Site Uri Web Si Promovarea Online

INTRODUCERE

Termenul informatică desemnează știința procesării sistematice a informației, în special a procesării cu ajutorul calculatoarelor. Termenul englez corespunzător este Computer Science (stiința calculatoarelor). Informatica s-a dezvoltat ca știință din matematică, în timp ce dezvoltarea primelor calculatoare își are originea în electrotehnică și telecomunicații. De aceea, calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptele teoretice. Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma: "În informatică ai de-a face cu calculatorul, așa cum ai în astronomie cu telescopul"

Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informație și matematică. Alte surse susțin că provine din combinația informație și automatică.

Istoria informaticii începe înainte de momentul apariției computerului digital. Înainte de anul 1920, termenul de "computer" se referea la o persoană care efectua calcule (un funcționar). Primii cercetători în ceea ce avea să se numească informatică, cum sunt Kurt Gödel, Alonzo Church și Alan Turing, au fost interesați de problema computațională: ce informații ar putea un funcționar uman să calculeze având hârtie și creion, prin urmărirea pur și simplu a unei liste de instrucțiuni, atât timp cât este necesar, fără să fie nevoie ca el să fie inteligent sau să presupună capacități intuitive. Una din motivațiile acestui proiect a fost dorința de a proiecta și realiza "mașini computaționale" care să automatizeze munca, deseori plictisitoare și nu lipsită de erori, a unui computer uman.

În perioada anilor 1970, când mașinile computaționale au cunoscut o evoluție accelerată, termenul de "computer" și-a modificat semnificația, referindu-se de acum mai degrabă la mașini, decât la predecesorii săi umani.În prezent, informatica își găsește aplicații în toate domeniile vieții. Prezența ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are Internetul. Rețeaua la nivel mondial a revoluționat comunicarea dintre companii, logistica, mass media, dar și viața privată a fiecarui individ. Mai puțin vizibil, dar totuși omniprezent, informatica și-a câștigat un loc stabil până și în aparatele casnice, ca de exemplu video recorder-ul sau mașina de spălat, în care sunt inglobate așa-numitele embedded Systems (sisteme inglobate), care asigură acestor aparate un comportament mai mult sau mai puțin "inteligent".

Computerele pot administra, proteja, transmite și prelucra o mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru efectuarea unor astfel de operații este necesară o interacțiune complexă între sistemele de hardware și de software, care reprezintă domeniile fundamentale de cercetare în Informatică.Marele avantaj al sistemelor computaționale constă în capacitate lor de a prelucra în mod schematic cantități enorme de informații la o viteză foarte mare. S-a încercat și implementarea capacităților perceptive ale omului în sistemele informatice, însă până în prezent cu un succes foarte limitat. Un exemplu în această direcție îl constituie sistemele de recunoaștere a chipului uman, sau/și de luare a deciziior atunci când nu se dispune de toate datele necesare. Astfel de procese sunt studiate de o ramură specializată a informaticii, inteligența artificială. Astfel, în anumite discipline restrânse pot fi obținute deja rezultate remarcabile. Totuși nu se poate încă vorbi despre o modelizare a inteligenței umane.

Ca sistem științific fundamental, informatica are,ca și matematica, implicații profunde în multe alte domenii ale științei. Dacă prin matematică se înțelege un "sistem de gândire formal", atunci informatica se concentrează pe ceea ce este "formal realizabil", adică ceea ce este realizabil din punctul de vedere al mașinii. Studierea problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult de filozofie.

Totuși computerul a fost creat pentru a soluționa probleme, iar cele mai complexe probleme sunt în economie, la ținerea contabilității cu acuratețe, în sistemul bancar pentru a reduce durata tranzacțiilor, în programarea, lansarea și urmărirea producției.Astfel, s-a cristalizat un nou domeniu de larg interes pentru organizații, indiferent de domeniul lor de activitate, de particularitați, de dimensiune și de dinamică. Este vorba de Informatica Economică, al cărui conținut s-a conturat aproape de la sine. Pe de-o parte au existat multe probleme deosebit de complexe de rezolvat și, pe de altă parte, au existat instrumente, tehnici, metode, algoritmi pentru a obține soluții. Cele două mulțimi trebuiau să interacționeze, prin asocierea unei probleme, a tot ceea ce e necesar pentru a obține o soluție realistă, operațională în condiții de eficiență.

Motivația și importanța temei

Lucrarea de față își propune să demonstreze rolul de liant pe care Informatica și Internetul le au. Inspirată dintr-o situație reală și anume comunicarea și organizarea online a unei asociații sportive (de mountainbikeri), lucrarea de față întărește rolul Internetului de a transfera cunoștințe, informatii, resurse și instrumente în vederea atingerii unui nivel cât mai calitativ al comunicării in interiorul unui grup.

Un site web este soluția ideală dacă vrei să comunici informații de interes general in cadrul unei asociații, dacă vrei să faci un anunț sau dacă vrei să promovezi grupul respectiv. Web-ul este mediul în care oamenii de pe întregul mapamond găsesc informații despre tine, despre asociația din care faci parte, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Un domeniu Web asigură prezența numelui companiei/asociației tale pe Internet.

CAPITOLUL 1 – SITE-URILE WEB. INTRODUCERE

NOȚIUNI GENERALE

Noțiunea site web provine din expresia engleză web site și desemnează o grupă de pagini web multimedia (conținând texte, imagini fixe, animații ș.a.), accesibile în Internet în principiu orișicui, de obicei pe o temă anume, și care sunt conectate între ele prin așa-numite hiperlinkuri. Diversele site-uri web pot fi create de către o organizație, o persoană particulară, instituții publice etc. Inițial noțiunea aparea în limba română scrisă sub trei forme : sit web, site (ca în limba engleză) și sait web (propusă de lingvistul prof. George Pruteanu).

De obicei un site web este administrat (creat, întreținut și actualizat) de către un așa-numit webmaster, dar există și alte posibilități:

site-ul web se actualizează automat și permanent pe baza unei baze de date;

paginile sale se creează în mod dinamic și automat în funcție de acțiunea utilizatorului în cadrul unei aplicații web;

site-ul web se creează și e administrat chiar de către utilizatorii săi.

La începuturile Internetului fiecare site web se accesa prin indicarea adresei sale numerice specifice (adresa IP), de ex. 155.284.317.027. Ulterior pentru site-urile web s-au introdus și numele de domenii, care permit indicarea adresei respective în mod mult mai comod, prin cuvinte sau nume ușor de reținut, ca de exemplu 'www.castrumtimisiensis.ro'. Adresele de site-uri web trebuie să fie clar stabilite, unice în lume și chiar garantate pentru posesorul respectiv.

Un site web este alcătuit de regulă din mai multe pagini web. O pagină web este un document creat cu ajutorul limbajului de marcare HTML și (opțional) limbaje de programare cum ar fi PHP, ASP ș.a. fiind accesibil vizitatorilor prin intermediul protocolului HTTP, care transferă informația de la server la browser. Pagina web se numește așa deoarece, afișată pe un monitor, ea se aseamănă cu o pagină de ziar: de obicei paginile web au o lățime care încape în întregime pe ecran. În schimb, pagina poate fi chiar mult mai înaltă (adâncă) decât înălțimea ecranului, ea putând fi totuși ușor afișată cu ajutorul funcțiilor normale ale mouse-ului și browser-ului folosite, prin "tragere" în sus și în jos. De asemenea, un site web poate fi vizualizat pe orice dispozitiv conectat la Internet capabil să afișeze informații prin intermediul protocolului HTTP (unele telefoane mobile, PDA-uri, etc.).

Un site alcătuit din mai multe pagini are de obicei o pagină inițială sau principală numită homepage, de la care pleacă legături către paginile interioare, secundare. Structurile și schemele de "navigare" din interiorul site-urilor web sunt foarte diferite, în funcție de scopurile, dorințele și posibilitățile ofertantului de informații. De obicei această homepage este chiar pagina de start a site-ului, pe care ofertantul de informații în web o face cunoscută la public drept punct de plecare pentru întregul site web al său.

Site-urile web se pot clasifica după o mulțime de factori, dar principalul factor rămâne subiectul de activitate (sau conținutul) site-ului. Din punct de vedere tehnologic un site web poate fi alcătuit din orice tipuri de date și informații statice, camere de discuții, produse și servicii de vânzare, anunțuri, formulare de completat online, sunete digitalizate, clipuri video, imagini statice și animate, efecte speciale, meniuri dinamice și multe, multe altele. Vorbind la un nivel mai înalt, subiectul (tema) unui site web poate fi: un așa-numit blog, portal web, catalog web, magazin virtual, bancă, universitate virtuală, bibliotecă, enciclopedie virtuală, revistă web, ziar web și aproape orice altceva. Un exemplu de site web oarecum surprinzător este CouchSurfing, un sistem de mijlocire de locuințe particulare pentru găzduirea pe timpul concediului a călătorilor interesați de contacte cu noi persoane particulare și noi culturi.

Dacă la început nu s-a pus accent prea mare pe latura estetică, în zilele de azi se acordă o importanță din ce în ce mai mare nu numai conținutului de informații al unui site web, dar și esteticii, dinamicii și atractivității lui.

În anul 2007 Internetul conținea sute de milioane de pagini web, pe cele mai variate subiecte și limbi. În octombrie 2006, Netcraft, o companie de monitorizare a Internetului care produce statistici despre Internet încă din anul 1995, a anunțat că în web există 101.435.235 site-uri, fiecare cu nume de domeniu propriu unic (față de 18.000 site-uri în august 1995).

Noțiunea de standarde web reprezintă un termen general pentru standardele formale și alte tehnici specifice care definesc și descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani, termenul a fost frecvent asociat cu tendința de însușire a celor mai bune practici standardizate pentru designul, construirea și dezvoltarea paginilor web folosind aceste metode. Organizația ce coordonează aceste standarde este World Wide Web Consortium.

WORLD WIDE WEB

Termenul World Wide Web, abreviat WWW sau și www, numit scurt și web, care în engleză înseamnă „rețea mondială” respectiv „rețea” și se pronunță /ˌwɝːld waɪd wɛb/respectiv /wɛb/, iar pe românește [ pron. ŭeb ] , este un sistem de documente și informații de tip hipertext legate între ele care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet. Documentele, care rezidează în diferite locații pe diverse calculatoare server, pot fi regăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul inclusiv imagini etc. este afișat cu ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web și le afișează pe un terminal „client” la utilizator.

WWW este numai unul din numeroasele servicii și aplicații informatice disponibile în Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afișarea de informații cu formă de text, imagini și sunete, poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații FTP, chat, aplicații video și video on demand, servicii telefonice și telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio și televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, răspândirea știrilor prin metode RSS, toate genurile de grafică și muzică, lucrul pe un calculator de la distanță prin Internet, grupuri de discuții pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive, distribuție de software ș.a.

Browserele actuale pot nu numai să afișeze pagini web, ci oferă și interfețe către celelalte servicii Internet, având astfel un efect integrator (pentru toate serviciile e suficient un singur browser). De aceea granițele dintre serviciul WWW și celelalte servicii din Internet nu sunt întotdeauna clare.

Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, Elveția. Propunerea inițială de creare a unei colecții de documente având legături între ele [1] a fost făcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Propunerea a apărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce foloseau centrul, chiar și folosind poșta electronică.

Primul server web folosit de Tim Berners-Lee, acum la Microcosm, muzeu al CERN

Primul prototip al acestei colecții (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult înainte de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstrație publică. Studiul a fost continuat prin apariția primei aplicații grafice Mosaic, în februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din orașul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA.

În 1994 CERN și M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea webului, standardizarea protocoalelor și încurajarea legăturilor dintre site-uri. Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordonează partea americană a consorțiului, iar partea europeană este coordonată de INRIA, centrul de cercetari francez.

În 1995 Andreessen părăsește NCSA și înființează o noua companie, Netscape Communications Corp., care se ocupă cu dezvoltarea de software pentru web.

Apoi webul a evoluat până la ceea ce este astăzi, un serviciu multimedia integrativ, având ca suport fizic Internetul.

Berners-Lee și echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, și anume:

protocolul de intercomunicație HTTP;

limbajul de descriere a hipertextului HTML, pentru a putea fi afișat de browser;

serverul de web;

browserul.

La baza funcționării webului stau 3 standarde, și anume:

(HTTP) – Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web și browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;

(HTML) – Hypertext Markup Language, standard de definire și prezentare a paginilor web.

(URI) – Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica și regăsi paginile web;

Următoarele standarde sunt definite mai târziu:

Cascading Style Sheets (CSS)

JavaScript

Hypertext Transfer Protocol Secure – HTTPS.

World Wide Web Consortium (cunoscut și sub denumirea de W3C), care astăzi este condus de Berners-Lee, dezvoltă standardele HTML și CSS; alte standarde provin de laInternet Engineering Task Force (IETF), ECMA sau producători ca Sun Microsystems.

Programul de navigare (browserul) cheamă pagina folosindu-se de URI și HTTP, o interpretează conform formatării paginii (hipertext) și o prezintă utilizatorului pe un monitor. Unul dintre principiile webului este modelul client-server, browserul fiind aplicația client, iar serverul HTTP (serverul web) fiind aplicația server. Pentru a putea interpreta și reda informațiile sub forma hipertextului, browserul apelează la standardul de limbaj HTML, definit încă de la începtul dezvoltării webului.

În perioada 2004-2005 webul a cunoscut un salt calitativ cu privință la aplicațiile de mare răspândire pe glob, care e cunoscut sub numele simbolic Web 2.0. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Www)

STANDARDE WEB

Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale și alte tehnici specifice care definesc și descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani termenul a fost frecvent asociat cu tendința de însușire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, designul și dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode.

Există mai multe standarde și specificații interdependente. Unele dintre ele reglementează și alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influențează direct sau indirect dezvoltarea și administrarea paginilor Web și a serviciilor web. În timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite "standarde web", susținătorii mișcării standardelor Web tind să se concentreze asupra acelor standarde care se reflectă direct asupra accesibilității și utilizabilității paginilor web. Standardele Web, într-un sens mai larg, constau în următoarele:

Recomandări publicare de World Wide Web Consortium (W3C)

Standarde Internet (STD) – documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF)

Request for Comments (RFC) – documente publicate de Internet Engineering Task Force

Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO)

Standarde publicate de Ecma International (fostă ECMA)

Standardul Unicode și numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium

Înregistrări numerice din evidența Internet Assigned Numbers Authority (IANA)

De obicei, când se discută despre standardele web, următoarele standarde sunt considerate fundamentale:

Recomandări făcute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML).

Recomandări făcute de W3C referitoare la foi de stil (CSS).

Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut și sub denumirea de JavaScript).

Recomandări făcute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM).

O recomamdare W3C este o specificație sau un set de indicații care, după numeroase propuneri și dezbateri, a primit aprobarea membrilor și directorului W3C.

Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnică și convingerea că protocolul specificat oferă beneficii semnificative comunității Internet.

O specificație care a ajuns la stadiul de standard primește un număr în seria IETF STD, păstrând în același timp numărul IETF RFC inițial.

World Wide Web (pe scurt web sau www) este un sistem hipertext care operează pe Internet. Hipertextul este vizualizat cu un program numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web (sau sit web) și îl afișează pe ecran. Se pot accesa alte pagini prin legături (sau "linkuri") care indică altă pagină sau trimite informații pe server.

La 12 decembrie 1991 la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server web si primele pagini Web, care făceau legătura cu biblioteca centrului. Dar primul server web a fost realizat aproape cu un an înainte, la Centrul European pentru Cercetări Nucleare (CERN), la Geneva, în Elvetia, si s-a numit la început nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch . Iar prima pagină web a continut chiar prezentarea proiectului si a fost accesibilă la: http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html

În '90 – '91, când Internetul era deja în plină dezvoltare, dupa ce proiectul si toate modulele acestuia fuseseră elaborate în Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU, etc., prin realizarea a ceea ce numim acum web, a venit rândul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee si contributia câtorva colegi si studenti, a fost creat primul navigator si editor de legături (cu o primă versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea data comunicatia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp si telnet, mergea bine si era destul de serios folosită de comunitatea academică. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depăsea 1 miliard de octeti/oră, iar numărul de calculatoare conectate depăsea o jumătate de milion. Tot 1991 este anul în care National Science Foundation renuntă la interdictia de folosire a Internetului în scopuri comerciale, creind premisele boomului economic produs de comertul electronic.

Tim Berners-Lee era preocupat de introducerea hypertext-ului în Internet, in procesul de cautare si regasire a documentelor. Notiunea exista, chiar si termenul Hypertext fusese deja introdus de Ted Nelson (1965). Problemele si avantajele parcurgerii informatiilor organizate ca hipertext fuseseră deja analizate de Doag Engelbart, realizator al unui prin sistem online si inventator al mausului.

Tim Berners-Lee scrie încă în 1980, în stagiul la CERN, un program pentru "notebook" intitulat "Enquire-Within-Upon-Everything", care permite legaturi între noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip si o listă de legături bidirectionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III.

In martie 1989 Tim Berners-Lee scrie lucrarea: "Information management: A proposal", difuzată pentru comentarii în CERN. Insotită si de lucrarea "Hypertext and CERN". Ideea de bază a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. După mai multe dezbateri si reluări, în septembrie, seful său, Mike Sendal, cumpără un calculator NeXT (unul din supercalculatoarele vremii) si îi permite să treacă la muncă. Era în luna mai a anului 1990.

În octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfață grafică și la editorul aferent, folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. În acest timp proiectul este reformulat în cooperare cu Robert Cailliau, astfel că, atunci când primul server Web devine funcțional, prima pagină vizibilă cu ajutorul navigatorului care încă se dezvolta a fost chiar TheProject.html, cu coordonatele complete:

http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html

Studentul Nicola Pellow reușește să facă un navigator mod linie (în genul lynx-ului actual), astfel că la Crăciunul din 1990 erau demonstrabile atât navigatorul său simplu, cât si cel realizat de Tim Berners-Lee, combinat cu editor si cu o interfată grafică. Era deja posibil accesul la fișiere hipertext si la grupurile de știri.

În 1991 proiectul începe să fie prezentat în diverse colective din CERN, iar în luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adică pe WWW.

Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele si editorul de pagini Web au fost puse la dispozitia celor interesati, accesibile prin ftp, si chiar difuzate în cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia. In octombrie încep să functioneze listele e-mail www-interest si [anonimizat], fiind introdus si accesul cu telnet anonim pe serverul web info.cern.ch. Sunt instalate si punți între WWW si WAIS, respectiv VMS/HELP.

La început de decembrie, în 1991 la San Antonio în Texas are loc conferinta Hypertext'91, unde Tim Berners-Lee prezintă un poster si demonstrează sistemul. Tot în acele zile navigatorul W3 este instalat pe VMS/CMS, iar revista CERN Computers Newsletter anuntă navigatorul W3 al comunitătii HEP (fizica energiilor înalte).

In acest context, fizicianul Paul Kunz de la SLAC (Centru colaborând strâns cu CERN-ul), care participase la o consfătuire la Geneva in septembrie, unde, după propria mărturie, Tim Berners-Lee i-a arătat despre ce-i vorba, la revenirea acasă instalează programul de server web si realizează împreună cu colaboratorii săi (Louise Addis, George Crane, Tony Johnson, Joan Winters si Bebo White) câteva documente HTML de legătură spre biblioteca electronică a Centrului. Potrivit relatărilor, pagina Web a SLAC ar fi fost accesibilă/vizibilă din 12 decembrie ora 16. Cert este că Tim Berners-Lee transmite un e-mail vineri 13 decembrie pe listele [anonimizat] si [anonimizat], cu copie pentru Paul Kunz, la [anonimizat], prin care anuntâ: There is an experimental W3 server for the SPIRES High energy Physics preprint database, thanks to Terry Hung, Paul Kunz and Louise Addis of SLAC.

Spre deosebire de pagina de prezentare a proiectului, folosită de Tim în demonstratii, pagina SLAC permitea navigarea prin documentele bibliotecii, accesibile până atunci doar cu ftp. Drept urmare, când, o lună mai târziu, în cadrul unei prezentări în public la conferinta AIHEP'92 din Franta, Tim Berners-Lee accesează demonstrativ serverul din Stanford, unii dintre participanti se pare că au intuit marea realizare.

Echipa de la SLAC a constituit grupul WWW-Wizards care a contribuit serios la dezvoltarea si popularizarea acestui serviciu nou introdus în Internet. Tony Johnson va realiza si el un navigator, numit Midas si disponibil din ianuarie 1993 chiar în mediul X (la fel ca si navigatorul VIOLA, realizat de Pei Wei de la O'Reilly Associates).

Erau deja cam 50 de servere Web în functiune, la începutul lui 1993, când apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a înfiintat si condus, mai apoi, compania Netscape. Mosaic include multe din facilitătile navigatorului Midas, fiind conceput pentru mediul XWindows din Unix.

In martie traficul datorat World Wide Web-ului, măsurat în nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinta Online Publishing'93, la Pittsburg.

Amănunte referitor la acea perioadă, documentele echipei de la SLAC si chiar pagina Web 'comemorată' acum, pot fi găsite la: The Early World Wide Web at SLAC: Early Chronology and Documents (1991-1994)

Paul Kunz relatează multe din detaliile aparitiei World Wide Web-ului într-o conferintă la InterLab'99

Indiscutabil că Web-ul s-a impus, câstigând teren în competitia cu Gopher (serviciu Internet lansat tot în 1991 si operând cu meniuri), prin simplitatea si universalitatea accesului (ideea identificării documentelor prin URL-uri), prin avantajul oferit de sistemul de legături oferit de hypertext si, implicit, de limbajul HTML, pe care se bazează. Pentru prima dată documentele 'manevrate' prin Internet pierd monotonia textului cu acelasi tip de literă, includ grafice sau tabele, ulterior figuri si chiar secvente animate si sunet. Un merit deosebit a avut si navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer si al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important si modul în care principiile proiectului si rând pe rând toate programele componente, au fost făcute publice, cu sursele difuzate pe listele e-mail si disponibile prin FTP. Mai mult, la 30 aprilie 1993, apare declaratia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web.

Curând după aceea, Ari Luotonen rescrie programul httpd – nucleul serverului Web, implementând si autorizatiile de acces. In august 1993, la Cambridge Massachusets, are loc primul workshop WWW Wizards. In septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operationale ale MOSAIC si pentru PC-uri cu MS Windows, si pentru Macintosh. In octombrie erau deja 200 de servere Web în functiune, inclusiv unul la Casa Albă. Se lansează primul proiect European bazat pe Web. Este anuntată prima conferintă privind World Wide Web la Geneva, între 25-27 mai 1994. Conferintă la care s-au înscris peste 800 de doritori (din care au fost selectati 400). Conferinta a subliniat importanta WWW pentru învătământ, materialele fiind accesibile încă la TECFA. In iunie 1994 erau înregistrate deja peste 1500 servere Web.

Lansat ca un instrument care să sprijine cooperarea cercetătorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine în doar câtiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate că nici navigatoarele si nici editoarele de pagini Web nu au ajuns încă la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotecă a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, în prezent. Această dezvoltare a dus la aparitia de meserii noi, si la reorganizarea multor activităti tinând seama de conditiile publicitatii pe Web si de posibilităti de cooperare greu de imaginat altădată. Cu ajutorul mediilor Web de instruire si cu resursele informationale si educationale de pe Web, invatarea si perfectionarea continuă devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabilă si previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) că fiecare îsi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aibă pe Aristotel ca profesor pentru fiul său, Alexandru.

Notă:

De fapt, data de nastere a Internetului este oarecum discutabilă: Unii autori consideră anul 1969 si momentul când ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara si University of Utah. Alti autori, printre care si Tim Berners-Lee, consideră ca dată de nastere a Internetului anul 1974, momentul despărtirii părtii academice de cercetările militare, odată cu constituirea retelei Telenet de către firma Bolt, Beranek&Newman. In sfârsit, altii, printre care si Paul Kunz de la Stanford, sunt de părere că Internetul apare doar în 1982, când este folosit prima oară acest nume si când Bob Kahn, Vint Cerf si altii definesc si implementează protocolul TCP/IP – considerat limbajul de comunicatie al Internetului. Pentru întreaga cronologie si evolutie a Internetului se pot consulta: Net Timeline, Vint Cerf's Brief History of the Internet, Hobbes' Internet Timeline, Internet Society (ISOC) All About The Internet: History of the Internet

Mărturiile lui Tim Berners-Lee pot fi găsite la: Tim Berners-Lee: A short history of web development, sau mai pe larg în Frequently asked questions by the Press, respectiv în cartea Weaving the Web.

Lui Tim Berners-Lee i se va decerna Japan Prize pentru punerea bazelor World Wide Web, la Tobyo, în 25 aprilie 2002.

Berners-Lee este acum directorului Consorțiului World Wide Web W3C, care dezvoltă și menține aceste standarde. (Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare, Editura Computer Press AGORA sub licență Prentice Hall, ISBN 973-97706-3-0)

CAPITOLUL 2 – EVOLUȚIA ȘI PRINCIPIILE WEB DESIGN-ULUI

2.1. EVOLUȚIE ÎN WEB DESIGN – DE LA CERN LA WEB 3.0

1989 – HyperText si CERN

Tim Berners-Lee este cel creditat cu crearea World Wide Web pe vremea când lucra ca cercetător în cadrul Consiliului European pentru Cercetare Nucleară (Conseil Européenne pour la Recherche Nucleaire sau CERN) din Geneva, Elveția.

El a redactat o propunere pentru facilitarea comunicării în cadrul grupului de cercetători, pe care a numit-o "HyperText și CERN" și a prezentat-o în cadrul Consiliului pentru comentarii în anul 1989. Trei noi tehnologii au fost incluse în acest document. Prima a fost HTML (HyperText Markup Language) folosit pentru scrierea documentelor în rețea, a doua a fost HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) pentru transmiterea paginilor, și a treia a fost un program specific utilizatorului care permitea primirea, interpretarea datelor și afișarea rezultatelor.

O interfață pentru utilizatori, numita de CERN World Wide Web sau WWW, a fost finalizată la sfârșitul anului 1989 și folosită pe o mică rețea de calculatoare în martie 1991. Tot în 1991, dar în mai, a fost folosit pentru prima dată sistemul de transmitere a informațiilor utilizând HTML, HTTP și programul utilizatorului (www)  pe rețeaua de calculatoare din cadrul laboratoarelor CERN din Elveția.

Disponibilitatea fișierelor CERN a fost anunțată pe newsgroup-ul UseNET, în august 1991, aceasta fiind si prima dată când publicul avea acces la întregul sistem. 

1991 – Doar web, fara design

Originile internetului se pierd în programele de cercetare militară din perioada Războiului Rece. WWW-ul însă, așa cum îl știm, își are originea la CERN, în Elveția, în jurul anului 1991. Acele prime încercări, deși mai degrabă web decât design, mai degrabă știință decât imaginație, cu site-uri text, fără imagini, fără javascript, flash sau alte efecte, au fost piatra de temelie a fenomenului social pe care îl trăim și la care participăm acum.

1995 – Web design experimental

Pionierii anilor ‘90 au deschis un drum pe care toate firmele de web design ale perioadei l-au urmat cu mai mult sau mai puțin succes. Internetul era la început, accesibil unui numar limitat de persoane care erau în general specialiști în tehnologia informației, iar o conexiune dial-up era încă greu de găsit și opera la viteză foarte mică. Site-urile web se adresau în general specialiștilor și aspectul grafic nu era atât de important; de fapt, grafica acestor site-uri de început era minimală, pentru a ușura transmisia datelor prin conexiunile lente disponibile. Informațiile erau în general concise și tehnice, exprimate în maniera text, cu linkuri inserate pentru un plus de structură.

2000 – Web design ca act de prezenta si status

Mileniul a marcat începutul unei noi etape a internetului, care a constat în sesizarea oportunității de comunicare a prezentei pe piață, într-o maniera pe atunci revoluționară și foarte accesibila, a serviciilor și produselor diverselor companii. Firmele de web design și cei care au lucrat cu site-uri în perioada anilor 2000, au avut de parcurs un drum dificil.  Pe de o parte, au trebuit să investească foarte multe resurse în efortul de a convinge managerii de oportunitatea construcției unui site și pe de altă parte au inovat pentru a fi competitivi și pentru a oferi astfel mai mult decât "specialistul IT", "vecinul priceput la calculatoare" și "fiul secretarei", principalii "competitori" ai firmelor mici de web design ai perioadei.

Astfel, s-au dezvoltat câteva PRINCIPII DE BAZĂ ÎN WEB DESIGN care și-au dovedit eficiența și pe care  firmele serioase în domeniu și freelancerii profesioniști le respectă și astăzi: originalitate în design, programare riguroasă, uzabilitate și adaptarea sistemelor pentru optimizarea pentru motoarele de căutare.

2005 – Web design interactiv

În urmă cu doar câtiva ani Internetul încă experimenta interactivitatea; forumurile de discuții erau în vogă pe măsura ce din ce în ce mai multe persoane cu interese și pasiuni diverse dobândeau acces la Internet. Aceștia au întărit și au perpetuat un concept nou: comunitatea virtuală ca furnizor de conținut. De aici până la interactivitatea web 2.0, cu design specific, prietenos și atractiv și funcții numeroase care permit și încurajează interacțiunea între utilizatorii site-urilor nu a mai fost decât un pas.

prezent – Web design ca instrument de marketing in era web 3.0

În prezent putem spune că Internetul a ajuns la o maturitate care îi va consolida poziția de alternativă media accesibilă tuturor. Astfel, o campanie publicitară online nu se va mai desfășura experimental, doar prin clasicele bannere, ci și prin "happening-uri" creative susținute de echipe profesioniste de programatori și prin "mutări" ingenioase de PR și marketing.

În prezent nu este suficient să ai un site, ci să-l folosești pentru a-ți vinde serviciile și produsele. Site-urile web nu vor fi simple "cărti de vizită virtuale", pasive și tehnice, ci instrumente complexe de comunicare targetată, eficiență, către un public în căutare de informații și dornic să fie convins să cumpere. (http://e-studio.ro/evolutie)

2.2. PRINCIPII ÎN WEB DESIGN – ORIGINALITATE, CORECTITUDINE, USABILITY ȘI SEO

Web design ORIGINAL

Unul dintre principiile de web design este originalitatea. În prezent există sute de servicii care furnizează site-uri "la cheie", cu "design personalizat", dar care operează cu interfețe grafice lucrate în prealabil (template-uri) și cărora le schimbă culorile și le adaugă sigla beneficiarului. Aceste site-uri nu au un design original și puteți avea surpriza de a regăsi pe internet un site cu un aspect identic sau aproape identic cu al dumneavoastră.

Diferențele între web design original și web design executat pe template-uri sunt date de unicitatea si drepturile exclusive asupra interfeței grafice, pe care le primiți odată cu site-ul. Aceasta vă garantează că nimeni nu va putea avea în mod legal un site web cu același design ca site-ul dumneavoastră.

Web design CORECT

Deși aspectul grafic poate fi același, între două site-uri pot exista diferențe majore de execuție. După ce aspectul grafic dorit a fost hotărât, site-urile sunt lucrate prin utilizarea unui cod specific care are o serie de particularități și necesită rigurozitate. Întocmai ca o limbă straină, codul poate fi folosit mai fluent sau mai stângaci, în funcție de cunoștințele pe care le deține programatorul.

O codare corectă a unui site garanteaza:

posibilitatea intervențiilor ulterioare facile – atunci când doriți să adăugați o componentă sau un element funcțional nou în site-ul dumneavoastră, este esențial ca pasajele de cod să poată fi ușor descifrate și integrate cu elementele noi de programare.

viteza de încărcare – având în vedere viteza conexiunilor la care au în prezent acces din ce în ce mai mulți utilizatori de Internet, acest aspect poate părea fără importanță, dar în cazul executării unei căutari într-un site cu conținut complex, fiecare milisecundă contează. Un cod curat asigură execuția mai fluida a diverselor funcții.

deschiderea către optimizarea pentru motoarele de căutare – dacă selectați View>Page Source (Ctrl+U în Mozilla Firefox) sau View>Source (în Internet Explorer) veți putea observa ceea ce "văd" motoarele de căutare atunci când intră pe site-ul dumneavoastră. Cu cât codul este mai curat, cu atât site-ul va fi favorizat la afișarea în lista de rezultate în motoarele de căutare serioase (Google).

Web design USABILITY

Website usability este un termen care nu există în limba noastră, dar pe care toată lumea îl folosește pentru a defini gradul de utilizare a website-ului. Reprezintă experiența pe care o crează siteul vizitatorului.

Un site trebuie să fie ușor de utilizat atât pentru persoana care îl administrează (beneficiar) cât și pentru vizitatori (potențiali clienți). Accesibilitatea funcțiilor, vizibilitatea butoanelor, poziționarea meniurilor și a diverselor elemente de interes într-o pagină web este esențiala pentru transformarea simplilor vizitatori în clienți.

Una dintre cele mai mari griji în rândul profesioniștilor în usability este timpul de care au nevoie utilizatorii să exploreze pagina după informația pe care o doresc, fie că este vorba de conținut, de un link către altă pagină sau de un formular. Design-ul nu ar trebui să fie un impediment; ar trebui să fie o legătură între utilizator și informație. (Jason Beaird, Principii de web design atractiv, Editura Sitepoint Pty Ltd, ISBN 978-973-0-11310-5, 2010)

Web design SEO FRIENDLY

Un site bine lucrat oferă administratorilor posibilitatea de a optimiza site-ul pentru motoarele de căutare. Astfel, o aplicație de administrare gândită să respecte principiile SEO, va facilita optimizarea site-ului pentru motoarele de căutare și va ajuta operatorul să nu piardă din vedere elementele scrise care contribuie la generarea de conținut optim. Un site în care imaginile nu sunt denumite sau în care linkurile nu au titluri va pierde întotdeauna întâietatea în Google față de un site dezvoltat pe un sistem care are în vedere toate aceste elemente. (http://e-studio.ro/principii-in-web-design)

CAPITOLUL 3 – PROMOVAREA ONLINE

3.1. DESPRE PUBLICITATEA PE INTERNET

Există o controversă în ceea ce privește puterea de comunicare a Internetului. El reprezintă cel mai puternic mediu de informare pe care l-a cunoscut omenirea. Puterea lui de a lua unele lucruri care inspiră sau care captează atenția oamenilor, și a le transforma în imagini recunoscute la nivel mondial, depășește chiar și puterea televiziunii.
            De fapt, creșterea explozivă a industriei publicității pe Internet amintește de începuturile publicității prin intermediul televiziunii. În anul 2001, Oficiul pentru Publicitate pe Internet (The Internet Advertising Bureau), o instituție care monitorizează veniturile afacerilor pe Internet, a raportat o creștere bruscă de 161% a cheltuielilor de publicitate pe Internet, depășind cele mai optimiste previziuni.
            S-a estimat că, numai în Statele Unite, în 2004 oamenii au cheltuit 16 miliarde de dolari, prin intermediul Internetului, pentru îngrijire medicală. În 1999, 450 milioane de dolari au fost cheltuiți pentru cumpărarea de medicamente prin intermediul Internetului. În același timp, 32 milioane de adulți pe an, folosesc servicii on-line pentru jocuri pe computer. Comerțul pe Internet crește, de asemena, foarte repede.
Cheltuielile pentru publicitate pe Internet, pentru primul trimestru al anului 2004, au atins un nou record: 2,3 milioane dolari. Această sumă indică o creștere cu 38,9% față de 2003. Această piață este disponibilă oricui și este cea mai mare, dar și cea mai rapidă.
Trebuie totuși, să avem grijă dacă vrem să ne aventurăm în acest domeniu. Site-ul nu trebuie doar să aiba un conținut „bun”, ci trebuie să atragă oamenii. In medie, o persoană vizitează regulat doar șapte site-uri. Pentru a putea avea o afacere prosperă pe Internet, trebuie să întelegem noțiunile fundamentale.
Este imposibil să măsurăm cyber-spațiul și mulți experți se impotrivesc ideei de a-l măsura, dar toată lumea este de acord cu faptul că creșterea Internetului este extraordinară. Site-urile Web apar din ce în ce mai repede. Rata de creștere a numărului site-urilor Web comerciale este estimată la 4,400 site-uri zilnic.
Hyper-spațiul este, deci, un loc foarte mare și există un număr aproape nelimitat de concurenți care urmăresc să „fure” clienți. Folosirea mixtă a Internetului este o altă dificultate întâlnită. Existența site-urilor comerciale alături de site-urile create pentru a difuza informații, și de site-urile personale crează o confuzie în ceea ce privește locul unde ar trebui să cumpărăm spațiu publicitar.
Internetul a apărut pentru a servi nevoile academice; acum, chiar dacă predomină partea comercială, el nu este exclusiv un mediu comercial. Schimbarea fundamentală a Internetului – de la academic la comercial – a avut loc deja și lumea publicității are un nou mediu, această schimbare schimbînd balanța industriei pentru totdeauna.
În iunie 1994, o firmă de avocatură din Pheonix a pus un anunț pe aproximativ 5.000 de forumuri de discuții, făcîndu-și reclamă la serviciile lor pentru imigranții din Statele Unite. Răspunsul a fost fenomenal: 20.000 de cereri pentru serviciile la care se făcuse reclamă – o rată de răspuns extraordinară pentru o reclamă ce nu avea o țintă precisă în rândul oamenilor. Totuși, ei au supărat foarte mulți utilizatori ai forumurilor de discuții, primind de la aceștia 30.000 de 
e-mail-uri, prin care ei își exprimau supărarea. Acest număr impresionant de e-mail-uri a blocat contul de poștă electronică al firmei de avocatură și a făcut ca firma să aibă o imagine publică negativă. Mesajul a fost clar: publicitatea prin intermediul forumurilor de discuții nu este o idee bună. Acest lucru este valabil și azi, instrucțiunile pentru noii utilizatori ai forumurilor fiind precise în această privință, chiar dacă Internetul s-a schimbat enorm și este un mediu predominant comercial.
            Schimbarea a fost, totuși, principala caracteristică a istoriei Internetului. Până în 1990, Internetul era deținut și folosit de către guvernul Statelor Unite, iar principala rețea de comunicare aparținea Fundației Naționale a Științei (National Science Foundation). Ca și organizație non-profit, au interzis transmiterea de mesaje comerciale prin intermediul rețelei NSFNET.
            La începutul anilor ’90, guvernul Statelor Unite și Uniunea Europeană au început să agreeze ideea unei infrastructuri informaționale la nivel global, care să evolueze în timp către o autostradă informațională ce conectează afacerile și persoanele într-un cyber-spațiu interactiv. Această viziune nu avea nevoie de sprijinul financiar al guvernului, ci de ajutor financiar din partea comercianților. Astfel, Internetul a început să fie comercial.
            Mai întâi, licența de folosire a rețelei NSFNET a fost schimbată pentru a permite transmiterea mesajelor comerciale, menținând mici restricții însă. În 1991, a apărut o rețea alternativă: CIX (Commercial Internet eXchange). Aceasta permitea mult mai multor companii să folosească Internetul pentru comunicarea business-to-business.
            Pe parcursul anilor următori s-au dezvoltat serviciile comerciale, iar în aprilie 1994 CommerceNet a devenit prima implementare la scară largă a comerțului virtual. Indivizii puteau accesa magazine electronice; aceast lucru era deja mult mai complex decât comunicarea business-to-business.
            Deoarece Internetul a fost dezvoltat și folosit de academicieni, cercetători și studenți, era încă văzut ca un mediu pentru schimbul de informații și nu un mediu publicitar. Când activitatea comercială a început să depășească limita ințială și să îi afecteze pe utilizatorii tradiționali – printr-o serie de campanii publicitare – au apărut nemulțumiri. Se abuza și se „polua” Internetul.
            Folosirea comercială a Internetului a explodat, așa cum putem observa clar din statistici. Există mii de distribuitori de servicii de internet care oferă servicii maselor; și aceste mase cresc. Răspândirea rapidă a Internetului a dus la schimbarea vizuală a acestuia – aceasta fiind și cea mai importantă schimbare, la apariția termenului de multimedia și la dezvoltarea unui mediu interactiv și antrenant pentru utilizatori.

Datorită faptului că  lumea a început să folosească rețeaua intensiv, ziarele și revistele au fost nevoite să migreze spre noul mediu, născându-se chiar noi genuri de publicații. Costurile pentru publicarea on-line sunt minime, audiența este mare, iar cantitatea de informații este, practic, nelimitată. Acest mediu oferă ziarelor posibilitatea de a avea în articole legături către alte articole, alte publicații sau chiar site-uri Web, utilizatorul având o paletă de informații mult mai largă. Un articol publicat on-line poate fi o sursă bogată de informații și îi poate conduce pe cei interesați către detalii.
            Organizațiile comerciale au început să-și manifeste prezența pe Web prin așa-zisele „home pages”(pagini de bază). Aceste pagini pot fi folosite pentru a oferi informațiile de bază despre organizație; sau pot fi magazine electronice, permițându-le clienților să cumpere produse on-line; sau pot fi elemente atractive, informative și utile, atrăgând și distrând vizitatorii.
            Există acum sute de mii de site-uri Web pe Internet, multe fiind deținute și folosite de companii. Acești utilizatori comerciali ai Web-ului stau inconfortabil printre studenții, cercetătorii și academicienii ce folosesc Internetul, așteptând „revoluția” comercială și milioanele de clienți să le invadeze magazinele on-line. Și, desigur, există acum reclame peste tot pe Web pentru a atrage potențialii clienți.
            Este interesant să ne gândim la felul în care publicitatea s-a schimbat din inacceptabil în contextul forumurilor de discuții, către acceptabil în contextul publicării pe paginile de Web: unele reclame sunt binevenite numai în anumite contexte și sunt inacceptabile în altele. Această acceptabilitate a publicității pe Web a fost unul dintre cele mai fascinante și importante contexte al dezvoltării rapide a noului mediu.
            Bineînțeles, există cosiderentul că utilizatorii privesc publicitatea ca ceva normal. Există, totuși, și considerentul că editorialiștii, deja obișnuiți să lucreze cu publicitatea, au început să publice materiale on-line; și există considerentul că cei care fac publicitate doresc să atingă o categorie cât mai mare de potențiali cumpărători. Toate acestea sunt foarte importante, dar mai sunt și altele: deși, conținutul fix și simplu al unei pagini Web poate fi produs ieftin de către entuziaști, costă destul de mult ca niște profesioniști să construiască și să întrețină o pagină Web cu un conținut interesant, relevant – iar conținutul este cel mai important lucru al unei pagini. De unde se obțin banii pentru dezvoltarea unui astfel de site?
            Experimentele inițiale în publicarea on-line au fost inițial amatoricești sau au fost suținute din fonduri obținute din alte surse. În timp, editorialiștii comerciali vor dori să se orienteze către partea profitabilă și vor vrea să vândă accesul la materiale, exact ca și atunci când vând varianta palpabilă a publicației. Câteva publicații specializate au ajuns deja să aplice această metodă. (http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/despre-publicitatea-pe-internet/)

3.2. PUBLICITATEA PE WEB

Aspectul multimedia al conținutului Web-ului este apropiat de tipurile de reclame cu care consumatorul este obișnuit – așa cum sunt imaginile bogat colorate din reviste, reclamele din ziare și pauzele publicitare de la televizor sau radio.
            Mai mult decât atât, agențiile de publicitate sunt obișnuite să lucreze cu ziarele și cu revistele, iar acestea din urmă și-au extins serviciile și pe Web. World Wide Web-ul prezintă noi facilități interesante – cum este interactivitatea.
            Procesul de promovare a produselor și serviciilor este puțin diferit pe Internet și Web, față de mediile tradiționale. Web-ul nu prezintă o cale ideală spre succesul publicității; facilitățile globale, interactive ale mediului nu va face ca o reclamă slabă să aibă succes, nu garantează vânzarea unor produse inadecvate. Acest mediu are, totuși, multe elemente interesante care pot fi folosite pentru a construi o campanie de promovare de succes.

3.3 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE PUBLICITATII ONLINE

Internetul are multe avantaje și dezavantaje, dar de cele mai multe ori putem spune că acestea sunt la un nivel echilibrat. Internetul atinge o audiență pe care celălalte mijlace de comunicare în masă nu o ating. Tinerii din ziua de azi, își petrec un timp relativ scurt în fața televizorului, dar folosesc Internetul în diferite scopuri aproape zilnic. Astfel, pentru cei care vor să lanseze un produs dedicat în special tinerilor, radioul, televiziunea și presa nu ar fi îndeajuns. Internetul poate oferi consumatorilor informații despre produs, fără ca acestea să fie limitate ca și în spotul TV. Mai mult decât atât, anumite site-uri oferă consumatorilor chiar și demonstrații despre produs. Avem aici ca și exemplu site-urile dedicate mașinilor, care au filmulețe de aproximativ 5 minute, în care este prezentat produsul și unde clientul își poate configura singur mașina pe care dorește să o achiziționeze. Un alt avantaj al site-urilor este acela că își pot cunoaște clienții mult mai bine, decât prin alte mijloace. O simplă configurare a unei mașini, ne oferă informații despre dorințele și așteptările utilizatorului. Se pot chiar testa anumite prototipuri, care în funcție de nivelul de solicitare a utilizatorilor să devină operaționale. Pe baza acestor informații companiile își pot întocmi baze de date, cu preferințele și așteptările fiecărui client. Modul în care noi îl abordăm pe client determină loialitatea acestuia față de brand.

În comparație cu o campanie de publicitate tradițională, publicitatea pe Internet se poate realiza într-un timp real și poate fi ușor schimbată sau oprită, în funcție de modul de răspuns al utilizatorilor. Se pot chiar testa anumite bannere, și de asemenea putem foarte ușor să ne adaptăm fiecărui public în funcție de cerințe. Un alt avantaj față de mijloacele tradiționale este faptul că vizitatorii pot interacționa cu produsul, îl pot testa și îl pot chiar cumpăra. De exemplu, multe companii de soft-ware direcționează utilizatorii către site-uri unde acesția pot descărca demo-ul unui anumit produs. Acesta este o modalitate a marilor companii de a câștiga încrederea clienților dar și de a-i încuraja să cumpere acel produs. Femeile în comparație cu bărbații sunt mult mai predispuse la achiziționarea anumitor produse de pe Internet.

Iată câteva motive care vă vor face să vă gândiți dacă mai vreți să vă promovați produsul sau serviciul printr-o campanie tradițională:

Internetul este global ușurând astfel comunicarea la nivel internațional și reducând importanța locației (o pagină web poate fi administrată din orice colț al lumii atâta timp cât există internet).

Obținerea cu ușurință și rapiditate a informațiilor prin folosirea programelor precum Netscape navigator sau Internet Explorer, dar și motoarelor de căutare Yahoo și Google

Informațiile pe care ni le oferă internetul pot fi sub mai multe forme text scris, audio, video sau imagini.

Libertatea de a alege ceea ce vrei să vezi

Posibilitatea de a interacționa cu clientul (chestionare, comentarii, etc)

Internetul nu este limitat de spațiu și timp, prin intermediul acestuia putem avea acces la orice piață de pe planetă

Este cu desăvârșire cel mai rapid mediu de comunicare în masă (transmiterea dezastrelor naturale sau a atentatelor de la 11 septembrie 2003)

Putem crea o bază de date cu informații referitoare la clienți, ceea ce ne ajută să înțelegem nevoile sau nemulțumirile clienților

Companiile pun la dispoziția consumatoriilor produsele direct pe site, aceștia nefiind nevoiți să se mai deplaseze până la magazin

Crește brand awarness

Internetul oferă posibilități creative ridicate

Internetul este instrumentul suprem de cercetare, cu capacitatea de a măsura cu exactitate cât de mulți oameni au utilizat acest mijloc și câți au cumpărat un produs

Nu trebuie să ignorăm sau să negăm existența unor aspecte negative legate de internet, de aceea le voi prezenta în ceea ce urmează:

Nu toate categoriile de vârstă folosesc internetul

Nu toate produsele se pot vinde pe internet

Petrecerea multor ore pe internet o perioadă îndelungată poate dăuna sănătății mintale a persoanei respective

Nesiguranța în gradul de adevăr al informației pe care o găsim pe internet

CAPITOLUL 4 – SOFTWARE-URI ȘI LIMBAJE UTILIZATE

4.1. MySQL

MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relațional, produs de compania suedeza MySQL AB și distribuit sub Licența Publică Generală GNU. Este cel mai popular SGBD open-source la ora actuală, fiind o componentă cheie a stivei LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP).

Deși este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare PHP, cu MySQL se pot construi aplicații în orice limbaj major. Există multe scheme API disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicațiilor în numeroase limbaje de programare pentru accesarea bazelor de date MySQL, cum are fi: C, C++, C#, Java, Perl, PHP, Python, FreeBasic, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API. O interfață de tip ODBC denumită MyODBC permite altor limbaje de programare ce folosesc această interfață, să interacționeze cu bazele de date MySQL cum ar fi ASP sau Visual Basic. În sprijinul acestor limbaje de programare, unele companii produc componente de tip COM/COM+ sau .NET (pentru Windows) prin intermediul cărora respetivele limbaje să poată folosi acest SGBD mult mai ușor decât prin intermediul sistemului ODBC. Aceste componente pot fi gratuite (ca de exemplu MyVBQL) sau comerciale.

Licența GNU GPL nu permite încorporarea MySQL în softuri comerciale; cei care doresc să facă acest lucru pot achiziționa, contra cost, o licență comercială de la compania producătoare, MySQL AB.

MySQL este componentă integrată a platformelor LAMP sau WAMP (Linux/Windows-Apache-MySQL-PHP/Perl/Python). Popularitatea sa ca aplicație web este strâns legată de cea a PHP-ului care este adesea combinat cu MySQL și denumit Duo-ul Dinamic. În multe cărți de specialitate este precizat faptul ca MySQL este mult mai ușor de invățat și folosit decât multe din aplicațiile de gestiune a bazelor de date, ca exemplu comanda de ieșire fiind una simplă și evidentă: „exit” sau „quit”.

Pentru a administra bazele de date MySQL se poate folosi modul linie de comandă sau, prin descărcare de pe internet, o interfață grafică: MySQL Administrator și MySQL Query Browser. Un alt instrument de management al acestor baze de date este aplicația gratuită, scrisă în PHP, phpMyAdmin.

MySQL poate fi rulat pe multe dintre platformele software existente: AIX, FreeBSD, GNU/Linux, Mac OS X, NetBSD, Solaris, SunOS, Windows 9x/NT/2000/XP/Vista/7. (http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL)

4.2. PHP

PHP este un limbaj de programare. Numele PHP provine din limba engleză și este un acronim recursiv : Php: Hypertext Preprocessor. Folosit inițial pentru a produce pagini web dinamice, este folosit pe scară largă în dezvoltarea paginilor și aplicațiilor web. Se folosește în principal înglobat în codul HTML, dar începând de la versiunea 4.3.0 se poate folosi și în mod „linie de comandă” (CLI), permițând crearea de aplicații independente. Este unul din cele mai importante limbaje de programare web[2] open-source și server-side, existând versiuni disponibile pentru majoritatea web serverelor și pentru toate sistemele de operare. Conform statisticilor este instalat pe 20 de milioane de situri web și pe 1 milion de servere web[3]. Este disponibil sub Licenṭa PHP ṣi Free Software Foundation îl consideră a fi un software liber.

Inițial, limbajul a fost dezvoltat de inventatorul său, Rasmus Lerdorf. Odată cu creșterea numărului de utilizatori, dezvoltarea a fost preluată de o nouă entitate, numită The PHP Group (Grupul PHP).

PHP însemna inițial Personal Home Page.[4] PHP a fost început în 1994 ca o extensie a limbajului server-side Perl, și apoi ca o serie de CGI-uri compilate de către Rasmus Lerdorf, pentru a genera un curriculum vitae și pentru a urmări numărul de vizitatori ai unui site. Apoi a evoluat în PHP/FI 2.0, dar proiectul open-source a început să ia amploare după ceZeev Suraski și Andi Gutmans, de la Technion au lansat o nouă versiune a interpretorului PHP în vara anului 1998, această versiune primind numele de PHP 3.0. Tot ei au schimbat și numele în acronimul recursiv de acum, până atunci PHP fiind cunoscut ca Personal Home Page Tools. Apoi Suraski și Gutmans au rescris baza limbajului, producând astfel șiZend Engine în 1999. În mai 2000 a fost lansat PHP 4.0, având la bază Zend Engine 1.0. (http://ro.wikipedia.org/wiki/PHP)

PHP 5

Pe 13 iulie 2004 a fost lansat PHP 5, cu Zend Engine II, ce a adus și o orientare obiect mai pronunțată și suportând mai multe caracteristici ale acestui tip de programare.

PHP 5 aduce mai multe noutăți față de versiunea 4:

Suport îmbunătățit pentru OOP

Introduce extensia PDO – PHP Data Objects, care definește o modalitate facilă și consistentă de accesare a diferitelor baze de date

Imbunătățiri de performanță

Suport îmbunătățit pentru MySQL și MSSQL

Suport nativ pentru SQLite

Suport SOAP integrat

Iteratori pentru date

Controlul erorilor prin tratarea de excepții

La sfârșitul lui 2007 doar versiunea 5.x mai era întreținută, deoarece în data de 13 iulie 2007 (exact la 3 ani după lansarea PHP5), PHP Group a anunțat că PHP4 va fi scos din uz pe 31 decembrie 2007, deși prognozează că anumite upgrade-uri de securitate se vor oferi până pe 8 august 2008.[5]. Dezvoltarea la PHP 6 începuse deja în decembrie 2007 și urmează să fie oferit odată cu scoaterea din uz a PHP4.

PHP 6

PHP 6 are următoarea agendă de îmbunătățiri și modificări:

îmbunătățirea suportului pentru Unicode

retragerea definitivă a unor funcții ca register_globals și magic_quotes, și a variabilelor tip $HTTP_*_VARS

var va fi un alias pentru public, și folosirea lui va ridica o atenționare E_STRICT.

suport pentru int pe 64 biți.

taguri tip ASP sunt retrase definitiv.

XMLReader, XMLWriter, Fileinfo vor face parte din distribuția principală

următoarele pachete au fost scoase din distribuția principală: Freetype1, GD1, mime_magic

funcția ereg() nu mai este disponibilă

instanțierea obiectelor prin referină (& new Obiect()) generează o eroare E_STRICT.

erorile tip E_STRICT sunt incluse în E_ALL.

adăugarea instrucțiunii goto permite salturi la un alt bloc de comenzi.

namespace, import, și goto devin cuvinte rezervate.

accesarea caracterelor într-un șir (string) se face prin operatorul []. {} se scoate din uz ( ex: $str[42] funcționează, $str{42} nu funcționează)

constantele FILE_BINARY și FILE_TEXT devin disponibile pentru folosirea în funcții de citire/scriere fișiere

foreach va suporta array multi dimensional: foreach($a as $b => list($c, $d))

pentru operatorul ternar expresia pentru valoarea true nu mai este obligatorie ($a = $s ?: ‘b’; // returns $a = $s;)

opțiunea safe_mode a fost înlăturată.

operatorul and a fost înlăturat.

funcția microtime() returnează un float.

zend.ze1_compatibility_mode a fost înlăturat.

Popularitate

PHP-ul este unul din cele mai folosite limbaje de programare server-side, conform unui studiu efectuat de Netcraft în aprilie 2002, apărând pe 9 din cele 37 milioane de domenii cercetate în studiu. De asemenea, există un grafic al creșterii folosirii PHP-ului pe site-ul oficial . Popularitatea de care se bucură acest limbaj de programare se datorează următoarelor caracteristici :

Familiaritate : sintaxa limbajului este foarte ușoară combinând sintaxele unora din cele mai populare limbaje Perl sau C;

Simplitate : sintaxa limbajului este destul de liberă. Nu este nevoie de includere de biblioteci sau de directive de compilare, codul PHP inclus într-un document executându-se între marcajele speciale;

Eficiență : PHP-ul se folosește de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiutilizator, așa cum este web-ul;

Securitate : PHP-ul pune la dispoziția programatorului un set flexibil și eficient de măsuri de siguranță;

Flexibilitate : fiind apărut din necesitatea dezvoltării web-ului, PHP a fost modularizat pentru a ține pasul cu dezvoltarea diferitelor tehnologii. Nefiind legat de un anumit server web, PHP-ul a fost integrat pentru numeroasele servere web existente: Apache, IIS, Zeus, server, etc.;

Gratuitate : este probabil cea mai importantă caracteristică a PHP-ului. Dezvoltarea PHP-ului sub licența open-source a determinat adaptarea rapidă a PHP-ului la nevoile web-ului, eficientizarea și securizarea codului.

4.3. HTML (HYPER TEXT MARKUP LANGUAGE)

HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor web ce pot fi afișate într-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degrabă prezentarea informațiilor – paragrafe, fonturi, tabele ș.a.m.d. – decât descrierea semanticii documentului.

4.3.1. INTRODUCERE

HTML este o formă de marcare orientată către prezentarea documentelor text pe o singura pagină, utilizând un software de redare specializat, numit agent utilizator HTML, cel mai bun exemplu de astfel de software fiind browserul web. HTML furnizează mijloacele prin care conținutul unui document poate fi adnotat cu diverse tipuri de metadate și indicații de redare. Indicațiile de redare pot varia de la decorațiuni minore ale textului, cum ar fi specificarea faptului că un anumit cuvânt trebuie subliniat sau că o imagine trebuie introdusă, până la scripturi sofisticate, hărți de imagini și formulare. Metadatele pot include informații despre titlul și autorul documentului, informații structurale despre cum este împărțit documentul în diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. și informații cruciale care permit ca documentul să poată fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri (sau web-ul).

HTML este un format text proiectat pentru a putea fi citit și editat de oameni utilizând un editor de text simplu. Totuși scrierea și modificarea paginilor în acest fel solicită cunoștințe solide de HTML și este consumatoare de timp. Editoarele grafice (de tip WYSIWYG) cum ar fi Macromedia Dreamweaver, Adobe GoLive sau Microsoft FrontPage permit ca paginile web sa fie tratate asemănător cu documetele Word, dar cu observația că aceste programe generează un cod HTML care este de multe ori de proastă calitate.

HTML se poate genera direct utilizând tehnologii de codare din partea serverului cum ar fi PHP, JSP sau ASP. Multe aplicații ca sistemele de gestionare a conținutului, wiki-uri șiforumuri web generează pagini HTML.

HTML este de asemenea utilizat în e-mail. Majoritatea aplicațiilor de e-mail folosesc un editor HTML încorporat pentru compunerea e-mail-urilor și un motor de prezentare a e-mail-urilor de acest tip. Folosirea e-mail-urilor HTML este un subiect controversat și multe liste de mail le blochează intenționat.

4.3.2. NOȚIUNI DE BAZĂ

HTML este prescurtarea de la Hyper Text Mark-up Language si este codul care sta la baza paginilor web. Paginile HTML sunt formate din etichete sau tag-uri și au extensia .html sau .htm .În marea lor majoritate aceste etichete sunt pereche, una de deschidere <eticheta> și alta de închidere </eticheta>, mai există și cazuri în care nu se închid, atunci se folosește <eticheta /> browserul interpretează aceste etichete afișând rezultatul pe ecran. HTML-ul nu este un limbaj case sensitiv (nu face deosebirea între litere mici și mari). Pagina principala a unui domeniu este fisierul index.html respectiv index.htm Această pagină este setată a fi afișată automat la vizitarea unui domeniu. De exemplu la vizitarea domeniului www.nume.ro este afișată pagina www.nume.ro/index.html.

Unele etichete permit utilizarea de atribute care pot avea anumite valori: <eticheta atribut="valoare"> … </eticheta>

Componenta unui document HTML este: 1. versiunea HTML a documentului 2. zona head cu etichetele <head> </head> 3. zona body cu etichetele <body> </body> sau <frameset> </frameset>

Versiunea HTML poate fi:

HTML 4.01 Strict

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01//EN" "http://www.w3.org/TR/html4/strict.dtd">

HTML 4.01 Transitional

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/html4/loose.dtd">

HTML 4.01 Frameset

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Frameset//EN" "http://www.w3.org/TR/html4/frameset.dtd">

HTML 5

<!DOCTYPE HTML>

Toate paginile HTML încep și se termină cu etichetele <html> și </html>. În interiorul acestor etichete găsim perechile <head>, </head> și <body>, </body>.

head conține titlul paginii între etichetele <title> și </title>, descrieri de tip <meta>, stiluri pentru formatarea textului, scripturi și linkuri către fisiere externe (de exemplu scripturi, fișiere de tip CSS sau favicon).

Etichetele de tip meta conțin cuvinte cheie, descrierea paginii, date despre autor, informații utile motoarelor de căutare și au următorul format: <META NAME="nume" CONTENT="continut">

Exemplu: link către un fisier extern CSS: <link rel="stylesheet" type="text/css" href="css.css">

body găzduiește practic toate etichetele afișate de browser pe ecran.

Exemplu: o pagină HTML cu titlul Exemplu iar conținutul Conținut pagină

<html> <head> <title>Titlu</title> </head> <body> Continut pagina </body> </html> Și în HTML poate fi introdus un comentariu, care bineînțeles nu va fi afișat de browser. (http://ro.wikipedia.org/wiki/HTML)

4.4. VISUAL LIGHTBOX JS

Visual Lightbox JS este un program gratuit de generat galerii web foto bazate pe scriptul LightBox2, în doar câteva click-uri fără a fi nevoiți să scrieți nicio linie de cod, el generând un fișier HTML automat.

Nu trebuie decât să faceți "Drag&drop" la fotografiile dumneavoastră în fereastra Visual LightBox, să apăsați pe "Publică" și propria dumneavoastră galerie web cu frumoasele efecte LightBox 2 se va deschide instant în navigatorul dumneavoastră web! Fara javascript, CSS, codare HTML,fără editare imagini, doar un click pentru a avea galeria dumneavoastră pregătită. (http://visuallightbox.com/rm/index.html#overview)

4.5. JOOMLA!

Joomla! este un sistem de management al conținutului Open Source, scris în PHP, destinat publicării de conținut pe inter și intra net prin intermediul bazelor de date SQL. Joomla! include funcționalități precum cache-ingul paginilor pentru îmbunătățirea performanțelor, RSS, opțiune de printare a paginilor web, știri de ultimă oră, bloguri, sondaje, căutare web, și localizare internațională.

Numele reprezintă transcrierea fonetică al cuvântului din limba Swahili "jumla", însemnând "împreună" sau "tot unitar". A fost ales pentru a reprezenta nivelul de angajament al echipei de dezvoltare și a comunității, vis-a-vis de proiect. Prima versiune de Joomla! (Joomla! 1.0.0) a fost anunțată pe 16 septembrie 2005. Aceasta a fost o lansare Mambo 4.5.2.3 sub un alt brand, combinat cu unele îmbunătățiri de securitate și performanță. Pentru viitor, echipa de programatori ne anunță că Joomla! 1.5 va fi o versiune complet rescrisă, bazată pe PHP 5.

Joomla! este oferită sub Licența Publică GNU.

4.5.1. ISTORIA

Joomla! a luat ființă în urma împărțirii aplicației Mambo între Miro Corporation din Australia, deținătorii licenței Mambo în acel moment și echipa de dezvoltare de atunci. Cele două tabere s-au despărțit pe 14 august 2005, compania Miro a fondat o fundație non-profit cu scopul de a finanța proiectul și de a-l proteja de acționări în justiție. Echipa de dezvoltare susținea că prevederile fundației contrazic acordurile anterioare făcute de Comitetul de Conducere al Mambo, că principalii acționari nu au fost consultați și că includ prevederi care contravin ideii de Open Source.

Echipa de dezvoltare a creat un site numit OpenSourceMatters pentru a distribui informații utilizatorilor, programatorilor, web designerilor și comunității în general. Liderul echipei din acel moment, Andrew Eddie, cunoscut de asemenea ca "MasterChief", a redactat o Scrisoare Deschisa către Comunitate, care a aparut în secțiunea anunțurilor către public de pe forumul mamboserver.com.

Până în următoarea zi, peste 1.000 persoane s-au înscris pe forumul opensourcematters.com, majoritatea exprimând încurajări și suport pentru echipa de dezvoltare. Articolul a fost publicat pe slashdot.com, iar știri în legatură cu acest eveniment au apărut pe newsforge.com, eweek.com și ZDnet.com. Președintele Miro, Peter Lamont, a dat un răspuns public în articolul intitulat "Controversa Mambo Open Source – 20 de răspunsuri Miro".

Acest eveniment a produs controverse în comunitatea softurilor gratuite, cu privința la ce ar trebui să fie considerat "Open Source". Forumurile multor altor proiecte open source au fost asaltate de discuții pro sau contra deciziilor ambelor tabere. Zvonuri și acuzatii din partea Miro și a Mambo Foundation erau foarte răspândite.

La două săptămâni după anunțul lui Eddie, echipa s-a reorganizat și comunitatea a continuat să crească. Pe 1 septembrie 2005, noul nume a fost dezvăluit unui nucleu restrâns de fani și susținători ai echipei, în număr de peste 4.000.

4.5.2. CE ESTE UN CMS?

Abreviat ca CMS (Content Management System), un Sistem de Management al Conținutului este dificil de definit datorită naturii sale înglobatoare și a varietății de funcțiuni.

Într-o definire simplificată, un Sistem de Management al Conținutului este un sistem software sau o suită de aplicații și instrumente care permit administrarea, gestionarea și publicarea de conținut electronic.

Mai precis, CMS-urile facilitează stocarea, organizarea, controlul și publicarea de articole (text electronic), imagini, resurse multimedia sau alte tipuri de fișiere electronice. (Margea, Romeo, Site-uri web dinamice cu joomla! 1.5, Editura. Brumar, 2011, pg. 13)

Dintr-o perspectivă tehnologică, arhitectura unui CMS implică folosirea unei soluții intermediare – o aplicație web scrisă într-un oarecare limbaj de programare și care intermediază și gestionează accesul la informațiile stocate în baza de date și generează paginile HTML pe care le înțelege browser-ul vizitatorului. (Cătălin Constantin, Creează ușor, rapid și gratis propriul website cu Joomla! 2.5, Editura 3D Media Communications)

4.5.3. CONȚINUTUL JOOMLA!

Pachetul Joomla! conține mai multe componente, gândite cât mai modular posibil, facilitând integrarea și extensibilitatea lor. Un exemplu îl constituie așa numiții "Bots". Un Bot reprezintă un modul care odată activat, va aduce noi funcționalități Joomla!. De exemplu, WikiBot, va permite autorilor Joomla! să foloseasca "Wikitags" în articole, care vor crea automat linkuri dinamice către Wikipedia, când sunt afișate. Peste 3649 de extensii sunt disponibile pentru Joomla!, în directorul de extensii.

4.5.4. COMUNITATEA

Joomla! are atât o comunitate oficială cat și o comunitate neoficială. Forumul oficial Joomla! (Joomla.org) se "laudă" cu peste 403.460 threaduri, peste 1.784.115 mesaje și peste 316.110 membri, vorbind 42 limbi. Site-uri neoficiale sunt publicate în multe limbi, oferind extensii Joomla! specifice regiunii respective. De exemplu, suport bi-direcțional pentru limbile ebraică-arabă poate fi găsit la multe comunități neoficiale. De asemenea, programatorii web produc extensii și template-uri comerciale, pe lângă oferta de servicii de personalizare. Forumul oficial Joomla! România (joomla.ro) are 8.464 threaduri, peste 48.119 mesaje și 4.333 membri. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Joomla!)

CAPITOLUL 5 – PREZENTAREA SITE-ULUI TIMISIENSIS BIKERS

5.1. PREZENTAREA GRUPULUI TIMISIENSIS BIKERS

Timisiensis Bikers (emblema în fig. 5.1.1) este un grup de bicicliști amatori din Timișoara și din împrejurimi care merge pe diverse trasee stabilite sau propuse anterior de unul sau mai mulți membrii. Fiind iubitori de MTB (mountain bike), preferăm traseele offroad, încercând pe cât posibil să evităm șoselele, mai ales pe cele aglomerate. A nu se înțelege că suntem practicanți ai unui sport extrem, suntem doar niște amatori de cross-country care încercăm prin acest sport să evadăm din stresul cotidian de care ne lovim de-a lungul săptămânii.

Grupul a luat naștere în primăvara anului 2011 când, împreună cu un grup de prieteni am început să ieșim cu bicicletele în repetate rânduri pe diverse trasee stabilite adhoc. Prin martie am decis, mai mult în glumă să creez un grup de Yahoo! (groups.yahoo.com/group/timisiensis_bikers/) pentru a comunica mai ușor între noi. Inițial am vrut să numesc grupul “Timișoara Bikers” dar știam de existența grupului de motocicliști care folosesc acest nume. Într-un final am decis să numesc grupul ”Timisiensis Bikers”, Timisiensis venind de la numele latin al Timișoarei (Castrum Timisiensis). În scurt timp am constatat că numărul celor interesați să vină cu noi creștea pe zi ce trece așa că am ajuns la concluzia că e nevoie de un site web pentru a ne promova mai bine, pentru a ține arhiva de poze (grupul de Yahoo! permite scocarea a maximum 100 MB de date pe grup) și pentru a comunica între noi. După ceva timp mai mulți membrii din grup mi-au sugerat că ar fi frumos dacă ne-am face niște tricouri personalizate cu numele grupului și cu numele fiecăruia pe spate. De asemenea am hotărăt să plătim fiecare cu 5 lei mai mult pe tricou pentru a forma un fond din care să cumpărăm cele necesare grupului (scule, petice, pompă, camere de rezervă, trusă de prim ajutor etc.) ca să nu ne complicăm si să aducem fiecare ce apucă de acasă. Situația acestui fond trebuia să fie transparentă si accesibilă tuturor membrilor. Acest lucru nu era decât un motiv în plus care impunea crearea unui site web al grupului.

Pe viitor dorim să formăm un ONG, o asociație cu acte în regulă pentru ca apoi să putem începe să ne promovăm mai agresiv pe toate caile (Internet, pliante etc.).

Site-ul Timisiensis Bikers poate fi accesat la adresa: http://bikers.castrumtimisiensis.ro/index.php .

5.2. PREZENTAREA SITE-ULUI TIMISIENSIS BIKERS

5.2.1. PAGINA DE START

Indexul sau prima pagină (fig. 5.2.1.) conține: o mică descriere a Timisiensis Bikers, eventualele trasee ce urmează să le parcurgem în viitorul apropiat, o secțiune „Latest News” (care afișează titlurile celor mai noi articole adăugate), o secțiune „Popular” (care afișează cele mai citite articole), o secțiune cu contacte utile (service, piese etc.), Top Menu, Meniul Principal, User Menu (disponibil doar celor care se loghează), Login Form (formularul de logare) și o secțiune „Parteneri” (în care avem reclame ale celor cu care colaborăm).

Figura 5.2.1. Pagina de start

5.2.2. MENIUL TOP

Meniul Top (fig. 5.2.2.) conține două elemente de meniu: „Sfaturi pentru începători” (fig. 5.2.3.), cu articole destinate celor care au inrat recent în lumea bicicliștilor, și „Diverse” (fig. 5.2.4.) care conține diverse articole de interes general pentru cicliști.

Figura 5.2.2. Meniul Top

Figura 5.2.3. Meniul Top, Sfaturi pentru începători

Figura 5.2.4. Meniul Top, Diverse

5.2.3. MENIUL PRINCIPAL (MAIN MENU)

Meniul principal (fig. 5.2.5.) conține următoarele elemente de meniu: „Acasă” la accesarea căruia se deschide pagina principală a site-ului, „Trasee parcurse” (fig. 5.2.6.) care conține o colecție a traseelor parcurse (fig. 5.2.7.) de grup, „Trasee propuse” (fig. 5.2.8.) care conține eventualele trasee propuse de membrii grupului dar care nu au fost încă parcurse.

Figura 5.2.5. Meniul principal (Main Menu)

Figura 5.2.6. Meniul principal, Trasee parcurse

Figura 5.2.7. Meniu principal, Trasee parcurse – exemplu de traseu parcurs (Traseul Lunca Timișului)

Figura 5.2.8. Meniu principal, Trasee propuse

5.2.4. USER MENU

User menu (fig. 5.2.9.) este un meniu vizibil doar utilizatorilor care au cont pe site și care au anumite privilegii din partea Administratorului site-ului. Acesta conține următoarele elemente de meniu: „Detaliile dumneavoastra” (fig. 5.2.10.) unde utilizatorul poate edita detaliile personale, „Arhiva 2011” și „Arhiva 2012” (fig. 5.2.11.) unde se pot vizualiza (fig. 5.2.12.) sau downloada pozele făcute pe traseele parcurse in anul 2011, respectiv 2012, „Lista nominală tricouri” (fig. 5.2.13.) care conține lista cu numele, numele de pe tricou si numarul ales de fiecare membru, „Situația financiară a TB” (fig. 5.2.14.) unde se găsește un tabel care reflectă veniturile si cheltuielile grupului și „Ieșire” care reprezintă opțiunea de delogare a utilizatorului.

Figura 5.2.9. User Menu

Figura 5.2.10 User Menu, Detaliile dumneavoastră

Figura 5.2.11. User Menu, Arhivă 2012

Figura 5.2.12. User Menu, Arhivă 2012 – exemplu de vizualizare a unei galerii de poze (Traseu Giroc 2 – 8 (10.03.2012))

Figura 5.2.13. User Menu, Listă nominală tricouri

Figura 5.2.14 User Menu, Situația financiară a TB

5.2.5. LOGIN FORM (FORMULAR DE LOGARE)

Rolul formularului de logare (fig. 5.2.15.) este acela de a permite utilizatorilor înregistrați să acceseze contul lor de pe site și acela de a permite eventualilor doritori să-și creeze un cont pe site. De asemenea acesta permite recuperarea parolei în cazul în care utilizatorul a uitat-o.

Figura 5.2.15. Formular de logare

5.3. PREZENTAREA PANOULUI DE CONTROL AL SITE-ULUI

Panoul de control al site-ului este centru de comandă și control al administratorului care îi permite să facă modificări site-ului. Acest panou se accesează la adresa http://bikers.castrumtimisiensis.ro/administrator/ unde suntem întâmpinați cu un formular de login (fig. 5.3.1.). Acesta va transmite datele din formular, le coroborează cu cele din baza de date și dacă sunt corecte va acorda accesul mai departe, dacă datele nu sunt corecte utilizatorul nu va avea acces mai departe și va fi avertizat de cest lucru fiind trimis înapoi la formularul de logare pînă ce datele vor fi corecte. După ce am introdus user-ul și parola corectă avem acces la pagina de administrare a site-ului (fig. 5.3.2.).

Figura 5.3.1. Formularul de logare al panoului de administrare al site-ului

Figura 5.3.2. Pagina de administrare a site-ului

Ajunși pe pagina de administrare, putem adăuga articole noi, le putem modifica pe cele deja existente, putem modifica sau creea pagini noi, putem grupa articolele în categorii, categoriile în secțiuni sau putem modifica sau adăuga meniuri sau elemente de meniuri. De asemenea putem modifica privilegiile pe care le au userii accesând secțiunea „User Manager” (fig. 5.3.3.).

Pentru a putea limita accesul unor utilizatori la anumite secțiuni ale site-ului, folosesc 3 nivele de acces pe site. Astfel, primul nivel de acces este acela al vizitatorilor, cel de-al doilea nivel de acces este cel al utilizatorilor înregistrați, care au acces la tot conținutul site-ului mai puțin arhiva de poze, situația financiară si lista nominală cu tricourile, iar al treilea nivel de acces este cel al utilizatorilor înregistrați carora le-am schimbat nivelul de acces din secțiunea User Manager, dându-le calitatea de autori, în același moment dezactivându-le posibilitatea de a adăuga articole. Astfel am reușit să permit accesul la întreg conținutul site-ului doar membrilor activi ai grupului, nu și a celor care au venit doar o dată sau deloc cu noi dar și-au făcut cont pe site.

Figura 5.3.3. User Manager

CONCLUZII

Internetul a evoluat într-o unealtă formidabilă de comunicare având un impact major în toate ramurile econimice și sociale. Schimbările importante în acest domeniu apar atât de rapid încât este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în următorii 10 ani. Comerțul electronic a devenit o parte integrantă din viața curentă a multor occidentali datorită comodității, eficienței și dezvoltării unor soluții sigure de plată on-line.

Apariția acestui site demonstrează că Internetul va schimba radical modul de desfășurare a activității oricărui grup de oameni pentru care comunicarea este indispensabilă. Au apărut multe companii specializate în asigurarea de servicii de web design, care pot ușura enorm crearea sau mentenanța unui site web.

Toti dezvoltatorii de website-uri aflati in cautarea unui content management system (CMS) ca baza pentru proiectele lor, incerca sa se asigure ca software-ul le va satisface complet nevoile cu caracteristicile si optiunile de care dispune. Acest lucru este de asteptat, avand in vedere ca personalizarea este un instrument indispensabil al site-ului modern si al dezvoltarii de software.

Alegerea celui mai bun CMS necesita in primul rand ca utilizatorul sa fie capabil sa lucreze cu acesta in mod eficient si eficace. Chiar si primele trei cele mai renumite CMS-uri, WordPress, Drupal si Joomla difera intr-o mare masura. Toate acestea au punctele lor tari dar si unele defecte, de asemenea.

Joomla! este un Content Management System (CMS), premiat în nenumarate ocazii, care te ajuta sa construiesti si sa administrezi siteuri si alte aplicatii online. In plus, Joomla! este o solutie Open Source disponibila tuturor, gratuit.

Vreau să menționez cateva dintre avantajele utilizării Joomla! în crearea site-urilor web:

1. Costuri minime – Clientul nu are nici un cost de licenta, pentru ca CMS Joomla! este open source. Cu un CMS open source clientul plateste doar personalizarile si implementarile.

2. Design – Flexibilitatea Joomla! permite personalizarea grafica in functie de exigentele clientului, oferind un serviciu optim la un pret redus.

3. Întreținere ușoară – Cu CMS Joomla! administrarea site-ului se face printr-o interfata prietenoasa cu posibilitatea de a adauga text, imagini, fisiere multimedia, link-uri, animatii flash, gestiunea continutului in mai multe limbi straine, indexarea de cuvinte cheie, arhivarea vechiului continut, creare de form complet personalizabil si multe altele.

4. Funcțiuni și extensebilitate – In functie de exigentele clientului exista posibilitatea de a instala module sau componente pentru adaugarea de noi functiuni ca newsletter, galerie foto, forum de discutii, guestbook, etc.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Jason Beaird, Principii de web design atractiv, Editura Sitepoint Pty Ltd, ISBN 978-973-0-11310-5, 2010

Cătălin Constantin, Creează ușor, rapid și gratis propriul website cu Joomla! 2.5, Editura 3D Media Communications

Margea Romeo, Site-uri web dinamice cu joomla! 1.5, Editura. Brumar, 2011

Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare, Editura Computer Press AGORA sub licență Prentice Hall, ISBN 973-97706-3-0

http://e-studio.ro/evolutie

http://e-studio.ro/principii-in-web-design

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/despre-publicitatea-pe-internet/

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/publicitatea-pe-web/

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/reclama-prin-intermediul-banner-ului/

http://visuallightbox.com/rm/index.html#overview

http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL

http://ro.wikipedia.org/wiki/PHP

http://ro.wikipedia.org/wiki/HTML

http://ro.wikipedia.org/wiki/Joomla!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Www

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Jason Beaird, Principii de web design atractiv, Editura Sitepoint Pty Ltd, ISBN 978-973-0-11310-5, 2010

Cătălin Constantin, Creează ușor, rapid și gratis propriul website cu Joomla! 2.5, Editura 3D Media Communications

Margea Romeo, Site-uri web dinamice cu joomla! 1.5, Editura. Brumar, 2011

Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare, Editura Computer Press AGORA sub licență Prentice Hall, ISBN 973-97706-3-0

http://e-studio.ro/evolutie

http://e-studio.ro/principii-in-web-design

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/despre-publicitatea-pe-internet/

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/publicitatea-pe-web/

http://www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/reclama-prin-intermediul-banner-ului/

http://visuallightbox.com/rm/index.html#overview

http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL

http://ro.wikipedia.org/wiki/PHP

http://ro.wikipedia.org/wiki/HTML

http://ro.wikipedia.org/wiki/Joomla!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Www