Site Urile Corporatiste Si Comunicarea Mediatică
Cuprins
Introducere ……………………………………………………………………………………………………………. 5
Capitolul I
INTRODUCERE ÎN COMUNICARE
1.1. Comunicarea …………………………………………………………………………………………………….. 7
1.1.1. Cadrul teoretic al comunicării ………………………………………………………………………….. 8
1.2 Informația ………………………………………………………………………………………………………….. 8
1.3 Funcțiile comunicării ………………………………………………………………………………………….. 10
1.4 Canalele comunicaționale ……………………………………………………………………………………. 11
Capitolul II
INTERNETUL – SURSĂ DE INFORMARE FĂRĂ FRONTIERE
2.1 Mass media de la primele publicații la apariția internetului …………………………………….. 12
2.2. Internetul ……………………………………………………………………………………………………….. 22
2.2.1 Apariția jurnalismului online …………………………………………………………………………… 23
2.3. Impactul internetului asupra comunicării …………………………………………………………….. 24
Capitolul III
STUDIU DE CAZ – SITE-URILE, INSTRUMENT DE COMUNICARE CU CLIENȚII
3.1 Metodologia și ipoteza de lucru ………………………………………………………………………….. 26
3.2 Internetul ca mijloc de comunicare a brandului Strabucks …………………………………….. 27
3.3 Site-ul Strabucks. Instrument de comunicare cu clienții …………………………………………. 30
3.4 Impactul utilizării internetului de către brandul internațional Starbucks, asupra consumatorilor fideli și potențialilor clienți. Chestionar ……………………………………………… 32
3.5 Rezultatele cercetării ………………………………………………………………………………………….35
3.6 Concluziile cercetării …………………………………………………………………………………………. 36
3.6.1 Limitele cercetării ………………………………………………………………………………………….. 36
3.7 Propuneri ………………………………………………………………………………………………………….. 36
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………… 38
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. 41
Anexe
Istoria și prezentarea generală a brandului intenațional de cafea Starbucks …………………… 43
Interfața site-ului oficial al brandului internațional Strabucks (varianta în română) ………… 59
Chestionar, efectuat în data de 8 iunie 2013, București ……………………………………………….. 62
Introducere
Lumea în care noi trăim astăzi, se confruntă cu o serie de schimbări la nivel global atât din punct de vedere al cunoașterii, economiei dar și al relațiilor sociale pe care le avem. Situația pe cât de complexă pe atât de imprevizibilă, face ca această schimbare să fie greu de controlat și stăpânit. Noi oamenii, ca parte a unei societăți ne regăsim afectați de acest fenomen de mare amploare, ale cărui efecte ne fac să gândim altfel, ne purtăm diferit și în final, aparținem unor grupuri care împărtășesc aceleași viziuni. Unul din factorii schimbării este mass media și felul în care mijloacele de comunicare în masă, ne influențează traiul, ne câștigă și ne afectează felul în care acționăm în societate.
Mass media își pune astfel amprenta asupra dorințelor noastre și ne ghidează în alegerile pe care le luăm. Ne ajută să înțelegem sau dimpotrivă, ne face și mai confuzi. Încercăm să fim ceea ce vedem, ascultăm cu atenție ceea ce se spune și ajungem să ne purtăm întocmai cum citim. Astăzi, în secolul XXI, suntem ceea ce mass media ne oferă. Societatea în care trăim descoperă pe zi ce trece nevoia unui răspuns concret la următoarele întrebări: este mass media un instrument al manipulării în masă? Suntem produsul informațiilor reale sau a unor interpretări care caută să ne influențeze? Este internetul, apogeul unei evoluții tehnologice ale comunicării? Care este rolul comunicării online, într-o societate în care oamenii nu mai au timp de relații sociale? Cât poate ajuta site-ul, o companie pentru a menține relația cu clienții vechi și a câștiga pe cei noi? Este internetul o sursă de informare sigură? Și dacă da, care sunt efectele utilizării acestuia?
În idea de a răspunde la toate aceste frământări am realizat lucrarea de față. Suntem cu toții consumatori de informații și atunci când informația este transportată fără bariere într-o perioadă scurtă de timp, parcă ne atrage și mai mult. Internetul este astăzi, un fenomen capcană, în fața căruia nu putem rezista tocmai pentru că suntem conștienți de doza mare de avantaje pe care ni le poate oferii. De-a lungul anilor, am fost martorii direcți sau indirecți (datorită evoluției mass mediei) ai unor evenimente ce au schimbat istoria comunicării. Astăzi, avem internetul ca formă nouă, tehnologică, cu care nu putem spune că ne confruntăm; ba dimpotrivă, ne asociem existența cu acesta și rolul lui în viețile noastre de zi cu zi. Jurnalismul, a adoptat imediat această nouă formă tehnologică de comunicare, în speranța că astfel, indivizii unei societăți care folosește zilnic internetul, nu vor înceta să se informeze, renunțând la publicațiile scrise, posturile de radio ascultate sau programele tv cu care, până mai dăunăzi, ocupau într-un procent destul de mare, timpul liber.
Astăzi, toate celelalte media (presa scrisă, radioul și televiziunea) au ales să își construiască un drum sigur în rândul publicului țintă, prin a se folosi de puterea pe care internetul o arată (vezi, numărul din ce în ce mai mare de publicații online, radiouri care se pot asculta live pe internet și televiziuni care promovează siteuri unde poți urmări programele pe nu ai apucat să le vezi la momentul difuzării acestora, din diverse motive). Și cum domeniul comunicării nu se reduce decât la mass media, afacerile au simțit imediat, impactul pe care internetul îl poate avea asupra unor rezultate favorabile, dacă acesta va fi utilizat ca și instrument de comunicare cu clienții (și nu numai). Astfel, înțelegem decizia brandului Starbucks de a menține contactul cu consumatorii săi, prin intermediul unui site, în care, informațiile postate, depășesc orice frontieră.
Cea dintâi ambiție a acestei lucrări este de a cerceta domeniul mass media. Ce este mass media, care este rolul și funcțiile acesteia? Cum ne influențează știrile mass media viața, deciziile și comportamentul? Voi dezbate importanța pe care o are comunicarea în masă asupra a ceea ce publicul hotărăște pentru sine.
Cea de-a doua ambiție a acestui studiu este de a înțelege importanța majoră pe care folosirea internetului o are asupra unui număr din ce în ce mai mare de utilizatori. Iar domeniul economic este un bun exemplu de a demonstra care este impactul pe care internetul, prin intermediul unui site, îl poate avea în relația cu clienții.
În demersul cercetării site-urilor corporatiste și a comunicării mediatice, voi lansa următoarea ipoteză de lucru: dacă utilizarea internetului reprezintă cheia succesului unei comunicări fără bariere, atunci, realizarea unui site, este pentru Starbucks, cea mai eficientă metodă de a oferi informații importante pentru publicul său țintă.
Site-urile corportatiste și comunicarea mediatică își propune o lărgire a cunoașterii și nu în ultimul rând, își propune schimbare de atitudine. De asemenea, această lucrare poate reprezenta o cărămidă solidă, în construcția oricărei extinderi a subiectului.
Capitolul I
INTRODUCERE ÎN COMUNICARE
1.1 Comunicarea
Puterea stă în informație; această paradigmă a devenit o condiție sine-qua non a epocii contemporane. Informația, de oricare natură, ne ajută să dobândim avantaje într-un proces sau într-o acțiune aflate în derulare. Informația se obține prin intermediul comunicării. În acest mod, comunicarea devine mijlocul principal prin intermediul căruia putem să ne adaptăm la realitățile generate de social. În opinia lui Jean Claude Bertrand informația „este un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transformă prin procesul de comunicare. Comunicarea face ca ființa umană să creeze noi semnificații, să interpreteze mesajele, să transforme ideile și cunoștințele prin dialog cu semenii săi”.
În aceași idee, Bertrand afirmă că „termenul de comunicare implică neapărat o relație între două entități”. Analizând comunicarea din punct de vedere etimologic, Mihai Dinu conchide: „acțiune de a face comun, a fi în relație cu”. Dicționarul Explicativ Român atribuie comunicării trei dimensiuni: 1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei 2. anunț, aviz, înșiințare, mesaj 3. informație, știre, veste. În studiul Process and Effects of Mass Communication, Wilbur Schram propune o definiție prin care comunicarea reprezintă un proces în interiorul căruia se stabilesc idei, identități de reflecție între emițătorul și receptorul unui mesaj care se transmite printr-un canal. Referindu-se la comunicare din perspectivă sociologică, Emilian Dobrescu apreciază: „Comunicarea semnifică încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informații, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele”.
O remarcă importantă pentru analiza informației și realitatea socială contemporană o face N. Udroiu: „Lumea, privită strict prin vizorul spațiului informațional, ni se înfățișează diversă, dinamică, dar și plină de inegalități, de contradicții”. Analizând definițiile anterioare constatăm că în procesul socializării comunicarea este instrumentul fără de care omul nu ar putea interacționa. Comunicarea devine astfel, baza unei societății sănătoase, în care, procesele sociale rezistă în prezent și durează într-un viitor cât mai îndelungat. Făcând referire la tipologia comunicării Emilian Dobrescu consideră că aceasta poate fi clasificată astfel:
directă sau indirectă;
unilaterală sau reciprocă;
privată sau publică.
Pe de altă parate, J. L. Aranguren împarte comunicarea în funcție de activitățile umane; astfel aceasta poate fi: obișnuită (comună), științifică, tehnică, de noutate, publicitară, pedagogică, artistică, socială, economică, politică, religioasă etc.
Cadrul teoretic al comunicării
Comunicarea umană are rolul de a da sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) și a informației non verbale, prezentată în acțiunile paralimbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care comunicarea, limba, limbajul le au, devenind discipline științifice studiate (de exemplu lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica); acestea aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau complementare. Principala problemă pe care o presupune studiul noțiunii de comunicare este aceea a stabilirii conținutului și a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis (canalele de transmitere vor fi dezbătute în subcapitolul 1.4). Cât privește conținutul, aceasta are un fond informațional care nu de puține ori poate afecta emoțional. În cazul unei comunicări, răspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstrează dacă acesta a fost bine înțeles și dacă, comunicarea s-a făcut corect. Reacția respectivă se numește feedback și încheie Comunicarea face ca ființa umană să creeze noi semnificații, să interpreteze mesajele, să transforme ideile și cunoștințele prin dialog cu semenii săi”.
În aceași idee, Bertrand afirmă că „termenul de comunicare implică neapărat o relație între două entități”. Analizând comunicarea din punct de vedere etimologic, Mihai Dinu conchide: „acțiune de a face comun, a fi în relație cu”. Dicționarul Explicativ Român atribuie comunicării trei dimensiuni: 1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei 2. anunț, aviz, înșiințare, mesaj 3. informație, știre, veste. În studiul Process and Effects of Mass Communication, Wilbur Schram propune o definiție prin care comunicarea reprezintă un proces în interiorul căruia se stabilesc idei, identități de reflecție între emițătorul și receptorul unui mesaj care se transmite printr-un canal. Referindu-se la comunicare din perspectivă sociologică, Emilian Dobrescu apreciază: „Comunicarea semnifică încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informații, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele”.
O remarcă importantă pentru analiza informației și realitatea socială contemporană o face N. Udroiu: „Lumea, privită strict prin vizorul spațiului informațional, ni se înfățișează diversă, dinamică, dar și plină de inegalități, de contradicții”. Analizând definițiile anterioare constatăm că în procesul socializării comunicarea este instrumentul fără de care omul nu ar putea interacționa. Comunicarea devine astfel, baza unei societății sănătoase, în care, procesele sociale rezistă în prezent și durează într-un viitor cât mai îndelungat. Făcând referire la tipologia comunicării Emilian Dobrescu consideră că aceasta poate fi clasificată astfel:
directă sau indirectă;
unilaterală sau reciprocă;
privată sau publică.
Pe de altă parate, J. L. Aranguren împarte comunicarea în funcție de activitățile umane; astfel aceasta poate fi: obișnuită (comună), științifică, tehnică, de noutate, publicitară, pedagogică, artistică, socială, economică, politică, religioasă etc.
Cadrul teoretic al comunicării
Comunicarea umană are rolul de a da sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) și a informației non verbale, prezentată în acțiunile paralimbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care comunicarea, limba, limbajul le au, devenind discipline științifice studiate (de exemplu lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica); acestea aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau complementare. Principala problemă pe care o presupune studiul noțiunii de comunicare este aceea a stabilirii conținutului și a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis (canalele de transmitere vor fi dezbătute în subcapitolul 1.4). Cât privește conținutul, aceasta are un fond informațional care nu de puține ori poate afecta emoțional. În cazul unei comunicări, răspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstrează dacă acesta a fost bine înțeles și dacă, comunicarea s-a făcut corect. Reacția respectivă se numește feedback și încheie cercul comunicării deoarece receptorul, la rândul său, codifică o informație și o comunică transmițătorului. Înțelegem așadar, că în procesul comunicării rolurile se schimbă mereu: receptorul devine transmițător și invers.
Informația
Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă informația (de la latinescul informo, -are = a da formă, a fasona, a face cunoscut, a pune la curent) vă propun câteva definiții consacrate ale unor autori de renume; definiții caracteristice ale acesteia:
„nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante
în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă sociabilă” consideră Udroiu;
„ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea,
transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socială” precizează Mahélé I.
„un proces brut sau semifinit care, departe de a fi rar, este în general abundent", consideră Simon
„măsura a ceea ce este nou, imprevizibil în mesaj" încheie celebrul Abraham Moles.
Dar informația nu este relevantă pentru cei care o folosesc, datorită definiției pe care aceasta o posedă, cât pentru ceea ce reprezintă ea ca și atuuri. Analizând mai departe informația, este ușor de remarcat că în spatele acesteia, există câteva caracteristici, printre care cele mai importante sunt:
Alain Touraine spune că „a fi informat înseamnă a ști nu numai ce se petrece, ci și a
cunoște rațiunile și metodele de decizie.”
Michel Crozier declară că „informația înseamnă putere, reprezintă instrumentul
esențial al puterii."
Francis Dessart afirmă că „informația este un puternic catalizator al progresului
(…) Este necesară o cooperare internațională și interguvernamentală între statele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, pentru ca informația și comunicarea pozitivă să contribuie la întărirea păcii și înțelegerii internaționale, la promovarea drepturilor omului." În inchiderea acestor șiruri, aducem în prim plan pe Robert E. Kahn și Agenția pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării a SUA, care vine cu o caracteristică a informației pe cât de importantă pe atât de interesantă: „Națiunea care stăpânește domeniul prelucrării informației va poseda cheile la conducerea lumii în secolul XXI."
Printre cele mai importante caracteristici ale informației, se disting actualitatea,
rapiditatea, puterea, factorul decizional, evoluție etc. Desigur, trebuie amintit faptul că nu putem vorbi de informație doar ca despre un instrument ci și ca un drept (în 1949 Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă dreptul omului la informare și comunicare. Astăzi, trăim într-o societate informațională în care fiecare din noi posedă, într-o mai mare sau mai mică măsură, informații care pot aduce avantaje poziției noastre în societate și în raport cu ceilalți. Astfel spus, informația nu mai este doar un avantaj, ea este o condiție a existenței. Trebuie recunoscută așadar, importanța pe care informația o are în orice societate
existentă și să înțelegem că numai prin ea, popoarele se pot dezvolta și co-exista, într-o lume imprevizibilă.
1.3 Funcțiile comunicării
„Termenul de informație tinde să devină o temă fundamentală a științei și civilizației
contemporane." Constantin Teleșpan, evidențiază astfel, legătura dintre știință și informație, demonstrând rolul informației ca parte a unui domeniu exact ce are ca scop, răspunsul unor liste interminabile cu întrebări. În acest sens, comunicarea devine mijlocul prin care două sau mai multe persoane pot face schimb de informații, proces care are ca obiectiv, cunoașterea (și nu numai). Specialiști ai comunicării vorbesc de un set de funcții pe care aceasta le împlinește și care au drept scop, următoarele:
„primirea, stocarea și transmiterea mesajelor;
prelucrarea informațiilor;
amorsarea și modificarea proceselor psihologice;
influențarea și dirijarea unor evenimente exterioare."
Pentru că lucrarea de față are în vedere cercetarea internetului ca instrument al comunicării de masă, un set de funcții relevante ale comunicării sunt cele propuse de Harold D. Lasswell și anume:
supravegherea mediului;
corelarea segmentelor societății;
transmiterea moștenirii culturale.
Jean Claude Bertrand, vorbește despre:
supravegherea mediului înconjurător;
furnizarea unei imagini a lumii;
transmiterea culturii;
servirea forumului
divertismentul.
În relația comunicării cu oamenii, J. R. Dominick subliniază:
furnizarea unei imagini a lumii;
funcția de control;
funcția de interpretare;
funcția de legătură;
funcția de transmitere a valorilor;
funcția de divertisment.
Ca o concluzie a acestui subcapitolul (Funcțiile comunicării) propun clasificarea
unui cunoscut autor român, Mihai Coman care afirmă că funcțiile comunicării sunt cele de:
de informare;
de interpretare;
de legătură;
culturalizatoare;
de divertisment.
1.4 Canalele comunicaționale
Canalele comunicaționale sunt mijloacele și căile prin care se transmite o comunicare de la un emițător către un receptor. Comunicarea directă este un canal comunicațional. Apariția telefonului, radio, tv, film, teatru etc. duce la mijlocirea comunicării și la apariției comunicări indirecte. Există, de asemenea și o diferență ale acestor canale, împărțite în medii tradiționale de comunicare și noile media de comunicare. În ceea ce privesc noile canale media folosite în comunicarea de masă, trecem în revistă presa scrisă, radioul, televizorul, internetul etc. Următorul capitol al lucrării de licență Site-urile corportatiste și comunicarea mediatică, va dezbate mass media de la apariția acesteia și până în zilele noastre când, internetul reprezintă un puternic mijloc de comunicare datorită avantajelor resimțite încă de la prima accesare.
Capitolul II
INTERNETUL – SURSĂ DE INFORMARE FĂRĂ FRONTIERE
2.1 Mass media de la primele publicații la apariția internetului
Așa zisă epocă a semnalelor și semnelor, parte a preistoriei omenirii, duce cu gândul că, comunicarea, mijloacele de comunicare și difuzarea informațiilor au o vechime impresionantă, având în vedere că le regăsim de acum 2 milioane de ani î. Chr. O dată cu timpul, (40.000 î. Chr.), omul s-a dezvoltat și nu doar limbajul pe care acesta îl folosește pentru a articula comunicarea și mijloacele acesteia dar și comunicarea vizuală, reprezentată de picturile rupestre din paleoliticul superior, constituind baza documentară pe care se construiește istoria primului mijloc de comunicare: vorbirea. Astăzi, o importanță deosebită o oferim tradiției care fiind transmisă fie oral fie scris, ea comportă o schimbare totală a mesajului transmis, căci poate fi recitit, gândit, analizat, și de durată. Scrierea alfabetică reprezintă punctul de plecare al întregii ere comunicaționale. Acesta a apărut datorită dezvoltării comerțului și întemeierea coloniilor feniciene care a necesitat o metodă de comunicare; sistemul format din 22 de semne, indicând doar consoane. Pentru a putea fi folosit așa cum trebuie, alfabetul a adus cu sine și apariția unor suporturi portabile pentru scrieri, cum este de exemplu papirusul din trestie folosit de egipteni sau scoarța de ficus tratată, utilizată de mazași. Acesta reprezintă prima modalitate de stocare a infornațiilor mult mai ușor și sigur. Grecii, au adoptat alfabetul fenician abia în sec al IX-lea î. Chr. adăugându-i vocale, dar și aliniind scrierea de la stânga la dreapta. De aici, în scurt timp s-a format alfabetul latin dar și alte alfabete moderne. De asemenea, suporturile de scriere urmau să evolueze, folosindu-se prin sec III î. Chr. piei de animale tratate special, numit și pergament. Dar nimic nu este esențial în începutul erei comunicaționale decât invenția chinezilor, în secolul II d. Chr. a hârtiei, atribuită lui Tshai Lun. Cu ajutorul arabilor această invenție a ajuns și în Europa, creându-se rapid, fabrici de hârtie (în Spania – sec XI d. Chr).
De atunci, nevoia de informație și de a fi informat a devenit o necesitate, oamenii dorind să fie informați mereu despre actele de guvernare, relațiile comerciale sau campaniile militare. Astfel, regăsim în cele mai mari imperii ale antichității, chinez și roman, sisteme avansate de comunicare. În timpul dinastiei Hab, în sec II î. Chr. exista un buletin periodic numit Ti Bao care servea informării prinților, nibililor și demnitarilor, despre decretele și dispozițiile date de împărat. În statul roman, cele mai importante evenimente erau consemnate cronologic pe o tabulă de Pontifex Maximus, păstrată în locuința sa, dar care nu era accesibilă oricui. Erau numite Acta Publica. Ulterior, Acta Diurna s-a alăturat pe la sfârșitul perioadei republicane, în timpul lui Caius Iulius Caesar, reprezentând veritabile publicații de știri.
Acesta reprezintă prima parte a evoluției istorice a mijloacelor de comunicare a presei, ea având un tabel cronologic impresionant în cele ce urmează în istorie. Desigur, acest remarcabil eveniment al istoriei naționale s-a produs mai târziu decât în Occident. T. Teotoi și V. Vătășianu ne amintesc "scrisul în limba română este atestat induitabil la începutul secolului XVI prin pretențioasele texte românești rotacizante din Maramureș sau celebra scrisoare adresată de către Neacșu din Câmpulung judelui Brașovului, datată în 1521. Toate se scriu cu caractere chirilice. Prin urmare, factorii spirituali care au favorizat scrisul și comunicarea în limba română au fost multipli, nu numai religioși, aici încadrându-se dezvoltarea nobilimi, a păturilor stării a treia, în primul rând a negustorimii, chiar și modestele progrese ale urbanizării în societatea românească. Prima lecție de jurnalism vorbește despre introducerea tiparului ca și bază a înființării primelor gazete românești și prima carte a lui Gutenberg – Biblia latină din 1456 – în tipografia lui Macarie, la Târgoviște. În secolul XVI-lea, diaconul Coresi, rămâne cea mai importantă personalitate a culturii românești, considerat „părintele literaturii naționale". Timpul a dus cu el opere istoriografice ale lui Grigore Ureche, Constantin Cantacuzino – Stolnicul, Miron Costin, urmate de Dimitrie Cantemir și Ioan Neculce.
Astfel gazetele – manuscris sau ocazionale reprezentau mijloace prin care cultura era păstrată, prin interesul pe care acestea o ridică asupra cărților și informațiilor. Constantin Bălan spunea: „ceea ce caracterizează ansamblul manifestărilor din doemniul culturii este mai ales diversitatea formelor de expresie, menite a satisface cerințele diferitelor categorii ale locuitorilor aparținând unor medii sociale diverse.” Scriitori români, merg și studiază în străinătate apoi, se întorc și scriu pe spațiul românesc, reușind astfel să trezească un interes pentru cultură și informații. Și totuși, când a apărut presa românească?
Georgeta Răduică și Nicolin Răduică sunt de părere că almanahurile, calendarele sau albumele reprezintă primele manifestări ale presei scrise în românește, datând de acum două secole și jumătate. Legate de astfel de publicații își au și numele lui I. H. Rădulescu, Gh. Asachi, G. Barițiu, M. Kogălniceanu, care publică reviste (ziare) sub nume de Curierul românescu, Albina românească, Românul. Ceea ce se întâmpla în întreaga Europă, cu precădere în Europa de vest, a influențat și sensibilitatea românilor de a-și dori să fie informați și de a citi ziare europene. Astfel, cu timpul și pe teritoriul României apar ziare tipărite în limba română. Trebuie menționat numele lui Dincu Golescu care a realizat primul reportaj românesc, dornic să informeze despre ce a văzut în Occident.
Jurnalismul românesc apare așadar la începutul secolului al XIX-lea, din urma mai multor factori precum: diversificarea mijloacelor de comunicare, acumulările și izbânzile din cultura națională, experiența jurnalistică a precursorilor, nevoia tot mai mare de informații economice, culturale, politice și religioase etc. După Dincu Golescu, I. H. Rădulescu devine un al doilea mare jurnalist care reușește să convingă că presa este un mijloc fantastic, de promovare a culturii. Astfel, cei doi fac primul pas în înființarea mai multor ziare. În Moldova, Grigore Asachi, cunoscut și ca fondator al învățământului românesc tipărește la Iași o Înștiințare despre Gazeta românească din Iași. Veacul XIX a adus nume mari de personalități ale culturii românești, devenind încet, gazetari cu un talent deosebit. Gazetele apărute în 1840, cuprindeau știri, reportaje, articole, poezii și scurte schițe. Au existat desigur și probleme care îngreuna desfășurarea sau evoluția acestora, dar nici dificultățile tehnologice, nici cele financiare nu au reușit să oprească și să descurajeze pe cei care lucrau pentru aceste gazete, făcând din jurnalism o profesie, iar publicațiile de toate felurile, o necesitate socială.
Revoluția română de la 1848 – 1849 a fost un eveniment important care a schimbat demersul multor situații prezente până atunci ca fiind în stare bună. Chiar și pe plan jurnalistic. Nevoia de a transmite ceea ce trebuia știut celor afectați direct sau indirect, face din gazetele românești să reprezinte un esențial mijloc de supraviețuire. Abdicarea domnitorului Grigore Bibescu, în Muntenia a reușit să instaureze puterea de stat revoluționară, fiind reprezentată de un guvern provizoriu. Acest guvern a aplicat programul de la Islaz, în data de 1848. Vorbind despre acest program pentru că el este motivul pentru care, pentru prima dată o putere de stat românească prevedea în legislația adaptată libertatea presei și desființarea cenzurii. În mai 1848, Programul de la Blaj, avea același obiectiv: „Națiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie, și a tipări fără nicio cenzură, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de cărți, de jurnale și altele, fără sarcina cea grea a cauțiunii, care să se ceară nici de la jurnaliști, nici de la tipografi." De aici, cele mai multe gazete au apărut în Muntenia, anul 1848. Sloganul „Trăiască România”, a apărut ca o chemare a gazetei, pe lângă ideile prea îndrăzneațe expuse în gazeta intitulată Pruncul român, 12 iunie – 11septembrie 1848. O altă publicație, a lui Dimitrie Bolintineanu apare între 19 iunie și 11 septembrie 1848, la București, urmărind obiectivele imediate ale revoluției, din punct de vedere realistic. „Poporul suveran a dezbătut ideile și problemele concrete ale revoluției de pe o poziție ferm democrată și populară. A luat, astfel, atitudine împotriva amestecului puterilor străine în treburile țării, a criticat lipsa de promtitudine a guvernului provizoriu în rezolvarea problemei țărănești, a militat pentru unire, a susținut ideea necesității înarmării populației și a atragerii populației în revoluție, a demascat falsul patriotism”. Alte gazete apărute pe perioada revoluției au fost: Constituționalul, România sau Naționalul. Au fost de asemenea și publicații care au apărut în timpul revoluției de la 1848-1849, în Muntenia, ce au marcat apariția presei politice propriu zise în spațiul românesc. Vorbind despre revoluție ca eveniment istoric și rolul presei în această revoluție, Mihail Kogălniceanu scria în 1855: „Anul 1848 cu efervescența sa, ce de la un capăt al Europei pînă la celălalt, a dominat popoarele, a exercitat și asupra presei românești înrăurirea înălțătoare ce a lovit asupra presei din toate țările … jurnalul Bucovina, realizat de exilații din Cernăuți, Gazeta de Transilvania, Organul luminării din Blaj, Pruncul Român, Poporul suveran etc. din București, proclamațiile, broșurile, pamfletele care ploua(u) din toate părțile și chiar și în Moldova străbăteau cu toate măsurile guvernului de atunci, au ridicat presa românească la o înălțime ce până atunci îi fusese necunoscută. Nici un drit, nici o chestie, nu rămase fără a fi tratată, cu patimă în adevăr, ades și cu exagerație, însă pururea într-un ton demn și conform cu misia tiparului." În 1851, la Paris, a apărut Junimea română, sub conducerea lui Alexandru Odobescu. Gloria de după revoluție apărea scrisă în România viitoare unde a apărut și studiul lui Bălcescu Mersul revoluției în istoria românilor și poemul în proză Cântarea României, a lui Alecu Russo. Multe publicații vor lua naștere după această revoluție și altele deja existente și-au schimbat numele. În 1855, a apărut la Iași România literară și Steaua Dunării. Dacia literară s-a remarcat în mod deosebit, în 1855 când Mihail Kogălniceanu a publicat primul studiu asupra istoriei presei românești. Unirea Principatelor a reprezentat o explozie a apariției altor gazete care reușeau acum să transmită informații despre evenimentul istoric, chiar și în străinătate.
Astfel, presa românească are rolul de a construi un stat român modern.
Douăzeci de ani au despărțit Unirea Principatelor de recunoașterea internațională a Independenței României. Această perioadă a adus României atât transformări interne cât și succese extern. Cei șapte ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza, au adus cu ei dezvoltări majore în comunicare; amintim telegraful, numărul mai mare de tipografii performante și un spațiu mai mare acordat anunțurilor și reclamelor în periodice etc. Exitau mai multe publicații cu caracter politic; 18 din 82 din publicații. În același timp, existau și ziare conservatoare care reflectau punctul de vedere al dreptei politice. Printre acestea, amintim Conservatorul progresist, Unirea, Proprietarul român, Viitorul. Prin 1866, au existat și tensiuni politice care au manifestat numai rău presei, ziariști fiind dați în judecată sau chiar arestați, datorită coaliției antiguvernamentale. După toate acestea a urmat proclamarea prințului Carol de Hohenzollen ca domnitor al României care a adus cu sine și alte evenimente, precum: „adaptarea Constituției de la 1866, apariția celor două importante partide politice puternice – liberal și conservator – crearea Societății Literare Române, nucleul viitoarei Academiei Române, impunerea ortografiei cu caractere latine, dezvoltarea și diversificarea învățământului, afirmarea literaturii naționale, răspândirea tehnologiilor moderne în toate domeniile reprezintă tot atâtea evenimente, realități și fenomene care au marcat cei zece ani de istorie românească, aducând presa, cu adevărat, în poziția de a patra putere în stat."
Încă din 1859, presa românească se resimțea ca fiind o necesitate a poporului, o hrană ce alimenta curiozități, iar Constituția din 1866, stimula aceste manifestări, pentru că ziariștilor li se acordase o libertate totală de expresie. Dintre toate publicațiile acestei vremi, trebuie să remarcăm ziarul Românul considerat de Iorga, „cea mai statornică din publicațiile românești". Și Bogdan Petriceicu Hașdeu devine un jurnalist de seamă mai ales, datorită curajului de a apăra interesele românilor de pretutindeni, într-o perioadă nu grea, ci foarte grea pentru conaționali din Banat, Basarabia și Transilvania. De asemenea, revista Convorbiri literare, rămâne una dintre publicațiile culturale ale epocii, exprimând ideologia culturală și politică a societății. Spre deosebire de Dacia literară, Convorbiri literare a reușit să atingă probleme fundamentale ale culturii române, precum filologia și literatura. Obținerea independenței statale a cerut să se întemeieze ziare de informație repede, de literatură vioaie. Au fost atinse nu doar știrile în care se prezentau problemele interne ale României cu și relațiile acesteia cu Marile Puteri, Imperiul Otoman. Testul pe care l-a dat presa românească în anii dintre 1859 și 1878 a promovat publicistica românească și pe oamenii ei într-un moment al evoluției presei din România, aliniind-o lângă presa modernă internațională.
O dată cu mass-media, s-a născut și importanța acestora în fiecare societate, adaptate desigur, la fiecare regim. Chiar dacă despre funcțiile cu adevarat atribuite s-a vorbit concret, mult mai târziu. Inițial, atat jurnaliștii cât și consumatorii, prevedeau importanța acestora doar în simplul fapt că se transmiteau informații. Marea Unire din 1918 și dobândirea Independenței nu a schimbat doar demersul românilor ci, a reprezentat și o evoluție remarcabilă a presei românești. Aceasta devenise o armă a poporului român, un aliat care le-a fost alături în toate schimbările. Surprindem această evoluție prin două citate:
„Ziarul independent, ce le înseamnă prea adeseori acela care urmărește curentele simpatiilor și antipatiilor generale, era să ajungă la un tiraj mai mare și la o influență mult mai adâncă decât acelea ale foilor de partid, silite adesea a-l contraface, totdeauna a-l limita." – N. Iorga
„Presa comercializându-se, prin marile tiraje, influența asupra maselor a trecut la ziarele independente de partidele politice." În această perioadă de tranziție, au existat schimbări și pentru categoriile de ziare și reviste, adăugând mai multe știri de natură literară, economică, politică, de informație, de divertisment, bisericești, umoristice sau științifice. Dacă în 1877 apăreau 50 de publicații periodice dintre care 10 erau cotidiene, după 1900 până la Primul Război Mondial, numărul publicațiilor a depășit 2000. S-au departajat semnificativ ca și calitate publicațiile lui Mihai Eminescu Timpul, Românul lui C. A. Rosetti, Epoca lui Barbu Ștefănescu și N. Filipescu, Neamul românesc al lui Nicolae Iorga. Cu toate acestea sistemul de vânzare și funcționare a acestora era defectuos, ele neaducând profit, doar o pată de cultură pentru cei care făceau și consumau cultură. În această perioadă mediul rural fiind cel care citea cu precădere aceste ziare, dar în scurt timp, ziarele au reușit să se impună atunci când se vindeau cu 5 bani numărul, tirajul lor crescând, la fel și interesul cititorilor care, formau deja o tradiție în a cumpăra informațiile promte și rapide, realizând totodată și noțiunea de cititor fidel. Ziarele românești aveau ca model pe cele franceze, printre care, Le Matin, Le Petit Journal, Le Journal, Le Petit Parisian. Schimbarea majoră care a făcut trecerea de la un secol la altul, respectiv, sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, a fost tendința de a trece de la politic la umoristic. Acum cei angajați în profesia jurnalismului, erau majoritari tineri, mult mai deschiși la modernitate. Numeroase publicații au început să își facă apariția care au promovat nu doar informațiile interne ci și pe cele externe, reportajul, interviul, portretul satiric, ancheta socială, articole polemice, reclama comercială, introducând tehnologii noi, făcând ziarul mai ieftin, distribuindu-l cu mai multă eficacitate. Printre multe altele, amintim gazeta Universul – cel mai citit cotidian de informație din România modernă, apărut în anul 1884 care s-a dovedit a fi pe cât de posibil independent, popular și necesar la sfârșitul secolului al XIX lea. Presa modernă s-a dezvoltat rapid, îndeosebi datorită influențelor străine asupra țării noastre dar și a unor străini stabiliți în România, care au făcut ca tirajul ziarelor să crească, dezvoltarea procedurilor de tipografie etc., rezultând și o creștere a prețului. Nevoia din ce în ce mai mare de informare a crescut tirajul publicațiilor ca Universul, cu 80.000 exemplare sau Dimineața cu 100.000 exemplare. Tot în acest timp s-au înființat și agențiile de presă străină care au luat naștere pe baza unor contracte cu guvernul român. „Istoria agențiilor de presă din România a început la 1 august 1854, când, sub autoritatea statului, telegraful a transmis prima telegramă de la București la Viena" vorbind despre operațiunile militare de pe frontul din Crimeea. O altă surpriză în materie de inovație a fost și rubrica politicii externe care a apărut pentru prima dată în ziarul Universul, aducând odată cu ele și dezbateri sau comentarii. La sfârșitul secolului al XIX lea s-a dezvoltat și un alt domeniu din sfera presei și a informației, binecunoscuta publicitate, care a adus numai profit ziarelor dar și a agențiilor de publicitate. Prima agenție de publicitate în România a fost fondată în 1880 de către un negustor evreu, pe nume David Adania în București. O altă revoluție în industria grafică, care a adus numai avantaje dezvoltării presei, a fost utilizarea mașinilor de imprimare și de culegere rapidă. Rotativele s-au perfecționat atât de repede, încât tipografiile realizau zeci de mii de exemplare în fiecare oră. Telefonul și prima linie telefonică București – Sofia, în 1892 a fost o invenție a telecomunicațiilor pe care presa a folosit-o imediat. Acest fapt a reușit o comunicare mult mai rapidă și o tranzacție a informațiilor mai promte, dând românilor sentimentul că facem parte din Europa, nu că suntem mărginași ei. În scurt timp, trusturile de presă au apărut, devenind astfel, o forță a presei românești, pe la începutul secolului al XX lea. Adevărul sub conducerea lui C. Mille, avea deja un palat ca sediu, iar în 1904 s-a înființat și Societatea Anonimă Adevărul. Astfel, începutul secolului al XX lea întâlnea presa ca pe un fenomen socio – cultural, gata oricând să își asume obiective naționale. Putem spune că evoluția presei românești a venit odată cu istoria românilor. Pe zi ce trece, nevoia de a fi informați despre ceea ce se întâmplă pe plan politic a deschis orizontul poporului român spre a vrea să fie informat. Publicațiile creșteau cât vedeai cu ochii asigurând o balanță echitabilă între presa conservatoare, presa politică și cea independentă. Majoritatea, preferau presa independentă, evitând subiectivismul presei de partid, având totodată parte și de știri mai diverse și mai obiective. Presa vorbită a câștigat foarte repede audiență, astfel, ascultarea radioului fiind preocuparea unui număr impresionant de români. S-au remarcat jurnaliști de profesie care s-au detașat vizibil de gazetari obișnuiți prin talent și devotament. Atât presa scrisă cât și radioul promovau publicitatea iar în anii interbelici și revistele sau ziarele de specialitate s-au inserat reclame. Desigur regimul politic influența de cele mai multe ori ordinea știrilor, dar poporul știa că aceste publicații ale partidelor nu erau deloc credibile, tirajul lor, deși era mare, nu aducea deloc profit, înțelegându-se că este nevoie de publicații cu mai puțină politică. Dar radioul a luat încet, încet valoarea pe care ziarele o aveau, fiind singurul mijloc de informare, de până atunci, al românilor.
Încă de la începutul ei, presa românească a optat radical pentru democrație, recunoscându-se ca fiind antitotalitară. După anii în care am adunat evenimente memorabile ale istoriei, și în ultim moment și revoluția de la 1989, presa și-a căpătat numele de cea de-a patra putere în stat, pentru că ea a ajutat la căderea regimului totalitar conducând spre o altă etapă în istoria noastră. Privatizarea presei scrise a făcut din aceasta să fie actorul social cel mai dinamic al reformei, provocând o sete de lectură și informație într-o societate în care fusesem martorii unei descentralizări și liberalizări economice și politice. „Explicația pentru această înflorire remarcabilă a presei scrise se găsește în existența câtorva factori: nevoia de exprimare, după ani îndelungați de tăcere datorită cenzurii comuniste; automatizarea redacțiilor; bogăția cotidianului (evenimente noi, confruntări politice și ideologice, mișcări sociale, cultivarea senzaționalului); participarea intelectualilor de mare valoare la polemicile ideologice, politice și culturale, publicate adeseori în presă; nivelul mic al costurilor de producție, vidul legislativ și susținerea materială și logistică a Occidentului; reapariția unor publicații întrerupte în regimul comunist; adaptarea industriei mediatice la sistemul de piață concurențial; adaptarea unor noi și eficiente strategii de marketing și alții."
De asemenea, au existat și publicații care deși aduceau ceva cu totul și cu totul nou, presei scrise au avut un spor de audiență uriașă, datorită tentinței lor de a se specializa pe tematica femeilor, eroticului, destinate publicului masculin, dar și cele tematice în economie sau financiare (Formula As, VIP, Academia Cațavencu, Pro TV Magazin, TV Mania, Ziarul financiar, etc.) Un rival pe măsură al presei scrise a fost presa audiovizuală, în special în persoana televiziunii care s-a impus vertiginos în fața radioului sau a presei scrise încă de la apariție. Dacă până în 1989 România era fidelă televiziunii publice, după revoluție, televiziunile private au fost cele care concurau cu informații care mai de care. „Pentru a surprinde dezvoltarea și audiența mereu în creștere a posturilor de televiziune, câteva cifre statistice, credem, sunt relevante. În 1999, la nivel național, existau peste 8 milioane de posesori de aparate TV, iar numărul abonamentelor, în 1997, era de peste 4 milioane. Tot pentru anul 1999 s-au înregistrat 4 milioane de abonați la televiziunea prin cablu, cele mai mari firme de televiziune prin cablu, după numărul de abonați fiind Romanian Cable System și Astral CATV". Cele două instituții media ale audiovizualului (Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune) s-au separat administrativ după 1989, reușind să adune ca posturi ale canalului național de radio România Actualități, România Cultural, România Tineret, Antena Bucureștilor, Antena Satelor și România Muzical; iar de partea televiziunii, TVR 1 ca post național. Desigur, și numărul agențiilor de presă au crescut impresionant după 1989, aducând cu ele știti cât mai obiective. Este epoca Mediafax, înființată în 1991 cu sediul central în București dar care deține și trei birouri regionale la Timișoara, Cluj Napoca și Brașov. Agențiile de presă se bucurau acum de prilejul liberei exprimări, iar acest decret le-a adus o mai mare liberatate de alegere a subiectelor și desigur, o notă personală în a le redacta. Parcurgând toată această analiză pe care am făcut-o presei românești, de la începuturile ei și până după perioada comunistă, am evidențiat importanța presei, prin necesitatea existenței sale.
Presa a fost, practic, un ochi vigilent pe care l-a aruncat tot timpul asupra evenimentelor istorice ce au consacrat România; jurnaliștii făcându-și datoria de a da un sens și o semnificație evenimentelor prin harul și inteligența lor. Fiind câinele de pază al societății, presa și-a câștigat încredere, repede în rândul publicului, care de asemenea, a fost atras de seriozitatea jurnaliștilor, respectul acestora pentru adevăr, pentru om și drepturile sale, pentru societate.
În ceea ce privește presa scrisă, ziarele sunt cele mai vechi mijloace de informare, dar vârsta lor de aur s-a sfârșit o dată cu cel de-al doilea război mondial. Au apărut pe urmă, radioul, televiziunea, respectiv internetul. Astfel, în acest război, ziarul a trebuit să facă tot posibilul pentru a naște dorința sau nevoia de a citi. Observăm așadar, că în 1989 din 495 de titluri pe piața românească, 36 erau cotidiene. Lucrurile au evoluat rapid, astfel că în 1998 din 1550 de titluri, 95 reprezentau nume de cotidiene. Tot într-o continuă evoluție au fost și paginile ziarelor. La început ele erau „pictate" cu texte înghesuite. Apoi, acestea, aveau titluri mari, articole scurte și multe ilustrații. Pe atunci, sporuri de audiență au înregistrat publicațiile specializate, magazinele pentru femei și, mai recent, cele cu temă erotică, destinate publicului masculin, dar și cele economice sau financiare, în condițiile unei relative stabilizări a cadrului legislativ și de afaceri. Astăzi, spune Bertrand "putem distinge cel puțin trei categorii cu gusturi foarte diferite: oamenii cu un înalt nivel cultural, de obicei mai bogați, dar puțin numeroși, la extrema cealaltă, săracii, sub-educați. Între acestea două se situează clasele medii, importante atât prin numărul, cât și prin veniturile lor". Presa reprezintă un mijloc de vehiculare a unei sume de informații într-o societate. Aceasta a apărut în urma unei necesități și are rolul de a urmări o eficiență socială. Rolul presei scrise este acela de a influența și educa opinia publică, de a transmite informații și cunoștințe ce țin de toate domeniile. Lucrările de specialitate au reușit de-a lungul timpului să aducă la suprafață, un număr mare de definiții ale presei scrise, unele simple, altele, deopotrivă, complexe. Din acest proces de definire, s-au născut și câteva caracteristicii ale acesteia. Iată așadar, care sunt acestea:
apariția periodică;
reproducerea mecanică;
publicitatea;
varietatea sau universalitatea conținutului;
interesul general;
actualitatea;
caracterul economic.
De apreciat că presa scrisă are patru mari motive să existe: pentru a informa, a interpreta, a educa și de a distra.
Punctul care a declanșat apariția unor forme extraordinare ale comunicării, pe vremea aceea a fost reprezentat de descoperirea electricității ce a avut loc către jumătatea secolului al XIX- lea. Radioul și televiziunea devin astfel, următorul pas al culturii, făcând trecerea de la presa scrisă, la presa audio – vizuală. Datorită faptului că televizorul dispune atât de imagine cât și de sunet, acesta prezintă o influență mai mare. „Un copil născut în anii '80 într-o țară industrializată are o speranță de viață de mai mult de 17 ani. El își va petrece o treime din viață dormind și celelalte două trimi decicându-se sutelor de activități diferite. Dintre acestea doar două reprezintă mase mari de timp, adică o altă treime: munca și, mai ales, televiziunea". Astăzi, televiziunea a ajuns să joace între două extreme; cea în care televiziunea ca și instituție îi culturalizează pe cei care știu mai puțin și cealaltă, în care aceasta îi imbecializează pe cei deștepți. Și dacă privim în urmă, ajungem să dăm de punctul care a făcut ca acest proces să fie posibil; în 1938, Franța și Marea Britanie experimentează propriul standard tv de 455 lnii și SUA de 525 linii. După cel de-al doilea război mondial, tv-ul începe să evolueze, astfel, din 1950, Franța emite un program regulat de 28 de ore pe săptămână. Anii '60 au reprezentat nașterea televizorului. Anii '70 a introdus noile media precum tv prin satelit, prin cablu, etc. Anii '80 a adaptat sistemele audiovizuale naționale în fața invaziei programelor de din afară. Anii '90 reprezintă apogeul informațiilor transmise creând diversificare fără precedent a programelor.
În momentul de față, televiziunea și radioul, schimbă comportamentele oamenilor, dezvoltă societăți civile, modifică vieți individuale, sociale sau de grup, precum și valorile pe care un individ sau mai multe persoane, le au.
2.2. Internetul
Internetul joacă în zilele noastre, rolul revoluționarului în impulsionarea comunicării interumane. S-a demonstrat de atâtea ori de către lucrările de specialitate că internetul susține efectiv prezența informației. O dată cu apariția internetul s-a diminuat importanța întâlnirilor „face to face”, crescând astfel interesul pentru o comunicare mascată, dar care ajută pe cei care folosesc internetul, să se exprime mai bine, neexistând factori care să îi intimideze. Modurile tradiționale de transmitere a informației au găsit un rival în prezența internetului, care se dovedește a fi mai sigur și rapid. Tinerii, în special, acceptă mai ușor idea de a accesa internetul pentru a afla ceea ce îi interesează decât să meargă în bibliotecă, de unde trebuie să caute cărți și apoi să le citească.
Lumea virtuală, deși adoptă o altă formă de prezentare și structurare a informației, a devenit cu mult mai interesantă decât a fost presa scrisă, radioul sau televizorul la început. Astăzi, totul se învârte în jurul internetului. Vorbim aici despre instituții care comunică prin internet, studenți care învață la distanță, afaceri care se mențin numai cu internetul etc. O evoluție spectaculoasă de la lumea clasică la cea virtuală se datorează ființei care este gata să se deschidă oricărui orizont; o ființă care dorește doar să se conecteze pur și simplu la o rețea cât mai largă de informație. Internetul a devenit un mijloc de a scăpa de plictiseală și de a evada din lumea reală iar faptul că internetul a reușit să schimbe în mod fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează sau doar trăiesc, nu mai este de mult o noutate.
Pentru o companie mare, realizarea unui site de web devine nu doar o afacere profitabilă, ci o cheie secretă către un profit inimaginabil și pe termen lung. Investiția în media online beneficiază mai mult ca niciodată de o atenție sporită. Astfel, pe zi ce trece, observăm, nevoia companiilor de a avea un site, dar și a consumatorilor de a accesa informații de tot felul pe internet. Un moment de bun augur pentru jurnalismul online care devine, cu viteză din urmă, un rival demn de luat în seamă, pentru toate celelalte mijloace de comunicare în masă. Astfel, apariția internetului nu reprezintă numai un rival al întregii epoci a mass mediei ci și declanșarea jurnalismului online.
2.2.1 Apariția jurnalismului online
Schimbările mass mediei, de la începuturile ei și până astăzi, forțează într-un fel sau altul societatea, să țină pasul cu noile tehnologii, pentru a nu rămâne descoperit în secolul vitezei. Presa tipărită forțează publicările cu știri de scandal pentru a mai vinde, în timp ce manualele de jurnalism abia mai țin pasul cu înnoirile ilustrate de publicațiile virtuale, tot mai numeroase. Trăim o perioadă plină de evenimente și contorsiuni provocate de noua tehnologie. Este vizibilă o evoluție tehnologică în jurnalism, cu precădere în jurnalismul românesc. Iar impactul pe care jurnalismul online îl are în societatea noastră, reprezintă studiul cercetării noastre. Avem tendința de a spune că internetul este exclusiv tinerilor, dar este o ipoteză greșită. Într-adevăr, tinerii sunt cei care accesează mai des internetul, datorită timpului liber, dar internetul nu se adresează în mod categoric numai tinerilor. Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat pentru toate categoriile de vârstă. În afara spațiului pe care jurnalismul online îl oferă informațiilor rapide, există un loc în care reclamele devin din ce în ce mai multe, tocmai pentru că ele prind foarte bine publicului consumator de internet (amintim, cumpărăturile care se fac online). Astăzi, majoritatea publicațiilor au trecut pe suport electronic tocmai pentru că publicul se schimbă odată cu timpul și nevoile acestuia devin pretențioase. Amintim ziare precum Cancan, Click, Adevărul, Libertatea ce au realizat cât de important este să deții și un web site în care aceleași informații să fie distribuite altfel. Și ziarele tematice, de specialitate au urmat exemplul acestora (Joy, Playboy, Men's Health etc). Nu mai este o noutate că programele tv sunt susținute de informații suplimentare pe care telespectatorii le pot revedea de câte ori doresc, numai pentru că fiecare canal tv a reușit să își exprime identitatea și altfel, prin internet. Radiourile au și ele siteurile unde sunt postate ultimele melodii difuzate, comentarii, invitații la emisiunile matinale etc. Iar acesta este cu desăvârșire procesul în care media online ia amploare. Și putem susține că suntem abia la început.
Deși s-a constatat o scădere a nevoii de a relaționa face to face, observăm pe zi ce trece o exagerare a modului în care indivizii caută să comunice între ei, online. Dacă acest fenomen a putut fi schimbat cu ajutorul internetului, este lesne de închipuit până unde ar ajunge toate celelalte schimbări. Termenul de jurnalism online a intrat în limba engleză prin 1950 desemnând acel jurnalism care are ca suport noile media, în special internetul, dar și telefonia mobilă.
Marile avantaje ale jurnalismului online pentru cel care îl folosește sunt diversificarea informației, documentarea largă la care pot apela, rapiditatea informațiilor de ultim moment și publicitatea. Pentru o companie mare, a folosi internetul ca mijloc de menținere a relațiilor, ca metodă de comunicare modernă, reprezintă o necesitate astăzi, pentru a putea ține pasul cu cerințele și exigențele unei piețe în permanentă expansiune. Actualizarea în timp real, personalizarea paginilor și informațiilor în funcție de preferințele și obișnuințele utilizatorilor, targetare bine definită etc. toate acestea reprezintă avantajele companiilor care decid să folosească internetul ca pe un mijloc de comunicare (măsura reușitei unei companii care folosește internetul ca metodă de comunicare este dată de trafic și de feedback-ul vizitatorilor).
2.3. Impactul internetului asupra comunicării
Internetul a cunoscut o evoluție trepidantă, devenind astăzi o prezență comună în viața a cât mai multor oameni. Fie că este folosit ca instrument de campanie electorală, vehicul al mesajelor publicitare, transmiterea informațiilor sau doar un intrument de divertisment, internetul favorizează în realitate, tipuri de comunicare pe care oricare alt mijloc nu le mai poate stimula. Se vorbește în prezent, despre o diferențiere majoră între mijloacele de comunicare în masă, radioul, presa scrisă și televiziunea fiind desemnate mijloace tradiționale, în timp ce internetul este un mijloc modern, în plin proces de inovare („invențiile sunt: cuvântul rostit, cel scris, cel tipărit, cuvântul electronic și facem acum primii pași nesiguri și, probabil, mici în cunoașterea celui de-al cincilea mijloc major – cuvântul electronic interactiv. Pentru primele trei am avut nevoie de mii de ani. Cea de-a patra a început cu mai bine de 150 de ani în urmă, dar s-a impus cu adevărat în ultimii 75 de ani, în vreme ce a cincea nu datează decât de câțiva ani și parcă tot ce se întâmplă este incredibil.”)
Informațiile online beneficiază de un set de avantaje, precum ar fi convergența media transpusă prin sunet, imagie, text scris, posibilitatea revenirii asupra arhivelor, o navigare mai rapidă și ușoară, interactivitatea, diversitatea, gratuitatea informației și posibilitatea de individualizare. Fără îndoială, internetul are un impact extraordinar asupra comunicării, iar autoarea Alina Bârgăoanu explică astfel: „internetul produce o adevărată explozie a conținutului online, inclusiv în ceea ce privesc informațiile. Tot el instituie un nou mod de a parcurge informația scrisă utilizând referințe încrucișate, generate de hyperlinkuri, prezentări multimedia ce includ text, imagini, animații și sunete în același pachet. (…) Informația disponibilă pe internet poate fi personalizată în funcție de profilul și preferințele utilizatorilor individuali”. Temerea cea mare a epocii jurnalismului constă în faptul că internetul va înlocui într-un timp nu foarte îndelungat, mass media tradiționale pentru că mediul online a devenit o sursă de informare fără frontiere, oferind publicului larg posibilitatea navigării globale în vederea obținerii informațiilor dorite.
Capitolul III
SITE-URILE, INSTRUMENT DE COMUNICARE
CU CLIENȚII
3.1 Metodologia și ipoteza de lucru
Pentru a demonstra care este importanța creării și utilizări a unui site în domeniul afacerilor, cu precădere impactul și rolul site-ului Strabucks în raport cu comunicarea bilaterală dintre brand și consumator am avut în vedere ceea ce autoarea Adela Fofiu, doctor în sociologie propune, atunci când are loc o cercetare științifică. Și anume:
Definesc tema de cercetare;
Metoda de cercetare;
Dezvolt o ipoteză de lucru ;
Prezint suportul de analiză;
Culeg, procesez și analizez date;
Propun concluzii în care se infirmă sau confirmă ipoteza de lucru.
Astfel, având în vedere că domeniile dezbătute sunt parte a științelor sociale și ale
comunicării (site-ul ca instrument de comunicare cu clienții și impactul pe care acesta îl are asupra acestora) în decursul redactării studiului de caz al acestei lucrări, voi folosi ca metodă de cercetare cantitativă, analiza de conținut, transpusă în cazul de față, prin ancheta pe bază de chestionar (reușește Starbucks să obțină rezultatele așteptate prin promovarea produselor, serviciilor și experienței sale în mediul online?). Ca și definiție, analiza de conținut este „o tehnică de cercetare bazată pe măsurarea a ceva în eșantioane reprezentative".
Metoda cantitativă aleasă are ca scop:
stabilirea regularității empirice;
identificarea sensurilor în contexte sociale specifice;
conlucrarea cu științele naturale;
să lucreze diferit de științele naturale.
Chestionarul prezentat în studiul de caz ca suport de analiză al lucrării de față, va
folosi întrebări deschise, clare și lipsite de ambiguitate astfel ca subiecți intervievați să nu considere că nu înțeleg întrebarea; evitând în acest fel situația ca rezultatele să fie unele incerte și deloc concludente pentru cercetarea de față. De asemenea, colectarea de date va avea ca scop confirmarea ipotezei de lucru afirmate de-a lungul acestei lucrări de licență. Tehnica prin care se aplică metoda este chestionarea față în față a unui număr de 60 de tineri cu vârstele cuprinse între 19 și 28 de ani, din București. Mediul în care intervievarea va avea loc este unul relaxant, inspirațional și care are legătură cu tema chestionarului (în apropierea net caffe-urilor).
Internetul este un mediu online benefic relațiilor sociale care se crează într-un timp relativ scurt. Aceasta ar fi o primă încercare dacă ar fi să atribuim un rol acestui mijloc de comunicare modern. Doar că astăzi, acest instrument de comunicare la care tot mai mulți adepți aderă, este totodată și un prilej pentru marile companii de a-și promova prin publicitate, produsele. Care sunt tehnicile de informare ale brandului Starbucks în mediul online, este obiectivul cercetării prezentat în studiul de caz care va avea în vedere confirmarea sau infirmarea următoarei ipoteze de lucru: dacă utilizarea internetului reprezintă cheia succesului unei comunicări fără bariere, atunci, realizarea unui site, este pentru Starbucks, cea mai eficientă metodă de a oferi informații importante pentru publicul său țintă.
3.2 Internetul ca mijloc de comunicare a brandului Strabucks
Starbucks este un brand internațional de cafea, lider mondial în vânzări, fabricant și brand a cafelei speciale cu un total de peste 17.000 magazine în 50 de state din interiorul USA și încă 43 în afara Statelor Unite ale Americii (vezi istoria și prezentarea brandului de cafea Starbucks, la anexe).
Existența internetului ca mijloc de comunicare a reușit să convingă până și domeniul jurnalismului de impactul pe care acesta ar putea să îl aibă asupra informației de oricare natură. Ba mai mult, concurența acerbă pe care toate canalele media o dau astăzi, în a-și asigura existența și pe acest suport electronic, a determinat brandul Strabucks să adopte o atitudine elegantă și serioasă în a reuși pe piața afacerilor internaționale. Se cunoaște faptul oamenii astăzi sunt adepții folosirii internetului ca principal mijloc de comunicare datorită setului impresionant de avantaje pe care le oferă, iar pentru acest fapt, brandul a decis să se facă cunoscut și să relaționeze în continuare la fel de bine cu medul său extern prin folosirea unui site. Internetul îi oferă astfel, posibilitatea de a se exprima altfel și de a se face înțeles unui public căruia îi place mai mult să petreacă ore întregi în fața unui calculator cu scopul de a afla noutățile despre brandul lor favorit, înainte de a merge direct la magazinele acestuia.
Site-ul brandului oferă aceeași doză de informații importante și folositoare întregului arsenal de consumatori fideli sau potențiali clienți. Starbucks știe că pentru a exista pe piață, este nevoie să țină pasul cu ceea ce vremurile aduc. Și dacă astăzi, trăim într-o eră a vitezei și a tehnologiei rapide, atunci, Starbucks și-a asumat riscul de a fi confuz pe alocuri și a folosit internetul pentru a fi mai aproape de consumatorii săi. În centrul internetului stă astăzi, o comunicare mai solidă – această afirmație susține idea unei nevoi concentrate de a înțelege unul dintre avantajele de bază ale folosirii internetului pentru brand, acela fiind curajul de a se extinde în mediul online și de a oferi informații benefic.. Internetul a slabit considerabil relațiile de comunicare între persoane, din cauza barajului care intervine în comunicarea face to face. Înțelegând acest dezavantaj, brandul Starbucks nu doar că a tratat cu încredere soluția pe care au propus-o în rezolvarea acestei dileme, dar a și reușit să convingă un număr mai mare de consumatori să accesesze site-ul în vederea unei informări corecte și sigure.
Latura psihologică a a folosirii internetului este factorul care reușește să capteze rezultatele dorite în ceea ce privesc modificările de comportament la nivelul diferitelor categorii de consumatori. De asemenea, folosirea internetului, trebuie să asigure și menținerea fidelității consumatorilor care până acum erau obișnuiți doar cu spațiile fizice reprezentate prin magazinele în care produsele, serviciile și experiența brandului pot fi încercate. Datorită demersului pe care acest fapt îl are asupra continuității brandului, există și anumite criterii pe care comunicarea prin internet trebuie să le respecte. Acestea sunt: decența, loialitatea și veridicitatea.
Internetul s-a dovedit a fi cheia care i-a asigurat brandului Starbucks un altfel de
succes. Postarea a acelorași articole și o doză de informații suplimentare, care nu se regăsesc în interiorul unui magazin sau pe afișele stradale, ca suport publicitar de promovare, au reușit să atragă un număr și mai mare de consumatori (tinerii care, de regulă navighează mult pe internet, au descoperit în siteul Strabucks un site ce trebuie accesat ori de câte ori simte nevoia de o cafea). De asemenea, publicitatea brandului, se vinde mai repede pe internet. Strabucks își cultivă mesajele pe internet și se bucură de avantajele noului suport: își face publicitate, poate urmări numărul de accesări al unui articol, poate măsura audiența oricărei postări etc. Dezavantajele sunt greu de estimat încă. Am putea spune totuși că ele există.
Trăim o lume care se schimbă tot mai des și care devine din ce în ce mai nebună. Afirmația dacă nu îi poți înfrunta, alătură-te lor, este valabilă în toate cazurile. A coexista cu internetul înseamnă a câștiga pe bună dreptate, pentru brandul Strabucks, recunoaștere intrenațională. Folosirea internetului ca mijloc nou de comunicare pentru brand care s-a consacrat prin experiența oferită consumatorilor care întră într-unul din magazinele Starbucks, a avut în vedere următoarele mize:
Miza informativă. Prima miză căreia încearcă să-i răspundă comunicarea
Brandului internațional Starbucks, este miza informativă: orice comunicare conține și vehiculează informații. Comunicarea este cu siguranță, în parte, transmitere de informație. Aceasta este prima sa modalitate de existență. Însă, comunicarea brandului Starbucks nu poate fi doar o modalitate de informare. Ea este un proces mult mai complex decât un simplu schimb de informații. Ea trebuie să fie o relație.
Miza de poziționare. Dacă privim ce se întâmplă într-o comunicare,
remarcăm că prin această activitate se asumă întâi de toate o identitate, pentru că faptul de a comunica are mereu ca finalitate generală, conștientă sau inconștientă, exprimarea acestei identități. Comunicând, pe internet, Strabucks își afirmă ființa și deci se poziționează în raport cu celălalt. Într-adevăr, în orice situație de comunicare prin internet, fiecare actor interpretează un rol menit să-i asigure în final controlul situației, astfel spus capacitatea de a se face recunoscut în rolul său. Comunicarea online a brandului Starbucks este atunci percepută ca un proces complex în care informația și mesajul sunt mai puțin importante decât chestiunea centrală, care e aceea de a ști cui vorbești, cu cine instaurezi relația de comunicare. Așadar site-ul Strabucks comunică nu numai pentru a se poziționa și a fi confirmat în această poziție; modalitatea aceasta de intervenție comunicativă fiind legată de existența socială. Strabucks a dovedit că nu poți exista fără a fi definit în raport cu ceilalți, într-o lume interumană; comunicarea prin internet este așadar, unul dintre instrumentele acestei poziționări existențiale, iar situațiile limită reprezentate de toate întâlnirile cu necunoscuți subliniază importanța poziționării interlocutorilor într-o interacțiune. Problema identității este una generală, globală și permanentă.
Miza de mobilizare. Actul de comunicare este întotdeauna și o tentativă
“de influențare” a celuilalt. Într-adevăr, doar propunându-i cititorului online, o idee (despre ce gândește, ce trebuie să facă etc.), Strabucks lansează în lume o informație în raport cu care el va trebui atunci neapărat să se poziționeze (orice identitate afișată are repercusiuni asupra celuilalt). Actul de comunicare prin internet pare așadar în primul rând destinat să producă efecte. El urmărește să-l determine pe utilizatorul site-ului să creadă, să gândească și să acționeze. Într-adevăr, așa-numita carismă pe care autorii articolelor Starbucks o au în ceea ce postează pe web site-ul acestuia se referă în ultimă instanță la un mister ireductibil ce ține de harul magnetic de fascinare și de convingere aparținând unor persoane ce reprezintă pentru admiratorii lor o sinteză prestigioasă a valorilor de bază.
Miza relațională. Unul dintre fenomenele primordiale ce au loc în timpul
întâlnirii dintre cei doi actori (administratorii siteului oficial și vizitator) este fenomenul de simpatie-antipatie. Acest fenomen ce ține de procesul de seducție apare cu mai multă forță, atunci când se reglează problemele de poziționare. Un asemenea fenomen este pus în evidență prin faptul de a îl pune pe celălalt la distanță, scutindu-l de a se prezenta. Astfel, utilizatorul site-ului este acolo, dar nimeni nu-i cunoaște identitatea, și astfel acesta se poate simți eliberat de o anumită temere de judecată. Fenomenele de influență se îndreaptă atunci direct către un joc de seducție. Într-adevăr, fiindcă trebuie să-l “agăți” pe celălalt, conversațiile manipulează toate posibilitățile de seducție (jocuri de limbaj care cer mult talent și îndemânare). Astfel, comunicarea online apare ca fiind fundamentul existențial al relației Strabucks și utilizator.
Miza normativă. Strabucks nu poate comunica online fără a se afla într-
un sistem minim de reguli împărtășite. Regulile ce precizează condițiile schimbului preexistă și sunt construite reciproc în timpul schimbului. Orice comunicare care pleacă de la site îi propune celuilalt o definiție a lumii, și, implicit, un ansamblu de norme ce vor susține interacțiunile viitoare. Comunicarea online devine, așadar, un fenomen global deoarece comunicarea este țesută dintr-un ansamblu complex de mize. Orice comunicare încearcă să influențeze, în grade diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, calificarea relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației de schimb. “Stilul propriu” de comunicare al brandului Strabucks va fi deci, modul său personal de a utiliza și de a combina limbajul; subiectivitatea lui, stimulată de situația în care se găsește, va participa la definirea mizelor comunicării sale. Pentru Strabucks, site-ul nu înseamnă numai actualitate. Înseamnă deopotrivă un nou canal de vânzare și cel mai rapid instrument de construire și fixarea relațiilor de încredere și actualitate cu vizitatorii săi. Ca orice alt brand care se respectă, Strabucks a acordat o importanța cuvenită acestei lumi virtuale în care orice este posibil. Imediat după lansarea acestui site, o dată cu notorietatea numelui brandului, numărul de vizitatori a crescut substanțial, așteptările consumatorilor de asemenea iar clienții din ce în ce mai mulți.
3.3 Site-ul Strabucks. Instrument de comunicare cu clienții
În cele ce urmează voi analiza interfața site-ului oficial al brandului Starbucks (www.Strabucks.com/ro). Astfel pagina de pornire este și prima pagină cu care Starbucks îi întâmpină pe vizitatorii siteului. Aceasta arată după cum urmează:
Se remarcaă logoul brandului prezent în colțul din stânga sus, urmat de numele brandului care reamintește vizitatorului siteului unde se află, cu suplimentarea informației „România”, ceea ce denotă că vizitatorul poate alege să acceseze acest site și în altă limbă decât engleza. Întâmpinarea vizitatorului se face prin propoziția „Bine ați venit la Starbucks” ceea ce conferă acestuia o primire caldă și generată de respect. În partea de stânga a paginii (exact sub sigla brandului) sunt afișate opțiunile pe care vizitatorul le poate accesa în vederea obținerii informațiilor și a cunoașterii mai bine a misiunii, strategiilor și obiectivelor brandului. Amintim:
„Cea mai bună cafea: Profilele aromei; regiuni de cultivare; experiența cafelei.”
„Despre Starbucks;”
„Cafenelele noastre;”
„Băuturile preferate;”
„Cadouri și accesorii pentru pregătirea și servirea cafelei;”
„Reponsabilitate socială;”
„Dulciuri și sandwichiuri.” (toate aceste opțiuni accesate vor fi prezentate vizual, în
anexe).
Se observă așadar toate acele categorii pe care cercetarea de față le-a prezentat în anexe sub titlul „istoria și prezentarea generală a brandului intenațional de cafea Starbucks”. Vizitatorii siteului au la dispoziție aceste opțiuni de accesare pentru a afla cât mai multe despre brandul Starbucks și astfel de a fi interesat să încerce cel puțin o dată produsele, serviciile și experiența Starbucks sau, dacă este deja un cosumantor fidel, siteul caută prin postarea acestor informații să întărească și să mențină relația cu acesta.
3.4 Impactul utilizării internetului de către brandul internațional Starbucks, asupra consumatorilor fideli și potențialilor clienți. Chestionar
În urma chestionarului prezentat la anexe, s-au obținut următoarele date:
Întrebarea cu numărul 1 (Sunteți utilizator de internet?) a adunat un total de 60 de răspunsuri pozitive (maximul atins de procentaj), însemnând că tinerii intervievați sunt prezenți în mediul online și astfel, reprezintă un suport de analiză concludent și reprezentativ pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru.
Întrebarea cu numărul 2 (Câte ore petreceți pe zi în mediul online?) a împărțit răspunsurile după cum urmează: 28 de persoane au menționat că petrec în jur de 5 ore pe zi în mediul online, 12 persoane petrec între o oră și trei, 4 persoane vizitează și rămân conectați la internet, maxim o oră pe zi; restul fiind persoane care nu accesează în fiecare zi internetul și cele ultimele două persoane care au susținut că din cauza serviciului nu au timp de internet. Rezultatul acestei întrebări arată dependența românilor în raport cu mediul online, majoritatea celor intervievați petrecând un număr de 35 de ore pe internet pe săptămână. Acest aspect face ca, comunicarea face to face să scadă din ce în ce mai mult, dar pe de altă parte, probabilitatea ca tehnicile de promovare ale brandului Starbucks să aibă succes, crește.
Întrebarea cu numărul 3 (Ce părere aveți despre publicitatea prezentă în mediul online?) a obținut următoarele patru răspunsuri, împărțite între toți cei 60 de subiecți intervievați. În ordinea numărului de afirmare, ele sunt: 39 de persoane consideră că publicitatea este de bun augur pentru că petrecând mult timp pe internet, pot obține foarte ușor, informații despre produsele care îi interesează, fără a fi nevoie să se deplaseze de fiecare dată la magazin ca să fie la curent cu noile oferte. 11 persoane sunt de părere că publicitatea este doar un interes al companiilor de a-și vinde produsul fără să țină cont de intimitatea pe care audiența vizată o caută, 5 persoane nu au nimic împotriva publicității din mediul online, manifestând un sentiment de indiferență față de acest proces, 3 dintre tinerii intervievați s-au abținut să răspundă, iar cele două persoane care nu accesează internetul au refuzat să răspundă din simplul motiv că nu cunosc situația.
Întrebarea cu numărul 4 (Știți ce este acela un brand?) a adunat 60 de răspunsuri pozitive din 60 de subiecți. Această situație se explică prin faptul că toți cei intervievați sunt tineri cu vârste cuprinse între 19 și 28 de ani care urmează cursurile unei facultăți într-un program de licență sau de master, persoane care tocmai și-au încheiat studiile sau doar persoane care activează în mediul online și din informațiile care circulă pe internet, au aflat despre termenul de brand. Această întrebare a avut rolul de a introduce persoana intervievată în aria marketingului și anume a promovării prin publicitatea prezentă în mediul online. Importanța cunoașterii noțiunii de brand este definitorie pentru a se înțelege capacitatea unei mărci internaționale de a se face cunoscută, de a influența deciziile de cumpărare și a rămâne prin diferite strategii, tipărită în mintea consumatorilor.
Întrebarea cu numărul 5 (Care este primul lucru care vă vine în minte când auziți de Starbucks?) a adunat următoarele rezultate: cele 59 de persoane au menționat că primele lucruri care le vin în minte atunci când aud despre Starbucks sunt acele elemente care definesc cel mai bine brandul și anume: cafea de calitate, America, logoul brandului, culoarea verde, cafenele de lux, prețuri scumpe și angajați ospitalieri. O singură persoană din cele 59 a călătorit în State și a recunoscut Starbucks ca fiind un brand internațional care proovează idea de al treilea loc, acesta fiind primul lucru care îi vine în minte când aude de Starbucks. Cea de-a 60 persoană a afirmat că nu a auzit niciodată de Starbucks.
Toate acesle elemente amintite, caracterizează cel mai bine brandul, ceea ce înseamnă că Starbucks deși nu este prezent într-un număr foarte mare de cafenele pe teritoriul țării noastre, a reușit totuși să se facă cunoscut în mediul online.
Întrebarea cu numărul 6 (Ați remarcat vreo reclamă în mediul online a brandului Strabucks?) a întâmpinat din start două răspunsuri negative, acestea aparținând persoanelor care nu au timp să acceseze internetul din cauza serviciului, 49 de persoane au răspuns DA, 6 dintre cei 60 au răspuns NU pentru că nu au dat atenție acestui aspect, iar ultimii trei, s-au abținut să răspundă din motive necunoscute.
La întrebarea cu numărul 7 (Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este da, vă
mai amintiți ce conținea aceea reclamă?) au fost luate în calcul doar 49 de răspunsuri la care s-au adăugat următoarele: 16 persoane și-au amintit că era vorba despre un produs nou promovat (Frappcino a fost cel mai des menționat), 18 persoane nu și-au mai amintit despre ce era reclama, 14 persoane au menționat câteva elemente pe care și le-au mai adus aminte, dar care nu întregea reclama (de exemplu, ceva legat de un produs cu fructe, ceva despre nu știu ce campanie de protejare a mediului, nu știu ce deadline până la care puteai să achiziționezi o nouă aromă a cafelei în ediție limitată) iar ultima persoană deși inițial a spus că își mai amintește, ulterior a preferat să bifeze nu știu (ceea ce crește șansele până la 50% ca respectivei persoane să îi fi rămas întipărită imaginea promovată în mediul online dar pe care nu o poate descrie în momentul intervievării).
Întrebarea cu numărul 8 (Ați accesat vreodată siteul oficial al brandului Starbucks?) a obținut din 60 de răspunsuri posibile, 31 pozitive și 29 negative.
Întrebarea cu numărul 9 (Pe o scală de la 1 la 5 cât de importantă este o informare corectă asupra produsului pe care un brandul Strabucks îl promovează? (1 reprezintă o importanță scăzută, iar 5 cel mai înalt nivel), a adunat un număr de 43 de răspunsuri care au bifat nivelul 5, aceștia considerând că menirea unei promovări trebuie să fie o informare corectă. 16 persoane sunt de acord că o informare corectă asupra produselor promovate de Strabucks se poate menține și la nivelul 4, deoarece este important doar ca reclama să atragă atenția pentru ca cel interesat să meargă repede la magazin și a cere de acolo informațiile necesare asupra produselor pe care dorește să le achiziționeze. O singură persoană consideră că informarea corectă este mai puțin relevantă atunci când un brand vrea să își vândă produsul, situația fiind exact invers (brandul trebuie să recurgă la tehnici de manipulare pentru a câștiga consumatorii iar aceste tehnici nu au nimic în comun cu adevărul).
Întrebarea cu numărul 10 (Pe o scală de la 1 la 5 cât de important este ca brandul Starbucks să creeze legături emoționale cu consumatorii săi? (1 reprezintă o importanță scăzută, iar 5 cel mai înalt nivel), demonstrează faptul că Starbucks este un lovemark de care consumatorii se simt foarte atașați. 60 de răspunsuri din totalul celor 60 de persoane au făcut referite la nivelul 5, însemnând că pentru brandul Strabucks cel mai important nu ar trebui să fie vânzarea produselor ci crearea unei relații bazate pe încredere, respect și dragoste între consumator și brand.
Întrebarea cu numărul 11 (Vi se întâmplă ca după vizualizarea unei reclame Strabucks, să doriți să aveți produsul promovat?) a obținut 39 de răspunsuri pozitive, 6 persoane au declarat că nu au văzut nicio reclamă a brandului Starbucks iar restul de 15 persoane au răspuns cu NU, acestei întrebări.
La întrebarea cu numărul 12 (Pe o scală de la 1 la 5 cât de des, mergeți după vizualizarea unei reclame Strabucks, în mediul online, să achiziționați produsul promovat? (1 reprezintă o importanță scăzută, iar 5 cel mai înalt nivel), doar două persoane au răspuns cu 5, însemnând că merg imediat după ce văd reclama, să cumpere unul dintre produsele promovate de publicitatea prin intermediul internetului, restul de 52 de persoane, declarând că din diferite motive, nu merg niciodată după vizionarea unei reclame să achiziționeze produsul promovat.
Întrebarea cu numărul 13 (Simțiți nevoia promovării continue a brandului Starbucks pentru a fi la curent cu noile produse apărute?) a obținut următoarele date: 52 de persoane au răspuns cu DA, constatându-se o importanță crescută pe care consumatorii o remarcă în ceea ce privește oferirea informațiilor de către un brand în aria online, 6 persoane sunt indiferente dacă brandul Starbucks continuă sau nu să se promoveze, iar ultimele 2 persoane au răspuns cu NU, explicând că un consumator loial nu are nevoie de reclame sau promovări intense pentru că mereu va fi interesat să meargă direct la magazinul brandului pentru a obține toate informațiile noi.
Întrebarea cu numărul 14 (Considerați că există vreo relație între dvs și acest brand?) a avut parte doar de 14 răspunsuri de DA, 8 persoane nu au răspuns iar restul de 38 de persoane au declarat că nu există nico relație între aceștia și brandul de cafea.
Întrebarea cu numărul 15 (Vă rugăm să ne precizați vârsta dvs.) s-a constatat că cei 60 de subiecți intervievați au vârste cuprinse între 19 și 28 de ani.
Întrebarea cu numărul 16 (Vă rugăm să ne precizați sexul dvs.) a repartizat eșantionul de subiecți între 44 de bărbați și 16 femei.
Întrebarea cu numărul 17 (Vă rugăm să ne precizați ocupația dvs.) se remarcă 31 de studenți, 16 șomeri, 3 operatori PC, 2 ospătari, 1 arhitect, 5 secretare, 1 manager a unei agenții de turism și un angajat al unei agenții de publicitate.
3.5 Rezultatele cercetării
Rezultatele pe care datele chestionarului le-a adunat, demonstrează faptul că Starbucks este prezent în mediul online, unde a simțit impactul pe care l-ar putea avea tehnicile sale de promovare, asupra potențialilor clienți dar și a consumatorilor fideli. Din răspunsurile primite de la cei 60 de subiecți intervievați se înțelege că internetul este un mijloc de comunicare eficient printre români, având în vedere că Starbucks este un brand american, iar în România nu are decât foarte puține cafenele (București, Cluj și Timișoara). Repetiția și folosirea unor imagini și texte care atrag atenția sunt de asemenea, tehnici de promovare pe care Starbucks le folosește în reclamele promovate în mediul social. Astfel putem spune că românii constată o bună comunicare care are în vedere informarea corectă a consumatorilor despre noile produse, servicii și experiențele oferite de brand, efectul lor fiind adesea, cel puțin dorința de a avea produsul promovat. Chiar dacă realitatea rezultatelor obținute arată că puțini dintre persoanele active în mediul online merg imediat să achiziționeze produsul abia promovat, șansele ca atunci când acestea se află în apropierea unui magazin Starbucks, să intre și să încerce unele dintre produse, sunt foarte mari.
3.6 Concluziile cercetării
Rezultatele analizei datelor oferite de chestionar a reușit ceea ce și-a propus inițial și anume, confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru. Faptul că un număr mare de români din cei intervievați, au auzit de brandul Strabucks se datorează comunicării corecte și intense în mediul online (în ciuda faptului că brandul nu are nicio reclama TV pe posturile românești și există doar câteva cafenele deschise pe teritoriul României). Tehnicile de promovare au fost intuite imediat de consumatori care au apreciat comunicarea bine construită, răsplătind aceste eforturi prin recunoaștere, recomandare, cumpărare și chiar loialitate față de produsele și experiența oferită de Starbucks.
Astfel ipoteza de lucru dacă utilizarea internetului reprezintă cheia succesului unei comunicări fără bariere, atunci, realizarea unui site, este pentru Starbucks, cea mai eficientă metodă de a oferi informații importante pentru publicul său țintă este valabilă, fiind susținută și confirmată de situația brandului Starbucks, prezentată în interpretarea datelor chestionarului efectuat în data de 8 iunie 2013.
3.6.1 Limitele cercetării
Probleme întâmpinate de cercetarea efectuată anterior au fost:
faptul că două persoane nu au accesează internetul din lipsă de timp, iar întrebările
care făceau referire strict la promovarea brandului Starbucks în mediul online nu au fost relevante pentru acestea. Însă aceste două persoane au fost luate în considerație atunci când întrebările chestionarului făceau referire la situația brandului Starbucks în afara siteului său, deoarece subiecții cunoșteau brandul de mai demult;
faptul că o persoană nu a auzit niciodată de Starbucks, dar a continuat să răspundă la
întrebările care făceau referire la branduri în general și situațiile acestora de a se promova în mediul online.
3.7 Propuneri
Având în vedere că brandul Strabucks dă dovadă de o cumunicare bine construită și o promovare intensă care vizează în mod direct comportamentul consumatorului și ale căror efecte crează un impact benefic asupra ambelor părți implicate, propunerile mele vor veni în număr insignifiant în raport cu aprecierile față de felul în care brandul reușește să se promoveze în mediul online. Astfel, acestea sunt:
brandul trebuie să acționeze diferit față de acele persoane care consideră că
publicitatea în mediul online este o presiune pentru a câștiga cât mai mulți consumatori (dat fiind faptul că mediul online adună din ce în ce mai mulți utilizatori), convingându-i că inetersele promovării sale sunt de a reaminti de calitatea serviciilor brandului și nu de a încălca orice intimitate pentru a vinde;
Să insiste în reclamele acestuia asupra faptului că Starbucks vinde o idee și nu un
produs; brandul fiind o experiență care se referă la al treilea loc, o oază de relaxare între muncă și acasă.
Să creeze reclame ușor de memorat;
Să deschidă mai multe cafenele pe teritoriul României pentru că s-a demonstrat că în
urma vizionării unei reclame Starbucks, există un număr mare de persoane care și-ar dori să încerce imediat produsurile brandului dar din lipsa unui magazin în proximitatea lor, acest fapt nu se concretizează aproape niciodată.
Să investească mai mult în relația dintre consumatorul român și brand pentru a câștiga
loialitatea pe termen lung a acestuia.
Concluzii
Starbucks este un brand internațional care în 2011 a ocupat poziția 97 în topul 100 cele mai bune branduri din lume, realizat de Interbrand. Promovarea intensă prn comunicare care vizează consumatorul au reușit să aducă brandul în mintea și sufletul românilor (și nu numai), câștigând astăzi o poziție remarcabilă (locul 92 în 2012, în top 100 cele mai bune branduri ale lumii). Profiul nu este singurul câștig pe care brandul l-a resimțit de-a lungul acestei evoluții pe care o datorează comunicării intense în mediul online, cu precădere pe site-ul oficial al brandului de cafea.. Câștigarea a tot mai mulți consumatori loiali din simpli clienți este un rezultat care asigură succesul brandului pe termen lung. În țările din America Starbucks este cu desăvârșire un lovemark deoarece:
oferă atât performanțe cât și emoții;
este diferit de brandurile comune pentru că a avut curajul să se îndepărteze de
concurență prin experiența oferită nu doar produsele vândute;
este accesibil pentru salariile străinilor și popular ca brand de cafea;
nu este focusat pe întâmpinarea unei nevoi ci mai degrabă pe stăpânirea unei emoții;
își concentrează atenția asupra evidențierii beneficiilor dincolo de caracteristicile
produselor;
a adunat în jurul său o comunitatea de adepți în care fiecare dintre ei se poate regăsi;
are o prezență ce stârnește mândrie;
și nu în ultimul rând, a creat o relație strânsă de iubire, respect și loialitate între client
și acesta, prin experiența oferită.
Starbucks este un brand binecunoscut în afara granițelor României, provocând până și isterie. A merge la cafeneaua Starbucks, a socializa cu angajații săi, a savura într-o atmosferă relaxantă produsele de înaltă calitate, sunt elemente care au câștigat loialitatea consumatorilor Starbucks din întreaga lume și a devenit astăzi o rutină plăcută, fără de care străinii nu se văd. În România însă, situația este total opusă. Starbucks nu este recunoscut ca fiind un brand puternic promovat pe teritoriul țării noastre (fac referire aici la mass media românească) și despre care se știe numai cu ajutorul internetului. Deși există câteva cafenele Starbucks, românii aleg să nu meargă acolo motivând alegerea făcută prin prisma faptului că prețul este prea ridicat în comparație cu nivelul de trai și salariile primite iar atunci când își doresc să o facă, nu au în apropierea sa o cafenea Starbucks.
Însă promovarea intensă în mediul online, a făcut ca și românii să recunoască statutul brandului internațional de cafea și ulterior să consume produse Starbucks. Tehnicile de promovare prin comunicare prezente în mediul online și care au fost recunoscute de către cei 59 de subiecți intrevievați din numărul total de 60, conferă brandului o serie de beneficii. Ca efecte asupra potențialilor consumatori români se numără următoarele:
recunoștința;
cunoștințele;
familiaritatea;
relevanța;
atribuitele specifice imaginii;
preferințele;
satisfacția;
recomandarea.
Dacă în afara granițelor României, Starbucks este un brand despre care toată lumea
știe și care este consumat în unele zone, chiar și de două ori pe zi, în țara noastră, brandul nu s-a instalat cu totul și nici de tot. Această situație se datorează faptului că România nu poate reprezenta o piață puternic consumatoare de cafea de calitatea având în vedere nivelul de trai și taxele mari pe care compania trebuie să le suporte în cazul deschiderii unui număr mai mare de cafenele. Situația economică a țării nu garantează brandului că va aduce profit dacă acesta ar lua în calcul extinderea vânzărilor aici. Rolul încrederii în brand este unul dintre cele mai importante puncte de luat în seamă. Ca și consumatori, noi credem brandurile și ascultăm ce spun ele. La fel și consumatorii Starbucks. Clienții cred în acest brand pentru că a mai făcut promisiuni și înainte și s-a dovedit a fi de încredere. În plus, consumatorii români sunt influențați de situația mulțumitoare a consumatorilor Starbucks de pe întreaga planetă iar acest fapt îi face să aleagă și ei produsele brandului. Procesul de creștere a încrederii și credibilității pe care Starbucks îl folosește este rezultatul comunicării în mediul online, care s-a dovedit a fi instrumentul perfect în comunicarea cu clienții săi.
În final, Starbucks devine o organizație ce este 100% implicată emoțional, intelectual și comportamental, în jurul unei poziționări sigure, clare, relevante și distinctive. Acest lucru îi conferă putere și avantajul competitiv, dificil de a fi adoptat de către alții. Și anume, în spatele oricărui brand de succes se afla o idee clară a poziționării acestuia. Starbucks este al treilea loc. Starbucks este definit de către relevanța și distinctivitatea acestuia, care l-a plasat chiar și în mințile și inimile consumatorilor. Brandul nu este doar cafea. Este o idee. Este un loc care nu este nici la muncă, nici acasă. Este locul unde te relaxezi, asculți muzică, discuți și savurezi o cafea bună. Tocmai de aceea, Starbucks nu are astăzi competitori de luat în seamă; pentru că brandul împărtășește experiența unui stil de viață ce își propune să schimbe societatea într-un mod în care aduce tuturor, un bine. Este un vis american ce poate fi urmat, oriunde în lume. Chiar și de români.
Bibliografie
Aranguren, J., L., Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances, Hachette, Paris, 1967
Bârgăoanu, Alina, Tirania actualității, Editura Tritonic, București, 2006
Bălan, Constantin, Istoria românilor, vol, V, Editura Enciclopedică, București, 2003
Balle, Francis, J., Padioleau, Sociologie de l’information, Paris, Larousse, 1973
Bateson, Gregory, Jurgen, Ruesch, Communication et société, Seuil, Paris, 1988
Berger, Arthur, Asa, Media Research Techniques, Editura Sage, 1998
Bertrand, Jean, Claude, Les fonctions des medias, Editura Medias, Paris
Bertrand, Jean, Claude, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001
Crozier, Michel, Le phénomène bureaucratique, Editura Points, Paris, 1964
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass media, București, Editura Carro, 1996
Coste, Nathalie, Cerdan, Alain, Le Diberdier, Televiziunea, traducere din limba franceză de Ileana, Busuioc, Editura Humanitas, București, 1991
Dicționarul Explicativ Român, Editura Academiei, București, 1975
Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Științifică, București, 1997
Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19
Dessart, Francis, Reconquista – eseuri și studii de geopolitică spirituală, Editura Carpathia Press, București, 1948
Dobrescu, Emilian, Sociologia comunicării, Editura Victor, București, 1998
Dominick, J., R., The Dynamics of Mass Communication, A. W. Publ., 1983
Giannakovris, Konstantinos, Population and social conditions, Eurostat, Statistics in focus, 72⁄2008
Herbert, A., Simon, The New Science of Management Decision, Prentice Hall, New Jersey, 1977
Ilombi, Mahélé, L’information bloquée, Cabay Libraire – Editeur, Louvain la Neuve, 1984
Ionescu, Carmen, Agențiile de presă din România, Editura Tritonic, București, 2007
Iorga, Nicolae, Istoria presei românești, Muzeul lieraturii române, 1999
Larson, Charles, U., Persuasiunea, receptare și responsabilitate, Editura Polirom, București, 2003
Melvin, L., De Fleur, Sandra, Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999
Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, București, Editura Științifică, 1976
Pasailă, Vasile, Presa în istoria modernă a românilor, Editura Fundației Pro, București, 2004
Petcu, Marian, O istorie ilustrată a publicității românești, Editura Tritonic, București, 2007
Udroiu, Neagu, Eu comunic, tu comunici, el comunică, Editura Politică, București, 1983
Udroiu, Neagu, Gutenberg sau Marconi?, București, Editura Albatros, 1981
Răduică, Georgeta, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești (1731-1918)
Schramm, Wilbur, Process and Effects of Mass Communication, Editura University of Illinois Press, London, 1995
Scurtu, Ioan, Ion, Bulei, Democrația la români 1866 – 1938, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010
Tanasă, Gheorghe, Ștefan, GH., Arsene, Crestomația pentru studiul istoriei moderne și contemporane a românilor în învățământul preuniversitar, Editura Spiru Haret, Iași, 1996
Teleșpan, Constantin, Informația – factor de creștere economică, în Studii de economie teoretică și aplicată nr 31, supliment al ziarului Economistul nr 681/18 octombrie 1995
Teotoi, T., V., Vătășianu, Cultura în secolele XIV-XVI, în volumul Istoria Rmânilor vol IV., Editura Enciclopedică, București, 2001
Touraine, Alain, Metodele sociologiei, Editura Polirom, Iași, 2003
www.Starbucks.com
www.Hoovers.com
www.CNN.com: Starbucks out of China’s Forbidden City
www.allvoives.com
http://ro.wikipedia.org/wiki/Starbucks
http://www.starbucks.com/responsability
http://www.msnbc.msn.com/id/21837962/
http://www.newsweek.com/id/91497/page/2
http://www.Starbucks.com/mission/defaut.asp
http://abcnews.go.com/Business/Story?id=5288740&page2
http://news.starbucks.com/news/starbucks+celebrates+first+store+opening+in+esalvador.html
International Coffe Organization: Coffee market Report October 2008; www.ico.org
Starbucks Financial Report; www.starbucks.de
Starbucks Factsheet; Annual Report 2007; Starbucks Company Profile
Starbucks Corporate Social Responsibility Report, 2006, www.starbucks.com
Anexe
Istoria și prezentarea generală a brandului intenațional de cafea Starbucks
Compania de cafea, Starbucks, a fost fondată în 1971 în Seattle sub numele original, „cafeaua Strabucks, ceai și condimente”. În 1985 numele s-a schimbat în Compania de Cafea Starbucks. Astăzi, Starbucks este liderul mondial în vânzări, fabricant și brand a cafelei speciale cu un total de peste 17.000 magazine în 50 de state din interiorul USA și încă 43 în afara Statelor Unite ale Americii, compania având o gamă largă și variată de produse. Adăugate, la diferitele feluri de băuturi pe bază de cafea cum ar fi, de exemplu espresso sau cafeaua preparat, Starbucks oferă boabe întregi de cafea, băuturi reci, o varietate de gustări proaspete, accesorii și echipamente pentru cafea, ceaiuri premium, divertisment precum muzică, cărți și filme. De asemenea, Starbucks își răsfață clienții cu produse speciale pentru ei precum Frappuccino sau cardul Starbucks. Prioritar, produsele sunt vândute prin intermediul companiei – magazine speciale de vânzare a produselor. În plus, compania lucrează împreună cu alte domenii pentru a opera și în magazinele licențiate din aeroport, supermarketuri, librării, hoteluri etc. În prezent, Starbucks, se bazează pe extinderea vânzărilor, inovația produselor și serviciile innovative pentru a câștiga obiectivele pe termen lung, decise de președintele Howard Schultz. Acesta dorește să ofere o experiență unică pentru clienții săi, și anume cel de-al treilea loc, după acasă și serviciu. Muncind pentru atingerea acestui scop, Starbucks vrea să deschidă noi magazine în piețele deja existente sau altele noi, să dezvolte noi canale de distribuire, să-și extindă procesul de dezvolatare a produsului și nu în cele din urmă, să satisfacă nevoile clienților pentru ca mai apoi să-și îmbunătățească poziția financiară și să domine constant piață. Starbucks este prezentat astăzi ca fiind cel mai mare lanț de cafenele din lume. Sediul central se afla în Seattle, Washington, Statele Unite. Membrii actuali ai consiliului director sunt: Jum Donald, Barbara Bass, Howard Behar, Mellody Hobson, Olen Lee, Greg Maffei, James Shennan, Javier Teruel, Robert Marsee, Myron Ullman și Craig Weatherup. Amintim și pe Howard Schultz, CEO, al companiei de cafea, Starbucks. Pe piața din România, Starbucks a intrat în aprilie 2007 și operează opt cafenele – cinci în București, una în Cluj Napoca, una în Timișoara și una în Brașov.
Se cunoaște despre Starbucks, care a început ca un preparator local de boabe de cafea și un vânzător începător, că s-a extins rapid, într-un timp uluitor. În anii 90’ Starbucks deschisese câte un nou magazin în fiecare zi lucrătoare, fapt ce a continuat până în 2000. Primul magazin în afara Statelor Unite ale Americii și Canada, a fost inaugurat în mijlocul anilor 90’. Compania își plănuise să deschidă un număr de 900 de magazine în afară USA, în 2009, dar anunțase deja că avest proiect era aproape terminat încă din 2008. Datele generale furnizate de Starbucks Corporation susțin următoarele:
Starbucks face parte din industria: restaurantelor, vânzătorilor de cafea și ceai,
vânzările de băuturi și divertisment;
A fost fondat pe 30 Martie 1971;
Venituri de 10,71 miliarde $;
Venituri din exploatare de 945,6 milioane $;
Numărul de angajați este de 137,000 .
Primul magazin Starbucks a fost deschis în Seattle, Washington, pe 30 martie 1971 de către trei parteneri: profesorul de engleză Jerry Baldwin, profesorul de istorie Zev Siegl și scriitorul Gordon Bowker. Cei trei au fost inspirați de către antreprenorul Alfred Peet să vândă boabe de cafea și echipament pentru această afacere. Istoria numelui spune că, inițial, doi dintre fondatori s-au gândit la Peqoud, personajul din nuvelă lui Moby-Dick. Doar că, cel de-al treilea fondatorul nu a fost de acord cu acest nume, subliniind serios printr-o afirmație „Cine crezi tu, că se va duce să bea o ceașcă de Pequod?”. Astfel, după multe discuții și în urma unui brainstorm, numele a fost ales, de comun acord ca fiind Starbucks, cel mai bun prieten al lui Pequod, din aceeași nuvelă. Din 1971 până în 1975, sediul companiei Starbuck a fost pe strada Western Avenue 2000, după care a fost mutat către Pike Place, unde se află și astăzi. În primul an, Starbucks vindea boabe verzi de cafea luate de la compania Peet, după care s-au hotărât să cumpere direct de la cei care o cresc. Antreprenorul Howard Schultz s-a alăturat companiei în 1982 ca și director de vânzări și marketing. După o vizită făcută de acesta la Milano, a sfătuit compania să își extindă obiectivul de activitate și să înceapă și producerea de cafea și espresso, nu numai vânzarea boabelor de cafea.
Prima cafea, a fost cea inițiată de Howard și purta numele de Giornale, în Aprilie 1986. În 1984, proprietarul original al companiai, Jerry Baldwin a ales să se ocupe de compania de la care cumpărau cafeaua, Peet. Astfel, în locul acesta s-a decis să vină Schultz care a rămas până astăzi. Starbucks a deschis primul magazin în afară Seattle, în Waterfronf Station din Vancouver, British Columbia și Chicago. Toate, în același an. În anul 1992, Starbucks există pe piața cu 165 de magazine. În prezent, Starbucks este prezent în mai mult de 50 de țări (6 continente). Prima destinație în afară Nord Americii a fost Tokyo, Japonia în 1996. În 1998, Starbucks a intrat și pe piața Marei Britanci, reușind la vremea aceea o achiziție de 83 milioane $, din 60 de magazine. În septembrie 2002, Starbucks s-a extins, cucerind America Latină, prin Mexico City. A urmat America de Sud, în august 2003, unde Starbucks a poposit în Lima, Peru. În noiembrie 2010, America Centrală, cu precădere capitală El Salvador avea să aibă și ea un magazin Satrbucks. Pe 17 martie 2011, Starbucks a deschis cel de-al treilea restaurant în America Centrală și primul în Guatemala. În aprilie 2003, Starbucks reușise să câștige titlul de cea mai bună cafea din Seattle ajungând la un număr de 6,400 de magazine. Pe 14 septembrie 2006, rivalul său, Diedrich Coffee a anunțat public că va vinde cea mai mare parte de lanțuri de magazine pe care o deținea la aceea vreme, lui Starbucks. Iar acesta a fost începutul lui Starbucks în a vinde cafea să și în alte locații precum aeroporturi. Multe librarii, erau licențiate cu drept de a vinde Starbucks; amintim aici ca și exemple: Barners&Noble din Statele Unite, Livraria Saraiva din Brazilia și B2S din Tailanda. Prima controversă a apărut în iulie 2007 când Starbucks a fost nevoită să-și închidă unul din centrele de vânzare acolo, deorece existau protestatari care obiectau influența americanilor în cultura chineză. Trebuie menționat că încă de la deschiderea sa în 2000 existau câteva voci care nu își doreau aceasta deschidere, din același motiv. De asemenea, Starbucks și-a anulat planurile de a se extinde în India, dar s-au revanșat cu primul magazin în Rusia. În 2008, Strabucks și-a continuat extinderea pe piață cu Argentina, Bulgaria, Cehia și Portugalia. Cel mai mare magazin Starbucks, există în Buenos Aires. Și Polonia a avut parte de primul sau magazin când Starbucks și-a anunțat intrarea pe piața poloneză în 2009. Noi magazine vor fi deschise și în Algeria. De asemenea, ceea ce este foarte important, Starbucks și-a deschis porțile pentru vizitatori pe 5 august 2009 în locația sa din Utrecht, Olanda. Pe 21 octombrie 2009, Strabucks și-a anunțat în sfârșit stabilirea unui nou magazin și în Suedia, începând cu aeroportul Arlanda că prima locație, în afară Stockholm. Pe 16 iunie 2010 Starbucks a deschis primul său magazin în Budapesta, Ungaria. În mai 2010 Hotelul Soare din Sudul Africii au semnat un angajament cu Starbucks care îi permitea companiei să vândă cafea în cele mai luxoase hoteluri precum Tsonga Sun și Southern Sun. De fapt, acest contract nu a fost decât un prilej pentru Strabucks de a fi în Africa la campionatul mondial FIFA din 2010, găzduit de Africa de Sud. În februarie 2011, Starbucks a început vânzarea oficială a produselor sale în Norvegia, doar că aici nu a existat niciodată un magazin de-al lor. Aceștia aprovizionau magazinele de tip fast food cu Strabucks. În ianuarie 2011, Starbucks și Tata Caffee, cea mai mare companie de plantație de cafea a Asiei, și-au anunțat planurile pentru o alianță strategică, de a aduce Strabukcs și în India, mai târziu în acest an.Brandul vinde cafea preparată, espresso bazat pe băuturi calde, alte băuturi reci sau calde, boabe de cafea, salate, sandwichuri calde sau reci, produse de patiserie, chipsuri și multe alte produse. Prin subdivizia Starbucks Entertainment și divizia Hear Music, Starbucks vinde, de asemenea, cărți, muzică și filme. Multe din produsele companiei sunt sezoniere sau specifice locației magazinului. Președintele oficial al Starbucks, Howard Schultz, declara că nu își dorește ca marile câștiguri să dilueze cultura companiei, iar pentru ca aceasta să nu se întâmple, obiectivele comune ale leardershipului companiei trebuie să acționeze ca având de a face cu o companie mică. Ceea ce l-a determinat pe Schultz să acționeze ca atare, a fost ideea de experiență Starbucks, încercând, pe vremea aceea să-și combată potențialii competitori, McDonalds și Dunkin’ Donuts. Astfel, s-au gândit și strategiile de vânzare a sandwichiurilor care din teamă de a nu își pierde concentrarea asupra cafelei, au lăsat doar o linie de vânzare cu aceste produse, în magazinele Starbucks din lume. De asemenea, Starbucks, anunțase și o intrare pe piața băuturilor energizante. Bobele de cafea pre-sol, nu au mai fost folosite astfel că, șlefuirea boabelor va aduce „aromă, romantism și teatru” în magazinele americane. Compania a anunțat de altfel și achiziționarea unor echipamente ce urmau a fi folosite prin programul The Coffee Equipment Company. La începutul anului 2008, Starbucks a început o comunitate pe site-ul sau, dându-i numele „Idea mea Strabucks”, construită în vederea adunării de sugestii și feedback de la consumatori. În același an, dar puțin mai târziu, a fost introdus un program de loialitate unde se primeau carduri Starbucks care îi ajutau să devină clienți importanți ai magazinelor, oferind avantaje precum ar fi accesul gratuit la internetul Wi-Fi, fără costuri pentru lapte și siropuri aromatizate și rezerve gratuite pentru cafeaua preparată prin picurare. Pe lângă faptul că acest brand s-a ridicat datorită tuturor produselor pe care le vinde, Starbucks își mai are și ca obiect de activitate anumite acțiuni, pe care le desfășoară în ideea de a salva lumea. Unul dintre acestea este referitor la impactul asupra mediului. În anul 1999, Starbucks a început campania „Motivele pentru grădina ta” prin care încercau să facă compania una cât mai ecologică. În această campanie, oamenii puteau veni la magazine să solicite boabe rămase de cafea pe care le puteau lua acasă și le compostau. În 2004, Starbucks a început a reducă mărimea șervețelelor astfel, salvând hârtie. În 2008, Starbucks a fost cotată pe locul 15 din top 24 cele mai Ecologice Agenții de Protecție a Mediului. De asemenea și reciclarea a fost una din activitățiile extra ale companiei când în 2005, Starbucks a primit premiul pentru Coaliția Națională de Reciclare pentru decizia de a ambala mâncarea în cutii pe care mai apoi să le recicleze. Iar acestea sunt doar câteva exemple dintr-un șir de activități extra pe care Starbucks le desfășoară sub programul Responsabilitatea Socială Corporativă.
În cele ce urmează, voi propune analiza planului de marketing a brandului internațional, Starbucks. Acest plan poate fi văzut din 2 puncte de vedere: cel al mediului-macro și micro al brandului pe piața cafelei de calitate. Mediul-macro include toți factorii care influențeză o organizație dar care sunt în afara controlului direct al acesteia. Piața sau mediul se pot shimba iar compania ce se află în mijlocul acestora trebuie să fie capabilă să se adapteze acestor schimbări. Pentru a înțelege mai bine mediul-macro al companiei Starbucks, este necesar să luăm în considerație analiza PEST. Acest tip de analiză conține factori politici, economici, socio-culturali și tehnologici. Astfel:
– Factorii politicii; Mediul politic este reprezentat de legi, reguli și politici guvernamentale care pot influența sau limita diferite companii sau organizații în piață. Guvernul pune limite și reguli asupra companiilor pentru binele societății, asigurându-se că, consumatorii vor avea o piață liberă și corectă, de desfășurare a afacerilor. Compania Starbucks își desfășoară activitatea în peste 70.000 de magazine din peste 50 de țări. Majoritatea locațiilor de desfășurare a activității sunt în Statele Unite ale Americii (peste 11.000 de magazine), Canada (1000) și Marea Britanie (700). Starbucks își vinde produsele în peste 6 continente de unde vom menționa câteva locații din fiecare: Africa (Egipt, Africa de Sud); America de Nord (Canada, Mexic, Guatemala, Statele Unite ale Americii, Puerto Rico); Oceania (Australia, Noua Zeelandă); America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile, Peru); Asia (China, Hing Kong, Japonia, Coreea de Sud, Tailanda); Europa (Belgia, Franța, Germania, Bulgaria, Gracia, Polonia, Portugalia, Rusia, Turcia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda, România, etc). Fie că au fost nevoiți să își deschidă centre de vânzare în republici parlamentare sau monarhii, nimic nu le-a împiedicat succesul ce avea să vină. Aproape în fiecare locație a fost garantată o independență a diferitelor companii care își doreau să nască branduri. Religiile, de asemenea, nu au reprezentat nici o problemă pentru companie să se extindă pe piețe atât de întinse. Și după cum multe cercetări arată, fiecare țară a lumii încearcă să prindă procesul modernizării (inclusiv Asia și Africa) și de aceea, este lesne de înțeles că factorii politici sunt primii care ar ajuta oricând o companie să se desfășoare, atâta timp cât consumatorii găsesc în bunurile vândute, o nevoie.
– Factorii economici; Acești factori sunt foarte importanți pentru companii deoarece cu ajutorul acetora se pot observa trendurile în economie pentru a preveni pierderile în profit și pentru a sta cât mai mult pe primul loc, din topul pieții. De exemplu: majoritatea țărilor unde Starbucks se prezintă, fac parte din Europa și cum Uniunea Europeană, a început un proces de modernizare pentru țările membre, s-a constatat o creștere economică în fiecare din acestea, față de dinainte de a fi membru UE. Creșterea populației, un stil de viață mai bun, creșterea fertilități, descreșterea ratei de migrație, o schimbare de climat, schimbări sociale, noi tehnologii, toate acestea sunt prioritățile țărilor Uniunii Europene. Creștearea ratelor a GDP-ului (Gross Domestic Product) indică creșterea economică a unei țări. În ultimii ani, majoritatea țărilor unde Starbucks activează, GDP a avut o creștere ușoară. Guvernele au implementat reforme și au privatizat multe companii controlate de stat și liberalizând zone chei de economii. Tot în ultimii ani, s-a constatat și o surprinzătoare apariție a metodelor de vânzare (de exemplu: internet) ceea ce, mai mult sau mai puțin, a influențat creșterile produselor Sturbucks. Brandul are mai multe șanse acum de a-și transporta produsele în toate locațiile de pe glob, direct către consumatori.
– Factorii Social-Culturali; Populația pământului este în prezent de 7 miliarde și este într-o continuă creștere potrivit dr. Tim Fox, principalul autor al studiului „Populația: O planetă, prea mulți oameni”. Creșterea anuală a populației de întregul glob, este de 75 de milioane de oameni, echivalentul populației care trăiește acum în Marea Britanie. Cea mai mare creștere va fi înregistrată în Africa, urmată de Asia. Populația urbană a lumii va crește de la 3.3 miliarde în 2007, la 5.4 miliarde în 2050. De asemenea datele unui studiu ne arată că majoritatea populațiilor unde brandul Starbucks are cele mai multe locații (amintim 17.000 de magazine și peste 50 de țări) se potrivește cu „35 de ani, bine educat domn/doamnă” exact segmentul companiei Starbucks. În acest caz, putem înțelege că brandul Starbucks poate atinge o marjă de consumatori considerabilă, care să fie deschiși înaintea produselor și serviciilor noi sau străine. În restul țărilor, unde se mai află magazinele Starbucks, se poate spune că populația are vârsta potrivită dar nu și un nivel de educație apropiat segmentului companiei. Nivelul jos al educației își are ca motiv, faptul că mulți tineri încep să lucreze de mult prea devreme. Dar în zilele noastre guvernele încearcă să schimbe situația educațională într-atât încât nivelul educației să crească, iar prin acest mijloc, se vrea și ca potențialul număr de produse Starbucks să devină mai mare. De asemenea, este importantă și analiza atitudinilor de interes ale potențialilor consumatori. În America sau Europa, de exemplu, consumul de cafea este foarte important. Pe durata săptămânii, majoritatea populației are nevoie de o cafea de dimineață, ca să poată să pornească ziua de lucru sau, de-a lungul week-endului, multe persoane ies să se întâlnească la o cafea. Acest aspect este unul pozitiv pentru Starbucks, deoarece aceste grupuri sunt potențiali consumatori ai brandului.
– Factorii tehnologici; Noua tehnologie crează piețe și oportunități noi pentru afaceri, în acord cu avantajele competitive. Companiile care nu se ridică pentu a înfrunta noua tehnologie își vor găsi, curând, produsele și serviciile, expirate. Activitățile de cercetare științifice și tehnologice sunt în principal conduse de o rețea de cercetare și dezvoltare în majoritatea țărilor unde brandul poate fi întâlnit, ce apaține universităților publice și instituțiilor autonome de cercetare. Mai mult, companii naționale și internaționale sunt implicate în activitățile de cercetare. Departamentul de Cercetare și Dezvoltare al companiei Starbucks este responsabil pentru dezvoltarea tehnologică a produselor precum mâncarea sau noului echipament. În ultimii ani, compania a cheltuit în jurul a 10,5 milioane $ în 2005, 8,3 $ milioane în 2004 și 5,4 milioane $ în 2003 pe cercetările tehnologice și activitățile de dezvolare în atenția consumului de testare a produsului și a procesului de îmbunătățire în toate domeniile afacerii sale. Aceste numere arată că investițiile companiei în cercetare și dezvoltare au crescut aproape la 100% pe durata a 3 ani. Acest lucru demonstrează importanța noilor dezvoltări pentru a rămâne competitiv pe piață. Prin programul cercetare și dezvoltare, Starbucks poate oferi clienților noi produse inovative și unice în schimbul unui preț mai mare, decât al unui oricare produs de cafea. Prin prisma faptului că, competitorii nu oferă produse precum acesta, consumatorii sunt dispuși să plătească acest preț doar ca să simtă experiența Starbucks. Ciclul vieții în domeniul cafelei nu este atât de scurt, deoarece, produsele și mașinăriile nu se lupt pentru pace. Pentru companie, acest fapt înseamnă că nu trebuie să schimbe mașinăriile și produsele atât de repede, pentru că nici consumatorii nu se schimbă de la o zi la alta, mai ales când au în față o marjă de produse foarte ridicată și vastă, ce este oferită de Starbucks. Ba mai mult, există și diferie posibilități pentru ca Starbucks să inoveze:
Mașinării care să creeze gustul unic de cafea și care nu poate fi oferit de către
competitori (de exemplu un inactiv și o nouă exracție de gust ca și formă de diferențiere);
Mașinării care să fie capabile să fiarbă cafeaua mai repede, în așa fel încât timpul de
așteptare al consumatorului, care de obicei nu prea are timp, să fie redus;
Un nou sistem de comandare ce permite cererea prin telefonul mobil sau internet ceea
ce va crește importanța internetului și a tehnologiei mobile;
Un card special care poate fi folosit de consumatorii care comandă de obicei aceleași
produse, pentru ca, vânzătorul să înceapă deja să pregătească produsul, din momenul intrării acestuia în magazin.
Afacerea cu cafea are o mare importanță, în economia lumii, deoarece cafeaua este un vulnerabil produs pe piața globului și asigură locuri de muncă pentru miliarde de oameni. În anii trecuți, acest sector s-a dovedit a fi în mod constant în creștere, ceea ce oferă companiei foarte multe oportunități. Nu în ultimul rând, piața cafelei, a înfruntat mereu urcușuri și coborâșuri, majoritatea, legate de balanța dintre ofertă și cerere. De exemplu, în 2001, prețurile cafelei au scăzut la 0,91 $ și au stagnat pentru câțiva ani. Dar condițiile s-au îmbunătățit până astăzi. Prețurile au crescut la 2,29 $ pe kg, iar volumul estimat al consumului în lume, în anul 2007 este undeva la 124, 6 miliane de pungi comparat cu 121,1 milioane în 2006, înregistrând astfel o creștere de 2,9%. În perioada de 10 ani dintre 1997 și 2007, consumul în lume, a crescut cu 20,95%, de la 100,6 de milioane de pungi la 124.6 milioane. Se estimează că în 2008, consumul de cafea în lume, ar putea fi între 127 și 128 de milioane de pungi. Acest lucru se reflectă și în câștigurile nete ale companiei; din 2006 și 2007 ce au crescut de la 7,8 miliarde € la 9,4. Pe piața cafelei sunt 2 diferite tipuri de cafea: „robustă” și „arabica”. Starbucks pune la dispoziție cea mai înaltă calitate și cele mai scumpe boabe Arabica, ceea ce însumează circa 10% din totalul de cafea achiziționată, din lume. Și ca să concluzionăm situația caflei pe piața mondială, este necesar să reamintim câteva numere, referitoare la situația pieței:
Producția totală de cafea în lume (Oct. 2005 – Sept. 2006): 7 miliarde kg;
Totalul de cafea achiziționată de Starbucks (Oct. 2005 – Sept. 2006): 133 milioane
kg;
Numărul de țări unde cafeaua se cultivă: aproximativ 60;
Numărul de țări unde Starbucks a cumpărat în 2006, cafea: 24.
Cum Starbucks oferă un serviciu relativ ce ți-l poți permite, va avea o scală mică de competitori precum mici magazine de cafea care există în lume. Chiar și așa, există branduri care oferă produse similare acelora de la Starbucks; McDonalds și Dunkin’ Donuts, pe care îi putem considera unii dintre competitorii lui Starbucks pe piața cafelei. Aceste două branduri oferă o apropiată concurență, având multe tipuri de cafea care sunt similare, toate trei fiind puternice branduri fracizate și de multe ori, ele se pot găsi într-o proximitate apropiată, unul de celălalt. Implementarea noilor produse McCafe, la Mc Donalds „se mută de la o băutură care acompaniază la a fi o băutură pe care oricine și-o poate permite, având un preț mic” a cauzat o mare amenințare pentru Starbucks. Dunkin’ Donuts, un brand care a introdus lapte în cappuccino în 2003, distanțându-se de la un brand ce avea ca obiectiv vânzarea de gogoși, la un nou vânzător de cafea, important, a devenit, de asemenea, un competitor de luat în seamă pentru brandul Strabucks. Când consumatorii au în față acești 3 distribuitori într-o zonă în care îi apropie unul de celălalt, toți vânzând produse similare, vor fi nevoiți să se gândească pe care îl vor alege pentru consum; această situație fiind una nouă pentru Starbucks care până acum nu avea nicio temere pentru că nu existau competitori pe piață. Oricum, McDonalds nu vinde peste tot, serviciul Mc Cafe, acesta fiind implementat doar în America, iar Dunkin’ Donuts nu există în tot atâtea locații ca și Starbucks, deci, brandul nu se confruntă cu un factor de risc atât de mare, întrucât, cele 3 branduri nu se pot întâlni într-un singur loc, foarte aproape.
Starbucks este o organizație profitabilă, din moment ce vânzările cresc, net, pe fiecare an. Câștigurile acestuia au crescut în fiecare an, de la începutul companiei pe piață. Anul trecut, Starbucks a câștigat peste 673 milioane $ și a generat venituri de peste 9,4 miliarde $. După cum Howard Schultz, CEO la Strabucks a spus: „Asta a făcut să fim o organizație de mare succes. În anul fiscal 2007, am generat 9,4 miliarde $ sau 0,87 $ pe acțiune. În ciuda acestei puternice performanțe, începute în 2007, am văzut traficul de consum în magazinele noastre din Statele Unite ale Americii, unul încet. Acest lucru este dezamăgitor și de neacceptat, dar într-un fel, afacerea noastră, asigurându-se că Starbucks continuă să fie al treilea loc pe care consumatorii noștri îl acceptă ca fiind parte din rutina lor zilnică.”
În ceea ce privește analiza competitivă, amintesc factorii care sunt factorii critici de succes ai brandului Starbucks:
Servicii personalizate; angajații întreabă în primul rând numele și apoi servesc
Comanda (în loc de bonuri de rând) și întotdeauna aceștia vorbesc frumos cu clienții ca să le satisfacă nevoile;
Produse personalizate; după cum își exprimă dorința de a comanda un anume produs,
angajații vor întreba politicos ce fel de extras și în ce fel de ceașcă dorește clientul să bea, sau dacă o va savura în interiroul magazinului sau la pachet.
Un mediu unic; după ce comandă, consumatorii se pot alătura prietenilor într-o
încăpere cu un încântător background exprimat prin muzică de cea mai bună calitate.
Rapiditatea cu care consumatorii sunt serviți; în ciuda faptului că mulți oameni trec
pragul Starbucks, angajații sunt întotdeauna pregătiți și prezenți la ordinele acestora, delivrând produsul cerut, în doar câteva minute.
În ceea ce privește analiza SWOT, amintesc înaint de toate faptul că industria cafelei în lume a suferit multe schimbări, de-a lungul ultimelor decenii. Astăzi, datorită globalizării, ne confruntăm cu o realitate, total nouă. Punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările brandului Starbucks pot fi observate în tabelul ce urmează:
Starbucks are o misiune și obiective clare. Ei își doresc să: „inspire și să hrănească spiritul uman – o persoană, o ceașcă, un vecin – în același timp”. Unul dintre obiectivele personale ale lui Starbucks care a și devenit unul dintre conceptele principale este acela de a satisface publicul până la capăt și asigurând o experiență de neuitat. Starbucks urmărește câteva principii care îi definesc obiectivele. Acestea se concentrează îndeosebi asupra cafelei lor, partenerilor săi, clienților, magazinelor, vecinilor și acționarilor. Toate aceste principii sunt vitale în vederea menținerii popularității brandului Starbucks și sunt prezentate în cele ce urmează:
„Sursă sigură care asigură cele mai fine boabe de cafea, măcinându-le cu o grijă
extraordinară, îmbunătățind viețile celor care o cultivă”;
Considerând toți cooperatorii Starbucks ca fiind partenerii acestuia și nu ca muncitori;
Privind interacțiunea lor cu clienții ca fiind o legătură umană;
Ca și brand, ei își asumă responsabilități și întotdeauna vor face tot ce este nevoie
ca să fie cei mai buni;
Completând toate obictivele de mai sus, în vederea satisfacerii acționarilor.
Un ultim obiectiv important al Starbucks este natura prietenoasă a brandului pe care ei își doresc să o promoveze. În obiectivele lor, folosirea echipamentelor ecologice și stabilirea unei corporații considerate „environment” sunt, de asemenea, valori importante. Chiar dacă Starbucks caută să satisfacă toți clienții prin asigurarea unei game largi de produse, ce includ și un meniu special pentru tinerii consumatori, principalul lor segment pe piață este clientul cosmopolitan, care folosește Starbucks ca un alt stil de viață. Un alt tip de clienți sunt oamenii care folosesc ambianța Starbucks și își petrec ziua în locațiile brandului pentru a lucra. Evident, aceasta este ținta lor principală, care îi reprezintă pe tinerii consumatori pornind de la vârsta de 20 ani până la 50, când stilul de viață cosmopolitan, încetinește. De asemenea, ei trebuie să atragă și clienți care au un venit mai mare, pentru că vizita zilnică la Starbuks, cere un anume preț.
Geografic vorbind, chiar dacă brandul poate fi găsit pe întreaga piață cu un număr de magazine impresionant în Statele Unite și Canada și cu o extindere pe piața globală într-o manieră cât mai vizibilă, brandul se dorește a fi accesibil, oriunde. Este un loc unde tinerii merg să învețe și oamenii mai în vârstă merg să lucreze, un fapt care este bine scos în evidență de Starbucks, atâta timp cât vei vedea mereu, clienți cu laptopurile, lucrând în interiorul magazinelor Starbucks; de asemenea, este un loc unde și clienții ocupați pot merge și lua o gustare rapidă; cum ar fi micul dejun (rapiditatea fiind unul dintre conceptele Starbucks). În ciuda unei investiții considerabile, Starbucks a reușit să se poziționeze în mintea consumatorilor target. Ca și brand, ei au câștigat recunoaștere internațională și sunt favoriți a mai multor consumatori. Intrarea noilor competitori poate deveni o amenințare, deși înainte, nu exista absolut nimeni care să vândă aceleași produse ca și Starbucks. Prin faptul că sunt accesibili, rapizi și au o varietate mare de produse, Starbucks a reușit cu succes să stabilească nișa largă de clienți. Unul dintre cele mai importante avantaje competitive și valorile adăugate, este faptul că Starbucks investește continuu în extinderea sa, la un nivel de peste 17.000 magazine în lume, din care peste 11.000 doar în Statele Unite ale Americii. Faptul că în Statele Unite ale Americii există atât de multe magazine Starbucks, semnifică că aceștia sunt disponibili oricând, permițând clienților să găsească brandul peste tot în America chiar și în apropierea lor. Acest lucru demonstrează că există o posibilitate de a face din clienți, consumatori loiali. Un alt important factor ce crează un avantaj, este relația personală pe care Starbucks o emite. Faptul că angajații întreabă mai întâi prenumele consumatorului și îl include în comanda acestuia, fac ca, clienții să se simtă mai aproape de brand, din nou, creându-se o mare posibilitate ca, aceștia să devină clienți obișnuiți. Gamă largă de varietăți ale produselor, faptul că le personalizează în funcție de fiecare dorință a fiecărui client este încă un alt mare avantaj (după cum se știe, nu există chiar atât de multe locuri unde îți poți personaliza băutura, într-o astfel de manieră). Continuând să investească în piața internațională și cea din Statele Unite ale Americii, prin investițiie aduse în principal produselor și serviciilor, rămânând un brand care dorește să creeze o legătură cu clienții săi, Starbucks, poate contina să fie liderul pieții. Toate aceste avantaje vor fi extrem de benefice pentru Strabucks, când acesta se va confrunta cu o competiție serioasă în acest domeniu. În ceea ce privește avantajul competitiv al brandului Starbucks, menționez produsul.
Starbucks oferă clienților săi o arie extinsă de produse pentru testare, satisfăcând diferite nevoi ale acestora. Aceste produse pe care brandul le oferă, sunt: cafea, ceai, cappuccino, CD-uri, DVD-uri, cărți, înghețată și accesorii pentru o cafea. Dar în cea mai mare parte, Strabucks se concentrează asupra cafelei, ca produs principal. Starbucks oferă clienților săi „un espresso, proaspăt și bine preparat, în stil italian”. Aceste espresso-uri sunt făcute din înalta calitate a boabelor de cafea a căror cumpărare și preparare sunt supervizate de angajații Starbucks. Mai mult, fiecare espresso trebuie să aibă „o cremă groasă, uniformă, la partea de sus, o aromă puternică care se menține, astfel că prospețimea băuturii, rămâne mai îndelungată în timp ce aromele nedorite sunt reduse la minim”. Starbucks crede că aceste cerințe sunt o parte majoră a gustului său. Pentru Strabucks, cu cât satisface mai puțin aceste necesități, cu atât mai mult, clienții nu își vor mai dori să aleagă produsele brandurilor.
De asemenea, Strabucks folosește diferite tipuri de cafea, precum Colombia Narino Supremo și Cafe Verona pentru a satisface o gamă largă de clienți. Suplimentar, Starbucks servește și ceaiuri. Compania Tazo, din Portland, Oregon, suplinește Starbucks cu multe ceaiuri premium, la fel ca și accesorii pentru ceai. Starbucks a ales să deschidă și acolo o locație, în 1991, deoarece a dorit să atragă diferiți clienți din punct de vedere demografic. Multe persoane care nu au băut niciodată cafea nu puteau veni niciodată la Starbucks. Aceștia au observat că excludeau, din start, anumiți clienți. După ce au aflat că acei clienți nu beau cafea, de obicei, alegând să bea ceva similar, precum ceaiul, s-au decisă să îl și vândă. În magazinele Strabucks se oferă și o varietate de produse de patiserie și dulciuri care să satisfacă nevoilor clienților săi pentru o gustare. Aceste gustări sunt pentru clienții care vor să aibă ceva cu care să-și accesorizeze băutura. Sau, dacă clienții sunt în întârziere și uită să ia micul dejun, pot apuca ceva în grabă, în timp ce își servesc cafeaua. În zona Seattle, Strabucks a început să vândă gogoși Top Pop, în magazine. Mulți dintre clienți se bucură de aceste gogoși cu care Starbucks a ales să facă parte din secțiunea de dulciuri și produse de patiserie. Starbucks are boabe întregi de cafea de sol, disponibile pentru clienții săi care doresc să le achiziționeze. Ei vând aceste boabe de cafea pentru picurare, cât și pentru mașini espresso. Starbucks vinde, de altfel și altfel de dulciuri și ciocolate. Aceste dulciuri includ și bomboane de după cafea și Lollipops. Ei au decis să includă ciocolata în produsele sale, precum ar fi cutii de cadouri și batoane de ciocolată, deoarece ciocolata și cafeau, de obicei, se completează una pe cealaltă. La fiecare magazin Strabucks, se găsesc accesorii relevante și echipament disponibil pentru clienți. Acestea includ echipamente precum: mașini de espresso, filtre de cafea de inox și produse de curățare. Chiar și așa, uneori, Starbucks trece printr-o perioadă în care cu greu găsește pe cineva căruia să i le vândă. Ele sunt la un preț ridicat, iar cei care vin de obicei în magazin nu au nevoie să le cumpere. Ei vin pentru că își doresc să se bucure de timpul de la Strabucks și nu vor să cheltuie atât de mulți bani pe mașina de espresso. Starbucks își bazează tot recursul său asupra mediului pe care îl pune la dispoziție clienților săi. Atât de puternic se simte acest lucru încât astăzi, face parte din produsele pe care Starbucks le vinde.
Starbucks crede că, clienții săi nu vin doar ca să bea o cafea, dar și pentru a se așeza confortabil, a citi, a discuta, a asculta muzică, a studia bând cafeaua. Așadar, clienții cumpăra experiența pe care Starbucks o furnizează. Aceasta include servicii rapide, clienții satisfăcuți de către angajați mulțumiți de job-urile lor, acces la internet și aroma care miroase ca la o fabrică de cafea. Starbucks este atât de devotat idei de a avea magazinele mirosind a fabrică de cafea încât au interzis angajaților să poarte parfum, pentru că înlătura aroma de cafea. În acest sens, ei promovează imaginea pe care brandul își dorește să o aibe. Alte produse pe care Starbucks le vinde sunt cafeaua premium și înghețată. Ei vând, de asemenea și Cd-uri cu muzică și DVD-uri (deși, muzica, parte din experiența Strabucks, se aude în background în timp ce clienții își savurează băuturile sale).
Avand produse la un preț mai ridicat, compania se arăta ca un brand de o mare importanță și cu un statut înalt. Aceste prețuri pot părea puțin ridicate în comparație cu alte „fabrici de cafea” dar acest lucru arată de fapt, poziția acestui brand ca și lider, dar și exclusivitatea produselor sale. De exemplu, dacă prețurile sale ar fi fost atât de joase încât oricine ar fi putut veni la ei și să profite de serviciile fine pe care acesta le oferă, oamenii care au salarii mai mari, nu ar avut aceeași idee despre Starbucks (servicii unice și produse de cea mai înaltă calitate). Faptul că ar putea fi ieftin ar face ca mai mulți oameni să vină acolo, iar acest lucru ar descrește consumul pentru că s-ar ajunge să nu se mai facă distincția dintre Starbucks și altele cafele. Distribuirea produselor Starbucks se face prin magazine, internet, băcanii, companii.
Magazinele sunt cel mai eficient și sigur mijloc de distribuire a produselor Strabucks, unde se combină într-un singur mediu, tradiția cu modernul și serviciile cu cele mai proaspete produse. Aruncând o privire pe internet, Starbucks vinde o gamă largă de produse împachetate, încercând să extindă piața până în zone unde nu este posibilă deschiderea unui magazin. Compania vinde, de altfel și alte produse și servicii, cu ajutorul internetului, precum crearea unui card personalizat pentru client, muzica (inclusiv iTunes), filme și cărți. Astfel, Starbucks folosește servicii noi și inovative. Ei și-au propus să ducă serviciile și produsele companiei mai departe, oferind servicii pentru clienții care au companii și vor să-și răsfețe angajații cu „cafeneaua de pauză a companiei”.
Pentru companiile care nu își doresc să cheltuiască foarte mulți bani, pot să achiziționeze cardurile pentru angajați, care le va reduce costul în magazinele Starbucks. Calitatea și varietatea produselor, servicii personalizate pentru fiecare client și prezentarea magazinelor sale, oferă acestei companii un loc privilegiat în mintea clienților săi. Dar cea mai bună metodă de a promova această companie este prin a arăta mediul incredibil al magazinelor, deoarece clienții săi nu caută doar produsele Satrbucks, ci și mediul care există acolo; un loc liniștitor unde pot citi cărți, discuta sau doar sta pentru o cafea.
Brandul și poziția sa ca și lider pe piață, promovează compania în sine. Consumatorii știu că Starbucks este un brand de încredere cu tradiții și o bună istorie. În studiul „100 cele mai tari locuri de muncă” realizate de revistă FORTUNE, Starbucks se afla pe locul 7, ceea ce arată că brandul își respectă angajații iar ei sunt fericiți cu jobul în companie. Pentru a îmbunătății promovarea și a ajuta lumea, Starbucks organizează campanii precum „Salvează copilul”, creând comunități locale puternice, colaborând cu localnicii, reducând amprenta lor asupra mediului și arătând grija companiei pentru problemele lumii. Starbucks are și alte campanii, în ocazii speciale precum Crăciunul, având posibilitatea de a reduce prețurile și schimbând interiorul magazinelor, oferind o atmosferă de sărbătoare. Folosind internetul, aceștia vor să arate toate lucrurile pozitive pe care compania le are, atrăgând clienții ca să cumpere produsele lor.
Pentru Starbucks, angajații sunt una din cheile succesului. Se încercă să existe diferite culturi și etici în interiorul afacerii sale, cu integritate și transparență pentru a crea Sarbucks ca având o cultură ce nu refuză nicio persoană. Compania încurajează angajații săi să susțină aceste valori care îi ajută să ia decizii corecte, la locul de muncă. Starbucks și-a consolidat reputația prin toate acțiunile etice cu care s-a confruntat. Iar succesul pe care îl au este un rezultat direct al acțiunii sale. Ei sunt de neclintit în angajamentul lor de a proteja diversitatea de culturi și susținerea valorilor de bază. Pentru a susține aceste beneficii, compania oferă un program flexibil prin alegerea unui full-time sau part-time program, un pachet care incude opțiunea burse de vânzare prin intermediul Bean Stock, la nivelul bursei de valori al companiei, precum și beneficii de sănătate, medicale și stomatologice. Toți angajații Starbucks au șansa de a experimenta experiența acestuia și de a învăța mai multe despre cafele și ceaiuri prin programul „partner markout”. La sfârșit de săptămână fiecare partener primește un pachet de cafea și ceai, gratis astfel înțelegând că Starbucks nu-și uită angajații și își dorește tot ce este mai bun pentru ei. Astfel spus, Starbucks este o reală și modernă companie unde angajații sunt pe primul plan, creându-se o familie între angajați și mediul de încredere unde aceștia lucrează.
Logo-ul folosit de Starbucks, este unul ușor de recunoscut în întreaga lume. Folosirea acestuia în toate magazinele și pe toate prdusele vândute la Starbucks, ca și observarea acestuia în câteva filme și alte mijloace mass-media, permite consumatorilor o mai rapidă recunoștere a brandului pe care îl folosește.
Un alt factor important ce contribuie la imaginea Starbucks este ambalajul cafelei. Acesta se face prin mai multe moduri, fie folosind cupele „la pachet” sau alte obișnuite și tradiționale căni pentru servirea în interiorul magazinului. Încă o dată, logoul companiei se poate recunoaște foarte repede pe acestea. În ceea ce privesc cupele ”la pachet”, ele se schimbă mereu în funcție de sezon, sărbătoare sau an. Cupele ce se servesc în interior sunt și ele diferite. Decorația magazinelor este un alt segnificant factor pentru succesul lui Starbucks. Cu o decorație de bun venit, cu căldură și culori relaxante, Strabucks este capabil în primul rând să creeze un mediu relaxant pentru cei care își doresc să rămână acolo, iar în al doilea rând, un adevărat „bun venit” pentru cei care vin doar să ia o cafea și să plece. Mai mult, internetul wireless de care clienții se pot bucura în magazinele Starbucks, combinat cu o muzică de relaxare, este încă un avantaj pentru cei care folosesc Starbucks ca un loc unde pot lucra. O altă metodă ce evidențiază identitatea fizică a brandului sunt broșurile care se pot găsi în orice magazin. Acestea sunt foarte importante, mai ales în momentul în care se mai deschide un nou magazin pe piața internațională. Aceste broșuri includ informații despre cum își pot comanda clienții, băuturile, informații despre diferite mărimi, siropuri, topping-uri. Acestea îi ajute pe noii clienți să știe cât mai multe despre brand. Folosirea site-ului Starbucks care este foarte ușor de accesat, este un factor important care atrage consumatorii, gândindu-ne că prin accesarea site-ului este mult mai ușor să descoperi mai multe despre conceptul Starbucks, ca și o analiză a firmei de asemenea.
Starbucks a ajuns la oameni, încercând să fie prezent în zilele lor. Vizitând un magazin Starbucks nu se rezumă totul doar la cafea; este vorba despre întreaga experiență, despre magazine, despre mediu, muzică și angajații ospitalieri. Cea mai puternică campanie este „cardul auriu Starbucks” cu reducere pentru clienții „speciali” căutând să le câștige loialitate pe termen lung. De la toate tropicele din America de Sud și Centrală, Africa și sudul Asiei și cooperând cu fermieri locali, Starbucks, aduce către consumatorii săi cea mai bună și cele mai multe varietăți de cafea. După un întreg proces de analiză a brandului Starbucks, concluziase poate referi la faptul că acesta își merită poziția pentru care a luptat, prin multe investiții și devotament. Analiza efectuată a demonstrat valoarea cantitativă a brandului, reprezentând punctele de reper care a adus brandul în atenția consumatorului. Cum există mai multe puncte tari decât puncte slabe sau amenințări, Starbucks poate oricând să devină unul dintre cele mai tari branduri din lume; această idee fiind susținută și de faptul că brandul nu vinde doar un produs, Starbucks vinde o idee.
Interfața site-ului oficial al brandului internațional Strabucks (varianta în română)
Chestionar, efectuat în data de 8 iunie 2013, București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Site Urile Corporatiste Si Comunicarea Mediatică (ID: 108063)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.