Situația politică a României de la 6 martie 1945 la 19 noiembrie 1946. [305395]

Introducere

Am ales această temă de cercetare din mai multe motive. [anonimizat] s-a [anonimizat] 1989.

Un alt motiv pentru care am ales să cercetez despre alegerile din 1946 [anonimizat] a descoperi cum s-[anonimizat]. [anonimizat], mai există doar două lucrări care surprind mai mult sau mai puțin desfășurarea alegerilor. [anonimizat] „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 [anonimizat]. A doua, [anonimizat] 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, cu titlul „Destinul avocatului dr. [anonimizat], mai mult se axează pe viața politică a [anonimizat].

[anonimizat] 1946 la nivelul întregii țări, s-au scris foarte multe cărți și articole și studii. Cele bune de urmat sunt cele scrise după căderea regimului comunist. Tot ceea ce s-a scris în timpul regimului despre alegeri nu este altceva decât viziunea distorsionată a partidului comunist despre acel eveniment.

Primul capitol al lucrării l-am numit „Situația politică a României de la 6 martie la 19 noiembrie 1946”. Acestă parte are rolul de a oferi o intruducere în contextul politic național. [anonimizat] 19 noiembrie. [anonimizat], [anonimizat], desfășurarea scrutinului și de ce nu a avut loc mai repede de sfârșitul lui 1946, deoarece chestiunea unor alegeri pentru forul legislativ în România a fost pusă încă din 1944.

Al doilea capitol este intitulat „[anonimizat] a anului 1946”. În acest capitol vom face o trecere în revistă a vieții politice din județul Alba de la începutul anului 1946, până la începtul oficial al campaniei electorale, a principalelor forțe politice prezente în județ și succint problemele economice și sociale.

Capitolul trei este numit „Campania electorală 1 iulie – 18 noiembrie 1946”. Am încercat să reconstituim desfășurarea campaniei electorale a tuturor partidelor politice reprezentate în județ prin organizații. Practic capitolul surprinde toată activitatea depusă de forțele politice de la putere și din opoziție și vom vedea cât de corect s-a desfășurat campania.

Al patrulea capitol din lucrarea de licență are următorul titlu: „19 noiembrie 1946 – ziua alegerilor pentru Parlamentul României”. [anonimizat] s-a [anonimizat] s-[anonimizat] a trimite un număr mare de parlamentari în forul legislativ al României.

[anonimizat], anexe și bibliografie. În anexă sunt cuprinse imagini care ilustrează evenimentele vremii. Mai cuprinde și manifeste și afișe electorale și documente care creionează situația demografică a județului Alba și statistici nu numărul de votanți. Materialele bibliografice care stau la baza lucrării sunt documente de arhivă din fondul Prefecturii Județului Alba și al Comitetului Județean Alba al PCR. Împreună cu documentele au fost utilizate o serie de cărți și studii care surprind istoria politică a României începând cu deceniul V al secolului al XX-lea.

Situația politică a României de la 6 martie 1945 la 19 noiembrie 1946.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, România a intrat în tabăra aliaților, participând militar la scurtarea războiului. Pe plan intern se părea că viața politică își reia cursul normal, încercarea revenirii la democrație. Până la 6 decembrie 1944 au fost două guverne, conduse de generalul Constantin Sănătescu. Ultimul cabinet nu a rezistat decât o lună de zile, din cauză că au fost întârziate obligațiile de armistițiu care au fost impuse în septembrie 1944. La 6 decembrie 1944, guvernul a fost format de generalul Nicolae Rădescu, dar care nu a făcut schimbări semnificative în rândul ministrilor, fapt care a stârnit disprețul Frontului Național Democrat, format în octombrie 1944 din Partidul Comunist din România, PSD, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și alte oragnizații, care nu erau decât formațiuni satelit ale PCdR. Ordinele primite de comuniști, de la Moscova, erau clare: cucerirea puterii cât mai repede posibil. FND își arăta nemulțumirea de puținele reforme înfăptuite de guvernul Rădescu, mai ales în aparatul de stat, care în viziunea Frontului, trebuia curățat de elementele fasciste. Ba chiar acuzau guvernul că apără persoanele cu trecut legionar, sau care au colaborat cu regimul Antonescu. Și că nu este un guvern democratic. FND mai avea în plan o reformă agrară radicală, și „democratizarea” armatei.

În guvernul Rădescu, au fost incluși miniștrii comuniști. Premierul a încercat să sfideze toate acțiunile și manevrele ascunse ale miniștrilor. La începutul anului 1945 s-au intensificat manifestațiile și acțiunile contra guvernului. La orice întrunire publică, comunicări de presă sau radiou, comuniștii din guvern, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Teoharii Georgescu, atacau cu toate puterile poziția de premier a lui Rădescu, dar și pe liderii partidelor Național- Țărănesc și Național Liberal, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu. În repetate rânduri cereau demisia guvernului și formare unui cabinet reprezentativ. Rădescu nu putea replica pe măsură, căci presa și radioul erau în mâinile sovieticilor, iar cuvântările sale erau adesea cenzurate sau nedifuzate. Rădescu vedea în acțiunile comuniștilor drept de destabilizare a statului și încălcare a constituției. Referirile sale nu erau la adresa sovieticilor, dar era acuzat de ură față de URSS.

Pe lângă proteste au urmat acțiunile agresive ale comuniștilor, precum cele de la Uzinele Malaxa, protestul din Piața Națiunii, ulterior Piața Palatului. La acel protest din 24 februarie au fost împușcați câțiva demonstranți, iar acuzele au fost aduse guvernului, însă nu a fost decât o înscenare. Gloanțele nu au fost transe dinspre palat, așa cum susțineau comuniști, ci din cadrul mulțimii, fapt confirmat de un doctor american aflat atunci la palat.

Asupra regelui se făceau presiuni , fiecare ministru FND, susținea că pentru evitarea altor incidente, să fie numit alt premier. Această tactică a intimidărilor, preiunilor și agresiunilor de orice fel avea să fie folostiă de FND, în special de comuniști până la lichidarea tuturor opozanților. Regele era hotărât să mențină guvernul condus de Nicolae Rădescu, în baza unor încurajări venite din partea anglo-americanilor. Moscova anunțase că dorea o evoluție politică normală în România, fără schimbări impuse, dar vom vedea că nu a fost așa.

Ministrul de Externe al României, Constantin Vișoianu îl anunțase pe rege că de la Moscova sosise la București, Andrei Yanuarevici Vîșinski, Locțiitor al Comisarului Poporului pentru Afaceri Externe al URSS. Misiunea lui Vîșinski era clară: impunerea unui guvern favorabil comuniștilor, dar nu exclusiv format din comuniști, deoarece comuniștii romăni nu se bucurau de prea multă simpatie în țară, nu aveau mai mult de 10 procente, vot de încredere. De altfel, spuneau că se dorește un guvern democratic și reprezentativ pentru români. Persoana dorită de sovietici nu era alta decât cea a lui dr. Petru Groza liderul Frontului Plugarilor. La prima întrevedre, regele nu s-a lăsat intimidat de trimisul rușilor. Însă la următoarele audiențe, Vîșinski a venit cu amenințări la adresa României, dacă guvernul Rădescu nu era schimbat. Să nu uităm că România a fost pusă sub controlul Comisiei Aliate de Control, conform armistițiului din septembrie 1944. Rușii exercitau mai multă influență decât americanii și britanicii. Am putea spune că era o aplicare a acordului dintre Churchill și Stalin din 1944, conform căruia, sovieticii puteau exercita o influență de 90% în România.

La 1 martie, în timpul audienței, regele i-a spus lui Vîșinski despre prevederile de la Ialta din februarie, care lăsau libertate țărilor învinse să pregătească alegeri libere și să formeze guverne democratice. Moment la care Vîșinski a exclamat „Eu sunt Ialta!”. A fost îndeajuns de clar că nu mai putea evita numirea lui Petru Groza în fruntea guvernului.

La 3 martie regele l-a numit pe Groza prim-ministru, dar cu promisiunea celui numit că va forma un guvern de coaliție, care să cuprindă reprezentanți ai tuturor partidelor existente. „Groza a promis marea și sarea și s-a grăbit să plece pentru a anuța victoria”. Era de acord cu o colaiție de guvernare, dar nu una cu PNȚ și PNL. Regele mai încerca să tragă de timp. Dacă Groza nu reușea să formeze cabinetul de coaliție atunci era pregătit să de-a mandat lui Savel Rădulescu. În caz de nereușită, Groza trebuia însărcinat din nou cu formarea cabinetului, de data aceasta cu un rocent de 50% din portofolii țărăniștilor și liberalilor, iar cealaltă jumătate FND-ului plus grupării PNL-Tătărescu.

Numidu-l pe Groza, regele nu a rezolvat problema, ci doar a trecut la alta. Asigurarea că Petru Groza va forma un guvern reprezentativ și să-și poată impune voința asupra lui. Pe 4 martie liderul plugarilor a venit în audiență la rege, pentru a-i prezenta lista viitorilor miniștri. Regele a refuzat să aprobe lista. Era sfătuit de Maniu și de către Brătianu, să refuze listele lui Groza și să ceară sprijinul puterilor aliate occidentale. Reprezentanții americani și britanici au declarat că acordurile de la Ialta sunt stabilite pentru perioda de după război, ori conflictul încă nu era încheiat, iar pacea avea să fie semnată abia în 1947.

Sovieticii erau nemulțumiți de faptul că se întârzia numirea guvernului Groza. Actele de violență, șantaj și intimidare ale comuniștilor continuă, din mai multe surse veneau vești grave, se amenința chiar și existența României. Pe 5 martie, Vîșinski vine în audiență la regele Mihai, avuse o atitudine agresivă, dând cu pumnul în biroul regelui, era furios din cauza întârzierii constituirii guvernului. La plecare a trântit ușa atât de tare încăt ar fi căzut o bucată de tencuială. S-a dovedit însă, că sovieticul a jucat teatru, cineva i-a spus regelui că Vîșinski nu se înfurie niciodată, iar la urcarea în mașină a fost văzut râzând. Seara, tot în 5 martie, Groza a prezentat a lista miniștrilor, regele încercând un compromis, a propus ca jumătate din portofolii să fie date PNȚ-ului și liberalilor lui Brătianu. Nicio parte nici alta nu a fost de acord cu împărțirea portofoliilor. Următoarea zi, criza a atins apogeul. Au venit amenințări, că dacă regele nu cedează, soldații ruși intră în acțiune. Trupe de șoc au fost plasate prin tot Bucureștiul. Totodată sosise și mareșalul Malinovski, președintele Comisiei Aliate de Control, putea să-și asume din acea poziție prerogativele regelui. Groza a prezentat aceeași listă pe care regele o mai văzuse. Prin telefon, Vîșinski spunea că Moscova așteaptă numirea oficială a guvernului. Regele a semnat decretul.

În seara zilei de 6 martie, la ora 19:00, Petru Groza și miniștrii săi au depus jurământul în fața regelui. În noul consiliu de miniștri, PCdR avea 17 miniștri, 13 subsecreteari de stat la care se adaugă și premierul. Șapte miniștri aparțineau direct PCdR, ceilalți și premierul erau în partidele„ tovarășilor de drum”. Mai erau 4 social-democrați, 3 militari și 4 liberali din fracția PNL-Tătărescu.Viceprim-ministru și ministru de externe era Gheorghe Tătărescu, Lucrețiu Pătrășcanu la Justiție, Teohari Georgescu la Ministerul Afacerilor Interne, Gh. Gheorghiu-Dej la Comunicații și Lucrări Publice, Gheorghe Nicolae la Asitență și Asigurări Sociale. Aceștia au fost comuniști. Urmează din partidele satelit: Petre Constantinescu-Iași la Propagandă, Dumitru Bagdasar la Ministerul Sănătății, Preotul Constantin Budurcea la Culte, Ștefan Voitec la Educație, Lothar Rădăceanu la Ministerul Muncii, Tudor Domșa la Ministerul Minelor și Petrolului, Romulus Zăroni la Agricultură, Mihai Ralea a primit Artele și liberalii disidenți, Dumitru Alimănișteanu la Finanțe Petru Bejan la Industrie și Comerț, iar țărănistul disident, Anton Alexandrescu la Ministeul Cooperației. Genaralul C. Vasiliu-Rășcanu la Ministerul de Război. Era membru PCdR din 1944, cu toate că îi era interzis prin lege să facă parte dintr-o organizație politică. În București a fost organizat un miting al FND în cinstea guvernului. (vezi în anexă figura 3)

Imediat după numirea oficială a guvernului au apărut și declarații ale unor oameni politici importanți. De la Moscova Viaceslav Molotov, Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe a declarat că guvenul condu de Petru Groza se bucură de încrederea majorității românilor. În replică, Iuliu Maniu a spus că aceste afirmații nu niciun temei. Felul în care acest guvern a fost instalat, nu respectă uzanțele democratice. Statele Unite ale Americii și Marea Britanie nu au recunoscut guvernul român.

Programul de guvernare al cabinetului era urmatorul, viza domeniile cheie deținute de comuniști: depunerea eforturilor pentru terminarea războiului, realipirea Transilvaniei de Nord, reforma agrară, democratizarea armatei, întocmirea unei legi electorale care avea să lărgească dreptul de vot, pentru alegerile viitoare, câștigarea alegerilor pentru formarea unui parlament favorabil și în final lichidarea opoziției. Imediat după instalare, guvernul a trecut la punerea în aplicare a programului. La 14 martie sovieticii au făcut un cadou, pentru numirea guvernului, și-au retras administrația militară și au redat nordul Transilvaniei României (vezi figura 4).

La 23 martie, au pus în aplicare planul de reformă agrară. Prin atacuri repetate la adresa opoziției intenționau să popularizeze reforma. S-a încercat prin reformă atragere țărănimii sărăcite de război, și de a-i arăta că FND, este adevăratul protector al țăranului. Modalitate prin care a fost înfăptuită împroprietărirea țăranilor nu a dus decăt la un haos în agricultura românească. Fărâmițarea parcelelor care oricum erau destul de mici, a făcut ca producția agricolă a României pe anul 1945, dar și cel următor să fie extrem de mică, plus că în 1946 o lovitură grea a fost dată de marea secetă, care a afectat grav Moldova și indirect restul țării, prin faptul că economatele și cooperativele consituite de către guvern au luat cantități mari din puținul care a fost produs în 1945 și 1946 în zonele mai bune din punct de vedere agricol și distribuite populației care murea de foame.

Tot pe lista de priorități, era și epurarea aparatului de stat. Erau vizate toate ministerele și instituțiile publice. În primul rând legea epurației din aprilie 1945 (vezi figura 10), lovea în Justiție și Afaceri Interne. Apoi și celelate ministere și instituții precum prefecturile și primăriile. În armată au fost introduși ofițeri ai Comisiei de Educație, Cultură și Propagandă (ECP), în vederea democratizării și a înlăturării elementelor necorespunzătoare, au fost reduse cadrele militare cu rang superior cu 24%, iar ofițeri inferiori cu un procent de 29%. Un număr foarte mare de prefecți, 27 la număr și primari au fost înlocuiți, era suficient să existe doar zvonul colaborării cu vechiul regim, persoana în cauză era înlăturată din funcție imediat. Portivit legii puteau fi înlăturați cei care au colaborat în oricare măsură, în realizarea intereselor fasciste și hitleriste în România, cei care au activat sub orice formă la instaurarea și menținerea regimului dictatorial, erau incluși și cei din perioada carlistă, cu excepții, căci aveau nevoie de unii în drumul spre obținerea totală a puterii, precum Gheorghe Tătărescu. La sfârșit au scăpat de tovarășii de drum.

Relația regelui cu guvernul nu era deloc bună. Anglo-americanii dădeau doar simple încurajări să încerce să schimbe guvernul. Nu putea, deoarece guvernul avea un aliat puternic și prezent în țară. Pe 20 august suveranul a cerut cabinetului, demisia, justificând că este nevoie de un guvern care să se bucure de recunoașterea puterilor învingătoare, astfel încât pacea să poată fi semnată, căci România, deși a trecut de partea aliaților, a fost trei ani în stare de război și a acum era tratată ca stat învins. Un guvern care nu este recunoscut internațional nu poate încheia tratate. Refuzul lui Groza de a-și da demisia a fost categoric. Regele a hotărât să rupă legăturile cu guvernul la 21 august, intrând in ceea ce este cunoscut ca greva regală. A durat până în 7 ianuarie 1946. În acestă perioadă regele a refuzat să semneze legi și documente ale guvernului. Groza a condus țara prin decrete-legi. Atacurile la adresa opziției au continuat. La 23 august, la un an de la lovitura de stat, regele a refuzat să participe la festivități. Regele a apelat la ajutorul aliaților vestici, trimițând o cerere secretarul de stat american Jimmy Byrnes. Ruși au încercat să-l facă să cedeze, dar nu au reușit.

Cu ocazia onomasticii regelui, la 8 noiembrie susținători ai liberalilor și țărăniștilor s-au adunat în în București în Piața Palatului, pentru a-și omagia suveranul. Nu a fost niminc plănuit de liderii opoziției, cu toate acestea autoritățile au spus că acțiunea este ilegală și vor fi luate măsuri. În mulțime au intrat trupe de șoc ale cominștilor, înarmate, mulțimea a ripostat și ea la atacul comuniștilor. Au venit jandarmi care au arestat mulți oameni. Asupra opoziției a căzut acuzația de crimă, era vorba de comuniștii uciși în conflictul declanșat de ei. Asemenea atacuri și încenări, asupra opoziției s-au prelungit și în anul 1946.

Pentru a cunoște mai bine situația din România, americanii au trimis un jurnalis pe nume Ethridge, care să întocmească un raport amănunțit. Raportul arăta clar faptul că guvernul lui Groza nu se bucura deloc de simpatia majorității românilor, PNȚ și PNL aveau o populatitate mare, pe lângă se număra și PSD care încă nu s-a hotorțât în ce direcție să meargă. Ehtridge a dat raportul secretarului de stat Byrnes, la Moscova. În privința, problemelor din România, în decembrie 1945, la Moscova s-au întâlnit miniștrii de externe ai celor trei mari puteri. A fost alcătuită o comisie formată din A.I Vîșinski, Averell Harriman și Archibald Clark-Kerr. Comisia s-a deplasat la București. Potrivit celor hotărâte în guvern trebuiau să fie admiși și membri ai PNL și PNȚ și să fie organizte alegeri generale libere și corecte. Averll Harriman a declarat că il întrebase pe Vîșinski despre procentajul obținut de comuniști dacă s-ar fi organizat alegeri libere. Răspunsul lui Vîșinski a fost că nu vor obține mai multe de 10%, „dar cum alegerile le vom face noi” comuniștii vora vea 90% și ceilalți doar 10%. Oricum, Moscova a câștigat jocul politic. În guvern au intrat doi oameni ai opoziției Emil Hațieganu și Mihail Romniceanu, în ianuarie 1946, dar fără portofolii și nici nu erau ținuți la curent cu decretele-legi ale guvernului.

Bilanțul pe anul 1945 era următorul: între 50 și 70.000 de elemente epurate. Activitatea PNL și a PNȚ a fost îngrădită tot mai mult, prin orice mijloace, dar erau în așa fel făcute încât să pară legale. Se preconiza o alianță politică a PSD cu liberalii și țărăniștii. Observatorii americani, precum Burton Berry, transmiteau Departamentului de Stat că majoritatea românilor este orientată spre partidele de opoziție și PSD. În schimb comuniștii mizau tot mai mult pe partidele și organizațiile satelit și încercau să nu scape din FND pe social-democrați. La un sondaj, în decembrie 1945, realizat în trei comune, PNȚ avea 5.767 de votanți, urmat de PNL cu 3.379, PSD cu 915 și PCR cu doar 40 de voturi.

Din puținele manifeste și programe ale PNL sau PNȚ, reiese că îndemnau la „reconstrucție și progres”, un program amplu de reforme economice și sociale, planuri care ar fi trebuit duse la îndeplinire dacă ar fi avut răspunderea guvernării. Acum, sigur că erau exagerări și din partea partidelor de opoziție, fără îndoială. O țară care trecuse printr-un război mondial nu putea fi refăcută așa ușor, să nu mai vorbim de relațiile cu URSS, care cu greu sau deloc ar fi acceptat un guvern liberal sau țărănist.

În ianuarie 1946, după ce au fost acceptați în guvern și reprezentanți ai opoziției regele a reluat legăturile cu guvernul. Tot în ianuarie, Vîșinski a avut o întrevedere cu șefu PCR, Gh.Gheorghiu-Dej. Au discutat de problema campaniei electorale. Spusele lui Vîșinski erau doar sfaturi și nu indicații, după cum a mărturisit el. Legat de atitudinea PCR față de PNLși PNȚ, l-a sfătuit pe Dej să continue acțiunile de dezmembrare a partidelor prin sprijinirea tendințelor de separare din interiorul lor. Să-i acorde sprijin lui Tătărescu pentru dezmembrarea PNL. De asemenea l-a sfătuit să acorde atenție comportamentului disident al lui Ion Mihalache, care tindea să se separe de Maniu. Pentru campania electorală, Dej a cerut acordul ca legea electorală să fie trimisă la Moscova. A întrebat cum trebuie acționa cu privire la libertatea presei, a cuvântului, etc., pentru partidele istorice. Vîșinski i-a spus să nu fie împiedicată apariția ziarelor lor atunci cănd nu există înterdicție guvernamentală – au făcut în așa fel să existe interducții. Vîșinski spunea că „prietenii” au nevoie de bani pentru a face campanie electorală, finanțele lor erau slabe, în timp cde PSD și PNL-Tătărescu aveau mai multe resurse. Dej i-a spus lui Vîșinski că PCR are nevoie de 1 milion lei pentru campanie. Între timp, întrunirile opoziției au continuat să fie sabotate și în anul 1946. La Dej, în ianuarie, o adunarea PNȚ, a fost atacată cu pietre. La Timișoara, în februarie, au avut loc arestări ale țărăniștilor.

În 8 februarie a avut loc și recunoașterea oficială a guvernului român de către SUA și Marea Britanie (vezi figura 12). De acum chiar nu se mai putea face nimic pentru schimbarea guvernului. Din ianuarie Lucrețiu Pătrășcanu lucra la proiectul legii electorale (vezi figura 13), promulgată în iulie. De asemenea guvernul a făcut presiuni asupra regelui să poată prelungi legea epurației și criminalilor de război până în iunie 1946. Scopul nu era altul decât ca legea să fie în vigoare când avea să aibă loc procesul lui Antonescu și al celorlalți inculpați.

Comuniștii mai erau siguri de un lucru, de faptul că nu au suficienți susținători și membri de partid, așa că au început să străngă legăturile cu organizațiile satelit, au introdus în cadrul lor comuniști devotați ca să fie siguri că nu le vor pierde. În martie a avut loc congresul PSD. Președintele Titel Petrescu dorea ca partidul să meargă la alageri pe liste proprii, da aripa comunistă din partid, condusă de Ștefan Voitec, dorea rămânera în FND și candidarea pe liste comune cu PCR. Printr-o înscenare, legată de o așa-zisă înțelegere cu PNȚ și PNl a lui Petrescu, privid voturile obținute în alegeri – cele două partide ar fi vrut să ofere voturile PSD-ului, președintele a fost alungat din partid, PSD rămânând sub aripa PCR. Titel Petrescu și-a înființat alt partid PSD-Independent la 9 mai.

Comuniștii mai controlau Uniunea Patrioților, devenită în 1946 Partidul Național Popular. Partidul Țărănesc Democrat a lui Nicolae Lupu, la 18 ianuarie s-a alăturat FND-ului. Alte partide: Partidul Popular Românesc, Partidul Naționa Democrat, Partidul Radical al Micii Burghezii și altele. Mai aveau organizații precum Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), Apărarea Patriotică, Tineretul Progresis, Uniunea Femeilor Antifasciste, Federația Femeilor Democrate, în rândurile munctorilor aveau Frontul Unic Muncitoresc și Confederația Generală a Muncii.

Dinu Brătianu considera că alegerile, cu cât sunt mai târziu făcute, cu atât vor avea mai mult de câștigat de păe urma greșelilor guvernului. Alegerile ar fi trebuit făcute fără trupe sovietice prezente în țară, prezența lor dădea mult curaj comuniștilor. La 14 februarie oficialitățile au ținut o întrunire în sala ARO din București pentru comemorarea manifestațiilor din 1945 împotriva guvernului Rădescu. Între timp, în ziarul „Românnia liberă”, țărăniștii erau acuzați de colaborare cu elemente legionare (vezi figura 14). În continuare au loc schimbări de funcționari publici, iar violențele și agresiunile verbale la adresa opoziției sunt pe ordinea de zi, „asupritori ai clasei muncitoare”, erau puse pe seama lor toate represiunile, de la 1907 și până atunci.

În martie, la Constanța, congresul județean al PNȚ a fost atacat de bande de activiști înarmați, iar în Neamț fostul prefect a fost bătut de 8 indivizi și înjunghiat. Presa controlată arăta numai agresiunile „reacțiunii” care nu era decât înscenări din partea comuniștilor. La Iași, un tânăr țărănist ar fi împușcat un comunist,dar victima nu a fost identificată. Întradevăr, au existat și agresiuni ale susținătorilor opoziției, în multe comune din țară cei nedreptățiți de reforma agrară au atacat comitetele de reformă. Tot în martie au avut loc alegeri sindicale, mare a fost supriza cănd majoritatea membrilor au fost din PNȚ și PNL, comuniștii au recșionat violent. La 6 martie FND a oragnizat un miting al oamenilor muncii, cu ocazia a un an de la instalarea guvernului (vezi figura 15). Populația o ducea destul de greu. Erau lipsuri de tot felul, de la alimente la îmbrăcăminte. În rândurile populației rurale starea de nemulțumire generală s-a menținut pe durata întregului an.

În aprilie, la Bârlad, congresul județean al PNȚ, a fost atacat de comuniști înarmați cu bâte și pistoale, 14 răniți. În Cugir, comuniștii l-au împușcat pe țărănistul Emil Băluțiu, nefiind luate măsuri împotriva criminalilor. De fapt cine să le ia? Poliția și jandarmeria care, acum erau în controlul guvernului și închideau ochii la tot ceea ce se întâmpla. În schimb, reacționau la înscenările comuniștilor, arestând susținători ai opoziției. Sediile județene ale partidelor istorice erau devastate, acțiunile represive ale comuniștilor erau tot mai intensificate. La 22 aprilie Emil Hațieganu este atacat. La fel și Mihail Romniceanu pe drumul de întoarcere de la Galați. În 30 aprilie, la tipografia Naționala, muncitorii au primit ordin să nu mai tipărescă textele politice ale opoziției. La 1 mai a avut loc o mare manifestație a FND în București, dar și în alte orașe ale țării, ocazie cu care au fost lansate lozinci și manifeste contra reacțiunii (vezi figura 16). La Arad, în 5 mai, congresul PNȚ a fost împiedicat să se desfășoare de „trupe de șoc”, care au împiedicat alegerea unei săli adecvate și au oprit pe participanți la intrarea în oraș. În data de 9, la București, a avut loc parada de ziua victoriei, la care participă și regele. A fost dezvelită o statuie în cinstea soldaților ruși, însă mulțimea adunată a adus urale regelui și nu evenimentului în sine. Rușii s-au simțit ofensați. La Cluj, în 10 mai 15.000 de manifestanți, din care majoritatea erau studenți au ieșit pe străzile orașului strigând lozinci antiguvernamentale și arătându-și susținerea față de rege și de față de partidele de opoziție. Replica autorităților nu a întârziat, un număr foarte mare de manifestanți au fost arestați.În iunie a avut loc o manifestație și mai efervescentă. Au existat și răniți, bandele de bătuși comuniști nu au putut lăsa „reacțiunea” să se manifeste.

În 17 mai s-a constituit Blocul Partidelor Democratice și a fost publicată platforma-program a alianței. Încă din preambul atacau opoziția, cu acuzele specifice comuniștilor: opoziția „reprezintă interesele reacțiunii”. Din Bloc făceau parte: Frontul Plugarilor, PNL-Tătărescu, PSD, PCR, PNP și PNȚ-Anton Alexandrescu. Nu a fost cooptată Uniunea Populară Maghiară, din cauză să nu stârnească reacțiile naționaliste ale românilor, mai ales a celor din Transilvania. Programul BPD promitea asigurarea gospodăriei țărănești, grija față de cei care au suferit de pe urma războiului, asigurarea drepturilor și libertăților cetățenești, străngerea legăturilor cu URSS, înlăturarea elementelor ce uneltesc împotriva democrației și păcii. Accentul era pus pe reforma agrară și pe proprietatae privată. Susțineau mereu că ei sunt apărătorii proprietății private și a țărănimii și că partidele de opoziție ar fi adevăratul „dușman al poporului”. Toate aceste promisiuni și prevederi ale programului nu aveau decât scopul de a atrage votanți din cadrul celor sărăciți, unii, în naivitatea lor, chiar credeau în demagogia BPD. În cadrul BPD, disidenții liberali și țărăniști nu jucau alt rol decât acela de paravan pentru acțiunile comuniștilor contra opozției.

Campania țărăniștior și liberalilor este tot mai intensă și a avut un grad mare de eficacitate, în rândurile populației din mediul rural. În toate județele țării, PNL și PNȚ lucrau împreună pentru a rezista contra-campaniei comuniștilor. Oficial încă nu era campanie electorală, deoarece încă nu a fost redactată legea electorală și nici nu a fost stabilită ziua exactă a alegerilor.Guvernul a tot amânat ziua alegerilor, potrivit celor stabilite la Moscova în decembrie 1945, alegerile ar fi trebuit să aibă loc prin martie, dar a fost amânate pentru aprilie, a doua oară pentru luna mai și în final pentru luna noiembrie. Toate aceste amânări nu erau din motive organizatorice, comuniștii erau conștienți că nu posedă destulă forță de convigere a electoratului și nici nu aveau destui membri. Consiliul de Miniștri avea de gând să includă în lege și articole din legea epurației și a criminalilor de război. În realitate nu se dorea neapărat excluderea extremiștilor, ci se intenționa a da o lovitură grea opoziției.

Pe la jumătatea lunii iunie, guvernul a stabilit înfiițarea comitetelor electorale județene, înfrunte lor fiind puși numai oameni de încredere din cadrul partidelor ce alcătuiau BPD. La 15 iunie la Croiva au fost judecați cetățeni care la 9 iunie au adus injurii unor demnitari din cadrul guvernului. Tot în acea zi, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a întălnit cu Andrei Vîșinski, pentru a discuta despre problema finanțelor BPD în campanie. Nu știe cu siguranță, dar după unii istorici PCR ar fi primit fonduri din tezaurul României de la Moscova, poate fi adevărat, dar în același timppaote fi doar o simplă speculație.

Campania electorală avea să înceapă sub tensiune și sub agresiunile BPD-ului, tolerate de organele administrative. Guvernul mai avea pe agenda politică și Conferința de Pace de la Paris, delegația română trimisă acolo, depunea eforturi pentru obținerea statutului de co-beligeranță a României. La 15 iulie a fost promulgată legea electorală, bineînțeles cu presiuni asupra regelui. Proiectul de lege întocmit de Pătrășcanu aducea schimbări majore. În primul rând erau excluși din dreptul de vota cei care au făcut parte din vechiul regim, cei care au ajutat la realizarea intereselor fasciste și hitleriste în România, și cei care au luptat voluntar contra Aliaților. Legea avea și articole care îi priveau pe cei vinovați de dezastrul țării – aici era punctul prin care era atacată conducerea opoziției. Regele și-a dat seama de mesajul ascuns al legii și a refuzat în primă fază să o semenze. În al doilea rând primeau drept de vot toate persoanele care împliniseră 21 de ani, pentru prima dată în istoria României primeau drept de vot pe deplin, femeile. Până acum de la dreptul de vot au fost excluși militarii și anumiți funcționari publici, dar legea din iulie le-a oferit dreptul de vot. Cum armata și poliția erau deja controlate și intruite în continuu de ofițerii ECP, generalul C. Vasiliu-Rășcanu, afirma atunci, că armata trebuie să facă politică, iar politizarea instituției care reprezenta apărarea statului, trebuia să aibă rol la sporirea succesului BPD în alegeri.

Legea electorală mai venea cu un aspect important pentru viața politică românească. A fost desființat Senatul, iar regelui i se reduceau din prerogative. Regele a trimis de mai multe ori legea înapoi în Parlament, nu a reușit să salveze Senatul dar și-a menținut prerogativele, deși era sigur că unele nu mai erau valabile decât pe hârtie. Tot prin lege s-a stabilit luna în care vor avea loc alegerile, în noiembrie, dar data exactă încă nu era prevăzută. Liderii opoziției l-au sfătuit pe rege să nu semneze legea electorală, dar nu a putut amâna la nesfășit promulgarea ei, astfel la 15 iulie a fost publicată în monitorul oficial. Opoziția țătănistă și liberală a mai primit o lovitură, legea epurației și criminalior de război a fost extinsă până în octombrie. Lui Ion Mihalache i s-a intentat un proces și a fost silit să se retragă din candidatură.

Cunoscându-se luna stabilită pentru scrutin, a început oficial campania electorală. Pe timpul campaniei, liberalii și țărăniștii au protestat față de prevederil legii electorale, ziare lor precum „Dreptatea” și „Liberalul” era înțesate de articole antiguvernamentale, dar de multe ori publicațiile opoziției erau cenzurate, ori muncitorii din tipografii, care nu toți era racolați de comuniști, refuzau tiparirea, de frica represaliilor. Pe tot parcursul campaniei liberalii lui Tătărescu și țărăniștii lui Nicolae Lupu și Anton Alexandrescu au fost folosiți ca scut de către comuniști. Cu ajutorul acestor partide i-au făcut pe țărăniști să-și schimbe semnul electoral, care de vreo 20 de ani era „Cercul”, a fost uzurpat și PNȚ obligat de situație să-și aleagă semnul „Ochiul”. Pare ironic, dar mulți țărăniști și liberali din partidele disidente, în campanie au făcut front comun cu PNȚ-Maniu și PNL-Brătianu.

Toată campania avea să se desfășoare sub semnul soarelui, nu mă refer la semnul electoral BPD, ci la seceta care a mistuit Moldova, cel mai mult, iar parțial și alte zone ale țării. Starea de spirit a populației, în speță cea din mediul rural, se rezuma în acele zile toride la existența de pe-o zi pe alta. În luniile iulie și august, propaganda BPD, prin manifeste, broșuri, reviste sau ziare, precum „celebrul” ziar „Scînteia”, cerea cetățenilor să se depărteze de partidele istorice, formulările sunau astfel: „Toți lupii mănâncă oi, niciunul iarbă. Toți moșierii au trăit din sudoarea poporului, niciunul din munca lui”. Electoratul era chemat prin echipe mobilizatoare să voteze, la mult așteptatele alegeri, „Soarele” semnul electoral al BPD. Opoziția era mereu prezentată ca fiind „bestii fasciste”, „inamici ai poporului”, care doresc reîntoarcea moșierilor și să le fie luate terenurile cu care au fost împroprietăriți. Câți dintre votanți credeau toatea aceste lucruri? Este adevărat că marea majoritate a electoratului era needucată, rata analfabetismului era încă destul de mare, dar putem crede că acei oameni aveau suficient discernământ, încât să nu creadă că un partid care se numește „național-țărănesc” le era dușman. Lupta contra BPD-ului pe chestiunea agrară era în favoarea țărăniștilor. În Moldova, comuniștii nu prea au avut succes, chiar ei recunoșteau acest fapt când spuneau, că propaganda „maniștilor” bagă frica în țărani, cu tema colhozului. Singura soluție eficientă și care a avut rezultate bune, a fost campania de al om la om, practic propagandiștii țărăniști și liberali mergeau pe la toate locunțele pentru a-și propaga programul electoral. În rest nu dispuneau decăt de cele două ziare, care apăreau întrerupt, ziarul „Patria” a fost interzis. Iată și căteva lozinci folosite de opoziție: „Jos dictatura comunistă. Fiecare vot dat lui Groza este o cărămidă pentru colhoz”.

La 23 august, cu ocazia a doi ani de la „eliberarea” țării de sub regimul fascist în București, și în toate orașele țării, BPD-ul a organizat un mare miting. Pentru acea zi au fost mobilizate toate echipele de propagandă, au fost scoase manifeste pentru „demascarea” partidelor istorice – adică strategema cu dușmani ai poporului și altele. Din mediul rural au încercat să aducă, cu trenuri, mașini și camioane un număr mare de oameni, pentru a demostra opoziției cât de mulți susținători are guvernul, dar nu au prea reușit din cauza precarității și lipsei mijloacelor de transport necesare. Au urmat apoi pe tot restul lunii august și pe luna septembrie o serie de întruniri comune ale BPD, cu participarea funționarilor publici și a organizațiilor feministe. Numai în județul Alba au avut loc aproximativ 15 adunări și mitinguri BPD. Ca răspuns, Iuliu Maniu a trimis o scrisoare lui Stalin, solicitându-i să intervină pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. A fost aproape un acte necugetat, doar nu se așteptau ca Stalin să ia măsuri contra BPD și implicit împotriva PCR.

La 1 octombrie, guvernul a anunțat distribuirea titlurilor de proprietate (vezi figura 17), Petru Groza a vizitat câteva orașe, printre care și Alba Iulia, unde împărțit personal titlurile de proprietate. Amânarea distribuirii, a fost tot cu scop electoral, le-ar fi putut înmâna beneficiarilor cu mul înainte, dar s-a dorit să se facă în atmosfera alegerilor. La 15 octombrie regele Mihai a semanat decretul prin care era stabilită pentru alegeri, data de 19 noiembrie. Din 16 octombrie birourile electorale au început să înregistreze listele electorale. Lista numărul unu cu semnul „Soarele” era a BPD. PNȚ și PNL, care au hotărât să aibă o listă comună, au depus candidaturile abia pe lista șapte, cu semnul „Ochiul”, în fapt a fost o manevră a comuniștilor de a-i situa pe ultimele pagini ale buletinelor de vot. Pe tot parcursul lunii octombrie BPD a ținut întruniri și mitinguri, pentru scoaterea în evidență a legii electorale, programului alianței, dar cel mai important pentru realizările guvernului. La 21 octombrie, la Câmpulung (cel din Moldova) a fost organizat un miting cu ofițeri și subofițeri ai armatei, li s-au prezentat aceleași lucruri menționate mai sus, dar despre importanța participării militarilor la alegeri. Abuzurile guvernului în campanie nu au rămas nesesizate de observatorii trimiși de SUA și Marea Britanie. În 28 și 29 octombrie, cele două state au protestat, dar guvernul replicat imediat. Alegerile se vor desfășura conform acordului de la Moscova dintre cele trei puteri, iar România nu recunoaște protestul doar a două dintre cele trei puteri. Regele nu a aflat nimic de notele de protest ale anglo-americanilor. Groza a asigurat că alegrile vor fi libere și corecte, nu a fost să fie așa.

Pe toată durata campaniei, până în 18 noiembrie, BPD a pregătit în școli speciale, 200.000 de electori, care au fost instalați la casele de alegători și la secțiile de votare. În acele case au fost intruiți, alegătorii, cum să voteze, evident cu lista 1. Au mai pregătit 6.000 de propagandiști, 4.189.000 de exemplare de afișe, broșuri, manifeste, 2.725.000 de pancarte colorate, fluturași 28 milioane și caricaturi 8.600.000 La toate acestea se adugă echipe de teatru, coruri, caravane, etc. Afișele cu îndemnul „Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele, lista Blocului Partidelor Democratice” au ajuns pe toate clădirile și chiar și pe mijloacele de transport. Cele ale opoziției au fost rupte și înlocuite cu afișe contra țărăniștilor(vezi figura 18, 19, 20, 22, ). Toate aceste eforturi materiale nu au fost posibile fără ajutorul sovietic.

La 19 noiembrie începea scrutinul.(vezi figura 23, 24) Alegerile nu au fost așa de „libere și corecte” precum a garantat prim-ministrul Petru Groza. Incidentele la secțiile de votare au avut loc încă de la primele ore de la deschidere. Lideri ai opoziției au fost opriți de la exercitarea dreptului de vot și duși la sediile de poliție și jandarmerie. La Galați, Mihail Romniceanu și Gheorghe Simionescu au fost atacați, deși făceau parte din guvern. Au avut loc nereguli la toate secțiile de votare, puținii delegați ai opoziției au fost dați afară din secții și înlocuiți rapid cu delegați BPD. În cele mai multe cazuri votanții primeau din partea comisiei, buletine gata ștampilate și sigilate, numai să le depună în urne. La sfârșitul scrutinului au pătruns în secții, bande de bătăuși și au îndepărtat pe opozanți. Au deschis urnele și în momentul când, la finalul numărătorii au constatat victoria opoziției, au distrus buletinele de vot și le-au înlocuit cu altele „mai bune”. Abia în 22 noiembrie au fost publicate rezultatele „oficiale”, BPD a organizat un mare miting (vezi figura 25). Blocul Partidelor Democratice, obținea victoria zdrobitoare cu 80% și 348 de mandate, PNȚ a obținut 33 de mandate, liberalii 3. Realitatea a fost alta. Nu vom putea cunoaște rezultatul adevărat al alegerilor din 1946, dar putem spune că BPD nu a obținut mai mult de 30% din voturi și oricum procentul a fost ridicat de PSD, UPM, Comitetul Democrat Evreiesc și alte oragnizații care au dat voturile alianței guvernamentale. Partidul Național-Țărănesc a obținut peste 40%, dacă rezultatele corecte ar fi fost făcute publice.

La scurt timp după alegeri, opoziția a protestat, la fel și SUA și Marea Britanie și nu au recunoscut valabilitatea alegerilor. Regele știa și el că alegerile au fost un mare fals al comuniștilor. Pentru aceștia din urmă morala în politică era inxistentă. Caracterizarea alegerilor a făcut-o Stalin prin celebra afirmație: „contează cine numără voturile”. În data de 1 decembrie 1946 regele Mihai deschis prima ședință a noului parlament, de fapt Adunarea Deputaților. Opoziția țărănistă și liberală a fost eliminată treptat până în anul 1947. Guvernul nu a reușit să obțină statutul de cobeligeranță, România fiind declarată stat învins prin Tratatul din 1947 de la Paris.

Situația politică și social-economică în județul Alba în prima jumătate a anului 1946

Din punct de vedere administrativ Alba își menținuse organizarea din 1925. Legea de unificare administrativă din acel an a făcut ca județul să piardă plășile Blaj și Ocna Sibiului, dar în schimb îi erau alipite, plasa Sebeș și mai multe comune din județul Turda. Toate acestea nu se vor modifica sub aspect teritorial, până la desființarea județului în 1949. Numărul plășilor pe care județul le-a avut a fost de 8 și anume: plasa Alba Iulia, Sebeș, Vințu de Jos, Teiuș, Aiud, Ocna Mureș, Ighiu și Abrud; după 1930 se adaugă și plasa Zlatna. La sfârșitul anului 1945 județul Alba avea 223.622 de locuitori potrivit biroului statistic al PCR Alba. Români erau 188.710, maghiari 20.500, germani erau 6663, evrei 2963 țigani 4865, ruși 24, alte naționalități 497. (vezi figura 26)

La nivelul județului Alba, viața politică era asemănătoare cu cea din celelalte zone ale României, anul 1946 era an electoral, iar toate partidele politice încercau să-și consolideze forțele la nivel județean și local. Multe din partidele care se înființaseră în anii precedenți erau aproape inexistente pe teritoriul Albei.

Partidul Comunist, după ce a ieșit din ilegalitate, a trecut rapid la extinderea rețelei organizatorice prin acapararea cât mai multor simpatizanți și membri. Până la sfârșitul anului 1945 comuniștii județului Alba erau pe departe o forță politică importantă din punct de vedere numeric. Situația era similară și la nivel național, ei se mândreau cu un numărul mare de membri și importanța crescăndă partidului datorită loviturii de stat de la 23 august 1944. Aveau numai în plasa Alba 550 de membri organizați în 31 de celule, împărțite pe cartiere, comune și sate. În ianuarie 1946 PCR a făcut un salt numeric uriaș, avea 7016 membri. În februarie, 7195, cu 243 de celule de cartier și 150 celule sătești; în martie număra 7361. Pe la jumătatea anului partidul a cunoscut un regres, numărul lor scăzând la 6451. Iar până în octombrie 1946 a ajuns la cifra de 9177 de membri. Creșterea numerică atât de rapidă este argumentată de formarea sindicatelor și a organizațiilor de tineret precum „Frontul Național Democratic al Tineretului” sau „Tineretul Progresist”.Prin intermediul organizațiilor feministe, comuniștii au încercat să atragă susținători, dar în mediul rural strategia nu a funcționat foarte bine, deoarece organizațiile erau privite cu un mare grad de scepticism.

Comuniștii erau conștienți de faptul nu au capacitatea de a atrage în propriul partid un număr mare de aderenți așa că au mizat tot mai mult pe celelalte organizații și partide din FND În rapoartele de evidență ale comitetului județean de partid apar statistici cu privire la creșterea numerică a Frontului Plugarilor, Apărarea Patrioticăr, Uniunea Patrioților, Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, Uniunea Populară Maghiară, Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Comitetul Democrat Evreiesc, Sindicatele Unite, Frontul Unic Muncitoresc și altele. La sfârșitul anului 1945 Frontul Plugarilor avea în județul Alba organizații în 145 de comune din totalul de 170. Numărul celor înscriși era de 11.773 țărani, iar din mediul urban 650 de femei, 873 tineri și 35 de intelectuali. Frontul Plugarilor s-a bucurat de o creștere foarte mare de la 14. 694 în luna martie, a ajuns în luna august să numere 20.179 de membri, însă nu toți erau membri cu acte, din registre rezultă că ar fi vorba de aproximativ 2500 de membri de partid. Apărarea Patriotică numnăra 679 din care 80 erau și membri ai PCR, UFAR cu peste 200 de femei membre, Uniunea Patrioților cuprindea 407 membri (se transformă în Partidul Național Popular), PCR luându-și un tribut de 90 de membri. Uniunea Populară Maghiară număra și ea un efectiv de 441, 75 fiind comuniști; Tineretul Progresist cu 80 de oameni, 8 comuniști, ARLUS cu 540 din care 13 erau în PCR. Prin luna august a anului 1946 FND-ul se lauda cu creșterea numărului de aderenți, asfel erau 13.439 de muncitori și funcționari înscriși în Sindicate, UPM avea 4599 membri, Apărarea Patriotică 1967, UFAR cu 890 de femei și ARLUS cu 761 membri. Toate aceste organizații erau sub influența hotărâtoare a comuniștilor.

Principalele organizații ale PCR erau la Teiuș, organizație care era din punct de vedere al activității politice cam slabă. La Aiud organizația depunea activitate satifăcătoare și era frecventată de cetățeni în procent de 60-70 %, dar mai puțin în celulele de cartier, doar 25%. La Ocna-Mureș activitatea era crescândă, efectuând misiuni de propagandă la sate. Se apre că de organizația de la Vințul de Jos comuniștii erau mai mulțumiți, depuneau „o muncă mai hotărâtoare”. În schimb erau foarte dezamăgiți de organizația Sebeș-Alba, unde personalul era mediocru – cum să nu fie slab pregătit din moment ce oameni cu studii înalte lipseau cu desăvârșire. La Zlatna era aceeași situație. Activitate mai bună era la Abrud, Alba Iulia, Roșia Montană și Petrești.

Nici situația partidelor istorice nu era mai bună în județul Alba, la începutul anului activitatea lor politică era precară. Vor deveni tot mai activi, fapt dovedit de documentele partidelor FND. Dintr-un raport de activitate al Partidului Național Popular, care se caracteriza pe sine ca fiind un embrion în județ, se înțelege faptul că partidele istorice sunt foarte puternice în județul Alba. Raportul de forțe dintre acestea și „Tânăra Democrație” adică FND, era de 5 la 1 pentru partidele istorice. Până în luna martie nu s-au sesizat întruniri ale PNL sau PNȚ. Liderii din județ ai partidelor istorice erau: din partea PNȚ Dr. Ioan Pop, Todoran Nicolae, Oteiu Emil, Bogdan Dumitru, Mârza Traian – toți erau avocați; din partea PNL Ioan Colbazi, Nicolae Cioncă, Raica Octavian – avocați și profesori. PNȚ era o grupare politică puternică iar președintele partidului, Iuliu Maniu se bucura de prestigiu și admirație, în timp ce PNL ,sub conducerea lui Dinu Brătianu, era mai slab decât PNȚ, dar era o forță politică redutabilă în fața FND. Toate partidele FND-ului nu făceau nici jumătate din forța celor două partide istorice. Partida liberală a lui Tătărescu în județ avea o prezență minimă.

Partidul Național Popular era de partea Frontul Național Democratic și ulterior BPD – alianță constituită la 17 mai 1946, cu președinte al partidului, Eugen Moga și Grapa Victor vicepreședinte. Fiind de partea BPD-ului, programul acestui partid, care în județul Alba abia își constituise un comitet județean, se rezuma la lupta alături de celelalte partide „democratice” ce alcătuiesc acestă alianță politică în vederea câștigării alegerilor ce aveau să aibă loc la data de 19 noiembrie 1946. Desigur din program nu lipsea fățărnicia față de regalitate, politicienii acestui partid își arătau susținerea față de Rege, ba chiar îi blamau pe brătieniști și maniști că monopolizează imaginea suveranului.

Între timp, în martie 1946 gruparea țărănistă proguvernamentală a lui Dr. Nicolae Lupu, (vezi figura 11) fost vicepreședinte al PNȚ, trimitea Prefecturii Județului Alba – Biroul Cenzurii, manifestul-program al partidului. Șeful organizaței județene a partidului era agronomul Vasile M. Cheptănuș, organizația județeană se înființase în luna februarie. Iar Chestura Poliției Municipiului Alba Iulia raporta Prefecturii că la Sebeș a luat ființă organizația locală a partidului. Manifestul începea cu semnificația zilei de 23 august 1944, urma un paragraf despre începuturile partidului (în 1927 ca o aripă disidentă de stănga, iar în 1946 s-a desprins definitiv de PNȚ), gruparea fiind o reacție la „păcatele trecutului”, se susținea că PȚD este adevăratul partid al țărănimii românești, ctitorul politicii sociale în România. În concepția de partid satul este cel care formeză statul, „exodul rural un fenomen bolnăvicios și periculos trebuie să înceteze pentru că este dezonorant și dureros pentru un stat agricol să asiste la tristul spectacol ca cei mai buni fii ai satului să părăsească glia strămoșească din cauza foamei pentru a se aventura în nesiguranța vieții orașelor”. Printre alte idei se număra protecția industriei casnice, a meșteșugurilor sătești prin acordarea unor avantaje, protecția copilului și a mamei, acordarea alocației în funcție de numărul de copii și altele. În 1946 Partidul Țărămesc Democrat s-a desprins definitiv de PNȚ și s-a alăturat alianței BPD. Pe lângă acest partid, o altă grupare țărănistă se desprinde sub conducerea lui Anton Alexandrescu (vezi figura 8) în 25 ianuarie 1945 și trece de partea FND, intrând în guvern. În județul Alba gruparea a fost slab reprezentată.

Dacă tot s-a deschis subiectul situației sociale și economice să vedem în rândurile ce urmează care era starea materială și nemulțumirile popuației din județul Alba.

Cum în anul precedent,1945, guvernul a trecut la înfăptuirea unor reforme prin decrete-legi, astfel erau reglementate salariile, regimul prețurilor, circulația mărfurilor și colectarea produselor agricole, „reprimarea speculei ilicite” a „sabotajului economic”, precum și decretul pentru organizarea controlului cetățenesc – materializat prin măsuri descongestionare a populației. Prin toate acestea se dorea o îmbunătățire a traiului în România, afectată grav de război, însă guvernul s-a folosit de neajunsurile și lipsurile populației în scop electoral.

Pentru aplicarea noilor legi, la 25 iulie luase ființă la Alba Iulia Consiliul Politic al județului, format din reprezentații PCR, PSD, sindicate, PNȚ- Anton Alexandrescu, PNL – Gh. Tătărescu și Uniunea Populară Maghiară. Acest consiliu politic a mai primit rolul de a fi un organ de consultare pentru prefectul județului, Bucur Emil. Cea mai amplă reformă cu care guvernul se mândrea era reforma agrară, însă înfăptuirea acestor schimbări nu s-a desfășurat atât de bine precum se credea. Foarte repede au apărut nemulțumirile populației rurale în special, dar și acelor de la oraș mai ales în privința impozitelor și a salariilor. În 1946 nemulțumirile și starea de spirit îngrijorătoare a populației continua față de modul în care au fost distribuite loturile de pământ de către comitetele de reformă agrară.

La 26 ianuarie 1946 Legiunea de Jandarmi Rurali Alba transmitea un raport către Prefectură, în chestiunea nemulțumirii populației civile față de starea lucrurulor din județ. În comunele Almașu Mare, Almașu Mic, Cib și Techereu, civilii sunt foarte revoltați din cauza aprovizionării defectuoase, a acestor comune, nu se găseau deloc cereale. Se practica specula, cerealele vândute ilegal aveau prețuri exagerate. Cooperativa „Frontul Plugarilor” distribuia cele necesare numai la cei înscriși în partid sau în FND, care nu erau nici măcar susținători riscau să moară de foame. S-a cerut prefectului ca aceste probleme să fie rezolvate, dar cum? Prefectul județului Alba, Emil Bucur era membru al Frontului Plugarilor, prin urmare nu putea lua nicio decizie oficială împotriva plugarilor. Unica opțiune locuitorilor care nu primeau niciun ajutor era înscrierea în „partidele democratice”; să folosesti foamea în scopul atragerii a cât mai multor membri și suținători era o strategie cum alta nu era mai „bună”. În schimb Organizația Județeană a Frontului Plugarilor semnala Prefecturii mai multe nereguli. În toate comunele unde a fost expropriat pământ, lucrările comitetelor de reformă nu puteau fi duse la îndeplinire din cauză că sunt „sabotate” de posturile de jandarmi. Aceste evenimente au avut loc în plasa Sebeș. Se cerea Prefecturii prin apel la „pretinul prefect” pentru rezolvarea chestiunii. Tot plugarii cereau ca toate posturile de jandarmi să fie schimbate în plasa Sebeș. Evenimente neplăcute au avut loc și în comuna Berghin unde locuitorii au huiduit comitetul de reformă, pentru că loturile nu au fost distribuite în mod cinstit.

Nemulțumiri față de reformă au venit din partea Uniunii Populare Maghiare, adresate Prefecturii. În Decea Mureșului populația de etnie maghiară, pe lângă faptul că era nesatisfăcută de lucrările refoprmei agrare, cerea ca în comună să se facă publicări și limba maghiară, aduceau acuze primarului român , care nu se interesa de problemele satului și „zilnic stă în cârciumă, toate problemele fiind rezolvate de ajutorul de primar, care își dăduse demisia din cauză că nu a fost plătit pe șapte luni”.

La rândul ei Prefectura trimitea un raport Ministerului Afacerilor Interne cu privire la starea de spirit a populației din județul Alba. Din punct de vedere politic, starea locuitorilor era în general liniștită. Au fost înlăturate zvonurile care îngrijorau oamenii de un nou conflict la nivel mondial. Din perspectiva economică s-a observat nemulțumirea generală a populației și îngrijorarea crescândă din privița lipsurilor de cereale, zahăr, chibrituri, încălțăminte, haine, medicamente etc. Era semnalată intensificarea comerțului clandestin, materialele de primă necesitate aveau un preț mult prea mare. Nemulțumirea se manifesta și din cauza ridicării impozitelor, la oraș în rândurile salariaților.

În raport era prezentată și situația minorităților județului Alba. Din partea germanilor s-a observat o tendință de încadrare în partidele politice, mai ales în PSD. Cu toate că se luaseră măsuri potrivnice lor, încearcă să se reintegreze. Maghiarii manifestă un fenomen de izolare față de populația romanească, însă este interesant faptul că în Partidul Comunist Român erau foarte mulți maghiari.

Într-un raport al Organizației PCR Alba pe luna mai a anului 1946, era prezentată situația politică și economică a județului. Economic, starea oamenilor era grea datorită războiului. Munca plitică a partidului a fost de asemenea „îngreunată”. Se pare că au reușit să mărească prestigiul și influența partidului asupra cetățenilor, care „văd în partid un factor principal, care are menirea să-i scoată din greul impas în care se află economicește astăzi”. Raportul a cuprins și date despre partidele „reacționare” care desfăsșurau o activitate politică tot mai intesă, având agenți în principalele instituții, mai ales în învățământ și armată, împiedicau îndeplinirea dispozițiunilor guvernamentale de democratizare. La serbările de 1, 9 și 10 mai partidele istorice au încercat să combată „democrația” prin manifestări șovine sub masca monarhismului. Evenimente similare au avut loc în taote orașele țării, mai ales în cele care erau și centre universitare, precum Cluj-Napoca (pe atunci doar Cluj), București și Iași. Studenții au ieșit pe străzi pentru a-și omagia regele. La Cluj, de exemplu manifestațiile au fost înbușite de „trupe de șoc”, mulți participanți la protest au fost aretați în acele zile. Între timp, Ilie Lazăr, secretarul genela la PNȚ pentru Ardeal și Banat își începea un turneu electoral prin Transilvania. Comuniștii îi acuzau că se foloseau de tineretul școlar ca unealtă, fiind un tineret inconștient „este dirijat” de la spate „în mare parte de profesorii lor reacționari fasciști și dușmani de moarte ai adevăratei democrații”. O altă „unealtă a reacțiunii” era armata care, spuneau comuniștii că era antrenată pentru manifestații reacționare de „ofițeri fasciști rămași încă neepurați”. Contraatacul comuniștilor nu a întâryiat să apară, la 12 mai au fost trimisă o echipă de tovarăși în urmărirea maniștilor plecați în misiune de propagandă. Acțiunile de propagandă comuniștilor peluna mai au fost intense. La 30 mai de ziua eroilor, comemorării au avut loc la Alba Iulia, Sebeș, Teiuș, Vințul de Jos, Aiud și Abrud. Comuniștii și-au exprimat recunoștiința față de soldații sovietici căzuți pentru „eliberarea” Românei. În replică, la Aiud, la 13 iunie după divergențe între PNȚ și BPD, grupuri de elemente reacționare și dușmănoase URSS-ului au devastat mormintele soldaților ruși.

Sesizări erau și despre acțiunile PNL și PNȚ la sate și comune, fiind acuzați din nou că sub camuflajul actelor religioase și a regalității îi porneau pe țărani împotriva partidelor „democratice” și acuzau „guvernul Groza că este cauza tuturor relelor” – cauza pierderilor materiale nu chiar, dar faptul că se foloseau de lipsurile și necazurile populației erau vinovați.

Pe lângă măsurile economice și sociale guvernul a trecut la purificarea aparatului de stat printr-un decret lege dat imediat după instalarea cabinetului. Legea a fost extinsă și în 1946 și inclusă în legea electorală din iulie, același an. Evenimente care au avut loc în toată România, au fost similare și în județul Alba.

Încă din 1945 guvernul FND a început într-un regim de urgență schimbarea prefecților județelor, în Alba fiind numit Emil Bucur membru și președinte al organizației județene a Frontului Plugarilor. Controlând prefecturile, puteau schimba primarii, viceprimarii, notarii, pretorii și prim-pretorii fără ca cineva să li se opună. Deciziile de înlocuire erau luate de prefectul județului prin consultarea cu Consiliul Politic al Județului Alba alcătuit din membri FND, lucru menționat anterior. Au fost înlocuiți cei care s-au dovedit a fi „necorespunzători din punct de vedere politic și profesional”. Funcționarii neadecvați au fost înlocuiți cu oameni din partidele din alianța BPD, partidul comunist, din Frontul Plugarilor, PSD, Uniunea Populară Maghiară, etc. De asemenea s-au luat măsuri de epurare împotriva „speculanților”, „sabotorilor”, „elementelor reacționare și legionare care căutau să destabilizeze democrația în județul Alba”. Pentru situația imaginii și a gradului de simpatie în rândurile populației civile a funcționarilor „buni” prefectura județului se interesa de acest aspect.

Dacă la început chiar s-a dorit înlăturarea celor care aveau orientări de extremă dreaptă sau care au fost funcționari în regimul Antonescu, în prima jumătate anului 1946 și apoi din iulie și până în apropierea zilei alegerilor legea epurării a lovit și sitemul de învățământ și în general pe oricine se opunea politicii guvernului atât la nivel național, cât și la nivel local. În județ erau vizate persoanele de etnie germană. La cererea Comisiei Centrale de Informațiuni pentru purificarea aparatului de stat, Prefectura Albei trimitea rapoarte informative despre persoane suspectate de colaborare cu regimul fascist. Astfel avem cazul profesorului din Sebeș, Brandsch Karl, care a terminat cariera didactică ajungând la muncă forțată în URSS, „pentru muncă de răsboiu.” Nici cei care erau români nu au scăpat, precum profesorul Besoiu Ioan, tot din Sebeș, a fost casier al organizației locale legionare. Trist este faptul că soarta multor dintre acești oameni, care au fost mai mult sau mai puțin fasciști și legionari, s-a sfârșit în URSS. Era important pentru comuniști ca oamenii de cultură care erau neadecvați să fie eliminați, deoarece puteau influența marea masă a votanților împotriva BPD-ului. Pentru „demascarea lor erau trimise neintrerupt rapoarte ale agenților informatori, iar multe se bazau doar pe simple zvonuri.

Legea epurării politice nu a fost îndreptată doar împotriva legioanarilor și fascistilor, de altfel oricine se opunea era vazut ca fiind fascist, ci și împotriva celor vinovați de dezastrul țării, adică cei ochiți erau țărăniștii lui Maniu și liberalii lui Brătianu. Surpriza cea mare a avut loc în iulie 1946 când legea a fost inclusă în noua lege electorală, și nu se opreau doar aici, conform noii legi electorale puteau vota femeile militarii și toți funcțioanrii publici inclusiv polițiștii și jandarmii, care puteau fi instruiți cum să voteze în ziua alegerilor. BPD-ul și-a asigurat sporirea numărul de votanți prin organizațiile feministe și prin epurarea din armată a unui număr mare de ofițeri superiori. Temându-se că vor fi prea multe locuri în parlament Senatul a fost desființat, organul legislativ devenind unul unicameral.

Pe la jumătatea lunii iunie, respectiv ziua de 18, BPD a ținut ședința de constituire a Comitetului Electoral Județean Alba. Lucrările au fost prezidate de Emil Bucur, președintele Frontului Plugarilor Alba și de ceilalți șefi de organizații ai partidelor membre BPD. Au fost aleși ca membri ai Comitetului Electoral: Ispas Dușa din partea FP, Adrian Rațiu de la PSD, din parteae PNL-Tătărescu, Vasile Șandru, Traian Beju membru PNP, Șeușan Iosif – PCR, Matei Ana – FFD și Ivaovici Victor din partea Sindicatelor. La 21 iunie, Consiliul de Minștri a fost întrunit într-o dezbatere pe tema forului legislativ. Miniștrii opoziției, Emil Hațieganu și Mihail Romniceanu, nu erau de acord cu desființarea Senatului, proiectul de lege electorală, care legifera desfiițarea, îl considerau neconstituțional.

Așa avea să înceapă campania electorală pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Dar cât de curată era imaginea partidelor „democratice” și cât de „murdară” era a PNȚ și PNL. Campania începea în condițiile în care pupulația rurală încă suferea de urma războiului, reforma agrară nu a rezolvat problemele țărănimii, pe lângă toate aceste vara anului 1946 a fost foarte secetoasă mai ales în Moldova dar cu efecte mari și asupra celorlalte zone ale României. Pentru aceste necazuri, lipsuri materiale și nemulțumiri de tot felul din partea populației, cine era în ochii oamenilor vinovat? În mod normal și absolut în orice circumstațe oamenii aruncă vina pe conducerea țării, însă de data acesta cei scoși la înaintare, nu de către cetățeni, ci de către guvernul însuși, erau liberalii și țăraniștii, organele de propagandă ale BPD-ului încercând cu toate forțele să știrbească imaginea partidelor istorice.

Campania electorală 1 iulie – 18 noiembrie 1946

În capitolul de față încercăm a face o incursiune în evenimentele desfășurate în perioada 1 iulie – 18 noiembrie 1946. Acest interval de timp a fost marcat de lupta partidelor politice pentru alegerile ce aveau să aibă loc în data de 19 noiembrie 1946. Blocul Partidelor Democratice, PNȚ-PNL cât și alte grupări politice s-au întrecut în competiția, mai mult sau mai puțin corectă, de convingere și atragere a simpatiei și a votului electoratului. Vom vedea în cele ce urmează cum s-a desfășurat campania electorală.

La 1 iulie Comitetul Electoral Alba printr-o ședință, la care au participat toate comisiile electorale de plasă, constituite recent, a stabilit planul pentru desfășurarea campaniei electorale. Potrivit proiectului acesta avea să se deruleze în două etape. Prima, 1 iulie – 25 iulie trebuia să aibă un caracter mai mult organizatoric, sigur că nimeni nu era împiedicat să întreprindă alte acțiuni politice, sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie, opozția a început să fie șicanată de actviștii comuniști încă dinaintea începerii campaniei. A doua etapă a început la 25 iulie și s-a încheiat cu o zi înainte de alegeri.

În acestă perioadă s-au constiuit comitetele electorale de plasă, au fost stabilite zilele în care trebuiau să aibă loc adunări ale BPD-ului, dar în prima fază întrunirile partidelor membre BPD nu au fost comune, ci s-au desfășurat separat. La 5 iulie au luat ființă comitete electorale la Sebeș, în prezența prefectului și a președintelui Comitetului Electoral Alba, plus reprezentanții partidelor BPD. Din partea Frontului Plugarilor a fost numit Ioan Besoiu, din partea PCR, Gheorghe Mărginean, de la PNL-Tătărescu, Ilie Mircea Nistor, PSD, Valer Deac, Nicolae Moga, UFAR, Ana Dumitrache, Tineretul Progresist, Iosif Mogoș. La ședința de constituire a luat cuvântul Emil Bucur care a făcut apel la o colaborare sinceră în cadrul BPD pentru asigurarea victoriei alianței guvernamentale în ziua alegerilor. La Ocna Mureș tot în ziua de 5 iulie a fost înființat comitetul electoral, în 6 iulie la Aiud și Vințu de Jos, 7 iulie la Alba Iulia, iar pe 8 la Abrud și Zlatna. Fixarea sediilor comitetelor trebuia realizată până la 30 august.

Deși se anunțase o activitate politică intensă încă de la începutul lunii, lucrurile nu erau tocmai precum se credea. Prefectul transmitea Organizației Județene a Frontul Plugarilor, că pe valea Ampoiului partidul nu desfășoară activitate politică, și își exprima îngrijorarea că locuitorii nu sunt ținuți la curent cu realizările guvernului. În schimb, în celelalte zone ale județului activitatea era mai bună. Comuniștii se lăudau cu o creștere cu 20% a numărului de abonați la ziarul „Scînteia”. Chiar de la 1 iulie au trimis echipe pe sate, formate din 3 până la 6 oameni. La Berghin și Hăpria, în 7 iulie 4 echipe la Țelna, Ighiu, Oarda de Sus. În 14 iulie o echipă de 4 tovarăși a fost trimisă la Orda de Jos, 6 la Ighiu, Țelna și în comuna Șard, în fine la Tăuți 5 oameni. În plasa Teiuș a fost trimisă o echipă de 50 de activiști, în data de 21 iulie.

În 7 iulie la Alba Iulia a avut loc congresul Frontului Plugarilor sub lozinca „Regele și Petru Groza”. Emil Bucur președintele organizației județene și prefectul județului Alba susținea că Frontul Plugarilor are 34.000 de membri și peste 25.000 de susținători. Au urmat îndemnări la luptă, muncă „cinstită”. Opoziția a ținut și ea la 14 iulie, de ziua națională a Franței, o adunare, luând parte Pompiliu Medrea, Ioan Pop de Zlatna și Ioan Pop avocat. Sigur că tovarășii au catalogat întrunirea opoziției drept o acțiune dubioasă care trebuia să dea de gândit. PNȚ și PNL au început campania electorală în județul Alba cu hotărâre. Documente despre activitatea partidelor istorice nu avem, dar prin interpretarea celor „oficiale” putem obține informații importante. Potrivit unui document al PCR, se pare că sistemul de propagandă al reacțiunii, de la om la om, era intensificat și eficace, „au lansat atacuri împotriva tovarășilor partidului”. La Mihalț, în iulie, la o adunare, oratorii BPD au fost întrerupți de mai multe ori de către studenți și elevi și atacați cu pietre la plecare. La Obreja, comuniștii au acuzat acte de antisemitism și șovinism din partea opozției. În orice caz, în tot mai multe comune din județ, pe zidurile caselor și pe garduri apăreau numeroase afișe de propagandă ale PNȚ și PNL. Contraatacurile BPD-ului nu au întârziat să apară. Comuniștii au spus că țărăniștii au dat bani copiilor să lipească afișele. De asemenea au scos în grabă manifeste cu acuze grave la adresa țărăniștilor și liberalilor. La 14 iulie Ministerul Afacerilor interne a dat un ordin prin care au fost verficați toți funcționarii publici. Până la 25 iulie au fost înlăturați cei necorespunzător, iar cei rămași au fost instruiți în chestiunea orientării politice.

Imediat după publicarea legii electorale, la 15 iulie, de la Comitetul Central Electoral au venit indicații cu privire la prelucrarea legii în special cu femeile căci potrivit noii legi, pentru prima dată în România femeile primiseră dreptul de vot pe deplin, una din puținele realizări bune ale guvernului Groza, dar cu scop electoral. „Prelucrarea” legii s-a făcut în cadrul organizațiilor feministe precum Uniunea Femeilor Antifasciste din România – UFAR. S-au făcut întruniri speciale și cu militarii și funcționarii publici, care, și ei la rândul lor nu avuseseră drept de vot până atunci.

În luna august misiunea BPD de a atrage noi membri și suținători nu a fost foarte productivă. Un număr foarte mic de oameni s-au înscris în partidele „democratice” și în celelalte organizații ale BPD. Resposabil cu organizațiile de masă în județ din partea PCR era Dumitru Ciumbrudean, iar din partea Frontului Plugarilor era Turdășan Nicolae. Partidul Țărănesc al lui Anton Alexandrescu era aprope inexistent în județ, iar PNL-Tătărescu avea 468 de membri. Numărul membrilor și susținătorilor opoziției era minimalizat de către comuniști în încercarea de a arăta comparativ că ei au mult mai mulți susținători.

La 25 iulie s-a dat startul celei de-a doua părți a campaniei electorale. Planurile de muncă pentru campania electorală ale Comitetului Electoral Alba pe luna august constau în adunări, de data aceast, comune în cadrul BDP a tuturor partidelor și organizațiilor componente. Astfel de adunări au avut loc la Vințu de Jos și Teiuș în 4 august. La11 august s-au întrunit la Aiud, Ocna Mureș, iar la 18 la Zlatna și Abrud. În 29 aceeași lună la Sebeș.

Tot pe acele planuri de muncă era trecută și constituirea caselor de alegători, la 27 și 28 august. Înființarea lor s-a făcut prin deplasarea Comitetului Electoral Alba în plăși și comune, au fost pregătiți și electorii, toate partidele BPD-ului aveau un număr maxim de 20 de electori pentru toate plășile județului numai PCR avea 100. De asemenea, nu au fost uitate listele electorale cu alegători, sarcină ce trebuia îndeplinită prin supraveghere și control, comuniștii nu-și dorea ca pe liste să apară persoane „nedemne” de a vota sau a candida. La fel s-a procedat și la realizarea listelor cu delegați și asistenți ai tuturor partidelor din cadrul BPD-ului, care aveau să supraveghieze și să controleze desfășurarea alegerilor. Nu în ultimul rând întărirea legăturilor cu organizațiile de masă care nu erau în componența BPD, precum Apărarea Patriotică.

La fel ca în restul orașelor României și la Alba Iulia a fost sărbătorită ziua de 23 august, 2 ani de la eliberarea țării de sub „jugul fascist”. Ziua respectivă a fost tratată cu marea atenție de BPD a fost folosită la maxim de către comuniști drept o ocazie care nu trebuia ratată pentru propagandă electorală. Pe agenda zilei festive s-a propus prelucrarea legii electorale și a Platformei Program a BPD și desigur realizările guvernului condus dr. Petru Groza; scoaterea unui manifest pentru denigrarea partidelor istorice în județ. S-a dorit mobilizarea unei mari mase de oameni pentru ziua de 23 august. Pentru acesta s-au dat dispozții cu cele necesare. Tranportarea unui anumit număr de oameni din plasa Zlatna s-a făcut cu două garnituri de tren și șase camioane care au fost trimis la întreprinderile miniere. În plasa Ocna Mureș un tren și trei camioane, Aiud un tren și 4 autovehicule, iar în Alba Iulia s-au alocat 9 camioane și 8 autobuze. Toate acestea au avut rolul de transporta populația la Alba Iulia pentru marele miting. Adunarea ce a avut loc a fost formată din 15.000 de oameni în Piața Mihai Viteazul. Manifestele contra opoziției, pe toată durata campaniei, nu au lipsit deloc, acțiunile de intimidare și discreditare a țărăniștilor și liberalilor prin articole calomnioase, erau pe în prim plan, ba chiar au încercat să dizolve organizațiile PNȚ Alba.

Într-o circulară a BPD – Comitetul Central Electoral, către Comiteul Electoral Alba, se cerea o colaborare mai strânsă între comitetele de plasă „pentru o sinceră și exactă explicare a legii electorale. Se mai cerea formarea registrelor electorale și eliberarea certificatelor de alegeri. Documentul trimis de Comitetul Central Electoral cuprindea și dispoziții și idei de bază din legea electorală. Astfel, toți cetățenii români, bărbați, femei care au împlinit sau vor împlini cel mai târziu cu 20 de zile înainte de alegeri vârsta de 21 de ani au drept de vot, iar pentru exercitarea lui legală trebuiau să fie înscriși în registrele electorale ale comunei sau orașului unde domicilează. Se interzicea dreptul de vot persoanelor străine care au obținut cetățenia rămână la mai puțin de 6 ani, socotind din ziua obținerii și până la 20 de zile înainte de alegeri. Cei condamnați pentru crime sau fapte penale erau de asemenea suspendați din dreptul de vot. Dacă au trecut 10 ani de executarea pedepsei în cauză puteau să voteze. Persoanelor condamnate pentru dezastrul țării nu puteu să voteze și nici să candideze, de fapt această măsură s-a dorit a fi extinsă asupra opoziției și chiar a avut rezultate. Erau vizați și cei care au deținut funcții în regimul Antonescu sau etnicii germani din Grupul Etnic German, cei care au luptat voluntar în război contra Aliaților, membri ai organizațiilor legionare, persoanele epurate din aparatul de stat. Tuturor persoanelor cărora le-a fost luat dreptul de vot, le-a fost interzis să întreprindă orice altă activitate politică, în cazul în care desfășurau, cei prinși, trebuiau dați pe mâna justiției pentru a fi pedepsiți, conform articolul 6 din legea electorală. Prin aceste hotărâri din legea electorală au încercat să reducă numărul electoratului, care cu siguranță vota cu PNȚ sau PNL în alegeri.

Pentru întocmirea registrelor electorale, sarcina revenea primarilor sau ajutorului de primar, sub controlul magistraților. Registrele trebuiau să cuprindă în ordine alfabetică numele și prenumele, anul nașterii, profesia sau ocupația și adresa alegătorului. Data la care se cerea a fi terminate a fost stabilită pe 15 septembrie. Imediat după terminarea registrelor, acestea au fost afișate timp de 20 de zile la primării. În tot acest timp și la 10 zile de la expirarea termenului afișării, alegătorii au putut face contestație împotriva înscrierilor făcute sau omisiunilor. Cererile de contestație trebuiau depuse la primării.

Potrivit articolului 71 din legea electorală pentru cei omiși, înscrierea se putera face chiar și după ce listele s-au definitivat, dar până la 20 de zile înainte de alegeri. Comitetul Central Electoral avea nevoie să fie ținut săptămânal, la curent cu date despre planurile de muncă ale Comitetului Electoral Alba, „greutăți întâmpinate” la îndeplinirea sarcinilor de lucru și situația din teren. Greutățile nu veneau decât din partea opoziției.

Conform hotărârilor Comitetului de la București trebuiau înființate casele de alegători atât la orașe cât și sate. Rolul acestora era de a pregăti alegerile mai precis cetățenii indiferent de convingerile lor politice să aibă acces la toate îndrumările și lămuririle referitoare la drepturile lor politice cât și să fie informați despre felul în care se vor desfășura alegerile. În acele „case ale alegătorilor” se făcea numai propagandă împotriva partidelor de opoziție. Casele de alegători au fost deschise în ultima parte a campaniei electorale.

Pentru cunoașterea situației din județul Alba, cât mai amănunțită a fost solicitată întocmirea unui tabel la nivelul lunii august, în care să fie surprins numărul alegătorilor bărbați și femei, apoi pe naționalități, dar și numărul votanților pentru fiecare partid reprezentat în județ de vreo organizație. Astfel, votanți de sex masculin în tot județul erau 50.206, femei 40.207, totalul fiind de 90.443. Pe etnie: români, 78.889, maghiari aveau un total de 8.912, germani 958, evrei 130, țigani 2009. Potrivit tabelului Frontul Plugarilor avea 22.091 posibili votanți, PSD cu 6.426, PCR 10.747, UPM 87, PNL-Tătărescu 868, PNȚ cu 20.083 de votanți, PNL 6.261 și PNP 254 votanți. Toți acești votanți erau împărțiți pe sectoare. Sectorul Abrud avea 8738 de votanți, Alba Iulia 10.015, Ocna Mureș avea 13.669, Sebeș 13.103, Sectorul Teiuș cu 13.740, Vințu de Jos 8765 și Sectorul Zlatna cu 7490 de votanți. (vezi figura 27)

În luna august, până în ziua de 20, au fost făcute verificări în teritoriu, pentru a se vedea dacă autoritățile locale sunt „corespunzătoare” – primari, perceptori, notari, preoți, jandarmi, învățători și profesori. Au fost trimiși „tovarăși devotați” pentru completarea buletinelor de vot și pentru distribuirea carnetelor de alegători. Pentru pregătirea personalului necesar au fost înființate școli de electori. Vânătoarea elementelor fasciste și legionare, combaterea reacționarilor și propagandei lor și pedepsirea lor conform prevederilor legii elecrorale, toate erau pe ordine de zi a comuniștilor.

La 3 august 1946, Ioan Pop, președintele organizației județene a PNȚ a convovat la Alba Iulia pe toți membrii partidului. Ședința a avut loc la Banca „Izvorul”, deoarece sediul de partid a fost confiscat din anumite motive, de către auturități. Ajutorul de primar al Albei Iulia, Nicolae Turdășean și secretarul PCR, Gheorghe Dumitrescu, îpreună cu o bandă de comuniști înarmați cu bâte, au atacat sediul băncii. Ținta atacului a fost Ioan Pop, fiind lovti grav cu bătele. Salvarea i-a venit datorită unui comunis, care a împușcat din greșală pe secrtarul PCR. După ce lucurile s-au calmat, acuzația de tentativă de omor a fost aruncată asupra țărăniștilor.

O campanie electorală pentru a fi eficientă are nevoie și de fonduri. Prin urmare BPD, mai precis cei responsabili, căci nu era ceva de făcut fără să nu fie numiți responsabili, au trebuit să întocmească bugetul pentru comisiile și comitetele din plășile județului și începere strângerii fondurilor necesare funcționării campaniei. Cum BPD era o alianță în „slujba poporului”, s-a trecut și la realizarea listelor cu nevoi și revendicări ale populației în special ale locuitorilor din mediul rural. Reforma agrară se apropia de încheiere, deci era necesar să se pregătească și înmânarea titlurilor de proprietate beneficiarilor. Înmânarea titlurilor avea să fie ceva mai târziu pe la începtul lunii octombrie, dar nu pentru că nu erau finalizate, ci pentru doreau ca evenimentul distribuirii să fie cât mai aproape de ziua alegerilor și să fie folosit în scop propagandistic. Pentru populația din plasa Zlatna au fost luate măsuri de ajutorare. Au fost trimise cinci vagoane cu porumb și patru de grâu. Pe lângă alimente au fost distribuite haine și încălțăminte. Nu știm în ce măsurăm guvernul s-a îngrijit de invalizii de război. Programul BPD era plin de promisiuni, dar aproape toate erau cu scop electoral,ori dacă au realizat ceva, totul avea să fie schimbat după preluarea totală a puterii.

Comisia de Propagandă a Comitetului Electoral Alba solicita un raport cu numărul de case de alegători din fiecare plasă de județ (comunele mai mari au avut case de alegători), aceste case tebuiau să fie un centru pentru votanții care nu erau aderenți ai BPD. Difuzarea materialelor de propagandă ale BPD-ului s-a făcut prin casele de alegători – broșuri, reviste, articole manifeste cu Platforma Program și legea electorală, de asemenea aceste case erau și centre de plecare a echipelor de propagandă. Locația casei alegătorului, s-a stabilit să nu fie fixată în vreun sediu la BPD-ului sau al vreunui partid. Tot în sediul stabilit pentru case erau organizate vitrine cu expoziții, portretele candidaților BPD, caricaturi, lozinci ziare de perete.

La începutul lunii septembrie redacția ziarului local „Îndrumătorul Albei” a fost suplimentată cu elemente din cadrul alianței ca să aibă în campanie un caracter al BPD.

Pentru depunerea listelor și ziua votării au fost ținute serbări la sediile BPD. În acestă perioadă a campaniei electorale prin întruniri comune ale partidelor democratice în cadrul BPD s-a continuat prelucrarea Platformei Program și a legii electorale, membrii partidelor erau puși să distribuie fiecărei persoane în cartiere, străzi, blocuri și case, la sate seara în grupuri de țărani, broșuri, manifeste și alte materiale de propagandă. S-au pregătit pentru campanie și programe artistice. La întruniri și adunări BPD beneficia de instalații de megafoane, microfoane. Grupurile artistice folosite în campanie au fost: Corul „Solvay”, Corul „Helia”, Echipa de Pionieri, Căminul de Ucenici-Alba, Tineretul Progresist. Pentru a avea o situație cu nevoile pentru campanie au fost realizate caietele de plasă care cuprindeau problemele fiecărei plase în parte. Comuniștii au monitorizat activitatea autorităților orășenești și comunale în vederea luării măsurilor împotriva „cooperativelor maniste” și izolarea lor. La Corna „Izvorul Mântuirii” în plasa Abrud, Cut, Daia Română, Laz în plasa Sebeș, Pâclișa în Vințu de Jos, la Spălnaca – Ocna Mureș și Obreja în plasa Teiuș, au fost trimise echipe de tovarăși pentru a deruta activitatea țărăniștilor.

Încă se mai făceau verificări pentru reforma agrară. Probleme mari erau în plasa Zlatna. Verificări au avut loc în comuna Almașu Mare unde un fost proprietar și-a luat din nou în stăpânire lotul de pământ pe care îl pierduse. La Almașu Mic au avut loc evenimente similare, o văduvă și-a reluat proprietatea de 111 ha. Nereguli au avut loc și în plasa Alba, verificări au avut loc la Șard, Sântimbru, Totoi, Drâmbar, plângerea localniclor fiind îndreptată asupra distribuirii loturilor. În comuna Bărăbanț reforma a fost definitivată. În plasa Aiud, comuna Meșcreac invalizii de război erau nemulțumiți de faptul că nu au fost împroprietăriți cu locuri de case. La Vințu de Jos, în comunele Sibișeni, Cioara și Vurpăr erau agitații. În alte comune din plasa Ocna Mureș reforma a fost revizuită complet. Rezolvarea acestor probleme a fost făcută repede căci alegerile erau aproape, și nimeni din BPD nu dorea ca în ziua alegerilor să mai fie astfel de nereguli, sau toate acestea puteau fi exploatate de opoziție ca să câștige voturi în dauna BPD-ului, fapte care mai mult sau mai puțin au avut loc. Oricum, toate acete nereguli au fost exploatate de către opoziție în special PNȚ. În campanie țărăniștii, propagau tema colhozului printre locuitorii din mediul rural, avertizându-i că proprietatea le va fi luată în cazul în care comuniștii vor prelua puterea. Cei din urmă au recunoscut puterea propagandei țărăniste pe tema colhozului.

Din primele zile ale lunii septembrie s-au făcut pregătiri pentru deschiderea caselor de alegători. La 8 septembrie o echipă de mai mulți activiști și muzicanți de la întreprinderea „Minaur” s-au deplasat la Feneș pentru deschiderea casei alegătorului. În următoarea zi alt grup a mers în comunele Almașu Mare, Almașu de Mijloc, Almașu de Munte, pentru întocmirea listelor electorale. În 11 septembrie au fost vizitate comunele Meteș, Tăuți, Găureni, Valea Ampoiului, pentru controlarea listelor electorale. În data de 15 alt grup a mers din nou la Almaș pentru a face popularizarea realizărilor guvernului în județul Alba și în țară și a vorbit despre alegeri și importanța lor. În plasa Zlatna au fost omiși 340 de alegători, s-a ajuns la revolte din partea acelora, însă atmosfera tensionată a fost liniștită când cei nemulțumiți au aflat că prin contestație se pot înscrie în regsitre. Nu am aflat dacă au fost înscriși în registrele de alegători.

La nivelul întregului județ propaganda BPD făcea eforturi pentru popularizarea realizărilor guvernului Groza, a legii electorale și a programului BPD, precum și importanța legerilor parlamentare în democratizarea județului și a țării. Pentru ziua de 14 septembrie s-a stabilit o întrunire publică a BPD la Mogoș-Miclești, luând parte toate satele din împrejurimi. S-au susținut discursuri din partea PSD, Frontul Plugarilor Federația Femeilor Democrate, Tineretul Progresist. Aceleași promisiuni deșarte. Tot în acea zi a avut loc o întrunire la Ciuruleasa și la Cărpiniș. În 15 septembrie la Bucium-Cerbu, la Corna. La toate adunările au fost lăudate înfăptuirile, din județ și din țară, ale guvernului Groza. Dar au făcut și promisiuni că lipsurile și nemulțumire oamenilor vor fi eliminate odată cu victoria în alegeri a Blocului Partidelor Democratice. Tot în data de 15, UPM a ținut o adunare a comunităților maghiare nu au lipsit membri ai PCR.

La 18 septembrie se desfășurase o altă adunare comună a BPD la primăria din Abrud cu reprezentanți din partea Percepției, Poliției, Serviciul Sanitar, Pretura, Ocolul Silvic și membrii ai partidelor. În 23 s-au întrunit la Abrud în Piața Regele Ferdinand. Aceleași cuvântări despre formidabilele fapte ale guvernului și grija sa față de țărănime.

Adunări populare ale BPD au avut loc în 29 august la Aiud, 6 septembrie la Ocna Mureș, în 9 la Abrud, în 18 la Vințu de Jos, 25 septembrie la Teiuș, în 28 la Alba Iulia și pe 3 octombrie la Sebeș. Pentru acest întruniri și adunări populare au fost necesare afișe mobilizatoare și echipe de deplasare la sate. Prezentarea și explicare a legii electorale cât și a programului BPD au fost obiective pentru toate adunările populare, de sindicate și mai ales la întrunirile organizațiilor feministe prezente în județ: UFAR, UFM, FFD, care au mai avut loc până la alegeri. Alte adunări BPD au avut loc în 26, 27 28, 29 și 30 septembrie și 6 octombrie în plasa Abrud în localitățile Gura-Roșii, Roșia Montană și Abrud. Aceste acțiuni au avut loc în zonele miniere unde era un electorat destul de ușor de cucerit căci era simplu să spui acelor oameni, care lucrau în condiții grele, ceea ce doreau să audă de la politicieni.

Despre activitatea partidelor de opoziție PNȚ și PNL nu se cunosc detalii din lipsa documentelor. Tot ceea ce se poate reconstiui este pe baza relatărilor oferite de documentele PCR, însă de cele mai multe ori despre campania opoziției și despre numărul suținătorilor datele erau minimalizate. Activitățiile BPD sunt dovada că în județ cel puțin PNȚ era un adversar redutabil. Dacă datele minimalizate erau reale, atunci la ce era nevoie o campanie atât de intensă a partidelor din BPD, pentru s atrage electoratului? Și totuși chiar documentele se contrazic, în tabelul amintit despre situația votanților, PNȚ avea 20.000 de susținători la paritate cu Frontul Plugarilor, sau poate avea chiar mai mulți, PNL se apropia de cifra PCR-ului și depășea cu mult celelalte partide din BPD. Poate o cercetare viitoare mai amănunțită a arhivelor ar putea oferi informații despre campania partidelor istorice.

În cadrul campaniei, BPD făcea și educație politică viitorilor votanți. Însă,la acest capitol nu stăteau pre bine. Existau remarci că Secția de Educație Politică a Județului Alba era foartă slabă din punct de vedere al activității. În fapt, de unde să fie performanță, cei responsabili nu aveau ei la rândul lor pregătire politică, altminteri cum să poată instrui pe alții. Responsabil cu educația politică era Ilea Arghir, la educație de partid Mircea Iosif, la presă era Maricu Iosif artă și cultură Sibișan Simion. Era lăudat Mircea Liviu pentru educația de partid. Ziarul „Scânteia” avea 927 de abonați, iar ziarul „Vestea Satelor” difuza săptămânal 3.000 de exemplare.

La adunarea din 29 septembrie de la Alba Iulia, echipele de mobilizare trimise în plasa Abrud au reușit să adune circa 3.000 de oameni. În ziua mitingului, la Alba Iulia, din cei 3.000, au ajuns aproape 2.000, ceilalți nu au putut veni din lipsa mijloacelor de transport. Ochii propagandei BPD erau mereu ațintiți asupra zonelor montane. Au fost scoase în evidență pe lângă realizările interne și cele externe cu prilejul întoarcerii delegației române de la Paris, precum și mărinimia URSS față de România. De fapt, de România comunistă, deoarece putem vorbi de două țări, România care dorea să revină cu adevărat la viața politică democratică și altă România a celor care instalau „democrația populară”, o minciună în care românii aveau să trăiască peste 40 de ani.

La sfârșitul lunii s-a anunțat împărțirea titlurilor de proprietate celor care beneficiat de împroprietărire cu pământ luat din mariile moșii. Comuniștii s-au și grabit și au ținut o serbare în cinstea anunțului.

Pentru răspândirea cunoașterii semnului electoral al BPD (soarele) s-a depus o muncă intensă de difuzare și distribuire a afișelor electorale până în ultimul cătun al județului Alba. Zilele de târguri au fost folosite la maxim de propagandiștii BPD, la Alba Iulia, Abrud, Zlatna, Vințu de Jos, Sebeș, Aiud și Ocna Mureș. Partidele de opoziție erau active și nu se lăsau mai prejos, materialul lor electoral era tot mai abundent la sate.

Un moment marcant a avut loc la Alba Iulia la 1 octombrie. Premierul României, dr. Petru Groza, a venit în vizită împreună cu ministrul agriculturii Romulus Zăroni, iar cu această ocazie a fost organizat un mare miting. Cuvântarea lui Groza a fost plină de promisiuni și de fățărnicie, tipic comunistă. În final a împărțit personal titlurile de proprietate beneficiarilor reformei agrare demarată la 23 martie 1945. Reforma nu a avut deloc scopul bunăstării țăranilor, ci a fost realizată în pur scop propagandistic.

La 13 octombrie BPD a ținut o conferință despre funcționarii publici. S-a încercat ilustrarea grijii guvernului pentru funcționarii publici – față de cei loiali, desigur, de cei necorespunzători au avut grijă în alte moduri.

În data de 15 octombrie se anunțase data la care vor avea loc alegerile pentru Aduanrea Deputaților, iar din 16 octombrie Biroul Electoral al Circumscripției Alba a început să înregistreze listele cu candidați. Comuniștii au fost primii care au depus listele și au spus că au dat o lovitură grea reacțiunii, numărul membrilor de partid crescând semnificativ. Lista numărul 1 revenea BPD-ului, care avea semnul electoral „Soarele”. Candidații alianței în județul Alba erau: Ion Moga Fileru (FP), Nicolae Preja (FP) Avram Șerban (Confederația Generală a Muncii), Adrian Rațiu (PSD), Vasile Bârcă (PNL-Tătărescu) și Iosif Șeușan (PCR). Lista numărul 2 cu semnul două linii paralele era a Uniunii Populare Maghiare candidații fiind: Ludovic Megyeri, Nicoale Barabaș, Iuliu Csaszar, Alexandru Nagy, Pal Mosez, Ioan Botar. Listele 3 și 4 erau ale candidaților independeți: Nicoale Filimon, Simion Silvișan, Gheorghe Rusnac, Petru Laziu, Vasile Munteanu și alții. Pe lista a cincea era PSD – independent Titel Petrescu, candidați în județ erau: Ioan Micu, Ioan Comșa, Alexandru Blidaru, Rusan Dudaș, Pavel Muntea, Roman Drăghici. A șasea listă revenea Partidului Radical al Micii Burghezii cu semnul electoral „sapa”: Alexe Henegariu, Savu Roșu, Ioan Stanciu, Ștefan Păcurariu, ș.a. PNȚ și PNL au hotărât să-și unească listele cu candidați, le-a revenit lista numărul 7 cu semnul electoral „Ochiul”, candidații partidelor istorice erau: Dr. Nicolae Todoran (PNȚ), Constantin Hogea (PNȚ), Ioan Popa din Zlatna (PNȚ), Gheorghe Molodeț (PNL), Pompiliu Medrea (PNL), și Petru Goția (PNL). Lista 8 a fost a Partidului Țârânesc Democrat – Nicolae Lupu, cu semnul electoral „roata”. Îi avea candiați în județul Alba pe: Gheorghiu-Bronița Leon, Bartolomeu Constantinescu, Ștef Macarie, Ion Fulea, Ana Salcu Vulcu și Ion Irimie. Lista 9, Mișcarea Național Țărănistă, candidați: Gheorghe Rodeanu, Ioan Pintea, Iacob Crișan, Gligor Popa și alții.

După ce listele cu candidați au fost depuse, campania electorală a intrat în faza finală, bătălia în propagandă fiind acerbă. Numărul întrunirilor comune BPD au crescut la număr,iar alegătorii erau îndumați prin broșuri dar și prin casele alegătorilor cum să-și exercite dreptul de vot în ziua alegerilor. Într-adevăr chiar existau oameni care nu știau sau erau confuzi. Conform îndrumărilor trebuiau să deschidă buletinul de vot și să pună ștampila pe lista numrul 1 cu semnul „Soarele”. Acest lucru ne face să înțelegem că dacă puneau ștampila pe alte liste votul era incorect exprimat din punct de vedere al BPD. În acele case ale alegătorilor nu se făcea nicidecum o imagine bună partidelor istorice sau facțiunii PSD – independent Titel Petrescu. Acolo se găseau toate broșurile și revistele BPD, folosite drept material de propagandă. Iată câteva: „Marele ajutor acordat României de URSS”, „Înfăptuirile guvernului Groza”, „Lumină pentru popor”, „Votăm și noi”, „Armata democratică”, etc. Caricaturi: „Trece moșul peste gard și rămâne spânzurat”, „Sus stele, jos stele”, „Vai de picioarele mele”, etc.

Pentru afișaje BPD cu îndemnul Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele, lista Blocului Partidelor Democratice!, au fost trimise echipe de 7 oameni, care au lipit afișe în 29 de comune, iar în Alba Iulia și în altre orașe au construit vitrine de expoziție. Au fos vândute afișe rulante 6.000, 400 de cărți și gratuit s-au dat 300, ziare 3.000, în comune și orașe 10.000 de calendare. Până la finele lunii octombrie s-au făcut 15 mitinguri și 10 adunări publice.

Epurările politice au continuat până în preajma alegerilor căci și această metodă era o practică a BPD în campania electorală. Au fost destituiri la judecătoria Tribunalului Abrud, primarul din Bucium, din Corna și sefi de posturi de jandarmi au fost de asemenea înlocuiți. Vizate au fost și localurile-cârciumile, unde se presupunea doar, că se desfășoară activitate antiguvernamentală. La fel s-a întâmplat și în plasa Vințu de Jos. Cei care erau considerați periculoși din punct de vedere politic sau cei cu incapacitate profesională și „ținută nedemocratică”, au fost mutați în alte localități și izolați.

La 23 octombrie Comisia de Propagandă a Comitetului Electoral Central al BPD trimitea o circulară către Comisia de Propagandă Alba, rugând intensificarea campaniei în județ prin tipărituri obișnuite și prin presă atacându-se opoziția. Popularizarea listei BPD și a candidaților săi prin evidențierea realizărilor lor. Importanța zilelor de 23 august și 6 martie, toate acestea până în ultima zi de campanie. Atacarea prin toate mijloacele politice a candidaților maniști și brătieni prin scoaterea la lumină a unor așa-zise fapte necurate din trecutul lor. Bineînțeles să nu lipsească nici punerea în lumină a realizarilor guvernului, împroprietărirea țăranilor, repararea șoselelor, a podurilor, renovarea gărilor, liniilor ferate, biserici, școli, spitale, înființarea de economate și cooperative – care nu ajutau decât pe cei care erau susținători ai BPD. Multe realizări într-un an și jumătate de guvernare, dar cum de existau încă oameni nemulțumiți? Au fost făcute manifeste scurte prin care preoții, învățătorii, persoanele de cultură să îndemne populația să voteze cu candidații BPD. Din nou s-a folosit stratagema cu necazurile și neajunsurile lăsate de război, vinovați fiind cei din regimurile reacționare care au băgat țara în război și au subjugat democrația. Trebuia să se ilustreze lupta guvernului Groza pentru pace în țară – pace nicidecum, deja existau oameni care se retrăgeau în munți, fiindcă nu doreau să fie parte a ordinii pe care guvernul se pregătea să o instaleze. Pacea înfăptuită de guvern a fost prin arestări, deportări, intimidări, neluarea măsurilor împotriva abuzurilor soldațiilor sovietici și altele. În acțiunile împotriva PNȚ-PNL se recomanda să nu se vorbească de semnul lor electoral nici măcar sub formă caricaturală, aceasta pentru a evita ca oamenii să fie tot mai familiarizați cu „Ochiul”.

La 21 octombrie 1946 au fost inspectate locațiile propuse pentru instalarea secțiilor de votare, lucrările cele mai importante pentru desfășurarea alegerilor apropiindu-se de final. Starea de spirit a populației se menținea în general liniștită, cu excepția comunelor Galda de Jos și Mihalț din plasa Teiuș, unde au fost nemulțumiri și agitații din partea celor care nu aveau dreptul să voteze sau fie boicotau alegerile. În Teiuș au existat manifestații ale unor persoane pentreu motivul că Uniunea Populară Maghiară a lipit afișe în limba maghiară în tot orașul. La Cetea, după unele zvonuri care circulau, se credea că agenți ai opoziției mergeau din casă în casă și îi instruiau pe localnici cum să voteze, evident împotriva BPD, dar aceștia din urmă, în casele de alegători făceau același lucru, îi îndemnau să voteze contra PNȚ-PNL. În Stremț circula știri despre noi alegeri care se vor derula în februarie 1947.

La 31 octombrie fiind zi de târg la Aiud, propagandiștii BPD au profitat de ocazie. Au fost difuzate prin megafoane lozinci pentru sporirea cunoașterii semnului electoral „Soarele”, au distribuit ziare, manifeste și broșuri contra opoziției. Înainte au confecționat zece pancarte din lemn pe care era scris „ Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele, semnul Blocului Partidelor Democratice”. Pancartele au fost montate în diferite locuri din oraș. Tot în data de 31 octombrie au ținut o întrunire cu toți funcționarii publici și particulari la sala Cinema „Apollo”, au fost prezenți funcționari de la primărie, percepție, pretură, ocol silvic, poștă, spital și din toate întreprinderile și fabricile. În 4 noiembrie în același loc s-a ținut o marea aduanare administrativă la ora 10 cu pretorul, toți notarii, primarii din plasa Aiud, preoți, învățători, profesori, polițiști și jandarmi.

La sfârșitul lunii au fost fixate secțiile de votare, iar la 1 noiembrie a fost publicată repartizarea secțiilor. Cele 45 de secții au împărțite în următorul fel: pentru municipiul Alba Iulia au fost repartizate 3, pentru plasa Alba 3, plasa Vințu de Jos a primit tot 3, în plasa Sebeș au fost repartizate 7 secții, plasa Teiuș a primit 5, la Abrud 4, restul în reședințele de plasă, iar 4 secții au fost oragnizate în garnizoanele din Alba Iulia și Sebeș. Am reușit să reconstituim repartizarea secțiilor în plasa Abrud. În Abrud secția a fost instalată la primărie în sala festivă. Acolo trebuiau să voteze cetățenii din Abrud, Abrud-Sat, Buninginea, Ciuruleasa, Soharu, Săliște, Vulcan, Bodrești, Boglești și Corna. A doua secție la Gura-Roșii, în școala primară, la care votau locuitorii comunei și cei din comunele Cărpiniș, Vârtop, Roșia Montană. Secția numărul 3 a fost instalată la Bucium în școala primară unde votau satele Izbita, Cerbu, Șasa, Muntari, Poeni. Secția 4 la Mogoș-Miclești în școala primară, votau cei din Bârlești, Valea Barnei, Cojocari, Butești, Măcărești. Pentru secția 1 delegați și asistenți din aprtea PCR: 5, PSD: 4, Frontul Plugarilor: 4, Partidul Național Popular: 2. Secția 2 de la PCR: 2, PSD: 3, FP: 1. La a treia, PCR a avut 4 oameni, PSD: 2, Apărarea Patriotică a avut 3. Despre secția 4 datele lipsesc. Președinții secțiilor de votare au fost aleși în cadrul BPD Alba.

Întreaga activitate a BPD, cât și a partidelor de opoziția s-a desfășurat sub semnul ultimei faze a campaniei electorale. Despre PNȚ-PNL nu se cunosc detalii pentru perioada 1-18 noiembrie. Iarăși ziarele comuniste minimalizau campania opoziției, argumentând că numărul de aderenți al partidelor istorice este mic în județul Alba. Acest fapt nu a fost deloc adevărat. Deși opoziția nu beneficia de resurse la fel de mari ca BPD, era mereu împiedicată să desfășoare activitate electorală de autorități. Organele de ordine, jandarmi și poliție au fost la ordinele BPD, căci riscau să-și piardă locul de muncă dacă se împotriveau. Cu toate că se garantaseră buna desfășurarea a campaniei chiar de la început acest aspect nu s-a aplicat partidelor de opoziție, vom vedea că și în ultime zile de campanie au existat dispoziții din partea prefecturii pentru legalitatea măsurilor luate de organele de ordine, dar nu au fost respectate.

Întruniri comune ale BPD-ului au avut loc în decursul zilelor rămase până la alegeri, la Zlatna la 9 noiembrie, invitat fiind candidatul Ion Moga Fileru. În ziua de 16, o altă adunare a avut loc, cu un număr mare de participanți. Au fost trimise 13 echipe de propagandă, în fiecare zi, prin localități pentru „a lămuri sătenii și a populariza semnul electoral al BPD”. Întru-n raport de activitate, despre sfârșitul campaniei, comuniștii se plâng de lipsurile și greutățile avute și de pregătirea precară a oamenilor, că au neglijat pregătirile pentru alegeri. Organizați mai bine sau mai puțin, adevărul este că au beneficiat de toate resursele necesare, mai ales că-l aveau pe fratele mai mare de la Răsărit. Au primit fonduri, la cererea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la o întervedere cu A.Y. Vîșinski. În perioada 1 noiembrie – 18 noiembrie, s-au stabilit o serie de întruniri BPD în plasa Alba. În 12 noiembrie s-a desfășurat un miting prin mobilzarea populației din Limba, Ciugud, Brâmbar, Oarda de Jos, Oarda de Sus, Bărăbanț și Micești. În Micești și Șard au fost trimise echipe formate în cadrul BPD pentru a prelucra programul alianței. La fel s-a întâmplat și în comunele Ighiu, Bucerdea Vinoasă, Pâclișa, Oarda de Jos Berghin și Cricău. Tovarăși responsabili cu campania electorală în comunele menționate au fost, din partea PCR: Vasiu Gheorghe, Jurca Gheorghe, Drăgan Nicolae, din partea PSD: Ioan Cozma, Moise Cordin, Anca și Vasile Opinceanu. De la Frontul Plugarilor au fost Marian Popa, Damian Negreș, Ioan Narița și Dan Samoilă. Uniunea Femeilor Antifasciste din România a trimis pe Maria Motora, Barbara Bacaloc, iar de la Tineretul Progresist, Gheorghe Muscă .

Astfel de întruniri și acțiuni de propagandă ale echipelor BPD au avut loc și plasa Abrud. La casele alegătorilor s-au ținut conferințe pe diferite teme, agricultură, economie, politică etc. Evenimente similare au avut loc și în plasa Sebeș cu muncitorii de la diferite întreprinderi în zilele de 4, 5, 6, 7 și 8 noiembrie. Pentru a verifica starea afișelor cu semnul „Soarele” au fost trimiși oameni în comune și orașe. Un caz descris, a fost la Petrești, în zilele de 5, 6 și 7 noiembrie, fiind inspectat și casele de alegători. În 8 au fost inspectate comunele Săsciori și Sebeșel.

În ultimele zile campania BPD-ului a fost foarte galopantă, acțiunile de propagandă începând cu cătune și sate și culminând cu adunări populare de plasă și reședințe de plasă. Cei responsabili cu organizarea au fost selectați cu atenție, să fie cei mai devotați cauzei și cei mai buni propagandiști. Ca materiale, au fost folosite aceleași ca până atunci, programul, legea electorală, importanța alegerilor în democratizarea țării și realizările guvernului, totul a fost animat de echipe artistice, cu alte cuvinte au dat poporului „pâine și circ”. S-a raportat că în noaptea de 17 spre 18 noiembrie reacțiunea a lipit afișe cu semnul „Ochiul” și afișe naziste. Au fost acoperite ulterior cu afișe BPD.

Comandamentul Unic Sibiu cerea ca în zilele de 18, 19 și 20 noiembrie să se raporteze telefonic privitor la ordinea publică și starea de spirit a populației, precum și despre evenimente petrecute. Rapoartele trebuiau date la orele 5, 11, 16 și 19. Verificarea dacă s-a produs vreo agresiune sau încercări de tulburarea a ordinii și liniștii publice, dacă firele telefonice nu au fost tăiate. Să se informeze asupra numărului de persoane arestate în zilele menționate, pentru infracțiuni politice, indicându-se dacă sunt candidați, delegați sau asistenți, ori șefi de organizații județene PNȚ-PNL sau PSD – independent Titel Petrescu.

Au fost date și indicații în ceea ce privește folosirea ștampilei de control. Pentru aplicarea ștampilei, conform legii 560/1946 s-a folosit: pentru comune rurale să se utilizeze ștampila de control a comunei respective sau a plășii în care are loc votarea. Daca scrutinul s-a desfășurat la secții din instituții publice s-a folosit ștampila conducerii instituției care găzduia secția de votare. În cazul secțiilor amenajate în întreprinderi sau fabrici, trebuia folosită ștampila Judecătoriei de Ocol. (vezi figura 28) S-a dispus conform ordinului Ministerului Afacerilor Interne, ca distribuirea certificatelor de alegători să se facă până la data de 16 noiembrie. Pentru a se distribui mai repede, tot prin ordinul ministertului, primăriile puteau să ofere certificatele de alegători prin agenți comunali, ele trebuind înmânate persoanelor la domiciliu. Certificatele rămase să fie predate de primar, personal, împreună cu notarul comunei, la Biroul Electoral Județean.

Comandamentul Unic Regional Sibiu către Comandamentul Unic Județean Alba, solicita, răspundere totală din partea celui din urmă în menținerea ordinii pe teritoriul urban și rural. Orice individ, asupra căruia cădea doar suspiciunea că este agitator împotriva autorității de stat sau care încearcă a provoca dezordine, acte de agresiune, atac asupra instituțiilor, indiferent dacă sunt candidați, delegați, asistenți sau alegători ai partidelor de opoziție, ori chiar lideri de organizații, trebuiau reținuți și predați poliției și jandarmeriei din capitala județului.

Am afirmat anterior că Prefectura Județului Alba a dat dispoziții și a insistat asupra legalității măsurilor administrative și polițienești pe durata campaniei electorale, ei bine toate acestea erau doar de fațadă, sigur că în documente pare că totul a fost legal, aceasta pentru că era o instituție reprezentativă a statului în teritoriu și nu puteau da dispoziții directe de agresare campaniei duse de țărăniști și liberali. În documente, organelor de poliție și jandarmerie le reveneau sarcini de asigurare a ordinii și liniștii publice și să se achite de aceste sarcini cu obiectivitate, pe timpul campaniei electorale. De asemenea mai era îndatorirea de a informa și a supraveghea dacă desfășurarea manifestațiilor de susținere a candidaților din diferitele grupări politice nu depășesc cadrul legal, al programelor pe baza cărora este solicitat votul alegătorilor și dacă astfel de „depășiri” nu sunt dăunătoare ordinii publice și siguranței statului. S-a garantat libertatea manifestărilor dacă nu contravin legilor statului. Libertatea propagandei partidelor, polițiștii să nu intervină decăt în momentul în care a fost depășit cadrul pașnic.

Numai manifestațiile și întrunirile opoziției erau mereu obstrucționate și împiedicate de la buna desfășurare. Documentele PCR demonstreză acest lucru, e drept că acțiunile de denigrare, agresiuni și intimidare a fost mai mult ale activiștilor de partid, poliția și jandarmeria au intervenit atunci s-a putut face o „acoperire” a adevăratelor intenții, de exemplu mult cunoscutele acuze aduse opozției, de șovinism, fascism, rasism, vinovăție pentru intrarea țării în război, înscenări că erau ucigași ai unor comuniști etc. Opoziția nu putea riposta în baza legilor deloc, și judecătorii erau racolați de către comuniști. Nu le rămânea decât să convingă electoratul că merită votul din ziua de 19 noiembrie, prin căi și mijloace proprii.

Inspectoratul General Administrativ Sibiu cerea Prefecturii Județului Alba date despre situația din teritoriu prin rapoarte telefonice la ore stabilite, pentru ziua de sâmbătă 16 noiembrie, la ora 18 să fie trimis un raport. Dacă militarii de pază au fost repartizați la secțiile de votare. Dacă s-au transportat la toate secțiile de votare gheretele și urnele și toate cele necesare. Dacă listele cu candidați și delegați din partea partidelor ce se confruntau în alegeri, au fost depuse în totalitate la Biroul Electoral Județean. Date despre starea liniilor telefonice. Starea de spirit a populației, alte evenimente. Pentru ziua de duminică 17, la ora 7 dimineața, raport despre starea de spirit, evenimente petrecute pe timpul nopții și dacă certificatele de alegători nedistribuite au fost depuse la biroul electoral. Aceleași rapoarte și pentru luni 18 noimbrie, doar că erau solicitate la mai multe ore din zi.

Practic toate lucrările campaniei electorale au fost duse la îndeplinire până la data de 18 noiembrie. Populația județului și candidații așteptau ca în ziua următoare să se decidă cine va avea cele mai multe voturi și va trimite cei mai mulți deputați în Parlamentul României.

19 noiembrie 1946 – ziua alegerilor pentru Parlamentul României

În 18 noiembrie a luat sfârșit campania electorală. În acea zi s-au făcut ultimele pregătiri organizatorice, BPD-ul, poliția, jandarmeria au stabilit planurile de activitate în așa fel în cât atmosfera liniștită să predomine încă din ziua precedentă scrutinului. Cu toate acestea incidentele nu au lipsit.

De la Comandamentul Unic Regional Sibiu, care primise ordine direct de la Ministerul Afacerilor Interne, Chestura Poliției Alba și Legiunea de Jandarmi Alba au primit ordine pentru ziua de 18 noiembrie. În caz de tulburări ale ordinii și liniștii publice, organele polițienești au primit instrucțiuni să intervină rapid și în forță pentru restabilirea urgentă a ordinii, în toate localitățile județului Alba.

În noaptea de 18 spre 19 au fost executate patrulări atât la sate cât și pe străzile orașelor din județ, pentru prevenirea evenimentelor neplăcute, de dezordine, crime etc. În realitate exista temerea că agenți ai partidelor de opoziție vor încerca să saboteze secțiile de votare, sau să facă propagandă lipind manifeste pe instituții. Pază constituită din militari, polițiști sau jandarmi călare, a fost instalată la principalele instituții publice, la primării, la Prefectura județului, la Tribunal, Poștă, la centralele telefonice și la uzinele electrice. În ceea ce a privit paza întreprinderilor, acesta a fost asigurată de societățile respective.

Șefii organizațiilor județene ale partidelor PNȚ și PNL au fost chemați la Chestura Poliției Alba, unde li s-a pus în vedere faptul că vor fi direct răspunzători, dacă în ziua alegerilor, membri ai partidelor lor rămași neînscriși s-au susținători care nu pot vota, vor încerca să pătrundă în secțiile de votare, sau vor întreprinde acțiuni de dezordine, vor fi luate măsuri împotriva lor și a organizațiilor în general. Cazurile prevăzute în dispozițiile primite de organele de ordine, trebuiau, în caz că au avut loc, raportate telefonic Comandamentului Unic Regional Sibiu. Cei care nu s-au înscris în registrele electorale, sau au fost omiși și au depus contestație până la termenul stabilit, iar în ziua de 18 și în ziua alegerilor se dedau la fapte care contravin legilor statului, fraudă, rebeliune, etc., trebuiau să fie reținuți fără întârziere și anchetați la sediul poliției. Președinții secțiilor de votare, conform legii electorale, pentru a putea păstra ordinea în secții, aveau dreptul să folosească gărzile militare repartizate la sediile secțiilor de votare din județ. Președinții, delegații și asistenții au fost declarați răspunzători direcți, pentru încălcarea legii.

Pentru luni 18 noiembrie, Comandamentul Unic Sibiu, a solicitat date despre atmosfera ca planează asupra populației care va vota. De asemenea, au cerut rapoarte despre starea tehnică a legăturilor telegrafice și de telefonie. Dacă au fost stabilite normele de votanți, în încercarea de a se evita aglomerarea secțiilor de votare. Potrivit ordinelor comandamentului, președinții de secții, au fost obligați să se prezinte la sediile secțiilor la ora 20:00 în 18 noiembrie, pentru stabilirea, împreună cu militarii, a planului de acțiune pe durata desfășurării scrutinului.

În noaptea de 18 spre 19 la orele 23:00; în comuna Geoagiu de Sus, firele de telefonie au tăiate de către niște indivizi, care nu au putut fi prinși. Legăturile telefonice au fost restabilite la ora 24:00, între Geoagiu de Sus și centrala telefonică din Teiuș. Tot în acea noapte au fost prinși oameni înarmați cu pistoale revolvere la Teiuș, se pare, conform raportului organelor de ordine, că indivizii nu erau domiciliați în Teiuș. Alții au fost prinși lipind manifeste de propagandă antiguvernamentală pe zidurile clădirilor. Deși nu era înterzis prin nicio lege, cei ce au făcut propagandă în ultima zi au fost sancționați, bineînțeles, că cei ai partidelor reaționare. Activiștii BPD-ului ai lipt afișe și manifeste toată noapte și chiar au întreprins acțiuni de propagandă electorală și de „mobilizare” a populației în ziua alegerilor.

Data de 19 noiembrie a fost declarată de către guvern zi de sărbătoare – sigur știau că vor câștiga competiția, dar nu în mod cinstit. Drept urmare trebuiau luate toate măsurile necesare, „speciale” de menținere a ordinii, dar măsuri care să fie cât mai puțin vizibile. Doar în caz de maximă urgență să se facă uz de forță. Polițiștii și jandarmii au primit instrucțiuni să nu rețină sau să împiedice alegătorii, delegații, ori președinții organizațiilor județene, să meargă la vot. Cu toate acestea, liderii opoziției și delegații lor care ar fi trebuit să se afle în secțiile de vot au fost împiedicați să-și exercite dreptul de vot. Desigur, în documente s-a păstrat atmosfera legală a desfășurării alegerilor, însă tot din documentele „oficiale” am aflat că la secțiile de vot nu au fost delegați sau asistenți, de președinți nu mai vorbim, ai partidelor de opoziție. Cert este faptul că mai toate documentele partidelor istorice s-au pierdut, mai exact au fost distruse de comuniști după ce au preluat puterea totală în stat.

În zilele de 18, 19 și 20 noiembrie, a fost decretat, ca toate cârciumile, restaurantele, bodegile și barurile de pe teritoriul rural și urban, să fie închise de la ora 12:00, din prima zi și până în 20 la ora 12:00. O măsură relativ pozitivă, s-a încercat evitarea întrării în secțiile de votare a persoanelor în stare de ebrietate, oricum nu au lipsit cazuri de acest fel.

S-a dat ordin organelor de ordine și pază de la secțiile de votare, să aresteze fără nicio ezitare pe indivizii suspectați de flagrant, persoane suspectate ca fiind agitatori, oricare întreprinde acțiuni politice în altă circumscripție decât cea în care domicilează, sigur că cei suspecți erau numai din aprtea opziției.

Tot în noaptea de 18 spre 19 echipele de propagandă ale partidului comunist au lipit manifeste și afișe în toate secțiile de votare. Afișele opoziției au fost rupte sau acoperite cu cele ale comuniștilor. Între Cetea și Benic au fost tăiate firele de telefonie.

Pentru ziua de 19, s-a cerut rapoarte despre starea lucrurilor din județ, din două în două ore, adică la orele 7, 11, 13, 15, 17, 19 și 21. Evenimentele grave trebuiau raportate imediat, la ora la care au avut loc: crime, dezordine în secții, atacuri asupra instituțiilor publice. În rapoartele trimise Comandamentului Unic Regional Sibiu, era specificat, dacă au fost încercări de tulburare a ordinii și liniștii publice, agresiuni, dacă au avut loc jafuri, devastări, incendii, stare liniilor telefonice. Dacă au existat pătrunderi în forță, a celor a celor ce le-a fost luat dreptul de vot, în secțiile de votare. Activitatea partidelor de opoziție a fost monitorizată, desfășurarea operațiunii de votare, starea de spirit a alegătorilor. S-au cerut date, dacă există persoane areastate la sediile de poliție, pentru infracțiuni electorale. Era important să se știe dacă erau simpli alegători sau erau candidați, agenți ai opoziției, sau șefi de organizații. Specificarea exactă a motivului arestării. Nu s-a acceptat nicio întârziere a rapoartelor. Rapoartele au fost telefonice în cea mai mare parte și foarte puține au fost scrise, iar acestea din urmă erau foarte sumare. Au cerut rapoarte despre infracțiunile opoziției, care nu erau altceva decât înscenări, falsuri sau mai rău, închipuiri că „maniștii” vor să saboteze alegerile. În realitate ar fi trebuit raportate cele comise de comuniști, dar ar fi fost ironic să se pârască între ei.

Comandamentul Unic Regional Sibiu a cerut informații în dimineața zilei de 19 noiembrie despre birourile secțiilor de votare, președinți, delegați și asistenți, dacă s-au prezentat la secții la ora 8:30. Dacă imediat de la deschiderea secților există prezență la vot și cum decurge scrutinul. Dacă starea de spirit a populației era calmă și nu existau tulburări De asemenea âdate despre, balanța voturilor, în favoarea cărei grupări

A avut loc mobilizarea întregului activ al BPD pentru paza secțiilor de vot. La Ciumbrud a avut loc o altercație stârnită de un votant în stare de ebrietate – probabil a întrebat „…dar eu cu cine votez?”. La ora 12:00 a fost o prezență de 30% la vot. Curentul politic a înclinat spre BPD cu un procent estimat de 80%. Contestații nu au fost depuse, iar atmosfera era liniștită. Până la ora 17:00 a fost o prezență la vot de 60%, voturile, potrivit estimărilor erau în favoarea BPD, 80%. (vezi figura 29) Contestații nu au fost depuse. În general starea de spirit la secții levotare se menținea calmă. La Lopadea Veche, un cetățean a fost acuzat, fiind și în stare de ebrietate, că a făcut propagandă electorală a secția de vot, pentru PNȚ-Maniu. Cetățeanul a fost reținut și transportat la sediul poliției din Aiud, unde a fost anchetat. Se pare că neplăceri veneau și din partea aliaților BPD. Un cetățean din Mihalț, Potopea Pamfil, a fost prins înarmat în secția de vot. La Aiud, Demeter Mihaly a făcut propagandă la secție între membrii maghiari ai alianței, și alegătorii de aceeași etnie, încercând să-i convingă să voteze lista 2 cu semnul UPM, două linii paralele, și să nu pună ștampila pe lista 1. A fost arestat, dar în scurt timp a fost pus în libertate. Evident că nu se dorea un scandal de proporții cu UPM, deoarece riscau să piardă voturi importante.

Încă din 18 noiembrie Comandamentul Unic Județean Alba, a primit un ordin, de la Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul comandamentului de la Sibiu, să nu ofere corespondeților de presă, străini, sau ofițerilor armatelor aliate (americani și britanici), niciun fel de date statistice privitoare la desfășurarea scrutinului. Numai printr-un reprezentant al Comisiei Aliate de Control de la București, ori prin reprezentantul comisiei în județ să fie satifăcute cererile lor. Presa românească a primit date de la Ministerul Justiției care coordona întreaga activitate electorală.

Pentru afișarea rezultatelor în alegeri, Ministerul Afacerilor Interne a dat instrucțiunile și procedura de urmat tuturor prefecturilor, adresându-se și celui din Alba. Comisia Centrală Electorală a întocmit un tabel pentru a fi utilizat la numărarea voturilor. Acel tabel a fost realizat în următorul fel. În partea superioară la stânga era scris Biroul Electoral Județean, în cazul de față cel din Alba. Tabelul avea titulatura: Tablou cu rezultatele scrutinului secțiilor de votare pe liste de candidați, depuse la alegerile pentru Adunarea Deputaților, efectuate în 19 noiembrie 1946. „Tabloul” cuprindea mai multe coloane. Prima coloană era pentru secțiile de votare, coloana 2 cu numărul alegătorilor înscriși în registrele electorale. A treia coloană era pentru lista 1, cu semnul, gruparea politică (BPD), voturi obținute. Tot atâtea coloane câte liste au fost depuse, în județul Alba au fost 9 liste electorale. Pe lângă, mai erau alte trei coloane, prima pentru numărul voturilor obținute de toate listele electorale, a doua pentru voturile nule, iar cea de-a treia cu numărul toatal al votanților. Tabelul a fost folosit în seara zilei de 19, când au fost deschise urnele.

La ora 21:00, comandamentul de la Sibiu a solicitat un raport cu privire la procentajul prezenței, care grupare are mai multe voturi, dacă mai sunt secții unde nu s-a încheiat scrutinul. Scrutinul s-a încheiat la ora care trebuia, dar au urmat manevrele de falsificare. Dacă în timpul zilei nu au reușit să dea votanților suficiente buletine gata ștampilate și sigilate, atunci au tercut în cursul nopții la falsificarea cât mai multor buletine de vot,astfel încât să atingă norma stabilită, de 80%. Așa s-a întâmplat peste tot în țară.

Alegerile au decurs conform așteptărilor la secția de votare din Zlatna, 67% prezență, la Feneș 75%, la Almașu Mare 87%. Electorii au fos tot timpul lângă votanți arătându-le cum trebuie să voteze și cu cine.

Până la ora 12:00 în 20 noiembrie doar câteva secții au depus tabelele la Biroul Electoral Județean Alba. După ce toate secțiile au depus tabelele, au fost anunțate rezultatele scrutinului. Mulți care se așteptau la victoria partidelor de opoziție, și-au văzut speranțele spulberate de rezultatul falsificat al alegerilor. Toate buletinele de vot care au avut ștampila pe listele opoziției au fost anulate și distruse, se pare au scăpat câteva (vezi în anexă), dar dovada unei victorii a partidelor istorice a fost ștearsă pentru totdeauna. Conform rapoartelor oficiale, 85.749 de alegători și-au exprimat votul, 1.341 au fost anulate. Rezultatele oferite de Biroul Electoral Județean au arătat victoria BPD. Astfel Blocul a obținut 55.060 voturi, PNȚ cu 13.000, PȚD 1978 de voturi, PSD – independent Titel Petrescu a primit 996 de voturi din partea alegătorilor, UPM cu 6913. Partidul Radical al Micii Burghezii a câștigat 616 voturi, iar Mișcarea Țărănistă 406. Au fost aleși deputați de Alba pentru Adunarea Deputaților următorii: Ion Moga Fileru și Nicolae Preja din partea Frontului Plugarilor, PSD a trimis în parlament pe Avram Șerban și Adrian Rațiu, Vasile Bârcă din partea PNȚ-Tătărescu, iar PNȚ-Maniu pe Nicolae Todoran.

Iată și numărul votanților: în plasa Alba au votat 9.365 de alegători, în Vințu de Jos 7.145, la Sebeș 14.017, în plasa Teiuș 12.191 de cetățeni care și-au exprimat votul, plasa Aiud cu 14.973, Ocna Mureș 12.864, în plasa Zlatna 7.237, iar în plasa Abrud au votat 7.993.

Partidul Național Popular a trimis un raport Comitetului Central al partidului, despre desfășurarea alegerilor în județul Alba și despre participarea femeilor. Un procent de 60% în Alba Iulia, argumentând că femeile au dat votul celor care le-a scos din anonimatul politic, în care au fost lăsate și că votul lor a contribuit la victoria BPD în alegeri. Femeile s-au prezentat la urne încă de la primele ore de la deschiderea secțiilor punând ștampila pe lista 1.

Miercuri 20 noiembrie, comandamentul de la Sibiu a cerut informații despre starea lucrurilor din județul Alba. Se cerea precizarea exactă a orei la care a avut loc vreun incident. În cazurile de crime, devastări, atacuri, să se menționeze căte victime, numele lor și apartenența politică, numele agresorilor și apartenența politică.

În 21 noiembrie la Aiud a avut loc un mare miting în cadrul BPD, la aflarea rezulatatelor și obținerea victoriei. A participat deputatul Nicolae Preja.

După alegeri, „reacțiunea” s-a manifestat lansând zvonuri că alegerile nu sunt bune și că vor fi altele în februarie 1947. Răspândeau stiri, că vor fi rechiziționate case și averi, iar pe urmă avea să înceapă teroarea – zvonuri care s-au adeverit în câțiva ani de la alegeri. Comuniștii au acuzat partidele istorice, mai precis pe țărăniști că au atacat casele votanților BPD, le-au spart geamurile, unii fiind uciși, iar alți primid bilete că vor fi uciși, dar de unde știau țărăniști cine a votat cu Blocul, ei neavând pe nimeni în secțiile de votare?!

Ministrul Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, a cerut Comandamentului Unic Alba, precum și celorlalte comandamente din județele țării, să se raporteze în fiecare seară la ora 20:00 despre agenții provocatori (vezi figura 30), care agită populația satelor și orașelor. Existau știri, potrivit cărora, agenți maniști mergeau la sate și orașe din județ, pentru a aduna certificatele de alegători. Tot acei agenți, întocmeau tabele cu persoane care nu fost înscrise în registrele electorale. Lega electorală avea prevederi în cazul celor omiși sau care nu au primit certificate de alegători. Astfel se credea că acțiunile acelor agenți sunt inutile și sub pretextul rezultatelor lor slabe în alegeri, care s-ar datora abuzurilor săvârșite de organele administrative. Ordinul de la minister către Chestura Poliției Alba era clar: „ luați cele mai energice măsuri pentru ca acțiunea acestor agenți provocatori să înceteze imediat!” Pentru zilele de 22, 23, 24 și 25 noiembrie chestura a raportat negativ în privința agenților reacționari. Un caz a fost raportat în ziua de 26. Boigean Augustin din comuna Sâncrai a „umblat la fiecare casă din comună și a făcut tabel cu toți oamenii care nu au avut dreptul la vot”, a făcut toate acestea, se pare, la ordinul lui Hogea Constantin din PNȚ. Acești agenți au fost urmăriți până în data de 29 noiembrie.

Liderii PNȚ din județ au fsot presecutați pe toatoă durata campaniei precum și în ziua alegerilor. Ioan Pop, președintele organizației județene a fost silit să candideze în județul Sălaj, iar în ziua alegerilor a fost împiedicat să se deplaseze în județ. Ilie Lazăr, secretarul partidului, a cazut victimă înscenărilor comuniștilor, fiind acuzat în procesul mișcărilor de rezistență anticomunistă

În volumul Alba Iulia 2000, situația alegerilor în județul Alba este prezentată în maniera comunistă. Activitatea partidelor BPD a fost „deosebit de rodnică creeînd condiții prielnice înclinării balanței victoriei în favoarea BPD, obținând 55.000 de voturi”. De fapt activitatea rodnică a fost în intimidarea și agresarea opoziției în campanie și în ziua alegerilor. Mai spuneau că victoria Blocului, s-a datorat „compromitrii și izolării opoziției”, dar și prin „grija guvernului de chestiunile social-economice ale județului”.

Nici compromiterea prin anumite fapte și nici izolarea în sine a opoziției, dar nici grija față de popor a guvernului nu au fost factorii care au adus victoria BPD în alegeri. Izolarea țărăniștilor și a liberalilor a existat, dar nu s-au izolat singuri. Ei nu mai aveau acces la presă și cu greu se puteau adresa cetățenilor. Campania lor pentru alegeri atât în județul Alba, cât și în restul țării, a fost mereu împiedicată de la buna desfășurare, ba chiar acuzau acțiunile lor ca fiind periculoase. Iar compromiterea lor prin anumite fapte nu este altceva decăt, înscenări, asocieri fără vreun fundament, în special cu regimul Antonescu, episodul cel mai cunoscut este atunci când Iuliu Maniu a fost chemat martor la procesul criminalilor de război. S-au dacă mergem cu un an înapoi, în 1945, țărăniștii au fost acuzați de moartea unor comuniști la mitingul din 8 noiembrie din Piața Palatului Regal, și multe alte învinuiri și înscenări, fabricate de comuniști pentru a discredita partidele de opoziție în ochii românilor. Nu este necesar să studiezi documente pentru a afla că la alegerile din 1946, comuniștii au realizat un mare fals. Cum se putea să obțină BPD-ul peste tot un procent de 80%? Chiar atât de popular a devenit Blocul într-un an de zile? Rezultatul oficial nu-l vom afla niciodată, dar putem spune cu siguranță BPD nu a obținu mai mult de 30% la nivelul întregii țări, iar în județul Alba au obținut un procent tot sub cel al PNȚ. Dacă s-ar fi arătat rezultatele adevărate opoziția ar fi avut cel mult jumătate din locurile de deputați din Parlament. În urma înscenărilor și proceselor intentate, Ioan Pop lidrul PNȚ Alba a fost silit să se retragă demisionând din partid, iar ceilalți țărăniști din județ împreună cu singurul deputat ales, au dispărut din viața publică imediat după acțiunea de la Tămădău din 1947.

Concluzii

În capitolul întâi am văzut cum s-a desfășurat treptat, asaltul comuniștilor spre frâiele puterii. Prin forțele lor proprii nu aveau cum să ajungă să guverneze România, deoarece nu aveau suficienți aderenți la cauză. Astfel, s-au folosit de toate mijloacele posibile să pună mâna pe putere, dar nu s-au mulțumit doar cu o parte, țelul lor era să instaureze dictatura. În realizarea scopului s-au folosit de „tovarășii de drum”, adică de toate organizațiile pe care au reușit să le atragă de partea lor. Au instalat un guvern favorabil lor, condus de marioneta Petru Groza, apoi au restructurat intregul aparat de stat, prin eliminarea opozanților, făcută prin legi. Au desființat Senatul, tot pentru a avea mai multe avantaje față de opoziția liberală și țărănistă. Toatea acestea le-au făcut pentru ca să poată câștiga alegerile pentru Parlament. Au „câștigat” competiția, dar nu prin luptă cinstită, implicarea sovietică prin ajutor financiar dar și prin prezența militară în România, comuniștii prin coaliția lor numită Blocul Partidelor Democratice, au reușit să măsluiască rezultatul scrutinului.

În capitolele doi și trei, am pus alegerile din 1946 la microscop. Mai exact am reconstituit lupta pentru alegeri la nivelul județului Alba. Am aflat care au fost grupările politice angrenate în campania electorală și felul cum s-a desfășurat. La fel ca în restul țării, alianța BPD a beneficiat de avantaje materiale mai mari decât opoziția, iar la toate acestea se adaugă controlul principalelor instituții reprezentative ale statului din județ. În ultimul capitol am văzut cum au decurs alegerile din 19 noiembrie în județul Alba, ilegalitățile comisiilor, constituite din delegați BPD, din secțiile de votare, cum au fost alungați puținii delegați ai opoziției, pentru a se putea falsifica voturile.

Nu avem nevoie de prea multe argumente pentru a susține că în 1946 comuniștii au falsificat alegerile, în vederea obținerii majorității parlamentare. Dovezile vin în primul rând de la observatorii politici străini, occidentali, care au constatat, și au întocmit rapoarte în acest sens, că încă cu mult inainte de alegeri, majoritatea electoratului era îndreptată spre țărăniști și liberali. O alte dovezi sunt chiar acțiunile guvernului. Dacă tot erau atât de populari prin partidele și organizațiile lor atunci de ce nu au făcut posibile alegerile încă din 1945 sau în primele lunii ale anului următor. Era clar că dacă erau organizate mai devreme, BPD nu ar fi obținut mai multe de 10 procente. Așa le-au amânat până în noiembrie 1946, pentru a le putea falsifica. Rezultatul „oficial” a fost de 80% pentru BPD și peste 300 de locuri în Adunarea Deputaților, iar PNȚ a primit sub 30 de procente. Nu avea cum să fie posibil, ca în toate județele, o alianță care nu avea foarte mulți susținători, să obțină peste 70%. În realitate PNȚ a a obținut majoritatea voturilor atât în județul Alba,cât și în restul țării. BPD nu a obținut mai mult de 30% și oricum puținul obținut a fost umflat de alte grupări politice care le-au dat voturile, precum Uniunea Populară Maghiară, sau Comitetul Democrat Evreiesc.

Anul 1946 a însemnat pentru România un punct de cotitură. Falsul alegerilor a arătat calea politică pe care avea să pășească pentru următoarele decenii, dictatura comunistă.

Anexe

Fig.1 Regele Mihai și Dr. Petru Groza, șeful guvernul român de la 6 martie 1945 apud https://www.realitatea.net/ce-spune-fiul-lui-petru-groza-despre-abdicarea-regelui-exlcusiv-realitatea-net_2127580.html

Fig.2 Dr. Petru Groza

apud https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza

Fig.3 Gheorghe Gheorghiu-Dej vorbind la mitingul FND din Piața Națiunii, București, cu ocazia instălării guvernului condu de Dr. Pentru Groza.

cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 4 Manifestație a FND, cu ocazia reunirii Nord-Vestului Transilvaniei cu România la 14 martie 1945.

cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig.5 Cabinetul Groza. În stânga, Gh. Gheorghiu-Dej și Gh. Tătărescu, în dreapta, Petru Groza și Lucrețiu Pătrășcanu.

cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig.6 Gheorghe Tătărescu, ministru de externe în guvernul Groza și liderul formațiunii liberale desprinse din PNL.

cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig.7 Ion Mihalache, vicepreședinte PNȚ și Iuliu Maniu, președinte PNȚ, apud

Iuliu Maniu, 5 februarie 1953, Sighet. Ion Mihalache, 5 februarie 1963.Râmnicu Sărat.

Fig.8 Anton Alexandrescu, liderul unei grupări țărăniste, desprinsă din PNȚ la 23 februarie 1945. S-a alăturat BPD-ului în cadrul alegerilor din 19 noiembrie.

apud, http://galeriaportretelor.ro/item/anton-alexandrescu/.

Fig.9 Constantin I. C. Brătianu (cunoscut ca Dinu Brătianu), liderul PNL. apud http://www.memorialsighet.ro/constantin-dinu-bratianu-13-ianuarie-1866-20-august-1950/

Fig. 10 Legea Epurației aparatului de stat, România Liberă, februarie 1946

Fig. 11 Caricatură, reprezentând pe Dr. Nicolae Lupu, liderul Partidului Țărănesc Democrat. S-a desprins în 1927 ca o mișcare țărănistă din cadrul PNȚ, a devenit un partid de sine stătător, la alegeri s-a coalizat cu PCR

apud https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Lupu_(politician)

Fig. 12 La 5 februarie reprezentanții Statelor Unite ale Americii și ai Marii Britanii au comunicat guvernului român că statele lor sunt gata să recunoască guvernul condus de Petru Groza. Recunoașterea oficială a fost pe 8 februarie 1946.

România Liberă, februarie 1946

Fig.13 Proiectul legii electorale întocmit de Ministrul Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu în ianuarie – februarie 1946.

România Liberă, februarie 1946

Fig. 14 Articol din România Liberă, în care Partidul Național Țărănesc este acuzat că lucrează cu „legionari teroriști”.

România Liberă, februarie 1946

Fig. 15 Mitingul oamenilor muncii din 6 martie 1946. Petru Groza rostind o cuvântare.

cota 1/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 16 Manifestație de 1 mai 1946

cota 6/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 17 Petru Groza împărțind titlurile de proprietate

cota 4/1946, http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 18 Afiș electoral al BPD,

apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

Fig. 19 Afiș al BDP în secțiile de votare

apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

Fig. 20 Poster cu promisiunile BPD-ului

apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

Fig. 21 Semnul BPD imprimat pe clădiri

apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

Fig. 22 Manifest al Blocului Partidelor Democratice împotriva lui Iuliu Maniu apud http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=ultora_cultura&s_id=141577&%84Alegatori-opri%26%23539%3Bi-de-la-vot%94-Cum-au-falsificat-comuni%26%23537%3Btii-alegerile-din-1946

Fig. 23 Gheorghe Gheorghiu-Dej la vot

cota 179/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 24 Petru Groza în secția de votare

apud https://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/alegeriledin-1946-portalul-grotesc-comunism-i-1_52245bd6c7b855ff56390f8b/index.html

Fig. 25 Marele miting din Piața Națiunii din 22 noiembrie 1946, victoria BPD în alegeri

Cota 192/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 26 Statistică privind populația județului Alba la sfârșitul anului 1945

SJAAN, Comitetul, nr.2/1946, f. 23

Fig. 27 Statistică privind numărul votanților în județul Alba

SJAAN, Comitetul, nr.4/1946, f. 36

Fig. 28 Dispozițiile Ministerului Justiției pentru folosirea ștampilei de control pe buletinele de vot

SJAAN, Prefectura, nr.4/1946, f. 20

Fig. 29 Raport privind procentajul voturilor, în 19 noiembrie la ora 17:00

SJAAN, Prefectura, nr.9/1946, f. 33

Fig. 30 Ordin pentru urmărirea așa-zișilor agenți provocatori ai opoziției țărănești și liberale

SJAAN, Prefectura, nr.9/1946, f. 43

Bibliografie

Documente

Serviciul Județean Alba al Arhiverlor Naționale, fond Comitetul Județean Alba al PCR.

Ibidem, Prefectura Județului Alba, Cabinetul Prefectului.

Biblioteca Muzeului Național al Unirii, România Liberă, februarie 1946.

Lucrări generale

Baciu, Nicolae, Agonia Romaniei 1944-1948, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990.

Bărbulescu, Mihai, Denis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, București, Editura Enciclopedică, 1998.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, București, Univers Enciclopedic, 1999.

Frunză, Victor, Istoria comunismului în România, București, Editura Nord, 1990.

Giurescu, Dinu, C., Uzurpatorii, București, Editura Vremea, 2004.

Idem, Falsificatorii „Alegerile” din 1946, București, RAQ International Publishing Company, 2007.

Gould, Arthur, Lee, Coroana contra secera și ciocanul, București, Humanitas, 2001.

Hitchins, Keith, România1866-1947, Buurești, Humanitas, 1994.

Țârău, Virgiliu, Ioan Marius Bucur, Strategii și practici electorale în alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1998.

Lucrări speciale

Agoston, Olti, „Minoritatea maghiară din România în anul 1946”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Fundația Academia Civică, 2007, p. 157 – 173.

Bușă, Daniela, „Alegerile parlamentare din 1946 oglindite în presa vremii”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 419 – 443.

Bîftoi, Dorin, Liviu, Pentru Groza ultimul burghez, București, Editura Compania, 2004.

Ciucean, Radu, Ioan Chiper, Misiunile lui A.I Vîșinski în România, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1997.

Constantiniu, Florin, „Regele Mihai și alegerile din 19 noiembrie 1946”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 562 – 565.

Carp, Mircea, „Anul 1946 – începutul sfârșitului pentru armată”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 245 – 250.

Giurescu, Dinu, C., „Iuliu Maniu răspunde lui V. Molotov în septembrie 1945”, în Gabriela Țepelea(coord.), Iuliu Maniu în fața istoriei, Editura Gândirea românească, p. 103 – 113.

Giurgiu, Dorin, „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 în județul Alba”, în Apulum, XLIV, (2007), p. 587 – 604.

Hlihor, Constantin, „Evoluția vieții politice românești”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 27 – 36.

Ionițoiu, Cicerone, „Geopolitica anului electoral 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 37 – 68.

Ionel, Oana, „Bătălia supremă. Alegerile din noiembrie 1946 în relatarea lui Nicolae Pascu”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Fundația Academia Civică, 2007, p. 295 – 319.

Lazăr, Ioachim (coord.), Dr. Petru Groza în istorie. Mărturii și documente, Editura Destin, 2002.

Marghetici, Ada, „Incidente la secțiile de votare”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 548 – 550.

Mazălu, Dan, „Destinul avocatului dr. Ioan Pop”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 408 – 412.

Onișoru, Gheorghe, „Forme ale propagandei antiguvernamentale la alegerile din 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 466 – 477.

Idem, „Propagandă și contrapropagandă pe tema colhozului 1944-1949”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 2, Fundația Academia Civică, 1995, p. 23 – 41.

Idem, „Foametea din 1946 moldovenii în Banat”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 236 – 241.

Pakivailova, Tatiana, „Contacte româno-sovietice în legătură cu alegerile”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 413 – 418.

Pentelescu, Aurel, Florin Șperlea, „Implicarea aparatului politic al armatei în alegerile din 19 noiembrie 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 257 – 267.

Petrescu, Liana, „Situația ministerului de finanțe și a ministerului economiei naționale în 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 229 – 235.

Rusu, Stela, „Studenți – înainte și după alegerile din 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 342 – 346.

Radina, Remus, „Arestat în ziua alegerilor”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 558 – 562.

Șuhan, Eugen, „Violențe în campania electorală (cronologie)”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 69 – 81.

Trandafir, Marian (coord.), Alba Iulia 2000, Alba Iulia, 1975.

Uglea, Marius, „România în anul 1946”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Fundația Academia Civică, 2007, p. 13 – 34.

Zoner-Rădulescu, „Climatul politic în preajma alegerilor din 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3, Fundația Academia Civică, 2007, p. 13 – 26.