Situatiile Financiare Anuale Obiectiv Final al Contabilitatii Financiare
INTRODUCERE
Contabilitatea este o știință, care a evoluat și s-a impus tot mai mult în practică prin funcțiile sale, inspirând încredere în acțiunile viitoare.
Utilitatea contabilității a fost și este determinată de necesitatea unităților patrimomiale de a cunoaște averea de care dispun, activitățile desfășurate și rezultatele obținute, interesul terților (asociați, acționari, creditori etc.) de a ști situația și mersul unității, a organelor fiscale în stabilirea impozitelor datorate.
Marele poet german Goethe, impresionat de metoda și utilitatea contabilității, ne-a lăsat următoarea reflexie:”Contabilitatea este una din cele mai sublime creații ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospodar ar trebui s-o folosească în gospodăria sa”. Laureatul premiului Nobel pentru economie, Paul Samuelson face următoarea recomandare:”Este absolut indispensabil omului modern de a se iniția cât de puțin în elementele contabilității.Toți cei ce lucrează în economie trebuie să fie în măsură să înțeleagă cele două relevee esențiale, să știe bilanțul și contul de profit și pierderi”.
O caracterizare deosebit de expresivă cu privire la valențele funcționale ale contabilității ne-a lăsat, cu 80 de ani în urmă, cunoscutul om de știință J.Fr.Schär, scriind ca motto la lucrarea sa Buchhaltung und Bilanz următoarele:”Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului și consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”.
Noțiunea de contabilitate exprimă atât teoria cât și practica contabilă, incluzând contabilitatea ca șiință, pe de-o parte, și contabilitatea ca activitate practică, pe de altă parte.
Organizată în fiecare unitate patrimonială, contabilității aplicate, ca instrument principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și a rezultatelor obținute, îi revin o serie de atribuții specifice:
-Furnizarea datelor și a informațiilor necesare elaborării programelor de activitate, în care un loc central îl ocupă bugetul activității generale care prevede veniturile, cheltuielile, profitul impozabil, profitul net și modul de repartizare a acestuia;
-Înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului, situații necesare atât pentru nevoi proprii ale unității cât și în relațiile ei cu acționarii și asociații, clienții, furnizorii, băncile, cu organele fiscale și cu alte persoane fizice sau juridice;
-Controlul operațiilor patrimoniale efectuate, a exactității datelor contabile, în vederea asigurării integrității patrimoniului;
-Contribuie prin datele și informațiile ei la creșterea eficienței economice prin urmărirea folosirii judicioase a factorilor de producție, care să asigure recuperarea cheltuielilor din venituri și obținerea de profit;
-Furnizarea datelor și informațiilor necesare întocmirii regulate a documentelor de sinteză care dau imagine fidelă patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor obținute, asfel încât aceste informații să poată fi utilizate de toți utilizatorii la luarea deciziilor economice.Ca urmare, contabilitatea trebuie să asigure întocmirea de către toți agenții economici a bilanțului contabil, compus din bilanț, cont de profit și pierdere precum și din alte situații în funcție de categoria în care se încadrează persoana juridică, în conformitate cu prevederile O.G.nr.61/30.08.2001 pentru modificarea și completarea Legii contabilitătii nr.82/1991.
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND DOCUMENTELE DE SINTEZĂ
1.1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA DOCUMENTELOR DE SINTEZĂ
Pentru realizarea funcțiilor contabilității de informare, decizie și control este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile generate de conturi și calculele contabile în documente de sinteză expresiv și relevante, accesibile nu numai specialiștilor, ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, creditor, bancă, fiscalitate și alte organisme economica și sociale.
Documentele de sinteză au o importanță deosebită, în calitatea lor de instrumente de informare a terților și de dezvoltare a analizelor financiare necesare conducerii întreprinderii, acestea realizând obiectul de bază al contabilității financiare, respectiv de a reda o imagine fidelă asupra situației patrimoniale, rezultatelor și situației financiare a întreprinderii.
Legea contabilității nr. 82/1991, modificată prin O.G. nr.61/2001 prevede la art. 10 următoarele: “Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a persoanelor prevăzute la art.1 sunt situațiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare, fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată”, iar la art.27 “Persoanele prevăzute la art.1 au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile legii”.Articolul 1 menționează:” Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane cu scop lucrativ au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.”
Sistemul conturilor este instrumental ideal pentru urmărirea, consemnarea și autocontrolul existenței, mișcării și transferării patrimoniului unităților precum și pentru cuantificarea rezultatului financiar final al activității desfășurate.
Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale.El este un complet ordonat al conturilor cu ajutorul căruia se organizează și se centralizează datele evidenței la nivelul fiecărui agent cu personalitate juridică, indiferent de obiect, de mărime, proprietate sau complexitate.
Bilanțul este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilității care cuprinde situația patrimoniului în întregul său și rezultatele financiare ale activității la un moment dat.El asigură înfăptuirea dublei reprezentări a stării patrimoniului, prezentând la un moment dat, în expresie bănească, patrimoniul sub aspectul destinației econimice și a surselor de finanțare a elementelor patrimoniului.
Fiind un ansamblu de documente și situații de sinteză, bilanțul contabil trebuie, în toate circumstanțele, să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială.Aceasta presupune:
respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului
b) posturile înscrise în bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
c) respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea activității bilanțului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării.
Exigențele conținutului informațional al bilanțului sunt foarte mari iar regulile de întocmire foarte precise, astfel că pentru finalizarea lui este obligatorie parcurgerea unor lucrări pregătitoare a căror executare se desfășoară succesiv într-o ordine logică și presupun:
1)Înregistrarea în conturi a tuturor operațiunilor economice și financiare ale întregii unități, care au avut loc în perioada pentru care se întocmește bilanțul, în vederea stabilirii complete a rulajului lor debitor și creditor. Fără aducerea la zi a înregistrărilor în conturi nu se poate stabili corect soldul contului și nu se poate efectua includerea sau preluarea în bilanț a conținutului acestora.
2)Verificarea exactității rulajelor și soldurilor înregistrate în conturile sintetice ale contabilității generale și punerea de acord a evidenței sintetice cu cea analitică. Aceste operațiuni de control a sumelor înregistrate în conturi se asigură cu ajutorul “balanțelor de verificare”, ce permit nu numai identificarea eventualelor erori de înregistrare, ci și corectarea lor în vederea stabilirii concordanței necesare între conturile sintetice și cele analitice.Finalizarea lunară a înregistrărilor din conturi, dublată de verificarea lor prin balanță, are o importanță foarte mare, deoarece bilanțul este obligatoriu doar anual în timp ce calculul profitului sau pierderilor, a impozitului pe profit și a altor obligații reflectate de conturi se face lunar. În plus, balanța constituie nu numai mijlocul de control al conturilor ci și o importantă sursă de informații centralizate pentru conducerea “din mers” a economiei și finanțelor societății comerciale, a oricărui agent cu autonomie decizională.
3)Inventarierea mijloacelor materiale și bănești componente ale patrimoniului administrat, precum și a surselor de provienență a capitalului societății a drepturilor de creanță și a obligațiilor, acțiune urmată de punerea de acord a datelor evidenței cu realitățile constante prin inventariere,prin rezolvarea în spiritul legii a minusurilor sau a plusurilor constatate, a termenelor pierdute sau debitelor prescrise. Această activitate nu este obligatorie numai în perioada ante-bilanțieră ci ori de câte ori se consideră necesar, deoarece ea asigură realismul, fidelitatea și o mai mare utilitate finală a informațiilor furnizate de contabilitate, cu atât mai mult cu cât în practică nu de puține ori s-a constatat că evidența analitică cam rămâne în urma vieții curente.
4)Stabilirea rezultatelor financiare, a profitului brut și a profitului net impozitat, obținute de respectivul agent economic lună de lună și, prin cumulare și regularizare, la finele anului gestionar condiție când se închide bilanțul. Aceste operațiuni se realizează prin decontarea sistematică a veniturilor și cheltuielilor, calcularea și regularizarea vărsămintelor în seama impozitului pe profit, taxa pe valoarea adăugată, accizelor, determinarea rezultatelor exercițiului cu ajutorul de conturilor de venituri și cheltuieli urmate de închiderea acestora prin preluarea rulajelor de către contul de profit și pierdere.
La rândul lui acesta face cumularea de la începutul anului până la momentul dorit a profitului cu pierderile, defalcate pe surse de proveniență, evidențiază impozitul pe profit, cheltuielile ce se suportă potrivit legii din rezultatele financiare și apoi stabilește profitul net al respectivului agent economic.
5)A doua verificare a datelor contabilității în scopul asigurării exactității înregistrării în conturi a tuturor operațiunilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii și stabilirea rezultatelor finale. Această lucrare se realizează prin întocmirea unor noi “balanțe de verificare” atât pentru conturile sintetice cât și pentru cele analitice, inclusiv punerea de acord a contabilității generale cu cea analitică în ansamblul lor.
6)Pe baza datelor consemnate în conturi și în ultima balanță de verificare, se procedează apoi la întocmirea propriu-zisă a bilanțului, adică la completarea formularelor de bilanț
Cu toate că, finalizarea bilanțului se face abia la 2-3 luni după expirarea anului gestionar, aceasta nu atenuează cu nimic valoarea informațională a bilanțului deoarece, din multiplele lui atribute două sunt fundamentale:
exactitatea: sursele de procurare a datelor, modul de culegere și prelucrare a acestora, metodologia prezentării lor, fac din bilanț o realitate vie, mereu foarte actuală;
conținutul informațional al bilanțului: este deosebit de complex, de cuprinzător, referindu-se la totalitatea implicațiilor economico-financiare ale activității agentului economic precum și la interdependența acestora rezultată din relațiile exterioare ale unității.
Prin aceasta, bilanțul este cea mai completă sursă de caracterizare a vieții economice din trecut a organismului economic și de elaborare a prograătre contul de profit și pierdere.
La rândul lui acesta face cumularea de la începutul anului până la momentul dorit a profitului cu pierderile, defalcate pe surse de proveniență, evidențiază impozitul pe profit, cheltuielile ce se suportă potrivit legii din rezultatele financiare și apoi stabilește profitul net al respectivului agent economic.
5)A doua verificare a datelor contabilității în scopul asigurării exactității înregistrării în conturi a tuturor operațiunilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii și stabilirea rezultatelor finale. Această lucrare se realizează prin întocmirea unor noi “balanțe de verificare” atât pentru conturile sintetice cât și pentru cele analitice, inclusiv punerea de acord a contabilității generale cu cea analitică în ansamblul lor.
6)Pe baza datelor consemnate în conturi și în ultima balanță de verificare, se procedează apoi la întocmirea propriu-zisă a bilanțului, adică la completarea formularelor de bilanț
Cu toate că, finalizarea bilanțului se face abia la 2-3 luni după expirarea anului gestionar, aceasta nu atenuează cu nimic valoarea informațională a bilanțului deoarece, din multiplele lui atribute două sunt fundamentale:
exactitatea: sursele de procurare a datelor, modul de culegere și prelucrare a acestora, metodologia prezentării lor, fac din bilanț o realitate vie, mereu foarte actuală;
conținutul informațional al bilanțului: este deosebit de complex, de cuprinzător, referindu-se la totalitatea implicațiilor economico-financiare ale activității agentului economic precum și la interdependența acestora rezultată din relațiile exterioare ale unității.
Prin aceasta, bilanțul este cea mai completă sursă de caracterizare a vieții economice din trecut a organismului economic și de elaborare a programelor pe termen mijlociu și lung îndeosebi în ceea ce privește orientarea producției, alegerea piețelor de aprovizionare și desfacere, promovarea concurenței loiale, consolidarea capitalului sub aspectul capacității acestuia de a crea venituri.
1.2. NOILE REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND SITUAȚIILE ANUALE
Prin Ordonanța Guvernului nr.61/2001 de modificare și completare a Legii contabilității nr.82/1991, agenții economici au fost împărțiți în trei categorii, în funcție de reglementările contabile aplicate, și anume:
-persoane juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale(SIG) de Contabilitate, aprobate prin ordinul ministrului finanțelor publice.Situațiile financiare întocmite de aceste societăți comerciale se compun din:
-bilanț
-cont de profit și pierdere
-situația modificărilor capitalurilor proprii
-situația fluxurilor de trezorerie
-politici contabile și note explicative
-persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementărilor armonizate cu Directivele CEE și cu SIG. Acestea întocmesc situații anuale simplificate, armonizate cu directivele europene, care se compun din:
-bilanț
-cont de profit și pierdere
-politici contabile
-note explicative
-societăți comerciale încadrate prin reglementăti speciale în categoria microîntreprinderilor, care aplică reguli contabile specifice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice( Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității la microîntreprinderi, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1880/28.09.2001).În fapt, microîntreprinderile aplică reguli comune societăților comerciale care aplică reglementări contabile simplificate armonizate cu Directivele europene.La această dată, microîntreprinderile aplică un plan de conturi simplificat și întocmesc situații financiare anuale compuse din:
-bilanț
-cont de profit și pierdere
Începând cu anul 2002, circa 900 de societăți comerciale aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu SIG, conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr.94/2001.Pentru societățile comerciale și companiile cuprinse în anexa la acest ordin, anul 2002 este anul doi de aplicare efectivă a acestor reglementări, dar pentru cea mai mare parte a societăților este primul an de aplicare efectivă și în același timp anul în care trebuie efectuată retratarea situațiilor financiare întocmite pentru anul 2001.Există însă și solicitări din partea unor societăți comerciale în vederea aplicării acestor reglementări.
Programul de implementare a acestor reglementări precum și cele trei criterii de mărime, așa cum este prevăzut în același ordin, sunt prezentate în tabelul nr.1.
Tabelul nr.1
Criteriile de mărime pentru aplicarea Ordinului 94/2001
Prin urmare, societățile comerciale au comparat nivelul acestor trei indicatori cu informațiile din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2000 și în condițiile în care doi din cei trei indicatori s-au încadrat în prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr.94/2001, au aplicat în mod obligatoriu reglementărilor contabile aprobate prin acest ordin.Pentru perioadele următoare,Ministerul Finanțelor Publice nu mai publică lista societăților comerciale care intră sub incidența noilor reglementări contabile.Totusi, informativ, pentru anul 2001, Ministerul Finanțelor Publice a publicat o listă a societăților care vor aplica aceste reglementări, listă ce poate fi consultată pe site-ul Camerei Auditorilor din România și a Ministerului Finanțelor Publice, cu mențiunea că aceasta nu este limitativă.
Pe scurt, etapele implementării Ordinului nr.94/2001 sunt:
-începând cu situațiile financiare ale anului 2000- societăți cotate la Bursa de Valori, regii autonome și societăți naționale, precum și societățile care au optat pentru aplicarea acestui ordin.
-începând cu situațiile financiare ale anului 2001 –categorii specifice de societăți în funcție de îndeplinirea a minimum două criterii din cele trei stabilite.
-începând cu situațiile financiare ale anului 2006 –toate societățile, cu excepția celor mici și mijlocii.
Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene se aplică începând cu 1 ianuarie 2003, dată la care își încetează valabilitatea Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.704/14.12,1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr.81/1991.De asemenea, regulile contabile de bază cuprinse în aceste reglementări sunt aplicabile și microîntreprinderilor, iar pct.I din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității la microîntreprinderi, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1.880/2001 se abrogă tot la 1 ianuarie 2003
Ca și în cazul Ordinului nr.94/2001, aplicarea Reglementărilor contabile simplificate este legată de îndeplinirea a două din următoarele trei criterii,prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2
Criterii de mărime pentru aplicarea Reglementărilor contabile simplificate
Criteriile menționate mai sus sunt stabilite pe baza situațiilor financiare întocmite la finele anului precedent, după cum urmează:
-cifra de afaceri, pe baza datelor înscrise în formularul “Contul de profit și pierdere”, încheiat la data de 31 decembrie a anului precedent;
-total active, pe baza datelor înscrise în formularul “ Bilanț” încheiat la data de 31 decembrie a anului precedent.
-numărul mediu de salariați , pe baza datelor înscrise în nota explicativă “Informații privind salariații, administratorii și directorii” încheiată la data de 31 decembrie a anului precedent.
Ca urmare, aceste criterii constituie, de fapt, limitele minime până la care se aplică eșalonat, până în anul 2005, Reglementările contabile aprobate prin Ordinului ministrului finanțelor publice nr.94/2001.
Potrivit prevederilor art.3 (3) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.306/2002, Reglementările contabile simplificate se aplică până la 31 decembrie și de persoanele juridice care deși depășesc două din cele trei criterii de mărime, nu aplică reglementările aprobate prin Ordinului ministrului finanțelor publice nr.94/2001.
Începând cu exercițiul financiar care se încheie la data de 31 decembrie 2005, dacă sunt depășite în 2 ani consecutivi două dintre criteriile menționate mai sus, persoana juridică va aplica Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu SIC, aprobate prin Ordinului nr.94/2001, fără posibilitatea de a reveni la reglementările contabile simplificate.
Similar modului de aplicare a Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu SIC, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.306/2002 prevede obligativitatea continuării aplicării Reglementărilor contabile simplificate, fără posibilitatea trecerii la reglementările specifice microîntreprinderilor.
În ceea ce privește a treia categorie , microîntreprinderile, reglementările legale sunt Ordonanța Guvernului nr.24/26.07.2001, privind impunerea microîntreprinderilor și Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1.880/28.09.2001, pentru aprobare Normelor metodologice privind organizarea și conducere contabilității la microîntreprinderi.
Conform acestora se încadrează în categoria de microîntreprindere persoanele juridice, care la data de 31 decembrie a anului precedent, îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii și/sau desfășoară activitate de comerț;
au până la 9 salariați;
au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 euro inclusiv;
au capital integral privat.
Aceste persoane juridice nu mai calculează și nu plătesc impozit pe profit conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, ci un impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obținute din orice sursă, respectiv asupra veniturilor înscrise în contul de profit și pierdere pentru microîntreprinderi.
În cazul în care pe parcursul anului 2001 una din condițiile impuse nu mai este îndeplinită, aceste persoane juridice au obligația să păstreze pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare stabilit de Ordonața Guvernului 24/2001, privind impunerea microîntreprinderilor, urmând ca din anul următor să plătească impozit pe profit, potrivit OG 70/1994,privind impozitul pe profit. Ulterior, dacă condițiile sunt îndeplinite din nou, acestea nu vor mai pute reveni la modul de impunere cu cota de 1,5%, aplicată asupra veniturilor trimestriale obținute.
Prevederile pct.I din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1.880/2001 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2002, cu excepția microîntreprinderilor înființate după data publicării acestora, care aplică de la înființare reglementările simplificate.Aceste prevederi se referă, printre altele, la modelul Planului de conturi simplificat și la sistemul simplificat de raportare, modelele de bilanț și contul de profit și pierdere .
Microîntreprinderile întocmesc bilanțul si contul de profit și pierdere annual, precum și cu ocazia lichidării, fuziunii sau încetării activității, potrivit legii. După caz, acestea pot fi însoțite de raportul administratorului.
1.3. FORMA ȘI CONȚINUTUL SITUAȚIILOR FINANCIARE
1.3.1. CAZUL SOCIETĂȚILOR CARE APLICĂ ORDINUL 94/2001
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar.
Spre deosebire de prevederile cuprinse în Regulamentul pentru aplicarea legii contabilității nr.82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.704/1993, Ordinul 94/2001, oferă posibilitatea ca societățile comerciale să-și aleagă, din mai multe posibilități, tratamentul contabil pe care-l consideră cel mai adecvat situației sale.În acest sens, este foarte important ca societatea să-și aleagă politicile contabile pe care le va aplica cu consecvență.
Deși întreprinderile pot opta pentru politici contabile diferite, regulile impuse prin Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, precum și necesitățile de prezentare impuse de fiecare standard internațional de contabilitate vor face ca situațiile financiare ale acestora să fie emise în condiții de comparabilitate.
Fiecare element obligatoriu prezentat în situațiile financiare ale unei întreprinderi poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat, dacă această detaliere concură la prezentarea unei informații mai elocvente pentru utlizatorii de informații.
Bilanțul unei întreprinderi și contul de profit și pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul adoptat, cu condiția ca aceste detalieri să se facă numai la pozițiile numerotate cu cifre arabe, respectându-se ordinea elementelor cerute de formatul obligatoriu.Structura bilanțului și a contului de profit și pierdere în ceea ce privește formatul obligatoriu nu poate fi modificată de la un exercițiu financiar la altul, decât în cazuri excepționale, cu derogări ce vor fi prezentate în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii la încheierea exercițiului , precum și celelalte situații prevăzute de lege.
Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv natură, proveniență și exigibilitate.
Formatul cerut pentru bilanț este următorul:
A. Active imobilizate
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire (când reglementările permit imobilizarea acestora)
Cheltuieli de dezvoltare(când reglementările permit imobilizarea acestora)
Concesiuni, brevete,licențe, mărci, drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale, dacă au fost: -achiziționate contra unei plăți; sau
-create de societate, în cazul în care reglementările permit înscrierea acestora în active
Fondul comercial, în cazul în care a fost achiziționat
Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție
Imobilizări corporale
Terenuri și construcții
Instalații tehnice și mașini
Alte instalații, utilaje și mobilier
Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
Imobilizări financiare
Titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului
Creanțe asupra societăților din cadrul grupului, altele decât cele comerciale
Titluri sub forma de interese de participare
Creanțe din interese de participare
Titluri deținute ca imobilizări
Alte creanțe
Acțiuni proprii (cu indicare în note a valorii nominale)
Active circulante
Stocuri
Materii prime și materiale consumabile
Producția în curs de execuție
Produse finite și mărfuri
Avansuri pentru cumpărări de stocuri
Creanțe (Sumele ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la societățile din cadrul grupului
3. Sume de încasat de la societățile la care dețin interese de participare
4. Alte creanțe
5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat
Investiții financiare pe termen scurt
Titluri de participare deținute la societățile în cadrul grupului
Acțiuni proprii(cu indicare în note a valorii nominale)
Alte investiții pe termen scurt
IV Casa și conturi la bănci
Cheltuieli în avans
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile în monede convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate societăților în cadrul grupului
Sume datorate privind interesele de participare
Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale
Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
Total active minus datorii curente
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile în monede convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate societăților în cadrul grupului
Sume datorate privind interesele de participare
Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
Provizioane pentru pensii și alte obligații similare
Alte provizioane
Venituri în avans
Capital și rezerve
I. Capital propriu (prezentându-se separat capitalul vărsat și cel nevărsat)
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Rezerve legale
Rezerve pentru acțiuni proprii
Rezerve statutare sau contractuale
Alte rezerve
Rezultatul reportat
Rezultatul exercițiului financiar
Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului.
Faptul că noile reglementări contabile vor fi aplicate în primul rând societăților cotate, precum și faptul că situațiile financiare se adresează în primul rând investitorilor sau potențialilor investitori, a fost necesar să se solicite și prezentarea indicatorului “rezultatul pe acțiune”, indicator de o importamță deosebită pentru societățile care au acțiuni tranzacționate pe piața financiară.Societățile trebuie să prezinte rezultatul pe acțiune, de bază și diluat, în contul de profit și pierdere, pentru fiecare clasă de acțiuni comune căreia îi corespunde un drept procentual diferit asupra profitului net aferent exercițiului.Rezultatul pe acțiune se prezintă atât pentru exercițiul curent, cât și pentru cel precedent, indiferent dacă este pozitiv sau negativ( rezultând o pierdere pe acțiune), în conformitate cu prevederile IAS 33.
În notele explicative se vor prezenta informații privind natura veniturilor și cheltuielilor extraordinare, cu excepția cazului în care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor.În mod similar vor fi prezentate veniturile și cheltuielile care se referă la exercițiul financiar precedent.
Formatul cerut pentru contul de profit și pierdere este următorul:
Cifra de afaceri netă
Variația stocurilor de produse finite, produse reziduale,semifabricare și producție în curs de execuție
Producția imobilizată
Alte venituri din exploatare
a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli din afară
Cheltuieli cu personalul
Salarii
Cheltuieli cu asigurările și protecția socială, cu menționarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale
b) Ajustarea valorii activelor circulante
8. Alte cheltuieli de exploatare
profitul sau pierderea din exploatare
Venituri din interese de participare
Venituri din alte investiții financiare și creanțe ce fac parte din activele imobilizate, cu menționarea separată a celor generate de societățile din cadrul grupului
Venituri din dobânzi și alte venituri similare, cu menționarea separată a celor generate de societățile din cadrul grupului
Ajutarea valorii imobolizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante
Cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli similare, cu menționarea separată a celor care privesc societățile din cadrul grupului
Profitul sau pierderea din activitatea curentă
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
Impozitul pe profit
Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
Rezultatul exercițiului financiar
Rezultatul pe acțiune
de bază
diluat
Situația modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a situațiilor financiare, care să evidențieze:
profitul net sau pierderea netă a perioadei;
fiecare element de venit și cheltuială, câștig sau pierdere care,așa cum este cerut de un standard, este recunoscut direct în capitalul propriu și totalul acestor elemente;
efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale.
În plus întreprinderile trebuie să prezinte, fie în situația modificărilor capitalului propriu, fie în notele explicative:
– tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia;
– soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei și la data bilanțului și modificările pe parcursul perioadei;
– o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul și la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Modificările capitalului propriu trebuie să cuprindă o prezentare a soldurilor de deschidere și de închidere pentru capitalul social, primele de capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat și rezultatul exercițiului, precum și modificările acestora, indicându-se:
suma la începutul exercițiului financiar;
sumele transferate în sau din cont în timpul exercițiului financiar;
natura, sursa sau destinația oricăror asemenea transferuri;
suma rămasă la sfârșitul exercițiului financiar.
Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește potrivit unuia dintre modelele prevăzute în IAS 7.
metoda directă
Fluxurile de numerar din activități de exploatare:
-încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestări de servicii;
-încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;
-plățile în numerar către furnizorii de bunuri și servicii;
-plățile în numerar către și în numele angajaților;
-plățile în numerar sau restituirile de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod specific cu activitățile de investiții și de finanțare.
Fluxurile de numerar din activități de investiții:
-plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung;
-încasările de numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;
-plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi;
-încasările de numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi;
-avansurile în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;
-încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți;
Fluxurile de numerar din activități de finanțare:
-veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu;
-plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;
-veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;
-rambursările în numerar ale altor sume împrumutate;
-plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar;
Fluxuri de numerar – total
Numerar la începutul perioadei
Numerar la finele perioadei
metoda indirectă
Fluxurile de numerar din activități de exploatare:
-rezultatul net;
-modificări pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;
-ajustări pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse la activitățile de investiții sau de finanțare.
Fluxurile de numerar din activități de investiții:
-plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung;
-încasările de numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;
-plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi;
-încasările de numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi;
-avansurile în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;
-încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți;
Fluxurile de numerar din activități de finanțare:
-veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu;
-plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;
-veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;
-rambursările în numerar ale altor sume împrumutate;
-plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar;
Fluxuri de numerar – total
Numerar la începutul perioadei
Numerar la finele perioadei
Politici contabile și note explicative
Potrivit paragrafului 21 din IAS 1, politicile contabile sunt principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice adoptate de o întreprindere la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
Tot în IAS 1 (paragraful 20) se specifică faptul că, managementul trebuie să aleagă și să aplice politicile contabile asfel încât situațiile financiare să fie conforme cu toate cerințele aplicabile ale fiecărui S.I.C. și ale fiecărei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări.Atunci când nu există cerințe specifice, conducerea trebuie să adopte politici care să asigure furnizarea de informații prin situațiile financiare, informații care să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor;
b) credibile, în sensul că:
reprezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii;
reflectă substanța economică a evenimentelor și tranzacțiilor și nu doar forma lor juridică;
sunt neutre, adică nepărtinitoare;
sunt prudente;
sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Conducerea societății va folosi raționamentul profesional pentru dezvoltarea politicilor contabile care să ofere cele mai utile informații utilizatorilor situaților financiare ale întreprinderii, ori de câte ori nu există un Standard Internațional de Contabilitate specific sau o interpretare a Comitetului Permanent pentru Interpretări.
În exercitarea acestui raționament profesional, conducerea trebuie să ia în considerare: -cerințele și recomandările din SIC care se referă la aspecte similare și conexe;
-definițiile, criteriile de recunoaștere și evaluare pentru active, obligații, venituri și cheltuieli, prevăzute în Cadrul general al IASC(conform abrevierii din limba engleză pentru “International Accounting Standards Committee”);
-pronunțările altor organisme de stabilire a Standardelor și practicile acceptate în sectorul respectiv numai în măsura în care acestea sunt consecvente cu cele prezentate mai sus.
În ceea ce privește prezentarea politicilor contabile, secțiunea dedicată acestora trebuie să descrie baza sau bazele de evaluare utilizate la întocmirea situațiilor financiare și fiecare politică contabilă specifică, necesară pentru înțelegerea corespunzătoare a situațiilor financiare.
Paragraful 99 din IAS 1 exemplifică domeniile pentru care prezentarea politicilor contabile ar ajuta utilizatorii de informații la înțelegerea performanței și poziției financiare raportate.Fără a fi limitative, domeniile exemplificate se referă la:
-recunoașterea veniturilor;
-principiile de consolidare, inclusiv filialele și întreprinderile asociate;
-combinările de întreprinderi;
-asociațiile în participație;
-recunoașterea și amortizarea activelor corporale și necorporale;
-capitalizarea costurilor îndatorării și a altor cheltuieli;
-contractele de construcție;
-investiții în bunuri imobiliare;
-instrumente și investiții financiare;
-operațiuni de leasing;
-costurile de cercetare și dezvoltare;
-stocurile;
-impozitele, inclusiv impozitele amânate;
-provizioanele;
-costurile cu beneficiile de pesionare;
-conversia valutară și acoperirea riscului valutar;
-definirea segmentelor de activitate și a zonelor geografice și baza de alocare a costurilor pe segmente;
-definirea numerarului și a echivalențelor de numerar;
-contabilitatea de inflație;
-subvențiile guvernamentale.
De asemenea, alte SIC solicită în mod specific prezentarea politicilor contabile în multe din aceste domenii.
Totodată, trebuie prezentată politica contabilă aleasă și aplicată de societate atunci când domeniul respectiv nu este acoperit de Standardele Internaționale de Contabilitate.
Una din caracteristicile situațiilor financiare este comparabilitatea.
În anumite cazuri, informațiile narative furnizate de situațiile financiare pentru perioada (perioadele) anterioară continuă să fie relevantă în perioada curentă.De exemplu, detaliile privind un litigiu, al cărui rezultat era nesigur la data ultimului bilanț întocmit și este încă nerezolvat, sunt prezentate în perioada curentă.Astfel, utilizatorii beneficiază de informația că există aceea incertitudine la data întocmirii ultimului bilanț și că au fost luate măsuri pentru rezolvarea acestuia în cursulm perioadei.
La alegerea politicilor contabile trebuie avut în vedere faptul că o modificare a politicii contabile trebuie efectuată doar dacă este cerută de statut sau de un organism de elaborae a SIC sau dacă această modificare are ca rezultat o prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacțiilor în situațiile financiare ale societății.
Alegerea politicilor contabile se bazează, în primul rând pe tratamentele contabile prevăzute de SIC și Interpretările SIC, politicile alese trebuind să răspundă cel puțin la cerințele de prezentare a informațiilor cuprinse în acestea.
Elaboarea politicilor contabile adaptate specificului activității este necesară pentru faptul că societățile comerciale care aplică IAS nu mai pot utiliza monografiile contabile existente decât analizându-le în contextul economic propriu societății.
Nu în ultimul rând, politicile contabile elaborate de societate servesc în relația acesteia cu organele de control în sensul că acestea au o bază scrisă, în funcție de care se analizează operațiunile economice.
Alegerea politicilor contabile, se va efectua având în vedere toate implicațiile, inclusiv impactul acestora asupra situațiilor financiare.De exemplu, alegerea unor durate de amortizare a mijloacelor fixe foarte scurte va conduce la o cheltuială cu amortizarea mai mare, fapt ce va influența profitul societății.
Din experiența societăților comerciale care au aplicat reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.94/2001, a rezultat clar necesitatea elaborării politicilor contabile proprii.
Având în vedere că politicile contabile trebuie să răspundă particularităților societății, modul de organizare și funcționare, acestea se vor elabora de personal cu pregătire economică și tehnică din fiecare societate.
Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.Notele explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică.Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la o notă care cuprinde acel element semnificativ.
Prezentăm în continuare exemple de prezentare a notelor explicative:
Nota 1 Active imobilizate
mii lei
Valoarea brută** Deprecieri***
(amortizare și provizioane)
Elemente Sold Creșteri Reduceri Sold Sold Deprecierea Reduceri Sold
de active* la la la înregistrată sau la
1 ian. 31 dec. 1 ian. în cursul reluări 31 dec.
exercițiului
0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7
*Pentru “Cheltuieli de dezvoltare “ se vor prezenta motivele imobilizării și “perioada” de amortizare, cu justificarea acesteia.
** Se vor prezenta modificările acesteia în funcție de tratamentele contabile aplicate.
***Se vor prezenta ajustările care privesc exercițiile anterioare.
Nota 2 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
mii lei
Denumirea Sold Transferuri* Sold
provizionului la 1 ian. în cont din cont la 31 dec.
0 1 2 3 4=1+2-3
*Cu explicarea naturii acestora
Nota 3 Repartizarea profitului
mii lei
Destinația Suma
Profit net de repartizat:
-rezerva legală
-acoperirea pierderii contabile
-dividende
Profit nerepartizat
Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare
mii lei
Indicatorul Exercițiul precedent Exercițiul curent
0 1 2
1.Cifra de afaceri netă
2.Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate(3+4+5)
3.Cheltuielile activității de bază
4.Cheltuielile activității auxiliare
5.Cheltuieli indirecte de producție
6.Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete(1-2)
7.Cheltuieli de desfacere
8.Cheltuieli generale de administrație
9.Alte venituri din exploatare
10.Rezultatul din exploatare(6-7-8+9)
Nota 5 Situația creanțelor și datoriilor
mii lei
Creanțe Sold la 31 dec Termen de lichidate
(col.2+3) sub 1 an peste 1 an
0 1 2 3
Total din care:
Datorii* Sold la 31 dec Termen de exigibilitate
(col.2+3+4) sub 1 an 1-5 ani peste 5 ani
0 1 2 3 4
Total din care:
*Se vor menționa următoarele informații:
-clauzele legate de achitarea datoriilor și rata dobânzii aferente împrumuturilor
-datoriile pentru care s-au depus garanții sau au fost efectuate ipotecări:
valoarea datoriei
valoarea și natura garanțiilor
-valoarea obligațiilor pentru care s-au constituit provizioane
-valoarea obligațiilor prind plata pensiilor
Nota 6 Principii, politici și metode contabile
Se vor prezenta :
abaterile de la principiile contabile și schimbarea metodelor de evaluare, menționându-se:
-natura;
-motivele;
-evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului și poziției financiare;
-tratamentele contabile alternative, menționându-se:
-elementele afectate și valoarea acestora la costul istoric;
-baza de evaluare adoptată;
-ajustările efectuate în vederea aplicării tratamentului contabil alternativ;
-influența asupra rezultatului;
-conținutul, limitele și modalitățile de aplicare;
-suma dobânzilor incluse în costul de producție al activelor imobilizate și circulante cu ciclu lung de producție.
Nota 7 Acțiuni și obligațiuni
Se vor prezenta următoarele informații:
-capital social subscris;
-numărul și valoarea totală a fiecărui tip de acțiunu emise;
-acțiuni răscumpărabile:
-data cea mai apropiată și data limită de răscumpărare;
-caracterul obligatoriu sau neobligatoriu de răscumpărare;
-valoarea eventualei prime de răscumpărare;
-acțiuni emise în timpul exercițiului financiar:
-tipul de acțiuni;
-numărul de acțiuni emise;
-valoarea nominală totală și valoarea încasată la distribuire;
-drepturi legate de distribuție:
numărul,descrierea și valoarea acțiunilor corespunzătoare;
perioada de exercitare a drepturilor;
prețul plătit pentru acțiunile distribuite;
-obligațiuni emise:
-tipul obligațiunilor emise;
-valoarea emisă și suma primită pentru fiecare tip de obligațiuni;
-obligațiuni emise de întreprindere, deținute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta;
valoarea nominală
valoarea înregistrată în momentul plății.
Nota 8 Informații privind salariații, administratorii și directorii
Se vor face mențiuni cu privire la:
-salarizarea directorilor și administratorilor:
-obligațiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foștii directori și administratori:
-obligația totală pentru fiecare categorie;
-valoarea avansurilor și a creditelor acordate directorilor și administratorilor în timpul exercițiului; -rata dobânzii;
-principalele clauze ale creditului;
-suma rambursată până la acea dată;
-obligații viitoare de genul garanțiilor asumate de întreprindere în numele acestora;
-salariați: -numărul mediu aferent exercițiului;
-numărul mediu (fiecare categorie);
-salariile plătite sau de plătit, aferente exercițiului;
-cheltuieli cu asigurările sociale;
-alte cheltuieli cu contribuțiile pentru pensii.
Nota 9
Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari
1. Indicatori de lichiditate
-Indicatorul lichidității curente = Active curente/Datorii curente
(indicatorul capitalului circulant)
-valoarea recomandată acceptată – în jurul valorii de 2
-oferă garanția acoperirii datoriilor curente din active curente
-Indicatorul lichidității imediate =(Active curente-Stocuri)/Datorii curente
(indicatorul test acid)
2. Indicatori de risc
-Indicatorul gradului de îndatorare=(Capital împrumutat/Capital propriu)x100 sau
( Capital împrumutat/Capital angajat)x100
unde:
capital împrumutat=credite peste 1 an;
capital angajat= capital împrumutat+ capital propriu
-Indicatorul privind acoperirea dobânzilor- determină de câte ori societatea poate să achite cheltuielile cu dobânda.
-cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziția societății este considerată mai riscantă.
Profit înaintea plății dobânzii și impozitului pe profit/Cheltuieli cu dobânda=Nr.de ori
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)- furnizează informații cu privire la:
-viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de numerar ale întreprinderii;
-capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale întreprinderii.
-Viteza de rotație a stocurilor(rulajul stocurilor)=Costul vânzărilor/Stocul mediu=
= Nr.de ori
-aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar
sau
-Număr de zile de stocare=(Stoc mediu/Costul vânzărilor)x365
-indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate
-Viteza de rotație a debitelor-clienți=(Sold mediu clienți/Cifra de afaceri)x365
-calculează eficacitatea întreprinderii în colectarea creanțelor sale;
-exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către întreprindere; o valoare în creștere a indicatorului poate crea probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienți rău-platnici).
-Viteza de rotație a creditelor-furnizor=
=[(Sold mediu furnizori/Achiziții brute(fără servicii)x365
-unde pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.
-aproximează numărul de zile de creditare pe care întreprinderea îl obține de la furnizorii săi.În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali.
-Viteza de rotație a activelor imobilizate=Cifra de afaceri/Active imobilizate
-evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generată de o anumită cantitate de active imobilizate.
-viteza de rotație a activelor totale=Cifra de afaceri/Total active
4. Indicatori de profitabilitate –exprimă eficiența întreprinderii în realizarea de profit din resursele disponibile:
-Rentabilitatea capitalului angajat- reprezintă profitul pe care îl obține întreprinderea din banii investiți în afacere:
=Profitul înaintea plății dobânzii și impozitului pe profit/Capitalul angajat
-unde capitalul angajat se referă la banii investiți în întreprindere atât de către acționari, cât și de creditorii pe termen lung, include capitalul propriu și datoriile pe termen lung
sau active totale minus datorii curente
-Marja brută din vânzări= (Profitul brut din vânzări/Cifra de afaceri)x100
-o scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul optim de vânzare.
5. Indicatori privind rezultatul pe acțiune- se determină în conformitate cu prevederile IAS 33 și au în vedere:
-Rezultatul pe acțiune:
-profit net atribuibil acțiunilor comune;
-numărul de acțiuni comune luat în calcul.
-Raportul dintre prețul pe piață al acțiunii și prețul rezultat pe acțiune.
Nota 10 Alte informații
Informații cu privire la prezentarea întreprinderii:
sediul și forma juridică întreprinderii;
țara de înființare;
adresa sediului oficial etc.
Informații privind relațiile întreprinderii cu filiale, întreprinderi asociate sau cu alte întreprinderi în care se dețin titluri de participare strategice:
numele întreprinderilor;
țara de înființare;
adresa etc.
Modalitatea folosită pentru exprimarea în moneda națională a elementelor patrimoniale, a veniturilor și cheltuielilor evidențiate inițial într-o monedă străină.
Informații referitoare la impozitul pe profit:
-proporția dintre activitatea curentă și cea extraordinară;
-reconcilierea dintre rezultatul exercițiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit.
Cifra de afaceri: prezentarea acesteia pe sectoare economice și piețe de desfacere
Cheltuielile cu chiriile și ratele achitate în cadrul unui contract de leasing operațional
Onorariile plătite auditorilor
Angajamente acordate
Angajamente primite
Se mai face precizarea că, în conformitate cu OMF nr.2.332/28.12.2001, pct.49, la situațiile financiare întocmite, se anexează și situațiile “Nota A” și “Nota B”, în formatul cuprins în Anexa 2 a acestor precizări.Nota A este identică cu Nota 5, din cadrul situațiilor financiare .
Nota B, asemănătoare cu Nota 6 din cadrul situațiilor financiare simplificate,cuprinde date privind activele imobilizate, în care informațiile sunt înscrise la cost istoric sau la valoarea reevaluată a imobilizărilor, după caz, fără a fi prezentate influențele rezultate din ajustarea la inflație.
1.3.2. CAZUL SOCIETĂȚILOR CARE ÎNTOCMESC SITUAȚII FINANCIARE SIMPLIFICATE
Aceste situații anuale simplificate se compun, așa cum am mai arătat, din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.
Prin Reglementările contabile simplificate s-a prevăzut, în plus, posibilitatea întocmirii, opțional, a situației fluxurilor de trezorerie.
Bilanțul are o structură simplificată, prin gradul de detaliere a elementelor prezentate, care se limitează la componentele indicate cu litere și cifre romane.Consecință a acestui mod de prezentare a elementelor bilanțiere, în plus față de cele șase principii cunoscute (continuității activității, permanenței metodelor, prudenței, independenței exercițiului, necompensării, intangibilității), a fost introdus principiul evaluării separate a elementelor se activ și pasiv care spune că, în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
Bilanțul unităților patrimoniale care desfășoare activități economice cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după destinație și, respectiv, după proveniența lor.
În activul bilanțului sunt cuprinse următoarele grupe de elemente (Anexa nr.1):
I.Active imobilizate , grupă ce conține:
-imobilizări necorporale;
-imobilizări corporale;
-imobilizări financiare;
II.Active circulante, grupă ce conține:
-stocuri;
-alte active circulante(creanțe, titluri de plasament, disponibilități și alte valori );
III.Conturi de regularizare și asimilate (cheltuieli înregistrate în avans,diferențe de conversie-activ, decontări din operații în curs de clarificare);
IV.Prime privind rambursarea obligațiunilor .
În pasivul bilanțului sunt cuprinse următoarele grupe de elemente :
I.Capitaluri proprii( capitalul social sau individual, primele legate de capital și diferențele de reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, nerepartizat, rezultatul exercițiului,alte fonduri, subvențiile pentru investișii și provizioanele reglementate);
II.Provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
III.Datoriile( împrumuturi și datorii asimilate, furnizori și conturi asimilate,clienți-creditori, și alte datorii, față de personal,bugetul statului,asigurările sociale,creditori);
IV Conturi de regularizare și asimilate ( venituri înregistrate în avans, diferențe de conversie de pasiv, decontări din operații ăn curs de clarificare).
Ordonarea posturilor de bilanț se face în funcție de criteriul lichidității activului și exigibilității pasivulu, astfel:posturile activului sunt așezate în ordinea crescătoare a lichidității (de la cele mai puțin lichide-cum este cazul activelor imobilizate, la disponibilitățile bănești ca formă de lichiditate absolută),iar în pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai puțin exigibile ( de la capital-ultimul cont care se închide în cazul lichidării patrimoniului) la datoriile curente.
Așadar, atât activul cât și pasivul bilanțier suportă un dublu criteriu de ordonare:
-criteriul major: pentru active, natura lor economică, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;
-criteriul minor: pentru active, lichiditatea (crescătoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor (crescătoare).
Contul de profit și pierdere s-a introdus ca o necesitate a controlului respectării interesului fiscal al statului și în același timp ca o necesitate a informării oricărui manager, administrator, al organelor de decizie privind sursele de profit și structura cheltuielilor unității patrimoniale pentru exercițiul încheiat.
În conformitate însă, cu Standardele Internaționale de Contabilitate, se aduce o schimbare semnificativă, care vizează categoriile de utilizatori ai informației financiar-contabile, în sensul că, guvernul și instituțiile sale nu mai sunt principalii utilizatori ai acestor informații, locul lor fiind luat de către investitorii prezenți și potențiali, urmați de angajați, creditori financiari, furnizori și alți creditori, clienți și apoi guvernul și instituțiile sale, publicul.Totuși, contabilitatea trebuie astfel organizată, încât societatea să prezinte și informații care sunt solicitate de instituțiile guvernului, inclusiv pentru necesități fiscale.În nici un caz aplicarea noilor reglementări nu are în vedere reflectarea legislației fiscale prin situațiile financiare întocmite.
Contul de profit și pierdere prezintă rezultatele totale ale exercițiului și cuprinde următorii indicatori principali:
-cifra de afaceri;
-veniturile și cheltuielile exercițiului grupate după natura lor și pe activități (exploatare, financiare, operațiuni excepționale);
-rezultatul general al exercițiului (profit sau pierdere) defalcat pe:
-rezultatul curent al exercițiului;
-rezultatul excepțional;
-impozitul pe profit.
Privit prin prisma finalității contul de profit și pierdere are un conținut îndeosebi economic, deoarece oferă informații asupra activității de producție, comerciale sau financiare a unității patrimoniale, a modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le generează.
Cu ajutorul contului de profit și pierdere se stabilește rezultatul activității curente, indicator important de apreciere a activității oricărei întreprinderi, delimitându-l de rezultatul aferent operațiilor excepționale.În anexa nr.2 este prezentat formularul pentru contul de profit și pierdere precum și modul de întocmire al acestuia.
Politicile contabile și notele explicative reprezintă de asemenea o componentă a situațiilor financiare anuale.Aceste cerințe au existat și înainte de introducerea noilor reglementări și se concretizau în Anexa nr.7 “Alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare”.Această anexă solicită :
I.Informații asupra regulilor și metodelor contabile folosite;
II.Alte informații.
Informațiile cerute ajută utilizatorul de informații să înțeleagă conținutul bilanțului și contului de profit și pierdere, precum și alte elemente.
Deoarece informațiile privind politicile contabile au fost solicitate printr-o ultimă anexă, acestea fie nu au fost prezentate, fie au fost prezentate foarte sumar.
Aceste cerințe de prezentări de informații se regăsesc și în formatul situațiilor financiare anuale simplificate în Nota 7, al cărei conținut este redat în anexa nr.9.
Conținutul celor 7 note explicative este următorul:
NOTA 1 Repartizarea profitului
Referitor la repartizarea profitului, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.298/2002 pentru aprobare Precizărilor privind determinarea sumelor ce fac obiectul repartizării profitului, precizează următoarele destinații ( pentru societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome), dacă prin legi speciale nu se prevede altfel:
a)rezerve legale;
b)acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;
c)alte rezerve constituie ca surse proprii de finanțare, aferente profitului rezultat din vânzări de active, respectiv aferente facilităților fiscale la impozitul pe profit;
d)alte repartizări prevăzute de lege;
e)până la 10% pentru participarea salariaților la profit;
f)minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților naționale,companiilor naționale sau al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;
g)profitul nerepartizat pe destinațiile a-f, se repartizeaza la alte rezerve și constituie surse proprii de finanțare.
La societățile comerciale cu capital privat, repartizarea profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit/venit se repartizează conform hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților.
NOTA 2 Situația stocurilor și a producției în curs de execuție;
NOTA 3 Situația creanțelor și datoriilor;
NOTA 4 Situația altor provizioane;
NOTA 5 Date informative;
NOTA 6 Situația activelor imobilizate
NOTA 7 Alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare
Modul de întocmire și conținutul notelor din cadrul situațiilor financiare anuale simplificate este prezentat în anexele1-9.
1.3.3. CAZUL MICROÎNTREPRINDERILOR
Componentele situațiilor financiare anuale pe care acest tip de societate le întocmește sunt bilanțul și contul de profit și pierdere.
Modelul formularelor pentru acestea sunt prezentate în anexa nr.10.
1.4. FUNCȚIILE ȘI FINALITATEA BILANȚULUI
Funcțiile pe care le îndeplinește bilanțul în procesul decizional sunt:
-funcția de generalizare a datelor contabile care se realizează prin însuși modul său de alcătuire și tehnica contabilității însăși;
-funcția de informare, de cunoaștere și apreciere a modului de desfășurare a întregii activități a societății pe perioada la care se referă bilanțul;
-funcția de previziune este rezultanta analizei și menirea fundamentală a bilanțului, în condițiile în care conducerea previzionată pe baza cunoașterii evoluției fenomenelor din trecut, devine cheia absolută a eficienței.
Situațiile financiare anuale se depun însoțite de raportul administratorului, procesul-verbal al adunării generale al acționarilor sau asociaților precum și de raportul în formă scurtă întocmit de persoanele împuternicite, conform legii, cu verificarea și certificarea acestuia.
Raportul de gestiune la bilanțul contabil are o importanță deosebită si conține informații referitoare la:
realizarea sarcinilor privind ținerea corectă și la zi a contabilității;
respectarea regulilor de întocmire abilanțului contabil;
sursele pentru activitatea de producție și investiții au fost utilizate potrivit reglementărilor legale și nu s-au efectuat deturnări de fonduri;
contul de profit și pierdere reflectă fidel veniturile și cheltuielile și determină fenomene ale perioadei de raportare;
propunerile privind destinația profitului net sunt în coformitate cu dispozițiile legale;
obligațiile față de bugetul statului au fost corect stabilite și vărsate;
Situațiile financiare ale persoanelor juridice care aplică prevederile Ord.94/2001 sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate,potrivit legii.
După aprobare,acestea se publică în condițiile prevăzute de reglementările legale.
Situațiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani iar în caz de încetare a activității, acestea se predau la arhivele statului.
Pentru asigurarea informațiilor destinate sistemului instituțional al statului, un exemplar al situațiilor financiare anuale se depune la direcția generală a finanțelor publice județene,respectiv a municipiului București, astfel:
-în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar:
-microîntreprinderile înființate înainte de 17.10.2001 pe formulare elaborate,tipărite și difuzate de MFP(situații financiare anuale simplificate conform Normelor MFP nr.460040/10.01.2002);
-microîntreprinderile înființate după 17.10.2001 pe formulare având modelul de prezentare prezentat în Ordinul 1.880/2001,model prezentat în anexa 10;
-în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului financiar:
-companiile în primul an în care aplică OMF 94/2001, pe formulare elaborate,tipărite și difuzate de MFP-situații financiare anuale simplificate,neretratate conform OMF 94/2001 (se menționează obligativitatea acestor persoane juridice de a depune până la data de 30 septembrie situațiile financiare anuale pe formulare prezentate în OMF 94/2001-situațiile financiare depuse și retratate);
-persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru a putea aplica OMF 94/2001, pe același tip de formular ca cel menționat anterior, situații financiare anuale simplificate;
– în termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar:
-companiile în al doilea an în care aplică OMF 94/2001, pe formularele prezentate în OMF 94/2001, și care nu au caracter tipizat.
CAPITOLUL 2. LUCRĂRILE PREGĂTITOARE ÎNTOCMIRII BILANȚULUI
Prin sistemul conturilor, contabilitatea urmărește, consemnează și controlează permanent existența, mișcarea și transformarea elementelor patrimoniale ale societăților comerciale la fiecare sfârșit de an, care corespunde cu închiderea exercițiului financiar, ca și în situații de excepție, personale fizice sau juridice obligate prin lege să conducă contabilitatea, întocmesc bilanțul contabil.
Bilanțul asigură stabilirea situației patrimoniale și calcularea rezultatelor financiare. Derularea procesului de întocmire a bilanțului contabil se concretizează într-o sumă de lucrări dintre care unele au caracter preliminar, iar celelalte se referă la redactarea propriu-zisă a bilanțului.
Lucrările preliminare denumite în practică și “lucrări de închidere” pot fi grupate în: -stabilirea balanței de verificare înainte de inventariere
-inventarierea generală a patrimoniului
-contabilitatea operațiilor de regularizare
-operații privind calculul amortizării
-operații privind provizioanele pentru deprecieri și pentru riscuri și cheltuieli
-delimitarea în timp a cheltuielilor și a veniturilor
2.1. STABILIREA BALANȚEI DE VERIFICARE ÎNAINTE DE INVENTARIERE
Pentru controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmește balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului.Din acest punct de vedere balanța pregătește datele necesare comparării soldurilor din inventarul contabil cu stocul evaluat sau soldul valoric din inventarul faptic.
Obținerea balanței de verificare este echivalentă cu obținerea situației scriptice a elementelor patrimoniale.
Relațiile de control propriu sunt cele dintre debitul și creditul conturilor, înregistrarea cronologică și sistematică, înregistrarea sintetică și analitică.
Dintre acestea, cea care oferă informații de control privind înregistrarea corectă și completă în conturi a tuturor documentelor justificative este aceea că totalul rulajului curent debitor sau creditor din balanță trebuie să fie egal cu totalul rulajului curent din registrul-jurnal.
În conformitate cu articolul 22 din Legea contabilității, care prevede că: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiilor patrimoniale se întocmește lunar balanța de verificare.Aceasta este un document contabil care servește pentru întocmirea bilanțului contabil.
Balanța de verificare cuprinde toate conturile unității patrimoniale, având de regulă următoarele elemente: simbolul și denumirea conturilor în ordinea din planul de conturi, soldurile inițiale debitoare și creditoare, rulajele debitoare și creditoare, totalul sumelor debitoare și creditoare, soldurile finale debitoare și creditoare.
Balanța de verificare se întocmește atât pe conturi sintetice cât și pe cele analitice,pentru conturile analitice se poate întocmi numai situația soldurilor.
Prin intermediul balanței de verificare analitice se verifică concordanța dintre conturile sintetice și conturile analitice.
2.2. INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI
Așa cum este prevăzut în art. 27 (11) din Ordonanța Guvernului nr.61/2001 pentru modificarea și completarea Legii contabilității, întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv și a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune și administrare, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.
Inventarierea are ca scop principal: stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile și valorile deținute cu orice titlu, în vederea întocmirii bilanțului contabil care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor obținute.
Unitatea patrimonială are obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activității, cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitul anului, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității precum și în raport de alte situații.
La începutul activității unitățile patrimoniale inventarierea are ca scop principal stabilirea și evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul în natură. Elementele patrimoniale aduse ca aport se înscriu în registrul inventar, grupate pe conturi.
Inventarierea anuală se face de regulă cu ocazia închiderii exercițiului financiar avându-se în vedere și specificul activității unității patrimoniale precum și efectuarea operațiunilor de inventariere înainte de 31 decembrie anul curent pentru a se asigura valorificarea și cuprinderea rezultatelor inventarierii în bilanțul contabil întocmit pe anul respectiv.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, revine administratorului, ordonatorului de credit sau altei persoane care are obligația administrării patrimoniului.
Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele de ordin precum și alte valori aflate în casieria unităților patrimoniale se inventariază în conformitate cu Regulamentul operațiunilor de casă emis de Banca Națională a României.
Inventarierea patrimoniului se efectuează de comisii de inventariere formate din cel puțin două persoane numite prin decizie scrisă,în care se menționează în mod obligatoriu componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere și termenele operațiunilor.
Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere potrivit prevederilor legale.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective.
În vederea bunei desfășurări a operațiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoana care au obligația administrării patrimoniului trebuie să ia măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere prin:
ținerea la zi a evidenței tehnico-operative la gestiunile de valori materiale și a celei contabile și efectuarea periodică a confruntării datelor dintre aceste evidențe;
participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;
asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale, respectiv pentru sortare, cântărire, așezare, măsurare, numărare;
asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate a unor persoane componente din celelalte compartimente ale unității la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere;
dotarea gestiunii cu instrumente și aparate adecvate în număr suficient pentru măsurare, cântărire precum și cu formularele și rechizitele necesare;
dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate.
Principalele măsuri organizatorice luate de comisia de inventariere sunt:
să asigure închiderea și sigilarea în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea.
după sigilare, înainte de începerea operațiunii de inventariere se ia le la gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale o declarație scrisă din care să rezulte dacă:
gestionează valori materiale și în alte locuri de depozitare;
în afara valorilor materiale ale unității patrimoniale respective, are în gestiune și altele aparținând terților, primite cu sau fără documente;
are plusuri sau minusuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință;
are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, pentru care s-au întocmit documentele aferente;
a primit sau eliberat valori materiale fără documente legale;
deține numerar rezultat din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii și care nu au fost predate la contabilitate;
Declarațiile se datează și se semnează de către gestionari și de către comisia de inventariere.
să identifice toate locurile în care există valori materiale ce urmează a fi inventariate.
să bareze și să semneze la ultima operație fișele de magazie, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieșiri de valori materiale, existente în gestiune dar neînregistrate, să dispună înregistrare acestora în fișele de magazie și predarea lor la contabilitate.
să verifice numerarul din casă și să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, cerând încheierea monetarului și depunerea numerarului la casieria unității, să ridice benzile de control de la aparatele de casă și stampila unității și să le păstreze în siguranță.
să controleze dacă toate instrumentele și aparatele de măsură au fost verificate.
Toate bunurile ce se inventariază se inscriu în listele de inventariere care trebuie să se intocmească pe locuri de depozitare, pe gestionari și categorii de bunuri.
Bunurile aparținând altor unității se inventariază și se înscriu în liste separate.
Creanțele și datoriile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor de cont.
Disponibilitățile în valută și în lei din casieria unității se inventariază prin confruntarea soldurilor din registrul de casă cu cele din contabilitate.
În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale și corporale aflate în curs de execuție se trece prntru fiecare obiect în parte: denumirea obiectului, descrierea amănunțită a stadiului în care se află acesta, volumul lucrărilor realizate la data inventarierii.
În cazul producției în curs de execuție se inventariează atât produsele care nu au trecut prin toate fazele prelucrării cât și produsele care, deși au fost terminate nu au trecut probele de recepționare.
Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea au inventarierea de două ori sau de mai multe ori a acelorași bunuri.
Inventarierea lucrărilor de reparații capitale neterminate, ale clădirilor, instalațiilor, mașinilor se face prin verificarea la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor.
Produsele aflate în expediție se inventariează de către unitățile patrimoniale furnizoare și se înscriu în liste separate de inventariere.
Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora în conformitate cu dispozițiile legale.
Pe ultima filă a listei de inventariere gestionarul trebuie să menționeze dacă toate valorile materiale și bănești au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.
Inventarierea faptică a patrimoniului se materializează prin înscrierea cu cerneală, fără spații libere și ștersături a valorilor inventariate în formularul “Lista de inventariere” în urma verificării existenței fizice a fiecărui bun inventariat.
Lista de inventariere servește ca document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii prin confruntarea stocurilor faptice înscrise în listele de inventariere cu cele scriptice(din evidențele tehnico-operative și din contabilitate) în vederea înregistrării acestora în contabilitate și pentru stabilirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli precum și a celor pentru deprecieri.
Listele de inventariere servesc și pentru întocmirea registrului-inventar.
Registrul inventar este un document contabil obligatoriu de înregistrare anuală și de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. În el se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv inventariate potrivit reglementărilor în vigoare.
Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau situațiilor analitice care justifică conținutul fiecărui post din bilanțul contabil.
Constatările comisiei de inventariere privind stocurile, stabilirea diferențelor, efectuarea compensărilor și calculul privind pierderile legale se consemnează în listele de inventariere și în situațiile comparative întocmite.
Valorile materiale se vor evalua la valoarea lor actuală numită și valoare de inventar.La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.
În cazul în care se constată că valoarea de inventar stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care sunt evidențiate acestea în contabilitate, în listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate.Atunci când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate , în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar.
Evaluarea creanțelor și datoriilor se face de regulă la valoarea lor nominală, dar din prudență, în cazul în care se constată o depreciere a acestora ele se evaluează la valoarea lor prealabilă de încasare sau de plată împunându-se constituirea de provizioane pentru depreciere.
În cazul constatării unei deprecieri ireversibile( definitive) la mijloace fixe, corectarea valorii contabile a acestora și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se face prin înregistrarea unor amortizări suplimentare, sau prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, ca urmare a unor cauze cum sunt:
apariția uzurii morale de care nu s-a ținut seamă cu ocazia amortizării
supraevaluarea mijloacelor fixe
lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces verbal.Procesul verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină: data întocmirii raportului, numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data actului de numire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii și terminării operației de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor, lipsurile constatate șin persoanele vinovate pentru acestea, volumul stocurilor depreciate fără mișcare sau cu mișcare lentă, greu vandabile, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Comisia de inventariere stabilește caracterul lipsurilor, pierderilor, deteriorărilor și deprecierilor constatate precum și caracterul plusurilor și propune modul de regularizare a diferențelor constatate.
În cazul în care, în urma inventarierii și a compensărilor legale rezultă atât minusuri cât și plusuri de inventar acestea se vor înregistra ca atare în evidențele contabile.
Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor, impunerea acestora se va face la valoarea de înlocuire, de la data constatării lipsurilor inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate atât în fișele de magazie de la gestiuni cât și în contabilitate în termen de cel mult 5 zile de la data primirii deciziei privind valorificarea rezultatelor inventarierii.
Lista de inventariere servește ca:
document pentru inventarierea valorilor materiele aflate în gestiunea unității
document de bază pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale și a altor valori
document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate a plusurilor de inventar și a minusurilor constatate
document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri
document pentru întocmirea registrului-inventar
2.3.CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE REGULARIZARE
Aceasta constă în punerea de acord a evidențelor scriptice cu situația faptică de pe teren și cuprinde operațiuni privind regularizarea plusurilor și a minusurilor de inventar.
Ca urmare a unei inventarieri faptice, față de evidența scriptică pot rezulta plusuri și minusuri în inventar care se înregistrează în contabilitate ca o decontare gestionară purtând denumirea de regularizare a rezultatului inventarierii.
Agenții economici au obligația să ia măsuri pentru stabilirea existenței plusurilor sau minusurilor în gestiune precum și cunoașterea și înlăturarea cauzelor care le-au generat.
Plusurile reprezintă diferențe cantitativ superioare ce rezultă din confruntarea stocurilor scriptelor cu stocul faptelor, în timp ce minusurile concretizează diferențele cantitativ inferioare rezultate din aceleași confruntări.
Cunoașterea plusurilor și a minusurilor se poate realiza numai prin ținerea unei evidențe la zi și prin cunoașterea stocurilor.
Obligația înregistrării acestora impune conducerii societății obligația de a lua măsuri pentru stabilirea adevăratelor pagube în gestiune.Conducerii unității îi revine sarcina să ia măsuri pentru stabilirea cauzelor și evitării pericolelor cât mai operativ posibil.Acoperirea pagubelor reprezintă ultima obligație a conducerii societății.
Reflectarea în contabilitate a acestora se va face prin înregistrări specifice elementelor patrimoniale la care s-au constatat.
Plusurile se înregistrează la intrări în patrimoniul societății iar minusurile se valorifică în doua feluri:
-dacă prezumă vinovăția se înregistrează în sarcina celor vinovați, pe cale civilă, prin recuperarea directă din garanție și în numerar, sau pe calea Codului muncii, în funcție de contractul de muncă al salariatului cu patronatul.
-dacă lipsurile nu se datoresc vinei cuiva, se decontează după caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii.
Compensarea cantitativă a lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere se poate acorda în cazul în care există riscul de confuzie între sorturile aceluiași produs, datorită asemănării aspectului exterior al sorturilor, fără a se diminua însă valoric patrimoniul unității economice.
În problema compensării există o practică, în care aceasta se admite, de regulă numai pentru aceeași perioadă de gestiune și la același gestionar.Compensarea se aplică de regulă pentru cantități egale între plusuri și minusuri.
În cazul în care cantitatea sorturilor supuse compensării la care s-au constatat plusuri sunt mai mari decât cantitatea sorturilor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se procedează la stabilirea egalității cantitative , prin eliminarea din calcul a diferenței în plus.Această eliminare se face începând cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescândă.
În cazul în care cantitatea sorturilor supuse compensării la care s-au constatat lipsuri sunt mai mari decât cantitățile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri se procedează de asemenea la stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a cantității care depășește totalul cantitativ al plusurilor.Eliminarea se face începând cu sorturile care au prețurile unitare mai scăzute, în ordine crescândă.
Dacă în urma compensării rezultă diferențe valorice între totalul valorii sorturilor constatate plus și totalul valorii sorturilor constatate minus, diferența valorică stabilită se înregistrează ca plus de inventar.
În raport de natura structurii de activ și de pasiv inventariate, regularizare diferențelor generează diferite tipuri de înregistrări.
În cazul minusurilor de inventar, dacă acestea sunt rezultatul vinovăției unor persoane fizice sau juridice, atunci ele se vor înregistra ca ieșiri și apoi se vor imputa celor vinovați, în caz contrar se vor înregistra pe seama cheltuielilor.Veniturile obținute din recuperarea sumelor imputate persoanelor vinovate vor fi evidențoate ca venituri excepționale din operațiuni de gestiune.
Plusurile de inventar ce pot să apară pentru elementele patrimoniale vor influența, în sensul creșterii conturilor de stocuri, de active imobilizate și de trezorerie, concomitent cu reducerea cheltuielilor cu stocurile, cu sporirea subvențiilor pentru investiții și reducerea cheltuielilor financiare.
2.4. OPERAȚIUNI PRIVIND CALCULUL AMORTIZĂRII
Amortizarea activelor imobilizate se calculează și se înregistrează pe baza planului de amortizare.
La închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, se stabilește dacă valoarea de inventar este egală cu valoarea rămasă de amortizat Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, pentru diferența constatată, se procedează asfel:
se înregistrează un amortisment excepțional, dacă deprecierea este considerată ireversibilă, afectând cheltuielile ;
se constituie un provizion pentru depreciere, dacă deprecierea se consideră reversibilă.
2.5. OPERAȚIUNI PRIVIND PROVIZIOANELE PENTRU DEPRECIERI PRECUM ȘI PENTRU RISCURI ȘI CHELTUIELI
Provizioanele pentru deprecieri vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror valoare de inventar, la data închiderii exercițiului, este mai mică decât valoarea contabilă de intrare.
Se pot constitui provizioane și pentru deprecierea imobilizărilor amortizabile , când acestea suferă deprecieri excepționale.
Provizioanele pentru deprecieri apar la următoarele elemente de patrimoniu:
active imobilizate
stocuri și producție în curs
creanțe
titluri de plasament
În perioadele următoare, la finele fiecărui exercițiu, provizioanele constituite la sfârșitul anului precedent,sau în cursul anului, se analizează și se regularizează astfel:
dacă deprecierea este mai mare decât provizionul constituit, se formează un provizion suplimentar;
dacă deprecierea constatată este mai mică decât provizionul constituit, diferența se deduce din provizion și se înregistrează la venituri;
cu ocazia anulării unui provizion devenit fără obiect, ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor se inregistrează la cheltuieli, iar provizionul constituit la venituri;
când are loc realizarea riscului, sau cheltuiala devine exigibilă, provizioanele constituite anterior se închid prin conturile de venituri.
În ce privește provizioanele pentru riscuri și cheltuieli acestea reprezintă elemente incluse pe cheltuieli, la închiderea exercițiului, în vederea finanțătii acelor cheltuieli și pierderi a căror realizare este incertă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioada următoare.Astfel avem:
provizioane pentru litigii
provizioane pentru garanții acordate clienților
provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții financiare
provizioane pentru pierderi din schimb valutar
alte provizioane pentru riscuri și cheltuieli
La încheierea exercițiului financiar, se analizează provizioanele constituite și se efectuează regularizarea astfel:
-se majorează provizionul prin debitul conturilor de cheltuieli:
% = 151 “Provizioane pentru riscuri și cheltuieli”
6812 “Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru riscuri și cheltuieli”
6862 “Cheltuieli financiare privind
provizioanele pentru riscuri și cheltuieli”
6872 “Cheltuieli excepționale privind
provizioanele pentru riscuri și cheltuieli”
-se diminuează sau anulează provizionul când acesta devine parțial sau total fără obiect, prin creditul conturilor de venituri:
151 “Provizioane pentru riscuri și cheltuieli” = %
7812“Venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli”
7862“Venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli”
7812“Venituri excepționale din proviz. pentru riscuri și cheltuieli”
2.6. DELIMITAREA ÎN TIMP A CHELTUIELILOR ȘI A VENITURILOR
La sfârșitul exercițiului financiar este necesară delimitarea veniturilor și a cheltuielilor aferente exercițiului curent, de veniturile și cheltuielile următoarelor exerciții.Această delimitare servește la realizarea unei imagini fidele pe care trebuie să o ofere contabilitatea în ceea ce privește situația patrimonială și rezultatul exercițiului curent.Operațiunea de delimitare a cheltuielilor și veniturilor generează următoarele înregistrări contabile:
Cheltuielile înregistrate în avans, cum ar fi cheltuieli privind reparațiile capitale ce se repartizează pe mai multe exerciții:
% = 401 “Furnizori”
471 “ Cheltuieli înregistrate în avans”
4426 “ T.V.A. deductibilă”
Cheltuielile constatate la închiderea exercițiului, ca fiind aferente exercițiului următor, cum ar fi: chirii, abonamente, prime de asigurare etc. vor fi deduse din cheltuielile exercițiului curent și trecute la cheltuieli înregistrate în avans.
471 “ Cheltuieli înregistrate în avans” = Conturi de cheltuieli din grupele 60,61,62.
Repartizarea pe mai multe exerciții a cheltuielilor anticipate se face pe baza scadențarelor prin includerea treptată a acestora în cheltuielile exercițiilor.
Veniturile înregistrate în avans reprezintă încasări sau creanțe aferente unor lucrări sau prestații neefectuate și care nu afectează veniturile exercițiului.În această categorie sunt: încasări din chirii, din vânzări de locuințe cu plata în rate, abonamente, asigurări, dobânzi, sume încasate anticipat pentru organizarea de șantier.
Veniturile înregistrate în avans în cursul exercițiului, direct în contul de regularizări:
411 “Clienți” = 472 “Venituri înregistrate în avans”
La sfârșitul exercițiului, veniturile în avans constatate ca fiind înregistrate direct în conturile de venituri ale perioadei, se transferă în contul de regularizare.
Conturi de venituri din grupele 70,76 = 472“Venituri înregistrate în avans”
Veniturile înregistrate în avans aferente perioadei curente de transferă în creditul conturilor de venituri
472“Venituri înregistrate în avans” = Conturi de venituri din grupele 70,76 3. Diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile din cursul exercițiului financiar se înregistrează pe seama cheltuielilor, respectiv a veniturilor din diferența de curs valutar.Disponibilitățile bănești existente în valută la data de 31 decembrie 2001 se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de B.N.R. pentru acea dată, iar diferențele de curs valutar rezultate, favorabile, respectiv nefavorabile, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz .
4. Diferențele de curs valutar aferente actualizării valorii creanțelor și datoriilor, la cursul de schimb al pieței valutare din data de 31.12.2001 se evidențiază astfel: a) persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu SIC nu constituie provizioane pentru diferențele nefavorabile de curs, ele înregistrează diferențele favorabile sau nefavorabile pe seama veniturilor, respectiv cheltuielilor financiare( dispar provizioanele pentru pierderi din schimb valutar și diferențele de conversie).
b) celelalte persoane juridice, în conturile 476 “Diferențe de conversie-activ”, respectiv, 477 “Diferențe de conversie-pasiv”.Aceste persoane juridice constituie provizioane pentru pierderi din schimb valutar la nivelul sumelor înregistrate în contul 476“Diferențe de conversie-activ”.
CAPITOLUL 3. ELABORAREA DOCUMENTELOR DE SINTEZĂ
3.1.ÎNTOCMIREA BILANȚULUI
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul și pasivul persoanei juridice la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.
Bilanțul se întocmește pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice la 31 decembrie, puse de acord cu soldurile din balanța conturilor analitice, încheiată după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operațiunile financiar-contabile aferente activității perioadei raportate. Soldurile conturilor din balanța de verificare se grupează și se înscriu în formularul aprobat de MFP, potrivit mențiunilor din cadrul fiecărui rând.
Dat fiind că în bilanț se prezintă aceleași elemente componente ale capitalului, pe de o parte sub aspectul componenței (în active), iar pe de altă parte sub aspectul provenienței ( în pasive), rezultă ca obligatorie egalitatea dintre suma totală a activului și suma totală a pasivului.
În principiu , fiecărui post din bilanț îi corespunde un cont din contabilitatea curentă, astfel că majoritatea soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor se trec în bilanț direct din conturi.Respectarea regulilor de reflectare a elementelor patrimoniale în bilanț, respectiv la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatul inventarierii, luându-se în considerare valoarea netă, deci:
Valoare netă = Valoarea brută – (Amortizări+ Provizioane)
(de intrare)
impune o serie de prelucrări prealabile ale soldurilor în sensul cumulărilor, defalcărilor sau translocărilor.
Cerințele evaluării mijloacelor și surselor, ca și caracterul foarte omogen al diverselor categorii de mijloace sau surse atrag după sine cumularea aritmetică a soldurilor mai multor conturi.În acest proces se produc și translocări de conturi în sensul că, deși ele ar trebui trecute după sold în pasivul bilanțului, se trec totuși la activ, rectificând prin scădere un anume post de bază.Menținând relația “ Activ=Pasiv”, care constituie o regulă a bilanțului, un post poate fi trecut din stânga în dreapta și invers dar schimbându-i semnul algebric.
Există și cazuri când este necesar ca soldul unor conturi sintetice să se defalce pe conturile sale analitice pentru a apărea ca posturi de bilanț.
În anexele nr.1-9 este prezentat bilanțul societății comerciale Roschiwal+Partner SRL, încheiat la 31 decembrie 2001.
3.2. ELABORAREA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE
Pentru stabilirea rezultatului exercițiului, prima operație se referă la închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.În urma acestei operațiuni se determină rezultatul exercițiului înainte de impozitare reflectat în contul 121 “Profit și pierdere”.
Legat de sistemul de conturi, primele cinci clase de conturi (1-5) sunt utilizate pentru întocmirea bilanțului, iar următoarele două (6-7) pentru întocmirea contului de profit și pierdere.
Pentru completarea formularului, pe rânduri, datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. În situația în care au fost efectuate înregistrări prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri și cheltuieli, înainte de a fi transferate asupra contului 121 “Profit și pierdere”, cumulate de la începutul anului.
Profitului impozabil se obține astfel:
Profitul înainte de impozitare+cheltuieli nedeductibile fiscal-deduceri fiscale=Profit impozabil.
In categoria cheltuielilor nedeductibile fac parte:
sumele ce reprezintă depășiri ale cheltuielilor de protocol peste cota legală;
sumele ce depășesc cheltuielile de delegație;
amenzi, majorări, penalități;
provizioane nedeductibile fiscal.
În anexa nr.**** este expus contul de profit și pierdere la Societatea Comercială Roschiwal+Partner S.R.L.Prezentăm în continuare filiera de înregistrări care a precedat întocmirea lui.
1.)Pentru obținerea rezultatului din exploatare se fac următoarele înregistrări:
Decontare veniturilor din activitatea de exploatare:
% = 121”Profit și pierdere” 3.583.088
3.577.764 704 “Venituri din lucrări
executate și servicii prestate
5.324 758 “Alte venituri din exploatare
Decontarea cheltuielilor din activitatea de exploatare:
2.708.906 121”Profit și pierdere”= %
601 “Cheltuieli cu materialele consumabile” 4.848
605 “Cheltuieli cu energia și apa” 15.900
602+604 Alte cheltuieli materiale 69.673
612+623+625+626+627+628 682.781
Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți
635 “Cheltuieli cu impozite,taxe și 75.604
vărsăminte asimilate”
641 “Cheltuieli cu remunerațiile pers.” 1.314.844
645 “Cheltuieli cu asigurările și prot.soc.” 381.191
681 “Cheltuieli cu amortizările și proviz. 164.065
Rezultă profitul din exploatare R expl.= 874.182 mii lei.
2.)Pentru obținerea rezultatului financiar se fac următoarele înregistrări:
a) Decontarea veniturilor financiare:
% = 121”Profit și pierdere” 76.134
56.452 765 “Venituri din diferențe e curs valutar”
766 “Venituri din dobânzi”
b) Decontarea cheltuielilor financiare:
97.903 121”Profit și pierdere”= %
665“Cheltuieli din diferențe de curs valutar” 77.014
666 “Cheltuieli privind dobânzile” 20.889
Rezultatul financiar (pierdere) R fin = – 21.769 mii lei
3.) Rezultatul curent al exercițiului:
Rez.curent= R expl.+ R fin.=852.413 mii lei
4.) Pentru obținerea rezultatului excepțional se fac următoarele înregistrări:
a) Decontarea cheltuielilor excepționale:
121”Profit și pierdere”= 671 “Cheltuieli excepționale privind 16.834
operațiunile de gestiune”
Rezultatul excepțional(pierdere) R exc. = – 16.834 mii lei
5.) Rezultatul brut al exercițiului se determină scăzând din veniturile totale, cheltuielile totale.
R brut =3.659.222-2.823.643 = 835.579 mii lei
Se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe venit și se închide contul:
55.090 691“Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 “Impozit pe profit” 55.090
55.090 121 “Profit și pierdere” = 691“Cheltuieli cu impozitul pe profit” 55.090 Rezultatul net al exercițiului este:
R net = R brut – Impozit pe venit = 835.579 – 55.090 =780.489 mii lei.
3.3. COMPLETAREA NOTELOR EXPLICATIVE
NOTA 1 Repartizarea profitului
Pentru completarea acestui formular se are în vedere profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit.Acest profit, în sumă de 780.489 mii lei, a fost repartizat, conform hotărârii adunării generale a asociaților astfel:
-145.858 mii lei surse proprii de finanțare aferente reducerii impozitului pe profit de la 25% la 5%, pentru activitatea de export;
-160.146 mii lei surse proprii de finanțare aferente reducerii impozitului pe profit 50% pentru profitul reinvestit;
-474.485 mii lei surse proprii de finanțare.
Aceste repartizări au fost făcute prin înregistrarea contabilă 129=1068 pe trei analitice distincte.
După cum se observă, nu s-au făcut repartizări la dividende, întreg profitul mărind capitalurile proprii ale societății.
NOTA 2 Situația stocurilor și a producției în curs de execuție
Rândurile din acest formular conțin soldurile conturilor de stocuri corectate cu soldurile conturilor de diferențe de preț corespunzătoare.Valoarea stocurilor este redusă, firma având doar un stoc minim de materiale consumabile iar în cazul obiectelor de inventar soldul lor a fost corectat cu cel al uzurii, înregistrate în totalitate , la darea lor în folosință, ca urmare la această poziție nu există sold.
NOTA 3 Situația creanțelor și datoriilor
Evidențiază creanțele și datoriile persoanelor juridice la finele anului, defalcate pe termene de liciditate, respectiv, exigibilitate.Creanțele sunt sub un an, mai puțin avansurile pentru abonamentul telefonic, iar datoriile sunt datorii curente, sub un an, care se vor lichida până la data de 25 a lunii ianuarie.
NOTA 4 Situația altor provizioane
Societatea nu a constituit provizioane la finele exercițiului financiar curent, ci a anulat doar provizioanele constituite la finele exerercițiului precedent, pentru pierderi din schimb valutar.
NOTA 5 Date informative
Deoarece societatea nu are plăți restante, această notă cuprinde doar informații referitoare la rezultatul înregistrat și la numărul mediu de salariați, înregistrat în anul curent și în cel precedent.
NOTA 6 Situația activelor imobilizate
Formularul reflectă existentul și mișcările de imobilizări, precum și elementele corectoare aferente acestora(amortizări și provizioane pentru depreciere) și este structurat în trei părți, după cum urmează: A)Valori brute; B) Amortizări; C)Provizioane pentru depreciere.
NOTA 7 Alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare
Anexa cuprinde informații cu privire la:metodele de evaluare pentru diferitele posturi din bilanț și contul de profit și pierdere; menționarea și justificarea cazurilor de modificare ale acestora, precum și metodele utilizate pentru calculul amortismentelor și provizioanelor; menționarea motivelor pentru care unele posturi din bilanț și contul de profit și pierdere nu sunt comparabile de la un exercițiu la altul;alte informații pe care unitatea le consideră semnificative.
CAPITOLUL 4.ANALIZA GESTIUNII FINANCIARE PE BAZA DOCUMENTELOR DE SINTEZĂ
Pe baza datelor din bilanț și din contul de profit și pierdere , cu ajutorul analizelor economico-financiare se realizează aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii.
4.1.ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZĂ DE BILANȚ
O primă evaluare a întreprinderii se poate face analizând situația netă a întreprinderii : Activul net= Activ-Datorii totale;
Pentru cei doi ani, 2000 și 2001, pe care îi vom nota cu indicele n-1, respectiv n în cazul societății comerciale a cărei activitate o analizăm, situația se prezintă astfel:
A n-1= 753.572-571.005=182.567 mii lei
A n =1.171.259-206.863=964.396 mii lei
Anet=A n -A n-1=964.396-182.567=781.829 mii lei
Obiectivul fundamental al gestiunii întreprinderii, de maximizare a valorii patrimoniale se referă în fond la maximizarea activului net, adică creșterea lui de la un an la altul.Principala sursă de maximizare a activului net, adică a averii proprietarilor, este profitul net. În cazul societății analizate, situația netă este pozitivă și crescătoare, ce reflectă o gestiune economic eficientă.
Pentru a pune în evidență echilibrul financiar, este necesară prelucrarea datelor din bilanțul patrimonial și prezentarea lor într-o nouă configurație prin bilanțul financiar.
Rectificările care au fost făcute sunt următoarele:
-anul n-1: -Diferențele de conversie-activ, în sumă de 19.490 mii lei se scad din provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, care au aceeași valoare;
-Cheltuielile înregistrate în avans în sumă de 419 mii lei se deduc din capitalurile proprii.
-anul n: – Diferențele de conversie-pasiv, în sumă de 1.340 mii lei se trec la rezerve;
-Cheltuielile înregistrate în avans în sumă de 60225 mii lei se deduc din capitalurile proprii.
Ca urmare bilanțul financiar sintetic cu blocuri este cel prezentat în tabelul 3 si 4
Tabelul nr.3
Bilanț financiar sintetic cu blocuri
Tabelul nr.4
Bilanț financiar condensat
Echilibrul financiar pe termen lung se analizează cu ajutorul fondului de rulment.
Fondul de rulment financiar FRF, se poate calcula prin partea de sus sau prin partea de jos a bilanțului astfel:
FRF=Cap.propriu+datorii TL- Activ imob. sau
FRF=Active circ.-Datorii TS
FRF n-1=182.148-382.175= -200.027 mii lei sau
FRF n-1=370.978-571.005=-200.027 mii lei;
FRF n =904.171-451.239= 452.932 mii lei sau
FRF n =659.795-206.863= 452.932 mii lei;
FRF =452.932-(-200.027)=652.959 mii lei
În anul n-1 FRF are valoare negativă, deci pentru finanțarea nevoilor permanente s-au folosit resurse temporare, contrar primului principiu de finanțare.Situația s-a îmbunătățit în anul următor.FRF pozitiv permite finanțarea integrală a imobilizărilor din resurse permanente și asigurarea unei marje de lichiditate,pentru a face față nevoilor temporare.Această creștere semnificativă a FRF se datorește creșterii capitalurilor proprii prin repartizare profitului la surse proprii de finanțare.
FRF este alcătuit în exclusivitate din fond de rulment propriu, fondul de rulment împrumutat fiind egal cu zero.
Echilibrul financiar curent se analizează cu ajutorul indicatorului nevoia de fond de rulment NFR.Nevoia de fond de rulment financiar NFRF se calculează astfel:
NFRF=Nevoi temporare(mai puțin disponibil.)-Resurse temporare(fără credite de trez.)
NFRF n-1=(370.978- 6.470)-571.005= – 206.497 mii lei
NFRF n =(659.795-296.722)-206.863= 156.210 mii lei
NFRF= 156.210-(-206.497) =362.707 mii lei
NRFR negativă în anul n-1 semnifică o degajare de surse atrase și nu o nevoie de fond de rulment, iar în anul n , valoarea pozitivă semnifică existența activelor circulante peste valoarea surselor temporare ce urmează să fie finanțate din fondul de rulment.
Echilibrul pe termen scurt se analizează cu ajutorul trezoreriei nete TN.
TN=FRF-NFRF
TN n-1= FRF n-1–NFRF n-1 =-200.027-(-206.497)=6.470 mii lei
TN n = FRF n – NFRF n =452.932-156.210=296.722 mii lei
TN = TN n – TN n-1 =296.722-6.470=290.252 mii lei= CF(Cash-flow)
Trezoreria netă pozitivă,ce realizează o creștere semnificativă în exercițiul n, reprezintă o situație favorabilă deoarece societate dispune de lichidități care îi permit rambursarea datoriilor pe termen scurt și chiar efectuarea diferitelor plasamente pe piața financiară, pentru a aduce noi venituri.
În concluzie, în exercițiul financiar încheiat întreprinderea se găsește în echilibrul financiar, atît pe termen scurt cât și pe termen lung și are o gestiune economică eficientă.
4.2. ANALIZA MARJELOR DE RENTABILITATE PE BAZA CONTULUI DE REZULTATE
Obiectivul analizei financiare pe baza contului de profit și pierdere este reflectarea treptelor de acumulare bănească, respectiv de rentabilitate a activității întreprinderii.
Dacă în bilanț se reflectă starea patrimonială de la care s-a plecat și la care s-a ajuns la sfârșitul exercițiului, contul de profit și pierdere reflectă modul în care s-a ajuns la respectiva situație patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli ale activității de exploatare, financiare și excepționale.
Determinarea rezultatului exercițiului se poate face global sau apelând la calcule în cascadă, prin parcurgerea unor pași succesivi.
Contul de rezultate se poate prezenta și sub o altă formă, în afară de cea sub formă de listă, și anume sub formă de tablou, ceea ce permite determinarea soldurilor intermediare de gestiune.În tabelul nr.5 este prezentat tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Tabelul nr.5
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Unul din cele mai importante solduri intermediare de gestiune este valoarea adăugată VA, care exprimă creșterea de valoare realizată din utilizarea factorilor de producție, peste valoarea materialelor și serviciilr cumpărate de la terți.VA reprezintă sursa din care se face remunerarea participanților la activitatea economică a unității.
În situația analizată, valoarea adăugată urmează o tendință favorabilă de creștere, cu 604,61%, la finele anului 2001 față de anul predent.
Excedentul brut din exploatare (EBE) evidențiază acumularea brută, având în vedere faptul că amortizările și provizioanele sunt doar cheltuieli care nu au la bază plăți.
EBE evidențiază resursele degajate din exploatare, pe baza cărora întreprinderea poate lua decizii strategice, de dezvoltare.
În situația analizată, EBE urmează o tendință favorabilă de creștere, cu 384,41%, la finele anului 2001 față de anul predent, confirmând aprecierea reală a acumulărilor brute din exploatere,puterea de finanțare a firmei.
Pe baza contului de rezultate cu solduri intermediare de gestiune se poate determina capacitatea de autofinanțare (CAF) de reflectă potențialul financiar de creștere economică a întreprinderii, respectiv sursa de finanțare rămasă după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență,destinat să autofinanțeze politica de investiții din exercițiile viitoare.CAF se poate determina prin două metode: deductivă și adițională.
În tabelul nr. 6 este redat modul de calcul pri metoda deductivă.
Tabelul nr.6
Determinarea CAF
CAF sporește spectaculos la sfârșitul anului curent, față de anul anterior, cu 353,6%, adică de 4,5 ori, ducând la sporul nominal al lichidităților potențiale ale firmei, și la creșterea puterii de a se finanța din surse proprii generată de activitatea curentă.
4.3.ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI
ECONOMICO-FINANCIARI
a)Indicatori de lichiditate și solvabilitate
Lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante.
Indicatorul lichidității curente: lc =AC/PC unde AC= active curente
PC= pasive curente
l c n-1=370.978/571.002=0,64 Valoarea recomandată acceptată este în jurul va-
l c n =659.795/206.863=3,18 lorii de 2, valoarea minimă fiind 1.
Situația întrepriderii a fost riscantă în anul 2000,dar în anul 2001 firma prezintă garanția acoperirii datoriilor curente din active curente.
Indicatorul lichidității rapide lr= (AC- Stocuri)/PC
L r n-1=(370.978-2.822)/571.002=0,64 Valoarea recomandată este cuprinsă între L r n =(659.795-595)/206.863 =3,18 între 0,6 și 1.
Firma se încadrează în valorile recomandate, deci prezintă lichiditate
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen mediu și lung.Din cei trei indicatori(solvabilitatea patrimonială,solvabilitatea generală și gradul de coperire a serviciului datoriei) vom calcula doar solvabilitatea generală, adică gradul de acoperire a datoriilor totale către terți, în cazul falimentului, din activele totale, deoarece firma nu are datorii pe termen mediu și lung.
Solvabilitatea generală:
Sg =AT/( DS+ÎTML+DT) unde AT=active totale;DS=datorii pe termen scurt; ÎTML= împrumuturi pe termen mediu și lung; DT=dobânzi totale;
S g n-1=753.153/571.005=1,32 Mărimea asiguratorie a acestei rate este între 3 S g n =1.111.034/206.863=5,37 și 4, condiție ce nu a fost îndeplinită în anul n, dar performanțele firmei s-au îmbunătățit semnificativ la finele anului curent.
b)Indicatori de gestiune
Exprimarea modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotație a lor, cu ajutorul căreia se măsoară durata ăm timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare și comercializare.
Viteza de rotație a resurselor se urmărește prin:
Viteza de rotație a stocurilor care se calculează prin:
-numărul de rotații: nr=CA/Sm unde: CA= cifra de afaceri; Sm=stocul mediu
-durata în zile a unei rotații: dz=(Sm/CA)x365
Analiza modului de gestionare a stocurilor se poate aprofunda prin determinarea vitazei de rotație pe fiecare categorie de sto.
Viteza de rotație a creanțelor se calculează prin:
-numărul de rotații: nr=CA/Creanțe medii;
-durata în zile a unei rotații: dz=(Creanțe medii/CA)x365
Viteza de rotatie a creanțelor în zile arată în câte zile agentul economic își încasează contravaloarea prosuselr livrate către clienți. Dacă durata în zile depășește 30 zile, înseamnă că întreprinderea se confruntă cu probleme în ceea ce privește încasarea facturilor.
d z n=(244.858/3.577.764)x365= 25 zile
Firma nu are probleme cu încasarea contravalorii serviciilor sale, acestea fiind încasate la termenele stabilite prin contract.Calculul pentru anul precedent nu s-a făcut deoarece nu este relevant, firma fiind înființată în luna septembrie a anului 2000.
Viteza de rotație a furnizorilor reflectă relațiile stabilite cu furnizorii și încrederea pe care o reprezintă pentru furnizori.
-numărul de rotații: nr=Costuri materiale/Furnizori medii
-durata în zile a unei rotații: dz=(Furnizori medii/ Costuri materiale)x365
c)Indicatori de rentabilitate
Se determină în general ca raport între efectele economice sau financiare obținute și eforturile depuse pentru obținerea lor(activ total, capital investit, capital propriu, capital permanent) .
Rate de rentabilitate comercială exprima raportul dintre diferitele marje de acumulare și cifra de afaceri. Acestea sunt :
Rata marjei brute de exploatare:
rEBE = (EBE/CA)x100 unde: EBE =excedent brut de exploatare
rEBE n-1= (213.232/594.905)x100= 35,84%
rEBE n =(1.032.923/3.577.764)x100=28,87%
Rata marjei nete de exploatare:
rRE =(Rezultatul exploatării/CA)x100
rRE n-1= (204.008/594.905)x100=34,29%
rRE n =(874.182/3.577.764)x100=24,43%
Rata marjei nete exprimă eficiența globală a întreprinderii, capacitatea sa de a degaja profit pe total activitate și de a rezista concurenței.
rEx=(Rezultatul net al exercițiului/CA)
rEx n-1=(172.567/594.905)x100=29%
rEx n=(780.489/3.577.764)x100=21,81%
Ratele de rentabilitate economică se referă de regulă la rezultatele legate de activitatea de exploatare, excluzând activitatea financiară și excepțională.
Rata brută a rentabilității economice:
rB = (Beneficiul brut/ activ total)x100
rB n-1= (181.544/773.062)x100= 23,48%
rB n= (835.579/1.171.259)x100=71,34%
Rata netă a rentabilității economice:
rN = (Beneficiul net/ Activ total)x100
rN n-1= (172.567/773.062)x100= 22,32%
rN n= (780.489/1.171.259)x100=66,63%
Rentabilitatea exploatării:
rexpl. = (EBE/ Activ total)x100
rexpl n-1= (213.232/773.062)x100= 27,58%
rexpl n= (1.032.923/1.171.259)x100=88,18%
Ratele de rentabilitate financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net din capitalurile proprii angajate, remunerează capitalurile proprii ale firmei prin profit net,reprezentând de fapt creșterea averii firmei.
Rentabilitatea financiară netă:
rf =(Rezultat net/Capitaluri proprii)x100
rf n-1=(172.567/182.567)x100=94,52%
rf n = (780.489/963.056)x100=81,04%
Se observă o mică tendință de scădere a acesteia, dar nivelul este în continuare ridicat.
Rentabilitatea financiară înainte de impozitare :
rc=(Rezultat curent/Capitaluri proprii)x100
rc n-1=(181.544/182.567)=99,43%
rc n=(852.413/963.056)=88,51%
Rentabilitatea financiară brută se determină prin utilizarea CAF pentru eliminarea incidenței practicilorde amortizare:
rfb =(CAF/Capitaluri proprii)x100
rfb n-1=(203.907/182.567)=111,68%
f b n-1=(925.064/963.056)= 96,05%
Rentabilitatea financiară brută este foarte ridicată depășind valoarea inflației în cei doi ani analizați.
c)Rate de structură financiară a întreprinderii
Aceste rate permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin evidențierea unor aspecte privind stabilitatea financiară, autonomia financiarp respectiv gradul de îndatorare.
Rata stabilității financiare reflectă ponderea capitalurilor permanente(CP) în totalul surselor de finanțare (pasive totale PT).
Rsf =(CP/PT)x100
Rsf n-1=(182.567/773.062)x100=23,61%
Rsf n =(963.056/1.171.259)x100=82,22%
Rata stabilității financiare are valori mari mai ales în anul n cînd este teste valoarea de 66,67%(2/3), valoare întâlnită în practică
Rata autonomiei financiare globale reflectă ponderea capitalurilor proprii( C pr) totalul resurselor de finanțare
Rasf=(Cpr/PT)x100
În situația firmei pe care o analizăm capitalurile proprii sunt egale cu capitalurile împrumutate, deci acest indicator are valori egale cu cele calculate anterior, și se încadrează în valorile întâlnite în practică (33,3%-66,67%).
Rata îndatorării globale exprimă nivelul datoriilor (Dt), indiferent de natura, durata și originea lor,în totalul resurselor de finanțare.
Rîg=(Dt/PT)x100
Rîg n-1=(571.005/773.062)x100=73,86%
Rîg n=(206.863/1.171.259)x100=17,66%
Nivelul de îndatorare maxim acceptat este de 66%.Cu cât nivelul ratei este mai mic decât acest nivel, cu atât riscul imposibilității de a onora aceste datorii este mai mic, iar dependența față de creditori este mai scăzută.Firma s-a găsit în anul 2000, într-o situație în care nivelul îndatorării a depășit nivelul maxim admis , dar situația s-a modificat spectaculos în anul 2001, când a avut loc o creștere a gradului de autonomie financiară, în paralel cu scăderea nivelului îndatorării.
În concluzie, în anul 2001, performanțele realizate de firmă au cunoscut o îmbunătățire evidentă, atât din perspectiva echilibrului financiar,cât si a structurii financiare a patrimoniului,a gestiunii resurselor, a rentabilității și a riscului de faliment.
BIBLIOGRAFIE
Buglea, A., Eros-Stark,L.-Evaluarea întreprinderii, teorie și studii de caz,Ed.Marineasa, Timișoara,2001;
Drăgan,C.,M.,-Noua contabilitate managerială, Ed.Hercules, București, 1992
Băbăiță, V.,Epuran, M.,-Bazele contabilității,Ed. de Vest, Timișoara, 1997;
Băbăiță, V.,Epuran, M.,Grosu, C.,-Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Ed. de Vest, Timișoara, 1996;
Cotleț, D.,Epuran, M., Ineovan, F., Pereș, I.,- Contabilitatea financiară,
Ed. de Vest, Timișoara, 1998;
Ineovan, F.,- Contabilitate și control de gestiune, Ed.Mirton, Timișoara, 1999;
XXX- Revista finanțe credit contabilitate, nr.6, iunie 2001;
XXX- Revista finanțe publice și contabilitate, nr.2,februarie 2002;
XXX- Revista finanțe publice și contabilitate, nr.3,martie 2002;
XXX- Revista finanțe publice și contabilitate, nr.4,aprilie 2002;
XXX-Ordonanța Guvernului României nr.61/2001,pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr.82/1991;
XXX-Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate;
XXX-Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.306/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene;
XXX- Ordonanța Guvernului României nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor;
XXX-Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1.880/2001, privind aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității la microîntreprinderi;
XXX-Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.2.332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care, potrivit prevederilor Legii contabilității nr.82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.61/2001, au obligația să întocmească situații financiare anuale;
65
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Situatiile Financiare Anuale Obiectiv Final al Contabilitatii Financiare (ID: 130678)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.