Situatia Companiei la Sc Chic Mode Srl
CUPRINS
Introducere
Capitolul I
Probele de Audit
1.1. Motivația alegerii temei privind „Calitatea și diversitatea probelor de audit între pragmatism și raționament profesional „
1.2.Probele de Audit
1.3. Conceptul de probe de audit
1.4. Natura probelor de audit
1.5.Gradul de adecvare a probelor de audit
1.6. Suficienta probelor de audit
1.7.Evaluarea probelor de audit
1.8. Caracteristicile probelor de audit
1.8.1. Tehnicile utilizate de catre auditorii financiari în misiunea de audit
1.8.1.1. Clasificarea acestor tehnici se realizează astfel:
1.9. Documentația de Audit
1.9.1.Conținutul documentației de audit
1.9.2. Confirmări externe
1.9.3. Modalitatea în care se redactează cererea de confirmare externă
1.9.4. Ceea ce ar trebui să îi definească pe respondenți pentru ca răspunsurile să fie relevante
1.9.5. Răspunsurile respondenților…
1.9.6. Credibilitatea în ceea ce privește răspunsurile primite de la respondenți
1.9.7. Inventarierea stocurilor
CAPITOLUL 2 . Studiu de caz privind situatia companiei la SC CHIC MODE SRL
2. 1.Prezentarea generală a companiei SC. CHIC MODE SRL
BILANT CONTABIL LA DATA DE 31.12.2014
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU
SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
SITUATIA ACTIVELOR IMOBILIZATE
REPARTIZAREA PROFITULUI
SITUATIA CREANTELOR LA DATA DE 31.12.2014
SITUATIA DATORIILOR LA DATA DE 31.12.2014
DATE INFORMATIVE
SITUATIA ACTIVELOR IMOBILIZATE
AMORTIZAREA
PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIERE
Capitolul 3. Concluzii
Bibliografie :
Introducere
Standardul Internațional ce are la baza acesta tema este Standardul ISA 500 și poartă denumirea de „Probe de Audit„.
Acest standard scoate în evidență faptul că auditorul trebuie să aibă la baza principiile sale fundamentale, să fie rațional, să realizeze lucrurile în conformitate cu legea.
Auditorul trebuie să obțină suficiente probe și adecvate totodată pentru ca să își exprime opinia corectă pe baza unor concluzii bine fundamentate de către acesta.
Probele de Audit au la baza toate documentațiile necesare în cadrul misiunii de audit acestea fiind obținute de către auditor cu permisiunea celor ce sunt în măsură să îi ofere aceste informații.
Este foarte important însă că și situațiile financiare să fie prezentate la modul real și corect să nu fie denaturate sub nici o formă pentru că și opinia auditorului să fie una corectă și să reflecte de fapt realitatea companiei, imaginea care și-o doresc cu toții „fidelă, clară și completă a situațiilor financiare”.
Cei de la conducerea entității patrimoniale sunt cei ce răspund de realizarea situațiilor financiare și mai ales de felul în care acestea sunt prezentate.
În ceea ce privește verificarea propriu-zisă se ține cont de evidențele contabile mai exact de înregistrările întocmite desigur în cadrul documentelor justificative (facturi, registrul jurnal, registrul inventar, contracte etc.) pe de o parte iar pe de altă parte documente de lucru, foi de lucru privind costurile efectuate și nu numai cât și înregistrările contabile efectuate în evidențele contabile.
Gradul de suficientă consta de fapt în cât de multe sunt probele de audit din punct de vedere cantitativ dar și cât de suficiente sunt acestea.
Degeaba avem culese multe probe dacă acestea nu sunt relevante în misiunea pe care noi o avem de îndeplinit în cadrul companiei respective.
Gradul de adecvare consta în calitatea pe care o prezintă aceste probe deoarece dacă aceste probe nu sunt realizate corespunzător nu pot fi folosite în cadrul misiunii de audit.
De aceea este foarte important din punctul meu de vedere acest aspect pentru că nu cantitatea probelor de audit reda realitatea situației cât calitatea acestora care reflectă adevărul mult dorit de către toți utilizatorii săi.
Trebuie să se țină cont deasemenea de cantitatea probelor de audit, calitatea și diversitatea lor tocmai datorită faptului că într-o oarecare măsura între acestea există niște relații ce se completează reciproc.
Un exemplu concret poate fi faptul că: Cu cât cantitatea probelor de audit este mai mare cu atât riscul de denaturare este mai mare de aceea este necesar că probele să fie colectate din diferite părți de către auditor și să fie credibile acest lucru fiind cel mai important.
În ceea ce privește partea legată de credibilitatea probelor de audit contează foarte mult de unde au fost obținute aceste probe, mai exact sursă și natura lor care reflectă de fapt realitatea în care sunt prezentate.
Probele de audit sunt credibile în adevartul sens al cuvântului când acestea sunt palpabile, sunt pe hârtie așa cum este și firesc deoarece tot ceea ce nu poate fi dovedit nu este adevărat această este opinia mea personală.
Cu referire la cantitatea și calitatea probelor de audit auditorul este sceptic în prima fază neeavand încredere totală în aceste dovezi ce i se oferă în vederea realizării misiunii sale.
De aici putem deduce faptul că acesta ține cont și de raționamentul profesional acesta la rândul său constituind totodată unul dintre principiile sale de bază în cadrul unei misiunii de audit indiferent de natura acesteia.
Lucrarea de disertație este structurata în trei capitole în care conceptul de probe de audit este prezentat detaliat din toate privințele, pe de o parte partea teoretică iar pe de altă parte un studiu de caz privind aplicarea probelor de audit în cadrul unei companii și ultima parte ce ilustrează în mod subtil concluziile privind această lucrare și opiniile mele privind conceptul în sine.
În primul capitol întâlnim motivația alegerii temei, o scurtă introducere privind tema aleasă, conceptul de probe de audit –semnificatia acestuia, probele de audit adecvate și suficiente, utilizarea aserțiunilor în obținerea probelor de audit și totodată procedurile folosite pentru obținerea lor, inspecția înregistrărilor și a documentelor, observarea, investigarea, confirmarea, recalcularea și reefectuarea cât și procedurile analitice folosite.
În cel de-al doilea capitol am prezentat calitatea și diversitatea probelor de audit utilizate în cadrul unei companii mai exact un studiu în cadrul căruia se poate observa foarte ușor domeniul în care activează compania, capitalul social, acționariatul, clasamentul sau în topul companiilor din România, înregistrările realizate și documentele justificative aferente fiecărei operațiunii și ulterior realizarea raportului de audit pe baza probelor de audit colectate din cadrul companiei și nu numai.
Cel de-al treilea capitol prezintă concluziile cu privire la studiul de caz realizat și opiniile mele privind acest studiu de caz.
Ultima parte privind bibliografia este alcătuită din totalitatea surselor de inspirație ce le-am utilizat în realizarea acestei lucrării.
Capitolul I
Probele de Audit
1.1. Motivația alegerii temei privind „Calitatea și diversitatea probelor de audit între pragmatism și raționament profesional „
Probele de Audit reprezintă toate informațiile pe care le obține auditorul în vederea realizării opiniei de audit.
Probele de Audit sunt alcătuite din totalitatea documentelor justificative pe de o parte și respectiv totalitatea înregistrărilor realizate în contabilitate pe de altă parte.
Pe lângă toate aceste informații mai există și altele care ar putea deservi ca probe în vederea creării unei opinii solide, veridice și de folos utilizatorilor ei.
Probele de Audit sunt obținute de către auditor fie din alte misiuni efectuate de către acesta și nu numai, fie din situațiile financiare și multe alte informații cu privire la acestea.
Misiunea de Audit presupune utilizarea procedurilor de audit în vederea obținerii unor concluzii care îl vor ajuta pe auditor să creeze o opinie fără rezerve.
Probele nu trebuie să fie alcătuite doar din documente și alte informații aferente acestora ci și din simplele opinii ale angajaților societății respective care deasemenea își au importanța lor.
Motivația alegerii acestei teme o constituie faptul că îmi doresc mai departe să îmi aprofundez cunostiintele în acest domeniu acest lucru realizându-l în cadrul unui program de doctorat, îmi place foarte mult domeniul deoarece presupune că persoană să fie foarte activă, mereu dornică de a învăța lucruri noi, deschisă, cu voință permanentă de a se perfecționa și de a învăța tot ceea ce este necesar astfel încât lucrurile să fie făcute ca la carte.
Din punctul meu de vedere acest domeniu implica foarte multă responsabilitate și dorința de a te perfecționa continuu și totodată cunoașterea absolută a tuturor elementelor ce vizează acest domeniu constituie baza. Pe lângă faptul că ne place acest domeniu deoarece întotdeauna învățăm lucruri noi și suntem activi acest lucru presupune deasemenea cunostiinte foarte vaste și temeinice ca să putem realiza lucrurile exemplar așa cum este și firesc.
Tema aleasă este de o importanță majoră tocmai datorită faptului că toate companiile sunt interesate de cunoașterea reală a situației lor fără a li se denatura situația sub nici o formă.
Un alt aspect important îl constituie totodată și calitatea și diversitatea probelor de audit precum și cantitatea.
În ceea ce privește calitatea probelor putem spune faptul că este un aspect de care trebuie să se țină cont că și concluziile să fie pe măsură așteptărilor utilizatoriilor săi.
Diversitatea – din punctul meu de vedere ar trebui să se țină cont de mai multe surse de informații și nu numai de partea de documente cât și de opiniile altora lucru pe care angajatorul nu îl realizează așa cum ar trebui pentru a își cunoaște adevăratele probleme.
Cantitatea reprezintă de fapt volumul probelor de audit colectate de către auditor și acesta ar trebui să fie unul suficient dar adecvat, nu trebuie să fie unul neapărat mare ca să putem spune faptul că și probele sunt de calitate.
Făcând o paralelă între pragmatism și respectiv raționament profesional putem spune faptul că pe de o parte pragmatismul are la baza doar partea practică iar raționamentul partea legată de gândirea logică a ideilor.
Auditorul trebuie să țină cont de părerile angajaților obiectiv vorbind strict în cadrul misiunii sale de audit dar numai dacă există într-adevăr dovezi scrise în ceea ce privește cele menționate și pe de altă parte să fie subiectiv în exprimarea opiniei sale finale în ceea ce privește misiunea de audit realizată de către acesta.
După obținerea concluziilor finale auditorul la modul cel mai corect și subiectiv realizează opinia sinceră privind misiunea pe care a avut-o de îndeplinit. Probele concretizanduse strict pe documente justificative existente palpabile.
1.2.Probele de Audit
În primul rând o importanță majoră o constituie încrederea pe care auditorul o dobândește în clientul sau și totodată în situațiile financiare realizate de către acesta.
Încrederea așa cum se poate câștiga foarte ușor se și poate pierde deasemenea de aceea din punctul meu de vedere un rol principal îl joacă felul în care clientul își prezintă totodată situația și pe lângă asta felul în care acesta își și argumentează afirmațiile făcute deoarece o afirmație poate fi făcută foarte ușor dar atâta timp cât nu are la baza nici un fundament solid este egală cu zero indiferent de veridicitatea să.
Pentru că misiunea de audit să fie una completă și realizată ca la carte așa cum îmi place mie să spun este necesar să obținem informații de o calitate majoră, suficiente, din diverse surse (de preferat din afară entității patrimoniale acest lucru fiind chiar indicat).
1.3. Conceptul de probe de audit
Probele de Audit constau în totalitatea documentelor justificative și a tuturor informațiilor de diferite naturi care desersale de audit dar numai dacă există într-adevăr dovezi scrise în ceea ce privește cele menționate și pe de altă parte să fie subiectiv în exprimarea opiniei sale finale în ceea ce privește misiunea de audit realizată de către acesta.
După obținerea concluziilor finale auditorul la modul cel mai corect și subiectiv realizează opinia sinceră privind misiunea pe care a avut-o de îndeplinit. Probele concretizanduse strict pe documente justificative existente palpabile.
1.2.Probele de Audit
În primul rând o importanță majoră o constituie încrederea pe care auditorul o dobândește în clientul sau și totodată în situațiile financiare realizate de către acesta.
Încrederea așa cum se poate câștiga foarte ușor se și poate pierde deasemenea de aceea din punctul meu de vedere un rol principal îl joacă felul în care clientul își prezintă totodată situația și pe lângă asta felul în care acesta își și argumentează afirmațiile făcute deoarece o afirmație poate fi făcută foarte ușor dar atâta timp cât nu are la baza nici un fundament solid este egală cu zero indiferent de veridicitatea să.
Pentru că misiunea de audit să fie una completă și realizată ca la carte așa cum îmi place mie să spun este necesar să obținem informații de o calitate majoră, suficiente, din diverse surse (de preferat din afară entității patrimoniale acest lucru fiind chiar indicat).
1.3. Conceptul de probe de audit
Probele de Audit constau în totalitatea documentelor justificative și a tuturor informațiilor de diferite naturi care deservesc în mod direct o misiune de audit.
Exemple: a) Din situația de calcul a amortizării lunare auditorul constata faptul că toate imobilizările mai puțin terenurile se amortizează iar respectivele cheltuieli se includ în contul de rezultate.
Analizând raportul de producție al utilajelor se constată faptul că nu toate utilajele sunt utilizate lunar ceea ce conduce la o concluzie foarte scurtă și explicită și anume la faptul că există posibilitatea totuși că situațiile să fie denaturate tocmai datorită acestei prezentări lucru ce conduce la ideea de denaturarea a contului de profit și pierdere.
Atâta timp cât utilajele nu se utilizează luna de lună de ce se calculează totuși acel amortisment? Există posibilitatea totuși ca acest utilaje să nu fie utilizate tocmai datorită faptului că ele nu mai sunt performante și producția în loc să crească datorită lor, scade?
În ceea ce privește cele menționate mai sus pot exista așa cum este și firesc și dovezi clare ale faptului că acel utilaj nu a mai fost folosit din diferite motive.
Cu siguranță existând varianta de a fi înlocuit cu altul nou și fiind vorba doar de uzură să.
Auditorul trebuie să aibă totuși certitudinea faptelor realizate și apelează așa cum este și firesc și la culegerea de alte probe care să îi ofere totodată o situație mult mai clară și relevanta totodată în ceea ce privește situația utilajelor.
Aceste utilaje putând fi încadrate foarte ușor și corespunzător în categoria în care se afla, fie că încă se afla în funcțiune, fie sunt ținute în companie pentru a fi trimise la reparații sau pentru a fi înlocuite cu altele noi. De îndată ce această situație se clarifică și auditorul își poate exprima opinia cu privire la această situație fără a fi în imposibilitatea de a își spune părerea datorită faptului că nu deține toate informațiile necesare pentru a –si spune opinia în baza formulării unor concluzii concludente și mai ales relevante totodată.
Totalitatea informațiilor ce redau situația companiei sunt reflectate atât în cadrul sistemului informațional utilizat de către companie cât și pe format de hârtie care așa cum este și firesc este arhivat și păstrat așa cum prevede legea în condițiile în care și compania în cazul de fata respecta normele și reglementările în vigoare.
În ceea ce privește situațiile financiare și prezentarea acestora de către companiei la modul real acest lucru tine strict de conducerea entității patrimoniale respective.
Fără o situație clară auditorul nu își poate exprima efectiv opinia de audit și are dreptul să ceară mai multe dovezi ale diferitelor activități ce s-au realizat în cadrul companiei pentru că siguranța celor prezentate să fie una cât mai mare.
Din păcate însă auditorul nu poate să verifice toate operațiunile efectuate în carul companiei acest lucru conducând totodată la exprimarea unei opinii uneori cu rezerve.
Verificarea operațiunilor efectuate se realizează prin intermediul unor teste care pot fi mai mult sau mai puțin relevante.
Auditorul poate să mai utilizeze și alte informații privind procesele verbale întocmite în cadrul unor adunării generale a asociaților și nu numai, să primească confirmări din diferite părți, să asiste pur și simplu dacă are posibilitatea la inventarierea bunurilor, prin observație și inspecție poate deasemenea să colecteze date și informații noi.
Atunci când, conducerea menționează faptul că situațiile financiare sunt prezentate la modul clar, fidel și complet își asumă totodată aceste afirmații făcute cu privire la situația să.
Exemplu: Societatea J declara faptul că a consumat 1.000 l/anul anterior de benzină în condițiile în care a vândut 50 de produse specifice domeniului său de activitate iar în anul curent a consumat 1300 l în condițiile în care volumul vânzărilor nu a crescut ci a rămas același de 50 de produse.
Care este logica consumului mult mai ridicat în condițiile în care volumul vânzărilor este același? Nu era firesc să fie aproximativ același consum?
Auditorul trebuie să identifice cauza pentru care în anul curent s-a efectuat un consum mult mai mare la același volum de vânzări.
Cel mai important aspect îl constituie însă faptul că această diferență semnificativă poate fi deasemenea o fraudă din partea angajaților companiei respective.
Însă că acesta să poată ajunge la această concluzie trebuie să facă o comparație în ceea ce privește anul anterior al km-trilor parcurși pentru a fi livrate produsele respective, dacă este vorba de aceeiasi clienți sau avem clienți noi și livrarea produselor se realizează la o distanță mult mai mare față de companie. Acest lucru ar putea fi cauza pentru care la același volum al vânzărilor se înregistrează totuși un kilometraj mult mai mare care inițial nu se justifică.
Auditorul poate avea acces la foile de parcurs ale angajaților în care sunt specificate foarte clar de către aceștia km parcurși, distanta și consumul efectiv realizat pe distanța respectivă.
În condițiile în care nu există dovezi clare și mai ales scrise acest lucru conduce la concluzia faptului că în cadrul companiei s-a realizat o fraudă din partea angajaților lucru ce conduce la luarea unor măsuri stricte și riguroase de către conducerea entității patrimoniale numai după ce auditorul și-a exprimat opinia cu privire la acest aspect în cadrul raportului de audit și doar conducerea fiind în măsură să ia deciziile finale în ceea ce privește situația de față.
Exista mai multe tipuri de afirmații cu privire la categoriile de operațiuni efectuate în cadrul entității și anume:
Apariție;
Exhaustivitate;
Acuratețe;
Separarea exercițiilor financiare;
Clasificare;
Afirmații cu privire la șoldurile conturilor la sfârșitul perioadei:
Existenta;
Drepturi și Obligații;
Exhaustivitate;
Evaluare și alocare;
Afirmații cu privire la prezentări:
Apariție și drepturi obligații;
Exhaustivitate;
Clasificare și Inteligibilitate;
Acuratețe și evaluare.
Obiectivele auditorului:
Auditorul este solicitat să verifice veridicitatea datelor și a informațiilor din cadrul unei companii pe seama tuturor afirmațiilor făcute.
Întotdeauna în cadrul unei misiunii de audit este absolut necesar să țină cont de toate procedurile ce trebuie utilizate pentru a și obține rezultatele dorite.
Probele de Audit le poate obține atât din cadrul companiei cât și din afara sa.
El poate deasemenea să asiste la diferite activități în principiu la inventarierea bunurilor prin intermediul acestei operațiuni poate sesiza foarte ușor diferențele notabile, semnificative dintre valoarea contabilă și respectiv valoarea de inventar.
Părerile celorlalți chiar contează deși în cele mai multe cazuri conducerea nu ține cont de aceștia.
Un simplu sondaj de opinie poate conduce la schimbarea semnificativă a mediului în care se lucrează și nu numai.
Probele sunt cele mai credibile atunci când avem dovezi clare ale operațiunilor ce s-au efectuat în cadrul companiei și nu doar vorbe spuse de către oricine.
Hârtia (documentul justificativ) este actul doveditor ce atestă veridicitatea afirmațiilor făcute de către oricine la modul general.
Atâta timp cât nu există dovezi toate afirmațiile făcute nu pot fi neapărat adevărate, deci nu prezintă credibilitate ceea ce se și deduce foarte simplu scurt și la obiect.
Auditorul trebuie să facă astfel încât să își îndeplinească obiectivele sale stabilite încă de la începutul misiunii de audit fără să devize prea mult de la ceea ce și-a stabilit inițial chiar de la început.
Obiectivele se pot îndeplinii mai ușor dacă există într-adevăr și o bună comunicare între departamente de orice natură, astfel încât informația să poată fi confirmată din cât mai multe părți.
Exemplul 1: Așa cum o factură poate fi confirmată de cele două părți atât furnizorul cât și clientul. În cazul nostru fiind furnizorul de servicii prestate avem factura pe care i-am realizat-o clientului. Aceasta factura se poate confirma foarte ușor contactând telefonic sau printr-un e-mail clientul care ne va confirma sau nu suma respectivă. În ceea ce privește clientul se poate verifica la fel de ușor chiar și pe internet existenta acestuia și obiectul sau de activitate. Este foarte important să se verifice și această latură tocmai datorită faptului că tot mai des ne întâlnim cu cazuri în care facturile sunt fictive pentru a-și justifica diferite operațiuni sau mai bine spus tranzacții efectuate care mai devreme sau mai târziu în cadrul unui control mai riguros vor ieși la iveală.
Exemplul 2: Conducerea entității patrimoniale prezintă Cifra de Afaceri aferenta anului anterior ca fiind în valoare de 35.670.980.
Ce se întâmplă efectiv în acest caz?
Exista posibilitatea că situația privind Cifra de Afaceri să fie denaturata în mod conștient? Dacă da, de ce?
În ceea ce privește situația prezentată mai sus auditorul financiar trebuie în primul rând să verifice veridicitatea acestei informații.
Majoritatea companiilor care au totuși un renume câștigat își doresc să își păstreze poziția în top 10 și există cazuri destul de frecvențe când situația prezentată nu este tocmai cea reală inventând facturi fictive de o anumite valoare care să le crească valoarea veniturilor și implicit al Cifrei de Afaceri.
Așa cum știm și noi Cifra de Afaceri reflectă de fapt totalitatea încasărilor obținute de către un agent economic în decursul unui exercițiu financiar.
Interesul ar fi major să își denatureze situația pentru a își menține poziția pe care o ocupa în societate față de toate celelalte companii.
Auditorul trebuie să verifice toate operațiunile efectuate de către companie, proveniența tuturor veniturilor, existența acestor venituri, verificare și comfirmarea facturilor de la clienți de exemplu.
Nu este firesc ca pentru a își menține poziția situația să fie prezentată fictiv doar pentru că așa ¨ este mai bine pentru ei nicidecum pentru noi ¨.
Exemplul 3: După ce am apucat să citesc practic o carte destul de interesantă și foarte bine pusă la punct de către un profesor universitar am ajuns la concluzia că toate companiile ¨ fură ¨ și își prezintă situația ¨ după bunul lor plac ¨ astfel încât să își mențină poziția pe care ei consideră că o merita pe deplin.
Tot din această carte am citit și modalitatea în care Grecia practic a ajuns să adere la Uniunea Europeană dar la modul cel mai urât posibil și anume ¨ fraudulos ¨. Așa cum era și firesc pentru ei și-au denaturat situația țării în mod semnificativ prezentând de fapt doar o parte din ceea ce ar fi trebuit reflectat. Ca să nu mai spunem de datoriile pe care aceasta le avea la momentul respectiv.
1.4. Natura probelor de audit
Probele de audit pot fi:
Probe obținute din cadrul documentelor justificative:
Facturi;
Contracte;
Registrul Jurnal;
Registrul Inventar;
Documente de calcul a costului.
Probe obținute prin alte căi (surse):
Angajamente de audit anterioare;
Proces verbal al întrunirilor Adunării Generale a Acționarilor etc.
1.5.Gradul de adecvare a probelor de audit
Gradul de adecvare al probelor de audit tine de calitatea pe care acestea probe o au nicidecum neapărat de cantitatea lor acest lucru nefiind relevant.
Acest grad de adecvare presupune totodată și credibilitatea și respectiv relevanta pe care o prezintă probele de audit.
Cu cât cantitatea este mai mare cu atât calitatea lor poate reprezenta un risc și probele trebuie verificate mult mai riguros.
Depinde foarte mult de problema în sine deoarece exista cazuri concrete în care chiar este necesar și util să avem culese cât mai multe probe pentru că informația să fie cât mai credibilă și relevanta depinde de la caz la caz.
Relevanta datelor și informațiilor este dată de măsură în care toate aceste date corespund cu afirmațiile făcute de către conducere de exemplu.
Credibilitatea datelor și a informațiilor consta de fapt în maniera în care acestea au fost prezentate și acest lucru poate fi verificat de către auditor.
Exemplu 1: Auditorul poate participa la inventarierea stocurilor lucru din care poate sesiza, observa mai degrabă singur situația reală în ceea ce privește stocurile, mai exact comparația stocului faptic cu cel scriptic.
Însă din participarea la inventarierea stocurilor nu poate observa efectiv care sunt cazurile în care este exemplificat ¨ aportul ¨ drepturilor și obligațiilor clientului în determinarea costului lor.
Sunt foarte importante însă probele obținute din afară entității de la terțe persoane, confirmări de la terți etc.
Proba obținută de către auditor prin examinarea fizică (observație, inspecție) este mult mai credibilă și totodată relevanță în cadrul misiunii sale față de probele obținute din cadrul companiei.
Dacă auditorul ajunge la concluzia că, controlul intern al societății respective este întocmit riguros și prezintă credibilitate după ce a fost verificat atunci există și o mai mare siguranță în ceea ce privește și partea legată de documente și respectiv întocmirea acestora.
Deasemenea documentele originale sunt mult mai credibile față de foto (copii).
Documentele trebuie să fie prezentate în format electronic sau pe hârtie pentru a prezenta credibilitatea necesară în cadrul unei misiunii de audit.
Cele mai credibile documente sunt cele provenite însă:
a)Documente generate din exteriorul entității, trimise direct auditorului (confirmări primite de la bănci);
b) Documente generate din exteriorul entității și deținute de client (facturi de la furnizori);
c) Documente generate din interiorul entității și care circulă în exterior.
1.6. Suficienta probelor de audit
Suficienta probelor de audit consta de fapt în cantitatea relevanta și suficientă a probelor culese de către auditor, cantitatea în ceea ce privește materialele, documentele justificative precum și alte informații relevante și credibile ce îi servesc acestuia în cadrul misiunii de audit în vederea realizării unor concluzii rezonabile care să îl ajute pe acesta la finalul rapotului de audit să emită o opinie de care conducerea ar trebui să țină cont în vederea soluționării problemelor sale.
Cantitatea probelor de audit are la bază o serie de factori după cum urmează:
Materialitatea (pragul de semnificație al tranzacțiilor);
Mărimea populației (Cu cât mărimea populației este mai mare cu atât și cantitatea probelor trebuie să fie mai mare astfel încât să prezinte o credibilitate mult mai mare);
Riscul de denaturare (existența erorilor care face referire la riscul inerent și respectiv riscul de nedetectatare care conduce la riscul de a nu fi identificate erorile);
Omogenitatea populației (dacă aceea populație este omogena aceasta poate fi testată cu un eșantion de dimensiuni mai mici);
Calitatea probelor de audit culese (calitatea fiind mai ridicată automat cantitatea probelor de audit scade iar în caz contrar cu cât calitatea este mai scăzută cu atât volumul probelor de audit din punct de vedere cantitativ trebuie să crească).
Ca urmare, gradul de suficientă și adecvare se afla în strânsă legătură dar asta nu semnifică faptul că dacă cantitatea probelor de audit este ridicată, calitatea lor este la fel de mare ca și cantitatea.
1.7.Evaluarea probelor de audit
În decursul desfășurării misiunii de audit, auditorul trebuie să facă uz de raționamentul său profesional în vederea culegerii celor mai relevante și credibile probe având la baza totodată cantitatea și calitatea acestora.
Auditorul trebuie să știe care este cantitatea necesară pentru a obține informații relevante și de folos în procesul de audit și totodată să țină cont și de calitatea acestora. Degeaba avem un volum mare de documentație dacă nu este ceea ce avem noi nevoie.
După cum am menționat și în subcapitolele anterioare cantitatea tine și de calitate acestea aflanduse într-o relație continuua vrând nevrând astfel:
Atunci când cantitatea este ridicată, calitatea ar trebui să fie la fel de ridicată dar nu întotdeauna avem spete de genul acesta și sunt destule cazuri în care nu cantitatea face diferența ci calitatea așa cum spune și un proverb: ¨ Ce e mult strică, ce e puțin e bun și de calitate. ¨
Opinia auditorului trebuie să rămână până la sfârșit imparțiala în sensul ca să țină cont de raționamentul său profesional în conformitate cu Codul de Conduită Etică și Profesională, să fie obiectiv mai exact să nu se lase influențat de opiniile celor din jur sau de stările acestora.
Atunci când acesta nu se poate pronunța cu privire la o anumită situație și nu deține toate informațiile necesare în vederea realizării acestui lucru este necesar și util ca acesta să își exprime opinia fie cu rezerve specificând totodată care sunt motivele care îl determină să aibă această opinie fie dacă există cazuri în care consideră că probele pe care le are la dispoziție nu sunt suficiente și chiar nu se poate pronunța astfel încât să dea și o opinie credibilă ideal ar fi ca acesta să se retragă din misiunea respectivă de audit.
1.8. Caracteristicile probelor de audit
Pentru că opinia de audit să fie corect reflectată auditorul trebuie să obțină în cadrul misiunii sale de audit probe de audit suficiente și adecvate care să le poată utiliza în vederea emiterii unor concluzii rezonabile pe care să se bazeze opinia de audit.
Gradul de suficientă este redat de cantitatea probelor de audit iar gradul de adecvare de calitatea acestora.
În ceea ce privește cantitatea probelor de audit aceasta nu este întotdeauna relevanță în cadrul misiunii de audit deoarece nu cantitatea oferă și calitatea probelor.
Calitatea probelor de audit este necesară deoarece probele trebuie să fie credibile pentru a putea fi utilizate în cadrul misiunii de audit.
Nu întotdeauna cantitatea vastă de date și informații oferă și ceva concludent ci calitatea acestor informații este ceea ce face diferența dintre cele două.
Din punct de vedere calitativ ne gândim la relevanta și credibilitate.
Este foarte importantă verificarea tuturor operațiunilor efectuate astfel încât să nu existe denaturări semnificative sub nici o formă.
Cantitatea probelor de audit este afectată în mod direct de riscul de denaturare prin simplul fapt că cu cât riscul este mai mare cu atât cantitatea probelor colectate trebuie să fie mai mare iar pe de altă parte cu cât riscul este mai mic cu atât cantitatea probelor va fi mai redusă.
În ceea ce privește calitatea probelor de audit privind partea de denaturare și riscurile la care se expune în mod direct, calitatea probelor trebuie să majoră iar în ceea ce privește cantitatea lor nu este întotdeauna relevanta aceasta.
Nu întotdeauna un volum mare de informații este foarte bun ci trebuie tratat ca atare.
Exista chiar și un proverb care evidențiază faptul că tocmai în lucrurile minore se găsește esența lucrurilor și însemnătatea lor.
Gradul de suficientă și gradul de adecvare al probelor de audit se afla în strânsă legătură. Însă, obținerea unei cantității mari de date nu poate compensa calitatea slabă a acestora.
Exemplul 1: Verificarea documentelor cu referire la culegerea creanțelor după sfârșitul perioadei ar putea oferi probe de audit referitoare la existenta și la evaluarea lor, dar nu oferă în mod deosebit probele cu referire la gradul de adecvare.
Auditorul obține uneori probe de audit din diferite surse sau de alte naturi care să fie relevante pentru aceeiasi afirmație.
Astfel, practicianul analizează maturitatea conturilor de creanțe și colectarea ulterioară a debitelor obținând probele cu privire la aprecierea cuantumului ajustărilor la creanțele îndoielnice de la data bilanțului.
În ceea ce privește credibilitatea datelor și respectiv a informațiilor auditorul trebuie să țină cont de politicile aplicate în cadrul companiei, de standardele implementate și totodată de respectarea acestor standarde deoarece este foarte ușor să adopți și tot la fel de ușor să nu respecți ceea ce pretinzi că ai adoptat.
Sursele importante și le poate obține atât din interiorul companiei cât și din afară să. Nu întotdeauna informațiile ce le obține din afară companiei sunt relevante iar auditorul trebuie să țină cont totuși și de acest aspect deoarece persoanele din afară companiei nu au întotdeauna la cunostiinta situația reală a companiei și se pot pronunța în mod eronat.
Numai atunci când există într-adevăr dovezi clare ale afirmațiilor făcute de către aceștia atunci se pot lua în considerare și aceste aspecte.
Auditorul trebuie să țină cont și de rezonabilitate mai exact de relația dintre costul obținerii probelor de audit și respectiv utilizarea informațiilor ce au fost obținute în cadrul misiunii de audit.
Privind partea legată de eforturile și costurile implicate nu reprezintă totuși o bază importantă de a renunța la una dintre procedurile de audit mai ales dacă nu există nicio altă opțiune.
Auditorul trebuie să țină cont deasemenea și de raționamentul profesional și implicit să își exercite scepticismul profesional când evaluează atât cantitatea cât și calitatea probelor de audit pe de o parte iar pe de altă parte, gradul de suficiență și respectiv de adecvare, în vederea susținerii opiniei sale.
1.8.1. Tehnicile utilizate de catre auditorii financiari în misiunea de audit
1.8.1.1. Clasificarea acestor tehnici se realizează astfel:
Inspecția (verificarea) înregistrărilor/documentelor – probele care sunt obținute folosind aceasta modalitate de procedura oferă o asigurare mai mică, sau deloc cu privire la drepturile și obligațiile companiei în legătură cu aceste active.
Observarea – presupune că auditorul să urmărească inventarierea realizată de către personalul companiei.
Observarea oferă probe de audit cu privire la modalitatea de desfășurare a unei proceduri, însă aceste probe sunt limitate doar în perioada în care a fost aplicată această procedură.
Observarea nu contituie totuși o probă relevanta ci doar la nivel de existența a activelor în stoc.
Observarea și Inspecția inițial pot fi considerate ca fiind substituibile însă în cadrul misiunii de audit observarea presupune procese operațiuni iar inspecția documente, active etc.
Investigarea – presupune colectarea de informații de către auditor atât din interiorul companiei cât și din afară să, informații atât financiare cât și nefinanciare având la baza documente scrise oficiale sau doar înscrisuri neoficiale.
Investigarea nu este întotdeauna suficientă pentru a testa controlul intern din cadrul companiei.
Confirmarea poate fi asociată uneori cu investigarea și este redată de procedura de a obține o declarație directă de la o anumită persoană, cu referire la o anumită informație sau situație existenta.
Confirmările se folosesc atunci când ne interesează situația privind șoldurile conturilor și respectiv componenta lor, dar nu trebuie limitate doar la aceste elemente, ele fiind utilizate pentru a dobândi probe de audit (documente), de exemplu – absența unui contract, ce poate influența recunoașterea unor venituri.
Cererile de confirmare sunt trimise către terții de către conducerea companiei, în numele auditorului.
Prin intermediul acestor cereri de confirmare, terții sunt autorizați să ofere în mod direct auditorilor informațiile necesare.
În situația în care terțul debitor nu răspunde cererea de confirmare, auditorul revine la această cerere sau apelează la proceduri alternative.
Ce anume nu trebuie să lipsească din cadrul procedurilor alternative?
În cele ce urmează argumentez răspunsul astfel:
Să se țină cont de documentele prin intermediul cărora s-a realizat livrarea și respectiv transportul atunci când s-a realizat vânzarea;
Să se țină cont de înregistrările contabile efectuate la sfârșitului exercițiului financiar;
Să se țină cont de totalitatea încasărilor de la terțul respectiv.
Cererile de confirmare se prezintă sub trei forme și anume:
Forma pozitivă (respondentul trebuie să confirme sau să infirme o anumită valoare a unui cont);
Forma negativă (respondentul trebuie să răspundă numai în cazul în care există un dezacord în ceea ce privește un anumit lucru, nu este rugat să specifice vreo anumită sumă sau alte aspecte de genul acesta);
Forma pozitivă în legătură cu cea negativă (se utilizează atunci când pentru valorile mai mari auditorul are nevoie de o confirmare pozitivă iar pentru valorile mai mici auditorul are nevoie de o confirmare negativă).
Forma cea mai credibilă dintre cele trei categorii de confirmări o reprezintă confirmarea pozitivă.
Însă se poate ține cont și de anul anterior de exemplu la modalitatea în care au fost efectuate aceste confirmări de către respondenți pentru că auditorul să își dea seama de cât de mare este gradul de încredere pe care ar putea să îl ofere acestor informații.
Reefectuarea reprezintă o altă tehnică utilizată de către auditor ca procedura în misiunea de audit.
Prin intermediul său auditorul poate realiza calcule privind diferite spete de care el nu este sigur și poate realiza acest lucru în mod independent sau prin intermediul tehnicilor asistate de calculator.
Sunt calcule care au mai fost efectuate de către companie dar care nu prezintă credibilitate fapt pentru care auditorul decide să le refacă el în speranța că va afla eventualele erori sau fraude dacă acestea într-adevăr exista conform suspiciunilor sale realizate de către companie la acest nivel.
Astfel auditorul verifica totodată și fiabilitatea sistemului de control intern implementat în cadrul companiei.
Recalcularea consta în verificarea veridicității datelor și informațiilor din documentele justificative acest lucru realizându-l fie independent fie cu ajutorul tehnicilor asistate de calculator.
Exemplu 1: Poate verifica aplicarea corectă a amortizării asupra unui utilaj de exemplu și totodată ținând cont și de metodă de amortizare utilizată (FIFO, LIFO, CMP).
Revizuirea (verificarea) – se poate realiza fie manual fie prin intermediul tehnicilor de audit asistate de calculator și presupune verificarea înregistrărilor de valori mai mari neobișnuite, stornări etc.
Procedurile analitice – sunt probe de o importanță majoră și totodată sunt și eficiente în măsura în care se obțin pe tot parcursul misiunii de audit și presupun analizarea în prealabil a unor informații din situațiile financiare privind anumiți indicatori.
Din perspectiva sectorului public
Atunci când procedura de audit se realizează la acest nivel auditorul trebuie să țină cont de toate normele și reglementările în vigoare, ordonanțele, ordine ministeriale relevante care ar putea afecta mandatul de audit.
Privind latura strict legată de situațiile financiare conducerea afirma faptul că situațiile financiar anuale au fost reflectate întotdeauna în conformitate cu legea, normele și reglementările în vigoare.
1.9. Documentația de Audit
1.9.1.Conținutul documentației de audit
Documentația de audit trebuie să conțină toate probele culese de către auditor și totodată totalitatea procedurilor pe care acesta le-a realizat în cadrul misiunii sale urmând să folosească toate acestea în realizarea raportului de audit și în susținerea opiniilor sale care sunt fundamentale.
Documentația de audit este alcătuită din totalitatea documentelor realizate de către auditor, aceste documente se găsesc fie pe suport de hârtie, electronic, fotocopii sau alte modalități de a păstra informația.
Tot aici se includ și toate documentele obținute și păstrate de către auditor pe tot parcursul desfășurării misiunii sale.
Scopurile și obiectivele principale ale documentației de audit sunt următoarele:
Să ajute la planificarea, efectuarea, supravegherea și respectiv revizuirea misiunii de audit;
Să delimiteze probele de audit pe care le-a cules pe tot parcursul misiunii sale în conformitate cu standardele internaționale dar și din punct de vedere calitativ;
Să fie capabil să își susțină opinia pe care consemnat-o în cadrul raportului de audit cu privire la misiunea pe care a avut-o de îndeplinit în cadrul companiei respective;
Documentația de audit trebuie realizată astfel încât să fie înțeleasă de către orice utilizator al său. Să fie ușor de înțeles problemele existente procedurile folosite în colectarea datelor și a informațiilor, concluziile auditorului și respectiv opinia sa finală după definitivarea misiunii de audit.
Documentația de audit trebuie să reflecte toată activitatea realizată de către auditor, obiectivele și respectiv rezultatele sale.
1.9.2. Confirmări externe
Standardul ISA 500 privind probele de audit reflecta faptul că probele de audit sunt mai credibile atunci când provin din surse externe mai exact din afară companiei și sunt mai puțin credibile atunci când provin din interiorul entității patrimoniale.
Un alt aspect foarte important îl constituie faptul că aceste probe, documente de exemplu să fie în format electronic sau pe hârtie pentru că și credibilitatea acestora să fie majoră.
În cazul în care probele sunt sub forma fotocopiilor acestea nu prezintă credibilitate și nu pot fi folosite în cadrul misiunii de audit.
Probele de audit sub forma răspunsurilor de confirmare de la terțe părți prezintă o mai mare credibilitate și pot fi folosite în cadrul misiunii de audit.
Confirmarea externă este procedeul de obținere și evaluare a probelor de audit, prin intermediul unor răspunsuri oferite de către terțele părți la întrebările pe care auditorul le adresează.
Totodată acest lucru constituie o verificare a veridicității datelor și informațiilor furnizate de către conducerea companiei privind situațiile sale financiar anuale.
Acest lucru poate conduce la identificarea neregulilor privind înregistrările întocmite de către departamentele în cauză.
De regulă, confirmările externe sunt utilizate atunci când se verifică în principiu următoarele cazuri:
A) Soldurile conturilor la bănci și alte informații de la bănci.
B) Soldurile creanțelor.
C) Stocurile aflate la terți în depozite pentru a fi prelucrate sau în consignație.
D) Titluri de proprietate ținute în custodie sau ca garanție de avocați sau creditori.
E) Titluri de valoare cumpărate de la brokeri de valori mobiliare dar nelivrate la data bilanțului.
F) Credite.
G) Soldurile datoriilor comerciale.
Cererea de confirmare trebuie să clarifice dacă respectivul document, contract etc, a suferit modificări și dacă aceste informații sunt cu adevărat importante pentru cazul nostru.
Confirmările externe pot fi credibile într-o oarecare măsură dar nu total, totul depinde de către auditor și mai ales de modalitatea de concepere a acestor cereri.
Trebuie să ținem cont deasemenea și de faptul că aceste cereri pot fi neglijate de către terți și răspunsurile să nu fie tocmai cele cerute de către auditor deoarece nu întotdeauna ceea ce ne dorim și obținem.
Ceea ce ar putea influența în mod direct credibilitatea probelor culese de către auditor ar fi și modalitatea în care acesta își exercita controlul asupra confirmărilor cât și asupra răspunsurilor.
Deasemenea trebuie să se țină cont și de relația dintre procedurile de confirmare externă și evaluarea realizată de către auditor privind riscul inerent și riscul de control.
Afirmațiile conducerii ce fac parte din situațiile financiare sunt delimitate de către Standardul ISA 500 astfel:
Apariție;
Existenta;
Drepturi și Obligații;
Valoare;
Evaluare;
Exhaustivitate;
Prezentări de informații.
În ceea ce privește capacitatea unei confirmări externe de a oferi probe relevante și utile aceasta variază nefiind întotdeauna o bază în misiunea de audit.
Privind partea de confirmare a unei valorii aceasta este mai greu de obținut de la un terț decât ca atunci când cerem confirmare existenței unei facturi de exemplu.
Nu îi putem cere terțului în mod expres să ne ofere informații privind capacitatea sa de a își putea achita datoriile față de companie, dacă se încadrează așa cum este și firesc și își achita obligațiile până la data la care este specificata pe factura respectivă mai exact data scadenta.
Aceste detalii cu siguranță nu le vom putea obține așa de ușor de la terți.
Totodată relevanta confirmărilor externe tine foarte mult și de obiectivul stabilit de către auditor în momentul în care le-a conceput.
Așa cum este și firesc aceste confirmări sunt utilizate ca și probe în cadrul misiunii pe care o are de îndeplinit auditorul financiar și de aceea pentru ași atinge obiectivele trebuie să știe cui să se adreseze în mod expres, ce anume să întrebe și cum să întrebe astfel încât și răspunsurile să fie pe măsură așteptărilor sale.
Toate acele obiective pe care el le are de îndeplinit cumulate aduc un plus de valoare misiunii sale creând totodată scopul, obiectivul principal al misiunii sale de audit.
Exemplul 1: Atunci când auditorul dorește să verifice dacă există datorii neînregistrate apelează la procedura privind confirmările externe în care le solicită furnizorilor companiei în cauză să îi trimită un răspuns în acest sens, mai exact extrasele de cont care demonstrează faptul că datoriile lor față de companie au fost stinse.
1.9.3. Modalitatea în care se redactează cererea de confirmare externă
În momentul în care auditorul dorește să întocmească cererile de confirmare externă acesta ține cont în primul rând de obiectivul de audit.
Atunci când auditorul concepe cererea ține cont în primul rând de afirmațiile făcute cu privire la ceea ce el urmărește și respectiv la factorii care i-ar putea influența în acest caz credibilitatea probelor obținute în cadrul folosirii acestei proceduri.
În momentul în care auditorul redactează cererea trebuie să țină cont în principiu și de întrebările pe care le va adresa, de ceea ce vrea să afle pentru a primii și răspunsurile pe care și le dorește.
Contează foarte mult modalitatea în care este concepută cererea astfel încât să prezinte credibilitate și răspunsurile terților să fie pe măsură așteptărilor auditorului.
Auditorul trebuie să țină cont deasemenea și de tipul informației cerute ca și terții să poată răspunde într-un interval de timp cât mai scurt și să și cunoască informația care li se cere.
Acesta ar fi și interesul auditorului ca să i se răspundă cât mai repede astfel încât să își poată continua misiunea să având la bază mai multe probe ce îl pot ajuta să își exprime o opinie mai certa.
Cererile de confirmări pot fi delimitate astfel:
Cererea de confirmare pozitivă;
Cererea de confirmare negativă;
În cele ce urmează voi explica ceea ce înseamnă ambele cazuri de cereri și presupun acestea.
În primul caz de cerere de confirmare pozitivă putem spune faptul că avem următoarele situații:
Auditorul cere respondenților să confirme suma înscrisă în cerere lucru care se poate realiza foarte ușor de către respondenți ba chiar și neglijent ei nu mai verifica acele sume și doar își dau acordul privind valoarea respectivă poate mai mult din comoditate decât să piardă un timp în plus astfel încât să verifice și ei. În acest caz auditorul nu are de unde să știe dacă respondentul chiar a verificat valoarea facturii de exemplu și a confirmat-o ulterior;
În cea de-a doua situație auditorul poate trimite o cerere de confirmare pozitivă prin care să îl roage pe respondent să îi consemneze în cadrul cererii suma pe care o are trecută de plată pe factura de exemplu.
În situațiile de genul acesta răspunsurile respondenților vor fi întotdeauna întârziate tocmai datorită faptului că pentru a menționa o sumă trebuie totuși să facă un efort în plus pentru a găsii și documentul în care este specificata suma respectivă.
De aceea din comoditate majoritatea respodentilor răspund mai greu.
În ceea ce privește partea legată de cererile de confirmare negative auditorul trimite o astfel de cerere respondenților săi pentru a primii din partea acestora o dezaprobare cu privire la un anumit lucru. În cele mai multe cazuri așa cum este și firesc răspunsurile sunt negative, întrebările fiind succinte exista posibilitatea că gradul de primire mai rapidă al răspunsurilor să fie totuși mai ridicat.
Cererile de infirmare pot fi utilizate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil atunci când:
(a) nivelul evaluat al riscului inerent și de control este scăzut;
(b) este implicat un număr mare de șolduri mici;
(c) nu este așteptat un număr substanțial de erori;
(d) auditorul nu are motive să creadă că respondenții vor ignora aceste cereri.
Se ține cont de ideea de a utiliza o combinație între cele două mai exact confirmările externe pozitive și respectiv cele negative.
Auditorului nu trebuie să îi fie îngrădit accesul la informații și atunci când acest lucru se întâmplă este dintr-o cauză iar acest lucru poate conduce în mod implicit la identificarea unor fraude sau erori de o semnificație majoră.
Trebuie să se țină cont totuși și de faptul că îngrădirea de la anumite informații îl poate determina pe auditor să se retragă din cadrul misiunii respective de audit sau să nu poată avea informațiile suficiente pentru a-și aplica procedurile de audit specifice în vederea obținerii unor probe suficiente și adecvate pe baza cărora să își exprime opinia de audit.
1.9.4. Ceea ce ar trebui să îi definească pe respondenți pentru ca răspunsurile să fie relevante
Pentru ca probele furnizate de către o confirmare să fie relevante trebuie ca și respondenții să îndeplinească anumite caracteristici fără de care informațiile nu pot fi utile în cadrul misiunii de audit. Printre ¨ calitățile ¨ pe care ar trebui să le aibă respondenți enumăr următoarele în cele ce urmează:
Obiectivitatea;
Independența;
Autoritatea de a răspunde;
Cunoștințele despre aspectul care se cere a fi confirmat;
Competența.
Este foarte important ca auditorul să știe cui trebuie să i se adreseze mai exact persoanei competente care are la cunostiinta răspunsul vizat de către auditor, să fie de competența sa ceea ce este întrebat astfel încât și răspunsul transmis să fie cel corect.
Pentru că și răspunsurile să fie cele dorite și cât mai rapid trimise este foarte important ca în cadrul cererii de confirmare să apară autorizarea conducerii acordată auditorului de a trimite acele cererii.
În cazul în care nu apare așa ceva șansele de a primii răspunsurile în intervalul de timp cel mai scurt sunt minime.
1.9.5. Răspunsurile respondenților…
Intodeauna așa cum este și firesc răspunsurile respondenților trebuie să ajungă la auditor. Tot el este cel ce le trimite cererile de confirmare pozitivă sau negativă astfel încât să nu existe posibilitatea de a fi fraudate până și aceste răspunsuri tocmai de aceea auditorul trebuie să fie singurul care se ocupa de această latură și totodată să o verifice permanent.
Răspunsurile trebuie să provină întotdeauna de la persoanele competente care sunt în măsură să ofere informația corectă, persoanele la care le-a și scris auditorul.
În cazul în care unul din respondenți nu răspunde la această cerere el urmează să fie contactat telefonic de către auditor pentru a i se confirmă răspunsul privind cererea ce i-a fost trimisă acestuia de către auditor.
1.9.6. Credibilitatea în ceea ce privește răspunsurile primite de la respondenți
Auditorul trebuie să aibă în vedere întotdeauna în cazul în care există vreun indiciu că acele confirmări externe primite s- ar putea să nu fie credibile.
Auditorul trebuie să ia totuși în considerare și autenticitatea răspunsului și să efectueze teste pentru a nu mai avea nici o suspiciune.
Auditorul poate să controleze răspunsul respondentului telefonând expeditorul răspunsului pentru a fi sigur de faptul că persoana în cauză este cea care a și răspuns la confirmarea respectivă.
Orice confirmare făcută telefonic trebuie trimisă auditorului pe fax sau e-mail pentru că acesta să aibă dovada scrisă a celor menționate de către respondentul în cauză.
Confirmările verbale nu sunt relevante atâta timp cât nu sunt scrise.
Privind partea de formulare a concluziilor auditorului ține cont de următoarele aspecte și anume:
Credibilitatea confirmărilor;
Natura excepțiilor și respectiv implicațiile generate de către acestea din punct de vedere cantitativ cât și calitativ;
Mai pot exista și probe provenite din aplicarea altor proceduri;
Dacă auditorul considera faptul că probele nu sunt suficiente și relevante poate apela și la alte proceduri specifice misiunii de audit ce poartă denumirea de proceduri suplimentare și o metodă ar putea fi ¨eșantionarea în audit ¨.
1.9.7. Inventarierea stocurilor
1.9.7.1. Participarea la inventarierea stocurilor este neutilizabila în cadrul companiilor la modul general
De cele mai multe ori auditorul ar trebui să țină cont și de acest aspect important privind inventarierea stocurilor.
Participarea fizică la inventarierea stocurilor îl poate ajuta pe acesta să aibă o probă în plus culeasă chiar de el și această probă să fie destul de credibilă și relevanta.
De multe ori se renunța la ideea de a participa fie din comoditate fie datorită faptului că nu o considera că fiind o probă destul de importantă pentru misiunea pe care acesta o are de îndeplinit în cadrul companiei respective.
O altă cauză ar mai fi și locația în care se desfășoară inventarierea propriu-zisă a stocurilor.
Exista însă și cazuri în care auditorului nu i se permite efectiv participarea la inventarierea stocurilor din diverse motive cunoscute doar de către companie.
Acest lucru poate conduce foarte ușor și la refuzarea misiunii de audit pe motiv ca auditorul nu deține toate informațiile necesare în vederea realizării misiunii sale în cadrul companiei respective.
Așa cum este și firesc auditorul trebuie să aibă acces la toate datele și informațiile astfel încât activitatea sa să fie una benefică și să genereze rezultatele scontate pentru companie.
Rezultatul final tine de fapt de conducerea entității patrimoniale respective dacă aceasta ține cont cu adevărat sau nu de opinia auditorului privind situația companiei respective.
În cadrul procedurii de inventariere a stocurilor se compară stocul faptic cu cel scriptic și se ajunge la situația în care avem plusuri sau minusuri la inventar.
În general minusurile trebuie să se împută gestionarului în cazul în care nu se cunosc vinovații.
În momentul în care se începe inventarierea propriu-zisă a stocurilor trebuie să se țină cont de anumite aspecte importante și anume faptul că personalul să fie foarte bine informat, controlul să fie realizat periodic și adecvat etc.
De asemenea trebuie să se revizuiască și dosarul de audit al anului precedent pentru a vizualiza și consemnările privind starea stocurilor de atunci, locațiile în care acestea sunt depozitate, cantitatea acestora și respectiv importanta stocurilor deținute.
Participarea propriu –zisa la inventarierea stocurilor se face pentru a vedea dacă procedurile au fost respectate de către conducere și ceea ce este consemnat în documentele justificative și există în realitate așa cum este și firesc.
Un alt aspect important îl constituie observarea procedurii de inventariere a stocurilor, inspecția acestora și constatarea diferențelor mai mult sau mai puțin semnificative depistate la inventar.
Totodată această procedură de inventariere implica faptul că trebuie constatata existența acelor stocuri, starea în care acestea se afla și efectuarea de teste de inventariere pentru a evalua condițiile în care stocurile se afla la momentul respectiv.
Este foarte important deasemenea să fie specificate foarte clar care sunt toate spațiile de depozitare a stocurilor astfel încât să nu se creeze confuzii atunci când constatate lipsuri semnificative din stoc.
Auditorul trebuie să urmărească în prealabil și dacă toate procedurile implementate de către conducere au fost respectate.
Inspectarea stocurilor îl ajută pe auditor să observe fizic existenta stocurilor respective indiferent de starea acestora.
Procedura de inspectare a stocurilor nu îl ajuta însă pe auditor să cunoască natura proprietății stocurilor respective însă poate sesiza starea în care acestea se afla dacă mai pot fi vândute efectiv sau nu.
Exista de multe ori cazuri în care stocurile sunt deteriorate și nu mai pot fi folosite în procesul de producție în vederea vânzării lor uterioare.
Toate bunurile trebuie să aibă documente indiferent de proveniența lor!
La intrarea în gestiune acestea trebuie înregistrate.
Chiar și în cazul în care bunurile sunt primite în consignație chiar și atunci acestea trebuie înregistrate la intrarea în gestiune ca și conturi în afară bilanțului contabil al entității patrimoniale respective.
Exista cazuri în care bunurile sunt sosite fără factura caz în care acestea se înregistrează atât la intrarea în gestiune cât și în contabilitate.
Iar în ceea ce privește bunurile sosite și nerecepționate acestea se înregistrează la intrarea în gestiune.
În ceea ce privește partea legată de vânzarea și livrarea bunurilor acestea se înregistrează ca ieșiri din entitate.
În ceea ce privește bunurile vândute și nelivrate acestea se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afară bilanțului.
Pe de altă parte bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieșirea din gestiune potrivit legii.
Privind partea cu bunurile aprovizionate sau vândute având clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări și, respectiv, la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
În ceea ce privește existența stocurilor auditorul prin simplul fapt că participă la inventarierea lor are certitudinea faptului că acestea sunt în stoc.
Trebuie să aibă siguranța existenței activelor pe de o parte și pe de altă parte a datoriilor și respectiv a participațiilor la capitalul propriu.
Participând la inventarierea lor singur se poate convine de existența acestora și respectiv de starea lor.
Conform planului de conturi în categoria stocurilor avem următoarele:
A) mărfurile;
B) materiile prime;
C) materialele consumabile;
D) materialele de natura obiectelor de inventar;
E) produsele (semifabricatele, produsele finite, rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile);
F) animalele și păsările;
G) ambalajele;
H) producția în curs de execuție. (serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate).
CAPITOLUL 2 . Studiu de caz privind situatia companiei la SC CHIC MODE SRL
2. 1.Prezentarea generală a companiei SC. CHIC MODE SRL
1. Denumirea societății:
Denumirea societății este S.C. CHIC MODE S.R.L. și s-a înființat la data de 21.02.2000, data înmatriculării în Registrul Comerțului.
Societatea are numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului J32/123/2000 iar Codul Fiscal R23160.
2. Obiectul de activitate:
Obiectul de activitate al societății este comercializarea de mărfuri cu amănuntul prin magazinele proprii și respectiv spații închiriate în diferite complexe comerciale.
3. Cod CAEN 4719: ¨Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare¨.
4. Forma juridică: Societate cu răspundere limitată
5. Durata societății:
Societatea S.C. CHIC MODE S.R.L. s-a înființat la data de 21.02.2000 iar durata societății este nelimitată.
6. Sediul societății:
Societatea S.C. CHIC MODE S.R.L. are sediul în România, București, sector 6 în str. Aleea Arheologilor nr. 7 A, județul București.
7. ORGANELE DE CONDUCERE ȘI CONTROL:
Organele de conducere a S.C. CHIC MODE S.R.L. sunt următoarele:
– Adunarea Generală a Asociaților;
– Administrator;
– Cenzor-expert contabil.
Adunarea Generală a Asociaților este organul de conducere al societății, care decide asupra tuturor activităților desfășurate pentru realizarea obiectului de activitate, având următoarele atribuții principale:
stabilește strategia economică și comercială a societății;
adopta programul de activitate și bugetul de venituri și cheltuieli pe durata fiecărui exercițiu economico-financiar;
aprobă bilanțul și stabilește repartizarea beneficiului net;
desemnează și revocă pe administratori și cenzori, le stabilește împuternicirile și remunerația și le da descărcare pentru activitatea lor;
decide urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o execute;
hotărăște modificarea contractului de societate și a statutului;
decide în orice altă problemă care interesează societatea.
Consiliul de administrație, ales de către acționari în Adunarea Generală, a funcționat pe parcursul anului 2014 în următoarea structură:
– Sergiu Ungureanu – Administrator;
– Cojocaru Laurențiu – Președinte;
– Popescu Ion – Membru;
– Bajan Costina – Membru în perioada 02.02.2014 – 31.12.2014
Conducerea curentă, în decursul anului 2014, a fost reprezentată de:
– Cojocaru Laurențiu – Director general conform Contract de mandat încheiat conform Legii nr. 31/1990.
Activitatea financiar-contabilă a fost coordonată de doamna Nanut Madalina, care a îndeplinit funcția de Director financiar-contabil pe perioada anului 2014.
Auditor intern: – auditor financiar Bărbulescu Felicia Autorizația nr. 157.
Numărul de salariați la finele anului 2014 era de 143 persoane.
Numărul mediu de salariați la 31.12.2014 era de 146 persoane, față de 140 salariați înregistrați la 31.12.2013.
Numărul mediu de salariați se prezintă astfel:
2013 2014
– Direct productivi 60 62
– Indirect productivi 55 55
– Personal TESA 25 26
TOTAL 140 143
S.C. CHIC MODE S.R.L. este administrată de către d-nul Sergiu Ungureanu, în calitate de administrator al acestei societăți, conform contractului de societate.
Atribuțiile ce îi revin administratorului:
– Reprezinta societatea în relațiile cu terții, cu autoritățile și cu instanțele judecătorești;
– Încheie orice contract sau act în numele societății;
– Aproba operațiunile de încasări și plăti, stabilește necesarul de personal pentru desfășurarea activității;
– Angajeaza și concediază personalul, negociază contractele de muncă;
– Ține evidența registrelor cerute de lege, ia măsuri pentru ținerea evidentei contabile;
– Ia măsuri pentru întocmirea bilanțului și contului de profit și pierderi;
– Rezolva orice problemă pentru realizarea obiectului de activitate și conducerea curentă a societății.
Gestiunea societății este controlată de asociați și de către un cenzor (expert contabil) numit de către Adunarea Generală a Asociaților pentru o perioadă de 3 ani.
Pentru activitatea desfășurată, cenzorul primește o indemnizație fixa stabilită de către cei doi asociați și are următoarele atribuții:
-Să facă lunar și pe neașteptate inspecția casei;
-Să ia parte la adunările generale, trecând în ordinea de zi propunerile pe care le consideră necesare;
-Sa vegheze ca dispozițiile legii și ale statutului să fie îndeplinite;
-Sa prezinte adunării generale un raport amănunțit și cu propunerile pe care le consideră necesare asupra bilanțului și repartizării profitului.
Personalul societății este alcătuit din:
la magazinul de desfacere cu amănuntul – un gestionar, doua vânzătoare;
Principalii furnizori de mărfuri sunt: S.C.Congres S.R.L, S.C. Iona Holding S.R.L, S.C.Jumbo S.A., S.C. Dalia S.R.L, S.C. H&M S.A, S.C. BNY S.R.L, S.C. Angros Distribution S.R.L, S.C. Anm S.R.L, S.C. Sorla S.R.L și alți furnizori care intră în contact cu societatea prezentând oferte avantajoase.
Capitalul societății :
La data înființării, capitalul social al societății a fost în suma de 150.000 lei, fiind divizat în 20 de părți sociale, fiecare parte socială având o valoare nominală de 7.500 lei.
Întregul capital social a fost subscris și vărsat în numerar de către cei doi asociați fondatori, Sergiu Ungureanu și Viorica Ungureanu soția să în mod egal.
În prezent, capitalul social al societății este în valoare de 2.500.000 lei, fiind divizat în 100 de părți sociale, fiecare având o valoare nominală de 25.000 lei.
Deținerea de către cei doi asociați a capitalului social se realizează astfel: d-nul Sergiu Ungureanu deține 50 de părți sociale, reprezentând contravaloarea a jumătate din capitalul social al unității iar d-na Viorica Ungureanu deține 50 de părți sociale, reprezentând contravaloarea a jumătate din capitalul social al unității.
Părțile sociale sunt titluri indivizibile și aparțin în întregime asociaților.
Ele pot fi transmise în întregime între asociați, transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerțului și în Registrul de Asociați al Societății.
Reducerea capitalului social se poate face numai pe baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaților în unanimitate și numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial respectând minimul de capital social și arătând motivele pentru care se face reducerea și procedeul utilizat.
Majorarea capitalului social se poate face prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților care de asemenea se va publica în Monitorul Oficial cu respectarea proporției de minimum 40% din capitalul social să fie în numerar și 60% să fie aport în natură, respectiv bunuri materiale.
Activitatea societatii :
Exercițiul financiar al societății începe de la 1 Ianuarie și se încheie la 31 Decembrie a fiecărui an.
Primul exercițiu începe la data constituirii societății.
Evidenta contabilă a societății se organizează și se conduce potrivit reglementarilor în vigoare.
Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor cu cel puțin o lună înainte de ziua stabilită pentru ședința Adunării Generale, bilanțul exercițiului financiar, contul de profit și pierdere, însoțit de raportul lor și documentele justificative.
Beneficiul impozabil se stabilește cu diferența între suma totală a veniturilor și suma cheltuielilor efectuate, pentru realizarea acestor venituri.
Din beneficiul societății se va prelua în fiecare an, cel puțin 5 % pentru formarea fondului de rezervă până ce acesta va atinge maximum a 5-a parte din capitalul social.
După scăderea impozitului legal, rezulta beneficiul net cuvenit fondatorilor asociați, care se repartizează proporțional cu aportul la capital.
Eventualele pierderi se repartizează la fel proporțional între asociați.
Plata dividendelor cuvenite asociaților se face de către societate, în condițiile legii, în cel mult două luni de la aprobarea bilanțului de către Adunarea Generală a Asociaților.
În vederea unei corecte determinări a veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, se va conduce evidenta contabilă în condițiile prevăzute de lege și regulamentele aprobate de Ministerul Finanțelor.
Personalul societății este alcătuit din salariați încadrați pe bază de contract de muncă cu respectarea prevederilor Codului Muncii și a Regulamentului de asigurări sociale ale personalului unităților de stat.
S.C. CHIC MODE S.R.L.
Str. Arheologilor, nr. 7A.
Raportul auditorului independent
Adunării Generale a Acționarilor,
Raport asupra situațiilor financiare anuale
1. Am auditat situațiile financiare ale S.C. CHIC MODE S.R.L. București formate din bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie și notele explicative la situațiile financiare anuale la 31 decembrie 2014, întocmite în conformitate cu Reglementările Contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009 și Legea Contabilității nr. 82/1991 republicata. Situațiile financiare individuale se referă la:
Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare
2. Responsabilitatea pentru întocmirea și prezentarea fidelă a acestor situații financiare revine conducerii societății în conformitate cu Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009, Legea nr. 82/1991 și politicile contabile descrise în cadrul notelor la situațiile financiare.
Această responsabilitate include:
– Proiectarea, implementarea și menținerea unui sistem de control intern adecvat pentru întocmirea și prezentarea fidelă a unor situații financiare care să nu conțină anomalii semnificative, datorate erorilor sau fraudei;
– Selectarea și aplicarea de politici contabile adecvate;
– Realizarea de estimări contabile rezonabile pentru circumstanțele existente.
Responsabilitatea auditorului
3. Responsabilitatea noastră este de a prezenta o opinie asupra acestor situații financiare în baza auditului efectuat. Auditul nostru a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, așa cum au fost ele adoptate de către Camera Auditorilor Financiari din România. Aceste standarde cer să ne conformăm cerințelor etice, iar auditul nostru să fie astfel planificat și realizat, încât să se obțină o asigurare rezonabilă că situațiile financiare nu conțin anomalii semnificative.
Un audit implică aplicarea de proceduri pentru obținerea de elemente care susțin sumele și informațiile prezentate în situațiile financiare. Procedurile de audit selectate depind de raționamentul profesional al auditorului, care include evaluarea riscurilor de anomalii semnificative care ar afecta situațiile financiare, datorate erorii sau fraudei. În evaluarea acestor riscuri auditorul examinează sistemul de control intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare ale societății, în scopul proiectării de proceduri de audit adecvate circumstanțelor, dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului intern. Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite și a gradului de rezonabilitate a estimărilor făcute de către conducerea societății, precum și evaluarea prezentării generale a situațiilor financiare.
4. Considerăm că evidențele obținute pe parcursul auditului nostru constituie o bază rezonabilă pentru opinia noastră.
Opinia de audit
5. În opinia noastră, situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziției financiare, rezultatelor și fluxurilor de numerar, pentru exercițiul încheiat la data de 31 decembrie 2014, în conformitate cu normele legale specifice sectorului și cu Reglementările Contabile aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009.
Raport cu privire la alte cerințe legale
6. În conformitate cu Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene am examinat informațiile furnizate în cadrul Raportului Administratorilor S.C. CHIC MODE S.R.L. București și a gradului de conformitate a acestuia cu situațiile financiare anuale la data de 31 decembrie 2014. Noi considerăm că Raportul Administratorilor este conform cu situațiile financiare la data de 31 decembrie 2014.
În ceea ce privește imobilizările necorporale – programele informatice în anul 2014 au înregistrat o creștere de valoare de 50.000 față de anul anterior ceea ce semnifică faptul că firma a investit în dezvoltarea sistemului său informatic mai mult față de anul anterior.
Privind partea legată de imobilizările corporale s-a înregistrat o creștere atât la nivelul construcțiilor, mijloacelor de transport cât și la nivelul aparaturii și mobilierului ceea ce semnifică faptul că firma investește în dezvoltarea sa. Stocurile au înregistrat o creștere ca și toate celelalte elemente menționate anterior, avem un consum mai mare de combustibil și totodată un volum mai mare de mărfuri, valoarea creanțelor comerciale față de clienți au crescut ca și conturile la bănci și numeralul din casierie. Valoarea creanțelor față de furnizori a înregistrat o creștere, avem un credit bancar pe termen lung a cărui valoare a mai scăzut față de anul anterior ceea ce semnifică faptul că compania a avut posibilitatea de a a-și achita o parte din el.
Valoarea primelor de capital și respectiv a rezervelor legale au înregistrat o creștere față de anul anterior ceea ce semnifică faptul că compania prin incorporarea acestora în Capitalul social va contribui la creșterea valorii Capitalului său.
Făcând o comparație între anul 2013 prezentat în bilanțul contabil și respectiv anul 2014 putem spune faptul că s-a înregistrat o diferență semnificativă față de anul precedent în anul 2014 una care a contribuit la creșterea valorii companiei, dezvoltarea sa pe toate laturile și totodată obținerea unei poziții financiare mult mai înalte. Nu există probleme din punct de vedere financiar datorită faptului că, compania și-a organizat activitățile în așa fel încât să obțină beneficii financiare atât în prezent cât și în viitor.
Modalitatea de calcul:
Totalul imobilizarilor necorporale ( 2014) = 150.000 + 200.000 = 350.000
Totalul imobilizarilor necorporale (2013) = 150.000 + 150.000 = 300.000
Totalul imobilizarilor corporale ( 2014 ) = 600.000 + 300.000 + 100.000= 1.000.000
Totalul imobilizarilor corporale (2013) = 450.000 + 250.000 + 90.000 = 790.000
Totalul imobilizarilor ( 2014 ) = 350.000 + 1.000.000 = 1.350.000 ( totalul imobilizarilor necorporale + totalul imobilizarilor corporale + totalul imobilizarilor financiare)
Totalul imobilizarilor (2013) = 300.000 + 790.000 = 1.090.000
Totalul stocurilor (2014) = 100.000 + 300.000 = 400.000
Totalul stocurilor (2013) = 70.000 + 250.000 = 320.000
Totalul creantelor comerciale ( 2014 ) = 260.000
Totalul creantelor comerciale (2013) = 150.000
Total casa si conturi la banci ( 2014 ) = 350.000 + 450.000 = 800.000 ( casa + conturile la banci)
Total casa si conturi la banci (2013) = 250.000 + 400.000 = 650.000
Totalul datoriilor pe termen scurt = 40.000 ( totalul datoriilor pe termen scurt in cazul nostru datoriile privind furnizorii).
Totalul datoriilor pe termen lung (2014 ) = 150.000
Totalul datoriilor pe termen lung (2013) = 170.000
Totalul capitaluriilor proprii = Capitalul social + Primele legate de capital + Rezervele
Totalul capitaluriilor proprii (2014) = 2.500.000 + 70.000 + 50.000 = 2.620.000
Totalul capitaluriilor proprii ( 2013) = 2.500.000 + 50.000 + 40.000 = 2.590.000
Totalul general ( 2014 ) = 350.000 + 1.000.000 + 400.000 + 260.000 + 800.000+ 40.000 + 150.000 + 2.620.000 = 5.620.000
Totalul general (2013) = 300.000 +790.000 +320.000+150.000+ 650.000 + 30.000 +170.000+2.500.000 +50.000 +40.000= 2.590.000
În ceea ce privește Cifra de Afaceri a înregistrat o creștere față de anul anterior ceea ce semnifică faptul că totalitatea încasărilor realizate de către companie au crescut și implicit așa cum reiese și din Contul de profit și pierdere a înregistrat o creștere semnificativă al volumului vânzărilor, producției realizate, veniturile din activitatea de exploatare pe de o parte iar pe de altă parte și-a redus cheltuielile privind consumurile efectuate în procesul de producție, cheltuielile privind personalul și altele. Însă pe de altă parte rezultatul din exploatare față de anul anterior a crescut datorită reducerii cheltuielilor care au înregistrat o scădere semnificativă față de anul anterior. Din punct de vedere al rezultatului financiar putem sesiza faptul că există o diferență față de anul anterior în sensul creșterii și inițial situația companiei pare că fiind una înfloritoare.
Rezultatul brut față de anul anterior a crescut lucru care a condus la creșterea rezultatului net al exercițiului față de anul anterior. Analizând situația în ansamblul său compania înregistrează creșteri la volumul vânzărilor, producția realizată fiind mult mai mare, rezultatele sale fiind unele benefice din punct de vedere financiar.
Modalitatea de calcul:
Veniturile din exploatare ( 2014 ) = 1.450.000 + 300.000 + 150.000 + 60.000 + 15.000 + 100.000 = 2.015.000
Veniturile din exploatare (2013) = 1.245.600 + 150.000 + 100.000 + 50.000 + 12.000 + 96.000 = 1.508.000
Cheltuielile din exploatare ( 2014 ) = 450.000 + 250.000 +90.000 + 20.000 + 30.000 + 20.000 + 200.000 = 1.060.000
Cheltuielile din exploatare (2013 ) = 450.000 + 270.000 + 120.000 + 30.000 + 40.000 + 30.000 +250.000 = 1.190.000
Rezultatul din exploatare ( 2014 ) = 2.015.000 – 1.060.000 = 955.000 ( Veniturile din exploatare – Cheltuielile din exploatare ) aferente anului 2014
Rezultatul din exploatare (2013 ) = 1.508.000 – 1.190.000 = 318.000 ( Veniturile din exploatare – Cheltuielile din exploatare ) aferente anului 2013
Rezultatul financiar ( 2014 ) = ( Veniturile financiare – Cheltuielile financiare) aferente anului 2014 = 850.500 – 345.000 = 505.500
Rezultatul financiar (2013 ) = ( Veniturile financiare – Cheltuielile financiare ) aferente anului 2013
Rezultatul financiar ( 2013) = 735.500 – 534.567 = 200.933
Rezultatul curent ( 2014 ) = (Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar ) aferente anului 2014 = 955.000 + 505.500 = 1.460.500
Rezultatul curent ( 2013 ) = ( Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar ) aferente anului 2013 = 318.000 + 200.933 = 518.933
Venituri totale ( 2014 ) = Venituri din exploatare + Venituri financiare + Venituri extraordinare ( dar nu este cazul ) = 2.015.000 + 850.500= 2.865.500
Cheltuieli totale ( 2014 ) = Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare + Cheltuieli extraordinare = 1.060.000 + 345.000 = 1.405.000
Rezultatul brut ( 2014 ) = Venituri totale – Cheltuieli totale = 2.865.500 – 1.405.000 = 1.460.500
Venituri totale (2013 ) = 1.508.000 + 735.500 = 2.243.500
Cheltuieli totale ( 2013 ) = 1.190.000 + 534.567 = 1.724.567
Rezultatul brut (2013) = Venituri totale – Cheltuieli totale = 2.243.500 – 1.724.567 = 518.933
Impozitul pe profit aferent anului 2014 = Rezultatul brut * 16 % = 1.460.500 * 16 % = 233.680
Impozitul pe profit aferent anului 2013 = Rezultatul brut * 16 % = 518.933 * 16 % = 83.029
Rezultatul net al exercitiului ( 2014 ) = Rezultatul brut – Impozitul pe profit = 1.460.500 – 233.680 = 1.226.820
Rezultatul net al exercitiului ( 2013 ) = Rezultatul brut – Impozitul pe profit = 518.933 – 83.029 = 435.904
Metoda de calcul:
Trezoreria neta din exploatare (2014) = 1.300.000 – 760.000 – 270.000 – 50.000 = 220.000
Trezoreria neta din exploatare ( 2013 ) = 1.300.000 – 870.000 – 250.000 – 70.000 = 110.000
Trezoreria neta din investitii ( 2014 ) = 25.000 + 140.000 + 15.000 = 180.000
Trezoreria neta din investitii (2013) = 52.000 + 120.000 + 50.000 = 222.000
Trezoreria neta din finantare ( 2014 ) = 100.000 – 40.000 = 60.000
Trezoreria neta din finantare ( 2013 ) = 75.000 – 25.000 = 50.000
Variatia numerarului reflectat in bilantul contabil ( 2014) = Trezoreria neta din exploatare + Trezoreria neta din investitii + Trezoreria neta din finantare
Variatia numerarului reflectat in bilantul contabil (2014) = 220.000 + 180.000 + 50.000 = 450.000
Variatia numerarului reflectat in bilantul contabil ( 2013 ) = 110.000 + 222.000 + 60.000 = 392.000
Rezerve legale= 1.226.820 * 5 % = 61.341
Dividente minim= (1.226.820 – 61.341 ) * 50 % = 582.739,5 -» 582.740
Dividente asociat= ( 1.226.820 – 61.341 – 582.740 ) * 0,18 % = 1.048,9302 -» 1.049
Alte rezerve= 582.740 – 1.049 = 581.691
AMORTIZAREA
Amortizarea programului informatic : 6811 = 2808 20.000,
Amortizarea liniara avand valoarea de 200.000 iar durata normala de functionare este de 5 ani si avem : Amortizarea liniara pe an = 200.000 / 5 = 40.000 lei/ an iar amortizarea pe luna este : Al = 40.000 / 12 = 3.333,33 / luna.
Amortizarea in cursul anului ( in 6 luni ) = 3.3333,33 * 6 luni = 19.999,999 -> 20.000 lei.
Amortizarea constructiilor : 6811 = 2812 ( 600.000 / 5 = 120.000 ) .
Amortizarea instalatiilor : 6811 = 2813 ( 300.000 / 5 = 60.000 ) .
Amortizarea mobilierului : 6811 =2814 ( 100.000 / 5 = 20.000).
PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIERE
Capitolul 3. Concluzii
Probele de Audit sunt alcatuite din totalitatea documentelor justificative pe de o parte si respectiv totalitatea inregistrarilor realizate in contabilitate pe de alta parte.
Pe langa toate aceste informatii mai exista si altele care ar putea deservi ca probe in vederea crearii unei opinii solide,veridice si de folos utilizatorilor ei.
Gradul de adecvare al probelor de audit tine de calitatea pe care acestea probe o au nicidecum neaparat de cantitatea lor acest lucru nefiind relevant.
Acest grad de adecvare presupune totodata si credibilitatea si respectiv relevanta pe care o prezinta probele de audit.
Cu cat cantitatea este mai mare cu atat calitatea lor poate reprezenta un risc si probele trebuie verificate mult mai riguros.
Suficienta probelor de audit consta de fapt in cantitatea relevanta si suficienta a probelor culese de catre auditor,cantitatea in ceea ce priveste materialele,documentele justificative precum si alte informatii relevante si credibile ce ii servesc acestuia in cadrul misiunii de audit in vederea realizarii unor concluzii rezonabile care sa il ajute pe acesta la finalul rapotului de audit sa emita o opinie de care conducerea ar trebui sa tina cont in vederea solutionarii problemelor sale.
Opinia auditorului trebuie sa ramana pana la sfarsit impartiala in sensul ca sa tina cont de rationamentul sau profesional in conformitate cu Codul de Conduita Etica si Profesionala,sa fie obiectiv mai exact sa nu se lase influentat de opiniile celor din jur sau de starile acestora .
In ceea ce priveste existenta stocurilor auditorul prin simplul fapt ca participa la inventarierea lor are certitudinea faptului ca acestea sunt in stoc .
Trebuie sa aiba siguranta existentei activelor pe de o parte si pe de alta parte a datoriilor si respectiv a participatiilor la capitalul propriu.
In ceea ce priveste bunurile vândute și nelivrate acestea se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului.
Confirmarea externa este procedeul de obtinere si evaluare a probelor de audit, prin intermediul unor raspunsuri oferite de catre tertele parti la intrebarile pe care auditorul le adreseaza.
Totodata acest lucru constituie o verificare a veridicitatii datelor si informatiilor furnizate de catre conducerea companiei privind situatiile sale financiar anuale.
Auditorului nu trebuie sa ii fie ingradit accesul la informatii si atunci cand acest lucru se intampla este dintr-o cauza iar acest lucru poate conduce in mod implicit la identificarea unor fraude sau erori de o semnificatie majora.
Trebuie sa se tina cont totusi si de faptul ca ingradirea de la anumite informatii il poate determina pe auditor sa se retraga din cadrul misiunii respective de audit sau sa nu poata avea informatiile suficiente pentru a-si aplica procedurile de audit specifice in vederea obtinerii unor probe suficiente si adecvate pe baza carora sa isi exprime opinia de audit.
Documentatia de audit trebuie realizata astfel incat sa fie inteleasa de catre orice utilizator al sau sa fie usor de inteles problemele existente procedurile folosite in colectarea datelor si a informatiilor,concluziile auditorului si respectiv opinia sa finala dupa definitivarea misiunii de audit.
Documentatia de audit trebuie sa reflecte toata activitatea realizata de catre auditor obiectivele si respectiv rezultatele sale.
Pentru ca opinia de audit sa fie corect reflectata auditorul trebuie sa obtina in cadrul misiunii sale de audit probe de audit suficiente si adecvate care sa le poata utiliza in vederea emiterii unor concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit.
Bibliografie :
Concepte si practici abordare nationala si internationala – Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu .
Audit intern – Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu .
Audit financiar contabil – Ana Stoian .
Audit si control financiar – Petre Brezeanu, Iulian Brasoveanu .
Audit statutar si comunicare financiara – Sorin Domnisoru
revista.cafr.ro
www. ceccar.ro
www.cafr.ro
www.bvb.ro
www.auditeam.ro
Bibliografie :
Concepte si practici abordare nationala si internationala – Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu .
Audit intern – Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu .
Audit financiar contabil – Ana Stoian .
Audit si control financiar – Petre Brezeanu, Iulian Brasoveanu .
Audit statutar si comunicare financiara – Sorin Domnisoru
revista.cafr.ro
www. ceccar.ro
www.cafr.ro
www.bvb.ro
www.auditeam.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Situatia Companiei la Sc Chic Mode Srl (ID: 146778)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.