Șl.dr. Morărița Sânziana [309391]

UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:

Șl.dr. Morărița Sânziana

Absolvent: [anonimizat]

2017

[anonimizat]:

Șl.dr. Morărița Sânziana

Absolvent: [anonimizat]

2017

,,Deschideți-[anonimizat], [anonimizat]“

George Vâlsan

CUPRINS

Introducere………………………………………………………..………..5

Așezarea geografică……………………………………………………..7

[anonimizat] …………………………..12

Factorii ȘI PROCESELE PEDOGENETICE CE AU CONTRIBUIT LA FORMAREA ÎNVELIȘULUI DE SOL CE CARACTERIZEAZĂ TERITORIUL ADMINISTRATIV ȘELARU…..14

3.1. Factorii pedogenetici

3.1.1 Relieful …………………………………………….……….……..14

3.1.2. Geologia și materialele parentale ………………………….…16

3.1.3. Clima……………………………………………….…………17

3.1.4. Hidrografia și hidrogeologia…………………………………….17

3.1.5. Vegetația ……..…………………………..………………….19

3.1.7. Influența antropică……………………………………………22

3.2. Procesele pedogenetice…………….……………………………25

Procesele de acumulare biologică…………………………. ……….25

[anonimizat]……………………………………….26

Procesele de alterare specifică ……………………………………..26

Procesele de gleizare și stagnogleizare……………………………27

Procesele vertice…………………………………………………….28

Procesele vermice…………………………………………………..29

3.3.Caracterizarea solurilor…………………………………………….30

Considerații generale………………………………………….……30

3.3.2.Descrierea claselor și tipurilor de soluri………………32

Clasa luvisoluri ……………………………………………….…….32

Clasa cambisoluri

Clasa pelisoluri ………………………………………………….…41

Clasa hidrisoluri………………………………………………………. 45

Clasa protisoluri………………………………………………………….47

IV. FACTORII LIMITATIVI AI PRODUCȚIEI AGRICOLE ȘI MÃSURILE AMELIORATIVE CE SE IMPUN PENTRU REDUCEREA EFECTELOR ACESTORA…….………………………………………….…56

Factorii limitativi și restrictivi ai producției agricole …………57

Taasarea solului……………………..………..……57

Degradarea structurii solului……………………………..….58

Excesul de umiditate…………………………….…..58

Inundabilitatea terenurilor…………………………………59

Acidifierea solurilor……………………………………………………..

4.2. Măsuri ameliorative …………………………………………………….59

Concluzii………………………………………………………………64

Bibliografie…………………………………………….………………66

INTRODUCERE

Solul este considerat pe bună dreptate ca fiind unul dintre cele mai complexe și mai evoluate sisteme naturale ale Terrei. El este un macroagregat de substanțe aflate într-o [anonimizat], fapt datorat activității continue și extraordinare a microorganismelor, este deasemenea un sistem polifuncțional de o importanță extremă, reprezentand un adevarat filtru de protecție al apelor freatice pentru mediul înconjurator.

Din suprafata “planetei albastre” uscatul reprezintă numai 29%, iar din acesta suprafață numai 6,4% este destinată practicării agriculturii, realizându-se de pe aceasta 98% din necesarul de hrana agroalimentara pentru populatiei globului, pe cănd din suprafața ocupată de către ape și anume 71% se realizează aproximativ 2% din necesarul de hrană al populației.

Cu toate acestea starea de fertilitate a solurilor la modul generel este considerată ca fiind în continuă scadere. La nivel mondial pe 62% din suprafața uscatului, solurile au o fertilitate scazută sau foarte scăzută, 27% sunt considerate ca avînd o fertilitate moderată și doar 11% o fertilitate ridicată.

Astfel considerăm că o utilizare diferențiată a terenurilor, o valorificarea integrală a resurselor financiare și a resurselor, crearea premizelor în vederea stabilirii celor mai adecvate structuri ale folosințelor și culturilor precum și a tehnologiilor proprii de cultură pentru fiecare dintre categoriile de teren presupune existența informației pedologice și ecologice

Prin realizarea lucrării de față am ținut să evidențiez aspecte legate de formarea, respectiv de evoluție a învelișului de sol aparținând teritoriului comunei Șelaru sub influența factorilor de pedogeneză, am evidențiat și am caracterizat învelișul de sol la nivel de clasificare a tipurilor și subtipurilor de sol, precum și aspecte legate de valorificarea rațională a resurselor de sol. Nu în ultimul rând am conturat un program de măsuri ameliorative a căror punere în practică se impune în vederea sporirii fertilității și a protecției solurilor.

În ceea ce privește pregătirea lucrării, aceasta a fost structurată în patru etape și anume:

– etapa de documentare în ceea ce privește datele referitoare la factorii pedogenetici, și de întocmire a bazei materiale ce urma a fi utilizate în cadrul etapei de teren

– etapa de teren în cadrul căreia s-au efectuat profile principale de sol, profile secundare dar și sondaje în vederea caracterizării cât mai complete și concrete a învelișului de sol la nivel de clasă, tip și subtipuri de sol dar și a recoltării de probe în vederea efectuării analizelor de sol

-etapa de interpretare a datelor obținute în urma analizării probelor și de stabilire pe baza rezultatelor a programului de ameliorare

-etapa de tehnoredactare a lucrării

În vederea unei caracterizări cât mai complete a învelișului de sol, am folosit o bază topopedologică constituită din hărți și planuri topopedologice realizate la scările 1: 5 000 respectiv 1 : 10 000.

Au fost efectuate 13 profile de sol principale, 22 profile secundare și 35 sondaje în vederea unei cât mai bune caracterizări morfologice a învelișului de sol și al recoltării celor 142 probe medii agrochimice (respectiv o probã la 25 ha), fiecare dintre aceste probe fiind constituită din 15-20 sondări ( recoltări cu sonda agrochimicã ).

Din punct de vedere chimic s-a analizat reacția solului prin metoda potențiometrică în soluție apoasă;conținutul de humus(determinat prin metoda titrimetricăTiurin), conținutul de CaCO3(determinat prin intermediul metodei gazometrice cu calcimetrul Scheibler), conținutul în fosfor și potasiu mobil(determinate prin metoda Egner Reichm Domingo), indicele de azot(IN) determinându-se prin calcul ca și gradul de saturație în baze(V%).

În ceea ce privește partea solidă am urmărit modul în care fracțiunile granulometrice intră în compoziția părții minerale a solului(prin metoda Kacinski).

În vederea realizării lucrării, pe lângă cunoștințele de pedologie am apelat și la noțiuni de fiziologia plantelor, botanică, agrochimie, agrotehnică, fitotehnie, noțiuni care mi-au fost

prezentate în timpul facultătii de către profesorii catedrei de Ingineria Mediului cărora țin să le mulțumesc pe această cale.

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Teritoriul administrativ Șelaru este situat în partea de SV a județului Dâmbovița, la SV de municipiul Târgoviște, la limita cu județele Teleorman și Argeș, având urmãtorii vecini:

– la N – T.A. Slobozia (județul Argeș), T.A. Vișina, T.A. Uliești;

– la E – T.A. Sârbeni (județul Teleorman), T.A. Poeni (județul Teleorman);

– la S – T.A. Poeni (județul Teleorman), T.A. Scurtu Mare (județul Teleorman), T.A. Tãtãrãștii de Jos (județul Teleorman);

– la V – T.A. Ștefan cel Mare (județul Argeș).

Teritoriul este brãzdat de o rețea numeroasã de drumuri comunale care leagã între ele localitãțile ce-l compun și asigurã accesul cãtre comunele învecinate. Amintim aici DC 27, DC 52, DC 146, DC 194, DC 207, DC 223, DC 247, DC 553, DC 707, DC 710, DC 724, DC 783, DC 813, DC 824, DC 1015, DC 1033, DC 1034, la care se adaugã drumurile de exploatare de pãmânt, greu accesibile în perioadele ploioase.

Localitãțile ce intrã în alcãtuirea teritoriului administrativ Șelaru sunt: Fierbinți, Glogoveanu, Șelaru și Bãneasa.

Foto 1.1 Așezarea comunei Șelaru (captură Google Earth)

Fig. 1.2. Așezarea administrativ teritorială a Comunei Șelaru

Top of Form

Bottom of Form

II.DISCUȚII PRIVIND FORMAREA, EVOLUTIA, DEGRADAREA ȘI AMELIORAREA SOLURILOR ARGILOASE ÎN ȚARĂ ȘI PE GLOB

Solul este considerat un mijloc de producție natural, deosebindu-se de alte mijloace de producție prin faptul ca nu poate fi multiplicat, de foarte multe ori fiind limitat la de către spațiul geografic.

Datorita exploziei demografice la care este supusă planeta, se impune mărirea productivității în agricultură fapt ce nu se poate realiza prin extinderea suprafețelor cultivate, ci prin obținerea unor producții ridicate pe unitatea de suprafață, acest deziderat realizându-se prin practicarea agriculturii intensive caracterizată prin costuri suplimentare de cele mai multe ori.

Fiind utilizat rațional, în agricultură, solul poate determina o mărire considerabilă a potențialului de producție.

Solul prezintă o multitudine de funcții dintre care amintim:

– asigurarea securitații alimentare a populației

– este considerat un adevărat rezervor al biodiversității

– constitue cel mai bun sistem de epurare

– este suportul activităților desfășurate de către om

– furnizează materii prime necesare desfășurării de diverse activități.

În ceea ce privește suprafața arabilă repartizată populației, în România unui locuitor îi revin aproximativ 0, 44 ha, pe glob media fiind de 0,40 ha, primul loc fiind ocupat de către Rusia cu 0,97 ha și Canada cu 0,93 ha.

România beneficiază de resurse de sol variate și foarte bine distribuite, fiind reprezentate de către un spectru larg de soluri fiind întâlnite pe teritoriul nostru o mare parte din solurile Europei și ale globului, această situație fiind posibilă datorită condițiilor naturale diversificate fapt ce ne determină să afirmăm că țara noastră este o țară, muzeu de soluri.

Solurile ce prezintă un conținut ridicat de argilă, sunt întâlnite și pe teritoriul comunei Șelaru precum și în multe alte locuri din țară și de pe glob, au un potențial ridicat de producție în condițiile practicării un sistem de lucrări corespunzator.

Vertisolurile, respectiv pelisolurile prezintă un areal de răspândire pe glob situat între 49° latitudine nordică și 45°latitudine sudică, caracterizând în special zonele calde, temperate și tropicale.

Solurile argiloase (vertisolurile, pelisolurile) ocupă aproximativ 3,16 km2, echivalentul a 2,42% din suprafața uscatului.

În România solurile cu un conținut mare de argilă ocupă cca. 503 500 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 2,12% din suprafața totală. Din această suprafață 198 500 ha este ocupată de catre vertisoluri, o foarte mare parte (235 138 ha) întâlnindu-se în interfluviul Olt-Argeș.

Procesele care au stat la baza formarii și evoluției vertisolurilor sunt determinate de prezența materialelor parentale argiloase contractile precum și a condițiilor climatice dar în special de catre alternanța anotimpurilor uscate și a celor umede.

Vertisolurile și solurile cu caracter vertic sunt considerate de către marea parte a specialiștilor, ca fiind soluri relicte, ce păstrează numai relativ caracteristicile primare. O foarte mare parte dintre ele, s-au transformat în regiunile mai umede în luvosoluri, luvisoluri albice sau soluri cu caracter planic.

O problemă deloc de neglijat este reprezentată de compactarea solului, fenomen ce influențează circuitul apei în sol, eroziunea, circuitul elementelor nutritive și în special al azotului și carbonului, necesarul de energie pentru realizarea lucrărilor agricole, levigarea îngrășămintelor și a pesticidelor pe profilul de sol.

În țara noastra majoritatea solurilor ce prezintă textură mijlocie și fină sunt afectate de compactare fapt ce determină formarea unui orizont slab permeabil numit hardpan, orizont ce influențează negativ drenajul solului.

În România fenomenul de compactare a solurilor este întâlnit pe o suprafață de peste 5 mil. ha ceea ce conduce la degradarea ecologică a acestora și în unele cazuri la pierderea totală a fertilității.

Procesul de compactare poate fi redus la nivelul solului printr-o serie de lucrări dintre care de o mare importanță este scarificarea, excutatată la o adâncime de 15-20 cm sub talpa plugului, lucrare care se impune a fi combinată cu aplicarea de îngrășăminte chimice, organice și amendamente.

De asemenea în vederea diminuării procesului de compactare se impune a se aplica o serie de măsuri de prevenire dintre care amintim:

– reducerea numărului de treceri a tractoarelor în vederea efectuării

mai multor lucrări de pregătire a solului și de întreținere a culturilor;

– încorporarea în sol, prin arătură și discuit a miriștilor și a resturilor

vegetale în vederea creșterii procentului de materie organică și de îmbunătățire a activității microbiene;

– includerea în asolamente a plantelor ce prezintă capacitate ameliorativă (plante furajere perene);

– utilizarea agregatelor agricole ce prezintă pneuri având presiune joasă și roți late în vederea micșorării acțiunii de compactare a solului.

Cercetările au arătat că o treime din solurile Europei prezintă vulnerabilitate mare la compactare, o cincime prezentând vulnerabilitate medie aceasta fiind determinată în primul rând de textura solului, solurile cu textură grosieră fiind cel mai puțin predispuse iar cele cu textură fină cele mai predispuse la compactare.

Totuși, cauza principală a compactării solului, rămâne gestionarea defectuoasă a terenurilor. Concret, supradimensionarea numărului de animale pe suprafață, folosirea utilajelor grele în agricultură și executarea lucrărilor solului în condiții improprii de umiditate determină apariția fenomenului de compactare.

O tehnologie frecvent utilizată în scopul conservării resurselor de sol este semănatul direct în miriște, acesta efectuându-se pe cca o zecime din suprafața agricolă utilizată(SAU) a Europei și până la 5% în Republica Cehă, Spania, Regatul Unit și Slovacia.

Pe aproximativ jumătate din suprafața agricolă a Regatului Unit și un sfert din cea a Franței, Germaniei și Portugaliei se practică un sistem redus de lucrări ale solului în ceea ce privește tehnologiile de cultură.

III. Factorii ȘI PROCESELE PEDOGENETICE CE AU CONTRIBUIT LA FORMAREA ÎNVELIȘULUI DE SOL CE CARACTERIZEAZĂ TERITORIUL ADMINISTRATIV ȘELARU

3.1.FACTORII PEDOGENETICI

3.1.1. Relieful

Teritoriul administrativ Șelaru face parte din punct de vedere fizico-geografic din Câmpia Gãvanu-Burdea, subunitate geo-morfologicã a Câmpiei Române.

Fig.3.1 Așezarea fizico-geografică a Câmpiei Găvanu-Burdea

Relieful se prezintã sub forma unei câmpii joase, cu un relief foarte slab neuniform. Prezintã o înclinare generalã slabã de la nord la sud, cu o ușoarã lãsare spre sud-est, așa cum aratã și direcția de curgere a principalelor cursuri de apã.

Foto 3.1 Vedere de ansamblu asupra reliefului comunei Șelaru

Înãlțimile scad de la aproximativ 160m în partea de nord a teritoriului la 145m în partea de sud. Datoritã acestui aspect, apele curgãtoare ce udã teritoriul administrativ Șelaru își reduc mult viteza de curgere, ducând la formarea de zone colmatate, cu mlaștini sau cu straturi groase de aluviuni. Aspectul reliefului este aproximativ plan, cu mici ridicãturi și microdepresiuni (crovuri) în care avem exces de umiditate de suprafațã.

Uniformitatea reliefului este întreruptã de vãile râurilor Dâmbovnic și Glavacoic, care se adâncesc cu circa 20-25m fațã de nivelul câmpiei.

Lunca Dâmbovnicului, puternic fragmentatã de numeroase meandre și despletiri ale râului, prezintã lãțimi cuprinse între 500-700m și chiar 1000m în unele sectoare. Cursul râului este încadrat de maluri abrupte cu înãlțimi de 1,5-2,0m.

Trecerea de la luncã la câmpie se face în unele locuri prin intermediul unor terase nu foarte bine evidențiate, prezente mai ales pe partea stângã a Dâmbovnicului. Acestea sunt mai bine reprezentate la nord-vest de satul Fierbinți și la sud de Șelaru.

Lunca râului Glavacioc este mult mai îngustã (200-300m) și are, în general, un caracter mlãștinos.

Unele vãi cu caracter intermitent (valea Jirnovului, vâlceaua Oilor) onduleazã ușor relieful.

Învelișul de soluri este strâns corelat cu formele de relief. Astfel, în zona de câmpie gãsim soluri bine evoluate (preluvosoluri, luvosoluri, vertosoluri), afectate de excesul de umiditate din precipitații.

În zonele de luncã avem soluri neevoluate (aluviosoluri), în stadiu incipient de evoluție (eutricambosoluri) sau afectate în exces de nivelul freatic situat la adâncime micã (gleiosoluri).

O influențã importantã în zonã o au și cursurile de apã ce strãbat teritoriul, acestea inundând suprafețe semnificative de luncã în special primãvara, dupã topirea zãpezilor sau dupã ploi abundente.

3.1.2. Geologia ( litologia depozitelor de suprafațã )

Rocile și stratificațiile de materiale parentale sunt determinate de condițiile în care s-au format și au evoluat. Fundamentul geologic al solurilor teritoriului administrativ Șelaru este diferit, funcție de relief și hidrografie.

Câmpia Gãvanu-Burdea este o formã de relief formatã pe materiale eluviale cu diferite texturi, de la luto-nisipoase pânã la lutoase, luto-argiloase și chiar argiloase pe suprafețe extinse, în special în partea de sud-vest a teritoriului unde au caracter contractil. Solurile dezvoltate pe aceste materiale sunt deci soluri grele, cu un conținut mare de argilã de cele mai multe ori de la suprafațã, cu caracter vertic, fiind afectate de fenomenul de stagnogleizare.

O caracteristicã importantã a materialelor parentale la nivelul întregului areal studiat este lipsa CaCO3, solurile fiind slab pânã la moderat acide.

Aluviosolurile și eutricambosolurile întâlnite în lunca Dâmbovnicului și Glavaciocului s-au format pe depozite fluviatile cu diferite texturi sau pietrișuri fluviatile. Astfel, pe valea Dâmbovnicului predominã depozitele mai grosiere (nisipoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase) și pietrișurile, în timp ce pe valea Glavaciocului sunt mai frecvente depozitele mai fine (lutoase, luto-argiloase, argiloase).

Solurile ce s-au format pe aceste materiale sunt soluri tinere, neevoluate (aluviosoluri) sau în stadii incipiente de evoluție (eutricambosoluri), fiind sub influența continuã a cursurilor de apã.

3.1.3. Clima

Pentru caracterizarea condițiilor climatice ale teritoriului administrativ Șelaru au fost folosite datele de la stația meteorologicã Titu.

Temperatura medie anualã este de 10,6°C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3,1°C, iar cea a lunii iulie de 22,5°C.

Suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°C este de 3400°C. Temperaturile minime și maxime absolute indicã valori cuprinse între -32°C și +41°C.

Numãrul mediu anual al zilelor cu îngheț este de 100, majoritatea fiind pe timp de iarnã, când nu influențeazã culturile, terenul fiind acoperit de strat de zãpadã.

Totuși, toamna timpuriu sau primãvara târziu se pot înregistra zile cu îngheț care pot provoca daune semãnãturilor, mai ales primãvara.

Precipitațiile medii anuale sunt de 568mm. Cantitãțile medii lunare cele mai mari se înregistreazã în iunie și sunt de 92,1mm, iar cele mai mici cad în februarie și sunt de 27,5mm.

Cantitatea maximã de precipitații cãzutã în 24 de ore a atins valoarea de 95,6mm și a fost semnalatã la data de 3 iulie 1939.

Stratul de zãpadã acoperã solul cam 50 de zile pe an, în ianuarie și februarie având o grosime medie de 10 – 15cm.

Folosind relația dintre precipitații și temperaturã, se obține indicele de ariditate, care pentru teritoriul Șelaru este egal cu 28.

Vânturile dominante în regiune sunt Crivãțul, care bate din direcțiile NE și E, Austrul care bate din SV și V și Bãltãrețul care bate cu o intensitate și frecvențã mai redusã.

Din NE și E frecvențã mare în timpul iernii are Crivãțul, un vânt rece care spulberã zãpada și provoacã scãderi bruște de temperaturã, periclitând semãnãturile de toamnã.

3.1.4. Hidrografia și hidrogeologia

Teritoriul administrativ Șelaru aparține bazinului hidrografic al râului Argeș, râu care nu udã teritoriul studiat, dar care are o influențã importantã în zonã cu privire la învelișul de soluri și adâncimea apei freatice.

Argeșul are un debit mediu anual de 13 – 15 m³/s. Prezintã un curs permanent, alimentat de izvoare puternice, cu un debit constant în timpul anului, dar cu unele creșteri semnificative primãvara și toamna. În aceste perioade ale anului, în ultimii ani au cãzut precipitații mari în timp scurt, provocând ieșirea din matcã a râului și inundarea unor suprafețe agricole.

Rețeaua hidrograficã a teritoriul administrativ Șelaru este formatã din douã cursuri de apã cu caracter permanent, și anume Dâmbovnic și Glavacioc.

Ambele strãbat arelul analizat de la N-NV la S-SE.Deși sunt râuri care izvorãsc din zona de câmpie, nu nu seacã în timpul verii, având caracter permanent.

Glavaciocul are un debit mediu anual destul de redus, cu valori situate între 0,3-0,4m³ pe secundã.

Foto 3.2 Râul Glavacioc

Dâmbovnicul este un râu ceva mai mare, cu un debit mediu anual de 2,0-3,0m³ pe secundã, dar foarte poluat cu ani în urmã cu diferite reziduuri de la combinatul petrochimic Pitești.

Foto 3.3 Râul Dâmbovnic

Fig.3.2. Harta hidrologică(după Atlasul Secării Râurilor Din România)

Ambele cursuri de apã au un debit influențat foarte mult de regimul precipitațiilor. În perioadele secetoase prezintã un debit foarte scãzut, în timp ce în perioada ploilor torențiale își învolbureazã amenințãtor apele.

Primãvara, dupã topirea zãpezilor sau dupã ploi abundente, debitele acestora cresc foarte mult, provocând pagube prin revãrsare.

Mai menționãm aici prezența unor vãi care colecteazã și distribuie în perioadele ploioase surplusul de apã, cea mai importantã dintre ele fiind valea Jirnovului.

Adâncimea apei freatice este diferitã, corelatã în special cu relieful, rețeaua hidrograficã și materialele parentale.

Astfel, în imediata apropiere a cursurilor de apã nivelul freatic este situat la adâncimi mici (2 – 3m), în unele areale chiar mai sus (1- 2m). Ca urmare, solurile sunt afectate slab pânã la puternic de fenomenul de gleizare, necesitând lucrãri de eliminare a excesului de apã și de coborâre a nivelului freatic. Ca tipuri de sol, întâlnim în arealele de luncã aluviosolul, eutricambosolul și gleiosolul.

În zona de câmpie, apa freaticã este prezentã la adâncime mai mare (5-10m) și chiar peste 10m în nordul și estul teritoriului, solurile de aici sunt evoluate ( preluvosoluri, luvosoluri, vertosoluri), cu orizonturi bine conturate. Aici intrã însã în acțiune excesul de umiditate provenit din precipitații, mai evident în microdepresiunile și crovurile ce iau naștere în urma tasãrii solului. Solurile au de suferit în urma fenomenului de stagnogleizare, cu atât mai mult cu cât textura este mai argiloasã, necesitând lucrãri de drenaj.

La nivelul întregului teritoriu administrativ, adâncimea stratului acvifer freatic este supusã unor fluctuații de sezon, fiind în general cuprinsã între 5,0 – 10,0m.

În imediata apropiere a cursurilor de apã, pe areale restrânse, nivelul freatic ajunge pânã la suprafața solului, dând naștere unor zone mlãștinoase (zone neproductive ).

Din pãcate, în ultimul timp, canalele cu rol de drenaj a excesului de apã pluvialã s-au transformat în locuri de depozitare a gunoaielor, s-au colmatat iar efectele au fost resimțite din plin.

3.1.5. Vegetația

3.1.6. Influența antropicã

Solurile din cadrul teritoriului administrativ Șelaru au suferit influențe profunde datoritã intervenției neraționale a omului.

Influența activitãții omului asupra evoluției învelișului de sol se manifestã foarte diferit. Prin luarea în culturã a terenurilor, omul înlãturã vegetația naturalã, pe care o înlocuiește cu diferite culturi agricole care-i asigurã hrana necesarã. Însã, o datã cu satisfacerea nevoilor alimentare, apar o serie de modificãri ale mediului ambiant care, în final, se vor rãsfrânge tot asupra oamenilor.

Astfel, prin cultivarea solului se micșoreazã intensitatea procesului de bioacumulare, scade cantitatea de humus și elemente nutritive, se degradeazã structura solurilor, apare fenomenul de tasare.

Arãturile adânci sau desfundarea terenurilor necesarã pentru plantarea pomilor fructiferi sau a viței de vie modificã profilul de sol prin rãsturnarea sau amestecarea orizonturilor. Un efect negativ asupra însușirilor solurilor îl are executarea lucrãrilor agricole în mod necorespunzãtor, fãrã a respecta regulile agrotehnice și epoca optimă de executare a acestora, adică atunci când umiditatea solului nu devine un factor limitativ în special pentru arãturã.

Datoritã aplicãrii neraționale a îngrãșãmintelor chimice, în special imediat dupã 1989, reacția solului a devenit pe suprafețe mari moderat și slab acidã, mai ales cã acestea au fost administrate la întâmplare, fãrã studii agrochimice prealabile.

În ultimii ani, pe suprafețele retrocedate producãtorilor particulari, aplicarea îngrãșãmintelor lipsește aproape în totalitate, ceea ce a determinat scãderea pronunțatã a fertilitãții, și implicit a calitãții și productivitãții solului.

Folosirea neraționalã a pãșunilor din teritoriul administrativ Șelaru a dus la degradarea acestora, speciile de plante spontane lipsite de valoare nutritivã pentru animale înlocuind speciile valoroase. Pãșunatul necorespunzãtor a determinat, de asemenea, tasarea excesivă a solurilor, deteriorarea excesivă a regimului aerohidric, a structurii solurilor.

Ca urmare a executãrii defectuoase a lucrãrilor agricole și în afara perioadei optime, solurile au suferit fenomene negative ca tasarea, degradarea structurii, care au dus la formarea de crovuri în care apa bãltește.

O altã consecințã a influenței omului, mai exact a lipsei intervenției cu lucrãri specifice este îmburuienarea solurilor, prezentã pe suprafețe însemnate ale teritoriul studiat. Îmburuienarea puternicã a fost favorizatã de lipsa lucrãrilor de întreținere care nu au fost fãcute la timp sau deloc.

An de an, din circuitul agricol au fost scoase mari suprafețe de teren, incluse în intravilan și folosite pentru construirea de locuințe. În felul acesta apar în zonã dezechilibre ireversibile, accentuate de poluarea ce apare, inevitabil, o datã cu urbanizarea.

Omul a intervenit decisiv în arealul studiat prin tăierea haotică a pădurilor, lemnul fiind folosit cu precădere pentru încălzirea locuințelor, modificând astfel microclimatul zonei.

Prin cultivarea terenurilor și folosirea îngrămintelor chimice și pesticidelor în exces, în special până în 1989, agricultura a devenit și ea factor de poluare, fiind unanim acceptat faptul că agricultura, indiferent de forma sa, fără a avea la bază o bună documentare științifică, poate conduce la poluarea solului și a apei.

3.2. PROCESELE PEDOGENETICE

Top of Form

Bottom of Form

Procesele elementare ce se derulează la nivelul părții superioare a scoarței terestre în mod neântrerupt, în condiții de mediu date determină de-a lungul timpului formarea, evoluția și nu de puține ori chiar degradarea învelișului de sol.

Profilul de sol reprezintă rezultatul acțiunii concertate a factorilor pedogenetici asupra rocii sau materialelor parentale, acțiune ce se manifestă cu intensități variabile suprapusă peste rezultatul desfășurării unor procese chimice, fizice sau biologice denumite procese pedogenetice.

În urma desfășurării proceselor pedogenetice se formează anumite componente minerale sau organice ce intră în compoziția solului, și are loc acumularea respectiv migrarea acestora din partea superioară către partea inferioară a profilul de sol, fapt ce determină separerea unor straturi numite generic orizonturi de sol. Succesiunea normală a orizonturilor unui sol reprezintă profilul acestuia.

Procesele pedogenetice care au stat la baza formării și evoluția învelișului de sol ce aparține teritoriului comunei Șelaru sunt: bioacumularea sau acumularea biologică, eluvierea și iluvierea, procesul de alterare specifică, gleizarea și stagnogleizarea, procesele vertice respectiv procesele vermice.

3.2.1. Procesul de bioacumulare sau de acumulare biologică

Bioacumularea, procesul fundamental caracteristic tuturor constă în acumularea la partea superioară a profilului de sol de substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere (mai mult sau mai puțin descompuse), formându-se astfel un orizont bioacumulativ, specific.

În cadrul teritoriului comunei Șelaru, cantitatea de precipitații însemnată cantitativ determină dezvoltarea unui covor ierbaceu complet încheiat,ceea ce face ca bioacumularea să fie destul de intensă manifestându-se uneori până la adâncimi de 20-30 cm, permițând astfel diferențierea unui orizont acumlativ de tip A bine conturat.

Raportat la proprietățile fizico – chimice, orizontul bioacumulativ A se poate materializa sub forma unui orizont molic (Am), sau ocric (Ao).

Orizontul Am (molic) se diferențiază pe o adâncime de cele mai multe ori mai mare de 25 cm și este caracterizat printr-un conținut ridicat în humus (2,5-5%), culoare închisă, structură grăunțoasă sau glomerulară bine dezvoltată, grad de afânare ridicat și grad de saturație în baze V>55%.

În cadrul teritoriului studiat, acest orizont este întâlnit în cadrul subtipurilor molice aparținând solurilor aluviale din apropierea Dâmbovnicului, soluri ce au avut la baza formării depozitele aluviale fluviatile îmbogățite în cationi bazici, determinând astfel creșterea gradului de saturație în baze .

În cazul suprafețelor de teren cultivate, orizontul bioacumulativ este reprezentat printr-un orizont Ap (prelucrat) de 15 – 20 cm, urmat de un orizont A molic natural, ce nu a fost deranjat prin efectuarea lucrărilor agricole.

Orizontul A ocric (Ao)este caracterizat printr-un conținut mai mic de humus cuprins între 1-3%, acesta fiind alcătuit preponderent din acizi fulvici, ce imprimă solului o culoare brun gălbuie deschis. Prezintă o structură grăunțoasă.Grosimea acestuia este redusă, de cele mai multe ori corespunzând cu grosimea stratului arat. Foto. 3. 4. Orizont Am

3.2.2. Procesele de eluviere – iluviere

Dintre procesele pedogenetice ce contribuie la diferențierea orizonturilor pe profilul de sol sub acțiunea apei din precipitații, procesul de eluviere-iluviere prezintă o deosebită importanță.

Eluvierea reprezintă spălarea (levigarea) sub influența apei din precipitații a

componenților din orizonturile situate în partea superioară a profilului de sol, pe când iluvierea reprezintă acumularea acestora la nivelul orizonturilor situate mai jos pe profilul de sol. Astfel, eluvierea determină formarea unor orizonturi sărăcite, de la nivelul cărora au fost spălați diverși componenți , numite orizonturi eluviale, și orizonturi de acumulare a componenților acumulați în urma levigării din partea superioară a profilului, denumite orizonturi iluviale.

Procesul de eluviere – iluviere se desfășoară cu intensități diferite influențat fiind de condițiile de solificare, dintre care clima punându-și amprenta în mod direct (intensitatea proceselor de eluviere-iluviere este direct proporțională cu cantitatea precipitațiilor).

Datorită solubilității acestora, cel mai ușor sunt spălate sărurile pe profilul de sol, în cadrul teritoriul Șelaru procesul de eluviere a determinând spălarea totală a sărurilor, în unele cazuri fiind deplasat chiar și carbonatul de calciu acesta prezentând o solubilitate redusă. Prin levigarea acestuia și acumularea la baza profilului se formează orizontul Cca (carbonatoiluvial) .

Având în vedere faptul ca în teritoriul studiat avem precititații însemnate cantitativ pe profilul de sol sunt spălate și ulterior depuse mai jos pe profilul de sol și componente ce nu prezintă solubilitate dar în prezența apei formează suspensii foarte fine, și vorbim aici despre substanțele coloidale(argila, oxizii și hidroxizii de fier ).

Rezultatul spălării argilei de la nivelul orizonturilor superioare și depunerea

acesteia alături de oxizii de fier la nivelul orizonturilor subiacente este formarea orizontului B argic sau argiloiluvial notat cu Bt.

Procesul de formare a orizontului de acumulare a argilei, Bt mai este cunoscut și sub denumirea de podzolire argiloiluvială și caracterizează tipurile de sol ce aparțin clasei luvisoluri.

La un grad mai intens de levigare a argilei, deasupra orizontului Bt se formează un orizont eluvial, sărăcit în coloizi și îmbogățit în particule reziduale de grăunți cuarțoși de nisip, evidențiate printr-o culoare deschisă. Orizontul astfel format poartă denumirea de orizont eluvial notat cu litera E și poate fi luvic(El) atunci când eluvierea nu este foarte intensă sau albic(Ea) atunci când aceasta prezintă o intensitate mai mare. Atunci când avem o asociere a orizonturilor de tipul El-Bt vorbim despre soluri luvice iar când apare la nivelul solului o asociere a orizonturilor Ea- Bt aceasta caracterizează tipul de sol numit luvisol albic.

3.2.3. Procesele de alterare specifică

Alterarea este procesul ce caracterizează formarea tuturor solurilor însă există cazuri în care acesta determină formarea de orizonturi speciale,ca în cazul orizontului notat cu Bv denumit cambic, ( de la cambiare – schimbare; litera v provine din limba germanăde la verwitterung, ce are sensul de schimbare).

Orizontul B ia naștere datorită alterării materialelor și a rocilor parentale fapt ce determină o schimbare a culoarii, a structurii, în sensul că putem vorbi în unele cazuri de un plus de argilă sau sescvioxizi, aceasta formându-se pe loc, in situu, la nivelul orizontului respectiv, fără a proveni prin spălare din partea superioară a profilului de sol.

În acest caz, cu toate că vorbim de precipitații însemnate cantitativ nu se manifestă intens procesul de levigare, acesta fiind limitat de prezența materialelor parentale bogate în elemente bazice dar și de drenajul extern deosebit de bun, fapt ce determină formarea orizontului Bv imediat sub orizontul A.

3.2.4. Procesele de gleizare și stagnogleizare

Desfășurarea acestor procese sunt condiționate de prezența excesului de umiditate periodic sau permanent la nivelul solului, exces provenit fie datorită prezenței pânzei freatice la adâncime mică, fie stagnării apei din precipitații pe profilul de sol, la nivelul unor orizonturi slab permeabile.

Excesul de umiditate de natură freatică condiționează desfășurarea proceselor de gleizare în urma cărora se formează orizontul de glei(G ) care în funcție de intensitatea proceselor poate fi glei de reducere (Gr) sau glei de oxidoreducere (Go).

Orizontul Gr este caracterizat prin aparitia la nivelul agregatelor de sol , în

condițiile unui exces îndelungat de umiditate provenit din pânza freatică situată la

adâncime mică, a petelor de reducere de culoare verzui, albăstrui, vineții.

Orizontul Go este caracterizat de alternanța petelor de reducere (verzui, albăstrui, vineții)și a celor de oxidare (gălbui, ruginii) fapt ce dă solului sau orizontului la nivelul căruia sunt prezente un aspect marmorat.

Datorită excesul de apă din precipitații se desfășoară procesele de stagnogleizare, ce determină formarea orizonturilor de stagnogleizare care în funcție de cantitatea de precipitații și de intensitatea desfășurării procesului de reducere deosebim orizontul de stagnoglei și orizontul stagnogleizat.

În prezența unui exces de umiditate accentuat în partea superioară a profilului de sol provenit din precipitații manifestat pe o perioadă lungă de timp, au loc procese de reducere ce determină formarea culorile de reducere(verzui, vineții, albăstrui) și a orizontului de stagnoglei ( W). Acesta nu este altceva decât corespondentul orizontului Gr, în partea superioară a profilului de sol.

Foto 3.5. Procese de oxidare și reducere(Orizontul Gr și Go)

Foto 3.6. Vegetație indicatoare de exces de umiditate rogoz (Carex gracilis,

Gracilis riparia)

În condițiile unui exces de umiditate mai puțin accentuat, la partea superioară a profilului deasupra orizontului B datorită alternanței proceselor de oxidare și reducere solul prezintă un aspect marmorat dat de petele de oxidare gălbui-roșietice și reducere, verzui-vineții, orizontul notându-se cu litera w și purtând denumirea de orizont stagnogleizat.

Gleizarea și stagnogleizarea sunt procese ce caracterizează solurile incluse în clasa hidrisoluri și subtipurile gleice sau stagnice ale altor tipuri de sol.

3.2.5. Procesele vertice

Sunt procesele a căror desfășurare este condiționată de prezența materialelor argiloase smectitice, a argilei gonflante în proporție de peste 33%. Datorită contracției puternice a materialelor argiloase, în perioadele secetoase la nivelul solului se formează crăpături largi ce determină fragmentarea acestuia, în agregate mari.

Foto 3.7. Sol ce prezintă evidente procese vertice

În perioadele cu exces de umiditate are loc gonflarea, ce se manifestă prin creșterea volumului, ceea ce determină suprapunerea agregatelor unele peste altele la suprafața solului apărând mici denivelări ce formează relieful de gilgai.

Aceste procese au ca finalitate formarea unui orizont specific numit orizont vertic notat cu litera y.

Fig. 3.3. Desfășurarea schematică a proceselor vertice

(după Ispas Șt., 2001)

3.2.6. Procesele vermice

Procesele vermice se manifestă în special la nivelul solurilor caracteristice zonei de stepă și silvostepă, solurilor fertile unde există o faună bogată ce determină o afânare accentuată a solului realizând un sistem de canale și deplasând o cantitate mare de sol pe profil de cele mai multe ori catre partea superioară.

Aceste caractere morfologice nu determină apariția unui orizont distinct dar sunt diferențiate adăugându-se adjectivul “vermic” la denumirii solului respectiv.

FotoA. 3.8. Prosese vermice (crotovine)

. CARACTERIZAREA SOLURILOR

3.3.1. Clase și tipuri de soluri întâlnite în cadrul comunei

Șelaru

Solurile ce se regãsesc în cadrul teritoriului administrativ Șelaru au fost clasificate conform „ Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 2003 ”.

Solurile întâlnite pe cele 6 152 ha teren agricol ale arealului studiat se încadreazã în 5 mari clase:

1. Clasa Protisoluri;

2. Clasa Cambisoluri;

3. Clasa Luvisoluri;

4. Clasa Pelisoluri;

5. Clasa Hidrisoluri.

Clasa Protisoluri ocupã suprafața de 403,70ha, adicã 6,56% din totalul agricol. Din aceastã clasã întâlnim un singur tip de sol, și anume aluviosolul, cu subtipurile:

– distric;

– gleic;

– molic-gleic;

– coluvic stagnic.

Clasa Cambisoluri se regãsește pe 374,90ha, adicã pe 6,09% din suprafața agricolã a teritoriului. Ca tip de sol component al acestei clase avem eutricambosolul, cu subtipurile:

– gleic;

– stagnic;

– molic-gleic.

Clasa Luvisoluri ocupã 4 124,00ha, ceea ce reprezintã 67,04% din suprafața agricolã. Din aceastã clasã întâlnim douã tipuri de sol, și anume:

1. preluvosolul, cu subtipurile:

– roșcat stagnic;

– stagnic;

– vertic-stagnic.

2. luvosolul, cu subtipurile:

– stagnic;

– vertic-stagnic.

Clasa Pelisoluri ocupã 1 141,10ha, ceea ce reprezintã 18,55% din suprafața agricolã. Din aceastã clasã întâlnim un singur tip de sol, și anume vertosolul, cu subtipul stagnic.

Clasa Hidrisoluri ocupã 108,30ha, ceea ce reprezintã 1,76% din suprafața agricolã. Din aceastã clasã întâlnim ca tip de sol gleiosolul, cu subtipul molic.

3.3.2. Repartiția teritorialã a solurilor în raport cu condițiile

de mediu

Solurile ce se regãsesc pe raza teritoriului administrativ Șelaru sunt repartizate funcție de o serie de factori naturali, cum sunt relieful, clima, materialul sau roca parentalã, adâncimea apei freatice, gradul de acoperire cu vegetație, rețeaua hidrograficã.

Acești factori au dus la o serie de transformãri fizice și chimice cunoscute sub numele de dezagregare și alterare. Produsele rezultate în aceste procese se acumuleazã la suprafața scoarței și formeazã un înveliș aparte numit rocã afânatã, în care aerul, apa și organismele vii se gãsesc într-un strâns contact, într-o permanentã interacțiune, în diferite condiții climatice ducând la formarea de noi produși minerali și organici prin transformarea mineralelor inițiale.

Dezagregarea este procesul fizico-mecanic și bio-mecanic de mãrunțire a mineralelor și rocilor în fragmente din ce în ce mai mici, fãrã ca materialul respectiv sã sufere modificãri chimice.

Alterarea duce la transformarea mineralelor componente ale rocilor în produse noi, cu proprietãți diferite.

Pe seama produselor rezultate prin dezagregare și alterare, numite materiale ( roci ) parentale, s-au format solurile.

Solurile astfel formate, datoritã acțiunii factorilor pedogenetici, suferã procese de levigare a carbonaților de calciu, procese de degradare texturalã, de acumulare a argilei într-un orizont Bt, procese de podzolire, gleizare și stagnogleizare.

Așa cum s-a vãzut anterior, solurile ce se regãsesc în cadrul teritoriului Șelaru fac parte din cinci clase de soluri, fiecare dintre ele cu mai multe tipuri și subtipuri de soluri. Sunt soluri cu diferite grade de dezvoltare, de la soluri neevoluate pânã la soluri în curs de evoluție și bine evoluate, afectate diferit, funcție de condițiile de mediu, de fenomene cum ar fi gleizarea sau stagnogleizarea, cu grade diferite de aprovizionare cu elemente nutritive și material organic, cu însușiri fizice și chimice foarte variate.

Preluvosolul este dominant în zona de nord-est a teritoriului, iar pe arii mai restrânse îl gãsim și în partea sa centralã și esticã.

Luvosolul este întâlnit cu precãdere în sudul, vestul și nordul extrem al T.A. Șelaru, în continuarea preluvosolurilor, iar pe suprafețe mai mici în zona sa centralã.

Vertosolul este predominant în sud-vestul arealului studiat, dar poate fi gãsit și în centrul sãu.

Gleiosolul ocupã suprafețe reduse în nord-vestul și sudul teritoriului, de-a lungul cursurilor de apã.

Eutricambosolul se gãsește în continuarea aluviosolurilor în nord-vestul și vestul arealului analizat, de-a lungul Dâmbovnicului.

Aluviosolul ocupã suprafețele din imediata apropiere a cursurilor de apã, mai exact din partea de nord-vest și vest a teritoriului Șelaru.

Clase și tipuri de soluri existente în cadrul teritoriului

administrativ Șelaru

Tabelul 3.1.

3.3.3. Caracterizarea fizico-chimicã a unitãților de sol

Solurile din cadrul T.A. Șelaru fac parte din cinci mari clase și întrunesc însușirile diagnostice a șase tipuri de soluri. În cele ce urmeazã vor fi descrise însușirile fizico-chimice caracteristice fiecãrui tip de sol.

Clasa luvisoluri include soluri ce au drept orizont diagnostic, orizontul Bt, argic sau argiloiluvial, orizont de acumulare a argilei acumulată prin iluviere din partea superioară a profilului de sol. Din aceasta clasă în teritoriul studiat întâlnim preluvosolul cu subtipurile roșcat, stagnic și vertic-stagnic respectiv luvosolul cu subtipurile stagnic și vertic-stagnic. Clasa luvisoluri ocupã 4 124,00ha, ceea ce reprezintã 67,04% din suprafața agricolã a teritoriului studiat.

Preluvosolul roșcat este întâlnit în partea de NE a teritoriului, la E și SE de localitatea Bãneasa, limitã cu T.A. Poeni, ocupã 117 ha și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor – Ap-Ao-Bt1-Bt2- B/C

grosimea orizonturilor cuprinsã între 15 – 25cm;

culori în stare umedă: brun (7,5 YR 4/3), brun roșcat deschis (7,5 YR 5/4);

textura mijlocie pe tot profilul – lut mediu cu schelet cu 21,4% argilă< 0,002mm;

slab scheletic pânã la 80cm (15%);

grad de stagnogleizare – slab;

material parental reprezentat de materiale eluviale lutoase necarbonatice;

relief de câmpie;

apa freaticã situatã la 5-10 m;

volum edafic foarte mare (120 %);

porozitate totală mijlocie;

reacție moderat acidã pânã la 35cm (pH=5,6) și slab acidã mai jos (pH=5,9-6,3 );

sol mezobazic pânã la 35cm (V%= 72,6) și eubazic mai jos (V%= 83,5);

rezerva de humus pânã la 50 cm, micã (105 t/ha)

sol moderat drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu elemente nutritive ( azot, fosfor, potasiu).

Foto 3. Preluvosol roșcat la est de localitatea Băneasa

Preluvosolul stagnic, ocupã 712,3 ha este întâlnit în partea centralã și de E a teritoriului, la E de localitatea Șelaru, respectiv la S de localitatea Glogoveanu, în partea de N a teritoriului, la N de localitatea Glogoveanu precum și în partea de N și E a teritoriului, la NE de localitatea Fierbinți și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Aow2- A/Bw3 -Bt1w3 -Bt2w3 – B/Cw4,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 20 – 25cm;

culori în stare umedã: brun gãlbui deschis (10 YR 5/4), brun gãlbui închis (10 YR 4/6);

textura mijlocie pânã la 40cm – lut mediu cu 26,5% argilă< 0,002mm, finã mai jos;

grad de stagnogleizare – moderat;

material parental reprezentat de materiale eluviale luto-argiloase necarbonatice;

relief de câmpie;

apa freaticã situatã la peste 10m;

volum edafic foarte mare (122 %);

porozitate totalã mijlocie;

reacție slab acidã pânã la 90cm (pH=6,3-6,8) și neutrã mai jos (pH=6,9-7,2);

sol eubazic pe tot profilul (V%= 80,2);

rezerva de humus pânã la 50 cm, micã (118 t/ha)

sol moderat drenat, slab tasat în orizontul superior și moderat tasat pe profil, cu carențe în aprovizionarea cu azot.

Preluvosolul vertic-stagnic, ocupã 983 ha în partea de NV și de N a teritoriului, la SV și SE de localitatea Fierbinți precum și în partea de NE a teritoriului, la N de localitatea Glogoveanu și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor – Apy-Aoy-Bt1w2y-Bt2w3y – B/Cw3

grosimea orizonturilor cuprinsã între 17 – 27cm;

culori în stare umedã: brun (10 YR 4/4), gãlbui brun (10 YR 6/6);

textura mijlocie pânã la 28cm – lut mediu cu 31,3% argilă< 0,002mm, finã mai jos;

grad de stagnogleizare – slab;

material parental reprezentat de materiale eluviale argiloase contractile necarbonatice;

relief de câmpie;

apa freaticã situatã la 8 – 12m;

volum edafic foarte mare (120 %);

porozitate totalã micã;

reacție slab acidã pe tot profilul (pH=6,1-6,8);

sol eubazic pe tot profilul (V%= 80,5);

rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (150 t/ha)

sol slab drenat, moderat tasat pe tot profilul, cu carențe și dezechilibre în aprovizionarea cu elemente nutitive (azot, fosfor, potasiu).

Tabelul 3.1

PRELUVOSOL ROȘCAT

Analize fizice și chimice

Tabelul 3.2

PRELUVOSOL STAGNIC

Analize fizice și chimice

Luvosolul vertic-stagnic, ocupã 1859,8 ha în partea de E și centralã a teritoriului, la S, V și NE de localitatea Glogoveanu, în partea de N a teritoriului, la E și SE de localitatea Fierbinți, în partea de S a teritoriului, la S și SV de localitatea Șelaru și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor –Aoy-Ely-Bt1w2y-Bt2w3y – B/Cw3

grosimea orizonturilor cuprinsã între 15 – 26cm;

culori în stare umedã: brun deschis (10 YR 5/3), brun pal (10 YR 6/3), gãlbui brun (10 YR 6/6);

textura mijlocie pânã la 40cm – lut mediu cu 23,3% argilã< 0,002mm, finã mai jos;

grad de stagnogleizare – slab;

material parental reprezentat de materiale eluviale argiloase contractile necarbonatice;

relief de câmpie;

apa freaticã situatã la 5-10m;

volum edafic foarte mare (123 %);

porozitate totalã micã;

reacție slab acidã pe tot profilul (pH=5,7 – 6,1);

sol eubazic pe tot profilul (V%= 76,9 – 81,7 );

rezerva de humus pânã la 50 cm, micã (104t/ha)

sol slab drenat, slab tasat în partea superioarã și moderat tasat pe profil, cu carențe în aprovizionarea cu elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu).

Foto 3. Orizont Btwy(argic stagnic vertic)

component al luvosolului vertic stagnic

Luvosolul stagnic, ocupã 451,9 ha în partea de V și E a teritoriului, la NV de localitatea Șelaru, respectiv la E de localitatea Glogoveanu și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor – Ap-Ao-Elw2-Bt1w3 -Bt2w3 – B/Cw4,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 15 – 26cm;

culori în stare umedã: brun (10 YR 4/4), brun pal (10 YR 6/3), gãlbui ruginiu (10 YR 5/6);

textura mijlocie pânã la 50cm – lut prãfos cu 21,3% argilã< 0,002mm, finã mai jos;

grad de stagnogleizare – moderat;

material parental reprezentat de materiale eluviale luto-argiloase necarbonatice;

relief de câmpie;

apa freaticã situatã la 7-14m;

volum edafic foarte mare (123 %);

porozitate totalã mijlocie;

Foto 3. Luvosol stagnic în localitatea Glogoveanu

Tabelul 3.3

LUVOSOL VERTIC STAGNIC

Analize fizice și chimice

reacție moderat acidã pânã la 70cm (pH=5,5 – 5,8) și slab acidã mai jos (pH=6,1 – 6,4);

sol mezobazic pânã la 70cm (V%= 68,8) și eubazic mai jos (V%= 77,2);

conținut mic de Al3+ (1,2me/100g sol);

rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (140t/ha)

sol moderat drenat, moderat tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu fosfor și potasiu.

În clasa cambisoluri sunt incluse solurile ce prezintă ca orizont diagnostic, orizontul Bv (Bcambic) avand o culoare mai închisă decât materialul parental pe baza căruia s-a format solul și un plus de argilă. Deasemenea, tipurile de sol incluse în această clasă nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm ai profilului de sol.

Din această clasă în cadrul teritoriului studiat întâlnim eutricambosolul, cu subtipurile gleic, stagnic și molic-gleic pe o suprafață relativ mică 374,90 ha, adicã pe 6,09% din suprafața agricolã a teritoriului.

Eutricambosolul gleic, ocupã 199,3 ha în partea de V a teritoriului, la SVde localitatea Șelaru, în partea de NV a teritoriului, la Vde localitatea Fierbinți și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Ap–Aog2-Bv1g3-Bv2g3-B/Cg4,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 19 – 27cm;

culori în stare umedã: brun (10 YR 4/3), brun deschis (10 YR 5/3), brun vinețiu (2,5 Y 4/2);

textura mijlocie pe tot profilul– lut nisipos mijlociu cu 14,4% argilã < 0,002mm;

slab scheletic de la 30cm în jos (15-20%);

grad de gleizare – moderat;

material parental reprezentat de pietrișuri fluviatile necarbonatice;

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 2-3m;

volum edafic foarte mare (118 %);

reacție slab acidã pânã la 90cm (pH=6,1-6,5) și neutrã mai jos (pH=6,9-7,0);

sol eubazic pânã la 90cm (V%= 82,0) și saturat în baze mai jos (V%= 91,1) ;

rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (154 t/ha)

sol moderat drenat, netasat, cu carențe în aprovizionarea cu

Foto 3. Eutricambosol gleic

Eutricambosolul stagnic, ocupã 130ha în partea de N a teritoriului, la NV de localitatea Fierbinți, limitã cu T.A. Slobozia și are urmãtoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor – Ao-Bv1w3 -Bv2w3 – Bv3w2 – B/Cw4

grosimea orizonturilor cuprinsã între 18 – 27cm;

culori în stare umedã: brun (10 YR 4/4), brun gãlbui ruginiu (10 YR 5/6);

textura mijlocie pânã la 30cm și de la 60cm în jos – lut mediu cu 23,1% argilă< 0,002mm, finã între 30-60cm;

slab scheletic de la 50cm în jos (15-30%);

grad de stagnogleizare – moderat;

material parental reprezentat de depozite fluviatile lutoase cu schelet necarbonatice;

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 5 – 10m;

volum edafic foarte mare (120 %);

porozitate totală mijlocie;

reacție moderat acidã pânã la 50cm (pH=5,5) și slab acidã mai jos (pH=6,1);

sol mezobazic pânã la 50cm (V%= 70,1) și eubazic mai jos (V%= 81,2);

conținut foarte mic de Al3+ (0,6me/100g sol);

rezerva de humus până la 50 cm, mijlocie (132 t/ha)

Sol moderat drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu azot și fosfor.

Eutricambosolul molic-gleic, ocupã 45,60 ha în partea de V a teritoriului, la Vde localitatea Șelaru și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Ap–Amg2-Bv1g3-Bv2g3-B/Cg4

grosimea orizonturilor cuprinsã între 18 – 35cm;

culori în stare umedã: brun negricios (10 YR 3/3), brun oliv (2,5 Y 4/3);

textura mijlocie pe tot profilul– lut mediu cu 25,6% argilã< 0,002mm;

grad de gleizare – moderat;

material parental reprezentat de depozite fluviatile lutoase necarbonatice;

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 2-3m;

volum edafic foarte mare (121 %);

porozitate totalã mijlocie;

reacție slab acidã pe profil (pH=6,5-6,8) și neutrã în bazã (pH=6,9-7,2);

sol eubazic pânã la 100cm (V%= 85,7) și saturat în baze mai jos (V%= 94,2);

Tabelul 3.4

EUTRICAMBOSOL STAGNIC

Analize fizice și chimice

rezerva de humus pânã la 50 cm, mare (190 t/ha)

sol moderat drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu potasiu, inundabil rar.

Clasa hidrisoluri include soluri ce s-au format și au evoluat în condițiile unui pronunțat exces de umiditate de origine pluvială sau freatică. Datorită manifestării proceselor de anaerobioză pe o perioadă mai lungă de timp, au loc procese de reducere care imprimă solului culori verzui-vineții caracteristice orizontului Gr(gleic de reducere) sau marmorate, determinate de alternarea proceselor de oxidare și reducere, specifice orizonturilor Go (gleic de oxidoreducere) , W (stagnogleic) sau w (stagnogleizat).

Din aceasta clasă întâlnim în teritoriul studiat pe 1,76% din suprafața agricolã un singur tip de sol și anume , gleiosolul cu subtipul molic

Gleiosolul molic calcaric, gleizat foarte puternic ocupã 108,30 ha în partea de NV a teritoriului, la NV de localitatea Fierbinți, limitã cu T.A. Slobozia, în partea de V a teritoriului, la N de localitatea Șelaru, și în partea de S a teritoriului, la S de localitatea Bãneasa prezentînd următoarele însușiri morfologice:

– succesiunea orizonturilor – Amg4-A/Go-Go-Gr,

– grosimea orizonturilor cuprinsã între 17 – 28cm;

– culori în stare umedã: brun negricios (10 YR 3/2), brun oliv (2 ,5 Y 4/4), oliv închis marmorat (5 Y 4/3);

– textura mijlocie pânã la 30cm – lut mediu cu 26,0% argilã< 0,002mm, grosierã mai jos;

– moderat scheletic de la 50cm în jos (30-50%);

– grad de gleizare – foarte puternic;

– material parental reprezentat de pietrișuri fluviatile necarbonatice;

– relief de luncã;

– apa freaticã situatã la 1-2m;

– volum edafic mare (100 %);

– porozitate totalã mare;

– reacție slab acidã pe tot profilul (pH=7,76 – 7,90);

– sol eubazic pe tot profilul(V%= 100);

– rezerva de humus pânã la 50 cm, mare (170t/ha)

– sol slab drenat, moderat tasat pe tot profilul, moderat

aprovizionat cu elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu).

Foto 3. Gleiosol la nord de Șelaru

Clasa pelisoluri este reprezentată în teritoriul studiat de către vertosol, tip de sol ce ocupã 1 141,10ha, ceea ce reprezintã 18,55% din suprafața agricolã și are drept orizont diagnostic orizontul y (vertic) având limita superioară încadrată undeva între 0-20 cm iar cea inferioară la mai jos de 100cm. Un alt element diagnostic al acesei clase, respectiv al vertosolului îl constituie prezența argileigonflante, predominant smectitice în procent de minim 30% și a fețelor oblice de alunecare.

Subtipul stagnic al vertosolului predomină în partea de SV a teritoriului studiat.

Vertosolul stagnic, ocupã 1141,1ha în partea de SV a teritoriului, la SV de localitatea Șelaru, limitã cu T.A. Scurtu Mare în partea de NV și S a teritoriului, la V de localitatea Fierbinți, respectiv la S de localitatea Șelaru, în partea centralã a teritoriului, la E de localitatea Șelaru și are următoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Aoy-Bt1yw2-Bt2yw3- Bt3yw3- B/Cw3

grosimea orizonturilor cuprinsã între 25- 30cm;

– culori în stare umedã: brun deschis (10 YR 5/3), gãlbui ruginiu (10 YR 5/6);

– textura finã pe tot profilul – lut argilos mediu cu 38,1% argilã< 0,002mm;

– grad de stagnogleizare – slab;

– material parental reprezentat de materiale eluviale argiloase

Tabelul 3.5

GLEIOSOL MOLIC

Analize fizice și chimice

Tabelul 3.6

VERTOSOL STAGNIC

Analize fizice și chimice

contractile necarbonatice;

– relief de câmpie;

– apa freaticã situatã la peste 10m;

– volum edafic foarte mare (124 %);

– porozitate totalã micã;

– reacție slab acidã pe tot profilul (pH=5,4 – 5,8);

– sol eubazic pe tot profilul (V%= 72-79);

– rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (129t/ha)

– sol slab drenat, moderat tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu elemente nutitive (azot, fosfor, potasiu).

Clasa protisoluri include tipuri de sol aflate în stadiu incipient de formare și evoluție, cunoscute drept soluri neevoluate, trunchiate sau slab dezvoltate în clasificările anterioare. Acestea evidențiază un profil incomplet dezvoltat și lipsa orizonturilor diagnostice caracteristice. Ele pot prezenta la partea superioară a profilului de sol de cele mai multe ori un orizont bioacumulativ slab dezvoltat, având o grosime <20 cm urmat de roca sau materialul parental.

În teritoriul studiat întâlnim un singur tip de sol, și anume aluviosolul, cu subtipurile distric, gleic, molic-gleic și coluvic stagnic ocupând suprafața de 403,70ha, adicã 6,56% din totalul agricol.

Aluviosolul distric ocupã 80,30ha în partea de S a teritoriului, la S de localitatea Bãneasa și are urmãtoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Ap-Ao-C1-C2-C3,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 18 – 27cm;

culori în stare umedã: brun (10 YR 4/4), brun deschis (10 YR 5/3);

textura mijlocie pe tot profilul– lut nisipos grosier cu 14,3% argilã < 0,002mm;

material parental reprezentat de depozite fluviatile lutoase cu schelet necarbonatice;

slab scheletic de la 50cm în jos (20-30%);

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 2-3m;

volum edafic foarte mare (120 %);

porozitate totalã mijlocie;

reacție moderat acidã pânã la 60cm (pH=5,5 – 5,8) și slab acidã mai jos (pH=5,9 – 6,2);

sol mezobazic pânã la 50cm (V%= 70,3) și eubazic mai jos (V%= 79,3);

conținut foarte mic de Al3+ (0,6me/100g sol);

rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (130t/ha)

sol bine drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu).

Foto 3. Aluviosol distic la S de Băneasa

Aluviosolul gleic, ocupã 138,20ha în partea de V a teritoriului, la SV și N de localitatea Șelaru și are urmãtoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor -Aog2-C1g3-C2g3-C3g4,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 18 – 31cm;

culori în stare umedã: brun deschis (10 YR 5/3), brun oliv deschis (5 Y 5/4);

textura grosierã pe profil– nisip lutos grosier cu 10,8% argilã < 0,002mm, mijlocie în bazã;

grad de gleizare – moderat;

material parental reprezentat de depozite fluviatile luto-nisipoase necarbonatice;

slab scheletic în partea superioarã a profilului (~20%);

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 2-3m;

volum edafic foarte mare (120 %);

porozitate totalã mare;

reacție slab acidã pe tot profilul (pH=7,4 – 7,3);

sol eubazic pe tot profilul (V%= 100);

rezerva de humus pânã la 50 cm, micã (93t/ha)

sol bine drenat, normal din punct de vedere al tasãrii, slab aprovizionat cu azot și potasiu.

Aluviosolul molic-gleic, ocupã 85,00ha în partea de V a teritoriului, la SV de localitatea Fierbinți și are urmãtoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Ap-Amg2-C1g3-C2g4-C3g4,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 17 – 35cm;

culori în stare umedã: brun negricios (10 YR 3/2), brun oliv închis (5 Y 4/4);

textura finã pânã la 40cm – lut argilos mediu cu 35,2% argilã < 0,002mm, mijlocie pe profil și grosierã în bazã;

grad de gleizare – moderat;

material parental reprezentat de depozite fluviatile nisipoase necarbonatice;

slab scheletic între 40-70cm (~20%);

relief de luncã;

apa freaticã situatã la 2-3m;

volum edafic foarte mare (110 %);

porozitate totalã mijlocie;

reacție slab acidã pânã la 100cm (pH=6,2 – 6,6) și neutrã mai jos (pH=6,9 – 7,2);

sol eubazic pânã la 90cm (V%= 82,0) și saturat în baze mai jos (V%= 92,2);

rezerva de humus pânã la 50 cm, mare (184t/ha)

Tabelul 3.7

ALUVIOSOL GLEIC

Analize fizice și chimice

sol moderat drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu fosfor, cu dezechilibre ale raportului N:P:K, inundabil rar.

Aluviosolul coluvic stagnic, ocupã 31,30ha în partea de E a teritoriului, la N și S de localitatea Glogoveanu și are urmãtoarele însușiri morfologice:

succesiunea orizonturilor Ap-Ao-C1w2-C2w2-C3w3,

grosimea orizonturilor cuprinsã între 15 – 25cm;

culori în stare umedã: brun deschis (10 YR 5/3), brun gãlbui deschis (10 YR 6/4);

textura mijlocie pe tot profilul– lut mediu cu 28,7% argilã < 0,002mm;

grad de stagnogleizare – slab;

material parental reprezentat de depozite fluviatile luto-nisipoase necarbonatice;

relief de câmpie (fund de vale);

apa freaticã situatã la 3-5m;

volum edafic mare (100 %);

porozitate totalã mijlocie;

reacție slab acidã pe tot profilul (pH=6,1 – 6,8);

sol eubazic pe tot profilul (V%= 80,9);

rezerva de humus pânã la 50 cm, mijlocie (130t/ha)

sol moderat drenat, slab tasat pe tot profilul, cu carențe în aprovizionarea cu fosfor, cu dezechilibre ale raportului N:P:K, inundabil rar.

Fig 3. Harta solurilor

Valorificarea resurselor de sol ȘI MĂSURILE

PENTRU AMELIORAREA ACESTORA

FOLOSINȚA ACTUALĂ A TERENURILOR

În ceea ce privește fondul funciar al României, acesta este de 23,7 mil ha, fondul funciar agricol ocupând 15 mil ha iar cel silvic cca. 6,3 mil ha.

Fondul funciar agricol al României este structurat astfel:

– suprafața arabilă– 9,8 mil ha

– pășuni și fânețe – 4,5 mil ha

– livezi – 0,4 mil ha

– vii – 0,3 mil ha.

Teritoriul administrativ al comunei Șelaru are o suprafațã agricolã ce însumeazã 6 152ha, împãrțite pe folosințe dupã cum urmeazã:

teren arabil : 5743,90ha;

pãșuni : 311,10ha;

vii : 97,00ha.

După cum bine se observă din structura fondului agricol, cea mai mare pondere o dețin suprafețele arabile. Datorită acestui fapt în zonă s-au dezvoltat o serie de asociații care au luat în cultură o bună parte din suprafața arabilă a comunei iar prin aplicarea unor tehnologi moderne, bine puse la punct, reușesc să obțină rezultate foarte bune. Există totuși și suprafețe fragmentate, drept urmare a aplicării Legii fondului funciar din 1992, care a repus în posesie vechii proprietari determinând declanșarea procesului de fragmentare a suprafețelor ridicând astfel o piedică împotriva constituirii marilor exploatații agricole

În ceea ce privește suprafața arabilă repartizată populației, în România unui locuitor îi revin aproximativ 0, 44 ha, pe glob media fiind de 0,40 ha, primul loc fiind ocupat de către Rusia cu 0,97 ha și Canada cu 0,93 ha.

În cadrul teritoriului comunei Șelaru pomicultura nu se practică decât la nivelul exploatatiilor individuale, dezorganizat, fapt pentru care nici rezultatele nu sunt foarte bune.

Pădurile sunt foarte slab reprezentate, vegetația naturală fiind înlocuită cu cea cultivată, totuși vegetația lemnoasă este constituită din elemente de zăvoaie singulare .

IV.FACTORII LIMITATIVI AI PRODUCȚIEI AGRICOLE ȘI MÃSURILE AMELIORATIVE CE SE IMPUN PENTRU REDUCEREA EFECTELOR ACESTORA

4.1. FACTORII LIMITATIVI

Factorii limitativi ai potențialului productiv al solurilor din cadrul teritoriului administrativ Șelaru sunt:

– tasarea solurilor;

– degradarea structurii solurilor;

– excesul de umiditate de naturã pluvialã și freaticã;

– inundabilitatea terenurilor situate în preajma cursurilor de apã;

– acidifierea solurilor.

Tasarea solurilor este un fenomen ce afecteazã o mare parte din cele 6 152 ha teren agricol ale teritoriului comunei Șelaru.

Tasarea (compactarea) solului este un proces datorită căruia densitatea aparentă a acestuia depășește valorile normale, determinând în același timp scãderea porozitãții totale. Din punct de vedere al compactării, solurile ce prezintă texturã nisipoasă și cele având caracter molic au un grad de tasare slab sau normal în partea superioarã a profilului, pe când solurile cu texturã mijlocie-finã sau finã sunt moderat tasate pe tot profilul sau slab tasate în orizontul prelucrat și moderat tasate mai jos.

Tasarea are multiple efecte negative, dintre ccare menționăm:

– scãderea permeabilitãții respectiv a capacitãții de reținere a apei de către

solul;

– compromiterea regimului aerohidric;

– creșterea rezistenței la penetrare și odată cu aceasta inhibarea dezvoltării

sistemului radicular;

– creșterea rezistenței la arat;

– deteriorarea structurii solului;

– calitate precară a lucrărilor agricole.

Aceste efecte determină o scădere accentuată a capacității de producție a solului (uneori pânã la 50 % din capacitatea de producție a solului necompactat).

O consecințã a tasãrii solurilor în cadrul teritoriului Șelaru este apariția a numeroase crovuri și microdepresiuni. Acestea se formează în urma executării necorespunzãtoare a arãturii ( arãturã pe aceeași direcție ) și a stagnarea apei din

precipitații. Crovurile împiedicã executarea corectã a lucrãrilor agricole, reținând la partea superioară a profilelor de sol a apei din precipitații pe timp îndelungat, determinând un regim aerohidric nefavorabil, care asociat unei texturi fine sau mijlociu-fine, duce apariția și desfășurarea proceselor de stagnogleizare la nivelul solurilor.

Degradarea structurii solurilor

Structura solului este una dintre caracteristile specifice solului, de o importanța deosebită, care își pune amprenta asupra fertilității acestuia.

Pedologic, structura este definitã drept modul de asociere a particulelor elementare în elemente (agregate) structurale, având formã, mãrime și grade de dezvoltare diferite în funcție de o serie de factori precum textura, conținutul de materie organică, prezența carbonatului de calciu.

Din punct de vedere agronomic, structura solului este determinatã de complexul de însușiri fizice ce caracterizeazã capacitatea de reținere respectiv de cedare a apei, de regimul hidric al profilul de sol, de starea agregare precum și de stabilitatea hidricã și mecanicã a agregatelor structurale.

Formarea structurii solului este condiționată de un ansamblu de procese fizice, chimice și biologice având o complexitate deosebitã, un rol deosebit în formarea acesteia avându-l materia organicã (humusul și aici vorbim în special de cel de tip mull calcic ), argila, carbonatul de calciu și nu în ultimul rând hidroxizii de fier și aluminiu. Principalele cauze care contribuie la degradarea structurii solului sunt împărțite în douã grupe și anume:

– modificarea compoziției chimice a solului prin scãderea conținutului de

humus în urma degradării acestuia și a activității microbiene, precum și prin variația ph- ului solului ca urmare a fertilizãrilor neechilibrate, a irigãrii cu apã de calitate necorespunzãtoare.

– acțiunea directă de degradare a elementelor structurale, printre care distrugerea agregatelor structurale ca urmare a executării lucrãrilor agricole la o umiditate necorespunzãtoare a solului, compactarea determinată de traficul exagerat, în special atunci când se efectuează pe sol umed, formarea crustei la suprafața solului sub acțiunea picãturilor de ploaie sau a irigării prin aspersiune.

Acest aspect nedorit se întâlnește în teritoriul studiat pe suprafețe extinse,

datorită faptului că solurile de aici sunt soluri tinere, slab evoluate sau în curs de evoluție, în urma lucrării lor fie la o umiditate prea mare sau datorită fertilizării la întâmplare.

Excesul de umiditate de naturã pluvialã și freaticã

Excesul de umiditate reprezintă o problemã serioasã la nivelul teritoriului

administrativ Șelaru, indiferent de proveniența acestuia (de naturã pluvialã sau freaticã).

Excesul de apã pluvialã este întâlnit în special acolo unde regãsim soluri evoluate, având texturã mijlocie-finã respectiv finã, dar și la nivelul solurilor mai puțin evoluate (eutricambosoluri) având texturã finã chiar de la suprafațã (datorită materialelor parentale îmbogățite în argilă). Acest lucru duce la stagnarea apei de la suprafața solului, determinând stagnogleizarea solurilor. Același fenomen este prezent și în cazul crovurilor și microdepresiunilor, apa stagnând aici perioade lungi de timp, cu cât solul Stagnarea apei are repercursiuni negative asupra solului, ca de exemplu:

– migrarea argilei pe profil (datorită levigării și debazificării accentuate la nivelul orizonturiloe superioare)

– acidifierea solurilor și decarbonatarea acestora

– tasarea solului

– favorizarea apariției unui regim aerohidric deficitar la nivelul solului.

În ultimii ani, acest fenomen a cunoscut o accentuare continuă datorată cantitãților mari de precipitații cãzute în perioada primãverii și verii, determinând extinderea fenomenului de stagnogleizare la cca 5 426,40 ha din cele 6 152ha teren agricol ale teritoriului, dupã cum urmeazã:

– stagnogleizate slab – 3 251,60ha;

– stagnogleizate moderat – 2 174,80ha.

Excesul de apã freaticã caracterizează arealele situate în imediata apropiere a cursurilor de apã respectiv acolo unde nivelul freatic este situat la adâncime micã . Drept urmare a prezenței apei freatice la adâncime micã, solurile suferã din cauza procesului de gleizare, proces ce afecteazã 645,30ha, dupã cum urmeazã:

– gleizate moderat – 537,00ha;

– gleizate foarte puternic – 108,30ha.

Efectele negative imprimate de excesul de umiditate de naturã freaticã sunt asemãnãtoare cu cele ale stagnogleizãrii, determinând acidifierea solului, degradarea structurii, compactarea solurilor și un regim aerohidric defectuos la nivelul acestora.

Inundabilitatea terenurilor agricole reprezintă un alt fenomen ce determină reducerea potențialului productiv al solurilor ce aparțin teritoriului administrativ Șelaru.

Supuse inundabilitãții sunt zonele joase din imediata apropiere a cursurilor de apã precum și terenurile situate în vecinãtatea canalelor ce evacueazã surplusul de apã din arealele limitrofe în timpul perioadelor cu precipitații abundente.

Din totalul agricol al comunei de 6 152 ha, expuse inundabilitãții sunt cca. 434,90 ha, toate fiind rar inundabile.

Inundabilitatea imprimã solurilor o serie de efecte negative dintre care amintim:

– tasarea accentuatã a solurilor,

– regim aerohidric defectuos,

– acidifierea solurilor,

– erodarea prin apã a terenurilor agricole pe timpul viiturilor.

Acidifierea solurilor

Acest fenomen este datorat în parte, cantitãților de precipitații care au cãzut în ultimii ani, dar în primul rând exploatãrii neraționale a terenurilor agricole.

Aplicarea de îngrãșãminte chimice, în special a celor pe bazã de azot, ceva mai ieftine, fãrã a se efectua în prealabil studii agrochimice în măsură sã precizeze nivelul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive acestea reprezentând punctul de plecare în stabilirea dozelor necesare sau lipsa totalã de administrare a îngrãșãmintelor a determinat scãderea accentuatã a pH-ului, influențând negativ potențialul productiv al terenurilor agricole.

Din cele 6 152ha teren agricol ale teritoriului studiat, cca 2 187,10ha prezintă reacție moderat acidã la nivelul orizontului superior, restul de 3 964,90ha prezentând o reacție slab acidă.

Ameliorarea recției acide a solurilor se realizează prin administrarea de amendamente pe bazã de CaCO3, aplicarea dozelor de amendamente repetându-se la un interval de 3-4 ani.

MĂSURI AMELIORATIVE

În vederea prevenirii tasãrii solului este necesară adaptarea sistemului de agriculturã, agrotehnica precum și tehnologiile de mecanizare, pentru diminuarea efectelor negative prezentate anterior. Pentru realizarea acestui deziderat recomandãm:

– alcătuirea de asolamente de lungă duratã ce include culturi amelioratoare

– efectuarea unei fertilizări raționale, inclusiv cu îngrășăminte organice precum și punerea în aplicare a unor mãsuri de îmbunãtãțire a bilanțului humusului în sol

– realizarea lucrãrilor solului numai în intervalul optim de umiditate

– reducerea traficului în condiții necorespunzãtoare de umiditate

– utilizarea unei game de mașini care sã reducă presiunea pe sol prin utilizarea șenilelor și a pneurilor cu presiune scăzutã.

Foto 3 Arătura adânca efectuată în vederea combaterii compactării solului

Prevenirea degradării structurii solului se realizează aplicând în practică

următoarele metode:

– executarea lucrãrilor solului într-un număr cât mai mic de treceri și numai la o umiditate corespunzãtoare a solului;

– utilizarea plugurilor specializate: pluguri reversibile, pluguri oscilante, pluguri cu brazda în trepte, pluguri cu lãțime de lucru variabilã;

– utilizarea semãnãtorilor specializate, pentru însãmânțare și aplicare a îngrãșãmintelor direct în miriște;

– separarea drumurilor de acces de suprafața cultivată;

– combaterea mecanicã a buruienilor, în masura posibilităților;

– realizarea lucrãrilor solului cu viteze mici de înaintare a agregatelor;

– menținerea în limite optime a ph-ului solului și a proporției cationilor

schimbabili;

– irigarea suprafețelor cu apă de bunã calitate;

– realizarea unei structuri de culturi variatã, cu asolamente de lungã duratã, și care sã includă și culturi amelioratoare;

– evitarea irigației prin aspersiune cu aspersoare gigant, și înlocuirea acesteia cu irigarea prin picurare;

– mãrirea suprafeței de contact dintre roți și sol prin utilizarea pneurilor cu presiune micã, lãțime mare și a roților duble.

În vederea ameliorării efectelor nedorite ce apar drept urmare a excesului de apã freaticã și pluvialã recomandăm luarea următoarelor mãsuri:

– realizarea unor canale de drenaj pentru eliminarea excesului de apã din

precipitații;

– coborârea nivelului freatic;

– întreținerea canalelor de desecare deja existente prin curãțirea și decolmatarea lor periodicã;

– realizarea corectã a arãturii;

– nivelarea crovurilor și a microdepresiunilor;

– executarea lucrãrii de scarificare a solurilor tasate ce prezintă un conținut mare de argilã.

Am observat în cadrul teritoriului studiat faptul că o mare parte a canalelor de drenaj care despart și parcelele au fost lasate în paragină, în unele zone fiind pur și simplu acoperite o datã cu executarea arãturii, favorizând stagnarea apei.

Reducerea riscului de producerea inundațiilor se poate realiza prin:

– amenajarea unor lacuri de acumulare, poldere și lucrãri de îndiguire;

– regularizarea cursurilor de apã concomitent cu conservarea zonelor

umede;

– realizarea unor lucrãri de combaterea eroziunii solului și de desecare;

– conștientizarea populației privind ecologizarea cursurilor de apã

– protecția localitãților și a terenurilor agricole împotriva inundațiilor prin

realizarea îndiguirilor pe sectoare scurte de râu.

Foto 4. Lucrări de îndiguire

Principala modalitate de ameliorare a recției acide a solurilor o reprezintă aplicarea de amendamente pe bazã de CaCO3. Dozele de amendamente se aplicã în funcție de gradul de saturație în baze și suma inițialã a bazelor de schimb, în urma efectuării unui studiu agrochimic.

Foto 4. Aplicare de amendamente calcaroase pe solurile acide

În cadrul teritoriului studiat corectarea reactiei acide se impune în special în cazul luvosolurilor și vertisolurilor. Metoda utilizată pentru corecterea reacției solurilor acide este amendarea și se realizează prin aplicarea amendamentelor cu reacție alcalină având o mare putere de neutralizare (datorită conținutului ridicat de CaCO3) dintre care amintim marnele, spuma de defecație, piatra de var (CaCO3), varul stins (Ca(OH)2), praful de ciment, varul ars (CaO), zgura.

Putem calcula doza de amendament calcaros prin intermediul mai multor metode, toate necesitând cunoașterea unor parametrii precum gradul de saturație în baze (V%), suma bazelor (SB), dar șiasolamentul ce se practicaă pe suprafața respectivă.

Doza de amendament calcaros (D.A.C) poate fi calculată prin intermediul formulei:

D.A.C (t/ha) = SB ( Vd / Vi – 1)* k * 100 / P.N.A

unde :

D.A.C. – doza de amendament calcaros

SB – suma bazelor exprimată în me/100g sol

Vd – gradul de saturație în baze ce se dorește a se obține în urma amendării

Vi – gradul de saturație în baze în solul neamendat inițial

k – coeficient rezultat din înmulțirea grosimii stratului de sol amendat cu densitatea aparentă și cu valoarea de 0,05 , care reprezintă cantitatea de CaCO3(g ) necesară neutralizării unui me de aciditate conținută în 100g sol

P.N.A. – puterea de neutralizare a amendamentului (% CaCO3)

CONCLUZII

Teritoriul administrativ Șelaru este situat în partea de SV a județului Dâmbovița, la SV de municipiul Târgoviște, la limita cu județele Teleorman și Argeș, având o suprafațã agricolã de 6 152ha.

Cartarea celor 6 152ha teren agricol a fost executată la o densitate a profilelor conform scării 1:5000, suprafața încadrându-se la categoria de complexitate III B.

Localitãțile ce intrã în alcãtuirea teritoriului administrativ Șelaru sunt: Fierbinți, Glogoveanu, Șelaru și Bãneasa.

Teritoriul administrativ Șelaru face parte din punct de vedere fizico-geografic din Câmpia Gãvanu-Burdea, subunitate geo-morfologicã a Câmpiei Române.

În cadrul teritoriului studiat au fost separate ca unitãți de relief câmpia joasã și lunca Dâmbovnicului.

Relieful se prezintã sub forma unei câmpii joase, cu un relief foarte slab neuniform. Prezintã o înclinare generalã slabã de la nord la sud, cu o ușoarã lãsare spre sud-est, așa cum aratã și direcția de curgere a principalelor cursuri de apã.

Aspectul reliefului este aproximativ plan, cu mici ridicãturi și microdepresiuni (crovuri) în care avem exces de umiditate de suprafațã.

Lunca Dâmbovnicului, puternic fragmentatã de numeroase meandre și despletiri ale râului, prezintã lãțimi cuprinse între 500-700m și chiar 1000m în unele sectoare. Cursul râului este încadrat de maluri abrupte cu înãlțimi de 1,5-2,0m.

Trecerea de la luncã la câmpie se face în unele locuri prin intermediul unor terase nu foarte bine evidențiate, prezente mai ales pe partea stângã a Dâmbovnicului.

Rețeaua hidrograficã a teritoriul administrativ Șelaru este formatã din douã cursuri de apã cu caracter permanent, și anume Dâmbovnic și Glavacioc.

Adâncimea apei freatice este diferitã, corelatã în special cu relieful, rețeaua hidrograficã și materialele parentale.

Astfel, în imediata apropiere a cursurilor de apã nivelul freatic este situat la adâncimi mici (2 – 3m), în unele areale chiar mai sus (1- 2m). Ca urmare, solurile sunt afectate slab pânã la puternic de fenomenul de gleizare, necesitând lucrãri de eliminare a excesului de apã și de coborâre a nivelului freatic.

În zona de câmpie, apa freaticã este prezentã la adâncime mai mare (5-10m) și chiar peste 10m în nordul și estul teritoriului, solurile de aici sunt evoluate ( preluvosoluri, luvosoluri, vertosoluri), cu orizonturi bine conturate. Aici intrã însã în acțiune excesul de umiditate provenit din precipitații, mai evident în microdepresiunile și crovurile ce iau naștere în urma tasãrii solului. Solurile au de suferit în urma fenomenului de stagnogleizare, cu atât mai mult cu cât textura este mai argiloasã, necesitând lucrãri de drenaj.

În imediata apropiere a cursurilor de apã, pe areale restrânse, nivelul freatic ajunge pânã la suprafața solului, dând naștere unor zone mlãștinoase (zone neproductive ).

Din punct de vedere climatologic, temperatura medie anualã este de 10,6˚C iar precipitațiile medii anuale înregistrate la stația meteorologicã Titu sunt de 568,0 mm.

Solurile întâlnite pe cele 6 152 ha teren agricol ale arelului studiat se încadreazã în 5 mari clase:

1. Clasa Protisoluri;

2. Clasa Cambisoluri;

3. Clasa Luvisoluri;

4. Clasa Pelisoluri;

5. Clasa Hidrisoluri.

Preluvosolul este dominant în zona de nord-est a teritoriului, iar pe arii mai restrânse îl gãsim și în partea sa centralã și esticã.

Luvosolul este întâlnit cu precãdere în sudul, vestul și nordul extrem al T.A. Șelaru, în continuarea preluvosolurilor, iar pe suprafețe mai mici în zona sa centralã.

Vertosolul este predominant în sud-vestul arealului studiat, dar poate fi gãsit și în centrul sãu.

Gleiosolul ocupã suprafețe reduse în nord-vestul și sudul teritoriului, de-a lungul cursurilor de apã.

Eutricambosolul se gãsește în continuarea aluviosolurilor în nord-vestul și vestul arealului analizat, de-a lungul Dâmbovnicului.

Aluviosolul ocupã suprafețele din imediata apropiere a cursurilor de apã, mai exact din partea de nord-vest și vest a teritoriului Șelaru.

Factorii limitativi ai potențialului productiv al solurilor din cadrul teritoriului administrativ Șelaru sunt:

-tasarea solurilor;

– degradarea structurii solurilor;

– excesul de umiditate de naturã pluvialã și freaticã;

– inundabilitatea terenurilor situate în preajma cursurilor de apã;

– acidifierea solurilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Târziu, 1997 – Pedologie și stațiuni forestiere, Ed.Ceres, București.

2. Eugen Teodorescu – Soare, 2006 – Pedologie, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

3. Miclăuș V. – Pedologie ameliorativă, Ed. Dacia, Cluj, 1991

4. Oanea Nicolai, 2005 – Pedologie generala, Ed. Alutus, Miercurea Ciuc

5. Oanea N., Rogobete Gh. 1977 – Pedologie generală și ameliorativă, Ed. Didactică și Pedagogică, București

6. Puiu Șt., Basarabă A., 2000 – Pedologie, Ed. Tritronic, București

7. Păun C., 2001- Clima județului Dâmbovița, Edit. Oraj, Târgoviște;

8. Lăcătușu R., 2006, – Agrochimie, Ed. Terra Nostra, Iași.

9. Loghin V., 1996, – „Degradarea reliefului și a solului”, Ed. Univ., București;

10. Mateescu Fl., – Ameliorarea, fertilizarea și erbicidarea solurilor, 2002 , Ed. M.A.S.T.

11. Murărescu O., 2004 – Resursele de apă din spațiul Carpatic și Subcarpatic dintre Dâmbovița și Prahova, Edit. Transversal.