Situația micului business în Republica Moldova [608764]

Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Științe Economice
Departamentul Economie, Marketing și Turism

Referat
Situația micului business în Republica Moldova

A efectuat: Osipov Valentina, Gr.MK -1551
A verificat: Buzdugan Adriana,
dr,. lect. s up. univ.

Chișinău 2016

2
Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………………….3
I. Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii…………………………………………………………..4
1. Funcțiile economice ale întreprinderilor……………………………………………………………………..6
2. Clasificarea întreprinderilor………………………………………………………………………………………6
II. Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova………………………………………..10
III. Rolul social-economic al micului business……………………………………………………………………..13
1. Micul business în Republica Moldova……………………………………………………………………..13
2. Micul business pe profil teritorial…………………………………………………………………………….13
3. Situația financiară a întreprinderilor din sectorul micului business……………………………….14
4. Problemele micului business în Republica Moldova…………………………………………………..14
5. Soluții…………………………………………………………………………………………………………………..16
IV. Activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova în anul 2015…………………19
Concluzie…………………………………………………………………………………………………………………………………..24
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………………..25

3
Introducere

Vocația de întreprinzător este o raritate. Potrivit specialiștilor, doar 7 -9% din popula ția unei țări
posedă calitățile de întreprinzător.
Întreprinzătorul joacă un rol decisiv în activitatea economică. El este persoana care, asumîndu -și
toate riscurile, organizează o afacere și combinînd toate elementele necesare, munca, natura, capitatul,
produse, bunuri materiale sau prestează diferite servicii. Avînd drept obiectiv ma ximizarea profitului
întreprinzătorul inventează tehnologii și forme noi de organizare a activității economice, aplică în practică
ultimile realizări ale științei și tehnicii.
La prima vedere s -ar părea că întreprinzătorul, posedînd un capital oarecare, or ganizînd o afacere
pe care în continuare o conduce, obținînd venituri importante și ducînd un mod de viață mai mult sau mai
puțin luxos, se plasează deasupra societății pe care o domină prin banii săi, prin puterea sa economică. În
realitate însă, anume el este “calul ” care trage progresul economic înainte , riscînd adeseori cu averea
sa, iar uneori și cu viața. Iată de ce el pare a fi mai degrabă un servitor fidel și fanatic al întregii societăți,
decît un aspirator.
Pentru acest aport incontestabil la pros peritatea economică, societatea este obligată să -i ierte
anumite apucături, considerate a fi nu tocmai civilizate, cum ar fi: setea de avere și de dominație, uneori
cruzimea, alte cusururi ominești.
Motivele activității antreprenoriale sînt multiple. Prin inițierea unei afaceri, întreprinzărotul
dorește în primul rînd să pună o temelie solidă libertății și independenței . Mai apoi el are curajul el are
curajul și dorința de a -și asuma anumite responsabilități și anumite riscuri .
Un alt motiv al activității î ntreprinzătorului, un motiv foarte important dar nu primul, este
căutarea profitului maximal și a puterii ce i -o aduc banii. În fine, întreprinzătorul se lansează în afaceri
din nevoia de a inova, de a crea , de a inventa forme de afaceri și situații favora bile businessului, care îi
permit să -și atingă obiectivele fixate.
În definitiv, deși imboldurile ce -l împing într -o afacere sau alta sînt, în fond, egoiste și subiective,
în mod obiectiv întreprinzătorul rămîne a fi forța care duce societatea spre progres ul economic. Fără a -l
pune la zid sau a -l trimite la răcoare, cum s -a procedat în timpul revoluțiilor socialiste, statul contemporan
a elaborat un cadru juridic foarte sofisticat, care permite acestui individ să -și atingă scopurile egoiste fără
a dăuna îns ă cauzei majorității. Mai mult, fără a -și da seama de acest lucru, întreprinzătorul activează, de
obicei, spre binele și prosperitatea întregii societăți.

4
I. Rolul și importanța întreprindrerilor mici și mijlocii

ÎMM constituie cea mai răspândită formă o rganizatorică de afacere. Aceasta decurge din faptul că
dezvoltarea sectorului dat asigură creșterea prosperității și a nivelului de trai a populației. Referindu -se la
sectorul ÎMM, P. Drucher afirmă că „micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creșterii
economice”. Astfel, aceste mici afaceri contribuie în mare măsură la realizarea unor obiective
fundamentale ale economiei naționale.
În majoritatea țărilor dezvoltate ÎMM sunt în permanentă creștere datorită următorilor factori:
 Creșterea număru lui șomerilor ;
 Diversitatea și individualizarea cererii,
 Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari,
 Reorientarea economiei în direcția diversității serviciilor,
 Mondializarea economiei naționale,
 Politica guvernelor occidentale în do meniul susținerii ÎMM.
Toți acești factori au contribuit la creșterea rolului și importanței ÎMM în economia țărilor dezvoltate, și
anume la:
 Stimularea creșterii producției și economiei;
 Contribuția la crearea noilor locuri de muncă;
 Diversificarea produs elor și serviciilor pe piață;
 Îmbunătățirea calității produselor și satisfacerea cererii consumatorilor;
 Autorealizarea diferitor persoane, asigurându -le libertatea economică;
 Creșterea bunăstării populației;
 Direcție investițională profitabilă și inițiată din sursele proprii;
 Ajustarea rapidă a sortimentului produselor și serviciilor la cererea pieței;
 Educarea spiritului de întreprinzător;
 Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate, etc.
Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând, contribuie la ameliorarea situației economice și
stimulează creșterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflație. Această creștere aduce
implicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalți membri ai
societății.
De asemenea un aport esențial aduc ÎMM la diversitatea produselor și serviciilor, creșterea calității
lor și ca rezultat este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale și financiare
reduse, ÎMM n -au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantități mari, de aceea pentru a reuși
folosesc locurile libere de pe piață sau creează noi piețe de tip nișă, propunând o gamă variată de produse

5
ce ar corespunde gusturilor și exigenților diferitor grupuri de consumatori. În prezent, pe plan mondial se
observă o tendință de refuz de la producția în masă și serie mare în favoarea seriei mici sau a producției la
comandă. În SUA, Germania, Italia, Franța, Japonia aproximativ 80% din volumul producției fabricate se
realizează în cantități de la 50 până la 300 de unități. Cererea dată poate fi satisfăcută numai de ÎMM,
întrucât la întreprinderea mare fabricarea în cantități mici ar duce la costuri înalte. ÎMM au o mai mare
capacitate de modificare a structurii înt r-un timp relativ mai scurt, comparativ cu întreprinderile mari. În
ceea ce privește îmbunătățirea calității, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau a altui bun
era condiționată, în mare măsură, de preț, în prezent rolul decisiv în alegerea da tă îi revine calității, de
aceea pentru a reuși pe piața competițională ÎMM își concentrează eforturile, în primul rând, asupra
îmbunătățirii calității.
Un rol important le revine ÎMM în sfera inovațiilor. Deși pare dificil pentru ÎMM să influențeze
dezvo ltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari și centrele de cercetări, ele
realizează inovații spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferința pentru Comerț și Dezvoltarea
Națiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovații grandio ase ale secolului XX, 48 au fost elaborate în
cadrul ÎMM. Prin exemplu, fabricarea antibioticilor, a insulinei, lentilelor de contact, fibrelor optice,
computerul personal, camera foto Polaroid, etc. au devenit preocupații ale ÎMM. Deci, ÎMM își
concentrea ză tot potențialul lor creativ și material asupra elaborării unei sau două inovații. Aceasta face
ca procesul inovațional într -o ÎMM să fie mai productiv în comparație cu cel de la întreprinderea mare.
Semnificativă este poziția ÎMM în domeniul relațiilor economice externe. Un timp îndelungat se
considera că acest domeniu este prerogativa întreprinderilor mari. O dată cu globalizarea relațiilor
economice, constituirea pieței unice europene etc., s -a constatat că ÎMM încep să ocupe un loc tot mai
important. Astfel în Germania, Olanda, Italia, Belgia și Japonia ÎMM constituie 35 – 40% din numărul
total de întreprinderi exportatoare. În SUA cifra dată conform unui studiu efectuat de Administrația
Micului Business constituie 35% din totalul întreprinderilor expor tatoare. Creșterea numărului ÎMM
exportatoare duce la activizarea întregului sistemului de comerț extern, lărgirea asortimentului produselor
oferite și accelerarea renovării lor.
O contribuție deosebită sectorul ÎMM o are în ocuparea forței de muncă, îndeo sebi în țările cu
economia de piață dezvoltată. Așa, anual în SUA trei din cele patru locuri de muncă nou create sunt din
sectorul ÎMM. În acest mod ÎMM contribuie la asigurarea mijloacelor de existență pentru milioane de
americani și europeni, iar statul acumulează în bugetul național prin intermediul sistemului de impozitare
miliarde de dolari și euro.
Deci, ÎMM le revine un rol esențial în economie, reprezentând o sursă de abilități antreprenoriale,
de inovare și creare de locuri de muncă.

6
1. Funcțiile ec onomice ale întreprinderii

Întreprinderea este o unitate multifuncțională care își desfășoară activitatea într -un mediu foarte
complex, îndeplinind șase funcții de bază:
1) funcția de “gestiune” sau managerial ă, care constă în organizarea, coordonarea, dirij area și
controlarea activității în cadrul unității economice respective;
2) funcția “financiară ”, rolul căreia este de a aduna, a utilize și a gestiona capitalul de care dispune;
3) funcția “ socială ”, care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate în afacere;
4) funcția “ de aprovizionare ”, care constă în procurarea bunurilor necesare pentru activitatea
economic și gestionarea lor;
5) funcția “ tehnică ”, numită și “de produc ție”, care include și pe cea de “ cercetare -dezvoltare ”;
6) funcția “comercial ă”, sau de “m arketing”, care constă în studierea pieței și realizarea bunurilor
și serviciilor produse.
Pornind de la necesitatea creării unor condiții teoretice optimal pentru îndeplinirea funcțiilor de
bază ale întreprinderii, de la economia politică s -au desprins și s-au afirmat ca discipline universitare
precum și ca domenii de cercetare separate: “managementul”, “marketingul”, “ finanțele întreprinderii ”,
“economia întreprinderii ”, “managementul resurselor umane ” etc.

2. Clasificarea întreprinderilor

Numărul de între prinderi în orice țară este destul de impunător. Astfel, în anul 2000 în SUA erau
circa 18 milioane de întreprinderi, în Franța peste 3 milioane, în Republica Moldova la începutul anului
2001 au fost înregistrate circa 200 mii de întreprinderi, dintre care : întreprinderi mari – 1400, întreprinderi
mici – 2100, restul – întreprinderi micro, la care sînt angajați un număr mai mic de 20 de oameni.
Numărul impunător de întreprinderi în orice țară presupune clasificarea lor după diferite criterii,
cum ar fi: for mă de proprietate, mărime, domeniu de activitate, statut juridic etc.
1. Din punctul de vedere al domeniului de activitate întreprinderile pot fi: industriale, agricole,
comerciale, de servicii, bancare, de asigurări.
2. Din punct de vedere al formei de propriet ate, întreprinderile se împart în: private, publice,
mixte.
3. După criteriul mărimii (după numărul persoane ocupate), întreprinderile pot fi mici, medii,
mari. Normativele după care o întreprindere este atribuită la o categorie sau alta diferă de la
țară la țară. De regulă, întreprinderile mici au pînă la 100 de salariați, cele mijlocii între 100 și
500, iar cele mari, mai mulți de 500 de salariați. În Franța însă, de exemplu, există o altă
clasificare: 0 – 9 salariați – întreprindere artizanală, 10 – 45 sala riați – întreprindere mică, 50 –

7
499 – întreprindere medie, peste 500 de salariați – întreprindere mare. În Republica Moldova
întreprinderi “micro” se consideră cele care angajează 0 – 20 oameni, iar “mici” – 21 – 75.
În întreaga lume numeric predomină înt reprinderile mici. Astfel, în SUA din cele 18 milioane de
întreprinderi 70 la sută sînt întreprinderi mici. În Franța ponderea întreprinderilor mici este mai mare:
94% din numărul total de întreprinderi angajează mai puțin de 10 salariați, iar 60% din toat e
întreprinderile franceze în general nu au nici un salariat. Predominarea numerică a întreprinderilor foarte
mici este o trăsătură specifică a Franței. În Germania, din contra, este foarte însemnată ponderea
întreprinderilor mijlocii. În Republica Moldova circa 95% din întreprinderi nu folosesc muna salariată,
sau o folosesc numai ocazional.
Întreprinderile mici constituie, într -un fel, însuși fundamentul economiei de piață, în cadrul lor
activînd majoritatea salariaților. Mai mult, din cauza cheltuielilor de producție reduse, a prețurilor joase și
a capacității de manevră, aceste întreprinderi mențin mereu aprinsă flacăra spiritului de concurență.
Anume din aceste considerente în țările cu economie dezvoltată statul sprijină prin toate mijloacele
întreprin derile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislații antimonopol.
Întreprinderile mari, deși relativ nu prea numeroase, asigură producerea părții covîrșitoare a
bunurilor și serviciilor. Acestea se obține, în mare măsură, prin crearea condițiilor optime p entru aplicarea
în practică a realizărilor progresului tehnico -științific. Anume această categorie de întreprinderi asigură
stabilitate și progres în întreaga economie. În SUA anual circa 700 mii de întreprinderi dau faliment.
Acestea sînt doar întreprinde rile mici și, rareori, cele mijlocii, dar niciodată cele mari, care își schimbă
doar proprietarul.
Deși fiecare categorie de întreprinderi are un șir de avantaje specifice, precum și anumite
neajunsuri, împreună se completează, formînd un sistem economic v iabil, dinamic și eficient.
4. Din punctul de vedere al statului juridic, întreprinderile se împart, la rîndul lor, în alte trei
categorii:
a) întreprinderi individuale;
b) cooperative (întreprinderi asociative);
c) societăți:
– de persoane;
– de capitaluri;
– societăți cu răspundere limitată;
d) întreprinderi publice sub formă de reguli autonome.
Întreprinderea individuală reprezintă acea unitate economică ce aparține unei singure persoane
și care singură gestionează întreprinderea, își asumă toate riscurile și responsabilităț ile și de multe ori
poate fi unicul lucrător. Întreprinderile individuale sînt deosebit de răspîndite în agricultură, comerțul cu
amănuntul, servicii.

8
În țările cu economii dezvoltate numeric predomină anume întreprinderile care aparțin unei
singure persoa ne. În SUA, 70 la sută, în Franța 80 la sută, iar în Republica Moldova chiar peste 90% sînt
întreprinderi individuale.
Întreprinderile individuale sînt foarte fragile și pot exploata doar anumite situații și domenii
concrete. Pentru a deveni mai stabile și a obține venituri mai mari, prin trecerea la activități mai rentabile,
întreprinzătorii individuali sînt adeseori obligați să -și caute asociați și, unindu -și capitalurile și eforturile,
să fondeze întreprinderi -societăți care pot îmbrăca una din formele d e bază: societăți de persoane,
societăți de capitaluri, societăți cu răspundere limitată.
Societăți de persoane (în fond, nu mai mult de 12 persoane), au jucat un rol important doar la
începuturile dezvoltării industriei. Acest tip de societate se distinge prin faptul că fiecare membru al
societății este responsabil cu toată averea personală (casă, masă, automobil, bijuterii, bani etc.) de toate
obligațiile asumate de societate și participă împreună cu ceilalți asociați la gestionarea afacerilor.
Societățil e cu răspundere limitată (SRL, între 2 și 50 membri) se disting prin faptul că
responsabilitatea persoanelor asociate se limitează la mărimea aportului fiecăruia la capital. În cazul SRL –
urilor titlurile de proprietate nu pot fi cedate părților terțe decît în condiții foarte riguroase. Puterea de
decizie a fiecărui asociat depinde de ponderea pe care o deține în capitalul comun.
Societățile pe acțiuni (SA) (o inveție atribuită englezilor) sînt considerate de unii autori drept “o
găselniță ” juridică genial, fără de care capitalismul modern nu ar fi putut exista. În lumea contemporană
acest tip de întreprinderi produc partea covîrșitoare de bunuri și servicii. În SUA, de exemplu, ele
confecționează pînă la 90% din tot ce se produce în această țară.
Un prim ava ntaj al SA este faptul că orice capital este divizat în acțiuni de o valoare nominal
neînsemnată, ceea ce permite atragerea la formarea capitalului a unui număr mare de persoane, cu
economii destul de modeste. Anume acest fapt a permis apariția unor capita luri uriașe, capabile să facă
față celor mai modern realizări ale progresului tehnico -științific.
În urma apariției societăților pe acțiuni numărul proprietarilor a crescut simțitor în întreaga lume,
așa încît în SUA un acționar revine astăzi la 5 – 6 cetă țeni, iar în Japonia fiecare al nouălea cetățean
deține acțiunile unei întreprinderi oarecare. Și în Republica Moldova în urma privatizării în masă peste un
million de persoane, cel puțin formal prin intermediul bonurile patrimoniale, au devenit acționari.
Rolul decisive jucat de societățile pe acțiuni în economiile contemporane se datorează faptului că
acest tip de întreprinderi sînt mult mai stabile și mai rezistente în lupta de concurență, asigurînd totodată
cele mai mari venituri. Datorită posibilității de emitere a noilor acțiuni, acest tip de întreprinderi poate
practice oricînd mări dimensiunile capitalului. În fine, în SA are loc limitarea răspunderii financiare a
proprietarilor de acțiuni la mărimea capitalului investit de fiecare.
Cum am văzut déjà , societatea pe acțiuni este o întreprindere format prin asocierea capitalului a
mai multor persoane, fiecare deținînd un anumit număr de acțiuni.

9
Toate drepturile acționarilor sînt strict determinate de către numărul de acțiuni pe care le posedă
persoana respectivă.
Acțiunile pot fi: a) nominale și b) la purtător. În primul caz numele deținătorului de acțiuni este
fixat și pe formularul acțiunii și în registrul întreprinderii. În cel de al doilea caz numele nu este indicat pe
acțiuni.
În practica mondială se disting două tipuri de acțiuni, și anume: a) acțiuni ordinare , b) acțiuni
preferențiale sau privilegiate. Deținătorii de acțiuni ordinare sînt proprietarii reali ai întreprinderii, ei au
dreptul la vot, deci și la alegerea organelor de conducere. Lor în să nu li se garantează mărimea
dividentului, aceasta depinzînd de succesele reale ale întreprinderii. Acțiunile preferențiale se
caracterizează prin limitarea unor drepturi ale acționarilor în schimbul unor privilegii financiare speciale.
Astfel, deținător ilor de acțiuni preferențiale, în schimbul renunțării la dreptul de vot, li se garantează un
dividend stabil, indiferent de rezultatele economice ale întreprinderii.

10
II. Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova

În Republica Moldova, se ctorul ÎMM a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în
procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piață, pe la sfârșitul anilor '80, ceea ce este
caracteristic și pentru majoritatea statelor în curs de dezvoltare. Primele semne de viață ale sectorului au
apărut odată cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor
apărând societăți cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni, întreprinderi individuale. După demararea
privatizării pământurilor au apărut și gospodăriile de fermieri, asociații, etc. Pe parcursul anilor, sectorul
ÎMM din Moldova a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă în acelaș timp se confruntă cu numeroase
probleme de ordin financiar, al instabilității legislației, birocrație i excesive și altele.
Pe parcursul ultimilor ani numărul ÎMM a fost în continuă creștere, majorându -se de la 35,4 mii
întreprinderi în anul 2006 până la 41,1 mii întreprinderi în anul 2008. Sectorul ÎMM reprezintă circa 97,6
% din numărul total de întrepri nderi. Evoluția numărului ÎMM în perioada anilor 2006 – 2008 se prezintă
în următorul tabel.

Tabelul 1. Evoluția în dinamică a numărului
întreprinderilor mici și mijlocii, mii unități .

Anii Nr. de întreprinderi, mii
Total ÎMM Ponderea ÎMM, %
2006 36,1 35,4 98,1
2007 40,0 39,1 97,8
2008 42,1 41,1 97,6

Numărul persoanelor care activează în ÎMM în anul 2008 a constituit 328,1 mii persoane, deținând
57,3% din numărul total de angajați ai întreprinderilor sau cu 4,8 mii persoane (cu 1,1%) mai mult față d e
anul 2006. (vezi tabelul 2).

Tabelul 2. Evoluția în dinamică a numărului
de salariați, mii persoane.

Anii Nr. de salariați , mii persoane
Total ÎMM Ponderea ÎMM, %
2006 574,9 323,3 56,2
2007 574,1 327,4 57,0
2008 572,1 328,1 57,3

Veniturile din vâ nzări ale ÎMM în anul 2008 au însumat 64984,1 mil. lei sau 37,1% din venituri
din vânzări în total pe economie, cu 15972,5 mil. lei mai mult față de anul 2006. (vezi tabelul 3).

11
Tabelul 3. Evoluția în dinamică a veniturilor
din vînzări, mii. lei.

Anii Venituri de vînzări, mii. lei
Total ÎMM Ponderea ÎMM, %
2006 117372,4 49011,6 41,8
2007 148512,7 56738,3 38,2
2008 175058,4 64984,1 37,1

În continuare, în baza tabelelor 4 și 5 analizăm evoluția în dinamică a numărului ÎMM și veniturile
din vânzări al e ÎMM pe principale genuri de activitate. Partea preponderentă a ÎMM își desfășoară
activitatea în domeniul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, constituind în anul 2008 circa 16,9 mii
unități, sau cu 0,9 mii unități mai mult față de anul 2007. Urmează domeniul Tranzacțiilor imobiliare,
închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor (unde își desfășoară activitatea 5,2 mii unități în
anul 2007 și 6,0 mii unități în anul 2008) și industria prelucrătoare (unde își desfășoară activitatea 5,0 mii
unități în anul 2007 și 2008). În celelalte sectoare ponderea întreprinderilor este nesemnificativă.

Tabelul 4. Evoluția în dinamică a numărului ÎMM
pe principalele genuri de activitate, mii unități.
Denumirea Anul 2007 Anul 2008
Total 39,1 41,1
inclusiv: pe genuri de activitate a
întreprinderilor
Agricultura, economia vânatului
și silvicultura 2,1 2,1
Industria prelucrătoare 5,0 5,0
Energie electric, gaze și apa 0,1 0,1
Construcții 2,4 2,5
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul 16,0 16,9
Transporturi și comunicații 2,8 2,9
Tranzacții imobiliare, închirieri și
activități de servicii prestate
întreprinderilor 5,2 6,0
Alte activități 5,5 5,6

Tabelul 5. Veniturile din vânzări ale ÎMM aferente
genurilor principale de acti vitate, mil. lei.
Denumirea Anul 2007 Anul 2008
Total 56738,3 64984,1
inclusiv: pe genuri de activitate a
întreprinderilor
Agricultura, economia vânatului
și silvicultura 2771,6 3680,2

12
Tabelul 5. Continuare
Industria prelucrătoare 8179,1 9377,4
Energie electric, gaze și apa 266,6 243,5
Construcții 5207,7 5655,8
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul 30100,4 33400,0
Transporturi și comunicații 4777,9 5578,5
Tranzacții imobiliare, închirieri și
activități de servicii prestate
întreprinderilor 2909,3 3948,5
Alte activități 2525,7 3100,1

Partea preponderentă a veniturilor din vânzări ale ÎMM își desfășoară activitatea în domeniul
comerțului cu ridicata și cu amănuntul (constituind în anul 2008 – 33400,0 mil. lei și în anul 2007 –
30100,4 mil. lei), urmată de industria prelu crătoare: 9377,4 mil. lei în anul 2008 și 8179,1 mil. lei în anul
2007.
Suma profitului obținut de ÎMM în anul 2008 a constituit 5483,2 mil. lei, sau cu 2362,4 mil. lei
(de 1.8 ori) mai mult față de anul 2007. Pierderi s -au înregistrat doar la întreprinder ile din domeniul
energiei electrice, gaze și apă.
Deci, în urma analizei sectorului ÎMM din R. Moldova observăm că cele mai solicitate sectoare de
activitate a întreprinderilor sunt cele din comerțul cu ridicata și cu amănuntul, tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor, care presupun un risc minim, o viteză înaltă de
rotație a activelor și un termen scurt de recuperare a investițiilor. Evident, că o asemenea structură
sectorială, în viitorul apropiat nu poate ave a urmări pozitive în direcția relansării economiei naționale. În
aceste împrejurări, ar fi bine ca statul să promoveze o politică diferențiată pe domenii de activitate ale
ÎMM.

Tabelul 6. Situația financiară a ÎMM, mil. lei.
Denumirea Profit (+), pierderi (-)
Anul 2007 Anul 2008
Total 3120,8 5483,2
inclusiv: pe genuri de activitate a
întreprinderilor
Agricultura, economia vânatului
și silvicultura 372,1 636,5
Industria prelucrătoare 438,2 840,3
Energie electric, gaze și apa -3,9 -44,1
Construcții 503,8 608,6
Comerț cu rid . și cu amăn . 1062,7 2132,2
Transporturi și comunicații 192,3 435,9
Tranzacții imobiliare, închirieri și
activități de servicii prestate 478,3 685,0
Alte activități 77,2 188,9

13
III. Rolul social -economic a l micului business

În țările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al
dezvoltării economice grație avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaște o dezvoltare accelerată
mai ales în domeniile servici ilor și a producerii mărfurilor de larg consum . Întreprinderile mici sînt mai
flexibile și reacționează mai rapid la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței. Din aceast
considerent investițiile în micul business aduc venituri mai mari decît investițiile în întreprinderile mari.
De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici și într -un fel sînt
dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităților pieței locale și utilizează
resur sele și forța de muncă locală, avînd o contribuie substanțială și în soluționarea problemei șomaului.
Spre exemplu, 50 la sută dintre populația aptă de muncă a Germaniei și 60 la sută a SUA sînt antrenate
anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO
Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la
sută din cele 59 de mii în total pe economie. Totodată, micul business oferă posibilități reale de a pune în
aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar și inventivitatea și capacitatea de lider – calități
foarte necesare și utile.

1. Micul business în Republica Moldova

Sectorul micului business în Republica Moldova, ca și în majoritatea st atelor în curs de dezvoltare,
a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea
de piață. Potrivit datelor Proiectului BIZPRO Moldova astăzi cca. 90 la sută din totalul de agenți
economici ai țări i reprezintă întreprinderile micului business, dintre care 73 la sută sînt micro –
întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici. Actualmente, structura micului business reflectă cu
aproximație situația anului 2000: predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de
prelucrare a materiei prime agricole și extractivă – 13 la sută; tranzacțiile imobiliare – 11,8 la sută;
transport și telecomunicații – 6,5 la sută și construcții – 5,7 la sută.

2. Micul business în profil territorial

Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chișinău, unde sînt
concentrate 67 la sută din numărul total de întreprinderi mici și micro -întreprinderi. Alte 3,7 la sută din
întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălți, iar 2,7 la sută în UTA Găgăuz Yeri. De
menționat că întreprinderile micului business din Chișinău sînt mai mari decît celelalte, atît după cifra de

14
afaceri și numărul de salariați, cît și după cheltuielile efectuate pentru întreținerea personalului . Bunăoară,
întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la sută din întregul volum al vînzărilor nete realizate
de micul business din întreaga țară, aici fiind ocupați circa 57 la sută din toți salariații întreprinderilor
mici și mijlocii.

3. Situația financiară a întreprinderilor din sectorul micului business

Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani se constată o ameliorare a situației
economico -financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune rezult ate au fost
înregistrate de întreprinderile comerciale , fiind urmate de cele ce practică tranzacții imobiliare și cele
din industria de prelucrare a materiei prime agricole . Totuși, statistica atestă un număr de numai 10 mii de
întreprinderi care au obținu t profit (doar 36 la sută din totalul de întreprinderi a micului business), ceea ce
ne face să tragem concluzia că „coloana vertebrală” a economiei noastre este deocamdată foarte șubredă.
Din cîte se știe, cele mai neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care necesită investiții
de lungă durată și monitorizări frecvente de piață. Profituri mici au înregistrat și antreprenorile mici din
domeniul industriei. Această situație, într -o anumită măsură, este determinată de pregătirea profesion ală
insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare ușurința cu care unele persoane, inițiind o
afacere, se desemnează în funcția de director fără a avea cea mai elementară pregătire în domeniul
managementului. Cercetătorii din domeniu susțin că doar 5 – 10 la sută din populația unei țări posedă
aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există și dificultățile însușirii relațiilor de piață, absența
culturii și tradițiilor întreprinderilor mici și o serie de alte piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării
micului business în Republica Moldova.

4. Problemele micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocra tice:
1) sutele de acte normative și instrucțiuni, depășite de timp, protejează traiul liniștit al funcționarilor
publici și favorizează abuzurile și corupția organelor de control;
2) politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalități și amenz i.
Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficiența mijloacelor
financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît și pe termen lung (pentru
investiții) și accesul limitat la sursele externe de f inanțare.
Piața financiară a țării este alcătuită din 15 bănci comerciale și instituții de finanțare nebancare:
organizații de microfinanțare, companii de leasing, factoring etc.

15
Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a cons tituit peste 9 miliarde
lei sau cu 13 la sută mai mult decît în anul 2003 și de două ori mai mult decît în anul 2001. Scade
continuu rata dobînzii la creditele solicitate de la băncile comerciale: 20,96 la sută (în anul 2004) față de
28,46 la sută (în anul 2001), pentru creditele acordate în lei și, respectiv, 11,4 la sută față de 13,64 la sută,
pentru creditele acordate în valută liber convertibilă.
Totuși, deși băncile sînt principalii deținători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente
în ac ordarea creditelor subiecților micului business, din cauza solvabilității insuficiente a întreprinderilor
micului business, insuficiența garanțiilor, lipsa experienței etc. În plus, rata dobînzii solicitată de bănci
este considerată de micii antreprenori e xagerată și, deci, total neconvenabilă.
Drept urmare, întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăți în accesul la
finanțe. O dovadă e și faptul că ponderea creditelor direcționate pentru sectorul micului business nu
depășește 15 la sut ă din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenților economici din
raza mun. Chișinău. Trebuie de menționat și faptul că majoritatea creditelor acordate micului business
provin de la instituțiile financiare internaționale care au de schis linii de creditare la băncile comerciale,
acestea din urmă împrumutînd resursele financiare întreprinderilor din sector. Vom aminti că în anul 2004
asemenea linii de credit anume pentru întreprinderile micului business, au fost acordate de către BERD și
Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă.
În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanțare, au fost instituite Organizațiile
de Microfinanțare, inclusiv Asociațiile de Economii și Împrumut ale Cetățeni lor (AEIC), care se
deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în țară sînt înregistrate peste 535 de AEIC care
activează în zonele rurale.
Alte organizații de microfinanțare sînt ProCredit, Microinvest și Corporația de Finanțare Rurală
care se orientează spre satisfacerea cererii de finanțare a agenților micului business, deținătorilor de
patentă, gospodăriilor țărănești etc. Dar și în aceste cazuri condițiile de creditare nu sînt considerate
convenabile de către reprezentanții micului busine ss, fiind vorba și de o rată a dobînzii ridicată.
Printre partenerii finanțării business -ului rural se numără și Proiectul Investiții și Servicii Rurale
(RISP) și Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).
Pentru facilitatea accesului la finanțare a agenților economici a fost creat și fondul pentru
Susținerea Antreprenoriatului și Dezvoltarea Micului Business, destinat garantării în proporție de 50 la
sută a creditelor acordate de băncile comerciale agenților economici. Fondul însă are o c ontribuție prea
nesemnificativă la dezvoltarea micului business, beneficiind de mijloace financiare foarte limitate: în anul
2004, conform Legii bugetului, acestui fond i -au fost transferate 1 mil. de lei și tot 1 mil. de lei urmează a
fi transferat în anu l 2005.

16
5. Soluții

Înlăturarea diferitelor bariere, în mare parte, depinde de voința statului de a realiza reforme reale
în direcția optimizării cadrului regulatoriu al micului busines și perfecționării politicii fiscale – reforme
implementate în baza Progr amului de Stat de susținere a micului business pentru anii 2002 – 2005 și
principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Republica Moldova a aderat în anul 2004.
Reformarea cadrului regulatoriu:
– Perfecționarea activității organelor de co ntrol, reorientarea funcțiilor de sancționare spre
acordarea ajutorului și motivației îndeplinirii corecte a prevederilor legislației. În acest sens
primii pași au fost făcuți prin adoptarea (la 18 februarie 2003) Hotărîrii Guvernului nr. 168 „Cu
privire l a activitate de supraveghere și control” care prevede măsuri de perfecționare a structurii
și funcțiilor organelor de control, crearea sistemului informațional unic de supraveghere și
control, de trecere a organelor de control la activitate planificată. Pr in Hotărîrea Guvernului nr.
395 (din 1 aprilie 2003), frecvența controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o
singură dată, pe parcursul a doi ani la aceeași întreprindere; iar controalele asupra respectării
normelor tehnice, tehnologice, sanitare, condițiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai
des decît o dată pe an. În anul 2004 (la 26 iulie), a fost adoptată și Hotărîrea Guvernului nr.862
care prevede divizarea funcțiilor organelor de control de funcțiile instituțiilor de eval uare a
conformității, comasarea mai multor organe de control, efectuarea anumitor controale numai în
baza unor informații prealabile privind posibilele încălcări a cadrului legislativ și normativ,
limitarea accesului, către agentul economic, al instanțelor de evaluare a conformității. Aceeași
hotărîre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a tuturor cheltuielilor,
legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformității.
– Micșorarea cuantumului și nomenc latorului serviciilor publice, acordate cu plată subiecților
pieței, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuiește
nomenclatoarele și tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autoritățile publice, întru
diminuare a acestora.
– Optimizarea sistemului de autorizații la etapa inițierii activității antreprenoriale prin
implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghișeu”.
Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două
ori – pentru depunerea cererii de înregistrare și pentru ridicarea certificatului de înregistrare,
actele de constituire și ștampila întreprinderii. Pînă la crearea sistemului unui „singur ghișeu”
procedura de înregistrar e conținea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare de
Stat, care a unit 12 etape, și deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi

17
înregistrată în cca. 10 zile. Oficiile teritoriale și regionale sînt conectate într -o rețea u nică care
funcționează în regim on -line.
– Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic și semnătura digitală, a devenit
posibilă trecerea treptată la evidența electronică a înregistrării întreprinderilor.
– Taxa de înregistrare a întreprind erii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 și 550 lei, în
funcție de forma juridică de organizare a întreprinderii.
În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuți și anumiți
pași în direcția optimizări i procesului de acordare a licențelor. Prin Legea nr. 214 -XV din 24 iunie 2004
a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare obținerii licenței, agentul
economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.
De asemenea, în contextul reformei regulatorii, Ministerul Economiei și Departamentul de
Statistică și Sociologie, asistați de consultanți străini, examinează sistemul actual de dări de seamă
financiare și statistice în scopul optimizării acestuia. Și, nu în ultimul rînd , reforma regulatorie prevede și
optimizarea cadrului normativ de reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424 -XV
(din 16 decembrie 2004), supranumită „Legea ghilotinei”.
Pînă în prezent, din cele peste 1000 de acte normative prezenta te de instituțiile administrației de
stat și publice, Grupul de lucru național a acceptat 413 pentru a fi înscrise în registrul de stat al actelor
normative. Alte 227 acte normative necesită unele modificări, iar 300 de regulamente și instrucțiuni nu
vor f i incluse în registrul menționat, ca fiind învechite, însă ele urmează a fi înlocuite cu regulamente și
instrucțiuni noi care ar corespunde rigorilor economiei de piață.
Facilități fiscale:
1. În scopul ieșirii agenților micului business din economia tenebră, a fost modificat și perfecționat
articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenților micului business de plata impozitului pe
venit. Agenții micului business, cu un număr de angajați de pînă la 19 lucrători și o cifră de afaceri
de 3 mil. lei, benef iciază de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani
și în mărime de 35 la sută pentru alți 2 ani, cu condiția că agentul economic nu are restanțe la
plățile pentru buget și lucrează în profit. Scutirea se oferă doar în baza c ererii depuse de
solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
2. Investitorii autohtoni au fost egalați în drepturi și stimulente financiare cu investitorii străini prin
intrarea în vigoare a Legii cu privire la investițiile din activitatea de întrep rinzător nr. 81 – XV din
18 martie 2004.
3. Au fost micșorate tarifele vamale la importul mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziții tarifare
prin adoptarea la 20.11.1997 a Legii nr. 1380 – XIII privind tariful vamal.
4. A fost redus impozitul pe venit al pers oanelor juridice de la 28 la 20 la sută; a fost redus și
impozitul pe venit al persoanelor fizice. Cetățenii cu un venit mai mic de 16,2 mii lei achită un

18
impozit pe venit de 10 la sută; cei cu venituri între 16,2 mii lei și 21 mii lei achită un impozit de
15 la sută, iar cei cu venituri mai mari de 21 mii lei achită un impozit pe venit de 22 la sută. Pentru
anul 2006 Guvernul preconizează noi reduceri a impozitului pe venit ale persoanelor fizice.
Cu toate acestea, reprezentanții micului business privesc c u mari rezerve reformele preconizate de
stat, deoarece în țară nu există, deoacamdată, o experiență de combatere eficientă a birocrației și corupției,
iar susținerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul negativ al cadrului regulatoriu și po liticii
fiscale. Chiar în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei este recunoscut faptul că
"actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării economice, iar activitatea economică în
ansamblu este sub potențialul economiei, î n special, în ceea ce privește activitatea întreprinderilor mici și
mijlocii și investițiile". Actele normative care stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica
Moldova conîin mari deficienîe și lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului
fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin Constituției, Codului Fiscal, Codului Civil etc.
Toate aceste flagele sînt încurajate de ineficiența sistemului de drept, care a compromis ideea de
justiție în țară. Cetățenii n u apelează la organele de justiție pentru a -și apăra drepturile, deoarece procesele
judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate și, ceea ce e mai rău, deciziile lor sînt
influiențabile, atît prin mituirea judecătorilor, cît și prin indicațiile unor persoane sus -puse.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că micul business se afirmă tot mai convingător în
calitate de factor determinant al renașterii economiei țării și face ca autoritățile statului să -și aplece
urechea la necesităț ile sale. Deci, lupta cu birocrația și corupția încă nu este pierdută.

19
IV. Activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova în anul
2015
Biroul Național de Statistică informează că, în anul 2015 numărul întreprinderilor mici și mijlocii
(în continuare ÎMM) a constituit 49,8 mii întreprinderi, sau cu 0,5 mii întreprinderi (cu 1%) mai puțin față
de anul 2014. Sectorul ÎMM reprezintă circa 97,2% din numărul total de întreprinderi.
Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici și mijlocii în perioada de referință a
constituit 281,4 mii persoane, deținând 55,1% din numărul total de salariați ai întreprinderilor. Veniturile
din vînzări ale întreprinderilor mici și mijlocii în această perioadă au însumat 86824,6 mil. lei sau 30,8%
din venituri din vînzări în total pe economie.

Figura 1. Ponderea întreprinderilor mici și mijlocii
în totalul întreprinderilor în anul 2015 .

Tabelul 7. Evoluția ponderii întreprinderilor
mici și mijlocii în totalul întreprinderilor în 2015 .
Nr. de întreprinderi,
mii Nr. de salariați, mii
persoane Venituri din vînzări, mil. lei
Total ÎMM Ponderea
ÎMM în
total, % Total ÎMM Ponderea
ÎMM în
total, % Total ÎMM Ponderea
ÎMM în
total, %
2014 51,7 50,3 97,3 510,8 284,0 55,6 263090,2 83521,2 31,8
2015 51,2 49,8 97,2 510,3 281,4 55,1 282253,4 86824,6 30,8

Analiza evoluției ÎMM ne indică creșterea veniturilor din vînzări în medie pe o întreprindere în
anul 2015, care au constituit 1744,5 mii lei sau cu 82,9 mii lei (cu 5%) mai mult față de anul 2014.

20
Toto dată, veniturile din vînzări ale ÎMM în medie la un salariat au scăzut comparativ cu anul 2014 cu
29,2 mii lei sau cu 8,6%, și au constituit 308,5 mii lei în mediu pe un salariat. Numărul de salariați în
medie pe o întreprindere în anul 2015 a constituit 6 persoane, comparativ cu 5 persoane în anul 2014.
Partea preponderentă a ÎMM își desfășoară activitatea în domeniul comerțului, constituind în anul
2015 circa 19,8 mii întreprinderi, sau 39,8% din totalul întreprinderilor mici și mijlocii. În industria
prelucrătoare au activat 4,2 mii de ÎMM sau 8,5% din totalul ÎMM.

Tabelul 8. Evoluția în dinamică a numărului
ÎMM pe principale genuri de activitate .
Activități economice 2014 2015 2015
în %
față de
2014 IMM
(mii
unități) Ponderea ÎMM în: IMM
(mii
unități ) Ponderea ÎMM în:
total
întreprinderi,
% total
ÎMM,
% total
întreprinderi,
% total
ÎMM, %
Total economie 50,3 97,3 100 49,8 97,2 100 99,0
Agricultura, silvicultura și
pescuit 3,0 97,7 5,9 3,1 97,7 6,2 103,7
Industria prelucrătoare 4,4 94,6 8,7 4,2 97,7 8,5 96,1
Producția și furnizarea de
energie electrică și termică,
gaze, apă caldă și aer
condiționat 0,1 76,2 0,2 0,1 96,4 0,1 92,5
Distribuția apei; salubritate,
gestionarea deșeurilor,
activități de decontaminare 0,3 92,3 0,7 0,3 100,0 0,7 99,7
Construcții 2,9 96,1 5,7 2,9 91,5 5,8 100,9
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul; întreținerea și
repararea autvehiculelor și a
motocicletelor 20,2 97,5 40,3 19,8 91,9 39,8 97,8
Transport și depozitare 2,6 97,9 5,3 2,6 100,0 5,3 99,6
Activități de caza re și
alimentație publică 1,7 99,3 3,4 1,7 94,0 3,5 100,2
Informații și comunicații 1,9 98,7 3,8 2,0 88,5 3,9 102,0
Tranzacții imobiliare 3,4 97,2 6,7 3,4 72,6 6,8 101,0
Activități profesionale,
științifice și tehnice 4,1 99,4 8,1 4,2 55,6 8,4 102,4
Alte activități 5,7 97,0 11,3 5,5 92,4 11,1 97,1

21
Tabelul 9. Veniturile din vînzări ale ÎMM
aferente genurilor principale de activitate .
Activități
economice 2014 2015
Total,
mil, lei ÎMM,
mil, lei Ponderea ÎMM în:
Total,
mil, lei ÎMM, mil
, lei Ponderea ÎMM în:
total
întreprinderi,
% total
ÎMM,
% total
intreprinderi
, % total
ÎMM,
%
Total
economie 263090,
2 83521,
2 31,7 100 282253,
4 86824,6 30,8 100
Agricultura,
silvicultura și
pescuit 10749,5 7076,1 65,8 8,5 11835,5 7837,6 66,2 9,0
Industria
preluc rătoare 39572,4 9742,3 24,6 11,7 43130,3 9996,0 23,2 11,5
Producția și
furnizarea de
energie
electrică și
termică, gaze,
apă caldă și aer
condiționat 18571,0 93,9 0,5 0,1 23240,9 96,4 0,4 0,1
Distribuția apei
; salubritate,
gestionarea
deșeurilor,
activi tăți de
decontaminare 2644,9 356,2 13,5 0,4 2343,6 328,9 14,0 0,4
Construcții 13782,6 7162,8 52,0 8,6 15056,0 6862,1 45,6 7,9
Comerț cu rid .
și cu amăn .;
întrețin erea și
repararea aut o
și moto 124925,
1 38202,
0 30,6 45,7 1278 36,
0 39227,1 30,7 45,2
Transport și
depozitare 14891,8 6821,8 45,8 8,2 16284,2 6889,6 42,3 7,9
Activități de
cazare și alim .
pub. 2558,3 1628,2 63,6 1,9 2489,3 1756,1 70,5 2,0
Informații și
comunicații 10394,8 2128,8 20,5 2,5 11686,6 2475,2 21,2 2,9
Tranzacții
imob . 2786,6 1610,4 57,8 1,9 3797,4 2082,8 54,8 2,4
Activități prof.,
știnț. și tehn. 3478,6 2894,0 83,2 3,5 3743,2 3053,5 81,6 3,5
Alte activități 18734,6 5804,5 31,0 6,9 20810,3 6219,3 29,9 7,2

22

Figura 2. Ponderea veniturilor din vînzări a ÎMM în profilul principalelor genuri de activitate ale
unităților acestui sector în anul 2015 .

Tabelul 10. Suma profitului/pierderilor pînă la impozitare
obținute de către întreprinderile mici și mijlocii .
Activități economice Profit (+), pierdere ( -) pînă la impozitare anul 2014 anul 2015
ÎMM –
total inclusiv ÎMM –
total inclusiv
mijlocii mici micro mijlocii mici micro
Total economie 3011,8 1045,1 1762,8 203,9 3037,6 1028,8 1875,8 132,9
Agricultu ra, silvicultura și
pescuit 686,3 279,4 365,4 41,6 328,5 109,5 214,5 4,6
Industria prelucrătoare 340,7 232,0 120,4 -11,6 288,3 229,8 104,5 -46,0
Producția și furnizarea de
energie electrică și termică,
gaze, apă caldă și aer
condiționat -20,8 0,0 -7,6 -13,2 -22,5 0,0 -9,9 -12,6

Distribuția apei; salubritate,
gestionarea deșeurilor,
activități de decontaminare -13,5 -8,8 -2,9 -1,8 -9,3 -23,5 18,2 -4,0
Construcții 497,3 166,5 304,2 26,6 393,2 133,1 236,5 23,7
Comerț cu ridic ata și cu
amănuntul; întreținerea și
repararea autvehiculelor și a
motocicletelor 729,5 372,1 517,6 –
160,2 895,0 438,8 652,9 -196,7

23
Tabelul 10. Continuare
Transport și depozitare 36,8 -16,0 42,8 10,0 440,1 264,5 183,8 -8,2
Activități de cazare și
alimentație publică -100,3 -12,5 -44,0 -43,8 -165,5 -63,4 -39,8 -62,3
Informații și comunicații 148,7 22,0 67,3 59,3 97,3 -20,8 85,8 32,3
Tranzacții imobiliare 119,5 -28,2 121,9 25,9 21,3 -127,2 104,3 44,2
Activități profesionale,
științifice și tehnice 338,7 -33,4 159,6 212,4 434,2 22,0 154,9 257,3
Alte activități 248,8 72,0 118,1 58,7 336,8 66,1 170,1 100,6

24
Concluzie

Sectorul ÎMM are un rol important în asigurarea dezvoltării economice, stabilității ei, creșterii
mobilității și adaptabilității economi ei naționale la condițiile schimbătoare de ordin intern și extern. El
reprezintă un factor de diversificare a economiei. Prezența unui sector ÎMM bine dezvoltat în cadrul
economiei este deosebit de important în condițiile reformării structurale a economiei și creșterii
șomajului, fenomene ce însoțesc acest proces.
În țările dezvoltate din punct de vedere economic, sectorul ÎMM este considerat promotor al
dezvoltării economice grație avantajelor pe care le oferă, el demonstrează o dezvoltare accelerată mai a les
în domeniul serviciilor și a producerii mărfurilor de larg consum. ÎMM sunt mai flexibile și reacționează
mai rapid la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței. Din acest considerent investițiile în
ÎMM aduc venituri mai mari decât invest ițiile în întreprinderi mari. De altfel, acestea din urmă
beneficiază din plin de serviciile ÎMM și într -un fel sunt dependente de ele. ÎMM sunt orientate spre
satisfacerea necesităților pieței locale și utilizează resursele și forța de muncă locală, având o contribuție
substanțială în soluționarea problemelor sociale.

25
Bibliografie

1. D. Moldovanu. Economia politică. Editura ARC, 2001;
2. L. Bocancea. Întreprinderi mici și mijlocii – promoto r al dezvoltării economice. Editura UTM,
2010;
3. Centrul de Monitorizare și Analiză S trategică . Micul business în R epublica Moldova. 2005;
4. Ciloci R., Chișlari E., Coban M., Gorobievschi S. Organizarea și gestionarea businessului propriu,
Editura „Tehnica -Info”, Chișinău, 2004 ;
5. Gorobievschi S. Antrepr enoriatul aspecte fundamentale manageriale, Editur a „TehnicaInfo”,
Chișinău, 2009;
6. Solcan A. Bazele antreprenoriatului. Inițierea unei mici afaceri, Editura ASEM, Chișinău, 2006 ;
7. Solcan A. Managementul micului business Editura ASEM, Chișinău, 2001 ;
8. Date statistice privind activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în R .M. // www.statistica.md.