SL dr. fizioterapeut Elena Costescu [305168]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE FIZICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonatori științifici: Absolvent: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE FIZICĂ

Tratamentul recuperator fizioterapeutic utilizat în lombosciatică

Coordonatori științifici: Absolvent: [anonimizat]

2020

CAPITOLUL I

I.1. [anonimizat], tradusă prin afectarea unei rădăcini a [anonimizat] o limitare severă a mișcărilor în această regiune.

[anonimizat], [anonimizat] 25-50 de ani.

În urma studiilor realizate de A. Huttman s-a ajuns la concluzia că 62% dintre pacienți suferă de o [anonimizat], în special în jurul vârstei de 40 de ani.

Este o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. Mecanismul principal de producere este deteriorarea discului intervertebral iar discurile cel mai des afectate sunt L4–L5 și L5-S1.

[anonimizat] o [anonimizat] o [anonimizat], adecvat și de lungă durată.

[anonimizat] 6% [anonimizat] o problemă de interes public.

I.2. Scopul și motivația lucrării

Am ales această temă de disertație pentru a atrage un semnal de alarmă asupra a ceea ce înseamnă lombosciatica și asupra impactului său negativ pe care îl are în societatea de zi cu zi. Această boală constituie o [anonimizat] o importantă problemă medicală ci și o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], complicații, [anonimizat]. Astfel, [anonimizat].

Scopul ultim al tratamentului este inducerea unei remisiuni complete. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]:

[anonimizat], imagistici, [anonimizat];

De a evidenția importanța unui tratament corespunzător în funcție de gravitatea și stadiul afecțiunii pentru recuperarea funcțională a deficitului cauzat de această boală, pentru a controla evoluția acesteia și a reduce durerea și simptomele;

De a pune în aplicare informațiile și cunoștințele pentru selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare cu scopul creșterii amplitudinii de mișcare, eliminarea durerilor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.

În ultimii ani, fizioterapia a devenit un domeniu cunoscut și foarte apreciat de persoanele care au urmat de un astfel de tratament. În recuperarea pacienților cu limbosciatică, fizioterapia ocupă un loc foarte important, metodele de recuperare aplicate în aceste cazuri având scopul, dacă nu de remisiune completă, de a reducere simptomatologia, de a menține calitatea vieții și capacitatea funcțională de muncă și activitate zilnică.

CAPITOLUL II. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL LOMBOSCIATICII

II.1. Definiție și generalități

Lombosciatica este durerea lombară însoțită de nevralgia sciatică, apărând din cauza afectării unei rădăcini a nervului sciatic sau chiar a trunchiului nervos. Lombosciatica este un sindrom care se manifestă prin regiune lombară dureroasă, durere ce iradiază pe fața posterioară a coapsei și gambei, extinzându-se în direcția halucelui sau degetului V.

În cazul discopatiei și herniei de disc, lombosciatica rezultă în urma iritării rădăcinilor nervului sciatic de către inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care îngustează zonele de trecere la nivelul găurilor de conjugare ca urmare a degenerării discului vertebral ce are cauze mecanice, segmentul lombar fiind cel mai suprasolicitat.

https://www.romedic.ro/uploadart/boli/13319.gif

Fig.II.1. Cauzele iritării nervului sciatic

II.2. Etiopatogenie

Cunoașterea factorilor de apariție și a elementelor patogenice este foarte importantă pentru realizarea unei scheme de tratament curativ, precum și profilactic.

Vârsta. Sciatica apare la persoanele între 25 – 50 de ani, vârful incidenței fiind 40 ani. La această vârstă modificările discului de senescență au apărut iar inelul fibros prezintă o scădere a elasticității, fiind posibile apariția leziunilor traumatice cu ruperea parțială sau totală a inelului fibros și ducând la compresiunea rădăcinii nervoase posterior în gaura de conjugare.

La vârste mai timpurii discul are o rezistență semnificativă iar coloana vertebrală nu a suferit alterări structurale. Geriatricii, de asemenea, sunt supuși mai rar eforturilor fizice intense și nu prezintă manifestări clinice, deși au leziuni degenerative de senescență.

Sexul masculin este afectat mai frecvent, fapt ce poate fi explicat prin ponderea mărită a expunerii coloanei, în special segmentul lombo-sacrat, la surmenajul funcțional, traumatisme și eforturi mult mai intense. La femei, un factor în plus este reprezentat de modificarea segmentului lombar suprasolicitat de obezitatea cauzată în urma sarcinilor.

Factori de mediu și muncă. Se observă o frecvență mai mare la persoanele care, prin profesiunea lor, sunt supuse eforturilor fizice mari. A. Huttman a constatat că 62% dintre cazurile de lombosciatică apar la lucrătorii manuali.

Conflictul disco-radicular. În producerea sciaticii cele mai importante elemente sunt cel mecanic, legat de afectarea discului intervertebral și cel inflamator, legat de iritația rădăcinilor nervului sciatic prin compresiune discală.

Afectarea structurii discului survine din deteriorarea inelului fibros, care este format din lamele fibroase dispuse în jurul nucleului pulpos, o formațiune gelatinoasă și omogenă. Inserția lamelelor pe platourile vertebrale este mai profundă și mai solidă anterior și lateral decât posterior, existând, deci, o fragilitate fiziologică.

Deteriorarea structurii discului apare fiziologic cu vârsta dar are ca factori și traumatismele, tulburările statice ale coloanei, obezitatea, chiar și o predispoziție genetică. Nucleul pulpos pierde din consistență, își reduce volumul, se atrofiază și se poate fragmenta iar la nivelul inelului fibros apar fisuri care pot fi radiare sau fante concentrice. Apare astfel migrarea intradiscală – deschiderea unei fante concentrice și migrarea unui fragment de nucleu și hernia discală – migrarea unui fragment de nucleu într-o fantă radiară a inelului și exteriorizării sale dincolo de lamelele cele mai superficiale ale acestuia. Migrarea fragmentului se produce cel mai frecvent postero-lateral (fig.II.2).

https://upswinghealth.com/wp-content/uploads/2019/02/Lumbar-Disc-Herniation.jpg

Fig.II.2. Hernierea discului intervertebral

II.3. Tablou clinic

Debutul bolii

Debutul poate fi brutal, durerea apărând imediat după un efort intens al coloanei vertebrale sau la câteva ore sau poate fi insidios, durerea accentuându-se progresiv și, deși inițial apărută în zona lombară, iradiază pe membrul inferior și fesă, pe traiectul nervului sciatic. Uneori durerea este atât de mare încât bolnavul rămâne blocat cu trunchiul în anteflexie iar după câteva zile durerea scade în intesitate și coboară către gamba și picior.

Subiectiv:

Tabloul clinic al lombosciaticii este dominat de durere. Aceasta debutează brusc în timpul efortului sau la câteva ore după și iradiază în membrul inferior pe traiectul nervului sciatic sau lateral în masele musculare în afectarea discului L4-L5 sau în crestele iliace sau coccigian în afectarea L5-S1. Este intensificată de tuse, strănut, defecație prin creșterea presiunii intradiscale și intrarahidiene, fiind ameliorată de repaus.

Localizarea și identificarea zonelor dureroase și prezența paresteziilor permite recunoașterea sediului discului afectat (fig.II.3). Astfel, când sunt lezate rădăcinile:

L2, durerea iradiază pe coapsă, pe regiunea anterioară, laterală și medială; sunt afectate flexia și adducția coapsei;

L3, durerea iradiază pe regiunea anteroinferioară a coapsei și anteromedială a genunchiului; sunt afectate adducția coapsei și extensia genunchiului;

L4, durerea iradiază pe regiunea anterolaterală a coapsei, regiunea anterioară a genunchiului și anteromedială a gambei; sunt afectate extensia genunchiului și flexia dorsală a piciorului iar mersul pe călcâie este deficitar.;

L5, durerea iradiază pe fesă, regiunea posterolaterală a coapsei, anterolaterală a gambei și regiunea dorsală a piciorului, cuprinzând uneori și halucele; sunt afectate extensia și abducția coapsei, flexia genunchiului și flexia dorsală a piciorului și degetelor; mersul pe călcâie este imposibil (semnul talonului);

S1, durerea iradiază pe regiunea posterioară a coapsei și a gambei, călcâi și marginea externă a piciorului până la degetul V; nu se pot realiza flexia genunchiului și plantară; iar mersul pe vârfuri este imposibil (semnul „poantei”).

https://www.sciaticapain.se/wp-content/uploads/2017/12/How-to-stop-sciatica-pain-instantly.png

Fig.II.3. Localizarea durerii în funcție de rădăcina afectată

Obiectiv:

În urma examenului fizic al bolnavului cu lombosciatică se remarcă o atitudine antalgică, trunchiul fiind înclinat de partea opusă celei dureroase, scolioză concavă de partea suferindă, ștergerea lordozei lombare și contractură unilaterală a musculaturii paravertebrale, care este evidențiată atât fizic cât și palpatoriu.

În toate cazurile în care este posibil, examinarea se începe cu pacientul în ortostatism, dezbrăcat, în poziția de „drepți”, cu călcâiele lipite și membrele superioare pe lângă trunchi.

Examenul clinic cuprinde inspecția, palparea, percuția și mobilitatea lombei.

Inspecția – se realizează din față, profil și spate. Din față se urmărește simetria liniei biacromială și bispinoasă; din profil se evaluează lordoza lombară fiziologică (dispariția acesteia) iar din spate se urmăresc atitudini vicioase sau deviații (scolioză).

Palparea – se realizează pe linie mediană, interesând apofizele spinoase cervico-dorso-lombare, apoi se palpează la 1 cm în afara liniei mediane (articulațiile interapofizare posterioare). Se mai urmăresc punctele dureroase sau punctele trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare; reperele osoase (apofize spinoase, spine și unghiuri omoplați); mușchii paravertebrali – contracturi musculare sau hipotonie.

Percuția – se realizează la nivelul apofizelor spinoase cu ciocănelul de reflexe. Percuția musculaturii paravertebrale bilateral la 2-3 cm de apofizele spinoase determină durere secundar compresiei radiculare în cadrul unei discopatii.

În urma examenului clinic se poate identifica prezența sindromului vertebral static și dinamic iar în cazul iritării rădăcinii nervoase, se observă elementele sindromului radicular.

Sindromul vertebral scoate în evidență:

redresarea lordozei lombare, contractura musculară paravertebrală lombară, scolioza lombară antalgică, cifoza toracală compensatorie, mersul cu tendință la anteflexie cu sprijin pe membrul inferior sănătos;

durere apofizelor spinoase lombare la palparea și percuția acestora;

limitarea mobilității coloanei, cu redoarea segmentului lombar, care se observă la:

flexie – măsoară 80-90°, din care 50° din coloana dorsală și 40° din cea lombară:

se măsoară distanța degete-sol: pacientul în ortostatism, membrele inferioare apropiate, realizează flexia iar distanța dintre vârful mediusului și sol trebuie să fie 0;

se realizează testul Schober: pacientul în ortostatism, realizează flexia iar distanța dintre apofiza spinoasă L5 și un punct cu 10 cm mai sus ar trebui să fie de ≥ 5 cm;

cu un goniometru obișnuit: pacientul în ortostatism, brațul fix al goniometrului este plasat la nivelul crestei iliace, paralel cu podeaua iar brațul mobil pe linia medioaxială.

extensie – este mult mai limitată (20-30°) și aproape imposibil de măsurat clinic. Se încearcă măsurarea cu goniometrul prin aceeași metodă ca la flexie.

lateralitate – apreciată la 30-40°, poate fi măsurată cu pacientul în ortostatism astfel:

punctul de pe fața laterală a membrului inferior pe care îl atinge vârful mediusului (în mișcare, palma alunecă de-a lungul coapsei);

cu goniometrul: brațul fix vertical, pe linia spinelor, orientat între S1 și C7 iar brațul mobil urmează linia S1-C7, care se înclină;

rotația – măsoară 30-45° pe fiecare parte și se apreciază prin unghiul format între linia umerilor și linia pelvisului.

Sindromul radicular cuprinde:

Semnul „soneriei”: se constată că la palparea musculaturii 2 cm paravertebral în dreptul discului interesat apare durere vie, care iradiază pe traiectul nervului sciatic;

Manevrele de elongație ale sciaticului:

Manevra Lasègue – se efectuează cu pacientul în decubit dorsal și este pozitivă atunci când la efectuarea flexiei pasive a membrului inferior, cu genunchiul extins și șoldul ușor rotat intern și addus, pe abdomen apare durere la nivelul lombei ce iradiază în coapsă și gambă pe traiectul sciaticului, la diferite unghiuri sub 90° de la planul patului. Dacă durerea este la nivelul membrului, leziunea care pune sub presiune rădăcinile nervoase, este situată lateral (fig. II.4).

Arhivă proprie

Fig. II.4. Manevra Lasègue

Semnul Lasègue controlateral – se realizează cu pacientul în decubit dorsal și este pozitiv atunci când la efectuarea flexiei pasive pe abdomen a membrului inferior neafectat, durerea apare în membrul inferior afectat.

Semnul Bragard – se realizează cu pacientul în decubit dorsal și este pozitiv atunci când la efectuarea flexiei membrului inferior cu genunchiul extins și flexia dorsală a piciorului durerea se exacerbează (fig. II.5).

Semnul Bonnet – se realizează cu pacientul în decubit dorsal și este pozitiv când la efectuarea flexiei gambei pe coapsă și a coapsei pe abdomen și abducție/adducție, apare durere la nivelul coloanei lombare ce iradiază pe traiectul radicular.

Arhivă proprie

Fig. II.5. Semnul Bragard

Tulburările de sensibilitate, modificările motorii și ale reflexelor osteotendinoase (ROT) diferă în funcție de teritoriul rădăcinii afectate (fig.II.6):

Pacientul prezintă tulburări de sensibilitate precum parestezii și hipoestezii și sunt distribuite pe regiuni diferite în funcție de rădăcina afectată. Aceste senzații durează uneori chiar și câteva luni după ce fenomenele dureroase au dispărut.

Tulburări ale reflexelor osteotendinoase: reflexele rotuliene lipsesc în discopatiile L3 – L4 iar reflexele achiliene sunt reduse sau lipsesc în sciaticile L5 – S1.

Netter, Editura Medicală Callisto, 2012

Fig.II.6. Caracteristici clinice ale hernierii nucleului pulpos în zona lombară

Examenul neurologic poate evidenția tulburări de ortostațiune și mers (bolnavul înclină trunchiul spre partea afectată, executând și o flexie exagerată a membrului inferior afectat, fig II.7), cu limitare antalgică a mișcărilor active din articulațiile membrului inferior. Totuși, uneori mersul nu este afectat iar durerea apare numai după un mers prelungit.

Netter, Editura Medicală Callisto, 2012

Fig.II.7. Postură caracteristică în hernierea discului lombar înferior de partea stângă

Tulburările motorii apar sub formă de pareze, paralizii hipotonii și atrofii musculare. Atrofiile musculare se pot instala rapid, în câteva săptămâni, determinate de compresiunea arterelor radiculare sau se instalează în timp, determinate de compresiuni parțiale neglijate. Se întâlnesc mai frecvent la musculatura lojei anteroexterne a gambei (peronierii, gambierul anterior și extensorul degetelor – rădăcina L5), loja posterioară a gambei și regiunea plantară (flexorii degetelor – rădăcina SI) (fig.II.8).

Netter, Editura Medicală Callisto, 2012

Fig.II.8.Tulburări motorii asociate leziunii spinale

II.4. Explorări paraclinice

Computer tomografia (CT)

Cu ajutorul CT-ul se pot observa elemente de vizualizare a conturului și modificărilor morfologice ale discului depistând fragmentele intra- sau extraforaminale. Mai sunt evidențiate modificări precum: leziuni degenerative, posttraumatice, hernia de disc.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

Se indică în cazul deficitelor neurologice progresive, deficitului motor și la pacienții cu radiculopatie peste 6 săptămâni de tratament conservator. Oferă informații referitoare la modificările discului vertebral înainte de alterarea conturului discal și evidențiază poziția fragmentului discal, integritatea ligamentului longitudinal și conflictul disco-radicular.

Mielografia cu substanța de contrast hidrosolubilă

Este o investigație indicată în cazul imposibilității efectuării de CT și RMN. Cu ajutorul ei se precizează mai exact felul și sediul herniei discale. Modificările cele mai frecvente sunt: apariția unor imagini de întrerupere a traiectului unei rădăcini, a unor imagini de curbare a unor rădăcini sau de deviere a traiectului uneia sau mai multor rădăcini.

Radiografia convențională

În mod obișnuit se efectuează radiografii de față și profil ale coloanei lombare, care evidențiază ștergerea lordozei fiziologice, scolioză antalgică, osteoscleroză, listezis, osteoporoză și pensarea discului lezat L4 – L5 sau L5 – S1 (fig.II.9). Pacienții cu lombalgie de cauză mecanică și cei cu hernie de disc nu prezintă modificări evidențiate radiologic. Având în vedere că mulți pacienți cu episoade de durere lombară prezintă ameliorare după aproximativ 1 lună, radiografia nu se indică pentru evaluarea de rutină a durerii și este recomandată în cazul lombalgiei persistente după 4-6 săptămâni de tratament conservator.

Elena Rezuș, Reumatologie , Editura Gr.T. Popa, Iași, 2014

Fig.II.9. Radiografie de coloană lombară (față și profil): A- pensarea spațiului intervertebral L5-S1; B- Spondilolistezis L5– alunecarea anterioară a vertebrei L5 față de vertebra subiacentă (săgeată)

Electromiografia (EMG) și măsurarea vitezei de conducere nervoasă (VCN)

Se recomandă pacienților ce prezintă simptome și semne sugestive de radiculopatie. EMG se efectuează la cel puțin trei săptămâni de la debutul manifestărilor neurologice.

II.5. Diagnostic diferențial

Durerea de coloană vertebrală poate fi generată de mai mulți factori și în funcție de anumite elemente din anamneză și caracteristicile durerii (durată, debut, caracter mecanic sau inflamator, iradiere), putem orienta diagnosticul. Deși cea mai frecventă cauză de durere la nivelul coloanei vertebrale este cea mecanică, se impune excluderea altor etiologii, precum:

Nevralgia crurală sau obturatorie – traiect diferit al durerii, eventual modificări neurologice particulare (abolirea reflexului rotulian, tulburări obiective de sensibilitate).

Durerea articulară posterioară cauzată de un sindrom Maigne poate fi confundată uneori cu un semn pseudoradicular și trebuie exclusă prin absența semnelor neurologice, semnul Lasegué negativ, cu intensificarea durerilor la presiunea directă a apofizei spinoase. Sindrom dureros al șoldului (coxartroză, coxită), arterită sau flebită a membrelor inferioare – durerile de origine coxo-femurală sau sacro-iliacă se exclud prin evidențierea limitării amplitudinii articulației coxo-femurale sau prin apariția durerii la presiunea directă a articulației sacro-iliace și studiul radiografiilor de bazin în urma examenului radiologic.

Spondilita anchilozantă – lombalgia este cauza inflamației structurilor paravertebrale.

Suferințele algice ale coloanei vertebrale – dureri reflectate, semne de suferință ale unor organe abdomino-pelvine retroperitoneale: rinichi, pancreas, stomac, uter.

II.6. Evoluție, complicații și prognostic

Patologia vertebrală, în special cea lombară reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de adresare la medic, 80% din populație prezentând un episod de durere lombară joasă pe parcursul vieții, cea mai frecventă cauză fiind cea degenerativă.

Ca și evoluție, de obicei în majoritatea cazurilor, folosind mijloacele terapeutice actuale, simptomatologia se remite într-o lună, însă la jumătate dintre pacienți durerea poate să reapară. De obicei, după această perioadă persistă parestezii care pot să dureze 3-4 luni.

În cursul evoluției, pot să apară o serie de complicații, și anume:

spondilolistezisul – deplasarea anterioară a unui corp vertebral sub acțiunea presiunii puternice la care sunt supuse, mai ales, vertebrele L4 și L5, apofizele articulare înclinându-se anterior. Pacientul poate acuza durere lombară iradiată în membrele inferioare și poate aparea sensibilitatea lângă segmentul care a „alunecat“ anterior (cel mai frecvent L5 pe S1).

scolioza – aceasta deviere a coloanei are loc în plan frontal. Curburile patologice ale coloanei vertebrale sunt laterale la dreapta sau la stânga. De obicei, durerea sau atitudinea scoliotică a coloanei se produce în copilarie sau la pubertate. Durerile apar însă mult mai târziu, mai ales după o sarcină, un accident sau un efort prelungit. Durerea are de cele mai multe ori caracterul de lombalgie de efort. Filmele radiografice arată, în asemenea cazuri, că în partea concavă a curburilor se găsesc mari osteofite, discartroze și artroze posterioare.

CAPITOLUL III. TRATAMENTUL RECUPERATOR FIZIOTERAPEUTIC

Medicina fizică reprezintă arsenalul terapeutic ce aduce un program complex de tratament recuperator hidro-termo-maso-electroterapic, menit să susțină kinetoterapia – baza oricărei strategii de recuperare, în orice domeniu de patologie. Toate procedurile de medicină fizică, indiferent de originea lor, au un element esențial comun: energia. Impactul energiei transmise interesează nu doar locul de primă incidență, ci într-un timp mai lung sau mai scurt, segmentul, regiunea sau chiar întregul organism.

III.1. Electroterapia

Electroterapia utilizează curentul electric pentru a genera modificări fiziologice și a obține efecte terapeutice benefice asupra corpului uman. Termenul de curent electric se referă la transportul, adică deplasarea în spațiu, a unor sarcini electrice. Curentul electric este caracterizat de o anumită intensitate și rezistență la trecerea curentului. Intensitatea (exprimată în amperi, A) reprezintă numărul sarcinilor transportate în unitatea de timp.

Curentul electric este de două tipuri: curent continuu și curent alternativ. Curentul electric alternativ se caracterizează prin frecvență. Frecvența reprezintă numărul de stimuli în unitatea de timp (se exprimă în Hertz). Perioada reprezintă durata în timp a unui stimul.

După criteriul frevenței impulsurilor de curent electric folosiți, sunt trei mari categorii:

curenți de joasă frecvență – între 1-1 000 Hz;

curenți de medie frecvență – între 1 000-100 000 Hz;

curenți de înaltă frecvență – peste 100 000 Hz.

III.1.1. Curentul continuu. Galvanoterapia

Curentul electric continuu folosit în electroterapie se numește curent galvanic. Curentul galvanic se caracterizează printr-un flux de electroni unidirecționat, neîntrerupt, de frecvență zero, cu intensitate constantă, mică (mai puțin de 50mA) și tensiune mică (30-80V).

Curentul galvanic este utilizat în terapie cu scop: analgezic, sedativ, vasodilatator, rezorbtiv și trofic. În cazul procedurii cu electrozi placă, un electrod este conectat la polul pozitiv (anod) al aparatului iar celălalt la negativ (catod). Forma și dimensiunile electrozilor sunt adaptate zonei și scopului, antalgic sau vasodilatator. Dimensiunile catodului trebuie să fie egale cu ale anodului sau puțin mai mari pentru a se evita arsura chimică.

Tehnica de lucru: ƒ

bolnavul este informat asupra procedurii și este așezat într-o poziție confortabilă ce permite accesul la zona de tratat ce va fi curată, fără leziuni;

se interpune între electrod și tegument un strat hidrofil care umectează; dimensiunile stratului vor fi mai mari cu 1 cm față de cele ale alectrodului; deasupra sunt aplicați electrozii care vor fi fixați cu benzi elastice sau săculeți cu nisip;

electrozii se poziționează aproape unul față de celălalt, orientarea lor fiind transversală;

se evită efectuarea procedurilor pe zonele ce conțin piese metalice de osteosinteză;

se stabilește intensitatea curentului în cooperare cu pacientul ce trebuie să perceapă doar senzația de furnicătură ușoară (aproximativ la 0,1 mA/cm2 de electrod);

durata ședinței este de 15-20-30 minute și se fac 10 ședințe.

Se fac aplicații lombare: transversale sau longitudinale. Aplicațiile longitudinale, pentru obținerea efectelor antialgice, vasculor-trofice și neurotrofice, sunt de tip lombo-plantar. Aplicațiile transversale se fac cu electrozi lungi aplicați longitudinal pe coapsă (cu un electrod pe fața anterioară și alt electrod pe fața posterioară) sau pe gambă, pentru efectul antialgic ( intensitatea de 20 mA timp de 20-30 min, cu electrozi cât mai lungi.).

III.1.2. Curenții de joasă frecvență

Curenții de joasă frecvență au valori cuprinse între 1-1000 Hz. În această categorie întâlnim curentul alternativ și curenții periodici/ cu impulsuri. După forma acestor impulsuri rezultă forma curentului, care poate fi sinusoidal, rectangular, trapezoidal, triunghiular, exponențial. Polul negativ este cel activ; aplicația pe un nerv motor are efect striomotor, iar pe un nerv senzitiv, efect analgezic, sedativ.

Cele mai folosite formule antalgice sunt: TENS, Träbert, diadinamic.

TENS-ul (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation)

Este o tehnică non-invazivă, cea mai răspândită și utilizată formă de electroanalgezie. În ultimii ani s-au conturat trei aplicații de TENS: TENS convențional (constant, de frecvență înaltă, 50-100Hz); TENS – acupuncture like, AL-TENS/ stimulare endorfinică, de foarte joasă frecvență (1-5 Hz) și TENS intens, de frecvență mare (100-150 Hz).

Cel mai folosit este TENS convențional – curent electric de 50-100 Hz, impulsuri de durată scurtă, de 30-200 msec și intensitate de 10-40mA; electrozii se aplică pe zona dureroasă sau în amonte pe traiectul nervului senzitiv; intensitate se stabilește la senzația de furnicătură confortabilă; efectul se instalează rapid după 10-15 min și durează câteva ore.

Tehnică de lucru

verificarea tegumentelor, aparatului și a electrozilor;

electrodul activ, catodul, se aplică paravertebral pe zona dureroasă, pe punctul trigger iar anodul se plasează mai jos de zona dureroasă, respectând însă dermatomul;

se degresează tegumentul cu o soluție alcoolică 70%;

setarea caracteristicilor TENS și gradarea atentă a intensității la începutul ședinței;

intensitate confortabilă pentru contracția din AL-TENS;

descreșterea controlată a intensității la închiderea aparatului;

nu se aplică pacienților cu pacemaker, sarcină.

Electroterapia. Enciclopedia terapeutică de BTL, 2007

Fig.III.10. Aplicarea curentului TENS

Curenții de tip Träbert

Curentul de joasă frecvență de tip Träbert este un curent dreptunghiular de frecvență de 140 Hz, impuls 2ms, pauză 5 ms; catodul este electrodul activ antalgic. Durata este de 15-20 min, cu creșterea treptată a intensității. Realizează două efecte terapeutice fundamentale:

efectul antalgic – una dintre cele mai antalgetice forme de electroterapie, în general;

efectul hiperemizant – crește foarte mult vascularizația, mai ales în zona de aplicație.

Tehnica de lucru: aplicarea electrozilor se face pe zona afectată, pe punctele trigger; electrozii sunt de aceeași mărime; distanța dintre electrozi nu depășește 5-7 cm; polul negativ se așază pe zona dureroasă, iar polul pozitiv proximal față de catod, pe același dermatom; intensitatea aplicației se stabilește la senzația suportabilă de vibrație, timp de 10 min.

Electroterapia. Enciclopedia terapeutică de BTL, 2007

Fig.III.11. Aplicarea curentului Träbert

Curenții diadinamici

Curentul diadinamic este derivat din curentul alternativ prin redresarea fazei negative și modulare. Este apreciat pentru proprietățile dinamogene care generează efect antalgic, decontracturant, rezorbtiv și trofic. În practică se utilizează mai multe forme:

monofazat fix (50 impulsuri/sec) – dezvoltă o senzație de vibrație, de compresie, are un efect analgetic mai mic decât DF, care se instalează mai lent dar durează mai mult;

difazat fix (100 impulsuri/sec) – este cea mai analgetică formă de CDD; scade rapid rezistența cutanată și, deci, scade sensibilitatea cutanată, deci pragul sensibilității la durere crește. De regulă, durata de aplicație nu trebuie să depășească două minute;

perioadă lungă (alternanță de MF cu durata de 4 sec, cu DF cu durata de 8 sec) – efectul obținut este un efect dinamogen (excitare), dar și unul analgetic și miorelaxant;

perioadă scurtă (alternanță de MF cu DF timp de 1 sec fără pauză) – efectul este predominant dinamogen, excitator, acționând ca masaj profund mai intens;

ritmul sincopat (alternanțe de MF de 1 sec cu pauză de  1 sec). – cel mai important efect este cel electrodinamic.

Tehnica de lucru:

se respectă toate regulile prezentate la galvanizare și interpunerea stratului hidrofil;

se fac aplicații pe puncte circumscrise – electrodul activ este cel negativ și este așezat direct pe locul dureros iar cel pozitiv este așezat la 2-3 cm distanță;

aplicații transversale – la nivelul zonelor musculare mari, cu electrozi plați, așezați de o parte și de alta a zonei dureroase în care electrozii sunt amplasați latero-laterali;

aplicații longitudinale – electrodul pozitiv mai mare, proximal iar cel negativ, distal la 10-15 cm distanță, de-a lungul nervului;

aplicații paravertebrale – pe rădăcinile nervoase, polul negativ pe regiunea dureroasă și pozitiv de cealaltă parte sau electrozii de aceeași parte cu polul pozitiv proximal;

într-o singură localizare, pe parcursul unei singure ședințe se pot utiliza 2-3 forme de CDD iar ordonarea se face de la formele predominant excitatorii la cele antialgice;

timpul pe ședință pentru efectul antialgic nu depășește 10 minute.

III.1.3. Curenții de medie frecvență

Curenții de medie frecvență aparțin intervalului 1 000-100 000 Hz și au efecte multiple, fiind valorificați pentru proprietățile antalgice și excitomotorii. Printre caracteristicile acestor curenți se numără scăderea sensibilității cutanate o dată cu creșterea frecvenței; producerea efectelor la nivel profund; aplicații nedureroase.

Curentul interferențial rezultă din folosirea a doi curenți de medie frecvență, cu amplitudine constantă dar cu frecvențe diferite și orientați pe direcții perpendiculare. Electrozii celor două surse se dispun în cruce pe regiunea de tratat, așa încât, din cele două fluxuri rezultă un curent de joasă frecvență de 100Hz. Efectele terapeutice maxime sunt localizate la nivelul de încrucișare a celor două surse de medie frecvență. Efecte:

analgetic (frecvențe de 80-100 Hz) – determinat de modificarea percepției dureroase;

excitomotor (frecvențe de 1-10 Hz) – foarte important pentru musculatura striată;

decontracturant (frecv. de 12-35 Hz) – datorită alternanței ritmice contracție–relaxare;

micromasaj profund, activarea funcțiilor celulare (frecvențe de 0-100 Hz) – în 15 secunde aparatul trece prin gama completă de frecvențe, crescător și descrescător, determinând o succesiune de relaxări – stimulări.

Tehnica de lucru:

se aplică sub două forme: static (cu electrozi-placă sau tip ventuză) și dinamic (cu electrozi-mănușă pe care asistentul poate să o miște pe suprafața de tratat);

electrozii celor două circuite se aplică lombar transveral în cruce, cuprinzând întreaga zonă dureroasă, realizându-se astfel interferența cu patru electrozi;

dimensiunile electrozilor placă folosiți sunt de 5/5 cm;

modul de lucru – se prescriu 3 moduri succesive: pentru introducere, 2-4 minute cu frecvența constantă de 100 Hz (cu rol antalgic), apoi spectru 0-100 Hz, 7+/-3 minute și la finalul procedurii încă 5+/-2 minute la frecvența de 50 Hz (efect excitatorii);

se recomandă intensități la furnicătură puternică sau vibrație, plăcute;

durata va fi de 15-20 minute la electrozi-placă și 10 minute la electrozii-ventuză.

Electroterapia. Enciclopedia terapeutică de BTL, 2007

Fig.III.12. Aplicarea curentului interferențial

III.1.4. Terapia cu ultrasunete

Vibrațiile mecanice pendulare ce depășesc 20 000 oscilații/secundă poartă numele de ultrasunete, acestea reprezentând un domeniu terapeutic aparținând înaltei frecvențe. Ultrasunetele furnizate de aparatele de fizioterapie au frecvența cuprinsă între 800-1000 KHz.

Efectul fundamental pe care se bazează toate celelalte efecte și mecanisme acționate de aplicațiile ultrasunetelor este încălzirea structurilor profunde. Alte efecte: spasmolitic; decontracturant, util în contracturile musculare paravertebrale; antiiinflamator, rezorbtiv.

Tehnica de lucru:

bolnavul este așezat confortabil și este informat asupra procedurii și asupra efectelor;

aplicația direct pe tegument se face cu substanță de contact; capul ultrasonic se aplică cu ușoară presiune. Substanța de contact este obligatorie, pentru a îndepărta pelicula de aer între suprafața tegumentară și suprafața traductorului; se folosește, de regulă, gel dar poate fi folosit și unguent terapeutic;

timpul de iradiere este de 4-6 min/câmp. În funcție de numărul de câmpuri, o ședință nu trebuie să depășească 20 minute;

intensitatea este de 0,1-3 W/cm2; se aplică 0,5 W/cm2 pentru starea acută și 0,8-1 W/cm2 pentru cronică;

numărul ședințelor este în medie 10 și se efectuează zilnic.

III.1.5. Terapia cu câmpuri magnetice de joasă frecvență

Magnetoterapia reprezintă utilizarea în scop terapeutic a unui câmp magnetic. Metoda este non-invazivă și nu necesită prezența electrozilor pentru obținerea rezultatelor. Intensitatea câmpului, (densitatea liniilor de forță), se măsoară în T (Tesla) sau în subunități, mT.

Se realizează cu ajutorul unui câmp magnetic continuu sau întrerupt. Cele mai folosite aparate sunt Magnetodiaflux, ce generează câmpuri magnetice cu frecvențe de 50 Hz și 100 Hz. Aplicația se face cu un generator de curent electric de joasă frecvență ce poate modula semnalul terapeutic legat prin cabluri cu o bobină circulară, mare (pentru lombar), o bobină mai mică, circulară (pentru cervical) și două bobine cubice – localizatoare. Intensitatea câmpului la nivelul bobinei cervicale este 4 mT, la nivelul bobinei lombare este de 2 mT iar la nivelul bobinei localizatoare, 20-23 mT. Efectele terapiei cu câmpuri magnetice cu aparatul Magnetodiaflux sunt:

pentru forma continuă, nemodulată: sedativ, simpaticolitic, trofotrop;

pentru forma întreruptă: excitator, simpaticoton, ergotrop.

Tehnica de lucru:

bolnavul este așezat în poziție comodă pe o banchetă de lemn, în decubit dorsal și introdus în câmpul magnetic prin plasarea bobinei cu diametrul mare pentru lombar;

obiectele metalice decorative și cele din jurul bolnavului se îndepărtează;

este contraindicat la pacienții cu pacemaker și piese metalice ortopedice;

se aplică frecvență de 50 Hz și 100 Hz, câmp continuu, sau întrerupt 50-100 Hz;

durata tratamentului în regim continuu nu depășește 8-10 minute pe ședință;

numărul total de ședințe este de 10-12.

III.2. Radiații electromagnetice

Undele electromagnetice alcătuiesc o formă de energie foarte răspândită în univers. Cantitatea de energie deținută de o radiație electromagnetică depinde de frecvență și lungimea de undă. Cele cu frecvență de peste 1015 Hz se numesc radiații ionizante; cele cu frecvență sub pragul de 1015Hz, sunt radiații non-ionizante care includ: radiațiile ultraviolete, spectrul vizibil, radiațiile infraroșii, microundele și undele radar.

III.2.1. Radiațiile infraroșii

Razele infraroșii (RIR), denumite și radiații calorice sunt radiații luminoase, non-ionizante, cu lungimea de undă cuprinsă între 1mm și 50 milimicroni. RIR sunt emise de corpuri incandescente sau de gaze aduse la luminiscență

Aplicațiile de radiații infraroșii în terapie se pot face în două moduri: în spațiu închis, sub forma băilor de lumină sau în spațiu deschis, sub forma aplicațiilor cu lampa solux, ce folosește energia luminoasă în scop terapeutic. Lampa solux este o lampă specială emițătoare, un radiator de infraroșii în formă de reflector sferic, ce produce eritem caloric, stimulând circulația locală.

Tehnica de lucru: Se plasează la aproximativ 50-100 cm de regiunea de tratat, pacientul fiind poziționat confortabil, în decubit ventral, fiind un caz de nevralgie sciatică. Durata ședinței este de 10-15 minute și se fac 10-15 ședințe. Pacientul înregistrează o senzație de căldură plăcută, iar tegumentul expus devine eritematos.

III.2.2. Laserterapia

Laserul este o metodă terapeutică non-invazivă, care folosește o formă de radiație electromagnetică în scop terapeutic. LASER reprezintă acronimul de la Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation, adică Amplificarea Luminii prin Emisie Stimulată de Radiație. Penetrația energiei prin straturile tisulare are loc fără a se produce un efect termic.

Se cunosc în prezent două tipuri de laser medical: high power (300 W) și low power (5-500 mW). Laserul de mare putere este folosit în chirurgie, pentru proprietățile sale de a secționa țesuturile și de a produce coagulare, și în industrie iar laserul de mică putere este folosit pentru calitățile sale biostimulative. LLLT (low level laser therapy) definește modalitatea care constă din aplicarea unei emisii monocromatice, cu lungimea de undă situată în infraroșu și infraroșu apropiat (600-1000 mm) și cu puterea între 1-500 mW.

Tehnica de lucru:

după stabilirea punctelor trigger sau a zonelor pe care se face aplicația, se fixează programul și se trece la aplicarea sondei direct pe tegument;

în cazul iradierii unor suprafețe mai mari se folosesc sonde speciale; distanța practicată în acest caz este de 5-20 cm;

pacientul și terapeutul trebuie să poarte obligatoriu ochelari de protecție;

în durerile acute se recomandă doze mai mici, între 2-3 J/cm2 iar pentru cele cronice se utilizează doze de iradiere mai mari, între 5-7 J/cm2;

durata de iradiere a fiecărui punct nu va depăși 2 minute iar numărul de puncte iradiate pe o anumită regiune de tratat și pe ședință nu va depăși 5;

numărul ședințelor se fixează în relație cu răspunsul terapeutic, o serie de tratament cuprinzând maximum 10-15 ședințe.

III.5. Masajul

Masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni mecanice în scop curativo-profilactic. Este important, înainte de a începe masajul, să se controleze starea tegumentului bolnavului, urmărindu-se, în special, eventualele inspecții ale pielii care contraindică masajul, precum și eventualele echimoze.

Durata unei ședințe este de 20-30 de minute iar frecvența este, de obicei, de o ședință pe zi. Durata tratamentului poate fi între 2 și 4 săptămâni.

Efectele fiziologice ale masajului sunt:

acțiune sedativă asupra durerilor musculare și diminuarea contracturilor musculare;

acțiune hiperemiantă locală, de îmbunătățire a circulației locale;

îmbunătățirea proprietăților funcționale ale mușchilor și ale nervilor motori;

Tehnica se realizează din decubit ventral, poziție utilizată cel mai des. Masajul se execută prin cumularea unei serii de manevre ce se adresează musculaturii paravertebrale. Masajul începe cu netezirea cu palmele întinse, pornind de la partea inferioară a feselor pe mușchii paravertebrali, sacrali și lombari până la regiunea dorsală. Prin efectul ei sedativ, netezirea pregătește organismul pentru manevrele următoare. Se continuă cu frământarea cu o mână, apoi cu ambele, se execută pe 2-3 straturi, mai întâi pe partea opusă, începând de la partea inferioară a mușchilor fesieri pe paravertebrali până la regiunea dorsală. Fricțiunea este cea mai importantă manevră a regiunii și se face pe coloană cu 2 degete depărtate pe direcția coccis-T12, având grijă să insistăm la găurile sacrale unde-și are originea nervul sciatic, și pornind de la coccis pe șanțul superior al mușchilor fesieri până la creasta iliacă. Tapotamentul nu se execută în nevralgia sciatică. Vibrația se execută pe toată suprafața musculară. Masajul se termină cu netezirea cu toate formele ei.

III.6. Kinetoterapia

Factorii fizici sunt un arsenal important în conservarea sau refacerea capacității funcționale a aparatului locomotor și nu numai iar kinetoterapia reprezintă structura de bază.

Obiectivele tratamentului:

relaxarea musculaturii paralombare și scăderea iritației radiculare;

combaterea durerilor și contracturilor musculare lombare;

combaterea tulburărilor de statică și de dinamică lombară;

recuperarea eventualelor deficiențe funcționale musculare radiculare discale.

Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin mobilizarea coloanei vertebrale lombare cel mai frecvent se utilizează exercițiile din faza I și a II-a programului Williams, în stadiul subacut iar în stadiul cronic, faza a III-a (pentru mobilizarea și tonifierea coloanei lombare, abdominale și a membrelor inferioare).

Prezența unor pareze musculare (mai frecvent sunt afectați mușchii gambier anterior, triceps sural, cvadriceps) necesită exerciții active cu rezistență manuală progresivă pentru tonifierea mușchiului deficitar și exerciții de asuplizare precum și posturi de repaus pentru combaterea instalării retracturii tendonului achilian. Scopul tonifierii musculaturii abdominale și a celei extensoare lombare este ca, în ortostatism trunchiul inferior să realizeze o poziție neutră a pelvisului și să creeze o presiune abdominală care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale lombare inferioare.

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA PĂRȚII PRACTICE

IV.1. Locul, durata și etapele cercetării

Tratamentul recuperator s-a desfășurat în cadrul secției de Reumatologie de la Spitalul de Urgență Piatra Neamț și în cadrul secției Geriatrie Gerontologie de la Spitalul Clinic "Dr.C.I.Parhon" Iași, unde am inițiat cercetarea pe 4 pacienți prin dezvoltarea controlului poziției și efortului, conștientizarea și menținerea posturii și aliniamentului corect al corpului și reeducarea mersului, în perioada august 2019 – februarie 2020, care dispun de sală de kinetoterapie, ce oferă posibilitatea de explorare și evaluare și mijloacele necesare de tratament, sală de electroterapie și sală de masaj.

Pentru explorarea și evaluarea pacienților am dispus de goniometru, bandă metrică și fișele de înregistrare a datelor, beneficiind și de colaborarea cadrelor specializate în domeniu.

În vederea desfășurării studiului am lucrat cu 10 persoane, cu vârste cuprinse între 30– 58 de ani, pe o durată de 10 zile, incluse în programe de reabilitare, repartizarea pacienților fiind prezentată în tabelul de mai jos.

Cercetarea s-a efectuat astfel:

Culegerea de date: este faza inițială și debutul procesului de îngrijire. Principalele mijloace de obținere a informațiilor dorite sunt următoarele: anamneza, care reprezintă discuția cu pacientul, discuția cu echipa de îngrijire (medic, fizioterapeut, kinetoterapeut, maseur), precum și documentarea teoretică, ce a constat în studierea materialului de literatură de specialitate;

Selecționarea subiecților cu lombosciatică și alcătuirea grupei destinate recuperării, precum și determinarea scopurilor care trebuie urmărite și stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor;

Elaborarea și aplicarea programelor de kinetoterapie în vederea recuperării pacienților;

Aprecierea evoluției pacienților, prelucrarea graficelor și interpretarea datelor obținute.

Pentru efectuarea acestui studiu, am folosit metoda statistică asupra pacienților diagnosticați cu lombosciatică, preluând date din foile de observație și lucrând cu pacienții pe durata spitalizării lor.

Datele obținute le-am centralizat și prelucrat statistic, pe baza lor fiind întocmite tabelele și graficele următoare.

Tabel IV.1. Datele subiecților

În funcție de vârstă, pacienții vor fi împărțiți în 3 categorii (graficul IV.1.):

Grafic IV.1. Raportul pacienților în funcție de vârstă

Repartizarea pacienților în funcție de mediul de proveniență (graficul IV.2):

Grafic IV.2. Mediul de proveniență a pacientului

Incidența bolii în funcție de sex (graficul IV.3):

Grafic IV.3. Numărul de pacienți în funcție de sex

Repartizarea pacienților în funcție de patologiile asociate (graficul IV.4):

Grafic IV.4. Raportul pacienților în funcție de patologiile asociate

Repartiția pacienților în funcție de gradul de activitate (graficul IV.5):

Grafic.IV.5. Raportul pacienților în funcție de gradul de activitate

IV.2. Metodologia de lucru

Metode folosite în timpul cercetării

În vederea realizării cercetării, a acumulării, prelucrării și interpretării datelor în urma cărora am formulat concluziile finale, am folosit umătoarele metode:

Documentarea teoretică – căutările le-am efectuat în bazele de date electronice și cărțile de specialitate. Articolele și cărțile au fost examinate prin revizuirea titlurilor și a rezumatelor relevante pentru obiectivele acestei lucrări.

Realizarea anamnezei – îngrijirea pacientului pornește de la informațiile primite încă de la internare, iar identificarea problemelor și elaborarea planului de îngrijire se bazează pe cunoașterea pacientului. Am cules date despre starea de sănătate, respectiv boală, a pacientului și condițiile sau cauzele ce au declanșat boala.

Metoda observației – pentru descrierea obiectivă a pacienților. Am observat pacienții urmărind postura întregului corp, mersul, echilibrul. În urma observației am cules date ce privesc modificări de postură, tulburări ale mersului, pierderi ale mobilității.

Prelucrarea grafică a datelor – în urma culegerii datelor, aplicării schemei de tratament, urmăririi programelor realizate de pacienți, am analizat rezultatele și am folosit metoda graficelor pentru a evidenția nivelul de la care s-a pornit și evoluția ulterioară.

IV.2.1. Alcătuirea și aplicarea programului terapeutic

Programul de recuperare s-a aplicat pe grupul experimental, în funcție de particularitățile fiecărui subiect. Întrucât nu există modele prestabilite a unei scheme terapeutice, aceasta se adaptează la fiecare caz în parte în funcție de stadiul bolii, afecțiuni asociate, vârstă, particularități individuale, programul de recuperare fiind creat în funcție de fiecare pacient.

Măsurile terapeutice ale patologiei vertebrale de cauză discală includ tratamentul conservator ce are ca obiective remiterea simptomatologiei, prevenirea recurențelor, îmbunătățirea funcției coloanei și tratament chirurgical rezervat cazurilor cu deficit neurologic important, non-responsive la metodele de tratament conservator.

În continuare am expus schema examenului clinic al unui pacient cu lombosciatică.

Anamneza evidențiază durata bolii, mecanismul de producere, locul și cadrul unde a survenit, factorii favorizanți, ocupația, alte boli, tratamentul efectuat, simptomatologia.

Examenul clinic se realizează prin inspecție, palpare, percuție și mobilitatea segmentului lombar. La inspecție, din spate se remarcă o atitudine antalgică, trunchiul fiind înclinat de partea opusă celei dureroase, scolioză concavă de partea suferindă (fig. IV.13). Măsurarea mobilității se face cu goniometrul însă obținerea de valori exacte este posibilă doar prin radiografii, în care caz se pot măsura corect componentele dorsală și lombară.

Fig.IV.13. Poziție scoliotică antalgică

flexia – măsoară 80-90°, din care 50° din coloana dorsală și 40° din cea lombară (fig.IV.14). Se apreciază astfel:

Fig.IV.14. Flexia trunchiului

prin realizarea testului degete-sol: pacientul, din ortostatism, membrele inferioare apropiate, realizează flexia coloanei și se măsoară distanța dintre vârful mediusului și sol; în mod normal, trebuie să fie 0 cm (fig. IV.15);

prin realizarea testului Schober: cu pacientul în ortostatism, se însemnează la nivelul coloanei lombare un punct cu 10 cm mai sus de apofiza spinoasă L5 și 5 cm mai jos. Se marchează ambele repere apoi i se cere pacientului să efectueze o flexie maximă a trunchiului încercând să atingă solul, cu călcâiele apropiate și genunchii întinși iar distanța dintre cele două repere ar trebui să fie de ≥ 5 cm;

Fig.IV.15. Testul degete-sol

extensie – este mult mai limitată (20-30°) și aproape imposibil de măsurat clinic. Se încearcă măsurarea cu goniometrul prin aceeași metodă ca la flexie (fig.IV.16).

Fig.IV.16. Extensia trunchiului

lateroflexie lombară – apreciată la 30-40°, pacientul în ortostatism, se marchează pe coapsă poziția vârfului mediusului apoi i se cere să atingă cu vârful degetelor fața laterală a genunchiului cât mai jos cu putință, marcându-se din nou poziția degetului și se măsoară distanța dintre cele 2 puncte (fig. IV.17).

rotație – măsoară 30-45°, se urmărește amplitudinea mișcării din segmentul lombar, pacientul rotind trunchiul în timp ce examinatorul stabilizează pelvisul.

Fig.IV.17. Lateroflexia lombară

De o importanță deosebită este studiul mersului, întrucât în cazul lezării rădăcinii L5 mersul pe călcâie nu se poate realiza iar în cazul lezării rădăcinii S1, pacientul nu poate merge pe vârfuri.

Ca metodă de evaluare am utilizat și Scala analog vizuală (fig.IV.18) ce reprezintă aprecierea durerii de către pacient, fiind o scală subiectivă. Se urmărește evoluția durerii pe scala analog vizuală pe tot parcursul tratamentului. Scala analog vizuală este o reprezentare grafică a durerii, începând de la 0-lipsa durerii până la 10-durere insuportabilă.

Fig.IV.18. Scala analog vizuală

IV.2.2. Planul general de recuperare

Obiectivele urmărite prin aplicarea programului de recuperare sunt:

Ameliorarea/Scăderea durerii și contracturilor musculare paravertebrale;

Creșterea mobilității coloanei vertebrale;

Formarea și consolidarea reflexului de atitudine corectă a corpului static și dinamic;

Tonifierea musculaturii flexoare și extensoare a coloanei vertebrale

Evitarea apariției deviațiilor compensatorii;

Prevenirea sau corectarea modificărilor de poziție ale altor segmente corporale ca: umeri, omoplați, gât, torace;

Pornind de la obiectivele de tratament, am individualizat programul de recuperare al pacienților în funcție de anumiți parametri: vârsta pacientului, profesia, capacitatea fizică generală, semne fizice care însoțesc afecțiunea.

Pentru realizarea acestor obiective au fost utilizate următoarele metode:

electroterapie și laserterapie cu efect relaxant, antalgic, neurosedativ, decontracturant

masaj, care precede ședințele de kinetoterapie, pregătind musculatura ce va fi activată; de asemenea, se elimină punctele dureroase, cu rol important în diminuarea contracturilor musculare și redorii articulare, îmbunătățirea amplitudinii articulare, a tonusului muscular;

kinetoterapie, cu efect relaxant, tonifint, decontracturant.

Electroterapia

Reducerea durerii cu ajutorul electroterapiei este o realitate de necontestat, verificată în timp. Mijloacele folosite variază mult în funcție de o serie de factori, electroterapia acționând la nivelul stimulilor nociceptivi și receptorii pentru durere. Formele de electroterapie antalgică cunoscute sunt benefice și sunt indicate în toate situațiile clinice, mai puțin în perioadele hiperalgice. Pe parcursul tratamentului am folosit curentul de joasă frecvență (TENS, Trabert, CDD), curentul de medie frecvență (curentul interferențial), ultrasunetul, magnetoterapia, terapia cu infraroșii (terapia solux), laserterapia, care dimunează durerea și contractura lombară.

Curenții de joasă frecvență aplicați au fost curentul TENS, Trabert și diadinamic, cele mai folosite formule antalgice.

TENS este o tehnică non-invazivă, cea mai răspândită și utilizată formă de electroanalgezie. Am folosit TENS convențional – curent electric de 50-100 Hz, impulsuri de durată scurtă, de 30-200 msec și intensitate de 10-40mA. După ce am informat pacientul și a negat deținerea de peacemaker sau purtarea unei sarcini, s-a așezat în decubit ventral și am degresat tegumentul zonei de interes cu o soluție alcoolică 70%. Electrozii au fost aplicați paravertebral iar intensitatea stabilită la senzația de furnicătură confortabilă și a fost descrescută la închiderea aparatului. Durata tratamentului a fost de 15 minute.

Curentul Trabert este un curent cu impulsuri de frecvență 140 Hz, impuls 2 ms, pauză 5 ms, electrozii sunt de aceeași mărime; distanța dintre electrozi nu depășește 5-7 cm; polul negativ se așază pe zona dureroasă, iar polul pozitiv proximal față de catod, intensitatea aplicației se stabilește la senzația suportabilă de vibrație, timp de 10 min.

CDD, ca și curentul Trabert, determină o puternică senzație cu aspect vibrator, o excitație a mecanoreceptorilor din țesutul de sub electrozi. Bolnavul s-a așezat într-o poziție confortabilă ce permite accesul la zona de tratat, aria tegumentară fiind curată, fară leziuni, după ce a înlăturat obiectele metalice de podoabă. Am aplicat stratul hidrofil umezit și electrozii paravertebral, polul negativ pe zona dureroasă și pozitiv de cealaltă parte,10 minute.

Fig.IV.19. Curenți de joasă frecvență. Aplicarea TENS

Curentul interferențial permite trecerea unei cantități crescute de energie fără a provoca reacții neplăcute, ci doar percepția de vibrație ușoară. Curentul interferențial rezultă din aplicarea specială, simultană, pe aceeași regiune a două surse de curent de medie frecvență, decalate între ele prin nivelul frecvenței, de exemplu, unul este de 4000Hz iar celălalt de 4100Hz. Electrozii celor două surse se dispun în cruce pe regiunea de tratat așa încât endotisular din cele două fluxuri rezultă un curent de 100Hz, modulat, care nu permite instalarea acomodării. Efectele terapeutice maxime sunt localizate la nivelul de încrucișare a celor două surse de medie frecvență.

După ce am informat bolnavul asupra procedurii, am verificat starea tegumentului regiunii de tratat, întrebându-l dacă nu prezintă implant metalic sau stare febrilă, acesta s-a poziționat comod în decubit ventral, regiunea de tratat fiind ușor accesibilă. Procedura am realizat-o cu electrozi placă, de dimensiune 5/5 cm. Electrozii celor două circuite se dispun perpendicular (în cruce), cuprinzând întreaga zonă dureroasă și intensitatea se stabilește în colaborare cu bolnavul, până la intensitatea de furnicătură. Durata ședinței este de 10–20 minute, intensitatea crescând-o și descrescând-o progresiv la începutul și sfârșitul ședinței.

Fig.IV.20. Aplicare curent interferențial

Ultrasunetul determină un efect caloric dar și o senzație vibratorie, acționând asupra proprioceptorilor. L-am folosit în scopul obținerii unui efect antialgic și decontracturant. După ce am așezat pacientul în decubit ventral, cu zona de tratat expusă și fără leziuni, am pus pe tegument ca substanță de contact un gel și am aplicat capul ultrasonic cu ușoară presiune pe regiunea lombară. Dozajul utilizat este de 0,4-0,6 W/cm2 și timpul de iradiere este de 4-6 min/câmp. Am efectuat 10 ședințe zilnic.

Fig.IV.21. Aplicarea terapiei cu ultrasunete

Terapia cu radiațiile infraroșii a fost introdusă în schema de tratament pentru efectul caloric, vasodilatator și antialgic. Am utilizat terapia cu Solux, terapie ce folosește energia luminoasă ca mijloc de acțiune. Lampa Solux este o lampă specială emițătoare, un radiator de infraroșii în formă de reflector sferic și se plasează la aproximativ 50-100 cm de regiunea de tratat. Pacientul a fost poziționat în decubit ventral, comod și l-am informat cu privire la procedura ce urmează să i se aplice, urmând ca acesta să înregistreze o senzație de căldură plăcută, iar tegumentul expus să devină eritematos. Durata ședințelor este de 10-15 minute și s-au făcut pe o perioadă de 10 zile.

Fig.IV.22. Aplicarea lămpii Solux

Laserul folosește o formă de radiație electromagnetică în scop terapeutic, energia penetrând straturile tisulare fără a se produce un efect termic. Pacientul s-a așezat în decubit ventral și a expus zona lombară ce trebuia supusă tratamentului. Fiind o zonă mare, s-a folosit o sondă speciale plasată la distanță de câțiva centimetri paravertebral. Doza de iradiere a fost de 4-5 J/cm2 iar durata de iradiere a fost de 2 minute pe fiecare punct, fiind două puncte expuse. Terapia am utilizat-o pe o perioadă de 10 zile.

Fig.IV.23 Aplicarea laserului

Terapia cu câmp magnetic de joasă frecvență, cu efect de relaxare musculară și generală, antialgic și sedativ, am utilizat-o timp de 10 zile consecutiv. Bolnavul s-a așezat în decubit dorsal într-o poziție comodă pe banchetă și l-am introdus în câmpul magnetic prin plasarea bobinei cu diametrul mare pentru zona lombară. Înainte de a începe procedura, bolnavul și-a îndepărtat obiectele metalice decorative și l-am întrebat privitor la posibile contraindicații pe care le-ar putea prezenta (dacă este purtător de stimulator cardiac, piese metalice otopedice, dacă suferă de hipotensiune, insuficiență renală, cardiacă, hepatică sau pulmonară). Durata tratamentului nu a depășit 8-10 minute pe ședință.

Fig.IV.24. Aplicarea magnetoterapiei

Masajul

A făcut parte din schema de tratament recuperator fiind o metodă terapeutică ce aduce foarte multe beneficii. Acestea constau în acțiunea sedativă asupra durerilor musculare, care se obține prin manevre ușoare, lente; creșterea metabolismului bazal; stimularea funcțiilor aparatului respirator și circulator; îndepărtarea oboselii musculare; influențarea favorabilă a stării generale a organismului. Masajul a precedat kinetoterapie, pregătind musculatura și organismul.

Am așezat pacientul în decubit ventral, cu mâinile pe lângă corp, inspectând starea tegumentului. L-am acoperit cu un prosop, lăsând descoperită numai regiunea de masat. Am început cu netezirea, manevră ce are efect calmant, micșorând fenomenele dureroase, de contractură musculară și de tensiune psihică, pe care am executat-o cu fața palmară a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate, depărtate apoi cu degetele flectate, așa numitul „masaj în pieptene”,pornind de la sacrum pe mușchii paravertebrali cu palmele întinse pe părțile laterale ale coloanei de jos în sus, cât mai aproape de coloană și apoi, progresiv, deplasându-le câte puțin, înspre lateral.

Fig.IV.25. Netezirea

Am continuat cu fricțiunea, care constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor și care are acțiune de captare a elasticității tendoanelor și ligamentelor, relaxarea lor și de asuplizare a musculaturii. Am aplicat-o cu fața palmară a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor: index, medius și inelar, cu mișcări circulare de sus în jos.

Fig.IV.26. Fricțiunea

În continuare, am aplicat frământarea, ce constă în prinderea între police și celelalte degete o cută din țesutul cutanat care se presează de planul profund dur al corpului și are ca efect stimularea prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul musculaturii și tendoanelor. Ca tehnică de aplicare am folosit frământarea în cută, prin ridicarea și apucarea părților moi între degete și “rădăcina” mâinii ridicând mușchiul de pe planul osos, începând cu partea opusă.

Fig.IV.27. Frământarea

A urmat vibrația, care are efect calmant, reduce sensibilitatea tegumentelor și a țesuturilor subcutanate și produce o senzație de încălzire și relaxare musculară. Am realizat-o cu ambele palme pe toată regiunea lombară și dorsală.

Fig.IV.28. Vibrația

Ședința de masaj am încheiat-o cu netezirea, aceasta realizându-se după fiecare manevră în parte. Am efectuat ședințele zilnic, pe tot parcursul tratamentului, câte 200 de minute.

Kinetoterapia recuperatorie

Mobilizarea coloanei vertebrale se face în scopul creșterii treptate a amplitudinii și ameliorarea durerii, realizându-se mișcări în toate planurile de mobilitate a articulației. Cele mai indicate exerciții sunt cele din faza a I, faza a II-a (în starea subacută) și faza a III-a (în starea cronică) a programului Williams, exerciții la spalier și exerciții pentru relaxarea musculară.

Kinetoterapie aplicată în perioada subacută

Relaxarea musculaturii contractate pentru a permite mobilizarea liberă a trunchiului;

Asuplizarea trunchiului inferior prin exerciții de remobilizare a coloanei lombare, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale și psoasiliacului (care ajută și la extensia coloanei).

Faza I a programului Williams cuprinde următoarele exerciții, care se repetă de 5 ori fiecare:

P.I. pacientul în decubit dorsal;

T1 – flexia/extensia alternativă a genunchilor;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig. IV.29. Flexia/Extensia genunchilor

P.I. pacientul în decubit dorsal;

T1 – trage cu mâinile un genunchi la piept și încearcă să atingă genunchiul cu fruntea, apoi celălalt genunchi;

T2 – revine în poziția inițială.

Fiv.IV.30. Flexia genunchilor la piept alternativ

P.I. pacientul în decubit dorsal;

T1 – trage cu mâinile ambii genunchi la piept încercând să îî atingă cu fruntea;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.31. Flexia genunchilor la piept concomitent

P.I. pacientul în decubit dorsal cu brațele ridicate pe lângă cap, genunchii flectați la 90°, tălpile pe pat;

T1 – se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se ridică sacrul ușor;

T2 – revine în poziția inițială.

P.I. pacientul șezând pe scaun, cu genunchii mult depărtați;

T1 – realizează flexia trunchiului, astfel ca mâinile să atingă solul sub scaun, menținând această poziție timp de 4-5 secunde;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.32. Flexia trunchiul din poziția șezând

Faza II- a programului Williams cuprinde următoarele exerciții:

P.I. pacientul în decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat;

T1- apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta, apoi spre stânga, până ating suprafața patului;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.33. Aplecarea în lateral a genunchilor

P.I. pacientul în decubit dorsal;

T1 – ridică alternativ călcâiul și îl așează pe genunchiul opus și din această poziție face adducția șoldului cât mai mult;

T2 – revine în poziția inițială;

Fig.IV.34. Adducția șoldului cu călcâiul pe genunchiul opus

P.I. pacientul în decubit dorsal cu brațele pe lângă corp;

T1 – ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.35. Flexia membrului inferior cu genunchiul întins

P.I. pacientul în ortostatism, cu mâinile sprijinite pe spătarul unui scaun;

T1 – realizează genoflexiuni, menținând spatele drept și călcâiele apropiate;

T2 – revine în poziția inițială.

Tot în acest program se asociază și o serie de exerciții la spalier:

P.I. pacientul cu spatele la spalier, mâinile prind bara în dreptul trunchiului;

T1 – realizează bascularea înainte-înapoi a bazinului.;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.36. Bascularea înainte și înapoi a bazinului

P.I. pacientul în lateral la spalier, o mână prinde bara deasupra capului iar cealaltă în dreptul umărului;

T1 – realizează bascularea în lateral a bazinului.;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.37. Bascularea în lateral a bazinului

P.I. pacientul cu fața la spalier, cu picioarele pe bară, mâinile prind bara în dreptul pieptului;

T1 – realizează cifozări lombare;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.38. Cifozări lombare la spalier

P.I. pacientul cu fața la spalier, cu picioarele pe saltea, mâinile prind bara în dreptul capului;

T1 – flectează genunchii în lateral și întinde musculatura spatelui;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.39. Relaxarea musculaturii spatelui

P.I. pacientul în ortostatism, cu fața la spalier, membrele inferioare puțin depărtate, prinde corzile atașate de spalier;

T1 – face genoflexiuni, flectând genunchii până la 90° și spatele menținându-l drept;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.40. Genoflexiuni cu fața la spalier

P.I. pacientul cu fața la spalier, șezând pe mingea medicinală, prinde bara de la nivelul capului;

T1 – realizează circumducții ale trunchiului timp de 5 secunde;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.41. Circumducții ale trunchiului pe mingea medicinală

P.I. pacientul în ortostatism, cu spatele la spalier, membrele inferioare puțin depărtate, prinde bara în direcția trunchiului;

T1 – face genoflexiuni, flectând genunchii cât mai mult;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.42. Genoflexiuni cu spatele la spalier

Kinetoterapie aplicată în perioada cronică

Are două obiective: continuarea asuplizării lombare și tonifierea musculaturii cu tendință la hipotonie (mușchii abdominali, fesieri și cvadricepși). Scopul este ca trunchiul inferior în ortostatism să realizeze menținerea unei poziții neutre a pelvisului și să creeze o presiune abdominală de preluare a unei părți din presiunea transmisă discurilor.

Pe lângă faza a III-a programului Williams, pacientul mai efectuează exerciții pentru membrele superioare și membrul inferior sănătos și exerciții de gimnastică respiratorie.

Kinetoterapie pentru membrele superioare și membrul inferior sănătos

P.I. pacientul în ortostatism, ține un baston de capete înaintea bazinului;

T1 – ridică bastonul în poziția verticală prin lateral dreapta;

T2 – revine în poziția inițială;

T3 – ridică bastonul în poziția verticală prin lateral stânga;

T4 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.43. Ridicarea bastonului prin lateral

P.I. pacientul în ortostatism, bastonul ținut la spate de capete în poziția verticală;

T1 – ridică bastonul, ținând spatele drept;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.44. Ridicarea bastonului ținut la spate

P.I. pacientul în ortostatism, prinde un capăt al benzii elastice iar pe celălalt îl ține sub tălpi;

T1 – trage de bandă, făcând abducția brațului;

T2 – revine în poziția neutră;

T3 – repetă cu brațul opus;

T4 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.45. Abducția membrelor superioare cu rezistență

P.I. pacientul în ortostatism, realizează exercițiul cu ajutorul unei gantere de 1 kg;

T1 – face abducția membrelor superioare, alternativ;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.46. Abducția membrelor superioare cu greutate

P.I. pacientul în decubit lateral, șoldul și genunchiul homolateral sunt flectate;

T1 – realizează abducția șoldului de deasupra;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.47. Abducția șoldului din decubit lateral

P.I. pacientul în cvadrupedie, cu palmele pe saltea în dreptul umerilor;

T1 – ridică alternativ braț și șold opus, brațul sprijinindu-l de perete din față;

T2 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.48. Cvadrupedie, extensie șold și flexie braț opus

Exerciții de gimnastică respiratorie și relaxare musculară

P.I. pacientul în ortostatism, pe vârfuri, membrele superioare pe lângă corp, mâinile apucă capetele unui baston;

T1 – mers pe vârfuri, ridică bastonul prin înainte în sus deasupra capului, inspiră în 4 secunde și face apnee;

T2 – mers pe vârfuri, coboară bastonul prin înainte, expiră în 8 secunde.

Fig.IV.49. Exercițiu de respirație cu bastonul din mers pe vârfuri

P.I. pacientul în decubit ventral, mâinile împreunate sub bărbie;

T1: realizează flexia capului cu inspir;

T2: revine în poziția inițială cu expir.

Fig.IV.50. Flexia capului cu inspir din decubit ventral

P.I. pacientul în cvadrupedie, palmele sprijinite pe saltea în dreptul umerilor;

T1: realizează flexia trunchiului pe coapsă, cu șezutul pe călcâie, privirea în față, fără să desprinderă palmele de pe sol, inspir;

T2: Revenire cu expir

Fig.IV.51. Cvadrupedie, exercițiu de respirație

P.I. pacientul în ortostatism, membrele superioare pe lângă corp, mâinile apucă capetele unui baston;

T1 – ridică bastonul prin înainte în sus deasupra capului, inspir;

T2 – coboară bastonul tot prin față;

T3 – face flexia trunchiului cu coborărea bastonului, expir;

T4 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.52. Exercițiu de respirație cu bastonul

P.I. pacientul în cvadrupedie, palmele sprijinite pe saltea în dreptul umerilor;

T1 – duce înainte bazinul și îl coboară, capul pe spate în extensie, inspir;

T2 – revine în poziția neutră;

T3 – duce înapoi bazunul până pe călcâie, privirea și bărbia înainte, expir;

T4 – revine în poziția inițială.

Fig.IV.53. Exercițiu de respirație din cvadrupedie

IV.3. Rezultate și interpretări

La sfârșitul perioadei de 10 zile am obținut rezultate pozitive în cazul celor 10 pacienți, aceștia prezentând ameliorări ale durerii, ale contracturii musculare paravertebrale lombare, creșterea mobilității articulare a coloanei lombare și îndepărtarea oboselii musculare.

Se observă o ameliorare reală a durerii la finalul tratamentului astfel că, de la valori de 8 pe scala analog vizuală până la valori de 4 în ultima zi. Majoritatea pacienților au resimțit durerea pe o scală de la 1-10 la valori de 8 chiar iar după terapie nivelul durerii s-a redus.

Bilanțul privind starea pacienților cu lombosciatică pe scala analog vizuală (SAV) după cum urmează în graficul de mai jos:

Grafic IV.6. Comparație între valoarea inițială și valoarea finală pe SAV

În graficul următor am prezentat evoluția diferențiată pe scala analog vizuală a pacienților care au beneficiat de fizioterapie, kinetoterapie și masaj și cei care au beneficiat doar de kinetoterapie și masaj.

Scorul durerii scade semnificativ indiferent de tipul tratamentului aplicat, efectul tratamentului asupra durerii fiind relativ același în cazul pacienților care au beneficiat de fizioterapie, kinetoterapie și masaj și în cazul celor care au beneficiat doar de kinetoterapie și masaj, deși se observă o scădere mai mare la cei din prima categorie.

Grafic IV.7. Analiza comparativă a durerii pe scala analog vizuală

În continuare, se observă că pacienții care au obținut cele mai bune rezultate au fost cei din grupa de vârstă 25-39 de ani, unde s-au înregistrat cele mai mari valori de amoliorare a durerii, chiar de 4 trepte (cu excepția pacientului care a avut contraindicat electroterapie). Chiar și cei din grupa 40-49 de ani au avut rezultate bune, comparativ cu cei de vârsta peste 50 de ani, unde scăderea intensității durerii a fost mai mică.

Grafic IV.8. Analiza comparativă a durerii pe grupe de vârstă

Bilanțul privind câștigarea mobilității articulare este redat în graficele următoare, prin realizarea testului Schober, unde valorile finale au crescut, și testului degete-sol, valorile finale prezentând o scădere semnificativă. Testele s-au efectuat atât la începutul tratamentului cât și în ultima zi a procedurilor terapeutice, observându-se că pacienții mai tineri și cei care nu au avut alte comorbidități au avut rezultate mai bune.

Grafic IV.9. Analiza comparativă a valorilor testului Schober

Grafic IV.10. Analiza comparativă a valorilor testului degete-sol

IV.4. Concluzii

Patologia vertebrală, în special cea lombară reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de adresare la medic, 80% din populație prezentând un episod de durere lombară joasă pe parcursul vieții, cea mai frecventă cauză fiind cea degenerativă.

În urma studiului efectuat au rezultat date în concordanță cu cele din literatura medicală.

Individualizarea tratamentului este un principiu important de care depinde succesul terapeutic, acesta fiind realizat în funcție de tabloul clinic, vârsta, stadiul, complianța pacienților. Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare manevrele de elongație ale nervului sciatic.

Vârsta și apariția durerii rămân în corelație directă, observându-se că vârful invidenței se află în grupa de vârstă de 40-50 de ani.

Cele mai bune rezultate au fost observate în cadrul programului de tratament ce a inclus atât electroterapie, cât și kinetoterapie individualizate, în care relația pacient-cadru medical are un rol important în decurgerea planului recuperator prin participarea activă la tratament a pacientului, prin încrederea sa acordată cadrului medical și cooperarea în vederea continuării programului kinetoterapeutic la domiciliu, precum și evitarea suprasolicitării și pozițiilor vicioase.

Chiar dacă nu se înregistrează diferențe semnificative între pacienții care au beneficiat de electroterapie și cei care au prezentat contraindicații, tratamentul ce a inclus și electroterapie a dat randament mai mult.

Beneficiile tratamentului aplicat au fost vizibile, de la creșterea amplitudinii de mișcare a coloanei lombare până la ameliorarea durerii și diminuarea contracturilor.

Nu am constatat nici un efect nefavorabil secundar aplicării tratamentului.

Indiferent de tipul de tratament urmat, scorul durerii a scăzut semnificativ, toți pacienții prezentând valori diferite față de cele inițiale. De asemenea, contractura paravertebrală s-a redus, în special datorită masajului și procedurile eletroterapeutice.

Ca o consecință a ameliorării durerii, indicele de calitate a vieții s-a ameliorat semnificativ mai mult la pacienții ce au utilizat și proceduri de fizioterapie.

Astfel, putem spune că scopul lucrării a fost atins, demonstrând prin cazurile studiate importanța tratamentului fizioterapeutic aplicat pacienților cu lombosciatică.

BIBLIOGRAFIE

Ancuța, C., Clinica și tratamentul complex al principalelor boli reumatismale, Editura Gr.T.Popa, Iași, 2009, 136-150

Ancuța,C.,Esențialul în medicină fizică și recuperare medicală, Editura Gr.T.Popa, Iași, 2010, 21-66

Ancuța, C,. Noțiuni de balneofizioterapie, Editura Gr.T.Popa, Iași, 2009, 62-70

Antonescu, D.M., Patologia aparatului locomotor, Vol.II, Editura Medicală, București, 2010, 120-135

Balint,T., Evaluarea aparatului locomor, Editura Tehnopress, Iași, 2007

Bojincă, V., Durerea lombară joasă, In: Ionescu R. Esențialul în Reumatologie, Editura Amaltea, 2006, 542-557

Borenstein, D., Neck and Back Pain In: Klippel J.,Stone J., Crofford L., White P. Editors. Primer on the Rheumatic Diseases, 13th Ed. Springer, 2008, 58-68

Daia, C., Electroterapie. Principii practice, Editura Universitară, 2019, 79-84

Danciu, E., Electroterapie: principii și practică, Editura Medicală, București, 2014, 152-164

Dixit R. Low Back Pain. In: Firestein G., I., Textbook of Rheumatology 9th Ed Saunders, 2012, 665-682

Farago, M., Metode și tehnici de evaluare în kinetoterapie, Editura Universității din Oradea, 2008, 42-74

Jorge, M., Agentes físicos terapéuticos, Editorial Ciencias Médicas, La Habana, 2008, 274-285

Kiss, J., Fizio-kinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală, București, 2002, 102-128

Lucescu, V., Afecțiunile degenerative ale coloanei vertebrale – Clinica, diagnosticul și tratamentul de recuperare, Editura Dobrogea, Constanța, 2009, 113-153

Marcu, V., Kinetoterapie, Editura Universității din Oradea, Oradea,2006, 22-71

Moraru, G., Pâncotan,V., Recuperarea kinetică în reumatologie, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003, 119-127

Morillo, M., Manual de medicina física, Editura Harcour Brace, Madrid, 2000, 286-289

Ochiană, G., Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale, Editura Alma Mater, Bacău, 2009, 110-122

Onose, G., Recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie,, Editura Medicală, București, 2008, 302-313

Popescu, E.D., Compendiu de reumatologie, Editura Tehnică, București, 2005, 286-291

Purghel, F., Discopatia vertebrală lombară. In: Antonescu D. Patologia aparatului locomotor – Vol. II, Editura Medicală, București, 2008, 120-124

Rădulescu, A.,Electroterapie, Editura Medicală, București, 2005, 341-351

Rădulescu, A., Fizioterapie: Proceduri de hidrotermoterapie, crioterapie, masaj medical, clasic, masaj segementar, Editura Medicală, București, 2002, 46-111

Rezuș, E., Reumatologie , Editura Gr.T. Popa, Iași, 2014, 271-287

Robănescu, N., Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicală București, 2001, 127-209

Robinson, D.B.,and Hani S. El-Gabalawy, History and Physical Examination In: Klippel J.,Stone J., Crofford L., White P. Editors. Primer on the Rheumatic Diseases, 13th Ed. Springer, 2008, 6-15

Roșulescu, E., Kinetoterapia în recuperarea afecțiunilor reumatologice, Editura Universitaria, Craiova, 2009, 169-189

Sbenghe,T., Kinesiologie: știința mișcării, Editura Medicală, București, 2002, 126-161

Sidenco, E., Medicina fizică în recuperarea medicală, Editura Universitară "Carol Davilă", 2005, 215-223

Ștefanache, F., Neurologie clinică, Editura Gr.T. Popa, Iași, 2001, 60-70

ANEXE

Fișe individuale

Pacient nr. 1

Nume și prenume: A.P.

Vârstă: 29

Sex: Feminin

Stare civilă: Căsătorită

Ocupație: Consilier vânzări

Diagnostic la internare: Lombosciatică S1 dreapta cu tendință de bilateralizare

Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 29 de ani s-a prezentat cu dureri lombare joase dreapta. Acuză parestezii posterior gambă și călcâi, în special când stă în picioare timp îndelungat.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: tată – HTA

Antecedente personale, fiziologice și patologice: menstruație la 14 ani , menopauză

Comportamente (fumat, alcool etc): nefumătoare, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 170 cm

Greutate: 59 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 79 pulsații/minut, T.A. = 110/70 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară joasă

Obiectiv: poziție scoliotică antalgică

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală dreapta, mobilitate limitată: indicele Schober=5 cm, testul degete-sol=3 cm, scala analog vizuală=5

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv dreapta

Plan de recuperare al pacientei A.P.

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute.

Magnetoterapie: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar, 20 de minute.

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, faza I și faza a II-a, mobilizări ale coloanei pe toate direcțiile de mișcare, exerciții la spalier.

Pacient nr. 2

Nume și prenume: D.M.

Vârstă: 49

Sex: Feminin

Stare civilă: Căsătorită

Ocupație: Casnică

Diagnostic la internare: Lombosciatică dreaptă S1 cu tendință la bilateralizare, sacroiliită bilaterală, osteoporoză

Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 49 de ani se prezintă cu durere intensă lombară cu caracter permanent, bilateral, iradiata centrifug, redoare articulară și contracturi paravertebral. Acuză parestezii gambă posterior până în degetul mic lși durere ce coboară din fesă spre coapsă și gambă posterior până la ultimele două degete.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: mamă – reumatism articular, AVC; tatăl – neoplasm osos

Antecedente personale, fiziologice și patologice: menstruație la 13 ani, menopauză precoce la 41 ani, 2 nașteri

Comportamente (fumat, alcool etc): nefumătoare, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 168 cm

Greutate: 73 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 83 pulsații/minut, T.A. = 110/70 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: poliartralgii cu caracter inflamator la nivelul articulațiilor mici ale mâinilor, genunchi drept și coloană vertebrală dorsală însoțite de redoare matinală de aproximativ 30 minute. Durere la palparea punctelor topografice membru inferior bilateral, inghinal

Obiectiv: mers normal

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală, mobilitate limitată: indicele Schober=3 cm, testul degete-sol=7 cm, scala analog vizuală=8

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitive bilateral

Plan de recuperare al pacientei D.M.

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 4 poli, paravertebral cervico-dorsal (polul pozitiv pe partea stângă, polul negativ, pe partea dreaptă); frecvență 50-100 Hz ; intensitatea 10-40 mA ; durată 15 minut ;

US: 0,4-0,6 W/cm2 dorso-lombar; durată 10 minute;

CDD: 2 poli, genunchi, latero-lateral, difazat fix 3 minute+ perioadă lungă 3 minute

Curent interferențial: 4 poli, articulația coxofemurală, efect antalgic, frecvență 80-100 Hz, 10-15 minute;

Laser: 4-5 J/cm2; paravertebral lombar, durată 2 minute.

Masaj cu efect sedativ și antalgic paravertebral cervical, dorsal și lombar 30 min

Kinetoterapie: Efectuează programul Williams, cele 3 faze, mobilizări pasivo-active ale articulației șoldului, genunchiului și gleznei.

P.i.: Decubit dorsal

T1: Flexia trunchiului, cu ducerea brațelor în față, inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Decubit dorsal, genunchii flectați

T1: Ridicarea coloanei dorsale, lombare și a bazinului, cu inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Decubit dorsal

T1. Flexia șoldului cu genunchiul întins și flexia piciorului pe gambă, inspir(

T2. Revenire cu expir

Se execută alternativ, pentru ambele membre

P.i.: Decubit lateral, partea dreaptă, bratul drept întins la nivelul umerilor, membrul inferior drept flectat (genunchiul pe coapsă și coapsa pe abdomen)

T1: Abducția membrului inferior stâng, cu inspir

T2: Revenire cu expir

Pacient nr. 3

Nume și prenume: G.M.

Vârstă: 58

Sex: Masculin

Stare civilă: Căsătorit

Ocupație: Șofer

Diagnostic la internare: Lombosciatică L5 stânga, Bradicardie

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 58 de ani se prezintă cu dureri la mers în membrul inferior stâng, durere lombară ce coboară în lateral pe coapsă și gambă, oboseală musculară. Prezintă contracturi musculare lombar și parestezii anterior gambă și plantă.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: tată – HTA

Antecedente personale, fiziologice și patologice: Intervenție pentru stimulator cardiac în urmă cu 5 ani

Comportamente (fumat, alcool etc): fost fumător, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 174 cm

Greutate: 88 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiaca = 80 pulsații/minut, T.A. = 130/80 mmHG

Aparat locomotor:

Subiectiv: durere la paplarea apofizelor spinoase

Obiectiv: mers imposibil pe călcâie

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală, bilateral, mobilitate limitată: indicele Schober=4 cm, testul degete-sol=6 cm, scala analog vizuală=7

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitive bilateral

Plan de recuperare al pacientului G.M.

Electroterapie: nu se aplică din cauza stimulatorului cardiac

Masaj decontracturant și analgezic coloană vertebrală dorsală și lombară, 20 minute

Kinetoterapie: Exerciții din cadrul programului Williams, faza I și faza II, la care se adaugă exerciții de gimnastică respiratorie, exerciții de mobilizare pentru membrele superioare și inferioare:

P.I.: Decubit ventral

T1: Extensia trunchiului, privirea înainte, inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Cvadrupedie

T1: Flexia trunchiului pe coapsă, cu menținerea poziției drepte a coloanei vertebrale, privirea în față, fără desprinderea palmelor de pe sol, inspir(

T2: Revenire cu expir

P.I.: Șezând

T1: Extensia genunchiului drept, inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Decubit dorsal

T1: Ducerea brațelor, prin față, până deasupra capului, cu inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Decubit dorsal

T1: Flexia trunchiului, brațele întinse în față, inspir

T2: Revenire cu expir

P.I.: Cvadrupedie

T1: Flexia coatelor, cu menținerea poziției drepte a coloanei vertebrale, inspir

T2: Revenire cu expir

Pacient nr. 4

Nume și prenume: A.O

Vârstă: 26

Sex: Masculin

Stare civilă: Căsătorit

Ocupație: Bucătar

Diagnostic la internare: Lombosciatică L5 stânga cu sacroiliită bilaterală

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 26 de ani s-a prezentat cu dureri lombare stânga, sacroiliită bilaterală, redoare matinală, parestezii antero-lateral gambă și fața dorsală picior.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: mama – coxartroză primitivă

Antecedente personale, fiziologice și patologice: –

Comportamente (fumat, alcool etc): nefumător, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 177 cm

Greutate: 69 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 83 pulsații/minut, T.A. = 140/70 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară joasă, redoare matinală, parestezii anterior gambă

Obiectiv: mers normal

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase și spinelor iliace

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebral, mobilitate limitată: indicele Schober=5 cm, testul degete-sol=6 cm, scala analog vizuală=5

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv stânga

Plan de recuperare al pacientului A.O.

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute.

Magnetoterapie: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar, 20 de minute.

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, toate cele 3 faze, mobilizări ale exerciții la spalier și exerciții active membre superioare și inferioare.

Pacient nr. 5

Nume și prenume: B.C.

Vârstă: 50

Sex: Feminin

Stare civilă: Căsătorită

Ocupație: Fostă tricoteuză

Diagnostic la internare: Sciatică parestezică S1 dreapta

Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 50 de ani s-a prezentat cu dureri lombare dreapta, acuzând că durerea iradiază pe coapsă posterior și gambă, călcâi și marginea laterală a piciorului până în degetul mic. Acuză parestezii posterior gambă și călcâi, în special când stă pe scaun timp îndelungat.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: tată – cardiac, mamă – PR, stadiu II

Antecedente personale, fiziologice și patologice: menstruație la 14 ani , menopauză la 47 ani, 2 nașteri

Comportamente (fumat, alcool etc): nefumătoare, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 170 cm

Greutate: 80 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 79 pulsații/minut, T.A. = 120/70 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară însoțită de redoare matinală de aproximativ 30 minute, durere plantară cu caracter mecanic.

Obiectiv: stațiune bipodală, mers dificil pe vârfuri stânga

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală dreapta, mobilitate limitată: indicele Schober=4 cm, testul degete-sol=3 cm, scala analog vizuală=8

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv dreapta

Plan de recuperare al pacientei B.C.

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar; frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute.

Magnetoterapie: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: dorso-lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar, 20 de minute.

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, faza I și faza a II-a, mobilizări ale coloanei pe toate direcțiile de mișcare și ale articulației gleznei – flexii, extensii, circumducții.

Pacient nr. 6

Nume și prenume: L.E.

Vârstă: 35

Sex: Masculin

Stare civilă: Necăsătorit

Ocupație: Fost sportiv

Diagnostic la internare: Lombosciatică dreapta L5 hiperalgică

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 35 de ani, se prezintă cu dureri lombare joase, intermitente, cu parestezii anterior gambă și dorsal picior.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: mamă – poliartrită reumatoidă, stadiu III

Antecedente personale, fiziologice și patologice: Tijă metalică gamba stânga în urma unui accident în urmă cu 3 ani

Comportamente (fumat, alcool etc): nu fumează, consumă ocazional câte un pahar de alcool

Examen obiectiv

Talie: 185 cm

Greutate: 78 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 85 pulsații/minut, T.A. = 130/70 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere la palparea apofizelor spinoase

Obiectiv: postură antalgică

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, punctelor interspinoase

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală, mobilitate limitată: indicele Schober=4 cm, testul degete-sol=7 cm, scala analog vizuală=6

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitive bilateral

Plan de recuperare al pacientului A.O.

Electroterapie: nu se aplică; are tijă metalică

Masaj decontracturant paravertebral lombar și dorsal, 20 de minute

Kinetoterapie: Faza I și a II-a din programul Williams, exerciții de tonifiere musculară, exerciții la spalier, la care se adaugă exerciții din atârnat:

P.I: Stând, cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului, prinde cu ambele mâini bara

T1: Ridicarea genunchilor la piept

T2: Revenire

P.I: Stând, cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului, prinde cu ambele mâini bara

T1: Rotarea truchiului stânga/dreapta cu genunchii flectați

T2: Revenire

P.I: Stând, cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului, prinde cu ambele mâini bara

T1: Bascularea stânga/dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul)

T2: Revenire

P.I.: Stând, cu spatele la spalier, mainele prinse de spalier, la nivelul coloanei lombare

T1: Flexia trunchiului, spatele drept, privirea înainte

T2: Revenire

Pacient nr. 7

Nume și prenume: C.M.

Vârstă: 54

Sex: Masculin

Stare civilă: Căsătorit

Ocupație: Șofer tir

Diagnostic la internare: Lombosciatică S1 dreapta bilaterală

Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 54 de ani s-a prezentat cu dureri lombare joase bilateral, contracturi musculare parvertebral, durere irdiantă posterior coapsă și gambă, călcâi.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: tată – AVC, decedat, mama – cardiopatie ischemică, decedată

Antecedente personale, fiziologice și patologice: traumatism genunchi dreapta în urmă cu 2 ani

Comportamente (fumat, alcool etc): fumător, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 178 cm

Greutate: 90 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 86 pulsații/minut, T.A. = 140/86 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară joasă

Obiectiv: mers dificil pe vârfuri

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală dreapta, mobilitate limitată: indicele Schober=3 cm, testul degete-sol=8 cm, scala analog vizuală=7

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv dreapta

Plan de recuperare al pacientului C.M

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute

Curent diadinamic: 2 poli, genunchi, latero-lateral, DF+PL 3 minute

Magnetodiaflux sedativ cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar și genunchi bilateral, 30 de minute.

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, faza I și faza a II-a, mobilizări ale coloanei pe toate direcțiile de mișcare, exerciții la spalier, exerciții de respirație, exerciții pentru membrele inferioare:

P.I. pacientul în decubit lateral, șoldul și genunchiul homolateral sunt flectate

T1 – realizează abducția șoldului de deasupra

T2 – revine în poziția inițială

P.I. pacientul în decubit lateral

T1 – flexia genunchiului de deasupra și ducerea lui psre piept, inspir

T2 – revenire în poziția inițială, expir

P.I. pacientul în cvadrupedie

T1 – ridicarea a câte un membru inferior, alternativ, întins în sus pânâ la orizontală

T2 – revenire în pozișia inițială

P.I. pacientul în decubit ventral cu pieptul și abdomenul pe pat, membrul inferior atârnă la marginea patului

T1 – ridicarea a câte unui membru întins, alternativ, până spre orizontală

T2 – revenire în pozișia inițială

Pacient nr. 8

Nume și prenume: F.A.

Vârstă: 44

Sex: Feminin

Stare civilă: Căsătorită

Ocupație: Lucrător fabrică

Diagnostic la internare: Lombosciatică L5 bilaterală

Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 44 de ani s-a prezentat cu dureri lombare joase bilateral, contracturi musculare parvertebral, durere iradiantă lateral coapsă și gambă.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: mama – AVC, tata – gonartroză primitivă

Antecedente personale, fiziologice și patologice:

Comportamente (fumat, alcool etc): fumător, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 178 cm

Greutate: 85 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 82 pulsații/minut, T.A. = 110/85 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară joasă

Obiectiv: mers dificil pe călcâie

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală dreapta, mobilitate limitată: indicele Schober=3,5 cm, testul degete-sol=8 cm, scala analog vizuală=7

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv bilateral

Plan de recuperare al pacientului F.A.

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic (efect la anod), sedativ (polul superior pozitiv, polul inferior negativ), intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10 minute

Magnetodiaflux sedativ: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar, 20 de minute.

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, toate cele 3 faze, exerciții de respirație și exerciții la spalier.

Pacient nr. 9

Nume și prenume: U.C

Vârstă: 41

Sex: Masculin

Stare civilă: Căsătorit

Ocupație: Manipulator utilaje

Diagnostic la internare: Lombosciatică S1 dreapta bilaterală

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 41 de ani s-a prezentat cu dureri lombare joase bilateral, contracturi musculare parvertebral, durere iradiantă posterior lateral coapsă și gambă, călcâi.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: tată – astm bronșic

Antecedente personale, fiziologice și patologice: –

Comportamente (fumat, alcool etc): fumător, neagă consumul de alcool

Examen obiectiv

Talie: 175 cm

Greutate: 78 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 88 pulsații/minut, T.A. = 130/80 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: durere coloană vertebrală lombară joasă

Obiectiv: mers dificil pe vârfuri

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, mobilitate limitată algic

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală dreapta, mobilitate limitată: indicele Schober=5 cm, testul degete-sol=5 cm, scala analog vizuală=5

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitiv dreapta

Plan de recuperare al pacientului C.M

Electroterapie:

Galvanoterapie: patrucelular, scop analgezic, intensitate 3,5 mA; durată 20 minute;

TENS: 2 poli, paravertebral lombar, frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute

Magnetodiaflux sedativ: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant și sedativ paravertebral dorsal și lombar, 20 minute

Kinetoterapie: se efectuează programul Williams, toate cele 3 faze, exerciții la spalier și exerciții din atârnat.

Pacient nr. 10

Nume și prenume: G.I.

Vârstă: 46

Sex: Masculin

Stare civilă: Căsătorit

Ocupație: Bucătar

Diagnostic la internare: Lombosciatică dreapta L5 hiperalgică

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 46 de ani, se prezintă acuzând un sindrom algofuncțional de tip inflamator ce interesează articulațiile sacroiliace și articulația genunchiului drept. Mai prezintă dureri lombare joase, intermitente, cu parestezii anterior gambă și dorsal picior.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: mamă – cardiacă

Antecedente personale, fiziologice și patologice: Gastrită cronică

Comportamente (fumat, alcool etc): nu fumează, consumă ocazional câte un pahar de alcool

Examen obiectiv

Talie: 177 cm

Greutate: 93 kg

Aparat cardiovascular: frecvența cardiacă = 88 pulsații/minut, T.A. = 140/80 mmHG

Aparatul locomotor:

Subiectiv: lombosacralgie cu caracter inflamator, dureri la nivelul articulației coxo-femurale și a genunchiului, predominant drept, caracter inflamator, redoare matinală>1h

Obiectiv: postură antalgică, mers imposibil pe călcâie

Coloana dorsală: sensibilitate la palparea și percuția apofizelor spinoase, punctelor interspinoase

Coloana lombară: contractură musculatură paravertebrală, mobilitate limitată: indicele Schober=4 cm, testul degete-sol=8 cm, scala analog vizuală=7

Manevre de elongație pentru nervul sciatic: pozitive dreapta

Plan de recuperare al pacientului G.I.

Electroterapie:

TENS: 2 poli, paravertebral lombar, frecvență 50-100 Hz ; intensitate 10-40 mA, 15 minute.

Curent diadinamic: 2 poli, genunchi, latero-lateral, difazat fix 3 minute+ perioadă lungă 3 minute.

Curent interferențial: 4 poli, paravertebral dorso-lombar; efect antalgic; frecvență 80-100 Hz; durată 10-15 minute.

Magnetodiaflux: cu bobină localizatoare, 20 minute.

Laser: lombar, efect antiinflamator; 2 minute dreapta+2 minute stânga.

US: 0,4 W/cm2, dorso-lombar; durată 10 minute.

Masaj decontracturant paravertebral lombar și dorsal, 20 de minute

Kinetoterapie: Faza I și a II-a din programul Williams, exerciții de respirație, exerciții la spalier, exerciții de tonifiere musculară a membrelor superioare și inferioare:

P.I. pacientul în ortostatism, realizează exercițiul cu ajutorul unei gantere de 1 kg;

T1 – face abducția membrelor superioare, alternativ;

T2 – revine în poziția inițială.

P.I. pacientul în ortostatism, realizează exercițiul cu ajutorul unei gantere de 1 kg;

T1 – face flexia membrelor superioare, alternativ;

T2 – revine în poziția inițială.

P.I. pacientul în ortostatism, prinde un capăt al benzii elastice iar pe celălalt îl ține sub tălpi;

T1 – trage de bandă, făcând abducția brațului;

T2 – revine în poziția neutră;

T3 – repetă cu brațul opus;

T4 – revine în poziția inițială.

P.I. pacientul în ortostatism, prinde un capăt al benzii elastice iar pe celălalt îl ține sub tălpi;

T1 – trage de bandă, făcând flexia brațului;

T2 – revine în poziția neutră;

T3 – repetă cu brațul opus;

T4 – revine în poziția inițială.