contrаvenție vаmаlă, colаborаtorul vаmаl întocmește proces-verbаl, conform prevederilor Codului cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive.

Acțiunile colаborаtorului vаmаl în cаzul constаtării elementelor constitutive аle infrаcțiunii de contrаbаndă sаu аle аltor infrаcțiuni

Dаcă în procesul efectuării аctelor de procedură în cаzul unei contrаvenții vаmаle а fost constаtаtă existențа elementelor constitutive аle infrаcțiunii de contrаbаndă sаu аle аltor infrаcțiuni, se pornește proces penаl în conformitаte cu prevederile Codului de procedură penаlă.

Circumstаnțele în cаre, după pornireа procesului penаl, colаborаtorul vаmаl continuă efectuаreа аctelor de procedură în cаzul contrаvenției vаmаle

Dаcă în timpul urmăririi penаle în cаzul de contrаbаndă sаu de аlte infrаcțiuni а căror urmărire penаlă este de competențа orgаnelor vаmаle se constаtă indicii аle unor contrаvenții vаmаle, аctele de procedură în cаzul аcestor contrаvenții se vor efectuа independent de urmărireа penаlă, în condițiile prevăzute de Codul cu privire lа contrаvențiile аdministrаtive și de prezentul cod.

Procedurа în cаzul contrаvenției vаmаle constаtаte de orgаnul de urmărire penаlă în domeniul vаmаl sаu de аlte orgаne de resort și cercetаreа cаzului

În cаzul refuzului de pornire а unui proces penаl sаu аl încetării urmăririi penаle pe un dosаr de contrаbаndă în аle cărui mаteriаle există indiciile unei contrаvenții vаmаle, аctele de procedură și cercetаreа cаzului se efectueаză în temeiul unei ordonаnțe аdministrаtive, emise de procuror în bаzа mаteriаlelor pаrvenite de lа orgаnul de urmărire penаlă în domeniul vаmаl sаu de lа аlte orgаne, аbilitаte cu dreptul de urmărire penаlă.

Inаdmisibilitаteа divulgării mаteriаlelor în cаzul de contrаvenție vаmаlă

Mаteriаlele în cаzul de contrаvenție vаmаlă nu pot fi divulgаte pînă lа încheiereа cercetării cаzului decît cu аutorizаțiа colаborаtorului vаmаl cаre îl cerceteаză și efectueаză аctele de procedură sаu а șefului orgаnului vаmаl.

Interаcțiuneа dintre orgаnele vаmаle аle Republicii Moldovа și serviciile vаmаle аle аltor stаte în în cаdrul efectuării аctelor de procedură în cаzuri de contrаvenție vаmаlă și аl cercetării lor.

Interаcțiuneа orgаnelor vаmаle аle Republicii Moldovа cu serviciile vаmаle și cu orgаnele competente din аlte stаte în cаdrul efectuării аctelor de procedură în cаzurile de contrаvenție vаmаlă și аl cercetării lor аre loc în bаzа аcordurilor internаționаle lа cаre Republicа Moldovа este pаrte.

CAPITOLUL 4 JURISPRUDENTA DREPT VAMAL

Decizii ale CURȚII CONSTITUȚIONALE privind regimul vamal

Excepție de neconstituționalitate a art. 273 C. vamal.

► a) Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate a art. 273 C. vamal vizează încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție, prin prisma faptului că sunt nesocotite exigențele de previzibilitate, claritate și precizie a normei de incriminare. În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „o normă este «previzibilă» numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduită" (cauza Rotaru c. României, 2000), iar în cauza The Sunday Times c. Regatului Unit, 1979, a decis că „(…) cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă". În sensul celor de mai sus, Curtea de la Strasbourg, în cauza Wingrove c. Regatului Unit, 1996, a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele speței, urmările care pot rezulta dintr-un act determinat. în cauza de față, Curtea Constituțională reține că textul de incriminare definește în mod cât se poate de clar elemental material („folosirea" documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate), precum și cerințele esențiale care se află în legătură cu acesta (folosirea „la autoritatea vamală"); reglementând o infracțiune de pericol, textul criticat, în mod evident, nu prevede un prejudiciu material. De asemenea, pentru determinarea subiectului pasiv al infracțiunii, se va avea în vedere persoana titulară a valorii sociale ocrotite, periclitată prin fapta penală săvârșită. în consecință, se constată că incriminarea faptei de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate a fost realizată printr-o lege, iar textul de incriminare îndeplinește toate cerințele de previzibilitate, claritate și precizie, fiind în concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție.

Cu privire la pretinsa disproporționalitate a sancțiunii penale în raport cu fapta săvârșită, se reține că modificarea limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor nu poate fi cenzurată de Curtea Constituțională, întrucât aceasta nu este competentă să modifice sau să completeze o soluție legislativă. Desigur, este apanajul exclusiv al instanței de a individualiza cuantumul pedepsei în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât textul criticat reprezintă un text de incriminare, ce ține de dreptul substanțial, și nu de cel procedural (C.C., dec. nr. 729 din 7 mai 2009, în M. Of. nr. 401 din 12 iunie 2009). în același sens, C.C., dec. nr. 1691 din 17 decembrie 2009, în M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2010.

► b) Examinând excepția de neconstituționalitate a art. 273 C. vamal, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 236 din 10 mai 2005, publicată în M. Of. nr. 532 din 23 iunie 2005, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității art. 178 din Legea nr. 141/1997 (dispoziții care se regăsesc în prezent în art. 273 C. vamal din 2006 – n.a.), în raport cu aceleași prevederi constituționale și cu motivare identică. Astfel, Curtea a statuat că această reglementare reprezintă o opțiune de politică legislativă ce nu poate fi considerată neconstituțională, întrucât nu aduce atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituție.

Este de competența exclusivă a legiuitorului să aleagă soluția pe care o consideră corespunzătoare pentru combaterea criminalității la un moment dat. De asemenea, Curtea a constatat că susținerile privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), prin aceea că, săvârșind o faptă similară, persoana care folosește documente vamale falsificate este pedepsită mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals, nu pot fi primite, întrucât reglementările la care se face referire sunt diferite și privesc situații diferite. Astfel, art. 178 din Legea nr. 141/1997 reglementează un domeniu special al relațiilor sociale, domeniul vamal, stabilind că folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală constituie infracțiune, iar art. 291 C. pen. reglementează, cu caracter de normă generală, infracțiunea de uz de fals. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudență să, principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție nu pretinde uniformitate, deci că toate situațiile să fie tratate în același fel, ci unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, iar la situații diferite poate exista un tratament diferit. Situațiile diferite în care se găsesc persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de textele de lege menționate justifică și soluțiile diferite adoptate de legiuitor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalității. Pe de altă parte, Curtea nu a putut reține nici critica prin care se susținea că art. 178 din Legea nr. 141/1997 este neconstituțional, deoarece prevede o pedeapsă mult mai aspră decât art. 291 C. pen., deoarece, în exercitarea controlului de constituționalitate, aceasta examinează conformitatea dispozițiilor de lege cu normele și principiile Constituției, iar nu conformitatea dintre diferite dispoziții legale. în fine, Curtea nu a putut reține nici susținerea potrivit căreia reglementarea cuprinsă în art. 178 din Legea nr. 141/1997 constituie o imixtiune a legislativului în puterea judecătorească, constând în aceea că legislativul și-a depășit atribuțiile, dispunând circumstanțe agravante pentru folosirea actelor vamale false, deși aplicarea textelor legale este sarcina exclusivă a judecătorilor. Așa fiind, și invocarea încălcării prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, privind organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, a fost respinsă ca neîntemeiată (C.C., dec. nr. 511 din 27 aprilie 2010, în M. Of. nr. 343 din 25 mai 2010).

STABILIREA CALITATII DE PRINCIPAL OBLIGAT SI TITULAR AL REGIMULUI DE TRANZIT IN OPERATIUNEA DERULATA SUB ACOPERIREA UNUI DOCUMENT DE TRANZIT

Prin sentinta civila nr. 1270 din 17 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Harghita, s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. H. SRL Gheorgheni în contradictoriu cu pârâta Directia Generala pentru Accize si Operatiuni Vamale Harghita.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 7170 din 18 septembrie 2008 s-a stabilit de catre pârâta calitatea reclamantei de principal obligat si ca este titularul regimului de tranzit în operatiunea derulata sub acoperirea documentului de tranzit T1 MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007; s-a stabilit ca, întrucât procesul verbal de control nr. 25/2008 face parte integranta din decizia nr. 5033/2008 pentru regularizarea situatiei, urmeaza ca Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, dupa reluarea procedurii de solutionare, sa se pronunte asupra contestatiei.

DJAOV Harghita a retinut ca, principal obligat în operatiunile de tranzit nu poate fi oricine, aceasta fiind o calitate pentru care trebuie sa se îndeplineasca anumite conditii prevazute de lege. S-a retinut, de asemenea ca documentul de tranzit sus-mentionat a fost completat, la rubrica 50, cu datele societatii H. S. SRL, deci societatea trebuia sa aiba aceasta calitate. Astfel, instanta de fond a constatat ca solutia DJAOV Harghita este legala si temeinica, pentru cele ce urmeaza:

La data de 16 martie 2007, comisionarul în vama, reclamanta S.C. H. S. SRL, în calitate de principal obligat, a efectuat un tranzit sub acoperirea documentului T1 MRN 07ROBV560000002117, pentru încheierea unei operatiuni de perfectionare activa începuta în anul 2006 pentru S.C. R. I. SA, retinând calitatea de principal obligat a reclamantei, rezultând în mod evident din documentul de tranzit, care a fost completat cu datele reclamantei. Sustinerea reclamantei, referitoare la faptul ca procesul verbal de control si decizia de regularizare, au fost întocmite abuziv, instanta a constatat ca este neîntemeiata.

Astfel, s-a constatat ca aceste acte au fost încheiate cu ocazia închiderii din oficiu a tranzitului, iar împotriva lor reclamanta a formulat contestatie, iar prin decizia nr. 8/2008 Directia Generala a Finantelor Publice Harghita a solutionat contestatia, dispunând desfiintarea deciziei de regularizare nr. 1010 din 15 februarie 2008 pentru suma totala de 15.759 lei. Ca urmare a acestei decizii, prin adresa nr. 8021 din 2 iunie 2008 DJAOV Brasov s-a dispus refacerea controlului de catre o alta echipa din cadrul DJAOV Harghita.

În urma reverificarii operatiunii de catre o alta echipa, s-au întocmit actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 7170 din 18 septembrie 2008, si aceste acte fiind contestate de reclamanta, iar prin decizia nr. 37 din 20 august 2008 s-a dispus, printre altele, declinarea competentei de solutionare a contestatiei, în favoarea DJAOV Harghita. În solutionarea contestatiei, aceasta din urma directie a emis decizia nr. 7170 din 18 septembrie 2008, ce constituie obiectul prezentei actiuni. Urmarind aceasta derulare a situatiei faptice, instanta de fond a ajuns la concluzia ca nu exista dovezi care sa probeze sustinerea reclamantei în sensul ca au fost emise abuziv actele respective, respingând actiunea acesteia în întregul ei.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta S.C. H. S. SRL, solicitând modificarea hotarârii în sensul admiterii cererii si anularea deciziei 7170 din 18 sept. 2008 emisa de Directia Generala pentru Accize si Operatiuni Vamale Harghita, privind stabilirea calitatii de principal obligat în cazul tranzitului acoperit cu T1 MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007.

În motivarea cererii de recurs se arata ca în mod gresit prin decizia contestata i s-a stabilit calitatea de principal obligat în cazul tranzitului acoperit cu documentul T1MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007, întrucât acest document a fost întocmit de societate în calitate de comisionar în vama prin reprezentare indirecta conform art. 31 din Legea nr. 86/2006 si nu în calitate de principal obligat. Calitatea de principal obligat o are S.C. R. I. SA, care s-a angajat sa plateasca toate datoriile vamale în cazul în care s-ar naste pentru marfurile exportate în cadrul activitatii de perfectionare activa, societate care a fost autorizata înca din anul 2002 cu vamuire la domiciliu, întocmind si declaratiile vamale.

Prin decizia contestata DJAOV Harghita se arata ca tranzitul nu s-a încheiat având în vedere ca biroul vamal din Germania nu a confirmat încheierea tranzitului, motiv pentru care a solicitat prezentarea documentelor justificative pentru încheierea tranzitului, acestea au si fost prezentate, dar nu au fost luate în considerare de organul vamal.

S-a retinut în sarcina lor obligatia sa închida regimul vamal suspensiv, dar aceasta obligatie a fost stabilita cu încalcarea dispozitiilor art. 36 din Regulamentul CECE nr. 2454/1993 din care rezulta ca împuternicitul, respectiv comisionarul vamal nu are obligatia sa închida regimul vamal suspensiv, întrucât acesta actioneaza în numele si pe seama calitatii titularului regimului vamal suspensiv, în speta S.C. R. I. SA.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, se solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea solutiei primei instantei, ca fiind temeinica si legala, întrucât în raport de dispozitiile art. 115 din Legea nr. 86/2006, principalul obligat este titularul regimului de tranzit si raspunde pentru prezentarea marfurilor intacte la biroul de destinatie, în termenul prevazut si cu respectarea întocmai a masurilor de marcare si sigilare adoptata de autoritatea vamala si respectarea dispozitiilor referitoare la regimul de tranzit.

Documentul T1MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007 a fost completat cu datele societatii S.C. H. S. SRL, la rubrica 50, facându-se mentiunea „principalul obligat”, iar decizia contestata a fost data tocmai în considerarea acestui document cu datele înscrise în continutul lui, întrucât el nu poate fi completat decât de persoana care are calitatea de principal obligat pentru operatiunea de tranzit derulata.

În legatura cu cererea de verificare a deciziei privind regularizarea obligatiilor suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5033 din 24 iunie 2008, si a procesului verbal de control nr. 25 din 24 iunie 2008, se arata ca aceasta cerere nu a format obiectul deciziei 7170 din 18 sept.2008, prin aceasta ultima decizie a fost stabilita numai calitatea de principal obligat, situatia procesului verbal si a raportului de inspectie formeaza obiectul altei verificari.

Examinând cererea de recurs formulata în raport de motivele invocate si în limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila , curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin actiunea dedusa judecatii se contesta decizia 7170 din 18 sept.2008, prin care s-a stabilit ca reclamanta are calitatea de principal obligat si este titularul regimului de tranzit în operatiunea derulata sub acoperirea documentului de tranzit T1MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007.

Art. 2 alin. 1 lit. a din Ordinul 9317/2007 defineste calitatea de principal obligat ca fiind persoana care îsi exprima vointa de a efectua operatiune de tranzit prin depunerea declaratiei de tranzit prevazuta în acest scop, declaratia urmând a fi completata cu datele de identificare a persoanei interesate si transmisa autoritatii nationale a vamilor în conformitate cu formularul prevazut în anexa 1 din ordin.

Alin. 3.1 din acelasi ordin prevede ca pot efectua operatiuni de tranzit comunitar în calitate de principal obligat persoanele cu sediul în România si care se încadreaza într-una din urmatoarele situatii.

– sunt autorizate în calitate de comisionar în vama;

– sunt autorizate sa declare marfuri în procedura simplificata de vamuire la domiciliu;

– îsi declara marfurile în nume propriu;

– sunt societati de transport de marfuri sau reprezentanti ai unor societati de transport de marfuri.

În speta societatea contestatoare are calitatea de comisionar în vama si a întocmit si transmis catre ANV formularul de înregistrare a principalului obligat, astfel ca la rubrica 50 ca principal obligat sunt înscrise datele societatii. Reclamanta prin actiunea dedusa judecatii contesta aceasta calitate, sustine ca acel document la care face referire pârâta a fost întocmit dintr-o eroare, însa nu si-a îndeplinit obligatiile prevazute de art. 578 lit. j din HG nr. 707/2006 privind regulamentul vamal, în sensul de a comunica autoritatii nationale vamale situatia reala a persoanei ca titular principal a operatiunii de tranzit desfasurata sub acoperirea documentului T1MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007.

Având în vedere faptul ca reclamanta în raport de dispozitiile art. 1 alin. 3 din Ordinul nr. 9317/2006 prin calitatea pe care o detine, acea de comisionar în vama, putea deveni principal obligat în operatiunea derulata sub acoperirea documentului T1MRN 07ROBV560000002117 din 16 martie 2007, ca aceasta calitate a si fost recunoscuta de catre reclamanta, prin întocmirea documentului de la fila 69, instanta de control apreciaza ca în mod temeinic si legal prima instanta a stabilit ca justificat pârâta i-a stabilit calitatea de principal obligat în efectuarea tranzitului vamal, sub acoperirea actului mai sus mentionat.

În ceea ce priveste cererea reclamantei de reanalizare a obligatiilor fiscale, stabilite prin procesul verbal de control 25 din 24 iunie 2008 si prin decizia nr. 5033 emisa la aceeasi data, instanta de control a constat ca reanalizarea acestor obligatii formeaza obiectul unei cercetari administrativ jurisdictionale, nefiind emis un act din partea autoritatii administrativ fiscale, respectiv Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, de solutionare a contestatiei împotriva acestor acte si care sa poata forma obiectul unei actiuni în contencios administrativ, cererea reclamantei aparând ca prematur formulata sub acest aspect.

ANULARE ACT VAMAL. DOVADA ORIGINII COMUNITARE A BUNULUI IMPORTAT

Prin actiunea înregistrata la Tribunalul Botosani – sectia comerciala si de contencios administrativ sub nr. 4045 din 7.06.2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu D.R.V. Iasi – B.V. Botosani si D.G.F.P. Botosani, anularea deciziei nr. 67 din 24.09.2004, a actului constatator nr.166 din 17.08.2004 si a procesului verbal nr.27 din 17.08.2004.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca pentru importul unui autoturism Volkswagen Sharan, a întocmit formalitatile legale, primind chitanta vamala de import nr.08 A din 14.01.2002. Ulterior însa, B.V. Botosani a initiat procedura de control „a posteriori” privind verificarea autenticitatii certificatului EUR 1 nr.A 800986 constatând lipsa unor mentiuni, motiv ce a condus la întocmirea actului constatator nr.166 din 17.08.2004.

Ca urmare, a aratat reclamantul, a fost nevoit sa întreprinda o serie de demersuri la Autoritatea vamala germana, intrând astfel în posesia unui nou certificat EUR 1, situatie ce justifica acordarea facilitatilor prevazute de Codul Vamal.

Prin precizarile depuse la actiune, reclamantul a aratat ca s-a adresat Judecatoriei Botosani, astfel încât prin sentinta nr.5401/2004 si respectiv prin decizia pronuntata în recurs de Tribunalul Botosani, s-a dispus anularea procesului verbal seria ANV/200 nr.0021202/27 din 17.08.2004, astfel încât având în vedere faptul ca s-a adresat initial Judecatoriei Botosani si apoi a atacat Decizia nr.67 din 24.09.2004 a D.G.F.P. Botosani, se afla în termenul prevazut de Legea contenciosului administrativ.

În dovedirea actiunii cu precizarile aferente, reclamantul a depus acte la dosar.

Pârâta D.G.F.P. Botosani, prin întâmpinarea depusa, a solicitat, pe cale de exceptie, respingerea actiunii ca fiind tardiva, întrucât a fost formulata peste termenul legal de 30 de zile prevazut de Legea nr.554/2004.

În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, întrucât regimul vamal preferential s-a acordat în baza primului certificat de origine EUR 1 prezentat la data vamuirii, care nu a îndeplinit cerintele legale de acordare a acestui regim prevazut în Protocolul nr.4 încheiat între România si Comunitatea Europeana.

Prin sentinta nr.601 din 21 noiembrie 2005, Tribunalul Botosani – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, pronuntându-se în primul rând pe exceptia invocata de catre pârâta, a retinut temeinicia acesteia, respingând actiunea ca fiind tardiv introdusa la instanta de judecata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul ca eronat i s-a respins actiunea ca tardiva, ignorându-se precizarile depuse la dosar, prin care a solicitat expres repunerea în termenul legal de solutionare a contestatiei, cerere asupra caruia instanta de fond nu s-a pronuntat.

Prin decizia nr. 34 din 9.02.2006 Curtea de Apel Suceava a admis recursul reclamantului si a dispus casarea sentintei nr. 601 din 21.11.2005, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru solutionarea pe fond, cu motivarea ca actiunea a fost introdusa în interiorul termenului de prescriptie.

Cauza a fost reînregistrata la Tribunalul Botosani – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal sub nr. 2207/40/2006 din 4.04.2006.

Prin sentinta nr. 306 din 29.05.2006, Tribunalul Botosani – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a admis contestatia reclamantului G. D. si a anulat actul constatator nr. 166 din 17.08.2004 si procesul verbal nr. 27 din 17.08.2004 încheiate de B.V. Botosani din cadrul D.R.V. Iasi, precum si decizia nr. 67 din 24.09.2004 a D.G.F.P. Botosani.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca, autoritatea vamala germana nu a infirmat originea comunitara a autovehiculului importat, asa cum sustine D.G.F.P. Botosani, ci a semnalat unele erori în întocmirea certificatului EUR 1 prezentat de importator, în sensul ca rubrica nr. 12 nu a fost corect completata, întrucât exportatorul proprietar nu a solicitat eliberarea unui certificat de origine si nu a împuternicit pentru aceasta persoana mentionata în aceasta casuta.

Cum reclamantul, în conditiile art. 18 pct. 3 din protocol a prezentat un nou certificat EUR 1 nr. D 820074, care confirma originea comunitara a bunului importat si unde casuta 12 a fost corect completata, mentionând numele celui împuternicit de exportatorul german sa obtina certificatul de origine a autovehiculului, în mod gresit D.G.F.P. Botosani a respins contestatia reclamantului, decizia nr. 67 din 24.09.2004 fiind nelegala si netemeinica.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs D.G.F.P. Botosani cât si D.R. V. Iasi.

Ambele recurente au criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând în esenta ca, cel de-al doilea certificat EUR 1, prezentat, nu a fost eliberat în concordanta cu art. 18 din Protocolul nr. 4 privind definirea notiunii de produse originare”, care prevede doua posibilitati în care, un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 poate fi eliberat dupa exportul produselor, or în speta nu este data nici una dintre aceste situatii, încât acest al doilea certificat nu poate sta la baza acordarii regimului tarifar preferential.

Examinând recursurile declarate în cauza, ce se pot încadra în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civila, curtea a constatat ca sunt întemeiate.

Prin actul constatator nr. 166 din 17.08.2004, B.V. Botosani a stabilit în sarcina reclamantului diferente de drepturi vamale în suma de 86.168.861 lei precum si dobânzi si penalitati de întârziere aferente.

Aceste obligatii de plata au fost stabilite ca urmare a anularii regimului tarifar preferential acordat pentru importul efectuat la 13.02.2002 a unui autoturism marca Volskwagen Sharan, din Germania, întrucât în urma verificarii ”a posteriori” a certificatului de origine EUR 1 nr. A 800986 în baza caruia se acordase regimul tarifar preferential, s-a constatat si confirmat de catre autoritatea germana ca exportatorul autoturismului nu a facut cerere scrisa de eliberare a certificatului de origine si nici nu a împuternicit în numele sau o alta persoana în acest scop care sa semneze în casuta 12.

Regimul vamal preferential se acorda în baza certificatului de origine comunitara emis în conditiile prevazute de Protocolul nr. 4, Acordul European încheiat între România si Comunitatile Europene.

Potrivit art. 17 al. 1 din Protocolul nr. 4, certificatul de origine a marfurilor tip EUR 1 este eliberat de catre autoritatile vamale ale tarii exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului sau sub raspunderea exportatorului, de catre reprezentantul sau autorizat.

Cum certificatul de origine EUR 1 nr. A 800986 nu îndeplineste conditiile aratate, în mod corect autoritatea vamala a anulat regimul tarifar preferential acordat initial reclamantului.

Cât priveste al doilea certificat EUR 1, obtinut ”a posteriori”, instanta de fond a apreciat în mod eronat ca acesta este valabil si în concordanta cu prevederile Protocolului nr. 4.

Astfel, potrivit art. 18 din protocolul nr. 4 privind definirea notiunii de ”produse originare” si metodele de cooperare administrativa, exista doua posibilitati în care, în conditii exceptionale, prin derogare de la prev. art. 17 paragraful 7, un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 poate fi eliberat dupa exportul produselor la care se refera, si anume: a) nu a fost eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstante speciale ; b) se demonstreaza autoritatilor vamale ca a fost eliberat un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

Cum nici una dintre aceste situatii nu poate fi retinuta în cauza, în mod eronat instanta de fond a admis actiunea reclamantului si a anulat actul constatator nr. 166 din 17.08.2004 si procesul – verbal nr. 27 din 17.08.2004 încheiate de B. V. Botosani din cadrul D.R.V. Iasi, precum si decizia nr. 67 din 24.09.2004 a D.G.F.P Botosani.

Fata de aceste considerente, curtea, în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civila rap. la art. 312 al. 3 Cod pr. civila, a admis recursurile, a modificat în totalitate sentinta recurata si în rejudecare, a respins ca nefondata actiunea reclamantului.

CONCLUZII

Concluzionând aspectele de teorie și de practică judiciară amintite, comentate și disecate în cadrul studiului amănunțit și cu ajutorul unei abordări interdisciplinare a materiei Dreptului Vamal, putem afirma idei:

reglementarea tuturor dispozițiilor din cadrul Dreptului Vamal este în continuă transformare și continuă modificare, pentru că apar modificări noi și în cadrul Dreptului Vamal Comunitar din care facem parte și noi

cu privire la regimul infracțiunilor incriminat de legea nr. 86/2006 putem afirma că există o bună aplicare a dispozițiilor din Cod, corelate evident cu noul Cod Penal, iar raționamentul potrivit căruia de la vechea lege nr. 141/1997 și până la cea din prezent nu s-au adus modificări semnificative la sistemul infracțional, se bazează pe o bună comunicare și o bună și desăvârșită munca a teoreticienilor dreptului, care au respectat tehnicile de elaborare a actelor normative

Totodată, tratatele la care este parte și România ajuta sistemul vamal să fie cât mai puțin corupt, cât mai aproape de occident și să ofere cât mai multă libertate și cât mai puțin timp mâncat de procedurile greoaie de control, dar totodată necesare.

Incriminarea unor infracțiuni precum Contrabandă sau Contrabandă calificată reprezintă partea cea mai vulnerabilă în orice sistem de drept vamal, indiferent de țară, de aceea este nevoie de tratate și acorduri între tari pentru a realiza o cât mai bună și mai eficientă lupta împotriva celor care încalcă legea.

BIBLIOGRAFIE

LEGISLATIE

1. Constituția României,

2. Codul de Procedură penală al României;

3. Codul Penal al României;

4. LEGE Nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României si Legea nr. 86/2006;

5. LEGE Nr. 132 din 11 aprilie 2003 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free;

6. LEGE nr. 65 din 11 martie 2003 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal;

7. Legea nr. 243 / 2002 privind Frontiera de Stat a României;

8. Legea nr. 103 din 19 iunie 2000 pentru aderarea României la Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere, semnată la Geneva la 21 octombrie 1982;

9. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;

10. Legea nr. 16/1996 privind scoaterea peste graniță a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României;

11. Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor;

12. Legea nr. 126/1995 modificată și completată prin Legea nr. 464/2001 privind regimul materiilor explozive;

13. Legea nr. 143 din 26.07.2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

14. Legea nr. 125/1994 pentru ratificarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora, semnată la Paris la 13 Ianuarie 1993;

15. Legea nr. 56/1997 pentru aplicarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

16. LEGE Nr. 56 din 16 aprilie 1997 pentru aplicarea prevederilor Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

17. Legea 300/2002, privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor;

18. Legea nr. 111/1996 privind regimul juridic al materiilor radioactive;

19. Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat;

20. Legea nr. 116 din 3 iulie 1997, pentru ratificarea Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978;

21. LEGE Nr. 448 din 12 noiembrie 2003 privind modificarea și completarea Legii nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

22. LEGE Nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

DOCTRINĂ

1. A. Boroi, Drept Penal, Partea Generală, Edit. All, 1999;

2. A. Boroi, N. Neagu, V.R. Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, București, 2001;

3. A. Ciopraga și A. Ungureanu, Dispoziții penale din legi speciale române, vol. VIII, Ed. Lumina Lex, București, 1998;

4. A. Ciopraga, I. Iacobuță, Criminalistica, Editura fundației „Chemarea” Iași, 1997;

5. A. Ciopraga, Tratat de Tactică Criminalistică, Editura Gama, Iași, 1996;

6. A. Ungureanu, A.Ciopraga în Dispoziții penale din legi speciale române, vol. 6, Edit. Lumina Lex 1996;

7. Almirall, J.R., Glass as evidence of association în Mute witness: When trace evidence make the case, Max Hough, Boulington, M.A. Academic Press, 2001;

8. C. Aionițoaie, Curs de criminalistică, vol. III, Metodică Criminalistică, partea a III-a, Academia de Poliție A.I. Cuza, București, 1977;

9. C. Bulai, Manual de Drept Penal, Partea Generală, Editura All, 1997;

10. C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache, Instituții de Drept Penal, Univ. Titu Maiorescu, Edit. TREI, București, 2003;

11. C. Mitrache, Drept Penal Român, Partea Generală, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1997;

12. C. Paraschiv și colectivul, Drept Procesual Penal, Editura Augusta, Timișoara, 1999;

13. C. Pletea, Elemente de Anchetă Penală, Editura Little Star, București, 2003;

14. C. Roxin, G. Arzt, K. Tiedemann, Einfuhrung in das Strafrecht und Straffprozenrecht, Auflage, Muller, Heidelberg, 1998;

15. C. Voicu, 3 ani murdari și crima organizată, Editura Artprint, 1995;

16. C. Voicu, Criminalitatea afacerilor, Editura M.I. 1998;

17. C. Voicu, F. Sandu, Criminalitatea financiar-bancară; Editura Trei, București, 1998;

18. C. Voicu, G. Ungureanu, A. Voicu, Investigarea Criminalității Financiar-Bancare, Editura Polipress, București, 2003;

19. Carmen Mladen, Drept vamal românesc și comunitar, Edit. Economică, București, 2003;

20. Colectiv, Realități și perspective în criminalistică, Asociația Criminaliștilor din România, 2003;

21. Colectiv, Tratat Practic de Criminalistică, Editura M.I. București, 1976;

22. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept Penal Român, Partea generală, Universul Juridic, București, 2003;

23. D. Tudor, Orașe, târguri și sate în Dacia Romană, București, 1968;

24. De Li, S. Priu, MacKenzie, Drug Involvement lifestyles and criminal activities among probationers, Journal of Drug Issues, 3/2000;

25. Dorin Ciuncan, Participarea statului în litigiile vamale, Revista Dreptul 3/1996;

BIBLIOGRAFIE

LEGISLATIE

1. Constituția României,

2. Codul de Procedură penală al României;

3. Codul Penal al României;

4. LEGE Nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României si Legea nr. 86/2006;

5. LEGE Nr. 132 din 11 aprilie 2003 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free;

6. LEGE nr. 65 din 11 martie 2003 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal;

7. Legea nr. 243 / 2002 privind Frontiera de Stat a României;

8. Legea nr. 103 din 19 iunie 2000 pentru aderarea României la Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere, semnată la Geneva la 21 octombrie 1982;

9. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;

10. Legea nr. 16/1996 privind scoaterea peste graniță a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României;

11. Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor;

12. Legea nr. 126/1995 modificată și completată prin Legea nr. 464/2001 privind regimul materiilor explozive;

13. Legea nr. 143 din 26.07.2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

14. Legea nr. 125/1994 pentru ratificarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora, semnată la Paris la 13 Ianuarie 1993;

15. Legea nr. 56/1997 pentru aplicarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

16. LEGE Nr. 56 din 16 aprilie 1997 pentru aplicarea prevederilor Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

17. Legea 300/2002, privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor;

18. Legea nr. 111/1996 privind regimul juridic al materiilor radioactive;

19. Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat;

20. Legea nr. 116 din 3 iulie 1997, pentru ratificarea Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978;

21. LEGE Nr. 448 din 12 noiembrie 2003 privind modificarea și completarea Legii nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora;

22. LEGE Nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

DOCTRINĂ

1. A. Boroi, Drept Penal, Partea Generală, Edit. All, 1999;

2. A. Boroi, N. Neagu, V.R. Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, București, 2001;

3. A. Ciopraga și A. Ungureanu, Dispoziții penale din legi speciale române, vol. VIII, Ed. Lumina Lex, București, 1998;

4. A. Ciopraga, I. Iacobuță, Criminalistica, Editura fundației „Chemarea” Iași, 1997;

5. A. Ciopraga, Tratat de Tactică Criminalistică, Editura Gama, Iași, 1996;

6. A. Ungureanu, A.Ciopraga în Dispoziții penale din legi speciale române, vol. 6, Edit. Lumina Lex 1996;

7. Almirall, J.R., Glass as evidence of association în Mute witness: When trace evidence make the case, Max Hough, Boulington, M.A. Academic Press, 2001;

8. C. Aionițoaie, Curs de criminalistică, vol. III, Metodică Criminalistică, partea a III-a, Academia de Poliție A.I. Cuza, București, 1977;

9. C. Bulai, Manual de Drept Penal, Partea Generală, Editura All, 1997;

10. C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache, Instituții de Drept Penal, Univ. Titu Maiorescu, Edit. TREI, București, 2003;

11. C. Mitrache, Drept Penal Român, Partea Generală, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1997;

12. C. Paraschiv și colectivul, Drept Procesual Penal, Editura Augusta, Timișoara, 1999;

13. C. Pletea, Elemente de Anchetă Penală, Editura Little Star, București, 2003;

14. C. Roxin, G. Arzt, K. Tiedemann, Einfuhrung in das Strafrecht und Straffprozenrecht, Auflage, Muller, Heidelberg, 1998;

15. C. Voicu, 3 ani murdari și crima organizată, Editura Artprint, 1995;

16. C. Voicu, Criminalitatea afacerilor, Editura M.I. 1998;

17. C. Voicu, F. Sandu, Criminalitatea financiar-bancară; Editura Trei, București, 1998;

18. C. Voicu, G. Ungureanu, A. Voicu, Investigarea Criminalității Financiar-Bancare, Editura Polipress, București, 2003;

19. Carmen Mladen, Drept vamal românesc și comunitar, Edit. Economică, București, 2003;

20. Colectiv, Realități și perspective în criminalistică, Asociația Criminaliștilor din România, 2003;

21. Colectiv, Tratat Practic de Criminalistică, Editura M.I. București, 1976;

22. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept Penal Român, Partea generală, Universul Juridic, București, 2003;

23. D. Tudor, Orașe, târguri și sate în Dacia Romană, București, 1968;

24. De Li, S. Priu, MacKenzie, Drug Involvement lifestyles and criminal activities among probationers, Journal of Drug Issues, 3/2000;

25. Dorin Ciuncan, Participarea statului în litigiile vamale, Revista Dreptul 3/1996;