Situa ția relațiilor româno est -germane la începutul anului 1965 [626246]

Situa ția relațiilor româno est -germane la începutul anului 1965

Situația internă a RDG (1965)
Anul 1965 avea să aducă o serie de schimbări în ceea ce privește situația celor două
state. Astfel, dacă în cazul României schimbările aveau să fie mai cu seama de ordin politic,
Republica Democrată Germană se confrunta la sfarsitul anului 1964 cu o gravă criză identitară
prilejuită mai cu seamă de înlăturarea din fruntea P.C.U.S. a lui Nichita Hruș ciov la 14
octombrie 1964. Survenită ca urmare a inițiativel or sale atât pe plan intern cât și extern,
principala acuzație fiind conflictul sino -sovietic dar și criza rac hetelor din Cuba, care putea
arunca lumea într -un război nuclear, înlăturarea lui Hrușciov din fruntea P.C.U.S. a fost un șoc
pentru întregul sist em socialist din lume1. Cu toate că motivele schimbărilor din Uniunea
Sovietică erau cunoscute, autoritățile de la Berlin nu au putut explica decizia înlăturării
liderului sovietic, reieșind clar dependența pe care Germania o avea vis -a-vis de Moscova . Din
relatările diplomaților români aflați la Berlin, reiese faptul că ân perioada anului 1964,
prestigiul P.S.U.G. a scăzut în comparație cu anii precedenți ca urmare a strânsei legături dintre
P.S.U.G. și P.C.U.S. punând situația din Germania d e Est pe seama insucceselor partidului
moscovit, de care conducerea germană era legată ‚‚ombilical’’.Totodată, conducătorii germani
alegeau adesea să se izoleze de masele populare, alegând să trăiască în cartiere rezidențiale
bine păzite, deși trecuseră trei ani de la i nchiderea fr ontierei cu Berlinul Occidental2. Dacă pe
plan intern conducătorii P.S.U.G. nu puteau explica în acest moment schimbările de la
Moscova , pe plan extern lucrurile începuseră să meargă spre o altă direcție oficialii de la Berlin
fiind angrenați în lupta pentru un eventual sprijin pe care îl puteau primi din partea noii
conduceri Moscovite. Astfel, imediat după schimbăerile survenite la Moscova, intră în contact
cu Leonid Brejnev căruia îî propun o resemnare a acordului de colaborare dintre cele două
state, încercând introducerea pe agenda discuțiilor a unei probleme ce data încă din perioada
anului 1956, și care putea tranforma Organizația Tratatului de la Varșovia într -un redutabil
instrument de care est -germanii se puteau folosi în vedrea soluționării favorabile a problemei
germane, ajutând în același timp statul sovietic să își consolideze hegemonia în cadrul
organizației prin înfințarea unor departamente și secretariate permanente de politică externă la

1 Silvio, Pons, The Global Revolution. A History of International Communism 1917 –1991 , trad . în limba engleză
de Allan Cameron, Oxford University Press, 2014, p. 244.
2 AMAE, fond RDG, Direcția a III -a Relații, Ds. 688 problema 20/1964, f. 12.

Varșovia. Deși se bucuraseră de întreg sprijinul sovieticilor în timpul conducerii lui Hrusciov,
această problemă nu fusese nicioda tă susținută de acesta din urmă3.
Din lipsa de reacție față de opinia publică privitoare la schimbările de la Moscova, au
reiesit și alte probleme cu care Germania de Est se confrunta la sfârșitul anului 1964. Astfel,
diplomații români subliniază ideea comform căreia, conducătorii P.S.U.G. condiționează
dezvoltarea economică a R.D.G. pe ajutorul venit din partea Moscovei , aportu l personal fiind
trecut în plan secund ca având importanță redusă. Personalul ambasadei române de la Berlin
ajung e chiar să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că opinia publică din Germania de
Est începe să empatizeze cu ideea provenită dn mediul ve st- german, comform căreia P.S.U.G.
ar fi de fapt doar o filială germană a P.C.U.S. . Acest lucru reiese și din schimbă rile produse la
nivelul aparatului de stat ca urmare a acelorași schimbări survenite în U.R.S.S. în perioada în
care Nikita Hrușciov s -a aflat în fruntea statului sovietic. Printre aceste schimbări diplomații
români au dat drept exemple: înlocuirea ministerelor economice cu consilii economice dar și
înființarea unor birouri industriale și agricole la nivelul organelor de partid , fiind doar o
adaptare a modelului propus de sovieticul Liebermann4. În tot acest timp conducerea P.S.U.G.
încearcă din răsputeri să convingă opinia publică de faptul că cele întâmplate în U.R.S.S. nu au
nici o legătură cu schimbările și eșecurile din politica internă a R.D.G., lipsa unei analize critice
asupra celor întâmplate făcând ca acest de mers să aibe rezultate negative5.
Din punct de vedere econom ic în anul 1964, R.D.G., avea sa cunoscă o îmbunătățire
față de anul precedent, nivelul global al industriei cunosc ând creșteri de cca. 6%. În același
timp se observa o creștere a volumui schimbului extern de mărfuri mai ales în ceea ce privește
schimburile cu statele occidentale. Astfel, la nivel general exporturile spre occident au crescut
cu 25% iar în ceea ce prive ște exportul spre R.F.G. acesta a crescut cu aproximativ 27% .
Principalele exporturi c ătre R.F.G. au fost materiale petrolifere de proveniență sovietică,
acestea fiind vândute ca produse germane fiind scutite de taxele vamale ca urmare a unui acord
comerci al interznal6. Totodată, diplomații români raportează o creștere cu aproximativ 30% a
exportului spre țări pentru care Germania de Est a început sa livreze produse în anul 1964
pentru prima data. În ceea ce privește exporturile spre une le țări socialiste s ituația se schimbă
întrucât în unele cazuri a cestea au scăzut cu până la 60%7.

3 Crump, Laurien, The Warsaw Pact Reconsidered International relations in Eastern Europe, 1955 –1969,
Editura Routledge, 2015, p. 118.
4 Droz, Jacques,, Istoria Germaniei, trad. Ecaterina Crețulesc u, Editura Corint, 2000, p. 130.
5 AMAE, fond RDG, Direcția a III -a Relații, Ds. 688 problema 20/1964, f. 13.
6 Ibidem, f. 19.
7 Ibidem, f . 13.

Cu toate ca a înregistrat aceste creșteri la nivelul exporturilor, oficialii români aflați la
Berlin au identificat unele probleme pe care le -au constatat pe decursul anului 1964 și pe care
le-au expu s de asemenea în raportul privitor la situația R.D.G. din acel an. Din unele discuții
avute în Germania de Est, membrii ambasadei au relatat unele nemulțumiri. Cele mai multe au
apărut pe fondul diferențelor majre existente între cele două state. Germanii au dat drept
exemplu rafinăria de la Schwedt, rafinărie proiectate pentru o productie de 4 mil. tone/an având
drept termen de construire de 5 ani, pe când o rafinărie cu aceeași capacitate de producție a fost
ridicată în R.F.G. în doar 20 de luni. Situația alarmantă a fost identificată și în alte sectoare ale
industriei Est -Germane. Un bun exemplu este cel al industriei constructoare de ma șini, ramură
în care est -germanii se bazează în mare măsură pe materie primă provenită din imp ort, fiind în
oare care măsură depășită neexistând o piață de desfacere care să permită obținerea de profit.
Aceeași problemă este întâlnită și în industia petro -chimică unde tehnologia era mult prea
învechită pentru a transforma această ramură industrială într-una rentabilă8. Personalul
ambasadei române din Berlin pune toate aceste probleme în cârca deciziilor luate de către
Partidul Socialist Unit din Germania dar și pe baza slabei pregătiri economice a personalului
ajuns în funcții cheie de unde ar fi tr ebuit să ajute la dezvoltarea economică a R.D. G.-ului9.
Având o economie bazată în mare pe parte pe materie primă provenită din import,
conducerea est -germană își nuanțează, cu ocazia celui de -al VI -lea congres P.S.U.G., ambiția
ca statul german să devină un pilon de seamă al blocului socialist, deși pentru ace st lucru
depinde de celelalte state socialiste pentru importul a cca. 6 -8 mil. tone de cărbune negru/an,
3-4 mil tone de oțel, 6 -8 mil. tone petrol și între 3 -5 mil. tone minereu de fier10. Probabil partea
cea mai caștigată din toată această afacere este fă ră dar și poate Uniunea Sovietică care
beneficiază de circa 40% din exportul de tehnologie nouă al R.D.G. în timp ce statul german
continuă să producă cu tehnologie învechită. Pe lângă toate prelucrarea petrolului sovietic pe
teritoriul R.D.G. rprezintă un imens avantaj pentu U.R.S.S. aceștora din urmă fiindu -le
convenabilă pozitîționarea în apropierea Pieței Comune11. Autoritățile române critică politica
economică a R.D.G. întrucât la nivelul anului 1964 se descperiseră imortante zăcăminte de
petrol și gaze în regiunea Mării Baltice dar și rezerve de cărbune energetic de suprafață. Pe de
altă parte pentru dezvoltarea industriei siderurgice, diplomații români de la Berlin arată că
oficialii din Berlin nu se folosesc de resurseșe de săruri de potasiu și refuză categoric să importe

8 Ibidem, f. 14.
9 Ibidem, f. 15.
10 Ibidem, f. 16.
11 Ibidem, f. 17.

cargube negru din țări precum Polonia sau Suedia unde costurile de t ransport ar fi mult mai
scăzute12.
În ceea ce privește relațiile pe liie de partid ale Partidului Socialist Unit din Germania,
pe întreg cuprinsul anului 1964, aceste a au copiat îndeaproape opiniile dictate de Moscova.
Astfel, conducerea P.S.U.G, s -a raliat cu conducerea P.C.U.S., fiind elaborate chiar și o serie
de documente care aveau drept obiectiv principal punerea într -o lumină proastă a P.C. Chinez
și a conducăto rilor săi, această situație menținându -se până ân momentul înlăturării lui Nichita
Hrușciov din fruntea P.C.U.S. . Afirmam la început faptul că politica externă a R.D.G. era una
și aceeași cu cea a P.C.U.S. dovadă clară fiind faptul că odată ce noua conduce re de la Moscova
avea să declare public încercarea de apropiere dintre U.R.S.S. și China, oficialii est -germani
adoptă aceeași poziție, ba mai mult Walter Ulbricht ofera câteva declarații cu o ușoară tentă de
autocritică după părerea personalului ambasadei R.P.R. de la Berlin, aceștia făcând referire la
opoziția anumitor partide privitoare la propunerea unei consfătuiri generale venită din partea
autoritaților de la Moscova13. Cu toate acestea, ambasada României la Berlin, informează
conducerea de la București apariția în spațiul est -german a unei broșuri care cuprinde în
paginile sale o cuvântare rostit de către liderul german Walter Ulbricht cu ocazia unei sesiuni
științifice internaționale. Cu toate că discursul a fost rostit după declarațiile de îmbunătățire a
relațiilor dintre R.D.G și China și după întâlnirile dintre reprezentanții celor două state amintite
mai sus, acesta este înțesat de acuze aduse P.C.C.. În fond discur sul lui Ulbricht avea să arate
că și pentru germani problema conflictului sino -sovietic era departe de a se încheia14.
Privitor la relaț iile dintre România și Republica Democrată Germană pentru anul 1964,
raportul general al Ambasadei României la Berlin face o scurtă trecere în revistă a modului în
care acestea au evoluat. Astfel, pe parcursul anului 1964, mai multe delegații românești au
vizitat Republica Democrată Germană ca urmare a unor evenimente printre care celebrarea a
cincisprezece ani de existență a statului est -german, cu ocazia funeraliilor prim -ministrului
Otto Grotewohl sau pentru participarea în cadrul Targului Internațional de la Leipzig organizat
în primăvara și toamna anului 1964. Un alt punct important a fost semnarea unui protocol ce
prevedea eliminarea vizelor pentru unele călătorii personale, accesul cetățenilor celor două
state realizându -se mult mai ușor. Din punct de vedere econoic, schimburile au fost realizate
în conformitate cu prevederile acordului comercial existent între cele două state, în cazul anului

12 Ibidem, f. 17.
13 Ibidem, f. 20.
14 AMAE, fond RDG, Direcția a III -a Relații, Ds. 739, problema 20B/1965, f. 10.

1964, exporturile dinspre România spre R.D.G., depășind prevederile acestui acord, în timp ce
partea germană a onorat doar in proporție de 94% aceste prevederi15.
Anul 1964 nu avea să fie lipsit de nemulțumiri venite atât din partea română cât și din
partea est -germană ca urmare a încercărilor repetetate ale autorităților de la Berlin de a scădea
nivelul imortului de tehnologie și mașini din România începând cu anul 1965. În tot acest timp
din partea est -germană au venit tot mai multe propuneri privitoare la direcția în care după
părerea lor ar trebuii să evolueze lucrurile în cadrul C.A.E.R., organizație prin inter nediul
căreia cele mai multe state socialiste colaborau între ele. De fiecare dată poziția autorităților de
la Bucrurești s -a aflat în opoziție față de cea a liderilor de la Berlin, întrucât indiferent de
situație R.D.G. -ul propunea înființarea unor comisi i internstatale în cadrul C.A.E.R. prin care
să se controleze schimburile economice dintre statele socialiste, economia R.D.G., fiind în
mare măsură dependentă de aceste schimburi. Ca urmare a opoziției manifestte de liderii
români autoritățile de la Berli n nu s -au ferit în multe cazuri să refuze cererile de documentație
sau chiar unele vizite de lucru a părții române pe teritoriul statului est -german, invocând unele
din cele mai aberante pretexte pentru împiedicarea acestora16.
Din punct de vedere interna țional, după cum reiese din conținutul unei n ote informative
primită la M.A.E. din partea Ambasad ei din Berlin rezultă că România a susținut și în anul
1964 cauza Germaniei D emocrate, prin acordarea sprijinului în cadrul diverselor
evenimente/întruniri internaționale cum ar fi Conferința pentru dezarmare de la Geneva ș.a..
Cu toate acestea guvernul est -german și -a manifestat deseori nemultumirea asupra modului în
care c onducerea de la București acționa în această direcție, dar mai cu seamă în privința
problemei germane. Nemultumirea germanilor a fost majorată de lipsa de atitudine a românilor
vis-a-vis de organizarea de alegeri libere în Berlinul Occidental de către autoritățile de la
Bonn17. Același raport întocmit de V. Tudoran, membru al ambasadei de la Berlin, aduce la
cunoștință existența mai multor neînțelegeri între cele două părți. Astfel, est -germanii au
maifestat nemulțumirea pentru modul în care în presa scrisă din România a fost relatată
alegerea noului cancelar ves t-german Ludwig Erhard . W. Wenning, director politic al M.A.E.
al R.D.G. a acuzat cu ocazia unor discuții de faptul că „faptele guvernului român nu corespund
cu vorbele sale” făcând trimtere la un articol din revista de politică externă „Lumea”18, în care
după spusele sale, autoritățile de la București nu au luat în seamă materiale le de pro pagandă

15 AMAE, fond RDG, Direcția a III -a Relații, Ds. 688 problema 20/1964 , f. 24.
16 Ibidem, f. 27.
17 AMAE, Fond RDG, Direcția a III -a Relații, Ds. 777, problema 220/1964, f. 1.
18 „Lumea ”, 9 iulie 1964.

emise de către R.D.G., și nu au făcut trimitere către „trecu tul nazist” al noului cancelar.
Tudoran, oficial al ambasadei, transmite spre M.A.E. de la București faptul că liderii est –
germa ni, își exprimă des eori nemulțumirea față de calitatea și numărul scăzu t de articole în
care se făcea propagandă în favoarea R.D.G. în presa românească a acelor ani, în fond aceasta
fiind o reacție a modului în care știrile privitoare la România erau redate în presa est -germană.
Acesta nu ezită să ofere și unele exemple, tran smițând ideea conform căreia, începând cu anul
1964 (mai cu seamă după adoptarea Declarației din aprilie), numărul articolelor despre românia
scade simțitor atat în calitate cât și în cantitate, fiind omise chiar și unele vizite efectuate de
către Ghe orghe Gheorghiu -Dej19.
Declarația din aprilie avea să aibă și alte efecte asupra relațiilor dintre România si
R.D.G., astfel, imediat după apariția acesteia, autoritățile de la Berlin au decis necesitatea ca
toate articolele privitoare la spațiul românesc să fie publicate doar cu aprobarea în pre alabil de
către Ministerul de Extrne al Rpublicii Democrate Germane, de acest tratament având parte
până în acel moment doar Chin a, Coreea, Vietnamul și Albania20. De altfel , într-o informare
din 9 iulie 1964, Ștefan Cleja, ambasadorul României la Berl in, subliniază faptul că apariția
Declarația din aprilie avea să producă dispariția din paginile presei est -germane a României. În
fond, în urma unei discuții avute de membrii ai ambasadei cu unii ziariști din R.D.G. printre
care Hoffmann din Rostock care au confirmat faptul că agenția centrală de presă a Germaniei
de Est „a golit de conținut” comunicatele oficiale transmise de partea română cu privire la
acțiunile de politică externă întreprinse de liderii de la București, mai ales cu privire la vizita
delegației PMR pe teritoriul Chinei21. Mai mult de atât din relatările diplomaților români de la
Berlin rezultă că pe langă faptul că în comparație cu organele de pres ă ale altor partide nmarul
relatărilor despre România este mai redus, de cele mai multe ori acestea conțin „observații
tendențioase” cu privire la relațiile economice dezvoltate cu R.F.G., cu toate că nivelul acestor
relații desfășurate de R.D.G. era mult mai ridicat după cum am arătat anterior22.

19 AMAE, Fond RDG, Direcția a III -a Relații, D s. 777, problema 220/1964, f f. 2-3.
20 Ibidem, f. 5.
21 AMAE, Fond RDG , Ds. 695/1965 f. 1.
22 Ibidem, f. 2.