Situații Financiare Consolidate Utilitate în Informarea Financiară și Abordarea Practică a Întocmirii Acestora

Economie

Situații Financiare Consolidate Utilitate în Informarea Financiară și Abordarea Practică a Întocmirii Acestora

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Cadrul organizatoric a lucrării “Situații financiare consolidate: utilizate în informarea financiară și abordarea practică a întocmirii acestora” îl reprezintă grupul de societăți comercială Remedia SA și Ropharma SA, iar la baza acestuia aflându-se și documentarea din realitățile practice, concrete ale grupului.

Am ales această temă deoarece în condițiile actuale de piață în economia diferitelor țări se întâlnesc societăți economice care își desfășoară activitatea ca entități juritice independente dar și grupuri de societăți legate între ele din punct de vedere economic și financiar sub influența sau controlul uneia dintre societăți.

Societățile din cadrul grupului elaborează anual situații financiare individuale conform reglementărilor în viguare. Aceste situații financiare nu oferă informații suficiente pentru a permite o apreciere corectă a situațiilor economico-financiare de ansablu a grupului. Din acest motiv se întocmesc situațiile financiare consolidate pentru a prezenta o imagine de ansamblu a situației reale a unui grup, imagine ce nu poate fi oferită de situaațiile financiare individuale.

Situațiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situațiilor individuale ale societăților din cadrul grupului, deoarece între societățile grupului pot exista tranzacții interne care pot majora artificial valorile conturilor individuale.

Situațiile financiare consolidate sunt definite confrom Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS –International Financial Reporting Standards): „Situațiile financiare ale unui grup în cadrul căruia activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale societății-mamă și ale filialelor sale sunt prezentate ca ale unei singure entități economice.”

Obiectivele situațiilor financiare consolidate sunt de a prezenta poziția financiară, performanțele și evoluția financiară a entităților din cadrul grupului ca și cum ar fi o singură entitate. În special, din situațiile financiare anuale consolidate se elimină următoarele:

datoriile și creanțele dintre entități, inclusiv dividendele interne;

veniturile și cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre entități;

profiturile și pierderile rezultate din operațiuni efectuate între entități și care sunt incluse în valoarea contabilă a activelor.

Informațiile furnizate de situațiile financiare consolidate reprezintă o bază reală și solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiții, a deciziilor strategice și a deciziilor de management.

CAPITOLUL I

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE

1.1 Standardele Internaționale de Contabilitate –Scurt istoric

Apariția întreprinderilor multinaționale, necesitatea folosirii pe plan internațional a informațiilor financiare a condus la nevoia întocmirii unui limbaj comun al contabilității la nivel mondial. Și, deși contabilitatea este încă departe de un astfel de obiectiv, crearea Comisie Internaționale a Standardelor Contabile (International Accounting Standards Committee: IASC) a adus o serie întreagă de îmbunătățiri în acest domeniu.

La 29 iunie 1973, reprezentanții principalelor organizații contabile din Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda și Statele Unite ale Americii semnau, la Londra, carta de creare a acestui organism internațional, care avea ca obiectiv să elaboreze și să publice, în interesul publicului, norme contabile internaționale ce vor trebui respectate cu ocazia prezentării conturilor anuale și a situațiilor financiare, precum și să asigure acceptarea și aplicarea acestor norme la nivel mondial.

Normele contabile internaționale sunt opera contabililor. Se pune însă întrebarea dacă o astfel de situație este normală, întrucât regula contabilă este elaborată în interesul public, motiv pentru care, la formularea ei, ar trebui să participe și investitorii și statul, dar și alți solicitanți de informație contabilă. Drept urmare, deciziile trebuie sa fie luate la un nivel la care să fie asigurată obiectivitatea.

Normele IASC nu sunt impuse nici unei persoane, întreprinderi sau țări. De partea lor nu pledează decât calitatea, spiritul de independență și de expertiză în care sunt elaborate. Ele nu au forța juridică a directivelor comunitare.

Normele contabile elaborate de IASC se referă, în general, la evaluarea, prezentarea și comunicarea informațiilor, a situațiilor financiare ale întreprinderii. Din punct de vedere al redactării, ele sunt de inspirație britanică, adică sunt destul de concise, vizând mai mult principii decât reguli și lăsând o marjă largă de manevră judecății profesionale.

Normele IASC sunt utilizate în mai multe moduri:

Uneori, deși în cazuri destul de rare, ele sunt direct aplicate de către unele țări, sub formă de norme naționale. Este cazul unor țări precum Bulgaria, Cipru, Malta, Trinidad ș Tobago, Uruguay, Malaezia etc.

În cazurile cele mai frecvente, ele sunt utilizate ca o documentație utilă, atunci când se pune problema redactării reglementărilor naționale.

Ele mai pot fi utilizate ca referință, în vederea asigurării comparabilității reglementărilor naționale cu referențialul IASC.

Întreprinderile multinaționale și marile societăți care vor cota pe piețele financiare străine trebuie sa-și prezinte conturile în conformitate cu normele internaționale sau norme internațional recunoscute.

Normele internaționale de contabilitate sunt elemente orientative care pot da o idee amplă despre cum trebuie realizate cât mai corect și complet situațiile/ raportările contabile. Mai direct, trebuie să înțelegeți că aveți ce învăța din ele și, cel mult, să le folosiți ca o completare a cunoștintelor Dvs. legate de ansamblul contabilitate – economie sau să găsiți o aplicație utilă în realizarea unor planuri de afaceri cu sursă de creditare externă.

I.A.S.-urile, I.F.R.S.-urile etc. elaborate de I.A.S.B. nu sunt necesare în integralitate la nivelul "contabilității românești". Elementele obligatorii sunt cele solicitate de actele normative ale Comunității Europene, cu aplicabilitate asupra țării noastre, membru al acestei comunități, la sfârșitul regulamentului existând mențiunea "Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre".

1.2 Reglemetări contabile privind situațiile financiare consolidate

Situațiile financiare consolidate se definesc confrom Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS –International Financial Reporting Standards): „Situațiile financiare ale unui grup în cadrul căruia activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale societății-mamă și ale filialelor sale sunt prezentate ca ale unei singure entități economice.”

În România, reglementările Standardelor internaționale de raportare financiară se aplică împreună cu Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu alte prevederi legale aplicabile, în scopul asigurării unui grad ridicat de transparență și comparabilitate a situațiilor financiare anuale. Spre deosebire de cadrul IFRS, care este bazat pe principii, cadrul contabil românesc se bazează pe reguli. Astfel, un avantaj al societăților care fac parte din grupuri internaționale este aplicarea politicilor contabile ale grupului, bazate pe IFRS.

Obiectivele IFRS-ului este să asigure ca rapoartele financiare să conțină informații de înaltă calitate, transparente pentru utilizatori și compatibile pentru toate perioadele prezentate.

Situatiile financiare anuale consolidate sunt întocmite de societatea-mamă, dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăți și dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă societate denumita filială;

este acționar sau asociat și are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză ori al unei clauze din actul constitutiv sau statut, daca legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte ori clauze;

este acționar sau asociat al unei societăți și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale societății în cauză (filială), care au indeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;

este acționar sau asociat al unei societăți și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor ori asociaților societății, ca urmare a unui acord cu alți acționari sau asociați;

societatea-mamă deține puterea de a exercita sau exercita efectiv o influență dominantă ori control asupra unei filiale;

este acționar sau asociat și are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau societatea-mama și filială sunt conduse pe o baza unificată de către societatea-mamă.

Există și excepții de la prevederile menționate mai sus. Astfel, o societate-mama este scutită de la întocmirea situațiilor financiare consolidate dacă, la data bilanțului consolidat, societățile comerciale care urmează sa fie consolidate nu depășesc împreuna, pe baza celor mai recente situații financiare anuale ale acestora, limitele a doua dintre următoarele trei criterii:

total active: 17.520.000 euro;

cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250

Atunci când la data bilanțului societății-mama entitățile care urmează sa fie consolidate depășesc sau înceteaza să mai depășească limitele a doua din cele trei criterii de mai sus, acest fapt afectează aplicarea derogării, numai daca acest lucru are loc în doua exerciții financiare consecutive. Criteriile de mărime se stabilesc pe baza situațiilor financiare anuale ale societății-mamă și ale filialelor sale.

Reglementările ce stau la baza realizării situațiilor financiare consolidate sunt:

OMFP 1802/2014

IFRS 10 „Situații financiare consolidate”

IFRS 11 „Acorduri comune”

IFRS 12 „Prezentarea intereselor existente în alte entități”

IAS 28 „Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație”

1.2.1 OMFP 1802/2014- Situații financiare consolidate

Obiectivele principale ale reglementării este stabilirea formatului situațiilor financiare anuale consolidate, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidență și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, Planul de conturi general, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile.

Reglementările transpun parțial prevederile Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013.

Situațiile financiare consolidate aplică aceleași dispoziții și principii prevăzute la situațiile financiare anuale, ținându-se cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale situațiilor financiare anuale consolidate comparativ cu situațiile financiare anuale individuale.

Formatul bilanțului, respectiv al bilanțului prescurtat, și cel al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.

Situațiile financiare anuale consolidate prezintă activele, datoriile, poziția financiară și profiturile sau pierderile entităților incluse în consolidare, ca și cum acestea ar fi o singură entitate. În special, din situațiile financiare anuale consolidate se elimină următoarele:

datoriile și creanțele dintre entități, inclusiv dividendele interne;

veniturile și cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre entități;

profiturile și pierderile rezultate din operațiuni efectuate între entități și care sunt incluse în valoarea contabilă a activelor.

Pierderile din interiorul grupului pot indica o depreciere care impune recunoașterea în situațiile financiare anuale consolidate.

1.2.2 IFRS 10 -Situații financiare consolidate

Standardul a fost publicat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) pe 12 mai 2011, și înlocuiește porțiunea din standard IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale care abordează contabilitatea pentru situațiile financiare consolidate. Aceasta adresează, de asemenea, aspectele incluse în SIC– 12 Consolidare -Entități cu scop special.

Obiectivul IFRS 10 este de a oferi un model unic de consolidare, care identifică controlul ca bază de consolidare pentru toate tipurile de entități. Standardul stabilește principiile de prezentare și întocmire a situațiilor financiare consolidate atunci când o entitate controlează una sau mai multe entități.

IFRS 10 stabiliește un singur model de control care se aplică tuturor entităților, inclusiv entităților cu scop special. Modificările introduse de IFRS 10 cer conducerii să exercite raționamente semnificative pentru a determina care entități sunt controlate și trebuie, așadar consolidate de o entitate-mamă, în comparație cu IAS 27.

Îndeplinirea obiectivului este posibilă doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Situațiile financiare consolidate vor fi prezentate de entitatea care controlează una sau mai multe entități. Entitatea care controlează este numită societate-mamă, iar entitățile controlate sunt filialele.

Definește principiul de control și se stabilește drept bază pentru consolidare. Un investitor controlează o entitate în care s-a investit atunci când investitorul este expus sau are drepturi asupra rentabilității variabile pe baza participării sale în entitatea în care s-a investit și are capacitatea de a influența acele venituri prin autoritatea sa asupra entității în care s-a investit.

Relația de control există dacă un investitor:

Are putere asupra entității în care a investit: aceasta se obține atunci cănd investiroul are drepturi existente care îi dau capacitatea de a coordona activitățile relevante

Are expunere sau drepturi la randamente variabile din implicarea sa în entitatea în care a investit. atunci când veniturile investitorului datorate participării sale pot varia ca rezultat al performanței entității.Aceste rezultatea pot fi fie pozitive,fei negative sau atât pozitive,cât și negative

Are capacitatea de a utiliza puterea sa asupra entității în care a investit pentru influența valoarea veniturilor investitorului: în acest caz un invetitor trebuie să stabilească dacă este un mandant sau un reprezentant.

Stabilește modul de aplicare a principiului controlului pentru a se identifica dacă un investitor controlează entitatea în care s-a investit.

Stabilește dispozițiile contabile pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate.

În cazul în care se pierde controlul asupra unei filiale,societatea mamă va derecunoaște activele și datoriile fostei filiale din situașiile financiare consolidate,va recunoaște orice investiție nerepartizată în fosta filială la valoarea justă a acesteia,va contabiliza aceste investiții ulterior și valorile datorate de sau către fosta filială în conformitate cu IFRS-urile relevante și va recunoaște câștigul sau pierderea ascociată cu pierderea controlului.

IFRS se aplică pentru o entitate care este societate mamă trebuie să prezinte situații financiare consolidate.

Societate mamă nu trebuie să prezinte situații financiare consolidate dacă îndeplinește în totalitate condițiile următoare:

Dacă o filială deținută în totalitate sau este o filială deținută parțial de o altă entitate, iar toți proprietarii, inclusiv cei care, altiminteri, nu au drept de vot, au fost înștiințați și nu au avut obiecții ca societatea mamă să nu prezinte situații financiare consolidate;

Instrumentele de datorie și de capitaluri proprii ale entității nu sunt tranzacționate pe o piață publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață nereglementată, inclusiv piețe locale și regionale);

Nu a depus și nici nu este pe cale să depună situațiile sale financiare la o comisie pentru valori mobiliare sau la alt organism de reglementare în scopul emiterii oricărei clase de instrumente pe o piață publică;

Societatea mamă principală sau oricare dintre cele intermediare întocmește situații financiare consolidate disponibile pentru uzul public și conforme cu IFRS-urile.

O societate mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare.

Consolidarea unei entități în care s-a investit trebuie să înceapă de la data la care investitorul a obținut controlul și trebuie să înceteze când investitorul pierde controlul entității în care s-a investit.

1.2.3 IFRS 11 -Angajamente comune

Obiectivul acestui IFRS este de a stabili principiile de raportare financiară pentru entitățile care dețin interese în angajamente care sunt controlate în comun (altfel spus angajamente comune).

Pentru a îndeplini acest obiectiv, prezentul IFRS definește controlul comun și prevede ca o entitate care este parte într-un angajament comun să stabilească tipul de angajament comun în care este implicată prin evaluarea drepturilor și obligațiilor sale și să contabilizeze drepturile și obligațiile respective în conformitate cu tipul respectiv de angajament comun.

Standard trebuie aplicat de toate entitățile care sunt părți într-un angajament comun.

Angajamente comune are următoarele caracteristici:

este fie o exploatare în participație, fie o asociere în participație.

este un angajament în cadrul căruia există două sau mai multe părți dețin controlul în comun.

părțile sunt legate printr-un Angajament contractual

Control comun are următoarele caracteristici:

Reprezintă controlul partajat al unui angajament, convenit prin contract, care există numai atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim al părților care dețin controlul comun.

O entitate care face parte dintr-un angajament trebuie să evalueze dacă angajamentul contractual conferă controlul angajamentului în mod colectiv tuturor părților sau unui grup al părților. Toate părțile, sau un grup al părților, controlează în mod colectiv angajamentul atunci când acestea trebuie să acționeze în comun pentru a coordona activitățile care influențează semnificativ rezultatele angajamentului (adică activitățile relevante).

După ce s-a stabilit faptul că toate părțile, sau un grup al părților, controlează angajamentul în mod colectiv, controlul comun există numai atunci când este necesar consimțământul unanim al părților care controlează angajamentul în mod colectiv pentru a decide cu privire la activitățile relevante.

Într-un angajament comun, niciuna dintre părți nu controlează angajamentul în nume propriu. O parte care deține controlul în comun al unui angajament poate împiedica oricare dintre celelalte părți, sau grup al părților, să controleze angajamentul.

Un angajament poate fi un angajament comun, chiar dacă nu toate părțile dețin controlul în comun al angajamentului. Prezentul IFRS face distincție între părțile care dețin controlul în comun al unui angajament comun (operatori într-o exploatare în participație sau asociați într-o asociere în participație) și părțile care participă, dar nu dețin controlul comun într-un angajament comun.

O entitate trebuie să aplice raționament atunci când evaluează dacă toate părțile, sau un grup al părților, deține controlul comun al unui angajament. O entitate trebuie să efectueze această evaluare prin analizarea tuturor datelor și circumstanțelor

Dacă se modifică datele și circumstanțele, o entitate trebuie să reevalueze dacă mai deține controlul în comun al angajamentului.

Situațiile financiare ale unei părți dintr-un angajament comun:

În raport cu interesul său într-o exploatare în participație, un operator într-o exploatare în participație trebuie să recunoască:

– activele sale, inclusiv partea sa din orice active deținute în comun;

– datoriile sale, inclusiv partea sa din orice datorii suportate în comun;

– veniturile sale din vânzarea părții din rezultat care îi revine în urma exploatării în participație;

– partea sa din veniturile care rezultă în urma vânzării rezultatului de către exploatarea în participație;

– cheltuielile sale, inclusiv partea sa din orice cheltuieli suportate în comun;

Un operator într-o exploatare în participație trebuie să contabilizeze activele, datoriile, veniturile și cheltuielile aferente participației sale într-o exploatare în participație în conformitate cu IFRS-urile aplicabile activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor specifice.

1.2.4 IFRS 12 -Prezentarea intereselor existente în alte entități

Standardul combină, consolidează și înlocuiește dispozițiile în materie de prezentare de informații aplicabile filialelor, acordurilor comune, entităților asociate și entităților structurate neconsolidate.

Obiectivul IFRS 12 este de a impune unei entități să prezinte informații care vor permite utilizatorilor situațiilor sale financiare să evalueze: natura și riscurile asociate intereselor sale în alte entități; și efectele acelor interese asupra poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale acesteia.

Pentru a îndeplini obiectivul, o entitate trebuie:

Să prezinte raționamentele și ipotezele semnificative pe care le-a efectuat în stabilirea naturii interesului deținut într-o altă entitate sau într-un alt angajament și în stabilirea tipului de angajament comun în cadrul căruia deține un interes

Să prezinte informații cu privire la interesele deținute în: filiale, angajamente comune și entități asociate și entități structurate care nu sunt controlate de entitate (entități structurate neconsolidate).

Dacă prezentările de informații impuse prin prezentul IFRS, împreună cu prezentările de informații impuse prin alte IFRS-uri, nu îndeplinesc obiectivul de la punctul 1, o entitate trebuie să prezinte orice informații suplimentare necesare pentru a îndeplini obiectivul.

Entitatea trebuie să prezinte informații agregate sau dezagregate astfel încât să nu obstrucționeze informațiile utile, fie prin includerea unui număr mare de detalii nesemnificative, fie prin agregarea elementelor care au caracteristici semnificativ diferite

IFRS 12 trebuie să fie aplicat de o entitate care deține interese în oricare dintre următoarele:

filiale

angajamente comune (adică, activități comune sau asocieri în participație)

entități asociate

entități structurate neconsolidate

IFRS 12 nu este aplicat în cazul:

planurilor de beneficii post-angajare sau altor planuri de beneficii ale angajaților pe termen lung, la care se aplică IAS 19 Beneficiile angajaților.

un interes al unei entități care participă, dar nu deține controlul în comun într-un angajament comun, cu excepția cazului în care acel interes are ca rezultat o influență semnificativă asupra angajamentului sau este un interes într-o entitate structurată.

un interes într-o altă entitate, contabilizat în conformitate cu IFRS 9 Instrumente financiare. O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS pentru: cazul în care acel interes este un interes într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație care este evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere, în conformitate cu IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație; sau cazul în care acel interes este un interes într-o entitate structurată neconsolidată.

1.2.5 IAS 28 -Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație

IAS 28 se aplică de toate entitățile care sunt investitori cu control comun sau influență semnificativă, și are ca principal obiectiv prescrierea contabilizării referitoare la investițiile în entități asociate și stabilirea dispozițiilor pentru aplicarea metodei punerii în echivalență la contabilizarea investițiilor în entități asociate și în asocieri în participație.

Investitorii care dețin control comun, reprezentând controlul partajat al unui angajament,îl manifestă doar atunci când deciziile legate de activitățile importante necesită și acordul celorlalte părți, iar cei care dețin o influență semnificativă, 20% sau mai mult din drepturile de vot, au capacitatea de a lua decizii de politică financiară și de exploatare, fără a exercita control asupra acestor politici.

Metoda punerii în echivalență „este o metodă de contabilizare prin care investiția este inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările post-achiziționare în cota investitorului din activele nete ale entității în care a investit. Profitul sau pierderea investitorului include cota sa din profitul sau pierderea entității în care a investit, iar alte elemente ale rezultatului global includ cota investitorului din celelalte elemente ale rezultatului global al entității în care a investit”.

Conform acestei metode, recunoașterea unei investiții inițiale într-o entitate asociată sau o asociere în participație se recunoaște la cost, iar pentru a recunoaște cota investitorului din profitul sau pierdera entității în care s-a investit, valoarea contabilă va fi majorată sau redusă după data achiziției. Investitorul va recunoaște această cotă în pierderea sau profitul lui.

Metoda punerii în echivalență este aplicată de o entitate care are control comun sau exercită o influență semnificativă asupra unei entități în care a investit. Excepție de la aplicarea acestei metode fac următoarele:

entitatea care este o filială deținută în totalitate sau este o filială deținută parțial de altă entitate;

entitatea nu are instrumentele de datorie sau de capitaluri proprii tranzacționate pe o piață publică;

1.3. Necesitatea și utilitatea consolidării

Din punct de vedere contabil, conform Planului Contabil Francez, „a consolida înseamnă a înlocui totalul titlurilor de participare care figurează în bilanțul societății dominante cu partea din capitalurile proprii și din rezultatele exercițiului reflectate în bilanțul societății emitente,cuvenite societății dominante,corespunzător acestor titluri.”

Consolidarea este un proces care permite prezentarea unică a conturilor unui grup, a unui ansamblu de societăți. Prin această tehnică se unesc conturile societăților din grup,ale filialelor cu cele ale societății-mamă pentru a se obține situații financiare care să reflecte ceea ce aparține întregului grup ca și cum ar fi o singură întreprindere.

1.3.1. De ce nu sunt suficiente situațiile financiare ale societății-mamă?

Necesitatea consolidării rezultă din faptul că nu sunt suficiente situațiile financiare individuale, deoarece acestea prin denumirea lor nu permit obținerea unei imagini de ansamblu, realizarea unei analize sintetizatoare și astfel ignoră dimensiunile grupului. Este insuficientă și nerelevantă simpla prezentare a conturilor individuale ale societăților componente ale grupului, deoarece nu se reflectă activitatea comună a entităților membre ale grupului.

De asemenea, nici prezentarea situațiilor financiare ale societății-mamă nu reflectă puterea economică reală a unei entități, conturile acesteia sunt incapabile de a oferi o imagine economică și financiară a grupului, deoarece ignoră elemente de activ, datorii și capitaluri proprii, dar și elemente care afectează rezultatul enității precum cifra de afaceri, cheltuielile etc.

O societate-mamă este o societate tip holding care nu exercită nici o activitate industrială sau comercială, în numeroase grupuri, iar în bilanțulei sunt prezentate fie titlurile de participare ale celorlalte entități care reflectă controlul sau infleunța pe care aceasta o deține, reflectate la costul lor de achiziție, reevaluat sau depreciat, fie împrumuturile acordate societăților din grup. Aceste titluri pot reprezenta o imagine nereală a dimensiunii patrimoniale a grupului, iar prin reflectarea lor în bilanțul societății-mamă se va reflecta doar o imagine legală și corectă, dar nu și fidelă din punct de vedere economic.

Din studierea bilanțului unei societăți – mamă ne dăm seama că ponderea majoritară în activul său este deținută de titlurile de participare, creanțele legate de participații în filiale și elemente de trezorerie, iar câteodată activele imobilizate lipsesc. În contul de rezultate întâlnim venituri din brevete, mărci și venituri din chirii, dacă societatea are active imobilizate. Rezultatul unei societăți-mamă depinde de dividendele pe care aceasta le primește în cursul unui exercițiu de la filiale sau de la alte societăți pentru participațiile deținute la acestea. În conturile societății-mamă nu sunt prezentate pierderile decât prin intermediul unor ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare, și nici profitul filialei repartizat la rezerve sau reportat.

1.3.2. De ce sunt necesare situațiile financiare consolidate?

Consolidarea reprezinta o condiție importanta pentru redarea imaginii fidele a situației patrimoniale, performanței și poziției financiare a unei întreprinderi conform cadrului normativ al Standardelor Internaționale de Contabilitate.

Necesitatea situațiilor financiare consolidate este importanta doarece prezintă o imagine mai cuprinzătoare a situației reale a unui grup, imagine care nu poate fi prezentată prin intermediul situațiilor financiare individuale.

Situațiile financiare consolidate au rolul de a prezenta, mai cuprinzător decât conturile individuale, patrimoniul, situația financiară și rezultatul activității grupului. Tot ele au drept obiectiv prezentarea unei imagini fidele asupra situației financiare în ccea ce privește ansamblul consolidat constituit din întreprinderile aflate în perimetrul de consolidare.

Situațiile financiare consolidate sunt necesare pentru că deși formează un tot unitar, nu sunt egale cu suma contuilor individuale ale societăților aparținătoare grupului. Între două societăți care aparțin aceluaiși ansamblu pot apărea tranzacții interne, cum ar fi angajamente mutuale de creanțe și/sau datorii și de venituri și/sau cheltuieli, care conduc la majorarea artificială a valorilor conturilor individuale. Însă aceste operații vor fi eliminate prin însumarea lor, condiție esențială a pertinenței imaginii unui grup, imagine ce nu poate fi redusă la simpa adunare a conturilor individuale.

1.3.3 Avantajele și limitele consolidării conturilor

Principale avantaje privind utilizarea conturilor consolidate:

stabilirea obiectivelor și realizarea previziunilor grupului datorită circuitului informațional normalizat și controlabil;

asigurarea obținerii unei imagini de ansamblu asupra grupulu,a unei mai bune înțelegeri din partea conducerii;

asigurarea unui instrument util de gestiune pentru conducerea și administrarea societăților din grup datorită stabilirii unei baze omogene privind convențiile, procedurile și principiile contabile utilizate în elaborarea documenelor contabile;

îmbunătățirea posibilităților de cunoaștere a grupului prin anaslize particulare;

Principale dezavantaje privind utilizarea conturilor consolidate:

consolidarea se bazează pe baze omogene,ceea ce presupune respectarea unor practici identice pentru societățile cuprinse în perimetrul de consolidare;

este foarte greu de realizat o comparație între conturile consolidate ale diferitelor grupuri,din cauza metodelor de elaborare utilizate,particularitatea cazurilor și diveristatea activităților desfășurate;

interpretarea evoluției în timp a conturilor este și ea greu de realizat din cauza creșterii sau restrângerii a perimetrului de consolidare;

pentru grupurile multinaționale trebuie să se utilizeze aceiași monedă atunci când sunt prezentate situațiile financiare;

imaginea oferită de conturile consolidate este una globală,ceea ce face dificil interpretarea rezultatelor.

1.3.4 Utilizatorii conturilor consolidate

Prima categorie de utilizatori ai situațiilor financiare consolidate sunt manageri, administratori, asociați și acționari.

Pentru managementul grupului, conturile consolidate reprezintă un instrument care generează informații necesare luării unei decizii. De asemenea, ele reprezintă un mijloc de comunicare și de informare despre rentabilitatea grupului, analiza rezultatelor și de stabiliare a viitoarei strategii. Acționarii și asociații găsesc în aceste situații financiare consolidate toate infomațiile despre plasamentele efectuate, mărimea profitului și a dividemdelor ce le revin,având în vedere că acesta este lucrul care îi interesează.

A doua categorie este formată din terțe persoane ale grupului, cum ar fi: creditorii și bancherii actuali sau potențiali, partenerii comerciali, statul și salariații societăților din cadrul grupului.

A treia categorie este reprezentată de mediul bursier, potențialii investitori și instituțiile ce se află în preajma societăților în dificultate, cum ar fi: tribunalele, cenzorii, expeții, judecătorii etc.

O altă categorie este reprezentată de persoanele și instituțiile neinteresate direct, care doar studiază, observă și analizează evenimentele economice în vederea elaborării și transmiterii cunoștințelor lor în domeniu. Din această categorie fac parte institutele de cercetare, direcțiile de statistică, instituțiile de învățamânt, cercetătorii etc.

Din această clasificare se poate observa că așteptările utilizatorilor sunt diverse și adesea contradictorii, „contabilitatea fiind o miză pentru diferiți protagoniști economici și sociali, adevărul redat de patrimoniu, situația financiară și rezultat,trebuie căutat în funcție de interesele producătorilor și utilizatorilor de informații.”.

CAPITOLUL II

PRACTICA ÎNTOCMIRII SITAUȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE

2.1 . Etapele întocmirii situațiilor financiare consolidate

Conform Ordinului MFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, situațiile financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

Situațiile financiar consolidat se întocmesc de societatea mamă în baza rapoartelor financiare distincte atât ale societății mamă, cât și ale societățile fiice autohtone și străine, care fac parte din grup.

Situațiile financiare anuale consolidate cuprind:

bilanțul consolidat

contul de profit și pierdere consolidat

raportul consolidat privind fluxul mijloacelor bănești

raportul consolidat privind fluxul capitalului propriu

anexele la raportul financiar consolidat

notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate

Conform Legii contabilității nr. 82/1991, situațiile financiare anuale consolidate trebuie să fie însoțite de o declarație scrisă a administratorului societății-mamă, prin care acesta își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate și confirma că:

politicile contabile utilizatțe la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

situațiile financiare anuale consolidate oferă o imagine fidelă a poziiei financiare, a performaneți financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului.

Reglementarile contabile stabilesc că situațiile financiare anuale consolidate se întocmesc în mod clar și trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entităților incluse în aceste situații financiare, considerate ca un tot unitar.

La fel ca în cazul raportarilor contabile anuale, și situațiile financiare consolidate trebuie auditate de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate (auditori statutari).

Auditorii trebuie să exprime și un punct de vedere referitor la gradul de conformitate a raportului consolidat al administratorilor (care trebuie elaborat pentru fiecare exercițiu financiar) cu situațiile financiare anuale consolidate pentru același exercițiu financiar.

Situatiile financiare anuale consolidate se întocmesc și se publică, conform legislației în vigoare, în monedă națională.

Situatiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar si se intocmesc în termen de opt luni de la încheierea exercițiului financiar al societății-mama.

Acestea sunt întocmite prin însumarea indicatorilor posturilor respective de active, datorii, venituri și cheltuieli reflectate în rapoartele financiare distincte ale întreprinderilor mamă și fiice. Pentru ca situațiile financiar consolidat să prezinte o informație privind grupul de întreprinderi ca un tot unitar este necesar:

să se excludă valoarea de bilanța investițiilor întreprinderii mamă în întreprinderile fiice și părțile respective ale capitalului fiecărei întreprinderi fiice care aparțin întreprinderii mamă;

să se ajusteze profitul grupului de întreprinderi, ținînd cont de suma profitului net al întreprinderilor fiice consolidate aferentă întreprinderii mamă, adică să se scadă suma profitului net aferentă cotei-părți minoritare;

să se reflecte în bilanțul contabil consolidat separat de datoriile și capitalul societății- mamă cota-parte minoritară în activele nete ale societăților fiice consolidate;

să se excludă toate datoriile aferente decontărilor și operațiunilor intergrup, precum și profitul nerealizat și pierderile nerealizate din operațiunile înter grup, cu excepția cazurilor când cheltuielile nu pot fi recuperate.

La întocmirea raportului financiar consolidat trebuie să se asigure respectarea următoarelor cerințe referitoare la rapoartele financiare distincte ale întreprinderilor mamă și fiice:

utilizarea pentru consolidare a rapoartelor financiare distincte întocmite de întreprinderile mamă și fiice la una și aceeași dată raportată. Dacă rapoartele financiare distincte utilizate pentru consolidare sunt întocmite la diferite date raportate, iar diferența dintre date nu depășește trei luni, în tabelele de lucru se efectuează ajustările respective care reflectă influența operațiunilor sau a altor evenimente esențiale survenite între datele întocmirii rapoartelor financiare distincte de către întreprinderile mamă și fiice.

Pregătirea rapoartelor financiare consolidate la datele raportate care urmează după consolidare necesită eliminarea posturilor care reflectă operațiunile reciproce intergrup. Aceasta permite a evita contul repetat și majorarea artificială a mărimii capitalului și rezultatelor financiare.

Se supun eliminării:

– datoriile și creanțele reciproce ale întreprinderilor din grup;

– împrumuturile reciproce ale întreprinderilor din grup;

– dividendele primite de la întreprinderile din grup;

– profiturile nerealizate pe operațiunile intergrup.

Modul de întocmire a rapoartelor financiare consolidate la datele raportate care urmează după consolidare depinde de metoda de evaluare și reflectare în bilanțul contabil al întreprinderii mamă a investițiilor în întreprinderile fiice.

Întreprinderea mamă poate să evalueze și să contabilizeze investițiile în întreprinderile fiice fie prin metoda repartizării proporționale sau prin metoda valorii. De regulă, se utilizează metoda repartizării proporționale care prevede evaluarea investițiilor la procurarea acestora la valoarea de intrare care ulterior se majorează cu suma cotei-părți a investitorului constatată în profitul întreprinderii fiice după data procurării investițiilor și se micșorează cu suma dividendelor primite.

2.2 Întocmirea practică a unui set de situații financiare consolidate

Situațiile financiare consolidate aplică aceleași dispoziții și principii prevăzute la situațiile financiare anuale, ținându-se cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale situațiilor financiare anuale consolidate comparativ cu situațiile financiare anuale individuale.

Formatul bilanțului, respectiv al bilanțului prescurtat, și cel al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității

2.2.1. Bilanțul contabil consolidat

Bilanțul contabil consolidat respectă aceleași reguli de întocmire ca bilanțul contabil individual ținându-se cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale bilanțului contabil consolidat comparativ cu bilanțul contabil individuale.

Operatiunea de completare a bilanțului constă în prelucrarea și transcrierea datelor din balanța de verificare finală și din bilanțul exercițiului anterior.

În formularul de bilant propriu-zis se înscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ, precum si soldurile creditoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv, facându-se dupa caz anumite grupari, însumari, rectificari ale lor.

Ajustări privind întocmirea bilanțului contabil consolidat

Activele și datoriile entităților incluse în consolidare se încorporează în totalitate în bilanțul consolidat. În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate se combină elemente similare de active, datorii și capitaluri proprii, respectiv venituri și cheltuieli ale societății‐mamă cu cele ale filialelor.

Valorile contabile ale acțiunilor sau părților sociale în capitalul entităților incluse în consolidare se compensează cu proporția pe care o reprezintă în capitalurile proprii ale acestor entități, astfel: compensarea se efectuează pe baza valorilor juste ale activelor și datoriilor identificabile la data achiziției acțiunilor sau părților sociale ori, în cazul în care achiziția are loc în două sau mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filială.

Metodele utilizate pentru calcularea valorii fondului comercial și orice modificări semnificative ale acestei valori în raport cu exercițiul financiar precedent sunt prezentate în notele explicative la situațiile financiare.Fondul comercial negativ se transferă în contul de profit și pierdere consolidat

În cazul în care acțiunile sau părțile sociale în filialele incluse în consolidare sunt deținute de alte persoane decât filialele respective, suma atribuibilă acelor acțiuni sau părți sociale trebuie prezentată separat în bilanțul consolidat, la elementul "Interese care nu controlează". Interesele care nu controlează trebuie prezentate în bilanțul consolidat în capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale societății‐mamă.

În vederea determinării fondului comercial sau a fondului comercial negativ, societatea-mamă trebuie să evalueze activele identificabile dobândite și datoriile asumate la valorile lor juste de la data achiziției. Această cerință se aplică și în cazul în care achiziția are loc în două sau mai multe etape.

În scopul compensării se compensează elimină valoarea contabilă a investiției făcute de societatea-mamă în fiecare filială, cu partea societății-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale.

Data achiziției reprezintă data la care controlul asupra activelor nete sau operațiunilor entității achiziționate este transferat efectiv către dobânditor.

Fondul comercial negativ se transferă în contul de profit și pierdere consolidat

În cazul în care acțiunile sau părțile sociale în filialele incluse în consolidare sunt deținute de alte persoane decât filialele respective, suma atribuibilă acelor acțiuni sau părți sociale trebuie prezentată separat în bilanțul consolidat, la elementul "Interese care nu controlează".

Interesele care nu controlează trebuie prezentate în bilanțul consolidat în capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale societății-mamă.

2.2.2 Contul de profit și pierdere consolidat

Datele necesare pentru întocmirea Contului de profit și pierdere sunt preluate din ultima balanță de verificare preluând rulajele cumulate ale conturilor de venituri și cheltuieli, adica se prezintă o mișcare, o realizare cumulată a veniturilor și cheltuielilor și a rezultatelor financiare pe anul respectiv.

Ajustări privind întocmirea Contul de profit și pierdere consolidate

Veniturile și cheltuielile entităților incluse în consolidare trebuie încorporate în totalitate în contul de profit și pierdere consolidat.

Suma oricărui profit sau oricărei pierderi atribuibile acțiunilor sau părților sociale menționate trebuie prezentată separat în contul de profit și pierdere consolidat, la elementul "Profitul sau pierderea aferent(ă) intereselor care nu controlează".

O entitate trebuie să atribuie profitul sau pierderea proprietarilor societății‐mamă și intereselor care nu controlează, chiar dacă aceasta are drept urmare un sold deficitar al intereselor care nu controlează.

2.2.3. Situația variațiilor capitalurilor proprii consolidată

Situația modificărilor capitalului propriu sunt prezintate drept parte integrantă a situațiilor financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare.

Modificările capitalurilor proprii între începutul și finalul perioadei de raportare reflectă creșterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepția modificărilor rezultate din tranzacțiile cu proprietarii care acționează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuțiile la capitalul propriu, răscumpărarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității și dividendele), modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă, în general, valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv câștigurile și pierderile, generate de activitățile entității pe parcursul acelei perioade.

Ajustarea reprezentând corectarea pe seama rezultatului reportat de erori contabile se

prezintă distinct în situația modificărilor capitalului propriu.

2.2.4. Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat

Situația fluxurilor de trezorerie este prezentată drept parte integrantă a situațiilor financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare.

Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activități de exploatare, de investiții și de finanțare. Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar. Activitățile de exploatare sunt principalele activități producătoare de venit ale entității, precum și alte activități care nu sunt activități de investiții sau de finanțare. Activitățile de investiții constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activitățile de finanțare sunt activități care au drept rezultat modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și împrumuturilor entității.

2.2.5. Politici contabile și note explicative

a) Politicile contabile sun reprezentate de principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o societate-mamă la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare conolidate.

Situațiile financiare consolidate trebuie să fie întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacții asemănătoare și alte evenimente în circumstanțe similare. În cazul în care o entitate inclusă în consolidare folosește alte politici contabile decăt cele stabilite la nivelul grupului, trebuie făcute ajustări la situațiile sale financiare.

Reguli privind politicile contabile și metode de evaluare

Activele și datoriile cuprinse în situațiile financiare anuale consolidate se evaluează prin metode uniforme. Dacă un membru al grupului utilizează alte politici contabile decât cele adoptate în situațiileb financiare anuale consolidate pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare, la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate, pentru a asigura conformitatea cu politicile contabile ale grupului trebuie făcute ajustări adecvate la situațiile financiare ale acelui membru al grupului.

O entitate care întocmește situații financiare anuale consolidate aplică aceleași metode de evaluare ca pentru propriile situații financiare anuale.

La întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate se aplică, de asemenea, prevederile cu privire la Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiar Dacă instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă, acest lucru este prezentat și justificat în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.

Dacă activele și datoriile cuprinse în situațiile financiare anuale consolidate au fost evaluate de entitățile incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate în scopul consolidării, aceste active și datorii se evaluează din nou conform metodelor utilizate pentru consolidare. În cazuri excepționale, sunt permise derogări de la această cerință. Orice astfel de derogări se prezintă și se justifică în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.

b) Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind medotele de evaluare aplicate diferitelor elemente din sitauțiile financiare anuale consolidate,dar și metodele pentru calcularea ajustărilor ajustărilor de valoare.

Pentru acele elemente care sunt exprimate în monedă străină și apar în situațiile financiare consolidate trebuie furnizate bazele de conversie utilizate pentru exprimarea lor în moneda în care au fost întocmite situațiile financiare.

Reguli privind Notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate

Notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate prezintă pe langă informațiile cerute la situațiile financiare anuale, următorele informații:

la prezentarea tranzacțiilor între părți legate nu se includ tranzacțiile între părți legate incluse în consolidare, care sunt eliminate cu ocazia consolidării;

la prezentarea indemnizațiilor și a avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere se prezintă numai sumele acordate membrilor organelor respective ale societății‐mamă de către societatea‐mamă și de filialele sale.

pentru entitățile incluse în consolidare: denumirile și sediile sociale ale entităților respective proporția de capital deținută în entitățile respective, altele decât societatea‐mamă, de către entitățile incluse în consolidare sau de către persoanele care acționează în nume propriu, dar în contul acestor entități;.

denumirile și sediile sociale ale entităților asociate, respectiv controlate în comun, incluse în consolidare, proporția de capital al acestora deținută de entitățile incluse în consolidare sau de persoane care acționează în nume propriu, dar în contul acestor entități;

numărul si valoarea nominală a acținilor societății-mamă deținute de entitatea însăși, de filialele acesteia sau de o persoană care acționează în nume propriu,dar în contul acelor entități.

CAPITOLUL III

ANALIZA COMPARATIVĂ A SITUAȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE LA SC REMEDIA SA ȘI ROPHARMA SA

3.1 Descrierea societății Remedia SA

3.1.1 Scurt Istoric

Cotată la Bursa de Valori Bucuresti –Categoria STANDARD, simbol RMAH, Farmaceutica REMEDIA S.A. este o companie cu activități integrate de vânzare medicamente, promovare și marketing în domeniul sănătății.

Societatea este prezentă pe piață încă din 1991, poziția Farmaceutica REMEDIA S.A. a fost consolidată prin fuzionarea cu acționarul majoritar, V. TARUS RoAgencies SRL, ce a avut loc la începutul anului 2006.

În prezent, Farmaceutica REMEDIA S.A. deține 90 de farmacii REMEDIA inclusiv REMEDIA Baby magazin destinat copiilor, 8 centre logistice care operează pentru Farmaciile REMEDIA, Divizia Distributie și Spitale și are o cifră de afaceri preconizată în 2014 de aproximativ 55 mil. Euro.

Modelul de business definit de diversificarea constanta a serviciilor oferite, profesionalism și performanța diferențiază compania de alți competitori și o poziționează drept partener pentru lansarea, promovarea și distribuirea produselor farmaceutice în Romania și în alte țări din Europa de Est.

Cei 25 de ani de experiența în farma, alături de viziune și adaptabilitatea permanentă la tendințele și exigențele pieței au oferit companiei statutul de partener strategic în Romania pentru BAXTER, GEBRO, KOHLER Chemie și alții.

Succesul acestei abordări este confirmat de ascensiunea din ultimii ani a companiei – extinderea constantă a lanțului de farmacii REMEDIA și diversificarea constantă a gamei de produse și servicii oferită.

Considerația față de acționari, investitori, clienți și salariați sunt principiile pe care Farmaceutica REMEDIA S.A. își sprijină ascensiunea. Adaptabilitatea permanentă la nevoile consumatorilor la cele mai înalte standarde, promovarea și lansarea de produse farmaceutice inovatoare, respectarea standardelor etice și profesionale internaționale sunt obiectivele asumate de către companie.

Pentru Farmaceutica REMEDIA S.A., cei 500 de angajati sunt un activ extrem de valoros și de aceea constant implementază noi programe motivaționale de dezvoltare personală și profesională, care să ofere angajaților posibilitatea de a își atinge potențialul maxim atât individual, cât și în cadrul echipei.

Din anul 2005, Farmaceutica REMEDIA S.A. implementează sistemul de management al calității în conformitate cu cerințele standardului SR EN ISO: 9001-2001, compania fiind certificată de către societatea S.C SIMTEX-OC S.A.

De asemenea, incepand cu data de 28.11.2013 Farmaceutica REMEDIA S.A. este marca înregistrata cu NR. 130846 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Marci (OSIM).

Scop. Obiective

Promovarea și lansarea unor concepte inovatoare de business farmaceutic; oferirea de servicii de sănatate de calitate adaptate necesităților clienților; respectarea standardelor internaționale de etică și de profesionalism.

Obiective:

Extinderea numărului de farmacii REMEDIA la peste 100 de unități și diversificarea produselor farmaceutice și a serviciilor de sănatate oferite în Farmaciile REMEDIA

Creșterea performanței personalului Farmaceutica REMEDIA prin instruire permanentă

Dezvoltarea serviciilor logistice la nivel național prin parteneriate și noi modele de business

Optimizarea business-ului pentru spitale la peste 3.500 licitații/an

Cifra de afaceri consolidata de 57 milioane Euro

Dezvoltarea ERP: e-shop, credit control and stock management, eficientizarea proceselor de achiziții, managementul business-ului de spital

Filialele societății-mamă:

Elemente de identificare

Denumire: Remedia SA;

Sediul social: str. General Gheorghe Magheru 33, Sector I, București, România;

Filiale: 3 filiale;

Cod unic de înregistrare: 2115198;

Atribut fiscal : RO 2115198;

Număr de ordine în registrul comerțului: J20/700/1991;

Bazele întocmirii situațiilor financiare consolidate

Situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de raportare Financiare adoptate de către Uniunea Europeană

– IFRS 10 -Situații financiare consolidate

– IFRS 11 -Angajamente comune

– FRS 12 -Prezentarea intereselor existente în alte entități

– IAS 28 -Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație

3.1.2 Poziția financiară a Grupului Remedia SA

Date financiare ale grupulu Remedia SA:

Activele grupului

Tabel 3.1 Activele grupului

Figura 3.1 Acitvele grupului Remedia

Pasivele grupului

Tabel 3.2 Pasivele grupului

Figure 3.2 Pasivele grupului Remedia

3.2 Descrierea societății ROPHARMA SA

3.1.1 Scurt Istoric

Ropharma este o companie continuatoare a tradiției farmaceutice românești, având în componență unele farmacii înființate de peste un secol, care activează și acum în locațiile inițiale. Provine din Întreprinderea de stat "Oficiul Farmaceutic Iasi", înființat în anul 1952, prin înglobarea tuturor farmaciilor din zona Iasi și Vaslui.

Ropharma SA desfășoară activități de vânzare de medicamene, suplimente alimentare și produse parafarmaceutice.

Societatea există din anul 1991. În anul 1999, a devenit societate cu capital privat, derulând activități de vânzare medicamente și produse parafarmaceutice.

Domeniu de activitate

Producție

Compania Ropharma este ac’ionar al SC Aescullap Prod SRL și acționar principal al Eurofarmaco SA după preularea pachetului majoritar de acțiuni de la compania britanica GSK

Portofoliul de producție Ropharma cuprinde peste 50 produse sub forma de comprimate, pulberi, capsule și siropuri ce acoperă 21 arii terapeutice. Facilitatea de producție Aesculap Prod din Tg. Mureș produce vitamine iar cea din Chișinau, Eurofarmaco produce atat vitamine, suplimente alimentare cât și medicamente. Strategia Ropharma pe termen mediu și lung este de a dezvolta producția.

Distribuție

Depozitul Ropharma deține p flotă auto modern și sunt situate în localitățile Iași, Bacău, București, Cluj, Tg. Mure Relația și activitatea de vânzare cu partenerii este menținută de echipe bine închegate, cu experiență în piața farmaceutică, formate din reprezentanți vânzări, reprezentanți vânzări prin telefon, consilieri medicali și supervizate de manageri zonali.

Desfacere

Ropharma operează unul din principalele lanțuri farmaceutice din România. Produsele farmaceutice și parafarmaceutice sunt comercializate în farmaciile Ropharma situate în localitățile județelor:

Bacău (20 farmacii)

Botoșani (2 farmacii)

Brașov (2 farmacii)

Harghita (10 farmacii)

Iași (29 farmacii)

Mureș (22 farmacii)

Neamț (15 farmacii)

Prahova ( 1 farmacii )

Sibiu (4 farmacii)

Suceava (4 farmacii)

Vaslui (7 farmacii)

Vrancea ( 4 farmacii )

Servicii medicale

Spitalul privat Sf Constantin are 200 de angajați, cuprinzând 7 secții cu saloane pentru spitalizare continuă și de zi totalizând 88 de paturi, un bloc operator cu 3 săli de operație multifuncționale, o secție de Anestezie-Terapie-Intensivă cu 13 paturi specializate și un Centru de Audiologie și Protezare auditivă.

Scop. Obiective

Misiunea grupului este aceea de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate a semenilor noștri.

Grupul își propune să devenă una dintre cele mai performante companii din domeniul farmaceutic în ceea ce priveste realizările, comunicarea și spiritul de echipă.

Filialele societății-mamă:

Elemente de identificare

Denumire: Ropharma SA;

Sediul social: str. Iuliu Maniu 55, Brașov, România;

Filiale: 9 filiale;

Cod unic de înregistrare: 1962437;

Atribut fiscal : RO 196243;

Număr de ordine în registrul comerțului: J08/2886/2007;

Bazele întocmirii situațiilor financiare consolidate

Situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de raportare Financiare adoptate de către Uniunea Europeană

– IFRS 10 -Situații financiare consolidate

– IFRS 11 -Angajamente comune

– FRS 12 -Prezentarea intereselor existente în alte entități

– IAS 28 -Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație

3.1.2 Poziția financiară a Grupului RopharmaSA

Date financiare ale grupulu Ropharma SA:

Activele grupului

Tabel 3.3 Activele grupului

Figura 3.3 Activele grupului Ropharma

Pasivele grupului

Tabel 3.4 Pasivele grupului

Figure 3.4 Pasivele grupului Ropharma

3.3 Analiză comparativă pe baza Bilanțului Consolidat

3.3.1 Analiza comparativă a ratele de structură ale activelor imobilizate

Analiza evoluției și structurii mijloacelor economice din patrimoniul întreprinderii se realizează cu ajutorul ratelor de structură ale activului. Punerea în evidență a structurii mijloacelor economice se realizează prin raportarea fiecărui post de activ la totalul activului. Această modalitate furnizează informații ce pot fi relevante atunci când se fac comparații în dinamică la nivelul aceleiași întreprinderi pe mai mulți ani sau când se fac comparații între întreprinderi din aceeași ramură de activitate.

Cele mai frecvent utilzate rate de structură ale activelor imobilizate sunt:

Rata activelor imobilizate (Ri) se calculază ca raport între activele imobilizate și totalul bilanțului, reflectând ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul patrimoniului.

Cu alte cuvinte Ri măsoară gradul de investire al capitalului în întreprindere. Conținutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifică utilizarea unor rate complementare precum:

Rata imobilizărilor necorporale (Rin)

Rata imobilizărilor corporale (Ric)

Rata imobilizărilor financiare (Rif)

Aprecierea nivelului și dinamicii ratei activelor imobilizate impune luarea în considerare a tendințelor care se manifestă pe piața de desfacere (evoluția și caracteristicile cererii, strategiile puse în practică de către principalii concurenți), a strategiilor adoptate de către societăți, dar și a resurselor de care dispun.

Nivelul normal al acestei rate diferă de la o întreprindere la alta, în funcție de ramura sau sectorul de activitate din care face parte, cel mai frecvent situându-se în jurul valorii de 40-60%. De asemenea, este cunoscut faptul că dotarea tehnică variază în funcție de profit.

Factorii care determină modificarea ratei activelor imobilizate sunt:

– modificarea valorii activului total;

– modificarea activelor imobilizate, determinate de evoluția imobilizărilor necorporale, corporale și financiare

Tabel 3.5 Rata activelor imobilizate

Figura 3.5 Rata activelor imobilizate

Din tabel rezultă că la nivelul întregii perioade analizate, activul societății SC Remedia SA cât si a societății SC Ropharma SRL a înregistrat o creștere semnificativă. Modificarea volumului activelor imobilizate de la o perioadă la alta s-a realizat sub influența unor factori precum: achiziția și vânzarea de echipamente, mobilier sau mijloace de transport; acordarea de garanții; amortizarea imobilizărilor corporale; anularea unor garanții (ca urmare a ieșirii din termenul de garanție).

Valoarea ratelor activele imoblizate prezentate în fig. 2.1 a avut o ușoară creștere (Ri2013> Ri2012) din tolalul activelor respectiv de la 19,07 la 23,79 % pentru SC Remedia și de la 25,31% la 29,29% pentru SC Ropharma, cea ce înseamnă că ponderea imobilizărilor crește față de anul 2012 ca efect a modificării într-o proporție mai mare a valorii activelor imobilizate în raport cu valoarea activului total, situație favorabilă dată de creșterea cifrei de afaceri.

3.3.2. Analiza comparativă a ratele de structură ale activelor circulante

Rata activelor circulante (Rac) reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total activ, fiind o măsură a flexibilității financiare în măsura în care evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.

Ratele complementare a Rac sunt:

a) Rata stocurilor (RS)

b) Rata creanțelor (Rc)

c) Rata disponibilităților (Rd)

Tabel 3.6 Rata activelor circulante

Figura 3.6 Rata activelor circulante și imobilizate

Se poate observa din fig. 3.6 că pe perioada analizată rata activele circulante deține ponderea cea mai mare din total active, ea este de peste 70% la ambele societăți în perioada analizată, situație specifică domeniului de activitate.

Ponderea activelor circulante atât la SC Remedia SA cât și la Ropharma SA are o tendință de scădere (Rac2013< Rac2012) ca efect al modificării valorii activului într-o proporție mai mare decât cea a activelor circulante. Pentru o apreciere favorabilă, viteza de rotație a activelor circulante trebuie să crească, în condițiile realizării cifrei de afaceri cel puțin la nivelul anului precedent.

3.4 Analiza comparativă a rezultatului exploatării

Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activității de bază a întreprinderii și caracterizează în mărimi absolute rentabilitatea ciclului de exploatare. El se determină ca diferență între veniturile de exploatare (Ve) și cheltuielile aferente acestora (Ce).

În cadrul acestei analize a performanțelor se pune în evidență volumul activității principale (de bază), adică a activității de exploatare utilizând un sistem de indicatori specifici calculați pe baza Contului de Profit și Pierdere pe de-o parte și pe baza notelor explicative pe de altă parte.

Tabel 3.7 Indicatori intermediari

La Remedia SA valorile cifrei de afaceri a avut o ușoară diminuare datorat micșorării veniturilor din exploatare. În schimb la Ropharma SA evoluția a fost pozitivă datorată creșterii veniturile obținute din vânzarea produselor farmaceutice

Producția exercițiului pentru Remedia însumează producția vândută (în cazul nostru venituri din vânzarea de produse farmaceutice) iar pentru Ropharma însumează producția vândută (în cazul nostru venituri din vânzarea de produse farmaceutice) și producția capitalizată, fiind valoarea activelor imobilizate corporale pe care societatea le-a efectuat pentru ea (în cazul nostru imobil spațiu comercial) care sunt considerate posibile venituri. Ca toate celelalte componente de până acum și valoarea producției exercițiului cunoaște aprecieri însemnate, în ultimul exercițiu financiar.

3.5 Diagnosticul lichidității și solvabilității

O componentă foarte importantă a analizei situațiilor financiare (consolidate) servește reflectării echilibrului (sau riscului) financiar pe termen scurt și lung.

3.5.1 Analzia lichidității

Analiza lichiditatii urmărește măsura în care întreprinderile dispun de capacitatea de și onora obligațiile cu termen de exigibilitate mai mic de un an, datorii curente care trebuie să fie acoperite din active cu un termen de transformare în lichidități similar.

Pentru analiza lichidității se folosesc următoarele rate:

Rata curentă

Rata rapidă

Rata lichidității imediate

Rata lichidității la vedere

Din tab. se pot deduce următoarele concluzii:

1. În cei doi ani de analiză, coeficientul lichidității generale are o evoluție constant pentu ambele grupuri . Nivelul ratei se încadrează în limitele admise, având valori între 1.03 și 1.11 cea ce înseamnă că Activele curente sunt suficiente pentru acoperirea pasivelor curente.

2. Nivelul indicatorului lichidității rapide se situează în intervalul acceptabil la ambele grupuri (0.65 -1). Se exclude astfel astfel riscul de a nu-și putea onora datoriile pe termen scurt doar pe baza creanțelor și a disponibilităților, deoarece investiții financiare nu există.

3. În cazul lichidității imediate nu s-au obținut valori optime la nici una dintre societăți. Atât în anul 2012 cât și 2013 a înregistrat valori sub pragul optim. În anul 2013 se înregistrează o ușoară creștere la ambele societăți. Rezultatele foarte scăzute au un impact asupra grupului neputând să asigure plata datoriilor pe termen scurt din disponibilitățile sale bănești.

Tabel 3.8 Analiza ratelor de lichiditate

3.5.1 Analiza solvabilității

Analiza solvabilității urmărește capacitatea unității patrimoniale de a face față obligațiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operații curente, fie din prelevări obligatorii.

Din tab. se pot deduce:

Rata solvabilității este utilă în informarea creditorilor bancari, arată că firma nu utilizeaza credite în finanțarea activității.

Rata solvabilității atât la Remedia SA cât și la Ropharma SA este sub pragul minim cea ce însemnă că ambele societății au datorii pe termen mediu și lung care antrenează costuri suplimentare.

Tabel 3.9 Analiza ratelor de solvabilitate

CONCLUZII

Un aspect important privind funcționarea unei economii naționale este cadrul economico-legislativ existent. Reglementările ce stau la baza realizării situațiilor financiare consolidate sunt:

OMFP 1802/2014

IFRS 10 „Situații financiare consolidate”

IFRS 11 „Acorduri comune”

IFRS 12 „Prezentarea intereselor existente în alte entități”

IAS 28 „Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație”

În prezenta lucrare Situații financiare consolidate: utilizate în informarea financiară și abordarea practică a întocmirii acestora s-au identificat principiile și regulile ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare consolidate cât și necesitatea acestora atât pentru utilizatori interni (personalul de conducere a unității economice care, pe baza informației contabile adoptă diferite decizii cu caracter economic și financiar) cât și pentru utilizatori externi (potențiali investitori, creditorii existenți și potențial care folosesc informația pentru determinarea oportunității acordării de credite, a condițiilor de creditare, garanțiilor de rambursare a creditelor, aprecierea încrederii fașă de companie în calitate de client)

Situațiile financiare consolidate au rolul de a prezenta, mai cuprinzător decât conturile individuale, patrimoniul, situația financiară și rezultatul activității grupului. Tot ele au drept obiectiv prezentarea unei imagini fidele asupra situației financiare în ceea ce privește ansamblul consolidat constituit din entități aflate în perimetrul de consolidare.

Situațiile financiare anuale consolidate sunt:

bilanțul consolidat

contul de profit și pierdere consolidat

raportul consolidat privind fluxul mijloacelor bănești

raportul consolidat privind fluxul capitalului propriu

anexele la raportul financiar consolidat

notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate

SC Ropharma SA se află pe piață din anul 1991 și are ca obiect de activitate vânzarea de medicamente, suplimente alimentare și produse parafarmaceutice în magazine proprii specializate.

SC Remedia SA se află pe piață din anul 1991 și are ca principal obiect de activitate distribuția, promovarea și vânzarea de produse farmaceutice prin intermediul celor 73 de farmacii proprii.

Pentru analiza comapartivă a situațiilor financiare consolidate s-au utilizat informațiile furnizate de situațiile financiare consolidate pe anii 2012 și 2013 ale grupului ROPHARMA, societate pe acțiuni, și REMEDIA, societate pe acțiuni

În cei doi ani de analiză, coeficientul lichidității generale are o evoluție constantă la SC Ropharma SA și SC Remedia SA. Nivelul ratei se încadrează în limitele admise, având valori între 1.03 și 1.11 cea ce înseamnă că Activele curente sunt suficiente pentru acoperirea pasivelor curente.

Rata solvabilității atât la Remedia SA cât și la Ropharma SA este sub pragul minim cea ce însemnă că ambele societății au datorii pe termen mediu și lung care antrenează costuri suplimentare

La Remedia SA valorile cifrei de afaceri a avut o ușoară diminuare datorat micșorării veniturilor din exploatare. În schimb la Ropharma SA evoluția a fost pozitivă datorată creșterii veniturile obținute din vânzarea produselor farmaceutice

BIBLIOGRAFIE

Bojian O, Bazele contabilității, Ed. Economică, București, 2003

Chic G., Grigorescu C.J., Analiza Economico-Financiară, Editura Universitară, București, 2010

Iacob Petru Pântea, Contabilitatea financiară Românească conform cu Directivele Europene, Ediția a II-a, Editura Intercredo, Deva, 2007

Mihai Ristea și Mirela Dima, Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București, 2003

Mihai Ristea, Contabilitatea Întreprinderii, Editura Universitară, București, vol. I, 2002

Niculae Feleagă, Contabilitate Aprofundată, Editura Economică, București, 2010

Niculae Feleagă, Contabilitate consolidată. O abordare europeană și internațională, Editura Economică, București, 2007

Niculae Feleaga și I. Ionascu , Tratat de contabilitate, vol. I, Editura Economică, București, 2010

Săcărin, M. (2001), Contabilitatea grupurilor multinaționale, Editura Economică, București, 2001

Reglementări contabile

Legea contabilității nr. 82/1991

Legea nr. 70/2015

IAS 28 : Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație

IFRS 10 -Situații financiare consolidate

IFRS 11 -Angajamente comune

IFRS 12 – Prezentarea intereselor existente în alte entități

OMFP 3055/2009 –Reglementări contabile conforme cu directivele europene

Site-uri

*** http://www.avocatnet.ro/

*** www.bitsoftware.eu

*** http://contabilul.manager.ro

*** www.mfinante.ro

*** www.mpublic.ro

*** www.monitoruloficial.ro

*** www.remedia.ro

*** www.ropharma.ro

*** www.static.anaf.ro

Anexa nr. 1

Situații financiare consolidate Remedia S.A.

Anexa nr. 2

Situații financiare consolidate Ropharma S.A.