Situatiile Financiare Anuale ale S.c. U.a.m.t. S.a
LUCRARE DE LICENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE ALE
S.C. UAMT S.A.
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Lucrări premergătoare întocmirii bilanțului, întocmirea și formele situațiilor financiare anuale
I.1. Lucrările premergătoare pentru întocmirea situațiilor financiare anuale
I.1.1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor
I.1.2. Verificarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă, dintre contabiltiatea sintetică și cea analitică
I.1.3. Întocmirea balanței de verificare provizorii, înainte de inventariere
I.1.4. Inventarierea generală a patrimoniului
I.1.5. Efectuarea operațiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor și veniturilor
I.1.6. Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia
I.1.7. Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal și în Cartea mare
I.1.8. Întocmirea balanței de verificare definitive
Capitolul II: Situațiile financiare anuale, pentru exercițiul financiar 2012
II.1. Întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici, pentru anul 2012
II.2. Formele situatiilor financiare anuale
Capitolul III: Aplicație practică
III.1. Descrierea și analiza firmei
III.1.1. Scurt istoric al societății „UAMT” S.A
III.1.2. Capitalul propriu și fluxurile de trezorerie, ale S.C. UAMT S.A., Oradea
III.1.3. Politici contabile și pragul de semnificație la S.C. UAMT S.A
III.1.4. Notele anexă la situațiile financiare ale anului 2012
III.2. Analiza indicatorilor calculați la data de 31.12.2012, la S.C. UAMT S.A
III.2.1. Indicatorii și mod de calcul
III.2.2. NOTA 10
Capitolul IV Concluzii și propuneri
Bibliografie
Anexa 1 – balanță de verificare la data de 31.12.2012
Anexa 2 – bilanț contabil la data de 31.12.2012
Introducere
Situațiile financiare, sunt raportări anuale în ceea ce privește starea și mișcarea patrimoniului și trebuie să înfățișeze o imagine exactă a condiției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la patrimoniul firmei la sfârșitul exercițiului financiar, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Obiectivul principal al situațiilor financiare anuale este să furnizeze informații, care să asigure o imagine fidelă a poziției financiare, performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare, pentru ca aceste informații să poată fi utilizate de către utilizatorii interni și externi, în vederea stabilirii unor decizii economice. Pentru a realiza acest obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informații generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Această cerință poate fi îndeplinită prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale.
În România, situațiile financiare anuale cuprind:
– bilanțul
– contul de profit și pierdere
– situația modificării capitalului propriu
– situația fluxurilor de trezorerie
– notele explicative la situațiile financiare anuale
Prin intermediul acestora, sunt comunicate informații unui cerc de utilizatori, cum ar fi:
– managerilor persoanei juridice
– investitorilor, actuali sau potențiali
– creditorilor
– furnizorilor
– personalului angajat
– clienților
aceștia luând decizii economice pe baza analizei acestor informații.
Importanța informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale, complexitatea lucrărilor contabile necesare întocmirii acestor lucrări de sinteza, unicitatea fiecărui bilanț, au fost argumentele care m-au determinat să aleg drept subiect al lucrării mele de licență, situațiile financiare anuale la SC UAMT SA.
Capitolul I
Lucrări premergătoare întocmirii bilanțului, întocmirea și formele situațiilor financiare anuale.
I.1. Lucrările premergătoare pentru întocmirea situațiilor financiare anuale
Prelucrarea datelor în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale reprezintă un proces complex, care se concretizează într-o succesiune de lucrări, dintre care unele au caracter preliminar, iar altele se referă la redactarea propriu-zisă a documentelor de sinteză
Lucrările pregătitoare, denumite și lucrări de închidere a exercițiului financiar sunt în principal următoarele:
Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor.
Verificarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă, dintre contabiltiatea sintetică și cea analitică.
Întocmirea balanței de verificare provizorii, înainte de inventariere.
Inventarierea generală a patrimoniului.
Efectuarea operațiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor și veniturilor.
Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia.
Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal și în cartea mare.
Întocmirea balanței de verificare defintive.
Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor.
Această verificare urmărește:
dacă s-au întocmit documentele justificative pentru toate operațiile economice efectuate în cursul exercițiului financiar;
dacă toate documentele justificative au fost corect înregistrate în contabilitate;
legalitatea și sinceritatea datelor înregistrate în contabilitate, care trebuie să dea o descriere fidelă, clară și completă a operațiunilor economico – financiare efectuate.
Verificarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă, dintre contabiltiatea sintetică și cea analitică.
Pentru verificarea corelației dintre contabilitatea sintetică și cea analitică se întocmesc balanțe de verificare analitice pentru fiecare cont sintetic care se dezvoltă pe analitice. O asemenea balanță, pune în evidență corelațiile dintre rulajele și soldurile conturilor analitice și elementele corespunzătoare ale contului sintetic respectiv.
În cazul utilizării sistemelor informatice de gestiune și de contabilitate, corelația dintre evidența analitică și cea sintetică se realizează automat, pentru că datele din contabilitatea analitică se transferă în contabilitatea sintetică.
Întocmirea balanței de verificare provizorii, înainte de inventariere.
Legătura dintre contabilitatea curentă și situațiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanței de verificare sintetice. Balanța de verificare se întocmește cel puțin anual, la închiderea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare.
Scopul principal al întocmirii balanței de verificare ănaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existențele faptice stabilite la inventariere.
Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităților care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanță. De exemplu, într-o balanță de verificare cu patru serii de egalități, trebuie să existe următoarele corelații:
total solduri inițiale debitoare = total solduri inițiale creditoare.
total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare.
total tulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare.
total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare.
Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanței, și anume:
înregistrarea repetată a unor operații în conturile corespondente.
omiterea înregistrării unor operații în conturile corespondente.
înregistrarea operațiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operațiilor respective.
înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente.
Inventarierea generală a patrimoniului.
La sfârșitul execițiului financiar, una dintre cele mai importante lucrări care trebuie efectuată este inventarierea patrimoniului. Prin inventariere se urmărește, la modul general, identificarea și înregistrarea eventualelor diferențe care pot exista între patrimoniul scriptic (adică cel prezentat în conturile societății) și patrimoniul faptic (adică cel care există în realitate).
Cum pot apărea aceste diferențe:
Un caz ar fi acela când se fac înregistrări greșite în contabilitate, de exemplu, în contabilitate trebuie să se înregistreze o factură prin care sunt achiziționate 10 dulapuri plus un calculator; din greșeală, se contabilizează doar nouă dulapuri și un calculator.
Această greșeală generează o diferență între patrimoniul care este reflectat în conturile societății (în contul de obiecte de inventar sunt înregistrate doar nouă dulapuri) și patrimoniul așa cum se prezintă el în realitate (cu zece dulapuri).
Dar chiar dacă persoana care ține contabilitate este atentă și înregistrează toate cele zece dulapuri, plus un calculator, în realitate, patrimoniul poate să conțină doar nouă dulapuri. Motivele pot fi diferite, dar se poate ca, unul dintre angajați, printr-o atitudine neglijentă sau prin fraudă determină ca numărul real de dulapuri să fie nouă, ca urmare, patrimoniul societății conține doar nouă dulapuri.
Exemplul prezentat anterior, relevă existența unor diferențe cantitative între patrimoniul faptic și patrimoniul scriptic. Aceste diferențe apar fie ca urmare a unor înregistrări eronate în contabilitate, fie din pricina unor cauze neprevăzute care pot modifica, din punct de vedere cantitativ, elementele patrimoniale.
Pe lângă aceste tipuri de diferențe, mai pot exista și diferențe valorice între patrimoniul scriptic și patrimoniul faptic. Să presupunem că funcționarul contabil a înregistrat la timpul potrivit cele zece dulapuri și calculatorul. Ulterior, calculatorul s-a deteriorat și, astfel, are o valoare mai mică decât a avea inițial.
Concluzionând, rolul inventarului este acela de a identifica și corecta eventualele diferențe de ordin cantitativ și valoric care există la un moment dat între patrimoniul scriptic al societații, așa cum este el reflectat în conturile societății, și patrimoniul faptic, așa cum se prezintă el în realitate.
Patrimoniul se inventariează în totalitate, fiind trecute în revistă atât elemente de activ cât și cele de pasiv.
Inventarierea reprezinta procedeul de stabilire faptică cantitativă și valorică, la o anumită dată a elementelor patrimoniale și de stabilire a valorii de utilitate a acestora, iar documentul contabil care se întocmește, este inventarul.
Prin inventariere se urmărește:
Determinarea reală a elementelor patrimoniale în scopul calculării corecte a indicatorilor economico – financiari: producția neterminată, costul efectiv al producției finite, rezultatele financiare etc. și implicit a unui bilanț real. De aceea, ea cuprinde toate elementele patrimoniale precum și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane fizice sau juridice.
Asigurarea integrității patrimoniului prin controlul periodic și sistematic al gestiunilor. Din conturi rezultă stocurile de materiale, produse, mijloace fixe, etc.. ce ar trebui să se găsească pe teren. În urma confruntării datelor din contabilitate cu cele faptice, pot rezulta lipsuri sau plusuri de gestiune, valori materiale degradate, stabilindu-se cauzele ce le-au produs, persoanele vinovate în vederea recuperării lor.
Repartizarea cheltuielilor și a veniturilor în timp (operațiuni de regularizare) în scopul determinării rezultatelor financiare ale unui exercițiu
Aprecierea în functie de evoluția faptelor economice, a creșterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale la sfârșitul exercițiului, prin stabilirea valorii actuale, respectiv a valorii de utilitate.
Stabilirea și evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aport în natură la începutul activității unității.
Inventarierea se poate clasifica astfel:
După periodicitate
După scop
După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale
În funcție de perioada la care se execută, sau periodicitate, inventarierea este anuală, periodică, ocazională și inopinată.
Inventarierea anuală, având ca scop reflect și de stabilire a valorii de utilitate a acestora, iar documentul contabil care se întocmește, este inventarul.
Prin inventariere se urmărește:
Determinarea reală a elementelor patrimoniale în scopul calculării corecte a indicatorilor economico – financiari: producția neterminată, costul efectiv al producției finite, rezultatele financiare etc. și implicit a unui bilanț real. De aceea, ea cuprinde toate elementele patrimoniale precum și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane fizice sau juridice.
Asigurarea integrității patrimoniului prin controlul periodic și sistematic al gestiunilor. Din conturi rezultă stocurile de materiale, produse, mijloace fixe, etc.. ce ar trebui să se găsească pe teren. În urma confruntării datelor din contabilitate cu cele faptice, pot rezulta lipsuri sau plusuri de gestiune, valori materiale degradate, stabilindu-se cauzele ce le-au produs, persoanele vinovate în vederea recuperării lor.
Repartizarea cheltuielilor și a veniturilor în timp (operațiuni de regularizare) în scopul determinării rezultatelor financiare ale unui exercițiu
Aprecierea în functie de evoluția faptelor economice, a creșterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale la sfârșitul exercițiului, prin stabilirea valorii actuale, respectiv a valorii de utilitate.
Stabilirea și evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aport în natură la începutul activității unității.
Inventarierea se poate clasifica astfel:
După periodicitate
După scop
După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale
În funcție de perioada la care se execută, sau periodicitate, inventarierea este anuală, periodică, ocazională și inopinată.
Inventarierea anuală, având ca scop reflectarea în bilanț a situației reale a patrimoniului, este obligatorie pentru toate unitățile. Fiind o lucrare premergătoare întocmirii bilanțului, aceasta cuprinde mijloacele economice proprii și cele aparținând altor unități dar care se găsesc în unitatea respectivă în păstrare, închiriere, concesionare, prelucrare, drepturile și obligațiile întreprinderii, deci este o inventariere generală și completă.
Inventarierea periodică sau de gestiune se efectuează la anumite perioade: trimestre, lună, decacă. Ea poate fi partială având ca obiect constatarea existenței anumitor mijloace sau surse.
Inventarierea ocazională este determinată de predarea – primirea gestiunilor, de calamități, de comasări a unităților, modificării prețurilor, la cererea organelor de control, putând fi generală sau parțială.
Inventarierea inopinată este efectuată fără anunțarea prealabilă a gestionarului, dar în prezența lui, la datele stabilite de cenzori în planul de control, când sunt indicii de existență a plusurilor și a minusurilor în gestiune. De regulă ea este o inventariere parțială.
După scop, inventarierea poate fi: inventariere de constatare a existenței elementelor patrimoniale și inventariere pentru determinarea valorii de utilitate a elementelor patrimoniale.
După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale, inventarierea este generală sau partială.
Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu al unității, precum și bunurile ce aparțin altor unități, dar care se află temporar în unitate. Agenții economici sunt obligați să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activității, cel puțin o data pe an, de regulă la finele anului, în cazul fuzionării sau încetării activității ori reorganizării gestiunilor.
Inventarierea parțială cuprinde numai o parte din patrimoniu, o anumită categorie sau anumite feluri de mijloace economice din unități.
Răspunderea pentru organizarea și efectuarea inventarierii de către societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice cu scop lucrativ și a persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente, revine administratorului, ordonatorului de credite sua altei persoane care are obligația gestionării unității, respectiv a administrării patrimoniului. Acestea stabilesc obiectul și sfera de cuprindere a inventarierii, elaborează și transmit comisiilor de inventariere instrucțiuni scrise, adaptate la specificul unității.
Obiectul invetarierii îl pot constitui stocurile, imobilizările, disponibilitățile bănești, creanțele etc, putând fi inventariere generală, parțială, inopinată etc.
Inventarierea anuală a elementelor de activ și de pasiv se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei unități.
În cadrul agenților economici cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate și înainte datei de încheiere a exercițiului financiar, cu condiția asigurării valorificării și cuprinderii rezutatelor inventarierii în situațiile financiare întocmite pentru execițiul financiar respectiv.
În situația inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul – inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate și înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar.
În vederea efectuării inventarierii patrimoniului, se constituie prin dispoziție scrisă a conducătorului unității, în funcție de numărul gestiunilor comisiei de inventariere, formate din cel puțin două persoane, iar la unitățile mici, (persoane fizice cu calitate de comerciant sau societăți comerciale cu salariați de până la două persoane) inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană. În decizia de numire a comisiei de inventariere se menționează: componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere și de terminare a acesteia.
Dacă este cazul, comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală numită prin decizia scrisă a persoanelor ce răspund de organizarea și efectuarea inventarierii, care are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze și să controleze modul de efectuare a operațiilor de inventariere.
Pentru desfășurarea în bune condiții a inventarierii, în comisiile de inventariere, care răspund de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, vor fi numite persoane cu pregătire economică și tehnică care să asigure efectuarea corectă și la timp a aceastuia și evaluării patrimoniului.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabili care țin evidența gestiunii respective.
Inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv se pot efectua atât cu salariați proprii, cât și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.
Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
Etapele inventarierii.
Inventarierea este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape:
Pregătirea inventarierii
Inventarierea propriu zisă
Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a diferențelor constatate (regularizarea diferențelor la inventariere)
Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu zise, etapă de
care depinde eficiența celorlalte etape. Ea constă în luarea unor măsuri de natură organizatorică și contabilă în vederea desfășurării corecte a inventarierii. Măsurile de natură organizatorică constau în:
Măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere;
Măsuri care trebuie luate de comisia de inventariere pentru efectuarea acesteia.
Persoanele care răspund de organizarea și efectuarea inventarierii trebuie să ia măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, și anume:
Să grupeze bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente, bunuri degradate, primite în custodie, prelucrare etc;
Ținerea la zi a evidenței tehnico – operative la gestiunile de valori materiale și confruntarea periodica a datelor cu cele din contabilitate;
Participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;
Asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale inventariate, respetiv sortare, așezare, cântărire, măsurare etc;
Asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sortiment, preț, etc) a unor persoane competente;
Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente pentru măsurare, cântărire, cataloage, fomulare, rechizite etc;
Dotarea comisiei cu mijloace tehnice de calcul, cu două rânduri de încuietori diferite și sigilarea spațiilor inventariate.
Măsurile organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt:
Declarație scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale și în alte locuri de depozitare, are în gestiune bunuri aparținând terților cu sau fără documente; are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, primite sau elaborate; are plusuri sau minusuri, deține numerar din vânzarea bunurilor; are documente de predare – primire neoperate în evidența gestiunii sau nepredate la contabilitate;
Să identifice toate locurile de depozitare a valorilor ce urmează a fi inventariate;
Închiderea și sigilarea în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiile de inventariere și se părăsește gestiunea;
Să bareze și să semneze ultima operație din fișele de magazie;
La societățile de desfacere cu amănuntul care folosesc metoda global valorica se va întocmi de către gestionar, înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune care cuprinde valoarea documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și a numerarului depus la casierie și predarea lui la contabilitate.
Să verifice dacă aparatele de măsurare sunt în stare bună de funcționare;
Să sisteze operațiile de predare, primire, livrare a bunurilor, iar dacă nu este posibil, acestea se vor efectua în prezenta comsiei cu mențiunea: „primit sau eliberat în timpul inventarierii”.
Lucrările premergătoare de natură contabilă cuprind:
Înregistrarea tuturor operațiilor economice și financiare în contabilitatea sintetică, analitică și în evidența operativă (fișe de magazie, rapoarte de gestiune etc.);
Verificarea exactității înregistrărilor prin confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidența operativă și prin întocmirea balanțelor de verificare sintetice și analitice.
Inventarierea propriu – zisă, constă în constatarea, descrierea și evaluarea elementelor
patrimoniale.
Constatarea este operația de stabilire directă și concretă (faptică) la locurile de depozitare a existenței și mărimii elementelor patrimoniale prin cântărire, măsurare în funție de natura acestora. Fac exceptie bunurile materiale aflate în ambalaje originale intacte, care se despachetează și verifică prin sondaje, materiale de masă (ciment în vrac, nisip, rezervoare de benzină etc.) se inventariază prin calcule tehnice și analize de laborator.
Elementele de activ și de pasiv a căror existență nu poate fi constatată prin efectuarea inventarierii fizice, se verifică pe baza datelor din contabilitate. Astfel, inventarierea mijloacelor bănești de la bănci, a drepturilor și obligațiilor întreprinderii față de furnizori, creditori, bănci, clienți, etc. se face prin confruntarea soldurilor din contabilitate de către aceștia, a confruntării sumelor din contabilitate cu extrasele de cont a băncii și cu documentația ce a stat la baza înregistrării lor. Disponibilitățile în valută și în lei din casierie se inventariază prin confruntarea soldurilor din registrul de casă cu cele din contabilitate.
Pe baza constatărilor făcute, elementele inventariate se înscriu în listele de inventariere unde pe lângă cantitatea faptică și scriptică se descriu principalele caracteristici privind calitatea, starea lor, prețul unitar și diferențele constatate (plusuri și minusuri precum și deprecierea valorii de inventar).
Listele de inventariere separate se întocmesc pentru:
Locuri de depozitare și gestionare, pe categorii de bunuri;
Bunuri proprii corespunzătoare calitativ;
Bunuri depreciate, neutilizabile, fără desfacere, comenzi în curs, abandonate sau sistate;
Creanțe și obligații incerte și în litigiu;
Bunuri aparținând altor persoane fizice sau juridice (consignație, închiriere, prelucrare etc.) cărora li se trimite o copie de pe aceste liste;
Imobilizările și producția în curs de execuție;
Fomularele cu regim special (dacă este cazul, cum ar fi Procese verbale de compensare)
Listele de inventariere se semnează filă cu filă de către comisia de inventariere și de către gestionari, iar pe ultima filă gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa precum și eventualele sale obiecții cu privire la modul de efectuare al inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecțiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menționa la sfârșitul listelor de inventariere.
Registrul inventar, este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de activ și de pasiv, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț,
Elementele de activ și de pasiv înscrise în registrul inventar, au la bază listele de inventariere, procesele verbale de inventariere și situațiile analitice, după caz, care justifică conținutul fiecărui post din bilanț.
Regularizarea diferențelor la inventariere.
În această etapă se determină rezultatele inventarierii prin trecerea în listele de inventariere a soldurilor scriptice din contabilitate, stabilindu-se diferențele contabile în plus sau în minus, față de mărimile faptice.
Diferențele în plus sau în minus constatate, la inventariere, se tratează în contabilitate diferit, dacă acestea sunt:
Diferențe cantitative
Diferențe valorice
Diferențele cantitative între stocurile faptice și cele scriptice evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri la inventar, după efectuarea în prealabil a compensărilor admise de lege. Dacă valorile și cantitățile constate faptice sunt mai mari decât cele din contabilitate, diferența reprezintă plus de inventar, iar în situația inversă, minus de inventar.
Dacă plusurile și minusurile constatate la inventariere s-au produs în aceeași perioadă, la același gestionar, la sortimente asemănătoare unde sunt posibile confuzii (mărime, culoare, desen, aspect exterior etc.) și în cadrul unei activități normale de serviciu, este posibilă compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantitățile egale de plusuri și minusuri, deci ce interzice compensarea valorică.
Pentru a se asigura concordanța dintre datele din contabilitate cu realitatea, concretizată în datele inventarierii, se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau în minus datele din contabilitate cu plusurile cantitative, respectiv cu minusurile cantitative constatate, adică, are loc regularizarea rezultatelor inventarierii.
Diferențele valorice (plus sau minus) rezultate prin compararea valorii contabile (Vc) sau a valorii nete contabile (Vcn) și valoarea de inventar (Vi) sunt tratate potrivit principiului prudențe.
Rezultatele inventarierii se consemnează de către comisia de inventariere în procesul verbal de inventariere din care rezultă:
Persoanele care au participat la inventariere;
Perioada și gestiunile inventariate
Caracterul plusurilor și a minusurilor constate, vinovații;
Compensările efectuate;
Bunurile depreciate, creanțele și datoriile în litigiu;
Valorificarea rezultatelor inventarierii;
Constituirea și regularizarea provizioanelor, privind deprecierea elementelor patrimoniale
Procesul verbal de inventariere după aprobarea propunerilor comisie, servește compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea.
Înregistrarea diferențelor cantitative la inventariere.
Diferențele cantitative pot să fie plusuri sau minusuri:
Plusurile cantitative constatate la inventariere, ca urmare a ținerii necorespunzătoare a evidențelor, funcționarea defectuoasă a aparatelor de măsurat, intenții de sustragere, etc. se înregistrează în contabilitate ca orice intrare de mijloace economice.
Lipsurile cantitative la inventariere pot fi imputabule și neimputabile.
Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării și păstrării mijloacelor materiale. Înregistrarea în contabilitate a lor se face ca orice ieșire de mijloace, mărindu-se cheltuielile exercițiului.
Lipsurile imputabile pot proveni din neglijențe, sutrageri, valoarea lor recuperându-se de la cei vinovați. Imputarea se face la valoarea actuală (de înlocuire), existentă la data producerii, sau constatării pagubei. La evaluarea pagubei se ține seama de gradul de uzură stabilit prin probe legale, iar dacă acest lucru nu este posibil, se impută la valoarea integrală.
Între inventariere și inventar există deosebiri. Spre deosebire de inventariere, care constituie activitatea de constatare faptică la o anumită dată a elementelor patrimoniale, inventarul este actul de natură contabilă concretizat în registrul inventar, întocmit pe baza listelor de inventariere și a analizelor pentru stabilirea valorilor de utilitate.
În practica unor țări și în literatura de specialitate, inventarul este considerat și ca document contabil ce evidențiază valoric bunurile, creanțele și obligațiile unității. Capitalurile proprii, deși nu se inventariază, mărimea lor globală se poate determina pe baza inventarului prin relația:
Capitaluri proprii = Activul inventariat – Obligațiuni
Activul inventariat = Bunuri + Creanțe
Prin compararea capitalurilor proprii, stabilite ăn acest mod, cu cele calculate în inventarul anterior rezultă sporirea sau micșorarea acestora.
Efectuarea operațiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor și veniturilor.
Cheltuieli și venituri înregistrate în avans
Aplicarea principiului independenței exercițiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor și veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exercițiului financiar curent de cheltuielile și veniturile realizate în perioada curentă, dar care sunt aferente exercițiilor financiare următoare. Astfel, trebuie înregistrate în debitul contului 471”Cheltuieli înregistrate în avans”, toate cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent și care sunt aferente exercițiilor financiare viitoare și anume: chirii, abonamente, reparații, prime de asigurare etc. De asemenea, se înregistrează în creditul contului 472”Venituri înregistrate în avans”, toate veniturile încasate în exercițiul financiar curent și care sunt aferente exercițiilor financiare viitoare.
Diferențe de curs valutar aferente disponibilităților, creanțelor și datoriilor în valută
Pentru obținerea unei imagini reale a patrimoniului, înainte de ăntocmirea situațiilor financiare anuale se calculează și se înregistrează în contabilitate pierderile sau câștigurile latente aferente disponibilităților, creanțelor și datoriilor în valută, prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale, stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exercițiului financiar. Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta:
Diferențe favorabile de curs valutar, care se obțin în următoarele situații:
în cazul disponibilităților și creanțelor, atunci când cursul valutar crește.
în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar scade.
Diferențe nevaforabile de curs valutar, care se obțin în următoarele situații:
în cazul disponibilităților și creanțelor, atunci când cursul valutar scade.
în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar crește.
Diferențele favorabile de curs valutar, se înregistrează în creditul contului 765”Venituri din diferențe de curs valutar”, iar diferențele nefavorabile de curs valutar, în debitul contului 665”Cheltuieli din diferențe de curs valutar”.
Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia.
Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli
Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie, se procedează la închiderea conturilor de venituri și cheltuieli în corespondență cu contul 121”Profit sau pierdere.
b1) Calcularea impozitului pe profit
Entitățile mici și mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut, care reprezintă dferența dintre veniturile și cheltuielile reflectate în contabilitate. Dacă volumul veniturilor îl deoășește pe cel al cheltuielilor se obține profitul contabil brut, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit, rezultând profitul contabil net. Dacă volumul cheltuielilor îl depășește pe cel al veniturilor, se obține pierderea contabilă brută, din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit, rezultând o pierdere contabilă netă.
Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal, care se obține prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile și cu deducerile fiscale, conform relației următoare:
rezultatul impozabil = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale
Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuației de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat, potrivit ecuației:
impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (16%)
Dacă rezultatul impozabil este negativ, acesta reprezintă pierdere fiscală și se va recupera din profiturile impozabile obținute în exercițiile financiare următoare.
În funcție de volumul cheltuielilor nedeductibile și cel al deducerilor fiscale, o entiate se poate înregistra cu:
profit contabil brut și cu profit fiscal.
pierdere contabilă și cu pierdere fiscală.
profit contabil brut, dar cu pierdere fiscală, generată de deduceri fiscale.
pierdere contabilă brută, dar cu profit fiscal, generat de cheltuieli nedeductibile.
Profitul fiscal și pierderea fiscală nu se înregistreză în contabilitate, ci numai în „Declarația anualp privind impozitul e profit”.
Pierderea fiscală din anii precedenți se acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odată cu calcularea și înregistrarea impozitului pe profit.
Pierderea contabilă din anii precedenți se acoperă numai la sfârșitul exercițiului financiar, când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net.
Plata impozitului se face trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.
b2) Calcularea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale, cu excepția celor înregistrate în conturile: 711”Variația stocurilor”, 721”Venituri din producția de imobilizări necorporabile”, 722”Venituri din producția de imobilizări corporale” și 781”Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare” și 786”Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare”, care nu sunt venituri efective, ci au rolul de a compensa anumite cheltuieli de producție sau cu provizioanele și ajustările.
Plata impozitului se face trimestriale, până la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.
c) Determinarea și repartizarea rezultatului exercițiului financiar
După operațiile de închidere a conturilor de venituri și cheltuieli, contul 121”Profit sau pierdere” încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit, totalul cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit.
Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor, contul 121”Profit sau pierdere” va avea sold creditor și reprezintă profitul net obținut în exercițiul financiar expirabil. Dacă volumul cheltuielilor îl depășește pe cel al veniturilor, se obține în contul 121”Profit sau pierdere” un sold final debitor, ceea ce reprezintă pierderea din exercițiul financiar care se încheie.
Repartizarea profitului contabil net se face pe următoarele destinații, respectându-se în mod obligatoriu ordinea menționată mai jos:
Constituirea și majorarea rezervelor legale în limita a 5% din profitul impozabil anual,
până ce se ajunge la 20% din capitalul social.
Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani.
Pentru constituirea surselor proprii de finanțare, aferente profitului rezultat din vânzări
de active (în cazul entităților cu capital majoritar de stat), respectiv, aferente facilităților fiscale la impozitul pe profit.
Până la 10% din profitul contabil net, pentru participarea salariaților la profit (în cazul
entităților cu capital majoritar de stat).
Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori
dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale sau societăților comerciale cu capital majoritar de stat.
Constituirea și majorarea rezervelor statutare sau contractuale, conform prevederilor din
actul constitutiv al entității.
Pentru dividende, conform hotărârii adunării generale a acționarilor/asociaților.
Pentru alte destinații, conform hotărârii adunării generale a acționarilor/asociaților (alte
rezerve, capital social).
Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal și în Cartea mare.
Întocmirea registrului-jurnal:
Registrul-jurnal servesște ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării elementelor de activ și de pasiv ale entității.
Întocmirea registrului Cartea mare
Registrul Cartea mare servește la stabilirea rulajelor și soldurilor conturilor sintetice și la întocmirea balanței de verificare.
Întocmirea balanței de verificare definitive.
Balanța de verificare sintetică este un document care servește atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate, cât și la centralizarea informațiilor contabile în vederea elaborării situațiilor financiare anuale.
Întocmirea balanțelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape:
Pregătirea conturilor, care presupune:
calcularea rulajelor lunii curente și a sumelor totale în fișele de cont sintetice.
stabilirea soldurile finale.
Transcrierea datelor în balanța conturilor astfel:
soldurile inițiale și totalul sumelor precedente se preiau din balanța precedentă.
rulajele curente se transcriu din fișele de cont sintetice.
totalul sumelor și soldurilor finale se determină direct în balanță.
Totalizarea coloanelor din balanță și obținerea egalităților valorice.
Capitolul II
Situațiile financiare anuale, pentru exercițiul financiar 2012
Întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici, pentru anul 2012
Potrivit, Ordinului MFP nr. 40/2013 – întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici:
„Având în vedere prevederile art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 4, 28, art. 36 alin. (3) si art. 37 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza art. 13 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu modificările și completările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul finantelor publice, emite urmatorul ordin”:
Conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) din lege au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau lichidării acestora, în condițiile legii.
Acestea sunt:
1. societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, sociețătile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
2. instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.
3. subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prezentate mai sus, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinatate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.
4. organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute in legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.
Persoanele susmenționate organizează și conduc, după caz, și contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au obligația să conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilității în partidă simplă, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Aceste persoane întocmesc Registrul-jurnal de încasări și plăți și Registrul-inventar.
Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
Prezentul ordin se aplică de către entitățile cărora le sunt incidente Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările și completările ulterioare, de către entitățile care aplică Sistemul simplificat de contabilitate, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.239/2011, precum și de cele cărora le sunt incidente Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012, cu modificările și completările ulterioare.
Entitățile cărora le sunt incidente Reglementările contabile au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
Persoanele care în exercițiul financiar precedent au înregistrat cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro și totalul activelor sub echivalentul in lei al sumei de 35.000 euro pot opta pentru sistemul simplificat de contabilitate.
Persoanele care au optat pentru sistemul simplificat de contabilitate au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale simplificate la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
Societățile comerciale care aplică Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, și al căror exercițiu financiar coincide cu anul calendaristic au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale individuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru persoanele juridice care aplică Standardele internationale de raportare financiară (IFRS), situațiile financiare au componentele prevăzute de aceste standarde.
Societățile comerciale menționate la punctul 1, au obligația să întocmească și să depună raportări contabile anuale încheiate la 31 decembrie la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice. Raportările contabile anuale la 31 decembrie vor fi insoțite de formularele „Date informative” (cod 30) si „Situația activelor imobilizate” (cod 40).
Elementele raportate prin situațiile financiare anuale, respectiv raportările contabile anuale întocmite de societățile comerciale menționate la puncul 1 se determină pe baza prevederilor cuprinse in Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru scopuri contabile, entitățile pot opta pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, în condițiile prevăzute la art. 27 alin. (3) si (31) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Entitățile care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic au obligația să întocmească și să depună raportări contabile anuale la 31 decembrie la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, potrivit Sistemului de raportare contabilă anuală la 31 decembrie.
Sistemul de raportare contabilă anuală menționat, se aplică societăților comerciale și sucursalelor care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic.
Entitățile prevăzute la punctul 2 întocmesc raportări contabile anuale la 31 decembrie distinct de situațiile financiare anuale încheiate la data aleasă pentru acestea, cu respectarea prevederilor legii contabilității. La întocmirea, de către entitățile prevăzute la punctul 2, a situațiilor financiare anuale sunt avute în vedere atât prevederile reglementărilor contabile aplicabile, cât și prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.878/2010 privind întocmirea situațiilor financiare anuale de către entitățile care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic.
Societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic depun la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice raportarea contabilă anuală în formatul prevăzut. Raportarea contabilă anuală la 31 decembrie întocmită de aceste entități va fi însoțită de formularele „Date informative” (cod 30) și „Situația activelor imobilizate” (cod 40).
Pe perioada lichidării, persoanele juridice aflate în lichidare depun, în termen de 90 de zile de la încheierea fiecărui an calendaristic, la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice o raportare contabilă anuală.
Sistemul de raportare contabilă anuală, se aplică de asemenea, și subunităților deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, subunitățile deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European nu întocmesc situații financiare anuale pentru propria activitate.
Formele situatiilor financiare anuale
Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii (denumite în continuare criterii de mărime):
total active: 3.650.000 euro,
cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,
număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50
întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
bilanț,
cont de profit și pierdere,
situația modificărilor capitalului propriu,
situația fluxurilor de trezorerie,
notele explicative la situațiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime amintite mai sus, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:
bilanț prescurtat,
cont de profit și pierdere,
note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.
Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.
Situațiile financiare anuale, respectiv situațiile financiare anuale simplificate constituie un tot unitar.
Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene. Informațiile cuprinse în această declarație sunt cele prevăzute de legea contabilității.
Fac obiectul auditului statutar și situațiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice de interes public, așa cum sunt definite potrivit legii.
Situațiile financiare anuale simplificate sunt verificate, potrivit legii.
Pentru întocmirea situatiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de marime prevăzute de prezentele reglementări se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale anului precedent și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la 31 decembrie an curent.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității.
Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, entitatea trebuie să prezinte informații suplimentare în notele explicative. Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unei prevederi se dovedește contrară obligației, entitatea trebuie să facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicație a motivelor acesteia și o situație privind efectele abaterii asupra valorii activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.
Cazurile excepționale se referă la o particularitate proprie unei entități și nu unui sector de activitate. De asemenea, cazurile excepționale nu sunt prevăzute de vreo legislație specifică.
Subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România organizează și conduc contabilitatea proprie până la nivel de balanță de verificare, inclusiv, fără a întocmi situații financiare.
Activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice române și se raportează pe teritoriul României.
Persoanele desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, țin contabilitatea proprie în funcție de statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care sunt persoane juridice, acestea întocmesc situații financiare anuale și raportări contabile periodice, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată.
Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunități fără personalitate juridică ce aparțin acestor persoane juridice și au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și raportărilor contabile periodice cerute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.
În cazul asocierilor în participație încheiate între o persoană juridică română și o persoană juridică străină, contabilitatea se ține de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii.
Ministerul Finanțelor Publice și alte autorități de reglementare pot solicita prezentarea în situațiile financiare anuale a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări.
Formatul bilanțului și al contului de profit și pierdere, în special în ceea ce privește forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale, sunt permise abateri de la acest principiu. Orice astfel de abatere trebuie menționată în notele explicative, împreună cu o explicație a motivelor care au determinat-o.
Formatul, succesiunea și terminologia elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe trebuie adaptate, în cazul în care natura specifică a unei entități impune acest lucru. Astfel de adaptări trebuie efectuate atunci când sunt cerute prin reglementări speciale emise de Ministerul Finanțelor Publice și alte autorități de reglementare.
Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.
Un element de bilanț, din contul de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.
În bilanț elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat în mod credibil;
O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.
Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuție se reflectă fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieșirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producție. Astfel, potențialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De asemenea, potențialul poate îmbră forma convertibilității în numerar sau echivalente de numerar.
Utilizatorii situațiilor financiare întocmite, includ investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul. Aceștia utilizează situațiile financiare pentru a-și satisface o parte din necesitățile lor de informații. În funcție de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următoarele:
Investitorii. Ofertanții de capital și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investitiilor lor. Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a plăti dividende.
Angajații. Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesați de informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor. Aceștia sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a oferi remunerații, beneficii de pensionare și oportuntăți profesionale.
Creditorii. Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
Furnizorii și alți creditori. Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii și alți creditori sunt, în general, interesați de entitate pe operioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepția cazului în care ei sunt dependenți de continuitatea activității entității, atunci când aceasta este un client major.
Clienții. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenți de ea.
Instituțiile statului și alte autorități. Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național și al altor indicatori statistici similari.
Publicul. Entitățile pot afecta publicul într-o varietate de moduri. De exemplu, entitățile pot avea o contribuție substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare la evoluțiile recente și tendințele legate de prosperitatea entității și a sferei de activitate a acesteia.
Deși nu toate necesitățile de informație ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situațiile financiare cu scop general, există cerințe comune tuturor utilizatorilor.
Formatul bilanțului este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire
Cheltuieli de dezvoltare
Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros
Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție
II. Imobilizări corporale
Terenuri și construcții
Instalații tehnice și mașini
Alte instalații, utilaje și mobilier
Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
Acțiuni deținute la entitățile afiliate
Împrumuturi acordate entităților afiliate
Interese de participare
Împrumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
Investiții deținute ca imobilizări
Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
Materii prime și materiale consumabile
Producția în curs de execuție
Produse finite și mărfuri
Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
Creanțe comerciale
Sume de încasat de la entitățile afiliate
Sume de încasat de la entitățile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
Alte creanțe
Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
Acțiuni deținute la entitățile afiliate
Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale – furnizori
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate entităților afiliate
Sume datorate entităților de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale – furnizori
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate entităților afiliate
Sume datorate entităților de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
Provizioane pentru pensii și obligații similare
Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris
Capital subscris vărsat
Capital subscris nevărsat
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
Rezerve legale
Rezerve statutare sau contractuale
Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Formatul bilanțului prescurtat este următorul:
A. Active imobilizate
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și capitalul nevărsat)
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Formatul contului de profit și pierdere este următorul:
Cifra de afaceri netă
Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
Alte venituri din exploatare
a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
Cheltuieli cu personalul:
Salarii și indemnizații
Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
Alte cheltuieli de exploatare
Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante
Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate
Profitul sau pierderea din activitatea curentă
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
Impozitul pe profit
Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
Profitul sau pierderea exercițiului financiar.
Capitolul III
Aplicație practică
Descrierea și analiza firmei
Scurt istoric al societății „UAMT” S.A.
Activitatea societății coemrciale „UAMT” S.A. ORADEA datează din anul 1951 când s-a înființat în baza H.C.M. nr. 263/1951, I.M.S. „BERNATH ANDREI”, cu scopul de a degreva întreprinderea „Înfrățirea” de fabricarea unor produse metalice si de-a produce articole de larg consum pentru populație.
Întreprinderea avea o suprafață totală de 12313 mp, amplasată în trei zone diferite ale orașului:
– sectorul central de pe strada Tineretului cu suprafața de 7623 mp;
– sectorul de pe str. Porțile de Fier cu suprafața de 2535 mp;
– sectorul de pe str. Dr. Petru Groza cu suprafața de 1355 mp.
Fabrica producea în această perioadă o mare diversitate de articole de uz casnic pentru populație cum ar fi: nasturi metalici, zăvoare, încuietori, lacăte, balamale, mașini de gătit, roabe, cărucioare etc.
Prin Ordinul M.I.C.M. 203/1963, întreprinderea își restructurează activitatea și primește denumirea de „Întreprinderea de Echipament Metalic pentru Binale”(I.E.M.B). Se renunță la spațiile situate pe Dr. Petru Groza și Porțile de Fier care nu corespundeau pentru noua orientare a societății fiind spații provenite din locuințe particulare. Se renunță de asemenea la o parte din produsele de mică tehnicitate și se asimilează în perioada 1963 – 1968 o serie de produse noi din domeniul construcțiilor de mașini, componente ale principalelor mijloace de transport produse în țară la momentul respectiv:
– autocamioane SR 131;
– autoutilitare TV 47, TV 12;
– autobuze TV 20 si derivate;
– autoturisme de teren M 461;
– locomotive Diesel hidraulice;
– autoturismul Dacia 1100.
În anul 1968 începe asimilarea pieselor pentru autoturismul Dacia 1300, în vederea integrării totale a fabricației în țară. Ponderea componentelor pentru mijloacele de transport reprezinta 70% din total producție. M.I.C.M. aprobă schimbarea denumirii unității în „Întreprinderea de accesorii pentru mijloace de transport” (I.A.M.T.), unitate inclusă în Centrala Industrială de Autoturisme Pitești.
Odată cu integrarea în fabricație a autoturismelor Dacia, a autocamioanelor Roman – Diesel, a autoturismelor de teren ARO, capacitățile de producție au devenit insuficiente, motiv pentru care în 1968 a început construcția unor noi hale de producție pe platforma industrială de vest a orașului. Până în 1971, au fost construite și date în folosință:
– hala monobloc;
– stația de compresare;
– punctul termic;
– postul de transformator;
– castelul de apă industrială și potabilă;
– instalația de epurare a apelor reziduale industriale.
În etapa a 2-a, până în 1973, s-a extins hala monobloc, s-a construit turnătoria de neferoase, depozitele de oxigen și chimicale, s-a supraetajat și extins grupul social. Până la sfârșitul anului 1975, s-a dublat capacitatea atelierului de acoperiri galvanice, suprafața construită a întreprinderii fiind în continuă creștere.
Perioada 1976 – 1980 a însemnat pentru întreprindere noi mutații calitative, marcate de diversificarea și creșterea producției precum și extinderea investițiilor în domeniul construcțiilor prin extinderea părții etajate a halei monobloc.
Investițiile au continuat la societate prin dezvoltarea capacităților productive, spațiilor de depozitare a materialelor și produselor finite, prin amenajarea unei platforme de încărcare – descărcare, a tablelor și laminatelor.
În evoluția societății U.A.M.T. se pot distinge trei perioada caracteristici:
1. Perioada 1951 – 1960, în care întreprinderea a fost profilată pe articole de larg consum, cu tehnicitate redusă.
2. Perioada 1960 – 1968 când s-au scos din fabricație articolele de larg consum, s-a continuat fabricația echipamentelor metalice pentru binale și s-a început asimilarea și fabricarea componentelor pentru mijloace de transport. Realizarea acestor produse a atras după sine, ridicarea tehnicității întreprinderii.
3. În anul 1968, până în prezent, marchează debutul unui salt calitativ superior, caracterizat prin scoaterea din fabricație a produselor cu tehnicitate redusă, asimilarea unor tehnologii noi pentru fabricarea unor piese și subansamble pentru toate tipurile de Dacii 1300, Oltic, ARO, autoutilitare TV 12, autocamioane și autobuze ROMAN, vagoane de călători, locomotive Diesel.
Profilul societății este precis conturat, 3/4 din producție fiind reprezentată prin componente și lanțuri cinemtice pentru mijloace de transport și 1/4 prin piese turnate sub presiune din aliaje neferoase pentru industria constructoare de mijloace de transport.
În perspectivă se întrevede o extindere a colaborării cu OLTCIT Craiova, o dată cu finalizarea tratativelor dintre aceasta și firma sud coreană DAEWOO.
Pornind la data înființării sale de la o activitate meșteșugărească, U.A.M.T. a ajuns astăzi la o unitate modernă, cu profil de mecanică fină care utilizează o gamă largă de tehnologii, specifice ramurii construcțiilor de mașini.
După apariția Legii 15/1990, se întregistrează la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, ca și persoană juridică sub numărul J05/173/1991, iar la Ministerul Economiei și Finanțelor are codul de înregistrare fiscală 54620.
Este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni, cu posibilitatea de-a încheia în nume propriu contracte, convenții sau tranzacții referitoate la bunurile din patrimoniu.
Sediul societații este în România, localitatea ORADEA, str. Uzinelor, nr. 8, jud. Bihor.
Obiectul de activitate
Obiectul de activitate de bază al societății constă în producerea și comercializarea pieselor și subansamblelor pentru mijloace de transport, pieseleor turnate sub presiune din aliaje neferoase, piese injectate din material plastic și cauciuc.
O activitate secundară care se desfășoară în cadrul societății este legată de funcționarea unei cantine.
Societatea mai are trecute în statut și alte activități în domeniul producției, serviciilor sau comerțului dintre care amintim: producția de utilaje, S.D.V.-uri, bunuri de larg consum, produse agroalimentare și industriale, construirea și gospodărirea de spații de locuit și cu caracter hotelier, spații de producție, spații cu caracter comercial, sport – turism, activitate publicitară, executarea de lucrări prin acord de licență pentru instalații și procedee tehnologice, proiectarea de servicii în domeniul proiectării și execuției de echipamente tehnologice și acoperiri electrochimice a pieselor metalice, servicii auto și de transport mărfuri și persoane, activități de comerț exterior.
Analiza diagnostică a societății
Diagnostic juridic
Actul de constituire și forma juridică
S.C. UAMT S.A. este persoană juridică română, cu forma juridică de societate pe acțiuni, având capital majoritar de stat.
S-a înființat prin preluarea integrală a patrimoniului fostei Întreprinderi de Subansamble și Piese pentru Mijloace de Transport, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 și prin aplicarea prevederilor H.G. 1224/23.11.1990.
Se înregistrează la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bihor sub nr. J05/173/1991.
Statutul societății comerciale
Statutul societății comerciale este întocmit în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și a fost aprobat odată cu H.G. 1224/1990.
Durata societății, în conformitate cu statutul și Cererea de înmatriculare a societății la ORC nr. 60/18.02.1991, este nelimitată.
Organul de conducere al societății este Adunarea Generală a Acționarilor, care poate lua hotărâri dacă reprezentanții dețin o majoritate de 2/3 din capitalul social la prima convocare și cu minim ½ din capital social la a doua convocare.
Atribuțiile Consiliului de Administrație au fost preluate de Managerul General al societății, odată cu aplicarea Legii 77/1993, privind organizarea concursului de management la societățile unde statul este acționare majoritar.
Funcțiile de conducere la nivel de direcții în cadrul societății, sunt stabilite de managerul general.
Gestiunea societății este controlată de comisia de cenzori, formată din trei membri.
Registrele societății și evidențele contabile
Din verificările efectuate de către cenzori și organele de control financiar rezultă că registrele și evidențele contabile sunt întocmite și completate conform normelor legale în vigoare, respectiv Legea 82/1991 și H.G. 704/1993.
S-au verificat prin sondaj fișele mijloacelor fixe, fișele de magazie ale produselor, materialelor, pieselor de schimb, constatându-se o deplină concordanță între realitatea din teren și actele contabile. S-au verificat fișele analitice și sintetice, registrul jurnal, registrele de inventar, constatându-se că acestea sunt aduse la zi.
Contribuțiile pentru asigurările sociale, pensii suplimentare și ajutor de șomaj sunt achitate la zi.
La data de 30.09.1996, unitatea avea obligații restante la bugetul statului în valoare de 4.333.943 mii lei, reprezentând în principal TVA de plată și 285.204 mii lei, obligații la Fondul de cercetare – dezvoltare, aferente anului 1994.
Terenuri și clădiri
Terenul pe care este amplasată societatea în suprafață de 90.859 mp, este proprietatea societății conform „Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului”, seria M03, nr. 0370 eliberat de Ministerul Industriilor, în temeiul H.G. 749/1992.
Alte drepturi de proprietate
Societatea comercială deține titlul de proprietate asupra tuturor bunurilor sale din patrimoniu.
De asemenea deține următoarele brevete de invenții:
Procedeul de epurare a apelor reziduale conținând cianuri și cianați – nr. 86067
Dispozitivul de imobilitare cu zăvoare a unui oblon – nr. 92241
Filtru de ulei sau motorină demontabil – nr. 104029
Procedeu de epurare
Capitalul propriu și fluxurile de trezorerie, ale S.C. UAMT S.A., Oradea
Situația capitalurilor proprii ale societății comerciale la data de 31.12.2012, comparativ cu 01.01.2012, se prezintă astfel:
SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
La data de 31.12.2012
Fluxurile de trezorerie la data de 31.12.2012, comparativ cu fluxurile de trezorerie la aceași dată din anul precedent, se prezintă astfel:
SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
La data de 31.12.2012
Politici contabile și pragul de semnificație la S.C. UAMT S.A.
Principii contabile
Bilanțul, contul de profit și pierdere, datele informative și situația activelor imobilizate ale societșții la data de 31.12.2012, au fost întocmite, în conformitate cu principiile contabile generale ale contabilității de angajamente, prevăzute de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 – Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV –a a Comunităților Economice Europene și Ordinul nr. 52/16.01.2012, privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale MFP și OMFP nr. 2869/29.12.2010 pentru modificarea și completarea unor reglementari contabile.
Conform contabilității de angajamente, efectele tranzacțiilor sunt recunoscute atunci când se produc și sunt înregistrate în contabilitate și raportate șituațiile financiare ale perioadelor aferente.
Entitatea a adoptat următoarele principii, politici și metode cotnabile pe baza cărora au fost întocmite situațiile financiare anuale ale societății la data de 31.12.2012.
Principiul continuității activității: societatea își va continua activitatea în viitorul apropiat fără reduceri semnificative ale activității.
Principiul permanenței metodelor: menținerea acelorași reguli, metode, norme privind evaluarea, înregistrarea și prezentarea în contabilitate a elementelor patrimoniale, asigură comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Principiul prudenței: s-a ținut seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor de valoare a activelor precum și de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior.
Principiul independenței exercițiului: s-au luat în considerare toate veniturile și cheltuielile exercițiului, fără a se ține seama de data încasării sau efectuării plății.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv: s-a determinat separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, în vederea stabilirii corespunzătoare unei poziții din bilanț.
Principiul intangibilității exercițiului: bilanțul de deschidere al exercițiului corespunde cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.
Moneda de raportare
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională (LEU). Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.
Imobilizări necorporale
Imobilizările necorporale sunt active nemonetare, înregistrate în contabilitate la costul de achiziție.
Imobilizările necorporale sunt prezentate în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea cumulată.
Imobilizări corporale
Imobilizările corporale sunt evaluate inițial la costul de achiziție.
Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, sunt recunoscute ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.
Imobilizările corporale sunt prezentate în bilanț la valoarea justă, stabilită prin reevaluările efrectuate, mai puțin ajustările cumulate de valoare.
Imobilizările corporale sunt scoase din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.
Câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale sunt determinate ca diferență între veniturile generate de scaoterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusvi cheltuielile ocazionate de aceasta și sunt prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit și pierdere.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condițiii de utilizare identice, metoda folosită în continuare este cea liniară.
Imobilizări financiare
Se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. În bilanț se prezintă la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
Imobilizările financiare prezentate în bilanț reprezintă titlurile de participare deținute la alte societăți și împrumutile acordate, a căror scadență este mai mare de un an.
Active circulante
În cadrul activelor circulante se evidențiază: stocurile, creanțele curente, investițiile pe termen scurt, casa și conturile la bănci.
Stocuri
La intrare, stocurile sunt evaluate la costul de achiziție sau de producție.
La bilanț, stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.
La ieșirea din gestiune a stocurilor de natura materialelor sunt evaluate și înregistrate în contabiltate prin aplicarea metodei „primul intrat – primul ieșit – FIFO”.
Stocurile de natura produselor finite sunt evaluate la prețul prestabilit, atât la intrate în gestiune cât și la descărcarea din gestiune.
Modul de ținere a contabilității stocurilor este prin metoda inventarului permanent, inventarierea faptică a stocurilor se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv OMFP nr. 2861/2009 cu privire la inventarierea patrimoniului.
Casa și conturi la bănci
Casa și conturile la bănci cuprind disponibilitățile în lei și valută din casă și din bancă, precum și avansurile de trezorerie.
Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, sunt ținute distinct în lei și în valută.
Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naționala a României.
Operațiunile de vânzare – cumpărare de valută se înregistrează în contabiltiate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, iar diferența dintre cursul BNR și cursul de schimb se inregistrează la venituri din diferențe de curs valutar, respectiv, la cheltuieli, după caz.
Terți
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, asociații, debitorii și creditori diverși.
În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, lucrări executate și servicii prestate.
Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Creanțele și datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.
La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de BNR din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru, precum și debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, și alte creanțe față de personalul entității se înregistrează ca alte creanțe în legătură cu personalul.
Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde: obligațiile pentru contribuția la sigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii și creanțe sociale.
În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile speciale se cuprind: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.
Creanțele/datoriile entității față de alți terți, alții decât personalul propriu, clienții și furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverși.
Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
Cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoarele, sunt înregistrare distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans.
Impozitarea
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil potrivit legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este de 16%.
Impozitul pe profit de plată este recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul este recunoscut drept creanță.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește ca diferență între valoarea taxei eligibile aferente serviciilor prestate (TVA colectată) și a taxei deductibile pentru cumpărăturile de bunuri și servicii (TVA deductibilă).
Diferența de taxă, în plus sau în minus, dintre TVA colectată și TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată sau TVA de recuperat) și se regularizează în conțiile legii.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
La alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau bugetele locale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport și alte impozite și taxe.
Contabilitatea decontărilor cu asociații, cuprinde decontările între asociați și entiate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora și alte decontări cu asociații.
Dividende
Dividendele repartizate deținătorilor de acțiuni, propuse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu sunt recunoscute ca datorie la data bilanțului.
Ele sunt evidențiate în rezultatul reportat, urmând ca, după aprobarea de către A.G.A., să fie reflectate în conturile de datorii.
Sunele depuse sau lăsate temporar de către asociați la dispoziția entității, precum și dobânzile aferente, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Provizioane
Provizioanele sunt recunoscute numai în momentul în care societatea are o obligație curentă generată de un eveniment anterior, când pentru decontarea obligației este necesară o ieșire de resurse, care încorporează beneficii economice și când poate fi facută o estimare credibilă, în ceea ce privește valoarea obligației.
Ajustări pentru deprecierea creanțelor clienți
Deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări în cadrul grupului și debitori, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă în ajustări pentru depreciere.
Ajustări pentru deprecierea creanțelor debitori diverși
Ajustări pentru deprecierea creanțelor debitori diverși se constituie pentru acele sume, care pentru conducerea executivă a societății estimează probabilitatea nerecuperării banilor.
Costurile îndatorării
Costurile cu dobânzile aferente tuturor împrumuturilor sunt trecute pe cheltuieli în momentul în care se efectuează, cu excepția împrumuturilor destinare achiziționării sau construirii de imobilizări corporale, care se includ în valoarea imobilizărilor până la data punerii în funcțiune a imobilizărilor corporale respective.
Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora cuprinde sumele aferente contractelor de leasing financiar.
Capital și rezerve
Capitatul și rezervele (capitaluri proprii) reprezinta dreptul acționarilor asupra activelor entității, după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar.
Capitalul social subscris și vărsat este înregsitrat distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a societății și a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea analitică a capitalului social este ținută pe asociați, cuprinzând numărul și valoarea nominală a părților sociale subscrise și vărsate.
Rezerve din reevaluare
Plusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale este reflectat în creditul contului „Rezerve din reevaluare”.
Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil.
Alte rezerve
Contabilitatea rezervelor se ține pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale și alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în proporție de 5%, până ce ajunge la 20% din capitalul social.
Rezervele legale pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de lege.
Alte rezerve neprvăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
Venituri și cheltuieli
Contul de profit și de pierdere curpinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit).
Cifra de afaceri netă se calculează prin însumarea veniturilor rezultate, prestărilor de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin reducerile comerciale acordate clienților.
Cifra de afaceri este obținută din închirieri și prestări servicii aferente închirierii. Clienții entității sunt rezidenți în România.
Venituri
Includ, atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștiguri din orice alte surse.
Activitățile curent sunt orice activități desfășurate de entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.
Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot aărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Contabilitatea veniturile se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
Venituri din exploatare;
Venituri financiare;
Venituri extraordinare.
Cheltuieli
Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
Cheltuieli de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea;
Cheltuieli cu personalul;
Executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea și amortizările.
Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
Cheltuieli de exploatare;
Cheltuieli financiare;
Cheltuieli extraordinare.
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.
Rezultatul difinitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.
Repartizarea profitului
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercițiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 = 106. Profitul contabil rămas după această repartizare se preia în contul 117, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinații legale.
Amortizarea
Clasificarea mijloacelor fixe și calculul amortizării contabile a imobilizărilor s-au efectuat în conformtiate cu prevederile O.M.F.P. 3055/2009, H.G. nr. 2139/2004 și art. 24 din CF, privind amortizarea fiscală, ținându-se de planul de amortizare, de duratele de utilizare economică și de condițiile de utilizare a imobilizărilor.
Duratele normale de funcționare
Sunt stabilite prin hotărâre A.G.A., pe baza H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Regimult de amortizare utilizat, este cel liniar.
Terenurile nu reprezintă mijloace fixe amortizabile. Operațiunile de reparații sau întreținere se înregistrează direct pe cheltuieli. Activele imobilizate de natura obiectelor de inventar sunt date în consum în momentul înregistrării lor în contabilitate.
Managementul riscului
Societatea este supusă unui anumit risc de credit, datorat creanțelor sale comerciale.
Referințele pentru creditele comerciale sunt obținute în mod normale pentru toți clienții, data de scadență este atent monitorizată și sumele exigibile după depășirea termenului sunt urmărite cu promptitudine.
Societatea este supusă unui risc al ratei dobânzii aferent acestor creanțe, dar conducerea consideră că aceasta nu este semnificativ.
Notele anexă la situațiile financiare ale anului 2012
Situația activelor imobilizate aflate în patrimoniul S.C. UAMT S.A., la data de 31.12.2012, se prezintă astfel:
NOTA 1
ACTIVE IMOBILIZATE
La 31.12.2012 valoarea mijloacelor fixe amortizate integral și aflate în exploatare este de 7.664.028 lei.
Terenurile sunt în valoare de 3.650.582 lei.
a) Rata de amortizare, metode de amortizare
Duratele de viață au fost actualizate conform Catalogului privind clasificare și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobate prin Hotărârea nr. 2139/2004.
Conform politicilor contabile, metoda de amortizare pentru toate mijloacele fixe este metoda liniară.
b) Ultima reevaluare a imobilizărilor corporale, respectiv grupa construcții, s-a efectuat la 31.12.2010. Valoarea justă construcțiilor a fost determinată de către evaluator la valoarea lor de piață prin metoda eliminării din valoarea brută a amortizării cumulate până la data reevaluării. Terenurile și restul grupelor au fost reevaluate la data de 31.12.2004 în baza soldurilor de la 31.12.2004. În urma reevaluării a rezultat o diferență totală din reevaluare de 23.105.489 lei, sumă care s-a înregistrat în contabilitate.
Conform pct. 122 alin. 1 din OMFP 3055/2009, UAMT S.A., are în vedere reevaluarea imobilizărilor corporale în cursul anului 2013.
c) Creșterile de valoare din cursul anului 2012 au fost în suma de 859.688 lei, reprezentând următoarele imobilizări conform tabel:
Ieșirile de imobilizări corporale în suma de 201.431 lei, reprezintă:
cedare de mijloace de transport prin vânzare cu suma de 78.972 lei.
Situația rezultatelor obținute în urma vânzării mijloacelor de transport:
d) Suprafața totaă a societății conform planului cadastral de amplasament este de 71.050 mp – Oradea, str. Uzinelor, nr. 8
e) Valoarea contabilă a mijloacelor fixe aflate sub ipotecă la bănci, la 31.12.2012 sunt în sumă de 30.289.813 lei, din care:
clădiri: 26.639.231 lei
teren: 3.650.582 lei
NOTA 2
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ȘI CHELTUIELI 2012
Nefiind obligații curent care să genereze ieșiri de resurse pentru anul 2011, entitatea nu a constituit provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Prezentare garanții credite angajate pentru care nu s-au constituit provizioane:
Nota 5 prezintă valoarea creditelor pentru investiții în valoare rămasă de 6.719.261 lei, și a creditului pe obiect în sumă de 3.525.000 lei, precum și a liniei de credit în sumă de 23.425.000 lei, (gajate cu active corporale reprezentând construcții și teren aferent, în sumă de 30.289.813 lei.
La data încheierii situațiilor financiare anuale și până la data raportării lor, societatea nu are clienți incerți sau în litigiu constituiți în balanță, chiar dacă în unele situații, termenele de încasare depășesc termenul scadent stabilit. Clienții au o pondere nesimnificativă în totalul încasărilor, motiv pentru care nu sunt considerați incerți.
NOTA 3
REPARTIZAREA PROFITULUI PE ANUL 2012
– lei –
a) Informații referitoare la impozitul pe profit curent:
31 decembrie 2012 (lei)
Impozitul pe profit în sumă de 227.061 lei, afectează rezultatul din activitatea curentă în proporție de 42%.
b) În urma determinării impozitului pe profit, rezultatul contabil al exercițiului a fost influențat de retultatul fiscal, prin creșterea bazei de impozitare de la 770.056 lei, la 1.773.913 lei.
c) În cursul anului 2012 și nici în anii precedenți societatea nu a beneficiat de facilități fiscale.
NOTA 4
ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE
NOTA 5
SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
I. Situația creanțelor
II. Situația datoriilor
La 31.12.2012, situația creditelor bancare obținute de S.C. UAMT S.A. se prezintă astfel:
– RON –
Creditele au fost garantate prin ipotecă în valoare de 30.289.813 lei.
NOTA 6
CHELTUIELI FINANCIARE
NOTA 7
PARTICIPAȚII ȘI SURSE DE FINANȚARE
a) existența oricăror certificate de participare, valori mobiliare, obligațiuni convertibile.
– nu este cazul
b) capital social subscris/patrimoniul entității: 17.766.860 lei.
La 31.12.2012, capitalul social în valoare de 17.766.860 lei, este format din 39.481.911, număr de acțiuni cu o valoare nominale de 0,45 lei, fiecare. Capitalul social nu s-a modificat în exercițiul financiar 2011.
Capitalul social al societății, la 31.12.2012 este deținut de către următorii asociați:
NOTA 8
INFORMAȚII PRIVIND SALARIAȚII ȘI ADMINISTRATORII
Numărul mediu de personal la 31.12.2011 a fost de 318 persoane, la 31.12.2012 a crescut la 370 persoane.
În cursul anului 2011 și 2012, remunerația angajaților cu contract individual de muncă a fost următoarea:
Indemnizații Consiliul de Administrație:
2011 – 619.443
2012 – 643.983
a) Societatea nu are obligații contractuale legate de pensii față de foștii directori și administratori ai societății, altele decât cele înscrise în contractul colectiv de muncă.
Pe parcursul anului, societatea face plăți către instituțiile statului în contul asigurărilor de pensii, sănătate, sănătate, șomaj, societatea neavând restanțe de plată față de aceste instituții.
b) Pe parcursul exercițiului financiar, nu au fost acordate avansuri și credite administratorilor societății, cu excepția avansurilor pentru deplasări în interes de serviciu.
NOTA 9
CALCULUL ȘI ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI
Analiza indicatorilor calculați la data de 31.12.2012, la S.C. UAMT S.A.
Indicatorii și mod de calcul
Indicatori de lichiditate
Lichiditatea patrimonială se stabilește ca raport între elementele de activ (disponibilități bănești, materiale în stoc, produse finite, mărfuri, titluri de plasament, creanțe, alte surse) și elementele de pasiv (credite pe termen scurt, creditori, obligații).
1. Lichiditatea curentă s-a stabilit ca raport între „active curente” și „datorii curente”, valoarea rezultată fiind de 1,08, ceea ce constituie un grad necorespunzător de siguranță a plății datoriilor atât pentru băncile finanțatoare cât și pentru principalii furnizori.
2. Lichiditatea imediată s-a stabilit ca raport între activele curent minus stocurile și datoriile curente. Raportul este subunitar ceea ce arată necesitatea de a apela la credite bancare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente.
Indicatori de risc
1. Gradul de îndatorare se stabilește ca raport între capitalul împrumutat și capitalul propriu, valoarea acestui indicator este 0,17.
2. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor s-a calculat ca raport între profitul brut plus dobânzile plătite și cheltuielile cu dobânda. Cifra obținută 1,29 arată că din profitul obținut, dobânda plătită putea fi acoperită de 1,29 ori.
Indicatori de activitate
Indicatori de activitate furnizează informații cu privire la:
– viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de numerar ale întreprinderii;
– capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale întreprinderii.
Cifra indică că de la data facturării până la încasare durata medie este de 70 zile, în timp ce numărul de zile de creditare pe care întreprinderea îl obține de la furnizorii săi este în medie de 51 zile.
Indicatori de profitabilitate
Indicatorii de profitabilitate exprimă eficiența întreprinderii în realizarea de profit din resursele disponibile.
1. Rentabilitatea capitalului angajat arată faptul că în proporție de 6,47%, societatea poate să se dezvolte din profit.
2. Marja brută din vânzări este de 12,87%, profitabilitatea societății din activitatea de bază este redusă.
Indicatori privind rezultatul pe acțiune
Indicatorii privind rezultatul pe acțiune au fost determinați în conformitate cu prevederile IAS 33.
Rezultatul pe acțiunea cu valoarea nominală de 0,0138 lei, iar raportul dintre prețul de piață al acțiunii și rezultatul pe acțiune este de 29,71 ceea ce înseamnă că prețul de piață depășește de ~29,71 de pro rezultatul pe acțiune.
Indicatori de trezorerie
Fondul de rulment negativ reflectă faptul că întreprinderea nu dispune de o marjă de securitate, care s-o protezeje de evenimentele neprevăzute.
Nevoia de fond de rulment este pozitivă și reprezintă un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare.
Trezoreria netă negativă în sumă de -7.447.129 lei, indică faptul că societatea trebuie să apeleze la credite.
NOTA 10
ALTE INFORMATII, anexă la situațiile financiare ale S.C. UAMT S.A.
Informații cu privire la prezentarea întreprinderii
Sediul: Romania, judetul Bihor, localitatea Oradea, Str. Uzinelor, nr. 8
Forma juridică: societate pe acțiuni
Țara de înființare: România
Structura sintetică consolidată a acționariatului la data de 31.12.2012 înregistrată la Depozitarul Central este următoare:
Numărul de acțiuni: ~17.286
Capital social: 17.766.860 RON
Valoarea nominală: 0,45 RON
Componența conducerii la 31.12.2012
Societatea este administrată de către un Consiliu de Administrație format din 3 persoane după cum urmează:
domnul Ioan Stanciu – președinte al Consiliului de Administrație;
domnul Horia Adrian Stanciu – membru al Consiliului de Administrație;
domnul Mircea Crișan – membru al Consiliului de Administrație;
și de un „bord director executiv” cu următoarea componență:
d-ul Horia Adrian Stanciu – Director General;
d-ul Attila Bitte – șef departament Calitate;
d-na Dorina Felicia Mate – șef departament FInanciar, Contabil;
d-ul Nicolae Radu, șef departament Inginerie, SDV-istică;
d-ul Alexandru Bondar, șef departament Marketing, Logistică, Comercial;
d-ul Vasile Dinita, șef departament Fabricație Industrială.
Informații privind relațiile întreprinderii cu filiale, întreprinderi asociate sau cu alte
întreprinderi în care se dețin titluri de participare strategice.
Nu este cazul.
Modalitatea folosită pentru exprimarea în moneda națională a elementelor patrimoniale,
a veniturilor și cheltuielilor evidențiate inițial într-o monedă straină
Pentru disponibilitățile în devize aflate în sold la sfârșitul perioadei de raportare s-au folosit ca baze de conversie pentru exprimarea în monedă națională cursurile valutare din data de 31.12.2012, publicate de BNR.
Informații referitoare la impozitul pe profit
Proporția dintre activitatea curentă și cea extraordinară: societatea nu a avut activități de natură extraordinară.
Reconcilierea dintre rezultatul exercițiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentate în declarația de impozit.
Informații referitoare la cifra de afaceri
Evenimente ulterioare datei bilanțului care au o influență semnificativă.
Nu este cazul.
Informații referitoare la cheltuielile cu chiriile și ratele achitate ăn cadrul unui contract
de leasing operațional.
Nu este cazul.
Informații referitoare la cheltuielile cu chiriile și ratele achitate în cadrul unui contract
de leasing financiar.
Contracte de leasing financiar: 343.052 lei.
Informații referitoare la onorariile, respectiv, salarii plătite auditorilor.
Auditor extern: 31.879 lei
Auditor intern: –
Informații referitoare la angajamente acordate.
Nu este cazul.
Informații referitoare la angajamente primite.
Nu este cazul
NOTA 11
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
Entitățile afiliate și natura tranzacțiilor.
Nu este cazul.
Sume de încasat de la entitățile afiliate.
Nu este cazul.
NOTA 12
STOCURI
Stocurile existente la 31.12.2012 sunt în valoare de 22.968.122 lei, formate din:
Ca pondere în structura stocurilor, situația se prezintă astfel:
Materii prime și materiale 75,98%
Produse finite 9,98%
Produse în curs de execuție 8,34%
Altele 5,70%
Societatea a comercializat în anul 2012, produse finite din producție proprie și produse reziduale rezultate din deșeu
NOTA 13
CIFRA DE AFACERI
Cifra de afaceri a exercițiului 2012 în sumă de 84.091.931 lei, se concretizează în următoarele venituri:
Structura cifrei de afaceri defalcată pe piețe geografice:
Piața internă 75.049.574 lei;
Uniunea Europeană 6.963.713 lei;
Europa de Est 1.775.574 lei;
Africa de Nord 54.246 lei;
America 248.634 lei;
Asia 190 lei.
NOTA 14
DISPONIBILITĂȚI
Capitolul IV
Concluzii și propuneri
Majoritatea persoanelor juridice române obligate prin Legea contabilității să întocmească și să prezinte situații financiare anuale își îndeplinesc această obligație pentru a nu fi sancționate pentru nedepunerea la fisc a acestor lucrări contabile.
Dacă realizăm multitudinea informațiilor ce sunt prezentate în bilanțul propriu-zis, și în notele explicative, anexe la bilanț, putem concluziona că întreg patrimoniul persoanei juridice este prezentat, fie în evoluție, de la 01 ianuarie la 31 decembrie, fie în comparație cu soldurile la 31 decembrie ale anului precedent. Asta înseamnă că înafară de indicatorii financiari ce se calculează și se prezintă în notele explicative, pentru acționarii/asociații societăților comerciale, stau la dispoziție o serie de date contabile, ce reflectă evoluția sau involuția persoanei juridice, de la un an, la altul.
De la rezultatul exercițiului financiar curent, profit sau pierdere contabilă, precm si rezultatul financiar al anilor precedenți, care consider că sunt cele mai importante informații pentru cel care deține titluri de participație la capitalul social al persoanei juridice, de asta depinzând dacă primește dividende sau nu, până la componența cifrei de afaceri și modul în care cheltuielile sunt grupate pe structură, investitorul poate calcula și analiza tot ceea ce oferă bilanțul firmei.
Notele explicative, astfel cum au fost prezentate și în lucrare, oglindesc elemente ale patrimoniului (cum ar fi activele imobilizate în Nota 1, situația creanțelor și datoriilor firmei în Nota 5, numărul mediu de salariați și salariile acestora în Nota 8 etc) sau grupe de elemente ale patrimoniului (repartizarea profitului în Nota 3, cheltuieli financiare în Nota 6. participații și surse de finanțare în Nota 7, cifra de afaceri în Nota 13 etc.).
Pentru a se acorda o atenție mai mare acestor informații, ar fi nevoie de o campanie de sensibilizare a întregului mediu de afaceri românesc, în ceea ce privește ce fel de informații sunt cuprinse în situațiile financiare anuale și unde pot fi ele găsite.
O altă problemă pe care am identificat-o se referă la informațiile publice din situațiile financiare anuale. Legea contabilității prevede că situațiile financiare anuale se depun la Registrul Comerțului, care publică bilanțul firmelor, dar site-ul de publicare este găzduit de Ministerul Finanțelor Publice. În realitate, situațiile financiare anuale sunt solicitate pe baza unor ordine ale ministrului finanțelor publice de la persoane juridice, indicându-se depunerea lor la administrația finanțelor publice de care aparține persoana juridică.
Administrația finanțelor publice, transmite Registrului Comerțului, bilanțurile depuse de către persoane juridice în vederea publicării. Marii contribuabili, sunt obligați pe cheltuiala lor, să facă publicarea prin Registrul Comerțului, a bilanțurilor lor, spre deosebire de celelalte persoane juridice.
De aici rezultă și cine este principala entitate care studiază situațiile financiare anuale în România, și anume, statul prin intermediul Ministerului de Finanțe, în calitate de principal utilizator a acestor informații.
Legea societăților comerciale prevede că nedepunerea consecutivă în 2 ani a situațiilor financiare anuale, se poate sancționa de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului, prin dizolvarea firmei în vederea radierii ei. Totuși, această reglementare, nu prevede inițial notificarea firmei de către Registrul Comerțului, că nu a depus situațiile financiare anuale, în anul x, respectiv x+1, așa cum ar fi echitabil într-o relație partenerială între Registrul Comerțului și mediul de afaceri.
Studierea informațiilor conținute de situațiile financiare anuale, ale unei societăți comerciale, deși necesită timp și un anumit nivel de pregătire, în domeniul științelor sociale, ar putea scuti investitorii, de o serie de neînțelegeri ulterioare privind dificultatea în care este firma sau angajații care astăzi nu cunosc faptul că și ei pot studia acest instrument contabil și ar putea înțelege situația financiară a angajatorului lor, înainte de a demara, de exemplu, renegocierea salariilor lor.
Bibliografie
Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, ediția a II-a, revizuită și actualizată – Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – editura INTELCREDO, Deva, 2007.
Contabilitate financiară – Rodica Cistelecan – Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2008.
Reglementări contabile conforme cu directivele europene – Ghid Practic – Ministerul Finanțelor Publice – Editura IRECSON, București, 2006.
Ghid Practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene – CECCAR și Institutul Național de Dezvoltare Profesională Continuă – Editura CECCAR, București, 2010.
Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
Bazele contabilității contemporane – Bogdan Victoria – Oradea: Editura Universitații din Oradea, 2005.
Ordinul MFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Ordinul MFP nr. 40/2013, privind întocmirea li depunerea situațiilor financiare anuale, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 44, din 21.01.2013.
Ordinul MFP nr. 2861 din 09.10.2009, privind organizarea și efectuarea inventarierii, publicat în Monitorul Oficial, nr. 704 din 20.10.2009.
Ordinul MFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 870/23.12.2008.
Bibliografie
Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, ediția a II-a, revizuită și actualizată – Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – editura INTELCREDO, Deva, 2007.
Contabilitate financiară – Rodica Cistelecan – Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2008.
Reglementări contabile conforme cu directivele europene – Ghid Practic – Ministerul Finanțelor Publice – Editura IRECSON, București, 2006.
Ghid Practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene – CECCAR și Institutul Național de Dezvoltare Profesională Continuă – Editura CECCAR, București, 2010.
Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
Bazele contabilității contemporane – Bogdan Victoria – Oradea: Editura Universitații din Oradea, 2005.
Ordinul MFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Ordinul MFP nr. 40/2013, privind întocmirea li depunerea situațiilor financiare anuale, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 44, din 21.01.2013.
Ordinul MFP nr. 2861 din 09.10.2009, privind organizarea și efectuarea inventarierii, publicat în Monitorul Oficial, nr. 704 din 20.10.2009.
Ordinul MFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 870
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Situatiile Financiare Anuale ale S.c. U.a.m.t. S.a (ID: 146791)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.