Situatia Absorbtiei Fondurilor Europene
Situația Absorbției Fondurilor Europene
de către România
CUPRINS
INTRODUCERE
Prezenta lucrare tratează subiectul fondurilor europene accesate de către autoritățile române în contextul pre-aderării și, ulterior, al aderării României la Uniunea Europeană.
Lucrarea este structurată în 4 capitole, care abordează noțiuni precum Politica de Dezvoltare Regională a UE, Fondurile și Programele Europene în România înainte și după aderarea la UE și situația reală a absobției Fondurilor Eropene în România.
Primul capitol sintetizează aspectele teoretice privitoare la Politica de Dezvoltare Regională a UE, oferindu-i cititorului o privire de ansamblu asupra accepțiunilor termenului, asupra cadrului legal al politicii de dezvoltare regională a UE și a instrumentelor de solidaritate, precum și un scurt istoric al acesteia.
Al doilea și al treilea capitol conțin atât o prezentare teoretică a tipurilor de fonduri și programe Europene în România înainte și după aderarea la UE, cât și o scurtă analiză a gradului de absorbție a acestora în ultimii ani, pe baza rapoartelor emise de Ministerele în cauză.
Nu în ultimul rând, al patrulea capitol se axează pe interpretarea unor comunicate, studii și articole de specialitate, lansate de personaje cu oarecare competență în domeniul economic, sau chiar de Guvernul României, în încercarea de a oferi o persectivă generală asupra situației reale a accesării și absorbției fondurilor europene în România în acest moment.
În cele din urmă, concluziile întregii lucrări încearcă să sintetizeze, cât mai succint cu putință, ceea ce am încercat să demonstrăm în acest studiu: că aceste fonduri au început să fie acordate României într-un moment în care nivelul de pregătire era, desigur, foarte scăzut, nefiind vorba doar despre pregătirea resurselor umane, ci și de o serie de probleme ce priveau lipsa de armonizare între sistemul național de raportare financiară și contabilă și cel european și că fondurile structurale de care beneficiem în perioada 2007-2013, în valoare de circa 28-30 de miliarde de euro, din partea Uniunii Europene, trebuie gestionate eficient și trebuie să ajungă acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, în caz contrar, există pericolul pierderii lor. Din păcate, la început de 2011, ne aflam în fața unui grad de absorbție de nici 9%, totalul sumelor virate către beneficiari ajungând la doar 7.4 miliarde de lei (aproximativ 1,74 mld.euro).
CAPITOLUL 1.
Politica de Dezvoltare Regională a Uniunii Europene
Politica de dezvoltare regională. Scurt istoric
Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităților economice și sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acționează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională, educația, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a solidarității la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția statelor membre către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere.
Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 țări semnatare (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferențelor existente între diferitele regiuni și sprijinirii celor mai puțin favorizate, în scopul realizării unei economii europene solide și unitare.
Această nevoie a fost concretizată în 1958, prin înființarea Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale europene, fiind centrat pe îmbunătățirea modului în care funcționează piața muncii în diferite țări și pe re-integrarea șomerilor pe piața muncii.
În 1962 a fost înființat Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), în scopul finanțării politicii agricole comune și pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale și îmbunătățirea structurilor agricole.
Anul 1975 aduce crearea unui al treilea fond – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contribuțiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace ale comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiții productive (pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă durabile) și în investiții în infrastructură.
Un moment important în dezvoltarea politicii regionale este reprezentat de adoptarea Actului Unic European, în 1986, prin care se introduce conceptul de coeziune economică – adică a eliminării diferențelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni – și se crează premisele unei politici de coeziune economică și socială ca politică de sine stătătoare și avînd drept scop facilitarea aderării la piața unică europeană a țărilor din sudul Europei. În februarie 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operațiunea fondurilor de solidaritate, reprezentate de fondurile menționate anterior și numite acum Fonduri structurale – mai precis crește considerabil alocațiile acestora din bugetul comunitar. Astfel, este recunoscută și declarată oficial importanța acestor instrumente pentru reducerea disparităților regionale la nivel comunitar.
Un element de noutate în cristalizarea politicii regionale îl reprezintă crearea programului Phare, în 1989, în scopul sprijinirii Poloniei și Ungariei (abia ieșite din spațiul blocului comunist) în efortul de reconstrucție a economiilor lor naționale și revizuirea acestuia, în anul 2000, în scopul susținerii dezvoltării regionale în țările candidate. Odată cu ratificarea Tratatului Uniunii Europene în 1993, problema coeziunii economice și sociale devine unul dintre principalele obiective ale UE, alături de uniunea economică și monetară și de piața unică europeană. De asemenea, duce și la crearea Fondului de coeziune, ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protecției mediului și infrastructurii de transport în statele membre mai puțin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia și Irlanda).
În anul 1994 este înființat un nou fond structural, al patrulea – Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor europene privind pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost creat în perspectiva extinderii UE către nord, odată cu aderarea Finlandei și Suediei în 1995. În același an devine activ și Comitetul Regiunilor – organ consultativ înființat prin Tratatul de la Maastricht, cu rolul de a emite opinii în procesul de decizie și de a sprijini Comisia Europeană în activitățile sale din sectorul dezvoltării regionale. Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanța politicii de coeziune economică și socială și a reducerii diferențelor dintre standardele de viață ale populației din diferite regiuni europene, accentuând nevoia unei acțiuni coroborate de reducere a șomajului. În aceeași direcție se desfășoară și procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999 în urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de funcționare a acestora. Reforma are drept scop creșterea concentrării asistenței europene prin aceste fonduri, odată cu simplificarea și descentralizarea managementului lor.
Un element de extremă importanță adus de reformă îl reprezintă complementarea programului Phare cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) și SAPARD (Programul Special pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală), ce promovează dezvoltarea economică și socială a țărilor candidate din Europa Centrală și de Est. Un nou (și ultim) instrument de solidaritate a fost creat în 2002, în urma inundațiilor majore suferite de țările Europei Centrale, cu scopul de a interveni în cazul dezastrelor naturale majore și cu repercusiuni puternice asupra condițiilor de viață în regiunile afectate, asupra mediului sau economiei acestora.
1.2. Cadrul legal al politicii de dezvoltare regională a UE
Baza legală a politicii europene de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVII al Tratatului Uniunii Europene (respectiv XIV în Tratatul de la Roma), ce definește obiectivul politicii regionale – „reducerea disparităților existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale” – și principiile ce stau la baza realizării acestuia. La Tratat se adaugă Regulamentul Consiliului No. 1260/99, prin care sunt stabilite prevederile generale de funcționare a Fondurilor structurale (și amendat prin Regulamentul No. 1447/2001) precum și alte reglementări privitoare la funcționarea FS și a Fondului de Coeziune.
Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce subîntinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de factori instituționali să fie implicați în elaborarea și implementarea ei.
Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea și asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniția si definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de statele membre. Direcția Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel European, în baza articolelor 158 și 160 ale Tratatului UE. DG Politică Regională este sprijinită de alte direcții generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG Agricultură, DG Pescuit, DG Educație și Cultură, DG Mediu și DG pentru Forța deMuncă și Probleme Sociale.
Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale europene la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport și Turism. De asemenea, acest comitet exercită și activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice și sociale, și implicit asupra politicilor economice naționale, a politicilor și acțiunilor europene în vederea realizării Pieței Interne, precum și asupra Fondurilor structurale, Fondului de coeziune și Băncii Europene de Investiții.
Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniștri la nivel european și se reunește de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor economice ale statelor membre. Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică și socială, rețele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educație, cultură, ocuparea forței de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională și transport, fiind și cea mai nouă instituție europeană (creat în 1991, prin Tratatul de la Maastricht, funcțional odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, în 1993). CR este compus din reprezentanți ai autorităților regionale și locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic și regional/local din fiecare stat membru.
Banca Europeană de Investiții (BEI) este instituția de finanțare a politicilor UE și are dublu rol la acest nivel, fiind percepută atât ca factor instituțional al politicii de dezvoltare regională, cât și ca instrument de finanțare și, implicit, implementare a acesteia. Banca acordă împrumuturi și garanții, cu dobândă redusă, tuturor statelor membre pentru finanțarea de proiecte din toate sectoarele economiei, susținând prin acțiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele FS și a celorlalte instrumente financiare ale UE.
1.3. Instrumentnstrumentele de solidaritate
Politica de solidaritate și coeziune a UE este implementată cu ajutorul instrumentelor sau fondurilor de solidaritate, care se adresează țărilor membre UE în principal și regiunilor în special, dar nu exclude și țările în curs de aderare pentru care au fost create instrumente și fonduri speciale. Pilonul principal al acestei politici îl constituie Fondurile structurale, alături de care stau două fonduri speciale: Fondul de Coeziune Socială și Fondul European de Solidaritate. În ceea ce privește țările în curs de aderare, există trei fonduri de pre-aderare care exprimă principiul solidarității: Phare, ISPA și SAPARD.
1.3.1. Fondul de solidaritate al Uniunii Europene
Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (The European Union Solidarity Fund) este cel mai nou fond al politicii regionale și a fost înființat în noiembrie 2002, în urma inundațiilor ce au
afectat Franța, Germania, Austria și Republica Cehă.
Obiectivul acestui fond este de a facilitata exprimarea solidarității UE față de populația unui stat membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru natural major și permite reacția imediată, eficientă și flexibilă, în funcție de natura și de amploarea situației.
Acest fond va fi folosit numai în cazul dezastrelor naturale majore, cum sunt inundațiile din august 2002, care au dus la înființarea sa (noiembrie 2002) și care au repercusiuni importante asupra condițiilor de viață, mediului înconjurător sau economiei țărilor afectate. Pentru a estima amploarea unui dezastru natural și justifica utilizarea acestui fond, au fost stabilite două criterii:
1. în cazul unui stat: pierderi estimate la 3 mld. EURO, sau la mai mult de 0,6% din venitul național brut;
2. în cazul unor dezastre regionale extraordinare: daune mai mici decât această limită (3 mld EURO), care afectează cea mai mare parte a populației și au consecințe majore și de durată asupra condițiilor de viață și stabilității economice a regiunii respective (se acordă o atenție specială regiunilor îndepărtate și izolate);
Suma maximă alocată anual Fondului de Solidaritate este de 1 mld. EURO.
Modalitatea de asistență a acestui fond constă în acordarea unei singure tranșe de finanțare pentru țara/regiunea solicitantă, care este complementară eforturilor naționale și care nu necesită cofinanțare din partea statului afectat. Pentru a obține acest sprijin, statul în cauză trebuie să înainteze o cerere Comisiei Europene, în termen de 10 săptămâni de la înregistrarea primei pagube cauzate de dezastru. În cadrul acestei aplicații trebuie oferite informații referitoare la amploarea și impactul pagubelor înregistrate, trebuie estimată suma solicitată și indicate alte surse de finanțare națională, comunitară și/sau internațională. În cazul în care estimarea finală a dezastrului este
semnificativ mai mică decât s-a prevăzut inițial (și s-a solicitat de către statul în cauză), Comisia Europeană va cere rambursarea diferenței.
Fondul finanțează în general acțiuni reparatorii pentru daune care nu pot fi asigurate. Acțiunile eligibile pentru finanțare din cadrul acestui fond sunt:
reabilitarea imediată a infrastructurii, a uzinelor electrice, uzinelor de apă (atât de alimentare cu apă, cât și a stațiilor de epurare), a telecomunicațiilor, transportului, sănătății și educației;
asigurarea de locuințe temporare și servicii de salvare, ca răspuns la nevoile imediate ale populației afectate;
asigurarea imediată a structurilor și măsuri imediate de protecție a patrimoniului cultural;
curățarea imediată a zonelor lovite de dezastru, inclusiv a zonelor naturale.
Implementarea grantului primit constituie responsabilitatea statului beneficiar, precum și coordonarea cu alte fonduri europene în vederea complementării finanțării, cu mențiunea ca acestea să nu fie celelalte fonduri ale politicii regionale. Suma alocată trebuie cheltuită pe parcursul unui singur an, iar ceea ce nu s-a utilizat în acest interval trebuie rambursat. Evaluarea impactului, utilității și eficienței acestui fond se realizează anual. Astfel, la data de 1 iulie a fiecărui an, Comisia trebuie să prezinte un raport referitor la activitatea Fondului de Solidaritate.
1.3.2. Fondul de coeziune
Fondul de coeziune a apărut ca un instrument special al politicii de solidaritate și, prin circumstanțele în care a fost înființat, trimite în mod direct la principiile acestei politici și la unul din scopurile principale ale Uniunii Europene: de a promova progresul economic și social și de a elimina diferențele care există între standardele de viață la nivelul diferitelor regiuni și state membre. Conceptul de coeziune economică și socială s–a cristalizat ca politică europeană de sine stătătoare prin Actul Unic European (în 1986), iar prin Tratatul de la Maastricht (1992) a fost corelat cu realizarea uniunii economice și monetare, având astfel un rol major în funcționarea eficientă a pieței și monedei unice europene.
Domeniile în care acționează Fondul de coeziune sunt protecția mediului înconjurător și rețelele trans-europene asociate infrastructurilor de transport (eficienta energetica, transport, transport non-rutier, transport public ecologicetc.), având ca priorități declarate infrastructura de mediu si transport; energie.
Fig.1. Zonele eligibile pentru finanțare
din Fondurile Structurale și de Coeziune
Sprijinul financiar acordat nu este structurat pe programe ci pe proiecte, fiecare proiect primind finanțare în proporție de 80-85% din totalul costurilor eligibile. Finanțarea celor două domenii este echilibrată, fiecare primind 50% din bugetul alocat acestui fond. Proiectele sunt selectate și implementate de către statele membre beneficiare, care sunt responsabile și de managementul și monitorizarea lor financiară.
Referitor la domeniile menționate anterior, acestea sunt configurate în funcție de caracteristicilepoliticii europene aferente și de direcțiile de dezvoltare prefigurate, ceea ce înseamnă că sunt acceptate numai proiectele care contribuiela realizarea acestora, sau care sunt compatibile cu alte politici europene sau acțiuni din cadrul FS. Astfel, în ceea ce privește mediul, proiectele care vor fi finanțate trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor de mediu ale UE, și anume:
conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;
protecția sănătății populației;
crearea condiților necesare utilizării prudente și raționale a resurselor naturale.
În particular, direcțiile prioritare în cadrul acestui domeniu sunt reprezentate de:
rezerva de apă potabilă,
tratarea apei menajere,
depozitarea deșeurilor solide.
Alături de acestea, sunt eligibile și proiecte ce vizează re-împădurirea terenurilor, controlul eroziunii solului și conservarea naturii.
În domeniul infrastructurii de transport sunt eligibile proiectele care își propun să creeze sau să dezvolte infrastructura la nivelul Rețelei Trans-Europene de Transport, sau care asigură acces la această rețea. Coeziunea economică și socială rămâne o dimensiune esențială a politicii Uniunii Europene iar caracterul său prioritar se păstrează, în perspectiva următoarelor extinderi și acceptării de noi state membre.
3.1.3. Fondurile structurale
Spre deosebire de cele două fonduri prezentate anterior, care funcționează pe bază de proiecte, fondurile structurale, dată fiind amploarea lor, funcționează pe bază de programe, acestea fiind la rândul lor structurate în funcție de domeniile și obiectivele prioritare ale politicii regionale. Prin intermediul acestora, Uniunea Europeana actionează pentru eliminarea disparităților economice si sociale între regiuni, în scopul realizarii coeziunii economice si sociale. In perioada 2007-2013 sunt planificate urmatoarele fonduri structurale
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
Fondul Social European(FSE);
Fondul de Coeziune (FC);
Fondul European pentru Agricultură și Dezvolare Rurală (FEADR);
Fondul European pentru Pescuit (FEP).
CAPITOLUL 2.
Fondurile și Programele Europene în România
înainte de aderarea la UE
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală și de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa și Sapard. Fondurile de pre-aderare acordate României în perioada 2000-2006 au reprezentat aproximativ 2% din PIB și 7% din bugetul public. Aceste fonduri au început să fie acordate României într-un moment în care nivelul de pregătire era, desigur, foarte scăzut, nefiind vorba doar despre pregătirea resurselor umane, ci și de o serie de probleme ce priveau lipsa de armonizare între sistemul național de raportare financiară și contabilă și cel european.
Programul PHARE
2.1.1. Noțiuni generale
Programul PHARE (Pologne et Hongrie – Aide á Restructuration Economique -> Polonia și Ungaria- ajutor pentru reconstrucția economică) este unul dintre cele trei instrumente de pre-aderare finanțat de către UE pentru a asista țările candidate din Europa Centrală și de Est candidate la aderarea la Uniune. Acest program a fost creat inițial în 1989, cu scopul de a ajuta Polonia și Ungaria – primele țări care au renunțat la comunism și economia centralizată – în procesul de tranziție de la regimul comunist la cel democratic. În prezent, programul PHARE acoperă zece țări. El asistă cele opt state membre noi: Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia, precum și Bulgaria și România într-o perioadă de restructurare economică și schimbare politică masivă.
Din 2004, o dată cu aderarea celor 12 state din primul val la Uniunea Europeană, beneficiază de asistență PHARE numai România și Bulgaria. Alte două țări (Croația și Turcia) beneficiază și ele de asistență de pre-aderare din partea Uniunii, dar prin intermediul unor instrumente separate. PHARE oferă sprijin pentru crearea cadrului legislativ și a structurilor administrative, pentru proiecte în domeniul democratizării și dezvoltării societății civile, pentru investiții în infrastructură, inclusiv proiecte de cooperare transfrontalieră. Programele PHARE au ca principal beneficiar instituțiile administrației publice, în vederea consolidării acestora pentru adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar. De asemenea, există și programe PHARE care se adresează întreprinderilor mici și mijlocii sau organizațiilor neguvernamentale. Programele de tip PHARE au un scop clar în cadrul țărilor care doresc să adere la UE: să le pregătească pentru aderarea la UE, direcționarea acestora bazându-se pe parteneriate de aderare, luând în considerare acțiunile fiecărei țări în legătură cu pregătirile sale de aderare la UE.
Programul Phare urmărește trei mari domenii:
Consolidarea administrației și a instituțiilor publice- “Dezvoltare instituțională”;
Sprijinirea statelor canditate în efortul investițional de aliniere a activităților industriale și a infrastructurii la standardele UE- “Investiții pentru sprijinirea aplicării legislației europene”;
Promovarea coeziunii economice și sociale- “Investiții în coeziune economică și socială”.
Fondurile Phare sunt folosite pentru a încuraja cetățenii din statele candidate să participe la programele existente ale UE, contribuind cu fonduri ce nu pot însă depăși 10% din alocația națională PHARE pentru fiecare țară. Majoritatea acestora sunt folosite pentru restabilirea echilibrului sectorial, regional și structural, fiind destinate în special țărilor care suferă de pe urma restructurării industriale.
În România, programul Phare este implementat în cadrul Sistemului de Implementare Descentralizată (SID). În esență, sistemul implică transferul responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților din România, dar sub supravegherea Comisiei Europene prin Delegația sa din București. Unitatea România asigură coordonarea exercițiului de programare, prezidează Comitetul Mixt de Monitorizare Phare și este consultată asupra aspectelor importante privind punerea în aplicare a programelor.
În scopul implementării programului PHARE, în România funcționează următoarele structuri:
Fondul Național (FN) – administrează fondurile alocate României în cadrul Ministerului Finanțelor Publice;
Autoritățile de Implementare (ministere/agenții guvernamentale) – răspund de partea tehnică a aplicării programului, inclusiv monitorizarea implementării proiectelor și planificarea asistenței. În interiorul fiecărei Autorități de Implementare funcționează o Unitate de Implementare a Proiectelor (UIP) cu rol tehnic în coordonarea proiectelor;
În ceea ce privește organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților pentru fiecare program, acestea sunt realizate de către Agențiile de Implementare (Autoritățile de contractare).
2.1.2. Absorbția fondurilor PHARE în România
Potrivit proiectului de buget pe anul 2010, in anexa dedicată Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, programul PHARE Coeziune Economică și Socială 2003, deja încheiat, are un grad de absorbtie de 97,31% iar PHARE CES 2004, înregistrează un grad de absorbție de aproximativ 90%. Documentul identifică o serie de probleme apărute la derularea proiectelor PHARE de infrastructură si soluții pentru remedierea acestora. Potrivit informațiilor din bugetul pe anul 2010:
Bugetul alocat pentru programele PHARE CES, in sumă de 739 milioane euro a fost contractat in proporție de 97,31%.
Programul PHARE CES 2003 s-a finalizat la data de 31 mai 2009, realizându-se un grad de absorbție de 91,31%.
Pentru programul PHARE CES 2004 cu termen de finalizare 31 mai 2010 s-au efectuat plăți in suma de 138 de milioane de euro, având un grad de absorbție de 87,39%.
Pentru celelalte programe PHARE CES ( PHARE 2005 inundatii si PHARE 2006), care sunt în derulare, s-au efectuat plăți de 221 milioane euro, realizându-se un grad de absorbție de 52% la finele anului 2010.
Recentul Raport al Comisiei Europene privind administrarea fondurilor UE in România subliniază ca 169 de milioane de euro din fonduri PHARE nu fost contractate pana la termenul limită. Potrivit acestui raport, in perioada 2004-2006 au fost alocate României prin finanțare PHARE 1,3 miliarede de euro, din care Comisia Europeana a plătit, până în prezent, circa 980 de milioane de euro, adica aproximativ 72%.
În capitolul alocat programelor PHARE din Anexa 3/15 a Proiectului de buget pe 2010 se mentionează problemele identificate în cazul contractelor de infrastructură: documentație tehnico-economică slabă cantitativ, cu omisiuni de cantități, soluții tehnice nepotrivite situației de la fața locului, soluții de fundare nepotrivite tipului de teren de fundare, fără a se identifica în proiect
utilitățile existente pe locația proiectului etc.
Printre solutiile propuse se regăsesc: responsabilizarea proiectantului inițial prin emiterea unei legislații care să determine asumarea răspunderii pentru greșelile de proiectare efectuate și crearea unui fond tampon la bugetul de stat pentru finanțarea autorităților publice locale care întâmpină dificultăți de acest gen și solicită bani pentru reproiectarea și finalizarea investiției.
Procedura de decontare a lucrărilor presupune existența tuturor surselor de finanțare în contul Autorității Contractante, iar întârzierile provocate de lipsa contribuției Beneficiarului Local pot provoca reclamații ale Constructorului care generează ulterior depășiri financiare sau prelungiri ale perioadei de execuție a lucrărilor. Prin urmare, conform procedurilor EDIS, ar trebui demarată o procedură de derogare de la Comisia Europeană, prin Responsabilul Național cu Autorizarea Finanțării, pentru ca lucrările să poată fi decontate parțial pe surse de finanțare, independent, fără ca fondurile de la Bugetul de Stat sau PHARE să depindă de disponibilitatea contribuției Beneficiarului Local.
În ceea ce privește contractele PHARE de tip Grant, problemele, respectiv soluțiile identificate sunt urmatoarele:
Procedurile de achiziție greoaie impun descentralizarea procesului de licitație publică, în sensul asumării responsabilității de contractare a achizițiilor secundare de către Beneficiarii Locali și solicitarea și obținerea extensiei Memorandumului de Finanțare, in baza căreia se vor prelungi perioadele de execuție ale proiectelor.
Valorile mai mari ale proiectelor de grant (decât sumele inițial prevăzute în cererile de finanțare), rezultate conform PT-urilor întocmite în baza studiilor de fezabilitate, au condus la modificarea bugetelor inițial prevăzute în proiecte prin acte adiționale la contractele de grant și creșterea valorilor proiectelor prin suplimentare de la bugetul local.
Programul IPSA
2.2.1. Noțiuni generale
Programul IPSA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) acordă sprijin financiar pentru investiții în domeniul mediului și a transporturilor pentru a accelera procesul de aliniere la legislația UE din aceste două sectoare. IPSA a finanțat în perioada 2000-2006 proiecte în domeniul infrastructurii de transport și de mediu. Programul a demarat la 1 ianuarie 2000 și s-a derulat în următoarele state din Centrul și Estul Europei: România și Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia (state membre ale Uniunii Europene de la 1 mai 2004).
În ceea ce privește mediul, domeniile de interes sunt următoarele:
rezerva de apă potabilă;
tratarea apelor reziduale;
administrarea deșeurilor solide și a celor periculoase;
poluarea aerului.
În domeniul transporturilor, IPSA finanțează reabilitarea și dezvoltarea de căi ferate, drumuri, porturi și aeroporturi.
Acest program a încercat să sprijine România pentru a alinia standardele sale de mediu la cele ale Uniunii Europene, să extindă și să conecteze rețelele de transport proprii cu cele trans-europene, să familiarizeze țările beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de fondurile structurale și de coeziune ale Uniunii Europene. România este a doua țară, după Polonia, în ceea ce privește dimensiunea resurselor alocate (240 milioane de euro pe an) împărțite aproximativ egal între proiectele de infrastructură de transport și cele de mediu.
În vederea implementării programului IPSA, autoritățile române au fost solicitate să pregătească strategii care să identifice zonele prioritare de intervenție în domeniul transportului și al mediului și care să constituie un reper important în procesul de selecție a proiectelor. În conformitate cu aceste strategii, autoritățile române au avut rolul de a asigura portofoliul de proiecte care să acopere în întregime suma alocată pentru cei șapte ani de funcționare a programului Ispa în România (2000-2006), pentru ambele domenii, transport și mediu.
În România, programul Ispa se derulează conform sistemului de implementare descentralizată (SID). În esență, sistemul implică transferul responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților românești, sub supravegherea Comisiei Europene – supraveghere care presupune controlul preventiv exercitat de Delegația Comisiei Europene în România, de-a lungul întregului proces de licitație, până la etapa finală de semnare a contractelor.
2.2.2. Absorbția fondurilor IPSA în România
Ministerul Transporturilor nu duce lipsă de fonduri europene, însă a pierdut finanțarea IPSA din cauza întârzierii proiectelor. În ceea ce privește situația fondurilor IPSA, care trebuie cheltuite până la finele anului, secretarul de stat Constantin Dascălu a spus că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (MTI) negociază cu UE prelungirea termenelor de realizare a proiectelor. "Fondurile ISPA trebuie cheltuite până la sfârșitul anului, altfel riscăm să le pierdem, dar putem prelungi cu un an sau doi acest termen. În acest sens, suntem în discuții cu UE și până la sfârșitul anului vom conveni cu UE care vor fi proiectele prelungite și cu cât le vom extinde termenele", a mai spus Dascălu.
România a pierdut jumătate din fondurile ISPA de preaderare alocate Ministerului Transporturilor, 600 milioane de euro, deoarece multe dintre lucrările din domeniu au fost întârziate, potrivit datelor remise de MTI. România a avut la dispoziție circa 600 milioane de euro în acest domeniu, fonduri dedicate atât proiectelor de infrastructură rutieră, cât și infrastructurii feroviare. Cel mai important este, de departe, tronsonul de autostradă Deva-Orăștie (32,8 kilometri). De asemenea, podul Calafat-Vidin este în aceeași situație; statul român ar putea pierde cele 30 milioane euro, fonduri ISPA, sume alocate pentru infrastructura de pe partea românească a podului. Finanțarea ISPA acordată Bulgariei pentru construirea podului Calafat-Vidin este de 70 de milioane, dar dacă la această sumă se adaugă și finanțarea primită de România pentru același proiect, suma totală depășește 100 milioane euro. În aceeași situație sunt mai multe centuri ocolitoare și reabilitări de drumuri naționale cu finanțare ISPA ale caror lucrari au fost imposibil de finalizat până în 2010, așa cum prevedea programul ISPA.
2.3. Programul SAPARD
2.3.1. Notiuni generale
Programul SAPARD (Special Accesssion Programme for Agriculture and Rural Development- Programul Special de preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) este al treilea instrument financiar destinat României, în calitatea sa de candidat la aderarea în UE. Dedicat agriculturii și dezvoltării rurale, acest program este descentralizat, întreaga responsabilitate de gestionare a proiectelor de investiții revenind autorităților naționale. Acest lucru ajută România să câștige experiență, atât în aplicarea efectivă a normelor și practicilor UE, cât și în managementul Fondurilor Structurale. Prin urmare, o autoritate de gestiune (Agenția Sapard) implementează programul în fiecare țară candidată.
Sapard a fost creat inițial pentru cele 10 state candidate din Europa Centrală și de Est. Din 2004, după ce 8 dintre acestea au devenit membre ale Uniunii, România și Bulgaria beneficiază și ele de asistența Sapard. Fondurile alocate anual pentru România prin intermediul acestui program sunt de 162 milioane Euro. Sapard urmărește să sprijine România în pregătirea pentru participarea la Politica Agricolă Comună implementată în UE . Programul are următoarele obiective operaționale:
să ajute România în implementarea legislației Uniunii Europene (“acquis-ul comunitar”) corespunzătoare acestui sector;
să rezolve probleme specifice legate de o dezvoltare rurală durabilă;
să îmbunătățească standardele de calitate privind producția, prelucrarea și comercializarea produselor agricole, aducându-le mai aproape de cele ale Uniunii Europene.
În viitor, accentul în agricultură și în spațiul rural se va pune pe prioritățile identificate pentru perioada de preaderare, cum ar fi: îmbunătățirea structurilor de prelucrare și marketing a produselor agricole și piscicole, controlul calității alimentelor, ca și controlul veterinar și sanitar; îmbunătățirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală și agricultură; dezvoltarea economiei rurale și a resurselor umane. Va fi esențial să fie finanțate proiecte de devoltare rurală integrate, care să fie aplicate la nivel de comună (NUTS 5), asigurându-se astfel premise pentru un nou comportament antreprenorial și pentru desfășurarea unor activități în acord cu cerințele de mediu. Fondurile acordate conform reglementărilor UE asigură pregătirea treptată a fermierilor români pentru a putea opera pe piața UE.
2.3.2. Absorbția fondurilor SAPARD în România
România a raportat, în anul 2009, o serie de proiecte SAPARD la Bruxelles. Este vorba despre sesizări pe care autoritățile române le-au transmis Comisiei Europene. În "Raportul privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene și combaterea fraudelor", publicat pe 14 iulie 2010, se arată că România a raportat, in 2009, 109 proiecte SAPARD cu nereguli, cu o valoare totală a neregulilor de 18.602.252 euro.
Doi ani mai târziu, România încă se confruntă cu problema fraudelor. In luna martie 2011, Ministerul Agriculturii a declarat: "Ni s-a cerut recuperarea întregului ajutor financiar, deși doar o parte din investiție se află sub suspiciune de fraudă". Decizia Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de recuperare a tuturor ajutoarelor financiare acordate proiectelor din cadrul Măsurii 1.1, submăsura 2 -"Carne, produse din carne și ouă", implementate prin Programul SAPARD, a fost aspru criticată de către ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, acesta arătând că sancțiunea ar fi trebuit să fie proporțională cu fraudele, nu să se refere la toate finanțările.
În vara anului 2010, OLAF somase autoritățile române să recupereze integral fondurile pentru proiectele SAPARD care au fost fraudate, constatând, în urma anchetelor derulate în România, că 11 firme ar fi fraudat fondurile SAPARD. Potrivit unei scrisori semnate de Eddy Weyns, șeful Direcției Agricultură din cadrul OLAF, din cele 211 proiecte finanțate de SAPARD România, OLAF a găsit deja fraude și neregularități grave la 62 dintre acestea, din care 11 au fost trimise DNA, 32 urmând să fie trimise procurorilor anticorupție "cât de curând", în alte 19 existând serioase suspiciuni de neregularități sau practici frauduloase. Tot în vara anului trecut, șeful statului, Traian Băsescu, arătase într-o conferință de presă că fraudele constatate de OLAF în industria cărnii se ridică la12,7 milioane de euro. Președintele României a menționat că fraudele s-au produs prin fals în facturi, selecții de oferte formale și manipularea procedurii de achiziții și că pentru 17 proiecte s-a solicitat deja oficial returnarea banilor către UE, respectiv 12,7 mil. euro.
Raportul OLAF pe 2009 publicat în vara anului trecut arată că Departamentul român pentru Luptă Antifraudă (DLAF – interfața OLAF în România) a raportat pe proiectele SAPARD 109 cazuri în care s-au găsit nereguli (23% din totalul cazurilor din UE pe fondurile SAPARD). Valoarea neregulilor a fost de 18,6 mil. euro, față de 10 mil. euro în 2008.
CAPITOLUL 3.
Fondurile și Programele Europene în România
după aderarea la UE
3.1. Programul Operațional Regional (POR)
Programul Operațional Regional este unul dintre Programele Operaționale românești agreate cu Uniunea Europeană, și un instrument foarte important pentru implementarea strategiei naționale și a politicilor de dezvoltare regională. POR vizează toate cele patru domenii prioritare ale Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR), având drept obiectiv accelerarea creșterii economice a tuturor regiunilor României, în special, a celor mai slab dezvoltate, astfel încât, la sfârșitul perioadei 2007-2013, raportul dintre cea mai dezvoltată și cea mai slab dezvoltată regiune să se diminueze. Acest lucru conduce la o alocare diferențiată de fonduri, pe regiuni, în funcție de gradul de dezvoltare a acestora, în strânsă legătură cu celelalte programe operaționale.
Programul Operațional Regional din România este finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Acesta sprijină regiunile UE care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media europeană. POR se adresează regiunilor de dezvoltare ale României, conform Regulamentului CE 1059/2003, referitor la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităților teritoriale. Cele 8 regiuni de dezvoltare ale României sunt:
Regiunea de dezvoltare Nord-Est;
Regiunea de dezvoltare Sud- Est;
Regiunea de dezvoltare Sud- Muntenia;
Regiunea de dezvoltare Sud- Vest Oltenia;
Regiunea de dezvoltare Vest;
Regiunea de dezvoltare Nord- Vest;
Regiunea de dezvoltare Centru;
Regiunea de dezvoltare București- Ilfov.
Sursa : http://www.fonduri-ue.ro
Observăm din tabelul prezentat mai sus că regiunii de dezvoltare Nord-Est i s-au alocat cele mai multe fonduri, în timp ce București- Ilfov a primit cele mai puține. Regiunile și zonele mai slab dezvoltate au primit fonduri mai mari, pentru a se diminua creșterea disparităților economice și sociale deja existente între regiuni.
POR a fost elaborat în concordanță cu principiul european al subsidiarității, având la bază strategiile de dezvoltare a regiunilor, elaborate la nivel regional pentru largi grupuri de lucru parteneriale. Programul se implementează prin Autoritatea de Management, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor și organismele intermediare reprezentate de cele 8 Agenții pentru Dezvoltare Regională. Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor țării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată pe combinarea investițiilor publice în infrastructura locală, politici active de stimulare a activităților de afaceri și sprijinirea valorificării resurselor locale.
Obiectivele POR sunt:
Îmbunătățirea gradului general de atractivitate și accesibilitate a regiunilor;
Creșterea competitivității regiunilor ca locații pentru afaceri;
Valorificarea potențialului turistic, istoric și cultural al regiunilor și creșterea contribuției acestor domenii la dezvoltarea regiunilor;
Creșterea rolului economic și social al centrelor urbane.
Programul Operațional Regional acoperă șase arii principale, denumite “Axe prioritare”. Fiecare dintre aceste șase axe prioritare tematice este divizată în secțiuni mult mai specifice, denumite Domenii cheie de intervenție. Proiectele urmăresc îmbunătățirea următoarelor aspecte: calitatea vieții și a înfățișării orașelor (Axa prioritară 1), dezvoltarea rețelelor de infrastructură – drumuri județene și șosele de centură (Axa prioritară 2), modernizarea serviciilor sociale (Axa prioritară 3), creșterea investițiilor în afaceri (Axa prioritară 4), modernizarea și reabilitarea infrastructurii turistice existente (Axa prioritară 5). Aceste axe prioritare sunt în concordanță cu politicile europene privind creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă promovate de Uniunea Europeană prin Noile Orientări ale Politicii de Coeziune 2007-2013. POR este finanțat din bugetul de stat și bugetele locale și cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională – unul din fondurile structurale ale UE.
Potrivit directorului Autorității pentru Coordonare a Instrumentelor Structurale, Antoaneta Popescu, rata absorbției fondurilor europene trebuie să crească în 2011, deoarece, din 2013, există riscul de 'dezangajare imediată' (fondurile vor fi rambursate). Fondurile europene alocate prin Programul Operațional Regional (POR) care nu au fost consumate în anul 2007 au fost împărțite pe durata următorilor ani de dezvoltare a POR, până în 2013, a precizat Antoaneta Popescu. Atunci când fondurile se epuizează, realocările se fac de obicei în cadrul aceleiași axe prioritare, a declarat, la rândul său, Adina Ștefănescu, director al Autorității de Management pentru POR. După aceea se încearcă o realocare a fondurilor, de la o axă prioritară la alta, a precizat ea. Pentru anul 2011, s-ar putea să nu fie nevoie de realocări majore, a adăugat Adina Ștefănescu.
Pe de altă parte, potrivit datelor centralizate pînă la 31 decembrie 2010, în cadrul Programului Operațional Regional (POR) numărul proiectelor depuse a fost de 7.591, valoarea lor totală fiind de 47,8 miliarde lei. Au fost însă aprobate numai 1.300 de proiecte, din care au fost contractate doar 1.050 lucrări.
3.2. Programul Operațional Sectorial – Creșterea Competitivității Economice
Există în UE o tendință a statelor membre de a aloca din ce în ce mai multe resurse pentru competitivitate. Statele net donatoare optează pentru existența unor alocări mai importante pentru obiective ce privesc competitivitatea Uniunii Europene, existând din acest punct de vedere o tendință de sprijinire a statelor membre mai puțin dezvoltate. Acest lucru este binevenit pentru statele cu administrații puternice și experiență în a capacita fondurile, și mai puțin binevenit pentru statele care, ca și România, se află într-o perioadă de întărire a capacității administrative.
România se pregătește să absoarbă fonduri structurale de la UE pentru creșterea competitivității, în valoare totală de 2,554 miliarde euro, programul având ca axe prioritare dezvoltarea unui sistem inovativ de producție (31 % din totalul fondurilor), cercetare-dezvoltare și inovare (21%), IT și telecomunicații (15%), eficiența energetică (25%), asistența tehnică (3%). În ultima decadă a lunii iulie 2007, România a primit fonduri structurale de la UE in valoare de 75 milioane de euro, reprezentând prefinanțarea POS Competitivitate.
Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" reprezintă principalul instrument pentru realizarea primei priorități tematice a Planului Național de Dezvoltare 2007 – 2013 – Creșterea competitivității economice și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și a celei de-a doua priorități din CSNR – îmbunătățirea competitivității pe termen lung a economiei românești. Obiectivul general al POS CCE este creșterea productivității întreprinderilor românești și reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE. Măsurile întreprinse vor genera până în 2015 o creștere medie a productivității de cca. 5,5 % anual și vor permite României să atingă un nivel de aproximativ 55% din media UE.
3.3. Programul Operațional Sectorial de Mediu (POS Mediu)
POS Mediu acoperă cea de-a treia prioritate din PND, Protecția și îmbunătățirea calității mediului, precum și prioritatea 1 din CSNR, Dezvoltarea Infrastructurii la standardele europene.
Obiectivul global al POS Mediu îl constituie protecția și îmbunătățirea calității mediului și a standardelor de viață în România, contribuind, în același timp, la conformarea cu acquis-ul comunitar de mediu. Astfel, acest program vizează reducerea decalajului existent între UE și România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Implementarea programului va conduce la creșterea calității serviciilor publice de apă, canalizare, salubritate și termoficare, ținând cont de principiul dezvoltării durabile și de aplicarea principiului “poluatorul plătește”.
POS Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale și de Coeziune care stabilește strategia de alocare a fondurilor europene, în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. POS Mediu a fost elaborat de către MMDD (Mangementul Mediului și Dezvoltare Durabilă), în calitate de Autoritate de Management pentru acest Program și în coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitatea sa de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013.
Pentru a asigura o absorbție eficientă și rapidă a fondurilor alocate POS Mediu, pregătirea portofoliului de proiecte a demarat în 2004 cu sprijinul programelor de pre-aderare PHARE și IPSA, precum și cu finanțare din credite externe. Pentru proiectele aferente sectoarelor din POS Mediu, începând cu luna august 2007 s-au lansat solicitări de oferte, după aprobarea criteriilor de selecție de către Comitetul de Monitorizare POS Mediu, în conformitate cu prevederile regulamentelor europene.
POS Mediu este unul dintre cele mai importante programe operaționale din punct de vedere al alocării financiare și reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare pentru sectorul de mediu. Programul este finanțat din două fonduri -Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul de Coeziune (FC) – cu o valoare de aproximativ 4,5 miliarde Euro, la care se adaugă și cofinanțarea națională de aproximativ 1 miliard Euro.
În procesul de elaborare a POS Mediu au fost luate în considerare:
obiectivele de dezvoltare economică și socială ale României stabilite prin Planul Național de Dezvoltare 2007-2013;
strategia națională privind utilizarea Fondurilor Structurale și de Coeziune cuprinsă în Cadrul Strategic Național de Referință;
prevederile regulamentelor europene privind Fondurile Structurale și de Coeziune și alte documente metodologice ale Comisiei Europene;
angajamentele de aderare ale României pentru sectorul de mediu, cuprinse în Tratatul de aderare;
rezultatele consultărilor cu partenerii economici și sociali, Comisia Europeană, societatea civilă, precum și recomandările formulate în procesul de evaluare ex-ante și cel de evaluare strategică de mediu.
Obiectivul global al POS Mediu vizează îmbunătățirea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu și, în același timp, contribuie substanțial la realizarea angajamentelor de aderare și la respectarea legislației de mediu. Pentru realizarea acestui obiectiv global, prin POS Mediu se vor finanța investiții pentru următoarele sectoare de mediu:
Sectorul apă/apă uzată ( total 3,27 miliarde Euro, din care grant UE 2,78 miliarde Euro) – Acest sector va beneficia de cea mai mare parte din fondurile europene alocate POS Mediu (60%). Investițiile au în vedere extinderea/modernizarea rețelelor de apă și canalizare, construirea/modernizarea stațiilor de tratare a apei potabile și a stațiilor de epurare, precum și creșterea calității serviciilor publice de apă și canalizare, în condițiile unor tarife acceptabile pentru populație. Pentru acest sector vor fi finanțate proiecte mari de infrastructură, care acoperă mai multe localități la nivel regional / județean și care vor aduce o contribuție importantă la conformarea cu standardele europene de mediu și vor avea un impact considerabil la dezvoltarea comunităților respective. Această abordare urmărește atât creșterea eficienței costurilor de investiții (prin realizarea de economii la scară), cât și a costurilor de operare a obiectivelor de investiții nou create. Beneficiarii proiectelor sunt Companiile Regionale de Apă. Proiectele vor fi selectate având ca bază obiectivele de realizare a angajamentelor de aderare pentru sectorul apă, conținute în Planurile de Implementare și luate în considerare la elaborarea Planurilor județene pentru apă/apă uzată (o listă indicativă a proiectelor este anexată la POS Mediu).
Sectorul de gestionare a deșeurilor/reabilitarea terenurilor poluate istoric (total 1,17 miliarde Euro, din care grant UE 0,93 miliarde Euro) – Investițiile pentru acest sector vizează crearea de sisteme integrate de gestionare a deșeurilor la nivel regional, în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme. Se vor finanța măsuri de colectare, sortare, transport, tratare și depozitare a deșeurilor menajere combinate cu măsuri de reducere a cantității de deșeuri, conform cu principiile și practicile Uniunii Europene în domeniu. Alte investiții sunt destinate unor proiecte pilot de reabilitare a terenurilor afectate de-a lungul timpului de diverși poluanți și care afectează negativ mediul și sănătatea umană. Beneficiarii proiectelor sunt autoritățile locale/județene sau asociațiile de dezvoltare intercomunitară. Proiectele vor fi selectate în raport cu Planul Național și Planurile Regionale pentru Managementul Deșeurilor (o listă indicativă este anexată la POS Mediu). O primă prioritate se va acorda proiectelor de realizare a sistemelor integrate noi de gestionare a deșeurilor la nivel regional/ județean, unde nu au fost, până acum, investiții majore (planificate a fi lansate în 2007-2009), iar o prioritate secundară se va acorda proiectelor pentru extinderea sistemelor existente de management al deseurilor.
Sectorul termoficare (total 458 milioane Euro, din care grant UE 229 milioane Euro)
Investițiile preconizate pentru acest sector au în vedere reducerea emisiilor provenite de la centralele municipale de termoficare. Proiectele de investiții se vor realiza în localitățile în care centralele municipale reprezintă sursa cea mai mare de poluare a mediului. Beneficiarii proiectelor sunt autoritățile locale care au în gestionare centralele municipale de termoficare. Proiectele vor fi selectate în baza solicitărilor de oferte, la nivel național (call for proposals). Se va acorda asistență tehnică pentru pregătirea proiectelor de investiții.
Sectorul protecția naturii (total 215 milioane Euro, din care grant UE 172 milioane Euro)
Proiectele finanțate în acest sector vizează asigurarea unui management corespunzător al ariilor protejate și, implicit, stoparea degradării biodiversității și a resurselor naturale. O atenție deosebită se va acorda managementului site-urilor Natura 2000. Beneficiarii proiectelor sunt: administrațiile și custozii ariilor protejate, inclusiv situri Natura 2000, Agenția Națională pentru Arii Protejate (după înființare), Agențiile Locale de Protecție a Mediului, autoritățile publice, ONG-uri, institute de cercetare, universități, muzee. Proiectele vor fi selectate în baza solicitărilor de oferte, la nivel național (call for proposals).
Protecția împotriva inundațiilor și reducerea eroziunii costiere (total 329 milioane Euro, din care grant UE 270 milioane Euro) – Proiectele de investiții au ca scop protejarea populației și a bunurilor materiale de efectele devastatoare ale inundațiilor. Zonele de intervenție se vor selecta în concordanță cu strategia națională în domeniu, precum și în baza unor analize de risc. Un alt domeniu de acțiune este protejarea și reabilitarea litoralului sudic al Mării Negre, pentru reducerea eroziunii costiere. Astfel de investiții vor contribui la creșterea siguranței populației și protecției mediului natural, dar și la creșterea valorii economice a litoralului românesc. Beneficiarul proiectelor este Administrația Națională Apele Române. Proiectele vor fi selectate în baza propunerilor transmise de ANAR în limita bugetului alocat.
Asistența Tehnică (total 174 milioane Euro, din care grant UE 130 milioane Euro )
Activitățile finanțate din asistența tehnică au ca scop creșterea capacității de absorbție a fondurilor Uniunii Europene, prin finanțarea pregătirii proiectelor, precum și a activităților de monitorizare, evaluare și control a proiectelor, respectiv acțiuni de publicitate și informare pentru POS Mediu. Beneficiarii proiectelor sunt Autoritatea de Management și Organismelor Intermediare.
Ministrul Mediului și Pădurilor, László Borbély, a semnat in data de 6 aprilie 2011, împreună cu primarul municipiului Sibiu, Klaus Werner Iohannis, contractul de finanțare pentru proiectul „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județele Sibiu și Brașov”. “Este importantă semnarea unui contract de 100 milioane de euro pentru Sibiu, care înseamnă realizarea infrastructurii de apă. Acesta este semnalul de începere a derulării acestui contract. În anul 2008, județul Sibiu, a mai semnat un contract în valoare de 89 mil de E pentru localitățile Mediaș, Agnita, Dumbrăveni, și în 2010, un alt contract, pentru managementul deșeurilor, cu o valoare de 22,6 mil E. Astfel, investițiile prin POS Mediu pentru județul Sibiu însumează peste 200 mil E” , a declarat ministrul László Borbély.
Valoarea totală a proiectului este de 100.048.232 Euro fără TVA, din care finanțarea nerambursabilă din Fondul de Coeziune este de 76.553.905 Euro. Implementarea sa va fi efectuată pe parcursul a 44 luni, în perioada 2011-2014, în final urmând ca aproximativ 246.500 locuitori să beneficieze de un sistem de apă și canalizare la standarde europene. Practic, proiectul constă în principal în măsuri de reabilitare a surselor de apă, extinderea și reabilitarea conductelor de aducțiune și a stațiilor de tratare a apei, extinderea și reabilitarea rețelei de distribuție și a rezervoarelor de apă, construcția și reabilitarea stațiilor de pompare, construcția stațiilor de clorinare, precum și reabilitarea și extinderea rețelelei de canalizare, inclusiv construcția stațiilor de pompare, construcția și reabilitarea stațiilor de epurare.
Ministrul Mediului și Pădurilor a reamintit că „suntem prima din U.E în ceea ce privește semnarea contractelor și, din păcate, suntem pe ultimele locuri în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. Dacă nu reușim să clarificăm problemele întâmpinate în elaborarea caietelor de sarcini pentru a nu mai exista atât de multe contestații, nu vom avansa cu programul de absorbție a fondurilor europene. Ministerul Mediului și Pădurilor, prin POS Mediu, a semnat, numai în ultima perioadă contracte cu o valoare de aproximativ 550 milioane de euro. De asemenea, subliniez că, în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, Ministerul Mediului și Pădurilor este între primele trei ministere, împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Tursimului și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției sociale.”
3.4. Programul Operațional Sectorial – Transport (POS T)
Programul Operațional Sectorial – Transport 2007-2013 este un instrument strategic elaborat pe baza obiectivelor Cadrului Național Strategic de Referință care stabilește prioritățile, obiectivele și alocarea financiară pentru dezvoltarea sectorului de transporturi din România cu ajutor comunitar, în perioada 2007-2013.
Obiectivul global al programului este de a promova un sistem sustenabil de transport în România, care va facilita transportul în siguranță, rapid și eficient al persoanelor și bunurilor, la un nivel adecvat al serviciilor la standarde europene, atât la nivel național, cât și european și internațional.
Obiective specifice:
promovarea circulației internaționale și de tranzit a persoanelor și bunurilor în România prin asigurarea de conexiuni eficiente pentru portul Constanța, precum și pentru tranzitul de persoane dinspre UE spre Sud, prin modernizarea și dezvoltarea rețelelor TEN-T relevante, aplicând principiile de protecție a mediului necesare;
promovarea circulației eficiente a persoanelor și bunurilor între regiunile României și transferul acestora din interiorul țării către axele prioritare prin modernizarea și dezvoltarea rețelelor naționale și TEN-T, în accord cu principiile dezvoltării sustenabile;
promovarea dezvoltării unui sistem de transport modal echilibrat, bazat pe respectarea avantajului competitiv al fiecărui tip de transport, prin încurajarea dezvoltării transportului feroviar, al celui naval și al celui inter-modal;
promovarea dezvoltării durabile, cu precădere prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului și îmbunătățirea siguranței acestuia.
Acest program este structurat pe patru axe prioritare, ce cuprind domeniile de intervenție în cadrul cărora se pot finanța proiecte de transport. Pe sectorul de transporturi sunt proiecte foarte mari ca valoare, ce au fost transmise Comisiei Europene încă din primul trimestru al anului 2007. Teoretic, numai valoarea a zece proiecte pentru infrastructura de transport, cu excepția celor pentru autostrăzi, au o valoare care depășește un miliard de euro.
Primele proiecte de finanțare din fonduri structurale a construcției unor tronsoane din autostrada Brașov- Borș au fost transmise la Bruxelles încă din 2007. Lista proiectelor majore trimise la Bruxelles prevede, de asemenea, reabilitarea și extinderea sistemelor de apă și apă uzată din județele Giurgiu, Călărași, Tulcea, Cluj, Sălaj, precum și regiunea Turda – Câmpia Turzii, proiecte în valoare totală de 558.482.267 de euro.
Recent, consorțiul format din firmele Mercury 360 Communications și Grapefruit a câștigat licitația deschisă, organizată de Ministerul Transporturilor pentru campania de informare publică privind Programul Operațional Sectorial Transport (POST). Contractul a fost semnat în 2010, campania fiind aproape de final. ”Valoarea contractului este de 3,16 milioane de lei, fără TVA, 75% din finanțare provenind din Fondul European de Dezvoltare Regională și restul de la bugetul național”, a precizat Gabriela Teletin, director al Direcției Proiecte Asistență Tehnică în cadrul Autorității de Management a POST. Concret este vorba de realizarea site-ului www.ampost.ro, a unor spoturi TV și radio, a unor materiale promoționale etc. Campania s-a adresat atât publicului larg cât și potențialilor beneficiari, printre țintele urmărite fiind ”informarea publicului cu privire la beneficiile absorbției fondurilor UE alocate sectorului de transport” și cea de ”creștere a gradului de încredere în Ministerul Transporturilor, care gestionează fondurile UE alocate prin intermediul POST”.
Conform coordonatorului Autorității de Management a POST, Alexandru Șerban Cucu, până în prezent gradul de absorbție a fondurilor europene în cadrul acestui program este de 4,5%, valoarea totală a sumei rambursate fiind de 111 milioane de euro. POST este programul cu finanțare europeană care a cheltuit cea mai mică sumă din fondurile UE alocate României.
Acesta a mai spus că ”Ținta noastră este ca, în acest an, Comisia Europeană să ramburseze 450 de milioane de euro. Gradul scăzut de absorbție este cauzat de fapul că proiectele de infrastructură sunt mari și necesită o perioadă mai lungă de pregătire. În plus, acestea trebuie să respecte și legislația de mediu”. În prezent, se află în evaluare la Bruxelles toate proiectele care vizează tronsoanele de autostradă și cele două de cale ferată, Comisia Europeană solicitând părții române informații privind respectarea legislației de mediu, odată cu implementarea acestor proiecte.
3.5. Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)
Statele membre și regiunile Uniunii Europene au acces la finanțare din Fondul Social European în cadrul unei perioade de programare de șapte ani (2007-2013). Pentru a beneficia de asistența FSE, statele membre elaborează programe operaționale care sunt implementate de actori socio-economici, precum instituții de învățământ, furnizori de formare profesională, IMM-uri, camere de comerț și industrie, parteneri sociali, ONG-uri, instituții publice, autorități locale etc.
Prin programul operațional sunt stabilite axele prioritare și domeniile de intervenție în domeniul resurselor umane, care vor fi finanțate din Fondul Social European, în cadrul obiectivului de convergență. Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, prin conectarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare a 1.650.000 de persoane pe o piață a muncii modernă, flexibilă și inclusivă. Obiectivele specifice identificate pot fi rezumate astfel:
Promovarea calității sistemului de educație și formare profesională inițială și continuă, inclusiv a învățământului superior și a cercetării;
Promovarea culturii antreprenoriale și îmbunătățirea calității și productivității muncii;
Facilitarea inserției tinerilor și a șomerilor de lungă durată pe piața muncii;
Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile, inclusive;
Promovarea inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale;
Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;
Facilitarea accesului la educație și pe piața muncii a grupurilor vulnerabile.
Intervenția FSE în România va sprijini atingerea obiectivului general privind creșterea economică și crearea locurilor de muncă și a obiectivelor specifice din domeniul dezvoltării resurselor umane, contribuind în mod real la implementarea Strategiei Europene de Ocupare.
POS DRU își propune integrarea durabilă pe piața muncii a cca. 900 mii de persoane până în anul 2015. Pe lângă acest obiectiv, POS DRU urmărește dezvoltarea resurselor umane din România: creșterea competitivității și accesului oamenilor pe piața muncii, asigurarea de oportunități egale de învățare pe tot parcursul vieții.
Fondurile UE pentru dezvoltarea resurselor umane din România se alocă pe baza unor proiecte care să se axeze pe educația și formarea profesională. Astfel, școlile, universitățile, inspectoratele școlare, Casele Corpului Didactic, ONG-urile, Ministerul Educației și structurile coordonate sau subordonate acestuia pot întocmi proiecte pentru a câștiga acești bani până în 2013.
În perioada 2007 – 2013, fondurile disponibile de la UE pentru POSDRU în România sunt de 3,4 miliarde euro, la care se adaugă o contribuție națională publică de 613 milioane euro și o contribuție națională privată de 164 milioane euro. POSDRU se adresează unei game largi de beneficiari – școli, licee, universități, toate sectoarele de formare profesională continuă, de stat sau private, sindicate, patronate și ONG-uri. Domeniile principale care pot fi finantațe sunt educația și formarea profesională, creșterea adaptibilității lucrătorilor și întreprinderilor, modernizarea serviciului public de ocupare, promovarea măsurilor active de ocupare și a incluziunii sociale, precum și asistența tehnică. România a atras până la 31 martie 2010 aproape 85 milioane euro din totalul de 1 miliard euro alocat României în cadrul POSDRU pentru perioada 2007-2009.
Programele POS DRU sunt coordonate de Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU).
3.6. Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR)
În perioada 2007- 2013, eforturile principale din domeniul agricol vor fi orientate spre dezvoltarea rurală, în vederea îmbunătățirii coerenței, transparenței și vizibilității politicii agricole. FEADR este destinat îmbunătățirii eficienței structurilor de producție, procesare și marketing al produselor agricole și forestiere și dezvoltării potențialului local din zonele rurale. Este corespondentul Fondului Sapard, de care România a beneficiat în perioada de pre-aderare. Prin acest fond se urmărește susținerea pieței produselor agricole și promovarea restructurării agriculturii europene.
FEADR va contribui la atingerea a trei obiective aflate în strânsă legătură cu cele trei capitole ale dezvoltării rurale, definite la nivelul Comisiei, și anume:
îmbunătățirea competitivității agriculturii și sectorului forestier, prin mijloace de sprijinire a restructurării ;
îmbunătățirea mediului și a spațiului rural, prin sprijinul oferit pentru managementul terenurilor ;
îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării activităților economice.
FEADR finanțează, exclusiv în sistem de cogestiune, programele de dezvoltare rurală, pe principiul fondurilor structurale, în sensul că statele membre sunt obligate să elaboreze Planul Național de Dezvoltare Rurală, pe baza căruia Comisia aprobă axele prioritare și măsurile ce urmează a fi implementate în perioada de programare financiară 2007-2013.
Potrivit Ministerului Agriculturii și Devoltării Rurale, alocarea financiară a Uniunii Europene din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), pentru implementarea PNDR 2007-2013 este de 8.124,20 mil. euro. La aceasta, se adaugă contribuția națională în valoare de 1.972,88 mil. euro.
Numărul proiectelor conforme depuse la nivel național este de 60.818 cu o valoare publică de 13.648,52 mil. euro, iar numărul proiectelor selectate pentru finanțare este de 31.412 în valoare publică de 4.270,13 mil. euro. Au fost contractate un număr de 28.806 proiecte în valoare publică de 3.809,85 mil. euro ceea ce reprezintă un grad de angajare de 54,5% din alocarea 2007-2013 aferentă măsurilor lansate care se derulează pe principiul depunerii de proiecte, respectiv de 37,7% din alocarea 2007-2013 aferentă întregului Program.
Valoarea plăților efectuate către beneficiarii tuturor măsurilor este de 2.006,12 mil. euro, reprezentând un grad de absorbție de 19,9% din alocarea 2007-2013 aferentă întregului Program.
De asemenea, în urma negocierilor cu Comisia Europeană, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a modificat Programul Național de Dezvoltare Rurală în vederea creșterii sprijinului acordat măsurilor privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole (măsurile 211 și 212), precum și introducerii pachetului 5 – Agricultură ecologică – în cadrul măsurii 214 „Plăți de Agromediu”. Astfel, pentru măsura 211 – Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată – valoarea sprijinului acordat crește de la 50 Euro/ha la 107 Euro/ha.
În cazul măsurii 212 Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană, valoarea sprijinului acordat crește de la 90 Euro/ha la 94 Euro/ha pentru Zone Semnificativ Defavorizate – ZSD, și de la 60 Euro/ha la 80 Euro/ha pentru Zone Defavorizate de condiții naturale Specifice – ZDS. Pentru pachetul 5 Agricultură ecologică din cadrul măsurii 214 „Plăți de Agromediu”, aplicanții pot beneficia, în funcție de culturile cultivate, de următoarele sume:
Culturi agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutreț) – 162 Euro/ha/an
Legume (inclusiv ciuperci și cartofi) – 335 Euro/ha/an
Livezi – 393 Euro/ha/an
Vii – 393 Euro/ha/an
Plante medicinale și aromatice – 270 Euro/ha/an.
3.7. Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT)
Programul Operațional Asistență Tehnică are drept obiectiv asigurarea unui proces de implementare a intrumentelor structurale în România, în conformitate cu principiile și regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare, management, monitorizare și control, pe baza responsabilităților împărțite între statele membre și Comisia Europeană.
Obiectivul global al acestui program operațional este acela de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare și de a contribui la implementarea și absorbția eficace și transparentă a instrumentelor structurale în România. POAT cuprinde 3 axe, și anume:
Axa 1: Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale si coordonarea programelor;
Axa 2: Dezvoltări viitoare și sprijin pentru funcționarea Sistemului Informatic Unic de Management;
Axa 3: Diseminarea informației și promovarea instrumentelor structurale.
Împreună cu celelalte programme operaționale, POAT va contribui în mod substanțial la realizarea priorității tematice identificate în Cadrul Strategic Național de Referință, și anume : “Construirea unei capacități administrative eficiente”.
În vederea asigurării celui mai eficient mod de utilizare a instrumentelor structurale, în conformitate cu acquis-ul comunitar și politicile europene relevante, fiecare stat membru are obligația monitorizării, evaluării și controlului cheltuielilor din instrumentele structurale, precum și informării și promovării asistenței financiare și sistemul de implementare. În acest scop, POAT vine în completarea axelor prioritare de asistență tehnică din cadrul programelor operaționale și reprezintă un instrument pentru coordonarea politicii de coeziune, asigurând o abordare generală, coerentă și unitară.
Întrucât programul răspunde unor nevoi identificate pentru întregul sistem de management și implementare a instrumentelor structurale, comune în unele cazuri pentru mai multe categorii de actori, programul este prin natura sa orizontal. Celelalte Programe Operaționale (PO) pot primi sprijin în cadrul POAT în vederea implementării operațiunilor care vizează părțile implicate în două sau mai multe programe operaționale. În același timp, POAT oferă sprijin sporit procesului de coordonare și sistemului de control financiar și audit.
Împreună cu celelalte Programe Operaționale, POAT va contribui în mod substanțial la realizarea priorității tematice identificate în Cadrul Strategic Național de Referință, și anume “Construirea unei capacități administrative eficace”. Strategia POAT are la bază angajamentele asumate de către Guvernul României prin intermediul Documentului de Poziție Complementar pentru Capitolul 21 “Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale” și progresele înregistrate în implementarea Planului Unic de Acțiuni pentru îmbunătățirea sistemelor de gestionare a fondurilor acordate României de Uniunea Europeană (fonduri de pre-aderare și instrumente structurale), adoptat de către Guvern în 2005 cu modificările ulterioare. În elaborarea POAT s-au avut în vedere proiectele finanțate din programele de pre-aderare având drept obiectiv consolidarea capacității administrative pentru gestionarea fondurilor nerambursabile ale Uniunii Europene. Programul Operațional Asistență Tehnică este un program cu cerere deschisă de proiecte cu depunere continuă în perioada februarie 2008 – ianuarie 2015.
3.8. Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Capacității Administrative (PO DCA)
Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Capacității Administrative este finanțat din Fondul Social European și vizează dezvoltarea capacității administrative, precum și sprijinirea eforturilor de modernizare a administrației publice românești.
PO DCA beneficiază de o sumă totală de 246.014.081 euro, din care 208.002.622 euro reprezintă contribuția UE, și 38.011.459 euro este contribuția statului român.
PO DCA are un obiectiv general și două obiective specifice. Obiectivul general este acela de a contribui la crearea unei administrații publice mai eficiente, în beneficiul socio-economic al societății românești. Cele două obiective specifice se referă, pe de o parte, la obținerea unor îmbunătățiri structurale și de proces ale menagementului ciclului de politici publice în administrația publică centrală și locală și, pe de altă parte, la îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare. Aceste două obiective specifice se regăsesc în cele două axe prioritare, prima tratând managementul ciclului de politici publice, iar cea de-a doua furnizarea serviciilor publice. Fiecare din cele două axe prioritare este organizată pe domenii de intervenție, prima axă având trei domenii majore de intervenție, iar cea de-a doua axă, două domenii majore de intervenție, care pot fi transpuse în realitate prin mai multe tipuri de operațiuni orientative. Pe lângă aceste două axe prioritare tematice, există și o a treia axă prioritară, de mai mică întindere, care prevede asigurarea asistenței tehnice pentru buna desfășurare a managementului Programului Operațional “Dezvoltarea Capacității Administrative”.
3.9. Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Fondul European pentru Pescuit (FEP) este propus de către Comisia Europeană drept un instrument nou de programare pentru pescuit, în cadrul perspectivei financiare a Uniunii Europene 2007- 2013.
Fondul European pentru Pescuit este acțiunea financiară complementară destinată politicii europene din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creșterea competitivității sectorului piscicol. Acest fond susține acțiuni având ca scop atingerea unui echilibru susținut între resurse și exploatare; promovarea dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit; îmbunătățirea aprovizionării pieței și creșterea valorii adăugate la produsele din pește și acvacultură prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit și acvacultură.
Obiectivele stabilite la nivelul FEP sunt :
sprijinirea politicii comune pentru pescuit, astfel încât să se asigure exploatarea resurselor acvatice și să se susțină acvacultura din punct de vedere economic, al mediului și social ;
promovarea unui echilibru durabil între resurse și capacitatea de pescuit a flotei Comunității ;
promovarea dezvoltării durabile a pescuitului în ape interne;
întărirea competitivității structurilor de operare și dezvoltarea pe baze economice a întreprinderilor din sectorul pescuitului;
încurajarea protejării și îmbunătățirii mediului și a resurselor naturale care se află în legătură cu sectorul pescuitului;
încurajarea dezvoltării durabile și îmbunătățirea calității vieții în zonele cu activități din domeniul pescuitului;
promovarea egalității între bărbați și femei în dezvoltarea sectorului și zonelor de pescuit.
Prin faptul că se adresează dezvoltării durabile și are în vedere reducerea decalajelor regiunilor implicate în activitățile de pescuit, FEP este gestionat pe principiul Fondurilor Structurale, astfel că, la nivelul României, autoritățile naționale au elaborat Programul Național Strategic pentru Pescuit (PNSP) pentru perioada 2007 – 2013, însoțit de Programul Operațional pentru Pescuit, pe baza căruia se vor derula proiectele în domeniu.
Finațarea PNSP al României are la bază contribuția comunitară din FEP, de 230,71 milioane euro, la care se adaugă contribuția de la bugetul de stat de 76,87 milioane de euro. Implementarea financiară a FEP în România va fi asigurată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP).
Absorbția fondurilor europene din Fondul European de Pescuit (FEP) înregistrează cea mai mare întârziere, până în anul 2010 fiind depuse proiecte de 71 de milioane de euro, a declarat ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Mihail Dumitru, într-o conferință de presă.
“Am lansat axa 4 si trei măsuri de investiții din Programul Operațional de Pescuit (POP) 2007-2013 si pâna acum avem proiecte depuse de 71 de milioane de euro. Sperăm să încheiem procesul de evaluare și să semnăm contractele ca să putem utiliza și banii pentru pescuit, unde înregistrăm cea mai mare întârziere”, a explicat Dumitru.
Potrivit datelor furnizate de Autoritatea de Management a POP, valoarea totala eligibilă a proiectelor depuse pe primele măsuri deschise din POP a depășit 73 de milioane de euro. Este vorba de 23 de proiecte în valoare de 66,4 milioane euro pe masura 2.1 “Investiții productive în acvacultură” și de patru proiecte de 6,6 milioane euro depuse pe masura 2.6 “Investiții în procesare si marketing”.
Programul Operațional pentru Pescuit al României este structurat pe cinci axe, România fiind printre puținele țări membre din UE care au și axa 5 destinată efectiv asistenței tehnice în cadrul ANPA. România va beneficia, pâna în 2013, de peste 307,6 milioane euro pentru finanțarea investițiilor în domeniul pescuitului, acvaculturii si procesarii, din care 230,714 milioane euro reprezinta asistența UE, iar diferența este asigurată din bugetul național.
Axa 1 destinată adaptării flotei de pescuit are alocate 13 milioane de euro, axa 2 pentru acvacultură – 140 de milioane de euro, axa 3 pentru măsuri de interes comun – 40 de milioane de euro, axa 4 – dezvoltarea zonelor pescărești – 100 de milioane euro, iar asistența tehnică – 14,3 milioane euro.
Piața peștelui în România este redusă în comparație cu tarile UE, cifra de afaceri totală a sectorului fiind estimată la circa 40 milioane de euro, dar la care ar trebui adaugată și piața neagră, ce reprezintă circa 25-30 % din total. România are la ora actuală în jur de 340.000 de ferme piscicole si 48 de pastrăvării.
CAPITOLUL 4.
Privire de Ansambu asupra Situației Absorbției
Fondurilor Europene în România
În perioada 2007-2013, România va beneficia de aproximativ 19,7 miliarde euro din partea UE ca sprijin din Fondurile Structurale și de Coeziune pentru realizarea priorităților naționale de dezvoltare, în vederea reducerii decalajelor față de statele membre UE.
Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 este un document strategic prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Fondurilor Structurale și de Coeziune în perioada de referință. Documentul face legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite în Planul Național de Dezvoltare, si prioritățile la nivel european.
Transmiterea la Comisia Europeană a CSNR marchează începerea negocierilor oficiale privind utilizarea Fondurilor Structurale și de Coeziune în perioada 2007-2013, care se vor desfășura pe parcursul anului 2007. CSNR prezintă modul în care România intenționează să includă în strategiile sale obiectivele de dezvoltare durabilă și de egalitate de șanse în vederea combaterii incluziunii sociale. Totodată, documentul explică modul în care vor fi implementate instrumentele structurale. Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 a fost elaborat în parteneriat cu principalii actori interesați.
Obiectivul Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013 este reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială între România si statele membre ale UE prin generarea unei creșteri suplimentare cu 15% a PIB si de 2% a ocupării forței de muncă până în anul 2015.
Priorități și acțiuni:
Dezvoltarea infrastructurii de bază la standardele europene – investiții în infrastructura de transporturi, în infrastructura de mediu, utilizarea durabilă a resurselor naturale.
Creșterea competitivitătii pe termen lung a economiei românești – va fi incurajată inovarea, accesul la finanțare. IMM-urile vor beneficia de ajutoare pentru investiții și vor fi sprijinite prin servicii de consiliere pentru afaceri de calitate și pentru a crea locuri de muncă.
Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România – se va urmări sprijinirea sistemului de invățământ și formare profesională, dezvoltarea spiritului antreprenorial, vor fi sprijinite acțiunile de combatere a excluziunii sociale și de promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femei, minorități etnice, persoane cu dizabilități).
Consolidarea unei capacități administrative eficiente – strategia va îmbunătăți managementul în sectorul public.
Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate – acțiunile vor sprijini dezvoltarea regiunilor prin crearea condițiilor necesare stimulării creșterii economice a regiunilor mai puțin dezvoltate.
Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 se implementează prin Programele Operaționale. Banii provin din Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul Social European), Fondul de Coeziune plus cofinanțarea din partea statului român.
Autoritățile române responsabile pentru implementarea Programelor Operaționale vor elabora ghiduri complete de aplicație pentru beneficiari. Comisia Europeană a constatat că unul dintre principalele motive pentru care rata de absorbție a fondurilor structurale în noile state membre nu este maximă este necunoasterea suficientă a procedurilor de accesare a fondurilor și de elaborare a proiectelor. Astfel, ghidurile pentru beneficiari vor fi un instrument crucial pentru absorbția optimă a banilor în România. Portofoliile de proiecte pregătite de ministerele care implementează programele operaționale nu sunt decât o treaptă de plecare pentru absorbția banilor europeni. Va fi nevoie de proiecte atât din mediul public cât și din cel privat.
Toate programele operaționale au fost elaborate în colaborare cu Comisia Europeană, unde ele vor fi trimise spre aprobare. Autoritățile române au trimis la Bruxelles cel puțin două variante ale fiecărui program, primind de la Comisie documente de poziție, conform cărora programele au fost îmbunătățite pe parcursul elaborării. Procedura de analiză și aprobare a Programelor în Comisia Europeană dureaza patru luni.
Programul Operațional Regional planifică investiția banilor alocați României din Fondul European de Dezvoltare Regională. La cei 3,7 miliarde de euro din acest fond se adaugă cofinanțarea națională în valoare de 713 milioane de euro, bani care vor fi direcționați pentru finanțarea catalizatorilor creșterii economice: dezvoltarea infrastructurii regionale și locale și îmbunătățirea mediului de afaceri.
Domeniul transporturilor va beneficia de 5,6 miliarde de euro în perioada 2007-2013, bani care vor fi investiți după planificarea din Programul Operațional Sectorial de Transport. 4 miliarde de euro reprezintă alocaăile pentru România din Fondul de Coeziune și Fondul European pentru Dezvoltare Regională, iar 1,1 miliarde este suma pentru cofinanțare natională.
Impreună cu suma pentru cofinanțare natională (1 miliard), mediul înconjurător va beneficia de 5,5 miliarde de euro, de investit în sistemul de canalizare, în cel de apă curentă și potabilă sau cel de gestionare a deșeurilor, până in 2013. Programul Operațional Sectorial pentru Infrastructura de Mediu (POS Mediu) este finanțat din două fonduri: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) si Fondul de Coeziune.
Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei are peste 1000 de proiecte pregătite pentru a începe absorbția fondurilor europene alocate României prin Fondul Social European. La cele 3,5 miliarde de euro se adaugă 635 milioane, cofinanțare națională. Investirea banilor a fost planificată prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU).
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice 2007-2013 este documentul de programare a Fondului European de Dezvoltare Regionala, beneficiind de o sumă de 3,8 miliarde euro. Documentul stabilește planificarea investițiilor acestui fond în vederea dezvoltării sectorului productiv și în special a IMM-urilor, cercetării și inovării, tehnologiei informaționale, energiei și pentru promovarea României ca destinație turistică și de afaceri. O administrație mai eficientă pe fonduri europene și reducerea birocrației și profesionalizarea serviciilor publice, acestea sunt obiectivele MAI transpuse în Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” (PO DCA) aprobat de Guvern in ultima sedință.
Programul Operațional Asistență Tehnică (POS Asistență), gestionat de Ministerul Finanțelor Publice planifică cheltuirea a aproximativ 200 milioane de euro: 170 milioane din Fondul Social European si 30 milioane cofinanțare. POS Asistență finanțează acțiuni orizontale, adica proiecte comune pentru cel puțin doua PO-uri.
Fondurile europene destinate dezvoltării rurale vor putea fi accesate de beneficiari în baza Programului Național al Dezvoltării Rurale, aflat în responsabilitatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Datele publicate anul acesta de către Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale arată că, în primul trimestru din acest an, totalul plăților efectuate către beneficiarii de fonduri europene au totalizat 1,84 miliarde lei, cu 1,39 miliarde lei sau 200% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut, si cu 700% mai mult decât în primul trimestru din 2009.
Evoluția în ultimele 9 trimestre poate fi observată in graficul alăturat. De menționat că aceste sume reprezintă doar banii de la Uniunea Europeană, și nu includ cofinanțările de la buget.
În perioada 2007-2013, România are la dispoziție fonduri structurale în valoare totală de 19,2 miliarde euro sau 81 miliarde lei, bani pe care trebuie să îi atragă până cel târziu în 2015 (această sumă nu include fondurile pentru agricultură). Cum până în acest moment am atras efectiv aproape 9 miliarde lei, respectiv 11,06% din total, pentru a atrage toată suma ar fi necesar ca până în 2015 sa efectuăm plăți în valoare de aproximativ 14 miliarde lei anual, suma de 7 ori mai mare decât cea din 2010.
În ceea ce privește gradul actual de absorbție a fondurilor, pe programe, sectorul transporturilor stă cel mai rău, gradul de absorbție fiind de doar 2,5%, ceea ce în sume absolute înseamnă că s-au efectat plăți în valoare de 0,48 miliarde lei, în timp ce fondurile alocate sunt de 19,2 miliarde lei.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al gradului de absorbție, cel mai bine stau Programul Operațional Regional destinat finanțării politicilor de dezvoltare durabilă a celor opt regiuni (grad de absorbție de 18,8%, respectiv 2,9 miliarde lei din cele 15,7 miliarde lei puse la dispoziție), și programul Operațional Resurse Umane cu un procent de 17,28% ( 2,5 miliarde din 14,6 mld.).
Potrivit raportului Consiliului Fiscal publicat recent, la sfârșitul anului 2010, România se afla pe ultimul loc în rândul celor 6 țări analizate, cu un grad de absorbție aferent perioadei 2007-2013 de 8,6%, sub Bulgaria (10,2%), Cehia (12,4%), Polonia (20,4%), Estonia (26%) si Letonia (29%).
În ce privește Polonia spre exemplu, până la mijlocul anului 2008, aceasta țară a reușit atragerea aproape în totalitate a fondurilor puse la dispoziția sa în perioada 2004-2006, în timp ce Ungaria avea la sfârșitul anului 2007 un grad de absorbție de 80%.
Pentru comparație, în primii 3 ani de la aderare (2007-2009), România a avut la dispoziție 5,6 miliarde euro, sumă din care până acum a atras 2,1 miliarde, respectiv 39%, procentul majorându-se semnificativ doar în ultimele 6 luni, perioadă în care am atras aproape un miliard de euro.
Aceste fonduri reprezintă bani noi intrați în economie, efectul lor asupra creșterii economice fiind unul deosebit – avand in vedere faptul că PIB-ul României este de 120 miliarde euro, absorbția anuală a unei sume de 3-4 miliarde euro din fondurile europene poate genera un plus de creștere economică de cel puțin 1,5-2,5 puncte procentuale pe an. Mai mult, cum România contribuie anual la bugetul UE cu aproximativ 1% din PIB, un grad mic de absorbție ne poate pune in situația de a fi contributor net, asa cum s-a întâmplat în perioada 2007-2009.
În plus, nu trebuie să uităm că acești bani nu sunt împrumutați, ci vin gratis, însă UE controlează extrem de strict modul în care ei sunt cheltuiți. Prin urmare, folosirea lor în alte scopuri este greu de realizat, iar cei care incalcă regulile sunt nevoiți să dea banii înapoi.
Autoritățile române au dat publicității o serie de grafice și situații statistice cu caracter oficial care ne vor servi pentru a ne crea o părere de ansamblu privitoare la situația absorbției fondurilor europene, după cum urmează:
Stadiul absorbției fondurilor europene în România
Sursa :http://www.eufinantare.info
Programele Operaționale 2007-2013
Ponderea fiecărui program operațional în ansamblul fondurilor dedicate pentru atingerea obiectivului “Convergență”
Sursa : http://www.fonduri-ue.ro
Ponderea fiecărui program operațional în ansamblul fondurilor
dedicate pentru atingerea obiectivului “Convergență”
CONCLUZII
Având în vedere că România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, încă de atunci țara noastră ia parte ca membru cu drepturi egale la politica de coeziune a Uniunii Europene. Pornind de la această politică, România va beneficia, prin intermediul instrumentelor structurale, de sprijinul financiar necesar în vederea susținerii dezvoltării economice a țării, volumul finanțărilor disponibile fiind mult mai mare decât volumul celor acordate până în prezent României prin programele de pre-aderare: PHARE, IPSA și SAPARD.
Prin aderarea la Uniunea Europeană, țara noastră are acces la fondurile structurale, iar pe baza acestora are posibilitatatea de a dezvolta în mod echilibrat regiunile mai puțin dezvoltate, de a moderniza infrastructura de transporturi și de mediu, de a asigura o dezvoltare rurală susținută, de a creea noi oportunități de ocupare a forței de muncă mai ales în mediul rural și nu în ultimul rând, de a promova noi politici sociale care să ducă la standarde de viață de o calitate superioară.
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală și de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa și Sapard. Fondurilor de pre-aderare acordate României în perioada 2000-2006 au reprezentat aproximativ 2% din PIB și 7% din bugetul public. Aceste fonduri au început să fie acordate României într-un moment în care nivelul de pregătire era, desigur, foarte scăzut, nefiind vorba doar despre pregătirea resurselor umane, ci și de o serie de probleme ce priveau lipsa de armonizare între sistemul național de raportare financiară și contabilă și cel european.
În perioada 2007-2013, România beneficiază de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde de euro din partea Uniunii Europene. Aceste fonduri trebuie gestionate eficient și trebuie să ajungă acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, în caz contrar, există pericolul pierderii lor. Chiar dacă acești bani nu sunt atrași în proiecte în România, fiecare contribuabil cotizează pentru suma cu care România contribuie la bugetul Uniunii Europene.
Dar iată că au trecut deja 4 ani de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene si aproximativ 3 ani de cand s-a pus in mișcare „mașinăria” de absorbție a fondurilor europene.
Țara noastră a început timid acest proces și, în ciuda optimismului autorităților și a speranței beneficiarilor, tot timid a și continuat. La inceput de 2011, ne aflam în fața unui grad de absorbție de nici 9%, totalul sumelor virate către beneficiari ajungând la 7,4 miliarde de lei (aproximativ 1,74 mld.euro). Acest rezultat nu-l descurajează, însă, pe premierul României, Emil Boc, care, în cadrul întalnirii cu omologul său croat, Jadranka Kosor, s-a arătat dispus să „împărtășească experiența României în privința aspectelor de post-aderare”, astfel încat Croația să poată valorifica experiența țării noastre în absorbția de fonduri europene. Rezultatele slabe înregistrate până în 2011 la acest capitol nu ne recomandă, însă, ca exemplu de bune practici, România fiind depașită la absorbție chiar și de vecinii bulgari, care la final de 2010, cheltuiseră 10,2% din alocarea totală de 6,67 de miliarde de euro disponibilă până în 2013.
Țara noastră se află la și mai mare distanță față de alți membri noi ai „familiei” europene, cum ar fi Polonia, Estonia, Letonia și Cehia, care au aderat în 2004. Astfel, conform datelor oficiale, până la finele lui 2010, Letonia virase în conturile beneficiarilor peste 1,3 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 29,3% din fondurile europene de care dispune în perioada 2007-2013. Situații similare se înregistrează și în cazul Estoniei și Poloniei, care au reușit până în prezent să cheltuiască 26,43% (circa 900 milioane euro), respectiv 20,43% (circa 12,16 miliarde euro) din banii alocați. Cehia, deși cu un rezultat mai modest față de țările prezentate anterior, a reușit să absoarbă până la începutul lunii decembrie a anului trecut peste 3,2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 12,44%.
Transporturile ne trag în jos, dezvoltarea regională și resursele umane ne salvează „obrazul”
Faptul că POS Transport înregistrează cea mai mica rată de absorbție a fondurilor europene nu mai constituie o noutate pentru nimeni. Cu doar 202,8 milioane de euro cheltuite până în prezent (circa 1% din alocarea totala pe 2007-2013), acest program operațional stârnește cele mai mari discuții privind incapacitatea României de a valorifica banii de la UE. Bulgarii, spre exemplu, au reușit să consume până la finele lui 2010, 5,81% din suma totală disponibilă (circa 94 de milioane euro) pentru infrastructura de transport, iar Estonia – 20,29% (circa 106,6 milioane euro).
POR si POSDRU sunt in continuare programele fruntașe în absorbția de fonduri structurale în România. Cu plăți de 2,52 miliade lei, respectiv 2,039 miliarde lei, acestea înregistrează grade de absorbție de 14,89% și 13,36%. La aceste capitole depășim Bulgaria, care a absorbit doar 11,58% din fondurile disponibile în cadrul Programului Operațional Dezvoltare Regională și doar 8,91% din cele alocate în cadrul Programului Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane.
Ministerul finanțelor are și câteva explicații pentru rata mică de absorbție a fondurilor: proiectele sunt slabe, iar consultanții ar trebui să-și ajute beneficiarii mai corect. Pe de altă parte, un studiu realizat recent de o firmă de consultanță indica faptul că principalele probleme cu care se confruntă cei care depun proiecte cu fonduri europene sunt întârzierea rambursărilor și birocrația. IMM-urile care depun proiecte europene au în primul rând de înfruntat lentoarea cu care se mișcă statul atunci când trebuie să dea bani. Participanții la studiu au indicat drept principale probleme întârzierile în virarea pre-finanțărilor și a rambursărilor. De exemplu, pentru beneficiarii Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, întârzierile în procesarea sau virarea rambursărilor au fost și de 15 luni. Potrivit cercetării, în unele cazuri întârzierile ajung și la 120 de zile în condițiile în care termenul contractual este de 15 zile.
Problemele reclamate în ceea ce privește Programul Operațional Regional de exemplu au fost birocrația și inconsecvența pentru documentele suport, astfel că pentru clarificarea unor elemente din contract în vederea semnării acestuia un beneficiar a fost nevoit să aducă 30 de bibliorafturi de documentație. Tot în cadrul acestui program firmele reclamă lipsa unui calendar clar privind fiecare etapă de evaluare, astfel că de la depunerea proiectului și până la contractare expiră autorizațiile. Studiul a încercat să identifice problemele IMM-urilor în fazele de contractare și implementare a proiectelor cu fonduri europene.
Cercetarea a fost realizată în perioada 7-14 februarie în rândul a 314 firme mici și mijlocii.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor a prezentat bilanțul absorbției fondurilor europene: România a accesat până la sfârșitul anului trecut aproape 2 miliarde de euro din fondurile structurale – adică doar 9% din totalul disponibil în programul 2007-2013. În acest context, reprezentanții ministerului au promis că birocrația va fi redusă și au apreciat că o problemă a respingerii acestor proiecte ține de consultanți. „Sunt proiecte slabe… Consultanții să-și consilieze beneficiarii într-un mod mai corect!" a declarat Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Ministerul Finanțelor. În ceea ce privește rambursările, Bogdan Drăgoi spune că în ultima jumătate de an acestea „nu au putut fi făcute pentru că beneficiarii de fonduri europene nu au trimis facturile iar fără acestea nu se pot rambursa banii de la Comisia Europeană”.
REFERINȚE
Planul Național de Dezvoltare 2007-2013
ABC-ul Fondurilor ștructurale, publicatie editata de Ministerul Integrarii Europene.
Coma, Mircea, Rughini, Cosima, Sandu, Dumitru, Viața socială în România urbană, Polirom, Iași, 2006
businessday.ro
www.curierulnational.ro
www.doingbusiness.ro
www.eufinatare.info
www.euroinfo.ccvl.ro
www.euranet.eu
www.FSEromania.ro
www.fonduri-structurale.ro
www.Ziare.com
REFERINȚE
Planul Național de Dezvoltare 2007-2013
ABC-ul Fondurilor ștructurale, publicatie editata de Ministerul Integrarii Europene.
Coma, Mircea, Rughini, Cosima, Sandu, Dumitru, Viața socială în România urbană, Polirom, Iași, 2006
businessday.ro
www.curierulnational.ro
www.doingbusiness.ro
www.eufinatare.info
www.euroinfo.ccvl.ro
www.euranet.eu
www.FSEromania.ro
www.fonduri-structurale.ro
www.Ziare.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Situatia Absorbtiei Fondurilor Europene (ID: 146775)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.