Situațiile Financiare Anuale ÎN Procesul Decizional

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Contabilitatea Afacerilor

MASTER I.F.R.

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific

Prof. univ. dr. Emil HOROMNEA

Absolvent

Mihaela BÎRCEANU

(căsătorită Bulgariu)

Iași

2015

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Contabilitatea Afacerilor

MASTER I.F.R.

SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE ÎN PROCESUL DECIZIONAL

Coordonator științific

Prof. univ. dr. Emil HOROMNEA

Absolvent

Mihaela BÎRCEANU

(căsătorită Bulgariu)

Iași

2015

CUPRINS

LISTA FIGURILOR ȘI A TABELELOR

Figura 3.1 Formele fondului de rulment Error! Bookmark not defined.

Tabel 1.1 Bilanțul contabil și contul de profit și pierdere Error! Bookmark not defined.

Tabel 1.2 Relațiile dintre bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și situația modificărilor de capital și a fluxurilor de numerar Error! Bookmark not defined.

Tabel 3.1 Acționarii S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 21

Tabel 3.2 Calculul situației nete 23

Tabel 3.3 Situația modificărilor capitalurilor proprii 24

Tabel 3.4 Structura financiar-patrimonială. Ratele de structură ale activului 28

Tabel 3.5 Structura financiar-patrimonială. Ratele de structură ale pasivului 29

Tabel 3.6 Calculul Fondului de Rulment Financiar, Propriu, Străin, al Necesarului de Fond de Rulment și a Trezoreriei Nete 33

Tabel 3.7 Lichiditatea și solvabilitatea 36

Tabel 3.8 Soldurile intermediare de gestiune (SIG) 37

INTRODUCERE

Actualitatea temei. O dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, concomitent cu dezvoltarea societății, globalizarea economiei naționale, modernizarea economiilor internaționale și accesul României pe piețile internaționale de capital, sistemul contabil din Romania a trebuit să se focalizeze pe armonizarea legislației cu directivele europene specifice.

Adaptarea legislației la standardele internaționale de raportare contabilă a impus dezvoltarea unor standarde contabile la nivel european și internațional și a fost și rezultatul unor evenimente nedorite dar care au zguduit lumea întreagă și au pus lumea contabilă în alertă, cum ar fi cele produse de companii ca Enron (una dintre cele mai mari companii energetice ale Americii care a falimentat în 2001 în urma supraestimării beneficiului și subestimării datoriilor) sau Ahold (unul dintre primii trei retaileri alimentari din lume).

Motivația lucrării. Tema aleasă se dovedește utilă prin accentuarea importanței corectitudinii situațiilor financiare anuale, din punct de vedere calitativ și al modului de elaboare a acestora, a aplicării regulilor impuse de legislația contabilă românească și cea europeană.

Unul dintre motivele pentru care a fost selectată această temă îl reprezintă importanța pe care o au situațiile financiare pentru utilizatorii acestora și în mod special în procesul decizional, prin oferirea de informații relevante despre entitate, într-o anumită perioadă de timp.

Al doilea motiv a fost dorința autorului de a se perfecționa în ceea ce privește prezentarea situațiilor financiare anuale, folosirea acestora în realizarea analizelor financiare, detectarea anumitor dezechilibre, în previzionarea eventualelor riscuri ale entității analizate și elaborarea în vederea aplicării corecte a diagnosticului financiar.

Obiectivele cercetării. Un prim obiectiv al prezentei lucrări îl reprezintă prezentarea rolului situațiilor financiare anuale în contabilitatea românească și în procesul decizional. Dacă cel de-al doilea obiectiv constă în a arăta importanța întocmirii rapoartelor financiare anuale într-un mod credibil, real, nedistorsionat, relevant, crescând astfel încrederea utilizatorilor în informațiilor financiare anuale, al treilea obiectiv îl reprezintă determinarea limitelor pe care le au situațiile financiare anuale în procesul decizional. Al patru-lea obiectiv constă în importanța calculării anumitor indicatori financiari în procesul decizional și e urmat de ultimul obiectiv, ce constă în analiza și rolul situațiilor financiare anuale în luarea deciziilor în cazul S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

Ipotezele cercetării. Ipoteza 1: Situațiile financiare anuale reprezintă baza procesului decizional, oferind informații privind luarea deciziilor de creditare, investiție etc.

Ipoteza 2: Datele obținute din situațiile financiare anuale, pentru a da o informație completă asupra entității respective, trebuie completate cu informații din alte situații financiare contabile.

Ipoteza 3: Deciziile, luate pe baza analizei rapoartelor anuale, au șanse mai mari să fie cele optime, comparativ cu cele luate doar pe experiență sau pe presupunerile factorilor decizionali.

Ipoteza 4: Deciziile luate, indiferent de tipul lor, prezintă un anumit risc atât la nivelul economic cât și la nivel social.

Metodologia cercetării. În lucrarea de față s-au utilizat mai multe metode de cercetare dintre care menționăm:

Analiza documentelor s-a concretizat, printre altele, în documentarea teoretică, participarea la diverse cursuri privind analiza financiară, accesarea, lecturarea unor articole științifice și a unor cărți de specialiate, în limba română sau limba engleză, documente oficiale, standarde și reglementări contabile care vizează legislația contabilă românească și europeană.

Metoda comparativă și observația neparticipativă. S-au selectat spre analiză și interpretare, informațiile regăsite în rapoartele financiare anuale ale entității, în rapoartele auditorilor financiari, alte documente ajutătoare.

Metodologia de cercetare cantitativă și temporală. Investigarea situației financiare a S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A. a fost realizată pe baza rapoartelor anuale ale societății, aferente unei perioade de patru ani.

Sinteza capitolelor. În primul capitol al lucrării, intitulat Situațiile financiare anuale, s-au avut în vedere noțiuni de bază cum ar fi definirea acestui concept, rolul, funcțiile, obiectivele și un scurt istoric al evoluției situațiilor financiare în România, făcându-se referire la utilizatorii situațiilor financiare anuale și deciziile pe care aceștia le pot lua.

În Capitolul 2, intitulat Sistemul decizional, au fost tratate aspecte referitoare la decizie, cum ar fi definiția acestui item, caracteristici, tipuri de decizii și etapele procesului decizional.

Partea practică se regăsește în capitolul trei intitulat Situațiile financiare anuale și procesul decizional în cazul S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A. După ce se face o scurtă descriere a societății, este analizată situația financiară, patrimonială bonitatea, echilibrul financiar și în final a fost elaborat un diagnostic financiar al entității.

Limitele cercetării și recomandări pentru următoarele cercetări. Din situațiille financiare anuale, indiferent de varianta folosită de respectiva entitate, nu se pot extrage totalitatea informațiilor necesare utilizatorilor acestora.

O altă limită ar fi dată de faptul că deciziile luate de un factor decizional pentru viitor sunt luate pe baza informațiilor din trecut.

Limitarea poate fi determinată și de faptul că realizarea de comparații cu alte entități din aceeași ramură este de multe ori dificilă datorită metodelor diferite de evaluare a stocurilor, folosite de entitățile care se doresc a fi comparate.

Limitele și discrepanțele se pot limita, într-o anumită măsură, prin abilitatea utilizatorului de a citi dincolo de cifre, de a diagnostica starea entității și de a obține alte informații non financiare ce completează informațiile obținute din situațiile financiare anuale.

Limitarea privind lipsa informațiilor non financiare va putea fi parțial eliminată prin aplicarea Directivei adoptate de către Parlamentul Europea în aprilie 2014, aplicabilă entităților de interes public cu peste 500 de angajați și care vor include în raportul administratorilor, anumite informații nonfinanciare legate de modelul de afacere utilizat, de mediul economic, fiscal, monetar, de impactul previzionat al acesteia, despre sănătatea și securitatea muncii etc.

Contribuții proprii, originalitatea lucrării, sinteza concluziilor cercetării și perspective ale acesteia. Ca și contribuție proprie, din punct de vedere teorietic s-a creat un cadru privind corelația dintre informațiile financiare anuale și deciziile luate de factorii decizionali în acest proces decizional prin selectarea și analizarea acelor indicatori economici și financiari, pe baza situațiilor financiare anuale, necesari în procesul decizional.

S-a analizat echilibrul financiar pe baza bilanțului și a rentabilității pe baza contului de profit și pierdere, urmărindu-se, pe o perioadă de patru ani, trendul poziției financiare al entității.

S-a demonstrat că informațiile obținute din situațiile financiare anuale sunt foarte importante pentru luarea de decizii, mai ales când sunt completate cu informații nonfinanciare.

Tabelele și graficile prezentate în lucrarea de față sunt rezultatele concrete ale acestei lucrări, care are ca bază teoretică diverse lucrări de specialitate, articole etc.

Originalitatea lucrării constă printre altele, în faptul că perioada pentru care s-a făcut cercetarea a fost de patru ani, în timp ce majoritatea lucrărilor se limitează la doi ani. Această perioadă de timp mai mare a permis obținerea unei imagini mai clare cu privire la evoluția S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

S-a concluzionat, printre altele, că recesiunea din România și mediul economic general a contribuit la poziția financiară nesatisfăcătoare și performanță financiară slabă a entității.

SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

Scurt istoric al evoluției situațiilor financiare în România

România a trebuit să supună sistemul contabil românesc unui întreg proces de reformă, în dorința de a-l adapta astfel încât să se încadreze în cerințele europene și nu numai.

Până la Revoluție, totul era supus unui sistem centralizat, pe primul loc fiind asigurarea unei documentații care să servească statului, sistemului din acea perioadă.

Prima reformă în acest sens care a avut loc în România, a avut în vedere planul de conturi, situațiile financiare anuale și reguli privind principiile contabile, au purtat amprenta contabilității franceze, încercându-se eliberarea de sub amprenta sovietică. Procesul a avut loc în perioada 1991 până în 1998, în mod specific în anul 1994 când a fost introdus sistemul de contabilitate francez, urmat apoi de acel sistem mixt care se dorea să combine caracteristicile europene cu cele internaționale.

Dezvoltarea pieței de capital și a pieței libere a determinat ca România să facă toate eforturile pentru a se alinia cerințelor europene.

Astfel, în perioada 2001 – 2002 s-a aplicat Ordinul 94/2001, privind reglementările contabile armonizate cu Directiva a 4-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Deoarece entitățile nu erau pregătite pentru asemenea transformări, MFP a elaborat un ghid practic pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate și au fost realizate traduceri ale acestor standarde din anii 2000-2001.

Ordinul 306/2002 ce prevedea aprobarea reglementărilor contabile simplificate dar armonizate cu Directivele Europene a ajutat la reforma contabilă din România în timp ce Ordinul 1972 din 2003 a impus ca anumite entități să aplice standardele IFRS în totalitate, începând cu depunerea situațiilor financiare anuale aferente anului 2005.

Doi ani mai târziu a fost emis Ordinul 1752 ce aproba conformitatea reglementările contabile cu directivele contabile europene, care a fost aplicat după finalizarea anului 2005 și ulterior modificat prin intermediul Ordinului 2374 din 2007.

În timp s-a constat că este nevoie de modificarea acestui ordin, prin intermediul 3055/2009, în vederea unei mai bune înțelegeri, dar fără a aduce schimbări în formatul situațiilor financiare anuale, succedat de OMFP 1286/2012 care a aprobat regelementările contabile conforme cu standardele internationale de raportare financiară.

Acest ordin a fost imediat urmat de ordinul 213/2013 privind completarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piață reglementată, care a venit ca o completare a celui anterior.

Mai menționăm OMFP 1802/2014 privind aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale, publicat în M.O. 963/2014 și Legea contabiltății Nr. 82 din 1991, republicată și actualizată de mai multe ori până în prezent.

De asemenea, situațiile financiare anuale, modul de prezentare a acestora, trebuie să fie conforme cu prevederile IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare care trebuie să asigure posibilitatea comparării situațiilor financiare anuale ale aceleași entități pentru mai multe perioade de timp succesive sau cu situațiile financiare ale altor entități din aceeași ramură sau același specific.

Definiția situațiilor financiare anuale, componența și relațiile dintre acestea

Situațiile financiare anuale sunt documente contabile oficiale care prezintă situația economică și financiară a unei entități în vederea furnizării de informații referitoare la poziția financiară și performanțele entități respective, modificările suferite în decursul unei perioade de timp precum și rezultatul modului în care resursele și entitatea propriuzisă a fost adminstrată.

Situațiile financiare anuale (Bilanțul contabil, Conturile anuale, Situații sau Rapoarte de sinteză), au în componența lor bilanțul, contul de profit și pierdere situația modificărilor capitalului propriu, a fluxurilor de trezorerie și notele explicative la situațiile financiare anuale.

Pentru a putea avea o imagine de ansamblu și completă asupra entității, acestea trebuie corelate completate cu alte informații regăsite în raportările trimestriale sau semestriale, în previziuni ale anilor precedenți, cu informații privind situația economică, politica de resurse umane a entității, cu informații despre alte entități aparținând aceluiași sector de activitate etc.

Conform OMFP 40/2013, entitățile ce depășesc două dintre următoarele criterii: total active de 3.650.000 euro, o cifră de afaceri netă de 7.300.000 euro sau numărul mediu de salariați de cincizeci, vor întocmi situații financiare anuale însoțite de formularele Date informative și Situația activelor imobilizate.

Bilanțul contabil

Reprezentând cea mai complexă situație financiară anuală, bilanțul redă situația patrimoniului entității studiate la sfârșitul exercițiului anterior comparativ cu cea la sfârșitul exercițiului financiar curent. Bilanțul prezintă informații privind situația financiară a entității, analiza acesteia relizându-se cu ajutorul ratelor. Prin retratare, se obțin două tipuri de bilanțuri ce derivă din bilanțul propriu-zis și anume: bilanțul financiar (patrimonial) și bilanțul funcțional.

Bilanțul financiar, utilizat mai ales de creditori pentru analiza externă, servește analizei lichidității și solvabilității și grupează posturile de active în ordinea crescătoare a lichidității și posturile de pasiv în ordinea descrescătoare a exigibilității, permițând verificarea capacității entității de a face față datoriilor sale, cu ajutorul activelor, evaluate la valoarea lor reală.

Analiza pe baza bilanțului financiar evidențează riscul de insolvabilitate.

Bilanțul funcțional, servește analizei interne realizate de manageri și folosește la determinarea echilibrului financiar prin determinarea fondului de rulment și la determinarea echilibrului funcțional prin calcularea necesarului de fond de rulment și a trezoreriei nete

În bilanțul funcțional, posturile de activ și de pasiv sunt grupate în funcție de ciclurile de activitate, respectiv după funcția de investiții, de exploatare și de finanțare.

Analiza pe baza bilanțului funcțional pune în evidență riscul de exploatare.

Contul de profit și pierdere (CPP)

Cuprinde cheltuielile și veniturile exercițiului financiar în curs, structurate în funcție de cele trei tipuri de activități (exploatare, financiară, extraordinară) pe care le poate avea o entitate șindă informații cu privire la profitabilitatea și rentabilitatea investiției făcute în cadrul entității.

Indicatorii care se obțin sunt Rezultatul curent, ca sumă dintre Rezultatul exploatării și Rezultatul financiar, Rezultatul brut obținut prin scăderea Cheltuielilor totale din Veniturile totale și Rezultatultatul net obținut prin scăderea impozitului pe profit din rezultatul brut. Prin retratarea contului de profit și pierdere, se obține tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Situația modificărilor capitalurilor proprii

Situația modificărilor capitalurilor proprii furnizează informații referitoare la soldurile inițiale și finale și modificările pentru capitalul social și primele de capital, rezerve, rezultatul reportat și rezultatul exercițiului.

Tabloul / Situația fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar (cash-flow) reprezintă intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente ale acestora, care afectează contul de numerar în timpul unui exercițiu financiar, structurate pe activități distincte: exploatare, investiție și finanțare.

Notele explicative la situațiile financiare

Acestea dau informații cu privire la numele entității în cauză, data și moneda în care s-a întocmit situațiile financiare. De asemenea, acestea trebuie să prezinte informații referitoare la regelementările și politicile contabile se au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale alte informații relevante dar care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificărilor de capital și situația fluxurilor de numerar.

Rolul și obiectivele situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale sunt bază în analiza și controlul activității entității respective și de formare a unei imagini de ansamblu asupra acelei entități de către factorul decizional reprezentat de organele de conducere (A.G.A., Consiliul director etc.), organele fiscale, alte terțe persoane interesate, a modului de organizare a compartimentului financiar contabil, a activității acestuia, a punctelor tari și slabe ale entității respective.

Obiectivul situațiilor financiare anuale este de a furniza o informație cât mai fidelă și clară asupra poziției financiare trecute, prezente și viitoare a entității și asupra performanțelor obținute de entitatea în cauză în perioada pentru care au fost întocmite situațiile respective.

Caracteristicile informațiilor din cadrul situațiilor financiare anuale

Situațiile financiare anuale reprezintă baza în vederea evaluării rezultatelor în care o entitate a fost administrată, respectiv cum au fost gestionate resursele de către managerii acesteia, modul în care au fost luate deciziile economice și financiare.

Acestea oferă o imagine a poziției financiare a entității, a performanțelor obținute, a modificărilor de capital propriu, alte informații referitoare la exercițiul financiar respectiv. Utilizatorii pot obține informații viitoare pin coraborarea situațiiore financiare anuale cu alte informații nonfinanciare și cu cele oferite de evidența contabilă a entității, în vederea realizării de analize financiare care să permintă obținerea diagnosticului financiar al entității.

Corectitudinea situațiilor financiare anuale este garantată de către cenzori, auditori sau diverse persoane de specialitate, care, prin competențele avute, le verifică și le certifică, în vederea menționării acestora într-un raport care este supus aprobării de către AGA și care conține informații cu privire la concordanța dintre bilanțul contabil și registrele contabile, dacă aceste registre au fost ținute conform legislației în vigoare, dacă toate normele și principiile contabile au fost respectate la întocmirea documentelor financiar – contabile.

Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, informațiile ce se regăsesc în situațiile financiare anuale trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Inteligibilitatea. Conform Standardelor Intenaționale de Raportare Financiară, informațiile sunt considerate a fi inteligibile atunci când pot fi înțelese fără dificultate prea mare chiar de către utilizatorii care nu dispun de suficiente cunoștințe de contabilitate.

Relevanța. Informațiile extrase din situațiile financiare anuale trebuie să influențeze deciziile ce vor fi luate de utilizatori, deoarece pe baza informației primite se pot face previzionări privind poziția și performanțele entității, se pot face evaluări ale evenimentelor din trecut și să se realizeze evenaualele ajustări, din prezent și viitor.

Fiabilitatea (Credibilitatea). Dacă informațiile obținute sunt complete, credibile și fără erori semnificative, sunt nepărtinitoare și suficiente pentru utilizatorii acestora în a extrage informații certe ce vor fi bază în luarea de decizii, atunci spunem că acele informații sunt fiabile.

Comparabilitatea. Se referă la faptul că informația despre entitatea respectivă poate fi comparată în timp (comparația se poate realiza pentru aceeași entitate pentru mai multe perioade de timp) și în spațiu (comparația se poate realiza cu alte entități din domeniu).

Utilizatorii situațiilor financiare anuale trebuie să fie informați despre politicile contabile folosite de entitatea respectivă, despre eventualele modificări ale acestora.

Utilizatorii situațiilor financiare anuale și posibilele decizii ce pot fi luate de către aceștia

Se presupune că orice manager își dorește, pentru entitatea pe care o manageriază, cel puțin echilibrul și rentabilitatea financiară a entității, creșterea economică a acesteia, urmată pe cât posibil de maximizarea profitului.

Deciziile privind o entitate economico-financiară nu sunt luate numai de managerii firmelor ci și de alți utilizatori, interni și externi.

Utilizatorii interni sunt cei care iau decizii pentru întreprindere

Managerii. Tinând cont că orice entitate trebuie să facă față pe piața concurențială, fiecare manager este interesat de modul în care acest obiectiv poate fi îndeplinit prin luarea de decizii pe baza informațiilor furnizate de contabilitatea de gestiune și financiară.

Angajații și reprezentanții sindicali sau sindicatul. În funcție de bunul mers al entității vor fi plătite salariile, pensile, diverse oportunități profesionale sau avantaje pe care aceștia le pot obține în timp, cum pot să negocieze în favoarea lor în funcție de informațiile primite cu privire la situația entității, cât de sigur este locul de muncă pe care îl au etc.

Utilizatorii externi sunt cei care iau decizii referitoare la întreprinderea respectivă și pot fi actuali, potențiali sau viitori utilizatori.

Investitorii contribuie la desfășurarea activității entității prin resursele pe care le pun la dispoziție și au nevoie de informații pentru a decide dacă vor menține, crește sau reduce investițiile prezente sau viitoare, prin păstrarea, cumpărarea sau vinderea de instrumente de capital. Ei au nevoie de informații despre entitate și riscurile ce pot apărea, informații precum evoluția cursului bursier pe acțiune, modul de repartizare a profitului obținut de entitate etc.

Creditorii financiari sunt interesați în a recurge la împrumuturi bancare, aceștia vor dori informații despre capacitatea debitorului de a-și rambursa împrumuturile, respectiv dobânzile la scadență. Creditorii verifică echilibrul financiar al entității, pentru a vedea dacă entitatea respectivă este în măsură să poate returna creditul și dobânzile aferente la scadență.

Furnizorii vor să afle informații despre bonitatea firmei și ca urmare, aceștia vor lua decizii cu privire la contractele de achiziții sau prestări de servicii încheiate cu entitatea respectivă, mai ales dacă aceștia sunt dependenți de continuitatea activității entității respective.

Clienții, în funcție de informațiile obținute, vor lua decizii cu privire la stagnarea sau continuarea colaborării cu entitatea respectivă. Ei sunt interesați în mod special în situațiile când aceștia sunt dependenți de produsele sau serviciile entității respective.

Statul și alte autorități. Statul urmărește modul în care entitatea respectivă respectă legislația în domeniu, crează politici fiscale ce pot încuraja investițiile economice. Anterior acordării de fonduri nerambursabile, statul solicită situațiile financiar anuale pentru a afla starea financiară a entității respective. Diverse comisii (de statistică, pentru protejarea consumatorilor), pot solicita diverse informații de la entități.

Concurența este interesată de situația economică și rezultatele financiare ale entității pentru a observa și compara evoluția acesteia.

Publicul. Acesta este interesat de modul de aplicare a politicilor fiscale locale și de evoluției entității și a eventualului impact sau contribuție la economia locală pe care entitatea ar putea să le aibă asupra societății, asupra mediului înconjurător etc.

Asadar, putem concluziona că situațiile financiare anuale trebuie să fie comparabile, inteligibile, fiabile și relevante, astfel încât toți utilizatorii acestora să poată extrage informațiile de care au nevoie, pentru a lua deciziile cele mai bune.

SISTEMUL DECIZIONAL

Managerii au un rol important in a lua decizii astfel încât aceștia să atingă obiectivele propuse pentru entitatea pe care o conduc. Factorii decizionali trebuie să fie responsabili și chiar să își dezvolte sau perfecționeze anumite aptitudini decizionale, pentru a evita luarea unor decizii eronate ce ar putea determina apariția unor fenomene nedorite în viitor.

Definiția, caracteristicile și tipurile de deciziilor

Definiție. Decizia reprezintă un proces complex de informare, dinamic, de alegere rațională, finalizat prin stabilirea direcției de acțiune pentru realizarea unor obiective propuse, după ce a fost examinată o problemă, situație sau oportunitate și s-a găsit o soluție.

Deciziile pot fi luate de o persoană sau un grup decizional, trebuie să fie adoptate de o persoană abilitată în acest sens și care este capabilă să adopte decizii clare și pot fi luate după o documentare foarte bună, urmată de elaborarea mai multor alternative, decizia finală fiind luată pe baza alegerii uneia dintre toate variantele avute.

O decizie poate fi luată doar după o foarte bună documentare care este urmată de elaborarea mai multor alternative ce vor previziona rezultate viitoare, în funcție de momentul luării deciziei și punerii acesteia în practică, de anumiți factori interni sau externi care o pot influența în mod pozitiv sau negativ.

Orice decizie trebuie monitorizată și de cele mai multe ori, aceasta va fi urmată de adoptarea altor decizii de corecții în cazul în care au apărut factori neprevăzuți cu efect negativ.

Decizia trebuie să fie clară, concisă, să specifice obiectivul urmărit, timpul și etapele de implementare a deciziei, resursele financiare, materiale și umane care sunt necesare îndeplinirii deciziei, indicatorii care trebuie atinși o dată cu îndeplinirea acesteia.

Calitatea deciziei, momentul luării și timpul alocat în realizarea deciziei sunt la fel de importante ca și momentul finalizării punerii în practică a acesteia.

Tipuri de decizii. Literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tipologii de decizii, dar în lucrarea de față vom aminti doar câteva tipuri de decizii.

Funcție de fiecare entitate în parte, de strategia urmată și de manager și aria decizională a acestuia, deciziile pot fi:

Decizii pe termen lung, strategice, sunt luate de obicei de către managerii de top, se iau în colectiv, impun intuiție, creativitate și necesită o cunoaștere foartă bună a entității, cu rol decisiv asupra activității de ansamblu a entității și care implică sume și riscuri mai mari.

Decizii tactice, luate de managerii de la nivelul de mijloc al zonei de decizie, sunt specifice unor subactivități ale entității fiind luate pe termen mediu și pot face referire la întocmirea de bugete sau la politicile de aprovizionare

Deciziile operaționale sunt luate de către managerii de pe nivelul inferior, care sunt luate pe termen scurt, sunt de rutină, repetitive și urmează proceduri standard.

De asemenea, deciziile trebuie să fie oportune, adică să fie luate la momentul optim, să fie eficiente, adică în urma implementării acestora să se obțină rezultatele dorite, complete, adică să conțină toate elementele necesare implementării corecte a acestora și de managerii de pe nivelul ierarhic corespunzător, în concordanță cu celelalte decizii deja implementate.

Dacă privim la gradul în care mediul înconjurător al entității este cunoscut sau nu, la momentul surpriză la care poate fi supus decidentul, putem vorbi despre decizii luate în condiții de certitudine, în condiții de risc sau decizii luate în condiții totale de incertitudine.

Etape în procesul de adoptare a deciziilor

Adoptarea deciziilor implică parcurgerea unor etape.

1 – Indentificarea probemei sau oportunității care determină luarea unei decizii. Înainte de a fi luată o decizie, factorii decizionali observă o problemă, o oportunitate sau alt context ce îi determină să cerceteze situația respectivă să identifice cauza reală ce a determinat acea situație și ce este necesar pentru ca aceasta să fie rezolvată.

2 – Culegerea de informații. Pentru ca decizia să fie cât mai bună, factorii decizionali trebuie să se asigure că au adunat toate informațiile legate de fenomenul care a determinat luarea unei decizii, în funcție de mediul intern și extern al entității.

3 – Crearea unui număr mare de alternative. După ce s-a constatat care este sursa problemei, se urmărește ca să se obțină cât mai multe soluții pentru rezolvarea problemei, prin diverse metode (Brainstorming etc.), în vederea luării celei mai bune decizii, care poate fi diferită în funcție de factorul decident și de informațiile pe baza cărora s-a luat decizia respectivă.

4 – Evaluare și găsirea celei mai bune alternative. Alternativele găsite sunt evaluate pentru a se selecta cele mai bune pentru momentul respectiv, previzionându-se avantajele sau riscurile ce ar putea apărea în urma implementării acestora, în vederea alegerii celei mai bune.

5 – Implementarea alternativei alese ca fiind cea mai bună. După luarea deciziei, factorul decizional va monitoriza modul de implementare a acesteia, va face demersurile necesare pentru ca la finalul perioadei de implementare a deciziei, diferența dintre rezultatul obținut și cel dorit să fie minimă.

7 – Urmărirea efectelor ce apar în urma deciziei luate. Dacă decizia implementată nu a obținut rezultatul dorit, factorul decizional poate relua procesul sau interveni cu noi decizii.

Implicarea analizei financiare în procesul decizional

În cadrul unei entități, succesul, performanța, continuitatea acesteia depinde de deciziile luate de forul decizional care poate fi format dintr-o singură persoană sau de un grup de persoane. Deciziile ce pot fi investiționale, operaționale sau de finanțare.

Echipa de management ia decizii pe care și le asumă și care vizează, într-o măsură mai mare sau mică, toți utilizatorii situațiilor financiare anuale, atât pe cei interni cât și pe cei externi.

În funcție de informațiile obținute din situațiile financiare anuale completate cu alte informații non financiare, se pot lua diferite decizii legate de modul de repartizare a profitului, destinațiile acestuia, decizii cu privire la modul în care se dorește a fi utilizate anumite componente ale capitalului propriu, în mod special datoriile pe termen lung sau cu privire la investițiile sau dezinvestițiile ce pot fi realizate în viitor.

Analiza financiară este foarte importantă în luarea de decizii financiare, calitatea acestora având un impact foarte mare asupra entității în cauză. Deciziile financiare pot influența echilibrul financiar privind activele și pasivele permanente și atunci putem vorbi de decizii luate pe termen lung sau pot influența echilibrul financiar dintre trezorerie și capitalurile circulante.

În urma analizei financiare se dă un diagnostic, se identifică punctele forte și slabe ale entității și apoi se iau decizii ce vor fi implementate, în funcție de tipul și mărirea entității, de politicile contabile sau alți factori. În cazul firmelor mari, cu producție, țelul acestora este de a cuceri noi segemente de piață și asigurarea de resurse de finanțare. În cazul firmelor mici și mijlocii, calitățile managerului și spiritul lui de întreprinzător stau și ele la baza luării deciziilor.

SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE ȘI PROCESUL DECIZIONAL LA S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

Prezentare S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

Istoricul societății

S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. își trage rădăcinile din Franța, regiunea Ardeche. Totul a început cu o afacere a familiei Pavin, când tatăl și cei doi fii au dezvoltat-o sub numele de Lafarge Frees, în 1848. Era o firmă producătoare de var care va încheia primul contract internațional o data cu construcția Canalului Suez, în anul 1864.

Producția de ciment și deschiderea primului laborator de cercetare și fabricare a cimentului alb vor avea loc abia în anul 1870, respectiv în anul 1887.

Lafarge se dezvoltă și va deschide prima sa filială în anul 1923 în Marea Britanie, meritele sale fiind răsplătite prin recunoașterea faptului că în anul 1939 a ajuns primul producător de ciment din Franța.

Pe parcursul timpului, Lafarge se va dezvolta astfel încât în 1964 va pune bazele primei companii de producție a plăcilor de gips-carton, va crea primul laborator de materiale de contrucții din Franța în 1990.

Bunul mers al companiei a avut ca rezultat extinderea acesteia pe plan mondial. Astfel, în 1956 se extinde în Canada, apoi în 1989 se extinde spre țări din Europa precum Turcia și Spania, Polonia, Rusia, România etc. Nici țările asiatice nu sunt ocolite, astfel că extinderea societății cuprinde și țări precum China, Coreea de Sud, Filipine și chiar India.

S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., purtând inițial denumirea de Agremin S.A., a preluat patrimoniul Întreprinderii de Exploatare Industrială a Agregatelor pentru Construcții Bragadiru.

Anul 2000 a fost marcat prin fuzionarea prin absorbție a câtorva societăți comerciale, societatea rezultantă fiind S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

În anul 2005 ia naștere S.C. LAFARGE BETOANE S.R.L., în care S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A. deține 80% din capitalul social.

Domeniul de activitate al societății este extracția și prelucrarea pietrei, nisipului i argilei, pentru construcții și fabricarea betonului.

La sfârșitul anului 2013, conform datelor de site-ul societății, aceasta este liderul numărul unu în ciment, numărul doi în agregate și numărul patru în betoane, la nivel mondial.

Formă de organizare și conducere a S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A.

Societatea este componentă a grupului de firme Lafarge S.A. din Paris, Franța.

Unitatea este condusă de un consiliu de administrație format din trei membrii și de echipa operativă alcătuită din trei directori, un director betoane, un director agregate și un director economic.

Situațiile financiare anuale consolidate sunt întocmite de către Lafage Ciment România, conform legislației românești și de către Lafarge S.A., Paris, Franța, conform Standardelor Internaționale de Rapoatare Financiară (IFRS).

În schimb, situațiile financiare ale societății S.C. Lafarge Agregate Betoane S.R.L. sunt proprii societății și nu grupului din care este parte.

Cu cei peste 65.000 de angajați din cele peste 60 de țări, liderul mondial în materialele de construcții, Lafarge este parte a celor ce contribuie la dezvoltarea și construcția orașelor de pe mapamond. În România, unitatea are aproximativ 1000 de angajați și colaboratori ce ajută la împlinirea misiunii Lafarge și anume de a inova și asigura materiale și soluții pentru structuri durabile care să stea la baza infastructurilor ce vor contribui la dezvoltarea țării noatre.

Cifre cheie pentru S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A

La finalul anului 2013, societatea avea un capital social de 14.999.725 lei, un număr de acțiuni de 5.999.890, o cifră de afaceri de 108.232.552 lei și o pierdere netă de 32.502.956 lei.

Lafarge în România

În România, Grupul Lafarge este reprezentat de Lafarge Ciment România S.A., Lafarge Agregate Betoane S.A., Lafarge Betoane SRL, Lafarge Comnord S.A., Lafarge RMX & Agregate SRL.

Activitatea de producere a betoanelor, serviciile de transport pompare și teste de laborator au loc în Iași, Ploiești și Constanța

Mediul concurețial al firmei

Firmele ce concurează cu entitatea în cauză sunt în jur de o sută. Mai mult decât atât, mai există antreprenorii de drumuri care au capacitatea de a extrage și prelucra agregatele minerale precum și acea piață neagră, acele societăți care practică anticoncurența și evaziunea fiscală.

În ceea ce privește piața cimentului, concurenții principali din România ai S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., sunt Holcim România și Carpatcement, subsidiare a grupului elvețian, respectiv a grupului german HeidelbergCement.

Dacă Lafarge este lider mondial în domeniul materialelor de construcții, Holcim este lider mondial în fabricarea și distribuirea de ciment și agreate precum și în alte servicii conexe.

În aprilie 2014, Lafarge și Holcim și-au anunțat intenția de a fuziona, pentru a crea un supercampion în industria globală a cimentului, lucru deja aprobat de Comisia Europeană, care va fi realizat la începutul anului 2015 și va fi concretizat, printre altele, prin faptul că Lafarge va renunța la operațiunile din România.

Investiții și investitori

Acționarii S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., reprezentați de S.C. Lafarge Ciment (România) S.A. și S.I.F. Muntenia S.A., au cel mai mare număr de acțiuni, după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Tabel 3.1 Acționarii S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.

(Sursa: prelucrare după Mirsanu.ro)

Acțiunile deținute de societate au o valoare nominal de 2,5 lei pe acțiune și sunt tranzacționate pe piața Rasdaq.

După ce ne-am făcut o imagine generală despre entitatea studiată, în subcapitolele următoare vom încerca să analizăm poziția financiară a acesteia – pe baza datelor din bilanțul contabil, performanțele – pe baza contului de profit și pierdere și situația financiară – pe baza fluxului de numerar.

Pornind de la situațiile financiare anuale ale anilor 2010-2013 ale S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., în lucrarea de față vom calcula o parte dintre indicatorii economico-financiari astfel încât să ne putem face o imagine asupra fenomenelor economice și financiare ce au afectat entitatea, în perioada susmenționată și modul cum acestea au influețat procesul decizional sau cum procesul decizional a fost redirecționat de către aceste fenomene.

Rezultatele obținute și interpretarea acestora ne vor arăta dacă acestea sprijină sau resping ipotezele de la care am plecat inițial, astfel spus, dacă validează ipotezele lucrării de față.

Analiza situației modificărilor capitalului propriu și a situației nete

Situația modificărilor de capital. Din Tabelul 3.3 dar și din situațiile anuale observăm că în anul 2011 și 2013, capitalurile proprii au scăzut cu 120,52%, respectiv cu 273,53%, în timp ce în anul 2012 capitalurile au crescut cu 15.531.542 lei.

Creșterea din anul 2012 se datorează transferului din rezerva de reevaluare în procent de 285,61% a sumelor corespunzătoare activelor reevaluate ce au fost scoase din evidența contabilă a entității, în decursul anului.

Analiza situației nete. Prin deducerea Datoriilor totale din Activul total, se obțin Activele neangajate în datorii, respectiv Capitalul entității, Situația netă sau Activul net contabil (SN = At – Dt).

În Tabelul 3.3 și graficele aferente acestuia se observă că situația netă este pozitivă în anii 2010 și 2012, dar negativă în anii 2011 și 2013.

Creșterea situației nete în anul 2012 față de 2011 se datorează majorării activelor nete cu 25,24% , în procent mai mare față de creșterea datoriilor totale (14,25%) și a provizioanelor.

În anul 2011 situația netă este negativă, datorită creșterii datoriilor totale cu 20,99% în detrimentul creșterii cu doar 2,30% a activelor nete în 2011 față de 2010, în timp ce situația negativă netă din anul 2013 se datorează scăderii activelor totale cu 10,32% față de anul 2012. Acești doi ani reflectă o stare de prefaliment, ceea ce confirmă faptul că exercițiile financiare au fost închise cu pierdere, în timp ce situația pozitivă netă denotă o gestiune economică sănătoasă.

Tabel 3.2 Calculul situației nete

(Sursa: prelucrare proprie după)

Figura 3.1 Situația netă Figura 3.2 Situația netă – abateri Figura 3.3 Situația netă – Indici

Tabel 3.3 Situația modificărilor capitalurilor proprii

(Sursa: prelucrare proprie)

Analiza structurii financiar – patrimoniale pe baza bilanțului

Ratele de structură ale activului –

Analiza poziției financiare se realizează prin analiza structurii patrimoniale a entității, prin analiza ratelor de structură a activului și pasivului bilanțier.

Pe baza datelor din bilanțurile societății S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., pentru perioada 2010-2013, date care se regăsesc în Tabelul 3.4 și Tabelul 3.5, sunt calculate ratele de structură a bilanțului.

Rata activelor imobilizate

Activele imobilizate scad in anul 2011 cu 10%, cresc în anul 2012 cu 31,79% și scad din nou în 2013 cu 7,16%. Creșterea se datorează în principal investițiilor în terenuri, amenajări de terenuri, constructii etc., în timp ce scăderea este din cauza dezinvestițiilor mijloacelor fixe cu grad mare de uzură fizică și morală.

Rata imobilizărilor necorporale

Reflectă ponderea imobilizărilor necorporale, intangibile, în totalul activelor și oferă o imagine asupra investițiilor realizate de entitate în cercetare. Imobilizările necorporale ale entității studiate sunt reprezentate de programul informatic specific activității desfășurate, a unor lucrări de prospecțiune, explorarea unor zone în vederea unor viitoare exploatări, softuri pentru calculatoare și altele.

Observăm că imobilizările necorporale și variația ratei imobilizărilor necorporale au o variație aproximativ sinusoidală. Această rată crește de la 1,07% la 1,15% în 2011 față de 2010 și de la 0,57% la 1,14% în 2013 față de 2012 și scade de la 1,15% la 0,57%, în 2012 față de 2011.

Aceste modificări se datorează variației imobilizărilor necorporale. De exemplu, în anul 2013 societatea a pus în funcțiune un program ce constă în instrumente și metodologii în vederea reducerii costurilor operaționale, creșterea eficienței și productivității entității, ceea ce a determinat creșterea acestui indicator.

Rata imobilizărilor corporale

Fiind o entitate din mediul industrial este normal ca procentele să varieze în jurul valorii de 60%. Indicatorul determină ponderea activelor corporale din totalul activelor entității și denotă receptivitatea acesteia la schimbările tehnologice.

Rata imobilizărilor corporale are ponderea cea mai mare față de toate celelalte imobilizări, corporale sau necorporale, din activul total, deoarece, prin specificul activității, entitatea achiziționează imobilizări corporale de valori mult mai mari comparativ cu celelalte imobilizări.

Ponderea acestora variază în jurul valorii de 60%, cu excepția anului 2011, când valoarea indicatorului este de doar 53,79%.

În 2011 au fost puse în funcțiune un excavator, terenuri și o autobasculantă, folosite în diverse proiecte de investiții în plină desfășurare. Creșterea din 2013 se datorează faptului că entitatea a achiziționat un teren, construcții, echipamente tehnologice și mașini. De asemenea, creșterea din anul 2012 se datorează reevaluării imobilizărilor corporale, realizată de câtre un evualator ANEVAR.

Variația ratei imobilizărilor corporale se pot vedea în graficul din Figura

Rata imobilizărilor financiare

Dă informații referitoare la politica de investiții financiare ale entității, relaționarea strategică și financiară a acesteia cu alte entități și reflectând poderea imobilizărilor financiare în totalul activelor.

În Figura xxx se observă că rata imobilizărilor financiare se menține aproximativ constantă în primii doi ani (4,24% în 2010 și 4,05% în 2011) ca ulterior, în următorii doi ani, să fie mai mică, dar având aceeași tendință de a rămâne constantă, ca în prima pereche de ani (3,01% în 2012 și 3,34% în 2013).

Imobilizările financiare sunt constituite de interesele de participație și investițiile deținute ca imoblizări, sume ce rămân constante. În schimb, societatea mai are sume plătite ca și avans pentru chiria necesară stațiilor de betoane și pentru terenuri pe care le folosește. Tot în cadrul imobilizărilor financiare sunt incluse și anumite garanții depuse în contul unor societăți precum Direcția Silvică, Romtelecom. Toate acestea determină variația acestui indicator.

Rata stocurilor

Exprimă ponderea stocurilor în totalul activelor. Observăm că au fost achiziționate stocuri în anul 2011, rata activelor circulante crescând de la 32,01% la 40,32%, ulterior acest indicator scăzând, astfel încât în anul 2012 atingând valoare de 34,17%. Graficul de la Figura xxx ne arată că rata stocurilor a avut același trend, mai intâi crescând de la 6,52% la 8,45%, ca apoi să scadă la 7,71%, respectiv la 7,90%.

Stocurile principale sunt reprezentate de produsele finite care se detașează ca și valoare de celelalte stocuri cum ar fi materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb. Aceste stocuri au fost vândute foarte greu, ceea ce a determinat creșterea stocului în 2012 și 2013.

Rata creanțelor

Acest indicator este puternic influențat de modul în care conducerea entității știe să negocieze cu partenerii din amonte (clienții) și ne dă o imagine despre vânzările pe credit.

Această rată are valoarea cea mai mare dintre ratele activelor circulante, ceea ce denotă că valoarea creanțelor este foarte mare, în anul 2012 atingând valoarea maximă de 53.642.885,00 lei, fiind in scadere in 2013. Această sumă este reprezentată în cea mai mare parte de creanțele comerciale (45.032.563,00 lei), și TVA de recuperat (1.765.420,00 lei), diferența fiind formată din avansurile plătite furnizorilor, debitorii diversi, alte creanțe (6.844.902,00 lei).

Miscările în ajustările pentru depreciere creanțelor determină o variație a acestui indicator, variație ce poate fi observată în Fig. xx

Rata disponibilităților

Reflectă starea echilibrului financiar al entității, în sensul favorabil al acestuia, atât timp cât valorile indicatorului variază între 5% și 25%. Depășirea celor două limite denotă probleme de lichiditate, respectiv utilizarea ineficientă a lichidităților.

Entitatea folosește foarte puțin numerar, datorită specificului activității desfășurate. În schimb, mișcările prin conturile bancare în lei și valută sunt baza în grupa disponibilităților. Soldul din bancă, conform Figurii xxx scade considerabil de la 966.715,00 lei în anul 2010, la 90.543,00 lei la sfârșitul anului 2012, ca apoi să crească, încât la 31 decembrie 2013, soldul din conturile entității vor avea valoarea de 2.341.473,00 lei.

Acest lucru se reflectă în variația ratei disponibilităților, care crește treptat, de la 0,95% (2010) la 1,49% în 2013.

Creșterea în anul 2013 a intrărilor bănești în contul bancar al entității se datorează încasării parțiale a cecurilor primite de la clienți și depuse în bancă din anul anterior și a faptului că s-au dat echipamente în leasing operațional.

Ratele de structură ale pasivului bilanțier

Mai jos sunt interpretate ratele de structură a pasivului, pe baza calculelor realizate și înregistrate în Tabelul 3.5.

Rata stabilității financiare

Reflectă ponderea capitalului permanent în totalul pasivelor. Valorile favorabile sunt cele cuprinse în intervalul 50% – 66%. Creșterea indicatorului este bine venită atât timp cât cea mai mare creștere o înregistrează capitalurile proprii.

Acest indicator variază de la 15,93% în anul 2010 până la -9,51% în anul 2013. Acest lucru arată că ponderea capitalului permanent este foarte mică în totalul pasivului, ceea ce nu conferă siguranță entității studiate.

Scăderea valorii capitalului propriu și a capitalului permanent a determinat scăderea ratei stabilității financiare. Un semnal de alarmă îl reprezintă prezența constantă a pierderii reportate și a soldului debitor al rezultatului exercițiului financiar.

Rata autonomiei financiare globale

Reflectă gradul de independență financiară a entității, respectiv ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivului. Pentru o autonomie financiară, se recomandă ca indicatorul să ia valori mai mari de 0,33%, respectiv în jurul valorii de 50%.

Tabel 3.4 Structura financiar-patrimonială. Ratele de structură ale activului

(Sursa: prelucrare proprie)

Tabel 3.5 Structura financiar-patrimonială. Ratele de structură ale pasivului (inclusiv graficul variației acestor indicatori)

(Sursa: prelucrare proprie)

În anii 2010 și 2012, această rată este sub limitele admise, având valori de 12,51% și 6,53%. Mai grave sunt valorile negative înregistrate în anii 2011 și 2013.

Pierderile acoperite pe seama capitalurilor determină determină o scăderea a acestora sau o creștere neînsemnată comparativ cu creșterea activului total, determinând scăderea indicatorului.

Rata îndatorării globale

Măsoară ponderea datoriilor totale în pasivul total al entității și reflectă dependența acesteia față de resursele financare externe, provenite de la terțe persoane. Este perceput ca un indicator de risc financiar, tinând cont că achitarea datoriilor, care este prioritară, poate determina modificări ale rezultatului net.

Valorile acestei rate sunt mult peste maximul admis, respectiv 66%. Indicatorul are valori de 83,68% în 2010, 98,80% în 2011, 90,28% în 2012 și chiar valoarea de 109,49% în 2013.

Procentele ridicate sunt rezultatul, datoriilor pe termen scurt ce au crescut mai rapid comparativ cu creșterea pasivului total.

Rata datoriilor/resurselor curente

Arată ponderea datoriilor curente în totalul pasivului. Este recomandat ca datoriile curente să fie 1/3 până la ½ din totalul pasivului. Acest indicator are valori foarte mari ce cresc de la an la an, cu excepția anului 2012, când scade cu 0,09% față de 98,80%, valoarea anului 2011.

Această creștere se datorează creșterii mai rapide a datoriilor pe termen scurt comparativ cu creșterea pasivului total.

Analiza a echilibrului financiar prin indicatori în mărime absolută

Dacă analiza activului și pasivului realizată până acum este cunoscută sub denumirea de analiza verticală, analiza pe orizontală este realizată pe baza indicatorii de mărime absolută și anume: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN).

Fondul de rulment

Reprezintă surplusul sau marja de siguranță realizată prin depășirea resurselor permanente față de necesarul permanent de finanțat.

Fondul de rulment brut/total

Reprezintă totalitatea elementelor de activ ce vor fi transformate, într-o perioadă de până la un an, în lichidități.

Fondul de rulment net/permanent (working capital satement)

Reprezintă diferența dintre resursele permanente și necesarul permanent finanțat de acestea sau diferența dintre activele curente și datoriile pe termen scurt și reflectă (dez)echilibrul financiar pe TS al entității, fiind un criteriu de lichiditate.

Scăderea valorii FRNet negativ și Kpr < Ain, evidențiază faptul că o parte a imobilizărilor este finațată din DTS, deoarece capitalul permanent nu este suficient pentru acet lucru și reflectă dezechilibrul dintre resurse si neesar permanent de finanțare. Entitatea nu are suficiente resurse permanente pentru finanțarea necesarului temporar de resurse financiare. Scăderea resurselor permanete este rezultatul unor dezinvestiții a imobilizărilor uzate fizic și moral.

Fondul de rulment propriu

Reprezintă diferența dintre capitalul propriu și activele imobilizate nete. Acesta ia valori negative deoarece activele imobilizate nete, chiar dacă în 2011 și în 2013 scad cu 10%, respectiv cu 7,16%, au valoari mult mai mari față de valoare capitalului propriu, ceea ce demonstrează că entitatea nu poate să își finanțeze necesarul permanent din resursele proprii.

Fondul de rulment străin/împrumutat

Reprezintă diferența dintre FR net și FR propriu și coincide cu valoarea datoriilor pe termen lung.

Se observă că FRS are valoarea de 244.587 lei în anul 2011, în ceilalți ani fiind zero, sume ce coincid cu valoarea DTL, care sunt necesare finanțării necesarului permanent al întreprinderii.

Necesarul de fond de rulment

NFR se calculează prin diferența dintre (Necesar Temporar – Active de Trezorerie) și (Resurse Temporare – Pasive de Trezorerie) și indică necesarul financiar pentru realizarea operațiunilor specifice ciclului de exploatare (plată salarii, achiziții, vânzări etc.) și care asigură funcționarea entității, după ce a fost acoperită finanțarea imobilirărilor.

În Tabelul 3.6 se observă că NFR are valori negative, valori ce se diminuează mai mult în fiecare an, lucru datorat unui surplus de resurse nete temporare față de necesitățile circulante. Necesarul temporar crește în primii trei ani cu 28,15%, respectiv cu 18,07%, mai rapid decât resursele temporare, care cresc de la an la an cu 20,25% în 2011 față de 2010, cu 14,46% în 2012 față de 2011 și cu 8,73%, în 2013 față de 2012.

Trezoreria netă

Se calculează ca diferență între FR și NFR. În cazul de față, TN este pozitivă deoarece și FR și NFR sunt au valori negative și NFR este mai mare decât NFR în valoare absolută. Acest lucru înseamnă că resursele temporare sunt insuficiente pentru finantarea FR negativ.

Analiza echilibrului financiar prin indicatori de mărime relativă (sistemul de rate)

Aceste rate fac trimitere la FR, NFR și TN și au în vedere echilibrul financiar și funcțional pe TS dar și pe TS.

Rata finanțării stabile a imobilizărilor (Rata fondului de Rulment)

Se calculează ca raport între Kper și AiNete și arată modalitatea de finanțare a activelor imobilizate. Dacă activele imobilizate sunt finanțate de capitalurile permanente, atunci raportul va avea valori supraunitară, creșterea acestor valori semnificând îmbunătățirea structurii financiare a entității.

Observăm că indicatorul are un trend descrescător, de la 0,24 în 2010 la 0,15 în 2013. Acest lucru este determinat de scăderea capitalului permanent cu 92,43% în 2011 față de 2010 și cu 188,14% în 2012 față de 2013, respectiv scăderea activelor imobilizate nete cu 10% în 2011 față de 2010 și cu 7,16 în 2013 față de 2012.

Este expresia FRN negativ, activele imobilizate fiind parțial finanțate din resursele permanente și parțial din resurse curente, ceea ce denotă lipsa echilibrului financiar.

Rata autofinațării imobilizărilor

Cunoscută și sub numele de Rata Fondului de Rulment Propriu sau Rata finanțării activelor imobilizate din capitalul propriu, se calculează ca raport dintre Kpr și AiNete și evidențiază posibilitatea de autofinanțare a Ai. În 2011 se observă o scădere bruscă de la 0,19 în 2010, la 0,02. Următorii ani valoarea crește astfel încât în 2013 depășește puțin valoarea din 2011. Toate acestea indică încă o dată faptul că FRN este negativ.

Rata finanțării străine a imobilizărilor

Altă denumire a acestui indicator este Rata FRStrăin, reprezintă valoarea raportului dintre DTL și AiNete, măsoară capacitatea de finanțare a activelor imobilizate din DTL și se recomandă să aibă valori cât mici.

Valoarea acestei rate este nulă pentru toată perioada studiată. Acest fenomen se explică prin faptul că entitatea nu are DTL, cu excepția anului 2011, când acestea sunt foarte mici comparativ cu valoarea AiNete.

Rata finanțării globale

Se mai numește Rata finațării din necesarul de fond de rulment și reprezintă valoarea raportului dintre FR și NFR.

Valoarea acestui indicator este constantă, cu excepția anului 2012 când valoarea crește foarte puțin, de la 0,98 la 1. Aceasta se datorează faptului că FR negativ nu ua avut cum sa NFR, ceea ce a determint valorile subunitare ale indicatorului.

Analiza bonității prin intermediul ratelor de lichiditate și solvabilitate

Indicatorii de bonitate indică gradul de solvabilitate și lichiditate a unei entități. În cazul S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., acești indicatori pot fi urmăriți în Tabelul 3.7.

Tabel 3.6 Calculul Fondului de Rulment Financiar, Propriu, Străin, al Necesarului de Fond de Rulment și a Trezoreriei Nete

(Sursa: prelucrare proprie)

Figura 3.4 Corelațiile dintre componentele pasivului (sursa: creație proprie)

Rata lichidității generale sau Current Rațio (din FR)

Se calculează raportând activele circulante la DTS și exprimă capacitatea entității de a-și achita la timp, obligațiile pe termen scurt. Se recomandă ca valoarea raportului să fie între 1,2 și 2, dar nu mai puțin de 1.

Acest indicator ia valori subunitare pentru toată perioada studiată, deoarece DTS sunt mult mai mari decât activele circulante și denotă faptul că entitatea nu îți poate achita DTS la scadență.

Rata lichidității reduse (din FR)

Ca și Rlg, această rată reflectă capacitatea entității de a-și achita obligațiile pe TS, dar doar din partea de active circulante care pot fi transformate repede în disponibilități, adică activele circulante, mai puțin stocurile.

Și acest indicator ia valori sub unu, (respectiv 0,30 în 2010, 0,32 în 2011, 0,33 în 2012 și 0,24 în 2013), ceea ce demonstrează încă o dată că entitatea nu își poate achita la termen DTS, fiind în imposibilitatea de a-și transforma activele circulante în disponibilități.

Rata lichidității curente (din TN)

De această dată, această arată capacitatea entității de a-și onora obligațiile pe TS din plasamente financiare pe TS și dispoinibilități și se recomandă a avea valori între 0,4 și 0,6.

Valoarea constantă a indicatorului (0,01), indică faptul că entitatea nu își poate onora DTS nici din plasamente financiare pe TS și disponibilități.

Rata lichidității imediate (din TN)

Se calculează raportând disponibilitățile la DTS și se recomandă a avea valori între 0,2 și 0,3. Valoarea aproape de zero a ratei, respecti 0,01, confirmă încă o dată rezultatele ratelor de mai sus.

Rata solvabilității generale

Se calculează ca raport dintre At și Dt și determină posibilitatea reînnoirii contractelor de creditare ale entității cu furnizorii acesteia, în cazul în care valoarea acestui raport nu este mai mică de 1,66%.

Indicatorul ia valori mai mici decât cele recomandate, respectiv valorile: 1,2; 1,01; 1,11; 0,91, ceea ce denotă că datoriile totale sunt aproximativ egale cu Activele totale, ceea ce înseamnă că entitatea este expusă riscului de faliment.

Rata îndatorării globale (coeficienții îndatorării globale)

Se calculează ca raport dintre Dt și Pt și reflectă gradul de dependență a entității, față de resursele financiare străine. Valoarea recomandată este de 0,66.

Această rată are valori mai mari de 0,66 (respectiv: 0,84; 0,99; 0,90; 1,09). Așadar, capacitatea de îndatorare a entității arată starea critică în care se află aceasta.

Rata autonomiei (independenței) financiare la termen

Se calculează ca raport dintre capitalul propriu și capitalul permanent (sau DTL). Reflectă măsura participării capitalului propriu la formarea capitalului permanent, respectiv măsura în care DTL pot fi acoperite din capitalul propriu și se recomandă a avea valori sub ½.

Valorile acestei rate sunt subunitare și în anii 2011 și 2013 ia valori negative. Capitalul propriu participă la formarea capitalului permanent în proporție de 0,84% în 2010, iar în 2013 ia valoarea maximă, respectiv 1,09%.

Rata autonomiei (independenței) financiare globale

Se calculează ca raport dintre Kpr la DT sau la Pt, raport ce este recomandat să aibă valoarea de cel puțin 0,33, pentru o autonomie financiară bună.

Cum valoarile acestei rate sunt sub 0,33, acest lucru demonstrează că entitatea se află într-o situație financiară foarte proastă, datoriile acesteia fiind ai mari decât capitalul propriu.

Rata îndatorării financiare la termen

Se calculează ca raport dintre DTL și Kperm sau Kpr. Valoarea recomandată este de maxim 0,5, respectiv 1. Deoarece capitalul propriu, respectiv cel permanent are valori sub valoarea datoriilor totale, valorile acestor rate sunt sub 0,5.

Analiza performanțelor economico-financiare/rentabilității cu ajutorul contului de profit și pierdere

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) sau Marjele de acumulare.

Se calculează prin structurarea CPP în funcție de cele trei tipuri de activități( a se vedea Tabelul 3.) și ne ajută să vedem cât de rentabilă este o entitate.

Tabel 3.7 Lichiditatea și solvabilitatea

(Sursa: prelucrare proprie)

Tabel 3.8 Soldurile intermediare de gestiune (SIG) (Sursa: prelucrare proprie)

Cifra de afaceri

A crescut în 2011 cu 17,91% datorită creșterii vânzării cu 68,69% și î n 2012 a crescut cu 17,45%, datorită creșterii produției vândute, concomitent cu scăderea mare a veniturilor din vânzarea mărfurilor. În 2013 au scăzut foarte mult atât producția vândută cât și veniturile din vânzarea mărfurilor, ceea ce a determinat scăderea CA cu 32,19%.

Marja comercială

Evoluția descendentă din 2012 și 2013 a MC a contribuit defavorabil la formarea rezultatului net, acesta având valori negative. Aceasta se datorează scăderii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 28,15% și 87,47% în 2012 față de 2011, respectiv 2013 față de 2012.

Producția exercițiului

Crește în 2011 15,64% și cu 20,87% în 2012 cu ca apoi să scadă cu 27,52 în 2013. În perioada de creștere, produsele entității au fost bine vândute pe piață. În 2012 nu au fost venituri din producția de imobilizări și în 2013, producția vândută a scăzut cu 39.628.223 lei.

Valoarea adăugată

Are o o evoluție sinusoidală, în 2011 și 2013 scăzând ca valoare în timp ce în 2012 având trend ascendant. Observăm că în 2011 cresc toate elementele acestea, în 2013 scad toate elementele, în timp ce în 2012, valoarea MC scade cu o valoare foarte mare comparative cu creșterea celorlalte elemente, ceea ce determină scăderea VA.

Rezultatul din exploatare

Are valori negative, având trend descendent. Pierderea din activitatea de exploatare este consecința crizei financiare care a deerminat și scăderea activității entității.

Rezultatul financiar

Are valori negative, deoarece cheltuielile financiare sunt mai mari decât veniturile financiare. Scade din ce în ce mai mult, după care în ultimul an încearcă să se redreseze, dar valoarea negativă nu poate fi recuperată nici pe departe, pierderea fiind de 32.502.956 lei în 2013, mai mare cu 11,29% decât anul 2012, pierderea produsă din cauza lipsei lichidităților care a obligat entitatea să contracteze credite pe termen scurt pentru a putea finanța capitalul de lucru.

Rezultatul curent

Și rezultatul current are valoare negative pe toată perioada analizei. În anul 2011 s-a majorat pierderea cu 10,92%, apoi cu 36,27%, respective cu 11,29%

Rezultatul extraordinar

Deoarece nu au fost nici cheltuieli nici venituri extraordinare, rezultatul extraordinar nu influențează în nici un fel rezultatul brut sau pe cel net.

Rezultatul brut și Rezultatul net

Entitatea are la finalul celor patru ani de analiză numai pierdere financiară. Rezultatul net a fost influențat de fiecare dintre toate elementele din cadrul tabloului soldurilor de gestiune.

De asemenea, pierderea a înregistrează o creștere constantă de la an la an, datorită preluării piererii aferente exercițiilor financiare anterioare. Pierderile înregistrare duc și la scăderea capitalurilor proprii ale entității.

Analiza rentabilității și profitabilității.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei entități de a obține profit, utilizând factorii de producție și capitalurile. Rentabilitatea se reflectă în urma calculării profitului și a ratelor de rentabilitate.

Ratele de rentabilitate pot oferi informații cu privire la rentabilitatea entității studiate și reprezintă o relație dintre un rezultat și capitalul investit.

Literatura de specialitate amintește despre trei grupe de rentabilitate și anume: cea comercială, cea economică și cea financiară.

În cazul ratelor comerciale, acestea se calculează ca raport dintre Marja Comercială și Cifra de Afaceri sau Valoarea Adăugată, ratele de rentabilitate economică se calculează prin raportarea la activul unității a Profituluil net, a Rezultatului economic sau a EBE.

Arată eficiența utilizării în care a fost utilizat capitalul firmei și se calculează ca fiind raportul dintre Profitul net și capitialul propriu.

În tabelul nr. xxxxx se poate observa variația acestor rate. De exemplu, rata de rentabilitate financiară are valori negative în anii 2010 și 2012 si valori pozitive în anii 2011 și 2013. Valorile negative se datorează rezultatului exercițiului care are valori negative. Putem observa că entitatea a simțit deplin criza economică din acești ani.

Tabel 3.9 Analiza ratelor de rentabilitate (Sursa: prelucrare proprie)

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Poziția financiară a entității. Decizii ce pot fi luate pe baza bilanțului contabil. Evoluția fluctuantă a activelor imobilizate recomandă o identificare a activelor imobilizate care sunt în activitate dar care nu contribuie la realizarea de venituri. Capitalul permanent, acesta ar trebui să crească, astfel încât valoarea acestuia să depășească valoarea imobilizărilor.

Datoriile totale cresc în fiecare an în paralel cu scăderea capitalurilor, ceea ce denotă o stare critică a entității, o structură slabă a poziției financiare și recomandă o majorare a capitalului social și evitarea menținerii acestei situații. În acest sens se recomandă o atenție mărită a modului de realocare a capitalului, evitarea contractării de noi împrumuturi și evitarea finanțării activelor circulante pe baza acestora și realizarea de demersuri care să determine ca valoarea activelor circulante să depășească valoarea DTS.

Solvabilitatea și lichiditatea scăzută denotă că rambursarea datoriilor și dobânzilor se face cu dificultate. În acest sens se recomandă îmbunătățirea raportului dintre creanțe, prin încasarea creanțelor, efectuarea plăților pe baza disponibilităților și încasarea de avansuri contractuale, totul pe baza unui cash flow actualizat periodic.

Se recomandă o urmărire mai îndeaproape a activelor circulante, evitarea stocurilor mari prin căutarea de noi clienți și piețe de desfacere, în vederea îmbunătățirii portofoliului de clienți, prin aprovizionarea pe baza unui grafic prestabilit astfel încât stocurile să scadă și să fie transformate cât mai rapid în disponibilități foarte mici, care afectează lichiditatea entității.

Se recomandă scoaterea din activitatea economică, prin vânzare sau casare, urmată de valorificarea deșeurilor sau a anumitor componente, a bunurilor ce nu generează rezultate economice.

De asemenea este recomandat ca să se realizeze o detaliere și urmărire lunară a cheltuielilor și veniturilor, respectiv a încasărilor și livrărilor, realizarea de diagnostice periodice în vederea evaluării entității și luarea de măsuri care să diminueze riscurile și să crească eficiența acesteia.

Performanța financiară a entității. Decizii ce pot fi luate pe baza contului de profit și pierdere. În ceea ce privește soldurile intermediare de gestiune și evoluția în timp a acestora, se recomandă creșterea veniturilor din exploatare și a cifrei de afaceri. De asemenea, se observă că EBE scade datorită creșterii cheltuielilor salariale, ceea ce recomandă o verificare a personalului existent, o estimare a productivității acestuia.

Concluzii pe baza deciziilor luate pe baza situațiilor financiare anuale în cazul S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. În urma analizei situațiilor financiare anuale ale entității studiate s-au putut observa următoarele aspecte:

din punct de vedere al poziției financiare, evoluția activelor, datoriilor și a capitalurilor este nesatisfăcătoare;

din punct de vederea al performanțelor financiare, acestea sunt slabe și constante;

S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A, va fuziona cu Holcim, în vederea crearii unui grup mai mare, numit LafargeHolcim. Deja cele două firma s-au întâlnit în anul 2014 pentru a discuta amănunte privind lista activelor propuse pentru dezinvestiție.

La situația nefavorabilă a societății a contribuit în mare parte și mediul economic general. În acest sens amintim de recesiunea din România, care a determinat printre altele, scăderea pieței construcțiilor. Astfel, conform datelor furnizate de Patronatul din Industria Cimentului și altor Produse Minerale pentru Construcții, piața cimentului din România a scăzut cu 5%-8% în 2013 față de 2012. De asemenea, producția internă de betoane pe bază de ciment a scăzut foarte mult și implicit au scăzut și vânzările de materiale de construcții. Per total, producția internă de betoane din perioada analizată în această lucrare, a scăzut aproape la jumatate.

Toate aceste evenimente au dus la creșterea costurilor de finanțare, a consumului, determinând o criză de lichiditate și solvabilitate.

Un alt factor a fost contextual valutar nefavorabil care a afectat foarte mult cifra de afaceri a entității studiate.

La data finaliz[rii prezentei lucrări, situațiile financiare anuale pe anul 2014 nu au fost încă publicate, astfel încât singurele informații cu privire la acest an sunt cele prezetate de firma de audit în Raportul de audit financiar. Un lucru foarte important menționat în acest document îl reprezintă faptul că entitatea analizată, la data de 31 decembrie 2014 avea active nete negative, ceea ce obligă administratorul și acționarii să ia măsuri în acest sens.

Firma de audit a emis o opinie cu rezerve, din cauza pierderii înregistrate din activitatea de exploatare și pierderii nete (de aproximativ 22 de milioane de lei, respectiv 26 milioane lei), corelate cu lipsa unor date concrete ce ar susține proiecția fluxurilor de trezorerie pentru perioada 2015-2024.

Așadar, putem observa că perioada de timp în care s-a urmărit situația financiară a entității studiate în această lucrare, a fost cea în care s-au înregistrat scăderi semnificative și o perioadă de aproximativ de cinci ani de contracție consecutivă pe piața de construcții.

Mai jos prezentăm o parte dintre problemele identificate în urma analizei situațiilor fianciare ale S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A,

Anumiți factori precum volumul mare al creanțelor, pierderile înregistrate an de an și care au dus la diminuarea capitalului propriu, valorile scăzute sau negative ale indicatorilor de rentabilitate, lichiditate și solvabilitate, au implicații negative asupra principiului continuității activității entității studiate, așadar, aceasta nu numai că nu are premise corespunzătoare pentru a-și desfășura în condiții optime activitatea, dar putem afirma că au determinat riscuri în ceea ce privește continuarea activității în următoarea perioadă de către entitatea studiată.

Analiza indicatorilor economico-financiari ai entității, au concluzionat o înrăutățire substanțială pe total activitate.

Confirmarea ipotezelor. În urma analizei financiare realizate pentru S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A,, putem observa dacă ipotezele de la care am pornit sunt sau nu confirmate, în totalitate sau parțial.

Ipoteza 1: Situațiile financiare anuale reprezintă baza procesului decizional. Acestea oferă informații privind deciziile de creditare, realizarea de investiții, sau alte decizii economice cu referire la entitatea respectivă.

În cazul lucrării de față se observă că factorii decizionali, atât la nivel local cât și la nivel de grup, au luat decizii pe baza interpretării indicatorilor economico-financiari, care au fost calculați pe baza datelor obținute din situațiile financiare anuale. Dintre aceste decizii, care confirmă prima ipoteză a prezentei lucrări, amintim:

Datorită anumitor reduceri sau întreruperi de activitate privind prospecțiunile geologice, s-a decis să nu se constituie o depreciere a valorii nete a imobilizărilor necorporale.

În anul 2010, în luna octombrie, a fost achiziționat un hidrociclon nisip, pentru care se va plăti rate pentru trei ani de zile, până în octombrie 2013.

La finele anului 2011, echipa de management decide ca proiectele de investiții să nu fie dezvoltate.

Tinând cont de rezultatele pe care entitatea le-a obținut și de poziția financiară, echipa de management a decis la sfârșitul anului 2011 că nu sunt necesare realizarea de ajustări pentru deprecierile imobilizărilor financiare.

În perioada în care stocurile au avut o mișcare lentă, s-a decis constituirea de provizioane de stocuri, pentru creanțe, provizioane ce sunt diminuate doar pe baza existenței unor garanții sigure de recuperare a creanțelor.

În 2011 s-a decis ca angajații entității să poată achiziționa acțiuni în rate.

Pentru creșterea disponibilităților, sa decis ca începâd cu anul 2013 să se dea echipamente în leasing operațional.

Ipoteza 2: Datele obținute din situațiile financiare anuale, pentru a da o informație completă asupra entității respective, trebuie completate cu informații din alte situații financiare contabile.

Ipoteză confirmată parțial, prin faptul că entitatea în cauză prezintă o parte din aceste informații pe site-ul oficial, o altă parte în situațiile financiare anuale, dar ar mai putea oferi multe alte informații ajutătoare utilizatorilor acestora.

Conform Directivei 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 22 octombrie 2014, privind prezentarea de informații nefinanciare de către anumite întreprinderi și grupuri mari, informațiile nefinanciare contribuie la măsurarea, monitorizarea și gestionarea performanțelor entităților și a impactului pe care acestea le au asupra societății.

Aceste informații pot fi cele legate de mediu. În acest sens menționăm că Lafrage a dezvoltat dezvoltarea activităților de co-procesare a deșeurilor, a cantitatăților de deșeuri co-procesate și a ratei de substituție a combustibililor trandiționali cu cei alternativi.

Alte informații ar fi cele referitoare la diverse politici adoptate de entitate, cum ar fi cele legate de salariați (egalitatea de șanse dintre femei și bărbați, condițiile de muncă, politici legate de combaterea corupției și a dării de mită).

Sănătatea și securitatea în muncă sunt valori fundamentale aplicate în aspectele vieții S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A., specific prin eliminarea riscurilor la locul de muncă, asigurarea de condiții optime pentru angajații entității dar și o preocupare deosebită pentru sănătatea și siguranța clienților (prin întocmirea fișelor tehnice de securitate pentru betoane și mortare etc.).

Aceste informații non financiare vor elimina o parte dintre dificultățile pe care le întâmpînă anumiți utilizatori ai situațiilor financiare anuale și care au acces limitat la alte informații din cadrul entității analizate, în vederea înțelegerii și comparării performanțelor acesteia.

De asemenea, aceste informații vor elimina tendința anumitor entități de a se focaliza doar pe performanțe pozitive, fără să dezvăluie și acele aspecte relevante care ar putea influența deciziile unor factori decizionali, într-un mod diferit decât cele luate doar pe baza situațiilor financiare, fără cele non financiare.

Ipoteza 3: Deciziile luate pe baza analizei situațiilor financiare anuale au șanse mult mai mari să fie cele optime, comparativ cu cele luate doar pe experiență sau pe presupunerile factorilor decizionali.

Criza financiară începută în 2007, care a continuat în perioada analizată în prezenta lucrare și care a determinat scăderea semnificativă a pieței de construcții, riscul dobânzii variabile aferente creditelor entității în cauză, credit obținut de la Bank Mendez Ganz și riscul variației de curs valutar, au afectat deciziile luate de factorul decident al entității.

Așadar, dacă deciziile pot fi influențate de anumiți factori de risc chiar și atunci când sunt luate pe baza unor date concrete, pe bază de previziuni și calcule, înseamnă că deciziile luate doar pe baza experienței factorului decizional sau pe anumite presupuneri, au șanse minime de reușită. Și cea de-a treia ipoteză a fost confirmată.

Ipoteza 4: Deciziile luate, indiferent de tipul lor, prezintă un anumit risc atât la nivelul economic cât și la nivel social.

Chiar dacă an de an, în situațiile financiare anuale ale S.C. LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A, se menționează că s-au luat măsurile necesare pentru continuarea activității entității, spre sfârșitul anului 2014 s-a decis ca aceasta să fuzioneze cu Holcim, decizie luată la nivel de grup. Așadar, indiferent de tipul de decizie luată, acestea prezintă un anumit risc ce nu poate fi previzionat, lucru care confirmă și cea de-a patra ipoteză a lucrării.

Putem concluziona că poziția financiară a unei entități și performanțele acesteia se pot urmări doar printr-o analiză periodică a activității acesteia și realizată pe baza situațiilor financiare anuale.

De asemenea, pentru ca aceste informații să fie complete, ar trebui ca acestea să fie însoțite și de alte rapoarte și situații, printre care amintim bugetele, bilanțul social care cuprinde, sub forma unui tablou, informații cantitative despre condițiile de muncă și starea socială a entității în cauză, date privind poziția pe piață a entității, responsabilitățile privind mediul înconjurător etc.

S-a observant că situațiile financiare anuale sunt baza calculării unor indicatori economico-financiari care, printr-o bună analiză și „citire” a valorilor și variațiile acestora în timp și spațiu, vor oferi o imagine despre echilibrul economic și financiar al entității studiate, lucru ce va permite tuturor utilizatorilor acestor situații, să recunoască și să evalueze punctele tari și cele slabe ale entității și corespunzător, să ia anumite decizii.

BIBLIOGRAFIE

Berheci, M., Diagnostic economic–financiar.Metodologie.Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2010.

Berheci, M., Valorificarea raportărilor financiare. Sinteze contabile. Teorie. Analize. Studii de caz, Ed. CECCAR, București, 2010.

Horomnea, E., – Dimensiuni științifice, sociale și spirituale în contabilitate. Geneză, doctrină, normalizare, decizii, Ed. TipoMoldova, Iași, 2012.

Horomnea, E., Fundamentele științifice ale contabilității. Doctrină. Concepte. Lexicon, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2009.

Horomnea, E., s.a., Introducere în contabilitate, concepte și aplicații, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2012.

Horomnea, E., Dimensiuni științifice, sociale și spirituale în contabilitate. Geneză, doctrină, normalizare, decizii, Ed. TipoMoldova, Iași, 2012.

Mihalciuc, Camelia C., Valorificarea informației financiar contabile în diagnosticul întreprinderii, Ed. Sedcom Libris, 2009, Iași, România.

Mironiuc, M., – Analiză economică – financiară. Elemente teoretico – metodologice și aplicații. Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006.

Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Performanțǎ, Poziție financiarǎ, Risc, Ed. Universitǎții „Al. I. Cuza”, Iași, 2009.

Mironiuc, M., Analiza performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, Ed. Junimea, Iasi, 1999.

Needles, Belverd E. Jr., Principiile de bază ale contabilității, Ediția a V-a, Ed. ARC, 2001.

Păvăloaia, V.-D., Integrarea tehnologiilor informaționale în analiza financiară, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2008.

Petrescu S., Analiza și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediția a III-a revizuită și actualizată., Ed. CECCAR, București, 2010.

Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2004.

Toma C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească – Probleme contabile actuale, concepte, analiză și audit, Ed. Junimea, Iași, 2001.

Toma, C., Dumitrean, E., Haliga, I., Contabilitate financiară, Ed. Universității “Al.I. Cuza”, Iași, 2010;

Demeter, A., Importanta Managementului Financiar si riscul inexistentei acestuia in cadrul firmelor, April 22, 2010, [ultima consultare: 24/03/2013]. Disponibil la adresa: http://alinademeter.ro/2010/04/22/40/.

Mihalciuc, C., Informația contabilă – suport pentru determinarea rentabilității întreprinderii [ultima consultare: 23/03/2013]. Disponibil la adresa: http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/18.pdf.

*** Decision making techniques – Types of decisions, În: Chartered Institute of Management Accountants, [ultima consultare: 24/03/2013]. Disponibil la adresa: http://businesscasestudies.co.uk/cima/decision-making-techniques/types-of-decisions.html#axzz2ONxGtM00.

*** Ghidul ESMA pentru aplicarea standardelor referitoare la informațiile financiare [ultima consultare: 01/10/2014]. Disponibil la adresa: http://www.esma.europa.eu/solr-search/ghid%2Bstandard%2Bfinancial%2Banual%2Breports.

Marx, Carl, Using financial statements for decision making, [ultima consultare: 24/03/2013]. Disponibil la adresa: http://financialsupport.weebly.com/using-financial-statements-for-decision-making.html

Brown, B., eHow Contributor, Risk Management & Decision Making, [ultima consultare: 24/03/2013]. Disponibil la adresa:  http://www.ehow.com/about_5438007_risk-management-decision-making.html#ixzz2TdCuGdse.

*** OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în M.O. 766 bis/2009.

*** OMFP 40/2013 Situațiile financiare și raportările contabile anuale 2012 – principalele aspecte privind întocmirea și depunerea la MFP, publicat în M.O. 44/2013.

*** OMFP 1802/2014 Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale, publicat în: M.O. 963/2014.

ANEXE:

Anexa 1 – Bilanțurile

Anexa 2 – Conturile de profit și pierdere