Sistemului Integrat de Comert Electronic B2c – Avon Company

Introducere

“Panta Rei” – adică, „totul curge, totul e în mișcare” – spune o veche zicală latină. Anume așa atribut e cel mai potrivit pentru a caracteriza era pe care o trăim. Cu toții trăim un timp când lucrurile ce ne înconjoară se schimbă rapid, apar noi tehnologii care le înglobează pe cele vechi fiind mai performante și mai receptive la necesitățile umane. Istoria umană a avut nevoie de milenii pentru a trece de la comerțul de schimb la comerțul de plată, iar trecerea contemporană la carduri electronice nu a durat nici macar un secol; omul a trăit veacuri pentru a trece de la poșta de mesageri la telegraf, iar o persoană contemporană deja refuză poșta tradițională fiindcă a apărut poșta electronică; în trecutul depărtat oamenii nu se cunoșteau la 100 de km, însă a apărut primele concepții ale informației și a modurilor de păstrare și transmitere a lor – a urmat după aceia editarea primei cărți, apoi apariția radioului și până la sfârșit în tempi deosebit de accelerați apare televiziunea și grandiosul proiect al omenirii – INTERNETUL. Astăzi acest termen nu mai miră pe nimeni și actuală devine întrebarea de implementare cât mai efectivă a posibilităților pe care le oferă Internetul pentru fiecare ramură a vieții omenești. Desigur, la acest capitol cel mai cantitativ aport Internetul îl va aduce la utilizarea posibilităților sale în business.

În acest caz e necesar de a considera următoarele argumente:

În lume apr. 80 mln oameni au acces la Internet. Conform unor date, 75% din calculatoarele personale corporative (din interiorul organizațiilor) sunt conectate la rețeaua globală. Dacă cineva duce o afacere internațională este irațional de a ignora o astfel de “piață”.

Internetul asigură posibilitatea unei apariții rapide și ieftine (în comparație cu posibilitățile tradiționale) pe piața internațională, fără deschiderea distribuitorilor sau a magazinelor în fiecare țară.

Internetul lucrează 24 ore pe zi, adică în decursul acestui timp puteți să aduceți la cunoștință cu afacerea voastră mii de clienți potențiali, să le oferiți produsele sau serviciile firmei fără participarea voastră directă.

Internetul asigură vânzarea directă a produselor sau serviciilor. Pentru aceastae necesar de a crea un sistem de comerț electronic care va asigura posibilitatea alegerii , comenzii și achitării produselor.

Deseori schimbările în planuri, politica de prețuri, în asortmentul de marfă oferit au loc mult mai rapid decât apariția publicității asupra acestor momente în mass-media. Ca rezultat o astfel de publicitate devine inutilă, ineficientă și se pierd bani pe asemenea lucruri. Vizavi de acesta, în Internet, puteți schimba informația de câte ori doriți și când doriți. Nici un fel de publicitate nu va oferi o astfel de flexibilitate în oferirea informației.

Internetul oferă posibilități inedite pentru marketingul afacerilor. Lucrul cu clienții și cercetarea relațiilor între clienți și firma pe Internet oferă soluții valoroase pentru activitatea și strategiile de producție ale firmei.

Internetul oferă posibilitatea utilizării imaginii și sunetului ceea ce va crea o imagine mai completă a informației puse pe Internet, va asigura interactivitatea cu clientul, va schimba privirile generale ale consumatorilor în procesul tradițional de cumpărare.

Toate activitățile umane țin cont de aceste performanțe fiindcă cine le deține acela este stăpân pe situație, chiar și cea mai bogată în tradiții activitate a umanității – comerțul – nu este excepție.

„Noi putem comercializa orice, în afară de beton!”

Jeff Bezos, Amazon.com

Comerțul electronic. Business to Client (B2C)

Comerțul electronic. Caracteristici.

Comerțul din totdeauna a fost o caracteristică importantă a societății omenești. La moment nu există persoană care să nu fi fost implicată în o cea mai simplă relație de comerț. Întotdeauna a existat o oarecare cerere pentru unele produse sau servicii și la fel întotdeauna a fost o ofertă pentru altele. La fel a existat și există fenomenul numit concurență, în care vânzătorii, comercianții utilizează diferite procedee și modalități de a atrage și de a cuceri consumatorii, cumpărătorii în segmentul lor de piață. Comercianții au căutat dintotdeauna găsirea modalității ideale de a-i informa pe cât mai mulți dintre consumatori că ei, comercianții, sunt în posesia unor produse pe care sunt dispuși să le vândă la un preț bun. Dacă la început comercianții au trebuit să-și folosească corzile vocale și abilitatea verbala în piețe pentru a-și vinde produsele, mai târziu ei au fost ajutați de descoperirile tehnologice ale epocii moderne. Apariția tipografiei a permis publicarea de reclame în ziare și reviste și a permis apariția cataloagelor de produse, ambele modalități fiind folosite și azi după foarte multă vreme de la invenția lor, aceasta fiind o mărturie a succesului acestor inițiative. Mai spre zilele noastre, telefonul, radioul și televiziunea au detronat presa scrisă din fotoliul de cel mai bun agent publicitar, grație masivei lor audiențe. Deși în momentul de față reclamele prezente pe Internet nu se ridică la înălțimea reclamelor de la televiziune este foarte probabil ca în maximum doi ani lucrurile să se schimbe și Internetul, cu ajutorul graficii și sunetului 3D, să găzduiască cele mai atrăgătoare reclame din istoria publicității.

Internetul trebuia însă să aducă ceva în plus față de toate invențiile tehnologice precedente pentru a se impune, atât în ochii comercianților cât și ai consumatorilor, ca un mediu viabil de desfășurare a unor activități comerciale. Acest ceva în plus nu este ceva nou (până acum), ci mai degrabă o îmbunătățire considerabilă a prezentării produselor oferite spre vânzare și o mai bună interactivitate între comerciant și consumator, la care se adaugă o scădere importantă a timpului de desfășurare a tranzacțiilor. Internetul combină și depășește prezentarea produselor caracteristică până acum cataloagelor de produse, urmând să ofere în viitor imagine și sunet egală sau mai buna decât a televiziunii, asigurând interactivitatea caracteristică telefonului.

Spre deosebire de cataloagele de produse prezentate în lumea reală, Internetul poate pune la dispoziția unei firme un spațiu nelimitat de prezentare a produselor sale, la un cost foarte mic. Mai important este însă faptul că se elimină intermediarul (vânzătorul cu amănuntul sau en-gros) care se interpunea până acum între producător și cumpărător, intermediar care făcea să crească prețurile produselor. Datorită succesului unor producători de calculatoare ca Dell sau Gateway (care vând exclusiv prin Internet) și datorită marjei reduse de profit în acest domeniu, tot mai mulți producători de renume, ca IBM sau Compaq, se gândesc să renunțe complet la vânzarea produselor lor în magazine și să le vândă direct prin Internet, cu livrare în câteva zile la domiciliul cumpărătorului.

O firmă dornică să lanseze o afacere nu mai trebuie acum să investească în cumpărarea unui spațiu de prezentare a produselor (magazin), el putând foarte bine să-și construiască un site pe Internet și să cumpere doar un spațiu de depozitare a produselor propuse spre vânzare. Deși această variantă nu este potrivita pentru toate categoriile de produse, ea a fost deja aplicată cu succes pentru vânzarea cărților, a CD-urilor, dar și a calculatoarelor sau altor produse electronice. În cele mai multe cazuri însă, vânzarea produselor prin Internet este complementară cu vânzarea produselor prin magazinul propriu al unei companii sau printr-un supermagazin, ținându-se astfel cont și de cei care nu utilizează Internetul sau de cei care preferă să vadă și să inspecteze produsele înainte de a le cumpăra.

Relația Internetului cu sectorul economic este foarte complexă și în continuă evoluție, în așa fel încât în momentul de față nu se poate spune cu precizie care parte a influențat-o mai mult pe cealaltă. Mai mult, viitorul acestei relații și transformările pe care le va induce în economia mondială prin crearea unei piețe de desfacere la nivel planetar este încă subiect de discuție pentru analiștii economici.

Cu toate acestea, astăzi, deja există modele concrete de business electronic și foarte multe soluții de implementare a acestora. Aceste modele oferă companiilor posibilitatea de a ieși în contact direct cu cumpărătorul, iar cumpărătorului i se oferă posibilitatea de a juca un oarecare rol în procesul de comerț al firmei. Dacă poșta electronică poate fi caracterizată ca „localizări diferite – același timp”, un avizier – „diferiți oameni – același loc”, atunci Internetul – „oriunde și oricând”. Transmiți un mesaj oarecare și el apare practic oriunde; un aviz într-un web-site poate fi văzut de toți de pretutindeni, în orice timp, 24 ore în zi și din orice colț al globului pământesc. În așa mod Internetul reprezintă o arie largă, o nouă libertate și ca un factor important trebuie luat în considerație în strategiile întreprinderilor care planifică acțiunile sale viitoare, care inevitabil trebuie legate de Internet, de comerțul electronic. La momentul actual pentru o firmă apar patru noi direcții, tehnologii noi, care ar trebui incluse sau modificate în strategiile de dezvoltare:

Customer Relations Management – managementul relațiilor cu consumatorul. Acest aspect va avea din ce în ce mai mare rol. Clientul este rege, iar clentul în Iinternet – e mai mult decât un rege. Internetul are un număr imens de utilizatori, toți ei fiind potențiali cumpărători, însă ei pot momentan despărea în acel moment, când așteptările lor nu vor fi satisfăcute de cei ce lucrează cu ei, fie el un magazin electronic sau un vânzător de anumite servicii.

Adaptarea strategiilor de business – este necesară revizuirea și adaptarea strategiilor curente ale întreprinderilor la posibilitățile Internetului în domeniul comerțului electronic.

Knowlege Management – dirijarea cu cunoștințele. Ce trebuie de făcut și cum de utilizat cunoștințele acumulate în firmă? Înainte se spunea „cunoștințele înseamnă forță”, acum se spune „utilizarea cunoștințelor înseamnă forță”.

Supply Chain Integration – integrarea relațiilor cu furnizorii și cu consumatorul într-o rețea unică. Internetul oferă o posibilitate uimitoare posesorilor de web-site-uri de a „comasa”, de a uni procesele de afaceri.

Internetul reprezintă o platformă universală de comunicare, pe baza căreia se combină multe metode de transmitere a informației. De exemplu noi utilizăm telefonul, care a devenit complet necesar pentru orice om, însă și Internetul oferă această posibilitate (în unele cazuri mult mai ieftin). Noi nu putem exista fără televiziune sau radio – dar în Internet de asemenea sunt realizate diferite aplicații multimedia – inclusiv și transmisiuni directe. Astfel, reunirea multor tipuri de business electronic devine realitate datorită noilor posibilități pe care le oferă Internetul. Aceasta și este contopirea de sectoare ale pieților.

Comerțul electronic a apărut mai întâi acolo unde el era cel mai ușor de implementat. În 1980 a apărut EDI (Electronic Document Interchange) – schimbul electronic de documente, și semnătura electronică care se utilizau în sistemele bancare. Apoi tehnologia nouă a început să fie utilizată de sfera de asigurări. Au urmat media, vânzarea cărților, telecomunicațiile, transportul, livrârile, guvernele electronice.

Astăzi rețeaua Internet a făcut accesibil comerțul electronic pentru firmele de diferite dimensiuni. Dacă anterior organizarea unui schimb electronic de date necesita investiții semnificative în infrastructura de comunicații și era accesibilă numai companiilor mari, atunci utilizarea Internetului permite astăzi și celorlalte firme de a implementa tehnologiile comerțului electronic. O imagine virtuală a firmei este o posibilitate de a atrage clienți de pe tot globul. Un astfel de business on-line crează un nou canal de vânzare, de furnizare – cel “virtual”, care practic nu necesită mari investiții materiale precum cele tradiționale.

În denumirea de comerț electrrță”, acum se spune „utilizarea cunoștințelor înseamnă forță”.

În denumirea de comerț electronic nu se includ numai sistemele bazate pe Internet, dar și magazinele electronice care utilizează alte medii de comunicare, cum ar fi comerțul mobil (utilizarea telefoanelor mobile, a mini-calculatoarelor portative). În același timp procedurile de vânzare, inițiate de informația din Internet, dar care utilizează pentru schimbul de date faxul, telefonul și altele, pot fi numai parțial atașate comerțului electronic.

La ora actuală modul dominant de plată a cumpărăturilor on-line sunt cardurile de credit. Însă paralel funcționează și cardurile smart, banii electronici (digital cash), cecurile electronice și altele.

Comerțul electronic include în sine nu numai tranzacțiile on-line. În domeniul dat trebuiesc incluse și astfel de tipuri de activitate cum ar fi petrecerea cercetărilor de marketing, valorificarea posibilităților și a partenerilor, menținerea legăturilor cu furnizorii și cu cumpărătorii, organizarea schimbului de documente.

O proprietate care caracterizează spațiul imens al comerțului electronic este tipul consumatorului de produse. Necesitățile care survin din problema de deservire a persoanelor particulare (fizice), se deosebește de necesitățile care apar la relațiile cu clienții corporativi – firmele și companiile. Clienții corporativi – clienții de afaceri – trebuiesc fixați din timp, lărgirea numărului lor este o procedură foarte delicată. Pentru delimitarea formei de comerț electronic organizat între firmă, întreprindere și persoană fizică se utilizează termenul Business-to-Customer (B2C), spre deosebire de sectorul business-to-business, orientat spre relațiile de afaceri numai între firme.

Ce parte a pieții de comerț îi revine comerțului electronic și ce viitor este prognazat pentru el? Cele mai pesimiste aprecieri indică 6,6 mlrd. dolari SUA pentru anul 2000. Cu toate că aceste volumuri constituie o parte comparativ nesemnificativă a volumului total a comerțului de 2 trilioane dolari SUA, valoarea absolută a mărimilor date servesc ca o bază satisfăcătoare pentru investiții în comerțul electronic. După aprecierie companiei Computer Intelligence deja 5 mln. Persoane au făcut cumpărături on-line.

Comerț electorinic business to client (B2C).

La mijlocul anilor ’90 în multe cercetări se accentua: practic toate formele de antreprenoriat on-line, în principiu, au plagiat pe cele ce existau demult în lumea off-line. Istoria comerțului numără câteva milenii și, cum indicau analiticii, chiar utilizarea tehnologiilor contemporane nu va putea introduce schimbări cât de cât radicale în relația vânzător-cumpărător. Astăzi astfel de afirmații nu mai sunt luate în serios. Comerțul electronic a inițiat și a impus modele operaționale complet unicale, strategii corporative și metode de business-comportament, și toate acestea au schimbat radical părerile managerilor față de tehnologiile Internet și rolul lor în soluționarea problemelor cu care se întâlnesc și se confruntă firmele în condițiile „noii economii”.

Când în vara anului 1995 doi tineri americani au arendat un depozit mic în suburbiile orașului Sietle (SUA), nimeni nici nu a putut prognoza că acest eveniment va deveni o simbolică numărare, cu care, în esență, și se va începe „noua economie”. Unul dintre ei – Jeff Bezos – la sfârșitul anilor ’90 va deveni chiar o personalitate de cult alături de alte personalități ale domeniului IT, ca de exemplu Bill Gates, iar fraza sa istorică: „Noi putem comercializa orice, în afară de beton!”, va deveni un fel de deviză a comerțului electronic și aproape o formulă magică a succesului firmei virtuale de comerț.

Organizat de către Bezos, magazinul on-line Amazon.com a reușit deja la al treilea an de existență să întreacă după volumul de vânzări pe cele mai mari „gorile” ale amănuntului cu cărți în SUA – Barnes & Noble sau Border Books & Music. Dar cel mai interesant moment este acela că Amazon.com a început comerțul cu cărțile (mai târziu se vor adăuga și discurile, video și alte mărfuri), neavând nici însăși cărțile date, nici depozite, nici încăperi amenajate pentru comerț, nici vânzători calificați, într-un cuvânt, absolut nimic, ce ar putea fi asociat cu un magazin „normal”.

Și cu toate că Bezos și Amazon.com nu o dată au fost supuși criticii în baza inițiativelor avanturoase, iar situația financiară de multe ori era nu chiar favorabilă, nimeni nu va nega că această persoană de facto a reușit o revoluție în domeniul comerțului și prima dată în realitate a demonstrat capacitățile economice ale tehnologiilor Web. La momentul actual business-modelul unei Internet-companii (100/100) prima dată utilizată de Amazon.com (tabelul 1) este considerată ca una din cele mai reușite și tipice forme de interacțiune a vânzătorului cu cumpărătorul în segmentul Business-to-Customer (B2C).

Interacțiune-model B2C.

Tabelul 1

Istoria cunoaște mai multe tipuri de business-modele :

Primul model se bazează pe intermedierea unui punct virtual de comerț între producătorul (distribuitorul) de marfă și clienți. În principiu, astfel de magazine comercializează cu orice, scopul lor unic este ca din partea clienților să fie o cerere oarecare, iar din partea distribuitorilor – ofertă, adică ca marfa să existe la un moment anumit cu un preț anumit. Este clar faptul că succesul inițial al Amazon.com se baza pe doi factori: prețuri joase și livrarea la domiciliu. Mai atrăgătoare decât la concurenții off-line, caracteristicile ofertei se explicau prin lipsa de cheltuieli cu achiziționarea / arendarea, menținerea și amenajarea încăperilor de comercializare, a depozitelor; cheltuieli comparativ mai mici de menținere a personalului; distanțele mici între diller-ii „fizici” (reali) – ceea ce asigură un nivel satisfăcător al reținerilor de transport.

Acest business-model a cucerit rapid popularitatea printre comercianții on-line, dar tot curând s-a cristalizat și principalul lui neajuns – fiind ușor de implementat nu asigura avantaje strategice de concurență. Cu alte cuvinte când pe piața de comerț electronic apar destul de multe web-magazine cu denumiri necunoscute și cu un asortiment standard, un vânzător oarecare nu poate fi sigur că un număr suficient de cumpărători vor alege anume magazinul lui. De aceea companiile ce continuau să apară în spațiul virtual după modelul lui Amazon.com se confruntau cu problema de mare risc a afacerii sale, adică posibilitatea lor de falimentare era și este destul de mare.

Al doilea model este organizarea unei Internet-secțiuni a firmei de comerț off-line. Schema de interacțiune a vânzătorului cu cumpărătorul în acest caz practic nu se deosebește de cea adusă anterior la primul model. Diferența constă doar în ceea că magazinul online verifică existența obiectului la propriul depozit, dar nu la depozitul furnizorului, în acest caz dispare dependența de furnizor și cheltuielile legate cu o astfel de informare. Un astfel de model va fi reușit pentru o companie cu renume în fața cumpărătorilor care utilizează Internetul ca un canal suplimentar pentru realizarea produselor / serviciilor.

Acest model nu este plagiat atât de reușit de concurenți ca modelul anterior, deoarece aceștea din urmă nu posedă așa popularitate. Totuși și un astfel de model are punctele sale slabe în mare măsură legate de posibilitatea de apariție a concurenței în cadrul firmei – concurență între secțiunile on-line și off-line ceea ce nu poate fi favorabil pentru firmele cu popularitate mare printre cumpărători.

În modelele 1 și 2 principalul scop al comerciantului este realizarea unui set prestabilit de produse sau servicii, prezentate în cataloage statice (fixate) în site-ul firmei. Strategia unui magazin de rețea constă în utilizarea avantajelor de bază a pieții de comerț electronic (prețuri joase, livrare la domiciliu, condiții flexibile de achitare) pentru vânzarea produselor și serviciilor standarde cumpărătorului. În aceste condiții cumpărătorii nicidecum nu pot influiența prețul cumpărăturii și nu au posibilitatea de a prezenta într-un oarecare mod dorințele sale referitor la diferite aspecte, cum ar fi configurarea, dimensiunile sau alți parametri a produselor ce se doresc cumpărate. Restul modelelor ce s-au creat în segmentul B2C se deosebesc de cele cercetate mai sus sau prin posibilitatea de schimbare a parametrilor produselor si serviciilor (de exemplu: specificarea culorii), sau prin prezența particularităților specifice a domeniului de comercializare (de exemplu configurarea personală a unui calculator ce se dorește cumpărat).

Modelul trei (care mai poate fi numit modelul de „individualizare limitată”) este folosit în mare parte în comerțul electronic cu calculatoare, soft, tehnică de casă, servicii de turism și alte domenii de comerț. Ca și primele două modele acesta este îndreptat spre un consumator în masă.

Principala deosebire a acestui model constă în ceea că vânzătorul duce un anumit cont intereselor și preferințelor cumpărătorilor. Clientul are posibilitatea de a alege varianta sau configurația dorită a produsului sau a pachetului de servicii, reieșind din colecția de setări oferite pe site.

Al patrulea model de organizare a businessului în segmentul B2C se bazează pe colectarea de către magazinul virtual a comenzilor anticipate cu îndeplinirea, satisfacerea lor ulterioară după un oarecare timp. În asemenea cazuri vânzătorul este reprezentat de un producător de mărfuri (servicii) care tinde să afle preventiv cererea la un produs (serviciu) care va fi înaintat pentru prima dată pe piață (de exemplu, așa procedează companiile producătoare de automobile în momentul expunerii unui nou model pe piață). Problema principală în așa cazuri constă în ceea ca vânzătorul să îndeplinească promisiunile, fiindcă este destul de probabil ca cumpărătorul să obțină târziu produsul solicitat sau să nu îl obțină niciodată.

O caracteristică specifică a acestui model este realizarea procesului de cumpărare-vânzare în mai multe etape. Mai întâi vânzătorul colectează cererile, apoi concretizează de la furnizor termenii și condițiile de livrare, după care informează potențialii cumpărători cu aceste date (cel mai des prin intermediul poștei electronice) și, în final, în caz de acceptare, asigură livrarea bunurilor la client.

Modelul cinci – licitația virtuală. Acest model din segmentul B2C încă nu a devenit atât de popular. Principalul moment și, eventual, cea mai semnificativă deosebire a acestui model este că cumpărătorul potențial „se târguiește” cu vânzătorul în regim real, făcând încercări de a scade din prețul inițial al produsului sau serviciului propus (ca exemplu poate fi adus site-ul priceline.com).

Modelele descrise reprezintă doar baza dezvoltării și stabilității relațiilor între vânzători și cumpărători. Concurența în segmentul B2C implică apariția și implementarea a noi și diferite forme și metode de interacțiune cu clienții existenți și cu cei potențiali. La momentul actual dezvoltarea modelelor în segmentul B2C reflectă tendințele vânzătorilor de a stabili relații strânse cu cumpărătorii. Cele mai competitive și mai profitabile B2C-companii au reușit să creeze în jurul magazinelor sale on-line grupuri constante de cumpărători, care au mai fost numite comunități în rețea.

Când în țara noastră în schimbul “întreprinderilor de comerț” tradiționale au venit magazinele, supermarket-ele, bazate pe principiul accesului liber la produse, s-a observat o creștere semnificativă a activității de cumpărare.

Cumpărătorul nu mai trebuia să stea în vârful picioarelor pentru a cerceta produsul aflat pe cealaltă parte a vetrinelor baricade – acum se poate în liniște de cercetat rafturile și rândurile de produse, e posibil de ales, de comparat produsul dorit. Asortimentele tind la infinit, vânzătorii și consultanții sunt amabili și îngăduitori, chiar însăși magazinele au o imagine mai atrăgătoare și modernă.

Ținând cont de legea “Clientul trebuie să se simtă stăpân pe situație” și stăruindu-se să facă procesul de cumpărare cât mai comfortabil, asemenea magazine au obținut o mărire suficientă a vânzărilor și, ca rezultat, au reputat victore în lupta concurențială.

Un pas înainte. Sistemele de comerț în Internet, în principiu, au devenit pasul următor pe calea realizării acestor principii. În acest caz cumpărătorul devine un adevărat rege și toată gama mondială de produse și servicii se află la dispoziția lui, respectând orice dorință sau preferință a lui. Desigur, în așa cazuri lucrul devine mai complicat. Însă aceste eforturi se compensează cu posibilitatea magazinelor virtuale treptat, pas cu pas, să automatizeze lanțul de la comandă până la livrarea produsului. Rezultatul nu se lasă mult așteptat – cumpărătorul prețuiește prețurine nu prea mari și comfortul de realizare a cumpărăturii.

De cealaltă parte a monitorului. Să cercetăm împrejurările ce pot impune cumpărătorul potențial de a refuza serviciile unui magazin tradițional în favoarea magazinului on-line:

Prețuri mai joase decât la magazinele tradiționale. Magazinul nu trebuie să plătească pentru arenda spațiilor pentru comerț și personalul de deservire. Aceste lucruri permit scăderea, poate și neesențială, a prețurilor.

Cumpărătorul nu trebuie să viziteze magazinele, el poate face cumpărături în orice oră a zilei. Aceasta e un avantaj și pentru firmă, fiindcă se mărește numărul de comenzi.

Magazinul virtual livrează produsele în locul și timpul indicat de client. Aceste posibilități le oferă și unele magazine off-line, însă și prețul e corespunzător; iar pentru magazinele virtuale acest lucru a devenit un standard.

Căutarea comfortabilă, rapidă și rezultativă a lucrului dorit.

Posibilitatea de a face schimb de opinii cu alți cumpărători ai magazinului. Cumpărătorul prețuiește discuțiile cu persoanele care caută lucruri asemănătoare cu cele dorite de el însăși. Chiar dacă produsul solicitat nu va fi cumpărat aici, sfaturile obținute în discuții îl vor reîntoarce la magazinul virtual.

Ce câștigă firma? Dacă toate condițiile nominalizate mai sus vor fi îndeplinite atunci cumpărătorul tradițional va alege neapărat varianta on-line de cumpărături, fiindcă câștigurile de cauză sunt mult mai mari ca în cazul cumpărăturilor off-line. Dar ce câștigă firmele care implementează tehnologiile B2C?

Auditoriu enorm. Este foarte important faptul că pentru sistemele de comerț electronic nu este important factorul geografic. Internetul e deschis pentru toți, limitările sunt numai în condițiile de livrare.

Creșterea permanentă a auditoriului (care ulterior poate deveni, pe măsura reușitelor, și cumpărătorul potențial al magazinului nostru).

Minimizarea cheltuielilor de arendă a spațiului de comerț, a instalațiilor și a personalului. Practic, sistemul B2C poate fi dirijat de un număr mic de persoane, însă calificate în domeniu.

Automatizarea proceselor în firmă. Automatizarea permite mărirea numărului de comenzi prelucrate și minimizarea apariției erorilor – lucru care iarăși conduce la reducerea persoanelor implicate în procesele tradiționale de acest tip. Ca rezultat o conducere mai efectivă cu firma pe contul reunirii tuturor fluxurilor informaționale în un singur sistem al întreprinderii – avantaj destul de solid în fața concurenților.

Comoditatea de culegere a informației referitoare la cumpărători pentru marketingul firmei. Datele statistice obținute: diferite anchete, indicatori, rapoarte oferă posibilitatea de a reacționa operativ la necesitățile și cerințele pieții.

Micșorarea cheltuielilor pentru publicitate. Acolo unde în off-line toate segmentele sunt ocupate și pentru crearea unei companii profitabile vor fi necesare investiții solide, în on-line, cu un buget publicitar modest se pot atinge rezultate foarte impresionante.

Supraviețuiește cel mai puternic. Comerțul electronic nu este un domeniu aparte sau independent al comerțului ci doar o formă a lui. Cumpărătorul face alegerea sa în câștigul vânzătorului care asigură condițiile cele mai avantajoase de efectuare a cumpărăturilor. Nimeni nu va vizita magazinul numai din cauză că el este on-line, de aceea firmele care implementează B2C trebuie să depună eforturi considerabile pentru a realiza posibilitățile pe care le oferă INTERNETUL.

Marketingul și implementările B2C

La baza termenului de "marketing" se află cuvîntul "market", ceea ce înseamnă “piață”. Deaceea marketingul semnifică conceptul de conducere (filosofia bisnesului), de gospodărire în condițiile pieții, concept care orientează procesul de producere și oferire de servicii în direcția satisfacerii anumitor necesități a anumitor consumatori. Marketingul cercetează obținerea venitului în urma studiilor și pronosticurilor pieții, a mediilor interne și externe a întreprinderii, elaborează strategii și tactici de comportament pe piață.

Marketingul în Internet reprezintă un set de măsuri îndreptate spre cercetarea cererii și ofertei pe piața de produse și servicii, cu integrarea și reclamarea lor ulterioară pe platforme Internet.

De exemplu o firmă hotărăște să își extindă activitatea în Internet și să creeze o reprezentanță în Rețea. Ce puncte trebuie să urmeze și să respecte firma dată în acest caz?

În primul rând trebuie de hotărât la ce rezultate se așteaptă întreprinderea odată cu realizarea acestui pas. Desigur că toți se așteaptă la creșterea numărului de cumpărători și, respectiv, a numărului de vânzări. Plus la aceasta crearea unei reprezentanțe în Internet aduce firmei și alte posibilități:

asigurarea clienților, partenerilor și dilerilor cu informație autentică sau minimizarea reținerilor de răspândire a informației;

reclamarea mărfurilor și a produselor – atragerea noilor clienți și cumpărători prin intermediul rețelei globale;

acumularea părerilor de la cumpărători, colectarea informației despre preferințele și gusturile lor, într-un cuvânt pertrecerea cercetărilor de marketing.

Amplasarea informației în Internet conduce la scăderea cheltuielilor pentru răspândirea ei, crearea unei atmosfere bine informate asupra produsului. Editarea unui produs poligrafie este relativ costisitoare, însă în formă electronică materialele publicitare sunt mai eftine și se realizează în termeni mai restrânși. Prin Internet aceasta se face mai comod și, de ce nu, mai modern.

Colectarea informației de marketing permite distribuirea corectă a resurselor întreprinderii, poziționarea corectă pe piață – ceea ce în final influențează minimizarea reținerilor și sau mărirea volumului de vânzări. Orice activitate de comerț începe cu un studiu de marketing. Dacă în site se va reuși colectarea corectă și reușită a statisticii despre potențialii cumpărători, caracteristicile și preferințele lor – se vor economisi banii pe anchetări și apelări la companiile de cercetări în domeniu.

Care este motivarea cumpărăturilor on-line? (motiv / răspuns afermativ(%))

Tabelul 2.

De ce consumatorii nu au cumpărat produsul din magazinul electronic?

(motiv / răspuns afermativ)

Tabelul 3.

Scopul final al diferitor manifestații în rețea se reduce la atragerea unui număr maxim de utilizatori din un anumit potențial. Anume selectarea și controlul acelei părți ale auditoriului, care prezintă un interes de marketing, este însărcinarea specială a manifestațiilor din Internet. Pentru atingerea scopurilor unui proiect pe Internet fiabil și profitabil e necesar de a parcurge următoarele etape:

Formularea scopurilor companiei publicitare din punct de vedere a obținerii veniturilor și / sau minimizarea reținerilor.

Estimarea auditoriului potențial al web-site-ului (numărului de clienți pus ca scop). E necesar de a caracteriza cât mai detaliat auditoriul, de a-l împărți în grupe după caracteristici. Acest lucru ține de competența managerului pe marketing sau a grupului de marketing și calitatea și exactitatea rezultatelor cercetărilor influențează succesul proiectului și a activității întreprinderii în întregime.

Colectarea și prgătirea informației care va fi cerută de utilizatorii web-site-ului. Conținutul viitor al site-ului trebuie completat și dirijat în conformitate cu scopurile și caracteristicile auditoriului prevăzut. Acest pas trebuie efectuat numai după primele două, fiindcă numai după prelucrarea lor devine clar ce informație și în ce volum trebuie colectată.

Elaborarea site-ului: proiectarea structurii, designului, asigurarea completării informaționale, asigurarea funcționalității programelor utilizate, plasarea în rețea. Succesul web-site-ului este estimat nu numai de calitatea și volumul informației, dar și de metoda ei de prezentare – oformare reușită, navigare comodă ș.a. Nerespectarea acestor recomandări poate influența negativ imaginea firmei.

Asigurarea colectării informației de statistică referitor la numărul de vizite a site-ului. Atragem o atenție deosebită acestui aspect fiindcă conform acestor date se va putea cantitativ și dinamic de a aprecia calitatea acțiunilor și manifestațiilor petrecute.

Stimularea vizitării site-ului de către un număr preconizat de utilizatori. Când site-ul este dat în exploatare e necesar de a avea grijă de auditoriul ce îl vizitează.

Compararea statisticii de vizitare cu dinamica de creștere a vânzărilor – conform rezultatelor va fi necesar de a corecta acțiunile în Rețea sau în organizarea proceselor întreprinderii în general.

O parte din etapele enumerate, cu părere de rău, de multe ori sunt trecute cu vederea. Îndeplinirea unora din ele este pusă pe seama unor persoane care nu au cunoștințe competente în domeniu, nu au destule resurse administrative ș.a. ceea ce duce la acțiuni incorecte în procesul de elaborare a Internet-proiectului și ca urmare la lipsa unui rezultat satisfăcător.

Afacerea care este vizualizată în Internet reprezintă o oglindire a celei off-line. În așa mod, în procesul de creare a magazinului electronic, compania va trebui să decidă nu numai modul de transpunere sub o formă web a catalogului de produse, a depozitului, sistemului de comenzi, dar și să asigure o legătură viabilă între spațiul virtual și spațiul real, procesele interne ale companiei. Din această cauză ceea ce se prezintă în lucrarea de față este mai real de denumit Sistem Comercial pe Internet, decât un simplu magazin.

Dacă compania intenționează ferm să integreze businessul off-line cu cel on-line, trebuie să se aștepte la ceea că vor crește cerințele în adresa autorității firmei. Informația despre o firmă sau alta se fixează și se acumulează în Internet, de aceea nu se permite nici un pas greșit. Sistemul va lucra efectiv și va aduce venit numai în cazul dacă el este elaborat și cercetat în detaliu – subsistemele de comenzi, de cumpărare, de furnizare – trebuie să lucreze foarte bine, fiindcă Internetul fixează destul de rapid erorile de acest gen și le conturează în imaginea potențialilor cumpărători.

Astfel, un sistem de comerț B2C trebuie să devină unul din instrumentele de conducere a politicii de marketing a întreprinderii. În cazul combinării reușite a manifestațiilor pe Internet cu planurile de marketing se reușește obținerea unei creșteri substanțiale a vânzărilor și o scădere a reținerilor în procesele comerciale. Se poate afirma că, practic, pentru orice întreprindere, de orice profil, o reprezentanță în Internet poate aduce multe plusuri. Cele mai profitabile utilizări ale rețelei globale se consideră cazurile când auditoriul potențial este destul de larg; sunt rare cazurile când el devine imens și deci, la elaborarea sistemului trebuie de ținut cont ușoară sau dificilă va fi căutarea potențialilor cumpărători în rețea.

În orice caz, marketingul modern reprezintă nu numai elaborarea unui produs bun și competitiv, evaluarea prețului sau prezentarea sa cumpărătorilor. În afară de aceasta, companiile trebuie să contacteze și să conlucreze permanent cu clienții – și cu cei permanenți, și cu cei potențiali. În așa cazuri trebuiesc utilizate toate resursele disponibile la ora actuală. Pentru multe companii problema nu mai constă în ceea dacă e rentabil sau nu de a utiliza Internetul, ci ce sume de eliberat și cum de repartizat pentru aceasta.

Dacă vom privi Internetul ca un mediu de efectuare a acțiunilor publicitare, atunci la elaborarea programului de reclamă în primul rând e necesar de a fixa scopurile principale. Ele trebuie să se bazeze pe deciziile luate anterior referitor la segmentul de piață, la poziționarea produsului și referitor la complexul de marketing.

În dependență de acesta, sarcina publicității poate consta în informarea clienților (de exemplu, introducerea unui nou produs sau serviciu pe piață), convingerea clienților (utilizată pe măsura creșterii luptei concurențiale) și reamintirea (importantă pentru produsele aflate la o etapă „înaintată” pe piață de a nu permite cumpărătorului să uite de ele). După specificarea scopurilor are loc planificarea bugetului publicitar și crearea strategiei de reclamă, care constă din două elemente principale – crearea adresărilor publicitare către clienți și alegerea mijloacelor publicitare. În acest scop trebuie de luat în considerație că pentru petrecerea unei companii publicitare efective e necesar de a combina reușit crearea adresărilor (sloganelor) și mijloacele de reclamă. După startul companiei publicitare e necesar permanent de a urmări și de a aprecia eficacitatea ei comunicativă și comercială. Dacă merge vorba de publicitatea în Internet, atunci cei ce elaborează site-ul trebuie să prevadă toate modalitățile necesare pentru o astfel de apreciere, altfel avantajul principal al Internetului de un canal comunicațional interactiv pierde din afirmația sa.

Pentru ca compania publicitară petrecută să fie efectivă și banii să nu fie pierduți, este necesar de a menține mereu un conținut interesant și actual pe site. Pentru minimizarea cheltuielilor la această etapă specialiștilor în marketing le este necesară o aplicație comodă de dirijare a conținutului informațional al site-ului, iar mijloacele de personalizare a informației vor oferi posibilitatea de a crea un dialog direct cu clientul și de a duce o evidență mai productivă a cerințelor lui. Asigurarea unei astfel de funcționalități necesită resurse suplimentare, însă în caz contrar vor lipsi valoroase posibilități.

Ca rezumat se pot specifica următoarele puncte:

Principalul moment ce trebuie specificat este cât de rațional este structurat businessul off-line și dacă este pregătit el pentru trecerea la căile comerciale electronice. Alt moment este evaluarea rentabiltății sistemului B2C în raport cu compania dată.

În dependență de ceea, la ce procese de comerț participă compania, se decide ce tipuri de procese de afaceri trebuiesc trecute pe Internet (publicitate, vânzări, licitație).

Efectul economic și minimizarea cheltuielilor va avea loc numai în cazul când sistemul de comerț electronic pentru vânzări va fi strâns legat de sistemul de furnizare și planificare.

Sistemul B2C necesită un comportament și o atenție deosebită. Înainte de a porni un astfel de sistem de comerț electronic e necesar de a plasa noul proiect într-o structură nouă, de a crea o echipă de specialiști manageri și de business-experți, de a asigura un control strict procesului de realizare a proiectului.

Studiu de caz în Republica Moldova

La momentul actual în Republica Moldova se observă o mică înviorare în domeniul tehnologiilor informaționale și desigur în tehnologiile legate de web. Potrivit statisticii a crescut și numărul de site-uri moldovenești plasate pe internet (figura 2):

Figura 2. Dinamica numărului de site-uri moldovenești pe perioada anilor 1998-2001

Tot aici poate fi adus raportul anual al site-ului EMarketer cu privire la dezvoltarea infrastructurii tehnologiilor informaționale în țările Europei de Est pe anul 2000 (figura 3). Este o ocazie de a face comparație cu celelalte țări din regiune asupra unor indicatori importanți, cum ar fi numărul de calculatoare pe 100 oameni, host-uri pe 10 000 oameni, numărul oficiali de provideri.

După cum se observă Republica Moldova este practic pe ultimul loc în privința fiecărui indicator din acest raport.

În raportul oficial al Departamentului Tehnologiilor Informaționale referitor la comerțul electronic din Moldova (B2C în particular) se spun următoarele:

“ … în decembrie 2000 a fost primită o nouă inițiativă care reprezintă business-modele cu acces gratuit la Internet având la bază tehnologiile e-commerce. Această inițiativă este promovată de portalul Moldova Ciber Community, care oferă la moment carduri bancare pentru clienții săi în scopul încurajării tehnologiilor noi de plată. Pe lângă portal este organizat un Centru E-Commerce Internațional, scopul căruia este de a promova e-commerce-ul în Moldova și utilizarea lui în tranzacțiile cu partenerii de afaceri străini.

Există proiecte, cum ar fi 555.md, 999.md, gsm.md, care prezintă inițiative de creare a piețelor electronice virtuale în diferite domenii, cum ar fi calculatoarele, telefoanele mobile și diferite avize comerciale publicitare. Aceste proiecte sunt la etape inițiale de e-commerce și reprezintă baze de date cu anunțuri gratuite de vânzare/cumpărare a produselor și serviciilor, însă fără a utiliza plațile on-line, bazându-se doar pe livrări în persoană sau prin curieri.

Unele afaceri locale utilizează web site-urile, însă numai în scopuri publicitare sau prezentând numai o simplă vitrină a produselor sau serviciilor – informația pe care o reprezintă este statică și rar reînnoită. Unele servicii acceptă plata prin înțelegeri telefonice sau prin fax. Alte servicii utilizează distribuții manuale ale cataloagelor sale de produse și servicii.”

După cum se poate de concluzionat B2C în Moldova este sub nivelul critic de dezvoltare și nici chiar cel mai important organism care popularizează aceste tehnologii Moldova Ciber Community – nu înregistrează succese semnificative în această direcție. Nu sunt luate în considerație inovațiile din acest domeniu, nici un cuvânt nu se spune despre marketingul din domeniu și realizările de interacțiunie cu clienții, nu se întreprind inițiative de soluționare – unicul lucru care se face este prezentarea rezultatelor care le înregistrează firmele strâine și atât.

Luând în considerație aceste împrejurări se decide de a elabora un sistem de aplicare a tehnologiilor B2C în activitatea întreprinderii (având o integritate completă cu sistemul intern de calcul) care privește Internetul ca o cale nouă de dezvoltare a business-ului său utilizând cele mai noi metode, inovații și reguli din acest domeniu. Ca utilizare practică se va considera firma “Avon Company” pentru care va fi elaborat aces sistem care va demonstra posibilitățile și cele mai noi metode de business electronic în segmentul Business-to-Customer.

ASP și VB Script

2.1. Active Server Pages – date generale.

ASP (Active Server Pages) reprezină o tehnologie puternică de la Microsoft, care permite ușor de a elabora aplicații WWW. ASP lucrează pe platforme Windows NT și IIS (Internet Information Server) începând cu versiunea 3. ASP în general nu este un limbaj de programare, aceasta este o tehnologie internă, care permite accesarea programelor la paginile Web, reprezintă un scenariu, o modalitate de combinare dintre HTML și scripturi. Succesul de bază al ASP îl reprezintă limbajul simplu de scripturi (Visual Basic Script sau Java Script) și posibilitatea utilizării componentelor externe COM.

O pagină ASP este un fișier stocat pe un server Web și care are extensia .asp. Când un utilizator vizitează un site Web și cere un fișier HTML normal, serverul preia pur și simplu fișierul de pe hard-discul sau din memoria calculatorului și îl trimite browserului utilizatorului. Browserul interpretează conținutul HTML al fișierului și utilizatorul va vedea pagina Web.

Când cineva solicită o pagină HTML normală, serverul Web nu este interesat de conținutul fișierului. Rolul serverului Web se rezumă la preluarea fișierului corect fără a-l prelucra. Toată munca de interpretare a conținutului fișierului este realizată de browserul utilizatorului. Pe de altă parte, când cineva solicită o pagină ASP, serverul Web va avea un rol mult mai activ. Înainte ca fișierul să fie trimis către browserul utilizatorului, el este mai întâi prelucrat de către serverul Web. Aceasta din urmă interpretează și execută orice script-uri dintr-o pagină ASP, înainte ca aceasta să fie trimisă către browserul utilizatorului.

Fișierele se pot scrie cu ajutorul oricărui editor de texte (de exemplu, Notepad din Windows sau FAR Manager). Catalogul unde sunt stocate fișierele asp trebuie să fie setat cu drept de execuție, pentru că serverul îndeplinește aceste fișiere când clientul le cere în browserul său. În ceea ce privește programele, pot fi scrise în orice limbaj de sripturi avut la dispoziție. Implicit se utilizează VB Script și JavaScript, dar se pot instala și altele (de exemplu, Perl). Dacă nu se indică limbajul de scripturi, se subînțelege VBScript.

Limbajele de generare de script-uri, cum este VBScript, diferă de limbajele de programare complete, cum sunt Visual Basic și Java (pentru JavaScript), prin simplitatea regulilor și sintaxei lor. De exemplu, VBScript nu necesită declararea variabilelor ca tipuri particulare de date și nu conține tipuri de date implicite. Toate variabilele aparțin unui singur tip Variant Mai mult, spre deosebire de Visual Basic sau Java, o pagină ASP nu trebuie compilată într-un fișier separat înainte de a o putea executa. Când se modifică o pagină ASP, aceasta este recompilată automat la următoarea solicitare.

Avantajul utilizării unui limbaj de generare de script-uri la construirea paginilor Web este faptul că acesta facilitează modificarea unui site Web chiar și după ce a fost lansat în Internet. Dacă se descoperă o eroare în site, pagina respectivă se poate încărca în programul Notepad unde se va rezolva problema. Începutul ți sfârșitul script-ului sunt marcate de delimitatorii de script <% %>.

2.2. Obiecte și componente.

O pagină ASP ar fi strict limitată dacă nu ar putea conține decât script-uri. S-ar putea, de exemplu, afișa ora exactă sau alte mesaje interesante, dar nu s-ar putea prelua informații de la utilizatori, de a stoca date într-o bază de date sau de a crea fișiere pe server. ASP, datorită componentlor pe parte de server pe care le conține, poate oferi efectuarea oricăror operații dintre cele menționate.

Paginile Active Server au două tipuri de componente:

Obiecte incluse

2) Instalate

Ad Rotator – această componentă este utilizată pentru afișarea manșetelor publicitare pe paginile unui site Web;

Browser Capabilities – pentru a afișa conținut HTML diferit, în funcție de capacitățile diferitelor browsere;

Content Linking – pentru a lega mai multe pagini HTML astfel încît să poată fi mai ușor parcurse (ex. Pentru a lega paginile unei cărți on-line);

File Access – permite lucru cu sistemul de fișiere al calculatorului.

Interacțiunea cu clientul.

Output. În funcționarea unui site Web comercial pot apărea un șir de situații în care trebuie trimis conținut dinamic către un client. De exemplu, în cazul în care clientul dorește să vizualizeze lista produselor dintr-o anumită categorie, ea va trebui să fie generată dinamic la orice solicitare. Apoi, după ce clientul face o comandă, va fi necesară generarea dinamică a unei chitanțe cu informația comenzii respectivului client.

Ce înseamnă conținut dinamic? Într-o pagină HTML normală există conținut static. De fiecare dată când este solicitată o pagină HTML, conținutul afișat de către pagină este acelaș. Însă, o pagină ASP are conținut ce se modifică ori de câte ori este solicitată pagina. Dintr-o pagină ASP, conținutul dinamic poate fi trimis utilizând obiectul Response. Vizualizarea se efectuiază cu ajutorul metodei Write:

<% Response.Write(<b> Salut! </b>) %>

Pentru a trimite date de ieșire către un browser mai pot fi utilizați delimitatorii de date de ieșire <% =%>.

Termenul de ecran sau fereastră în care se pot vizualiza datele nu există. Tot ceea ce e necesar de vizualizat pentru utilizator se include în fluxul de ieșire a limbajului HTML. Browserul utilizatorului va interpreta acest HTML. E de reținut că clientul primește HTML „curat”, astfel programele ASP nu depind de softul utilizatorului, ceea ce este un lucru foarte important.

Input. Ori de câte ori va fi necesară preluarea informației de la clienți se va utiliza obiectul Request, care la rândul său conține patru colecții:

QueryString – reprezintă variabile de șir de interogare;

Form – reprezintă câmpuri de formular HTML;

ServerVariables – reprezintă anteturi de browser și variabile de server;

Cookies – reprezintă cookie pentru browser.

Un șir de interogare este porțiunea dintr-un URL care apare după un semn de întrebare.

http://search.yahoo.com/bin/search?p=Active+Server+Pages, unde șirul de interogare conține o variabilă p care are valoarea “Active Server Pages”

Șirurile de interogare se utilizează pentru a trece informație de la browser la un server. În mod normal, nu se introduce direct un șir de interogare în bara de adresă a unui browser, ci se va crea într-o pagină o legătură care îl va conține. Șirurile de interogare pot fi folosite pentru a permite utilizatorilor să facă diferite alegeri, de exemplu, executând clic pe diferite categorii de produse să poată fi vizualizată lista respectivă de produse.

Cu un singur șir de interogare pot fi trecute mai multe variabile. Pentru realizarea acestui lucru variabilele se vor separa prin semnul &:

…/test.asp?var1=abc&var2=def.

Pentru a permite unui client să se înscrie în site-ul Web, să completeze un formular de marketing sau să introducă un număr de carte de credit, se va utiliza un formular HTML. Pentru preluarea informației introduse de client într-un formular HTML, se va utiliza colecția Form a obiectului Request.

</FORM>

În afară de aceasta pentru a transmite parametri în adresă se pot utiliza formele HTML cu method=”get”:

</form>

În acest caz utilizatorul va vedea o formă din un singur câmp de introducere (var1), în el valoarea prestabilită este „default”. Al doilea câmp (var2) va fi nevâzut pentru utilizator (tipul hidden) și va transmite valoarea „var2valoare”. Butonul „SubmitForm” finalizează completarea formei și transmite toate variabilele paginii page2.asp. După cum am specificat, dacă method=”get”, variabilele se transmit prin adresă (test.asp?var1=default&var2=var2valoare). Dacă method=”post”, ele se transmit astfel că extern (în adresă) ele nu se observă.

Se acceptă elementele standarde specificate de tegurile INPUT (cu parametrul TYPE), SELECT și TEXTAREA.

Pentru a determina numele paginei ASP curente, numele ultimei pagini vizitate de un client, adresa Internet asociată unui client, tipul de browser a clientului se va utiliza metoda ServerVariables a obiectului Request:

Variabila SCRIPT_NAME reprezintă numele paginii ASP curente. Această variabilă returnează calea virtuală către pagina de pe serverul Web;

REFERER, pentru a returna valoarea antetului de browser. Acest antet conține numele paginii de la care clientul s-a conectatla pagina curentă;

REMOTE_ADR permite preluarea adresei IP a unui client;

USER_AGENT permite identificarea tipului de browser.

Lucrul cu bazele de date.

Din ASP este foarte simplu și comod de lucrat cu orice baze de date. Însă, înainte de a putea deschide o conexiune la o bază de date, trebuie furnizate paginii ASP informații despre localizarea fizică a bazei de date. Cu alte cuvinte, va trebui furnizată scriptului o metodă de găsire a bazei de date pe unitatea de hard-disc. O cale de a realiza acest lucru este cu ajutorul numelui de sursă de date (Data Source Name-DSN). Se pot crea două tipuri diferite de nume de sursă de date. În cazul în care se crează un nume de sursă fișier (File DSN), informația despre conectarea la baza de date va fi stocată într-un fișier. În cazul în care se crează un nume de sursă de sistem, informația despre conectarea la baza de date va fi stocată în baza de date Registry a calculatorului. Nu există motive speciale care să impună utilizarea unuia sau celuilalt tip de nume de sursă de date. Ambele tipuri funcționează la fel de bine.

Sursa de date reprezintă o colecție de informații despre baza de date, tipul driverului BD, numele calculatorului și a fișierului, parametri. Setările, pentru a crea un nume de sursă de date sistem, se fac prin Start Setings Control Panel ODBC Data Sources

După ce este creat un nume de sursă DSN, acesta poate fi utilizat pentru a deschide o conexiune cu baza de date. Deschiderea unei conexiuni la o baza de date este foarte asemănătoare deschiderii unei conexiuni telefonice. După ce este deschisă conexiunea, se pot trimite mesaje între script-ul ASP și baza de date. Pentru aceasta se va utiliza unul dintre obiectele de date ActiveX (ActiveX Data Objects – ADO)

ADO reprezintă o colecție de obiecte, accesibile din interiorul script-urilor ASP, care permit adresarea la sursa de date ODBC (sau OLE DB). O conexiune la o bază de date este reprezentată de către obiectul ADO Connection.

Set Con=Server.Createobject("ADODB.Connection")

Con.Open "database=avon;dsn=avon;uid=sa;password=;"

Acest script deschide o conexiune cu baza de date SQL Server “avon” utilizând numele de sursă DSN ”avon”.

Pentru a prelua un set de înregistrări dintr-un tabel de bază de date și pentru a le afișa în interiorul unei pagini ASP se va utilizează obiectul ADO Recordset. Acest lucru necesită efectuarea următoarelor căi:

Deschiderea unei conexiuni la o bază de date cu ajutorul obiectului Conection;

Deschiderea unui obiect Recordset utilizând o instrucțiune SQL SELECT.

Afișarea înregistrărilor din obiectul Recordset prin parcurgerea prin ciclu a setului de înregistrări (cu ajutorul instrucțiunii WHILE).

2.5. Paralelismul ASP/HTML

În cazul când o segvență de text trebuie transmisă pur și simplu spre vizualizare (către HTML), nu e neapărat de utilizat Response.Write. Acest bloc se va plasa în afara segmentului <% %> și atunci el va fi tratat pur și simplu ca HTML. De exemplu:

<% If var="VAL" Then %>

bloc HTML 1

…

<% Else %>

bloc HTML 2

…

<% End If %>

2.6. Introducerea fișierilor într-o pagină ASP

În cazul când avem un cod repetitiv se poate de recurs la salvarea acestuia într-un fișier aparte, apoi acest fișier de utilizat în orice altele, la necesitate, utilizând instrucțiunea #INCLUDE. Această metodă e foarte comodă, dacă dorim utilizarea multipă a unei secvențe de cod, sau a unor proceduri în mai multe fișiere.

Important de reținut faptul că toate instrucțiunile #INCLUDE se prelucrează până la executarea fișierului. Adică chiar dacă include stă într-un bloc if, atunci mai întâi se vor include toate fișierele din #INCLUDE pe toate ramurile și numai apoi în timpul execuției la server se va hotărâ care ramură se va alege pentru executare.

Instrucțiunea #INCLUDE are două forme.Dacă, într-o pagină ASP, se dorește includerea unui fișier care se găsește în acelaș director cu pagina ASP, se va utiliza sintaxa:

<!–#INCLUDE FILE = “nume_fișier.asp”–>

Însă dacă fișierul care se dorește a fi inclus se găsește într-un alt director se va utiliza sintaxa:

<!–#INCLUDE VIRTUAL = “nume_fișier.asp”–>

3. Limbajul SQL și SQL Server – date generale

3.1. Limbajul structurat SQL.

Limbajul SQL (Structured Query Language) – limbajul cererilor structurizate, este un limbaj de descriere a operațiilor de apel la serverele bazelor de date. Acest limbaj a fost elaborat în anii 70 (prima versiune de lucru a fost lansată în anul 1970) de către compania IBM. Limbajul s-a dovedit a fi atât de comod și folositor, încât peste zece ani a devenit standard comercial. În anul 1986 acest fapt a fost documentat – Institutul Național American al Standardelor (ANSI) și Organizația Internațională de Standardizare (ISO), au publicat în comun primul standard al limbajului SQL 86. În anul 1992 apare standardul SQL 92 sau SQL 2 datorită progresului esențial care s-a produs anii 90 în domeniul elaborării și exploatării bazelor de date. În momentul de față merg lucrări pentru elaborarea standardului SQL 3.

Toți operatorii limbajului sunt divizați în trei categorii:

Operatorii de control a datelor (Data Control Statements) se folosesc pentru controlul statutului utilizatorului care face apel la baza de date. Aceștia sânt operatorii GRANT și REVOKE.

Limbajul de definire a datelor (Data Definition Language, DDL) include operatori de creare a obiectelor BD și definirii structurii lor. Din acest set fac parte operatorii CREATE SCHEMA, CREATE TABLE, CREATE VIEW, CREATE DOMAIN.

Limbajul de manipulare a datelor (Data Manipulation Language, DML) reunește operatorii de căutare, ștergere, modificare și memorizare a datelor. Aici intră operatorii SELECT, UPDATE, INSERT, DELETE. Cel mai important dintre ei (probabil cel mai important din tot limbajul SQL) este operatorul SELECT.

Operatorii primelor două categorii deseori se reunesc în DDL.

În afară cele evidențiate, mai există câteva grupe de operatori, care dirijează tranzacțiile, legăturile, sesiunile, etc. Însă aceste grupe nu sânt atât de importante.

3.1.1. Noțiuni generale

SQL prezintă din sine un limbaj structurat de interpelări. Acesta este un limbaj care face dă posibilitate de a crea și lucra cu baze de date relaționale, care este un set de informație legată, care se păstrează în tabel.

Spațiul informațional devine tot mai unificat. Asta a adus la necesitatea creării unui limbaj standard, care s-ar putea folosi în diferite tipuri a mediilor de calculatoare. Limbajul standard va da posibilitatea utilizatorilor, care cunosc un set de comenzi, să le folosească pentru crearea, găsirea, modificarea și transferarea informației – independent de faptul, că ei lucrează la calculator personal, la o stație lucrătoare de rețea, sau la calculator universal.

În lumea calculatoarelor, utilizatorul care are limbajul dat, are un mare avantaj în utilizarea și generalizarea informației dintr-un șir de surse cu ajutorul unui mare număr de metode.

Eleganța și independența de la specificul tehnologiilor informaționale, și susținerea lui de către liderii industriei în sfera tehnologiei bazelor de date relaționale, a făcut limbajul SQL limbaj standard de bază. Din această cauză oricine care dorește să lucreze cu bazele de date a anilor 90, trebuie să cunoască SQL.

Standardul SQL este determinat de ANSI (American National Standart Institute) și în momentul de față el este acceptat și de ISO (Organizația Internațională a Standardelor). Însă majoritatea programelor comerciale a bazelor de date îl lărgesc fără a pune la cunoștință ANSI, adăugând diverse particularități în acest limbaj, care, cum ei cred că ele vor fi forte folositoare. Câteodată ele ceva schimbă standardul limbajului, dar ideile bune au tendința de a se dezvolta și curând devin standarde a "pieței" de la sine ele în puterea folositoare a calităților sale.

3.1.2. Componența limbajului SQL

Limbajul SQL este destinat pentru manipularea datelor în baze de date relaționale , determinarea structurii bazei de date și dirijarea cu drepturile de acces la date într-un mediu cu mulți utilizatori.

Și de atâta, în limbajul SQL în calitate de părți componente întră:

limbaj de manipulare a datelor (Data Manipulation Language, DML)

limbaj de determinare a datelor (Data Definition Language, DDL)

limbaj de dirijare a datelor (Data Control Language, DCL).

O să subliniem, că acestea nu sânt limbaje aparte, ci sânt diverse comenzi a unui limbaj. Astfel de divizare sa făcut numai din punctul de vedere a diverselor valori funcționale a comenzilor date.

Limbajul de manipulare a datelor se utilizează, cum se vede din denumire, pentru manipularea datelor în tabelele bazei de date. El este format din 4 comenzi de bază.

Din punctul de vedere a interfeței aplicate există două tipuri de comenzi SQL:

SQL interactiv

SQL incorporat.

SQL interactiv se utilizează în utilite speciale (de tipul WISQL sau DBD), care dau posibilitatea în regim interactiv introducerea interpelărilor cu utilizarea comenzilor SQL, trimiterea lor pentru execuție la server și pentru a primi rezultate în fereastra care este destinată pentru aceasta. SQL incorporat se folosește în programele aplicate, și le permite să trimită interpelări la server și să prelucreze rezultatele primite, și cu tot mai mult combinând orientare – set și orientarea – record.

3.1.3. Operații relaționale. Comenzile limbajului de manipulare cu datele

Cea mai importantă comandă a limbajului de manipulare cu datele este comanda SELECT. După simplitatea sintaxei ei se ascunde o mare bogăție de posibilități.

În cele mai simple forme trebuie să conțină:

O clauza SELECT, care listează coloanele pentru afișare astfel încât este esențială o Proiecție.

O clauză FROM care specifică tabela implicată.

SELECT * FROM table_name;

Unde table_name este numele tabelului din care vom obține datele, iar asteriscul (*) înseamnă selectarea a tuturor câmpurilor din tabel.

Sintaxa instrucțiunii SELECT este următoarea:

SELECT [DISTINCT] columns

FROM tables

WHERE <search_conditions>

[GROUP BY column HAVING <search_condition>]

ORDER BY <sort_order>;

Descrierea clauzelor:

SELECT columns Lista câmpurilor ce vor fi selectate

DISTINCT Cuvânt-cheie opțional care elimină înscrierile duble

FROM tables Identifică tabelele care vor fi utilizate

WHERE <search_conditions> Specifică condiția de căutare care va fi utilizată pentru a limita numărul înscrierilor obținute la subset al numărului total de înscrieri valabile.

GROUP BY column Grupează înscrierile obținute în acord cu valoarea coloanei specificate.

HAVING <search_conditions> Specifică condiția de căutare care va fi utilizată

împreună cu clauza GROUP BY.

ORDER BY <sort_order> Specifică ordinea de sortare a înscrierilor care vor fi întoarse de SELECT.

Este posibil să se includa si alte elemente in clauza SELECT:

– Expresii aritmetice

– Alias-uri de coloane

– Coloane concatenate

– Literali

Toate aceste opțiuni ajută utilizatorul să ceară date și să le manipuleze în funcție de scopurile interogării ; de exemplu, execuția calculelor, legarea coloanelor împreună sau afișarea șirurilor de litere din text.

WHERE

Clauza WHERE corespunde operatorului 'Restricție' din algebra relațională. Poate compara valori în coloană, valori literale, expresii aritmetice sau funcții. Ea urmeză după clauzele SELECT și FROM.

Dacă utilizăm clauza ORDER BY, atunci clauza WHERE trebuie folosită înaintea ei. Clauza WHERE testează datele după condiția dată, iar clauza SELECT întoarce numai înscrierile ce satisfac condiției respective. De exemplu, instrucțiunea:

SELECT product_name

FROM products

WHERE product_category = “Ruj”

întoarce numai înscrierile pentru care product_category este “Ruj”.

Clauza WHERE asteapta trei elemente:

– Un nume de coloana;

– Un operator de comparatie;

– Un nume de coloana, constanta sau lista de valori.

Condiția de căutare folosește următoarele tipuri de operatori (tabelul.4):

Tipuri de operatori

Tabelul 4

Când înscrierea respectivă se compară la condiția de căutare, una din cele trei valori este întoarsă:

True: Înscrierea a satisfăcut condiției specificate în clauza WHERE.

False: Înscrierea nu a satisfăcut condiției specificate în clauza WHERE.

Unknown: Câmpul din clauza WHERE conține o valoare necunoscută care nu poate fi evaluată din cauza valorii NULL.

Operatorul LIKE

Uneori nu se cunosc valorile exacte pe care le căutăm. Operatorul LIKE ne dă posibilitatea să selectăm rândurile care se potrivesc cu un model specificat de caractere. Caracterele speciale sunt acele caractere care au o semnificație specială când sunt folosite în condiția de căutare. Caracterul (%) va semnifica – unul sau mai multe caractere, (_) – un singur caracter.

Operatorii Logici

Toate exemplele de până acum au inclus numai câte o condiție de căutare. Însă, în SQL avem posibilitatea de a include orice număr de condiții de căutare în clauza WHERE combinându-le cu ajutorul operatorilor AND sau OR.

Când AND apare între condițiile de căutare, ambele condiții trebuie să fie adevărate pentru ca înscrierea să fie întoarsă.

Când OR apare între condițiile de căutare, numai una din condiții trebuie să fie adevărată pentru ca înscrierea respectivă să fie întoarsă.

Când introducem condiții de căutare compuse, trebuie să ținem cont de ordinea de evaluare a condițiilor.

INSERT

Sintaxa de bază a instrucțiunii SQL INSERT :

INSERT INTO nume_tabel (lista_de_coloane) VALUES (lista_de_valori)

nume_tabel – permite precizarea tabelului în care se dorește înserarea înregistrării noi;

lista_de_coloane – stabilirea uneia sau mai multor coloane din tabel;

lista_de_valori – furnizarea listei de valori atribuite fiecărei din aceste coloane.

Coloanele și valorile trebuie scrise în aceeași ordine separate prin virgulă.

UPDATE

Sintaxa de bază a instrucțiunii SQL UBDATE :

UBDATE nume_tabel SET nume_coloană = expresie

WHERE nume_coloană = expresie

Instrucțiunea UPDATE actualizează o linie din tabel, precizând o nouă valoare pentru una sau mai multe dintre coloanele acestuia. Instrucțiunea actualizează doar acele linii în care o anumită coloană are o anumită valoare.

DELETE

Se utilizează pentru eliminarea înregistrărilor dintr-o tabelă unde.Instrucțiunea elimină doar acele linii în care o anumită coloană are o anumită valoare.

DELETE FROM nume_tabelă

WHERE nume_coloană = expresie

3.2. SQL Server 7.0 – specificări.

Microsoft SQL Server 7.0 este un Sistem de Gestiune cu Baze de Date relaționale (SGBD), care lucrează pe arhitectura client-server. O astfel de arhitectură permite de a împărți sarcina între resursele de calcul ale serverului și ale clientului; de regulă, clientului îi revin regulile, iar serverului gestiunea cu bazele de date. SGBD-ul asigură relațiile între date, asigură corectitudinea inserării datelor sau restabilirea lor în caz de pane. Relația clientului cu serverul poate avea loc prin rețea în deplinul sens al cuvântului, utilizându-se pentru aceasta un limbaj SQL de firmă TransactSQL (standardul ANSI SQL-92).

SQL Server 7.0 lucrează pe orice platforme Windows, începând cu Windows 95. Componentele client pot rula și în sistemele mai inferioare plus UNIX și Apple. Pentru securitate SQL Server utilizează sistemul de securitate Windows NT plus resursele proprii integrate. Sistemul include traficul din rețea, accesul la server și la obiectele lui, securitatea clienților din rețea de pe orice platforme.

SQL Server este integrat cu sistemul Windows NT, astfel el poate utiliza orice număr de procesoare avute la dispoziția serverului de procesoare. SQL Server lucrează ca un serviciu, de aceea evenimentele lui sunt fixate în catalogul de evenimente Windows NT, este posibilă chiar dirijarea de la distanță (startare, oprirea serviciilor). SQL Server face parte din pachetul Microsoft BackOffice. Windows NT și IIS oferă posibilitatea de a deservi clienții din Internet. Serviciul cel mai important din SQL Server este MSSQLServer. Anume acestui serviciu i se adresează toate interogările și anume el conduce cu toate obiectele serverului. Alte funcții care le îndeplinește MSSQLServer sunt: împărțirea resurselor în mediul multi-utilizator, prelucrarea tranzacțiilor, asigurarea integrității datelor. Prelucrarea sarcinilor locale și a celor adresate grupului de servere SQL le asigură SQLServerAgent – un alt serviciu SQLServer. Problema organizării deservirii interpelărilor la datele localizate pe diferite SQL servere, corectitudinea efectuării tranzacțiilor distribuite și colectarea rezultatelor sunt puse pe seama MS DTC (Distributed Transaction Coordonator) – celui de-al treilea serviciu SQLServer.

Scurt istoric.

1988. Microsoft încheie un tratat de colaborare cu Ashton-Tate, producător dBase, în acel timp lider pe piața de SGBD pentru calculatoare personale, pentru cercetări manageriale comune de trecere a Sybase Data Server (unicul de felul său în acel timp) pe OS/2, Ashton-Tate ia responsabilitatea de a realiza partea client a viitorului server de baze de date;

sf. 1988. Apariția versiunii beta a produsului Ashton – Tate / Microsoft SQL Server.

Mai 1989. Apariția produsului Ashton – Tate / Microsoft SQL Server 1.0. produsul nu este susținut din cauză că utilizatorii nu doresc o trecere rapidă de la MS Dos la OS/2. contractul cu Ashton-Tate nu mai este valid.

Vara 1990. Apare Microsoft SQL Server 1.1. Pe lângă unele perfecționări este făcut un pas destul de reușit – în calitate de platformă pentru client se susține Windows 3.0, apărută în mai, același an. Importanța acestui pas a fost atât de mare că inițial nu a fost sesizată de nimeni.

Mijlocul 1991. Microsoft obține de la Sybase dreptul de a corecta erorile în codul SQL Server. Sybase lasă după sine dreptul de a accepta sau de a respinge aceste corectări, la fel păstrează controlul deplin asupra direcției de dezvoltare a codului-sursă.

Martie 1992. Finalizarea lucrărilor comune Microsoft – Sybase de transpunere a versiunii UNIX SQL Server 4.2 pentru sistemul de operare OS/2 (sunt de asemenea implementate bibliotecile client pentru MS-Dos, Windows și OS/2).

Mijlocul 1992. Apariția OS/2 2.0 de la IBM se reține. În același timp la Microsoft merg lucrări de realizare a propriului sistem de operare pe 32 biți, inițial OS/2 3.0, care pe parcursul proiectării obține denumirea de NT. Microsoft obține dreptul de a transpune versiunea 4.2 SQL Server pe Windows NT.

Iulie 1993. Apariția Microsoft Windows NT 3.1. peste 30 zile apare prima versiune pe 32 biți Microsoft SQL Server pentru Windows NT. Nucleul SQL Server nu are nimic comun cu nucleul de la v.4.2 fiind rescris pe Win32 API pentru ridicarea productivității.

Septembrie 1993. Majoritatea recordurilor pe productivitate aparțin sistemelor pe UNIX și nu întrec cifra de 100 tranzacții pe secundă. Microsoft SQL Server pe o mașină cu două procesoare Pentium 66 obține 226 tranzacții pe secundă.

12 aprilie 1994. Microsoft și Sybase anulează contractul de colaborare asupra SQL Server. Microsoft odține dreptul de plin asupra viitorului SQL Server.

14 iunie 1995. Apare versiunea 6.0 Microsoft SQL Server. Microsoft acum deține 18% din piața serverelor de baze de date.

Mai 1997. Microsoft demonstrează lucrul unui sistem bancar virtual, clienții căruia reprezintă o pătrime din populația globului pământesc. În timpul experimentului se obține un rezultat record – un miliard de tranzacții pe zi. La proiectarea sistemului s-au utilizat 20 servere Microsoft SQL Server 6.5 și 5 servere Microsoft Transaction Server.

Iunie 1997. apare prima beta-versiune Microsoft SQL Server 7.0 sub numele-cod Sphinx.

16 noiembrie 1998. Este expus publicului Microsoft SQL Server 7.0.

Distributivul.

Distributivul SQL Server include următorul soft:

SQL Server Enterprise Manager – aplicația de administrare;

SQL Server Client Configuration – configurarea componentelor client pentru lucrul cu serverul SQL;

SQL Server Performance Monitor – controlul lucrului severului în timp real;

SQL Server Profiler – auditor al lucrului serverului (trasator);

SQL Server Query Analizer – crearea interpelărilor cu crearea planurilor de reprezentare grafică a exectuării lor;

SQL Server Service Manager – start, pause și stop serverului SQL;

SQL Server Wizard – constructor pentru utilizator de simplificare a lucrului cu serverul.

Arhitectura.

Pentru asigurarea unui lucru multi-protocol a aplicațiilor cu serverul SQL se utilizează un model cu trei nivele de schimb cu datele, și de partea client, și de partea serverului (figura 4).

Сlient -> Aplicație -> API -> NetLib -> TDS -> NetLib -> ODS -> SQL Server ->Server

Programa client nu se „îngrijorează” ce protocol de rețea va duce interpelările către SQL Server. Ea utilizează Application Programming Interface (API – interfață programată pentru aplicații) pentru accesul la datele necesare. API este cointeresat numai de trimiterea interpelărilor și transmiterea rezultatelor câtre aplicația care le-a solicitat. În calitate de API poate fi OLE DB sau ODBC (Object Linking and Embending Data Base, Open Database Connectivity) la nivel de sistem. ODBC este mai mult orientat în lucrul cu bazele de date relaționale. La nivel de client se pot utiliza interfețe de obiecte a datelor mai limitate funcțional, cum ar fi ADO (ActiveX Data Objects) – o interfață destul de flexibilă. Componenta Net Lib, de regulă, există și de partea client și de partea server și împachetează fluxul de date tabelate (TDS) în protocolul de rețea. În dependență de mediul de rețea pot fi utilizate diferite protocoale (TCP/IP, IPX ș.a.), aceleași de ambele părți. Componenta ODS (Open Data Services) conduce cu interpelările clientului și urmărește ca ele să nu rămână fără răspuns.

Administrare.

În dotarea SQL Server sunt incluse următoarele resurse de administrare: Enterprise Manager, OSQL și BCP (există posibilitatea de a elabora resurse proprii pe baza tehnologiilor COM). Enterprise Manager se adresează serverului prin setul standard de obiecte COM SQL DMO (SQL Distributed Management Objects). Toate resursele de administrare utilizează Transact SQL. Multe sarcini de administrare SQL Server le automatizează singur prin SQL Server Agent. Din funcțiile lui fac parte: executarea diferitor sarcini (conform orarului, prin poșta electronică), diferite atenționări (poșta, pagerul), catalogarea, replicarea și sincronizarea datelor.

SQL Servere permite accesul la bazele sale de date numai utilizatorilor înregistrați. Înregistrările se pot fixa sau în mecanismul propriu sau prin mecanismul de identificare Windows NT.

SQL Server conține, în afară de BD ale utilizatorilor, câteva BD de sistem care conțin informație necesară pentru dirijarea sistemului. La instalare se crează 4 BD de sistem(5 în cazul selectării replicației): master – conține obiecte SQL Server și descrierea obiectelor utilizatorilor (metadatele), model – șablonul BD, tempbd – tabele și date temporare, msdb – conține informație utilă pentru SQL Server Agent, orarul, sarcinile și cataloagele, distribution – pentru realizarea replicațiilor. La fel sunt create 2 BD de probă te tip utilizator (pubs, northwind).

O bază de date poate să conțină obiecte (seturi de date, tabele, indici) care pot fi de tipuri: TABLE, DATA TYPE (de sistem și ale utilizatorului), CONSTRAINT (limite de valori, chei primare și secundare), DEFAULT (valoare prestabilită), RULE (regulă asupra valorilor și tipurilor acceptabile), INDEX (indici), VIEW (reprezentarea datelor din tabele), TRIGGER (procedură salvată, care este executată la schimbarea datelor din tabel).

Implementarea bazelor de date pentru utilizarea de partea client înclude proiectarea BD (identificarea obiectelor, modelarea și testarea obiectelor și algoritmilor, determinarea tipurilor obiectelor, calculul productibilității hardului), crearea BD, testarea și reglarea sistemului, planificarea administrării ulterioare. În general, administrarea unei baze de date pe SQL Server constă dun următoarele sarcini: instalarea SQL Server, setarea drepturilor de acces, configurarea SQL Server, crearea bazei de date, încărcarea datelor, crearea copiei de rezervă și inițierea catalogului de tranzacții, monitoringul și reglarea parametrilor pentru asigurarea productivității necesare a sistemului.

4. Componentele unui sistem B2C

Subsistemul de dirijare cu produsele.

Acest subsistem este destinat dirijării cu fluxurile de produse pe care le realizează o organizație. Subsistemul trebuie elaborat astfel ca toată informația despre produse să se păstreze într-o singură bază de date. Avantajele acestei cerințe sunt: ultimele modificări ale datelor se vor răsfrânge direct asupra catalogului de produse și a diferitor informații pentru clienții organizației, adică clienții pot momentan primi aceste date.

Către un astfel de sistem se pot înainta mai multe cerințe:

Cu ajutorul sistemului trebuie indicate denumirea și prețul produsului.Denumirea este primul lucru care interesează clientul. Pentru fiecare denumire de produs trebuie indicat prețul pe unitate, iar în unele cazuri și pe cutie.

Tabelul acestui subsistem ar trebui să mai conțină și informații mai detaliate asupra produsului sub formă de categoria produsului, imagine, posibile adrese de Web-pagini, descriere scurtă sau detaliată. Aceasta va ajuta clientul să se determine în procurarea produsului dorit.

În același timp pot fi necesare date specifice pentru produs în fluxul informațional al firmei. O astfel de informație poate conține: cantitatea de produs stocată în depozite, la fel ar putea fi specificat un nivel critic al cantității de produs care ar informa sistemul informațional, personalul împuternicit al firmei și nu în ultimul rând clienții.

Pentru o căutare mai rapidă a produselor atât de către clienți, cât și de administratori sistemul trebuie să prevadă o organizare corectă și strictă a datelor despre produs, adică după posibilitate de organizat produsele în anumite categorii, de specificat cuvinte cheie după care s-ar putea găsi produsele sau o scurtă descriere a lui. În cazul categoriilor se pot în continuare specifica subcategorii ș.a.m.d., astfel încât clientul să poată ușor “naviga” catalogul de produse.

O altă caracteristică importantă este generarea automată în bază a datei de adăugare, modificare a produsului.

Referitor la cele menționate mai sus se va crea următoarea Tabelă “PRODUCTS” pentru sistemul integrat de comerț electronic B2C – Avon Company:

Tabelul “PRODUCTS”

Tabelul 5

Subsistemul de dirijare cu clienții.

Acest subsistem este orientat în direcția lucrului cu clienții și este destinat înregistrării informației în baza de date necesară pentru crearea unui profil personal fiecărui client (așa numitul Profile). Parametri principali pentru înregistrare sunt numele și parola, care sunt verificați pentru indentificarea unanimă a clientului.

Subsistemul trebuie să prevadă diferite modalități de plată, astfel încât să permită clientului să completeze "online" un formular de comandă, specificând toate informațiile despre adresă (cazul plății la domiciliu) sau cartea de credit (cazul plății prin intermediul cardului de credit ). Mai apoi aceaste date vor fi reluate din bază și prezentate ori de câte ori clientul va solicita procurarea unui produs, necesare pentru confirmare sau modificare în caz de necesitate.

Un fapt nu mai puțin important este și preluarera de la clienți a adresei e-mail, care poate fi utilizată în diferite scopuri, așa ca:

control;

reclamă, strategii manageriale;

contacte cu clienții.

Tabelul “USERS” pentru sistemul integrat de comerț electronic B2C – Avon Company:

Tabelul “USERS”

Tabelul 6

Subsistemul de dirijare cu comenzile. Coșul de cumpărături.

Prin intermediul acestui subsistem clienților li se vor oferi diverse posibilități și modalități de cercetare și procurare a produselor. Sistemul va trebui să prevadă evidența tuturor comenzilor clienților, a plăților primite, a bonurilor de livrare ș.a. Plus la aceasta fiecare client este individualizat prin crearea unui “coș de cumpărături”, în care își vor putea stoca, cerceta, modifica produsele solicitate. În ceea ce privește subsistemul, acesta are sarcina de actualizare a datelor privind prețul total al comenzii

Ar fi rațional, ca datele despre “coșurile de cumpărături” ale utilizatorilor, să fie organizate aparte într-un tabel unde s-ar specifica utilizatorul, produsele din “coșul de cumpărături” și cantitatea respectivă sau numărul de unități de produse.

Tabelul “CART” pentru sistemul integrat de comerț electronic B2C – Avon Company:

Tabelul 7

În cazul în care clientul decide să genereze comanda (procurarea produselor din “coșul de cumpărături”), va fi necesar crearea unui alt tabel.

Tabelul “Orders” pentru sistemul integrat de comerț electronic B2C – Avon Company:

Tabelul 8

Un moment de care sistemul trebuie să țină cont atunci cînd clientul accepta cumpărarea produsului sunt așa numitele tranzacții:

toate obiectele din “coșul de cumpărături” rebuie transferate în tabelul “ORDERS”;

ștergerea lor din “coșul de cumpărături”.

Odată cu generarea comenzii datele sunt luate în evidență atît de către sistemul de calcul al firmei, care trebuie să asigure livrarea produselor, cît pot fi și vizualizate de utilizatorii sistemului.

Subsistemul de administrare.

Majoritatea sistemelor și aplicațiilor pentru segmentul B2C sunt utilizate de firmele mici și mijlocii. Întreprinderile mari lucrează mai rar direct cu clientul, relația cu el de cele mai multe ori făcându-se prin reprezentanțe, filiale, dilleri.

Odată ce o firmă decide să implimenteze un sistem B2C în activitatea sa, ea trebuie să prevadă cheltuielile legate de menținerea unui astfel de sistem. Pe lângă soft-ul elaborat firma va avea nevoie de un server puternic și de o legătură permanentă la Internet (liinie dedicată), cu viteză de conexiune în dependență de numărul de utilizatori. La fel trebuie creată o echipă din administratori și manageri (minim două persoane) care vor dirija subsistemele sus-numite instalate pe configurația dată.

Pentru schema generală a unui sistem comercial B2C conducerea administrativă trebuie să fie formată din 7 manageri cu 7 funcții respective. În realitatea poate să fie numai un manager însă el trebuie să se isprăvească cu toate funcțiile celor 7 posturi semnificative:

Managerul catalogului de produse. Funcțiile – crearea / reactarea categoriilor catalogului de produse. Catalogurile pot fi de diferite dimensiuni, de orice ierarhie structurată. La fel managerul pe produse trebuie să prevadă orice modificare fizică și logică în catalog.

Managerul pe produse. Funcțiile – introducerea și modificarea informației despre produse, inclusiv menținerea politicii prețurilor fluctuante în dependență de succesele obținute (dacă se obțin rezultate semnificative se pot scădea prețurile sau prețurile pot și personalizate după cât de activ este fiecare cumpărător).

Manager pe stocuri. În împuternicirile lui stau înregistrarea partidelor de produse aduse în magazin (depozit), convenirea limitelor minimale de stocare a fiecărui produs.

Managerul pe cumpărături și comenzi. Adaptează relațiile comerciale necesare pentru asigurarea rezervelor de marfă la depozit. Funcția dată ar putea fi asumată managerului pe stocuri sau chiar poate fi automatizată dacă întreprinderea deține un sistem puternic îndreptat și în direcția comerțului B2B.

Manager pentru relații. Cercetează informația despre utilizatorii înregistrați și gestionează structura bazelor de date despre utilizatori.

Directorul sistemului electronic comercial. Efectuează controlul operativ a stării sistemului în general. Primește informația despre cmenzile noi, urmărește procesul de prelucrare a comenzilor, cercetează rapoartele și facturele de plată, se ocupă de generarea facturilor și a documentelor de depozitare și livrare.

Ultimul post poate fi destinat însăși sistemului elaborat – oferirea statisticii – rapoarte statistice, business rapoarte asupra utilizatorilor, vizitatorilor, produselor raportate la diverse perioade de timp.

Multe din aceste funcții pot fi îndeplinite de însăși sistemul de comerț electronic care poate fi astfel elaborat cu perspective de implementare reușită în sistemul operațional unic al întreprinderii. Un sistem perfect ar trebui singur să formuleze comanda, să rezerveze produsele în depozit, să genereze bonuri de livrare și de plată apoi să înștiințeze de aceasta serviciul de livrare, depozitul, directorul sistemului, furnizorii; să genereze și să transmită datele sistemelor externe de contabilitate și de comerț. Toate acestea se efectuează automat conform regulilor stabilite de managerii sistemului de comerț B2C. Regimul automat de lucru cu cumpărătorul este caracteristica prioritară a comerțului electronic – magazinul on-line lucrează 24 ore pe zi, 7 zile în săptămână, 365 zile în an.

Nivele tehnice

În toate sistemele de tip B2C un magazin electronic poate fi privit ca o parte a business- procesului unei întreprinderi care este reprezentată în calitate de vânzător (furnozor) de mărfuri și servicii pentru cumpărător (consumator). În figura 6 este adus cel mai simplu exemplu de magazin electronic. Cea mai simplă arhitectură a magazinului electronic trebuie să conțină în primul rând softul necesar, care ar permite efectiv de generat și de gestionat cu operațiunile comerciale (#1 în imagine) și o reprezentare efectivă a produselor și serviciilor firmei – un catalog electronic, o vitrină a produselor care să fie integrată cu sistemul de gestiune a operațiunilor comerciale.

De cele mai dese ori sistemul de comerț electronic lipsește și în locul ei comerțul are loc manual, fără careva automatizări ale procesului de comerț on-line. În acest caz firma pur și simplu numai își expune catalogul de produse împreună cu prețurile. O astfel de schemă este reprezentată în figura 7, unde catalogul de produse este conturat cu linie întreruptă; toate fuuncțiile unui magazin electronic real sunt preluate de manager și toate conexiunile cu business – procesele interne ale firmei sunt efectuate manual de el. Ca urmare, se consideră că o astfel de organizare a magazinului electronic fără existența sistemului de automatizare este un fel de instrument managerial pe Internet pentru vânzări, un fel de interfață pentru conlucrarea cu cumpărătorul la fel cum ar fi un contact telefonic, un fax sau o scrisoare.

Un alt caz diferit de schema standard a unui magazin electronic îl reprezintă încorporarea completă a sistemului de comerț electronic în sistemul automatizat al firmei, ceea ce permite de a optimiza procesul de vânzare fără careva rețineri sau incoincidențe de date. În Republica Moldova asemenea sisteme încă nu au fost implementate atât din considerente financiare, cât și din cauză că sistemele operaționale existente în întreprinderi nu sunt pregătite pentru o așa reorganizare. Deci, rămâne de constatat că varianta unui amagazin electronic standard rămâne cea mai bună pentru întreprinderile ce au hotărât să facă un asemenea pas. Pentru deschiderea unui asemenea magazin compania trebuie să hotărască trei puncte tehnice:

procurarea unui server de comerț electronic; sistemul de dirijare poate fi procurat sau comandat după propriile necesități și dorințe.

crearea unui sistem de securitate atât de la infractorii din rețea cât și de posibilele fraude din interior.

asigurarea cu o linie dedicată în Internet cu o capacitate acceptabilă de transmitere a datelor, prin care cumpărătorii din Internet vor putea vizita magazinul localizat pe serverul cu sistemul de comerț electronic al întreprinderii.

Severul și sistemul de comerț împreună cu sistemul de securitate sunt localizate în oficiul companiei de comerț, care este conectat la Internet prin intermediul unei linii dedicate (figura 8). Problemele enumerate sunt numai de ordin tehnic și ele nu influențează succesul sau insuccesul afacerii pe Internet, întrebările mai critice pentru aceasta sunt cu ce și cum are de gând întreprinderea să comercializeze on-line și cât de efectiv este organizat acest proces.

Schema cercetată necesită cheltuieli inițiale destul de costisitoare. Procurarea unui server puternic și a unui sistem de securitate modern pot valora la peste 2 000 dolari. Elaborarea sau procurarea unui sistem de comerț electronic în dependență de modelul preconizat poate fi estimat între 500 și 3000 dolari. Legătura cu Internetul de asemenea este costisitoare – de exemplu, o linie dedicată pe 64 kBiți costă 400 dolari SUA lunar. Asemenea cheltuieli în țara noastră nu fiecare firmă de comerț și-le-ar permite. De aceea multe din ele preferă (mai ales inițial) să arendeze toate necesitățile hard și soft la un Internet Provider (așa numitul hosting). În aceste condiții componența magazinului rămâne aceiași, dar deoarece și serverul și sistemul de securitate se localizează la provider, atunci:

în calitate de linie dedicată se va utiliza canalul providerului, ceea ce va asigura un acces mai rapid al cumpărătorilor la magazinul din Internet, amplasat pe server;

operarea cu sistemul de comerț se va efectua de manageri prin intermediul unei simple conexiuni dial-up (prin telefon), ceea ce va fi cu mult mai ieftin decât menținerea unei linii dedicate.

conectarea managerilor la serverul lor se poate efectua prin două modalități: direct prin nodul de conectare la provider (adică conectarea la Internet a companiei se va realiza anume prin acest provider, la care se află serverul), sau prin Internet ca și orice cumpărător (nu neapărat conectarea la Internet să șie prin providerul la care e localizat serverul firmei).

Providerul care a instalat în componența sa respectivul sistem de comerț electronic plus sistemul de securitate este numit în străinătate Commerce Service Provider (CSP) – provider de comerț electronic. În serviciile acestor provideri intră oferirea arendei de vizualizare a cataloagelor în Internet, de găzduire a magazinelor on-line, a bazelor de date, precum și asigurarea conexiunilor și a diferitor componente soft specializate.

Providerul de comerț electronic se prezintă în lumea businessului în primul rând în calitate de gazdă a serviciilor, nu generează și nu vinde informația conținută fiindcă poartă răspundere pentru acesta și pentru funcționarea fără probleme a sistemelor – politica sa de marketing este în primul rând îndreptată spre popularizarea serviciilor sale de arendare a sistemelor de comerț electronic, dar nu și popuarizarea însăși a magazinelor pe care le găzduiește.

Descrierea „Sistemului integrat de comerț electronic B2C – Avon Company”.

Sistemul implementat reprezintă o platformă integrată pe Web a unei soluții de comerț electronic B2C. Sistemul este elaborat ca un site de comerț cu stocarea datelor de gestiune într-o bază de date pe server și cu posibilități importante de administrare a catalogului electronic, de procesare a comenzilor, precum și a unor metode manageriale realizate în sistem.

Sistemul dat este plasat pe un server web și are toate caracteristicile necesare pentru o reprezentare reușită în Internet a unei firme de comerț tradiționale. Site-ul oferă o posibilitate de accesare a catalogului electronic de produse, o cercetare detaliată a oricărui produs cu posibilitatea comandării ulterioare a acestor produse de către vizitatorii site-ului. Procesul de cumpărare on-line răspunde tuturor cerințelor de formalizare și prelucrare a comenzilor clienților, precum prezintă și unele automatizări în procesul de gestiune cu fluxurile informaționale în cadrul sistemului, de generare a comenzilor, de manipulare cu stocurile de produse. În sistem de asemenea este integrată o modalitate elegantă de administrare de la distanță cu toate procesele și operațiunile ce au loc în cadrul sistemului.

În continuare reprezentăm funcționalitatea sistemului prin următoarea schemă:

5.1. Reprezentarea web a sistemului

Reprezentarea web este exprimată de fișierele .asp plasate pe server care răspund de vizualizarea conținutului site-ului, designul paginilor din site, de interacțiunea cu utilizatorul (vizitatorii – clienții potențiali, clienții permanenți), de legăturile cu baza de date a sistemului și de consecutivitatea parcurgerii diferitor procese în cadrul site-ului.

Există o regulă simplă pentru designul paginilor Internet și care se aplică și în cadrul sistemului implementat: “mai puțin este uneori mai mult”. Supraîncărcarea designului prin grafica încărcată, animația și muzica de fon pot impresiona viziunea și auzul unora, dar majoritatea utilizatorilor nu au timp să aștepte până când apare pe ecran această formă de design.

Site-urile din Internet bine realizate sunt cele care au găsit un echilibru între grafica activă și viteza de încărcare în browser, care sunt ușor de accesat și în care informația căutată de client este ușor de localizat și de găsit, indiferent de calea de navigare aleasă de acesta. Plasarea informației are o mare importanță dacă se dorește evitarea blocării clientului în “adâncul” site-ului, fără căi de ieșire rapidă către alte informații importante prezentate în site. De aceea este necesar de a prezenta în orice pagină web doar cantități optime de informație: este greu de găsit acest echilibru crespunzător, dar nu și imposibil.

Pagina principală a site-ului care reprezintă sistemul integrat de comerț electronic B2C “Avon Company” prin designul pe care îl conține oferă o imagine clară a destinației lui. Site-ul nu este pur și simplu o vitrină a produselor firmei, ci o adevărată reprezentanță virtuală on-line a firmei Avon (figura 11) (schema de navigare a site-ului este prezentată în Anexa 2).

Pagina principală, ca și orice alt site de firmă conține logotipul companiei Avon Company “The company for women” – “Compania pentru femei”. În pagina principală este expus un meniu interactiv combinat cu modalități de marketing a producției expuse. În afară de acesta sunt utilizate elemente de publicitate pentru produsele firmei, în special sunt selectate și expuse cele mai noi produse, cele mai cumpărabile produse. Tot din pagina principală se pot accesa instrucțiunile de navigare a site-ului, instrucțiunile de înregistrare în sistem. La fel pentru vizitatori este prezentat price-list-ul produselor fimei Avon.

Să facem acum o mică excursie în pagina principală a site-ului.

În partea superioară este plasat logotipul site-ului. În partea stângă este plasat un set de lincuri menite de a interesa vizitatorul, care a încărcat pagina dată, în cercetarea resurselor site-ului, și de ce nu, pentru a se înregistra la serviciile ce le oferă sistemul dat.

această imagine-link îndeamnă vizitatorul să cerceteze și cumpere produsele companiei Avon, rapid, ușor și convinabil. Linkul dat face trimitere la pagina principală a magazinului electronic.

Alege Avon – o opțiune a meniului paginii principale care invită vizitatorul de a deveni membru a sistemului de comerț on-line pentru a putea utiliza facilitățile de cumpărare prin Internet a produselor companiei. Imaginea reprezintă un link spre pagina de înregistrare a utilizatorului în sistemul B2C “Avon-Company”.

– New! New! New! – un mic spot publicitar care utilizează o strategie de marketing pentru întroducerea noilor produse pe piață. Recursiv în această imagine apar primele cinci din cele mai noi produse introduse în catalogul electronic a sistemului de comerț electronic (rezultatul este obținut pe baza unei selectări a acestor produse din baza de date la care data de adăugare a produsului este cea mai recentă). Imaginea dată reprezintă o legătură directă cu pagina de reprezentare a produsului din imagine, în care sunt aduse informații necesare referitoare la acest produs (imaginea mărită, denumirea, linia de produse, categoria din care face parte, descrierea detaliată, prețul).

– Numai Acum – este un alt spot publicitar menit pentru atragerea atenției vizitatorilor. În această imagine recursiv sunt vizualizate primele cinci produse care sunt la moment cele mai solicitate și cumpărate în sistemul on-line. Această idee de marketing este obținută prin selectarea din baza de date a producelor care au numărul cel mai mare de unități cumpărate sau comandate.

În continuare privirea se îndreaptă spre cel de al doilea meniu prezent în pagina principală și situat în partea dreaptă a paginei. Acest meniu permite accesarea informațiilor referitoare la produsele expuse în sistemul de comerț. La fel este vizualizată o imagine care amintește vizitatorului, cumpărătorului zile viitoare semnificative (sărbători, aniversări), cu ocazia cărora se poate face un cadou anume din produsele expuse.

– Această opțiune a meniului face legătură cu o pagină informațională menită de a explica vizitatorului în ce mod se fac cumpărăturile în sistemul dat, de ce este nevoie și ce trebuie de făcut pentru a comanda produsele preferabile.

Această opțiune a meniului vizualizează catalogul electronic a produselor (denumirea produsului, categoria din care face parte, prețul). Informația dată poate fi accesată la dorința utilizatorului de a vedea lista completă de produse incluse în catalogul electronic.

Ultimile opțiuni ale meniului dat fac o legătură drectă spre pagina principală a magazinului electronic. În primul caz produsele vor fi grupate conform categoriilor de produse din care fac parte. În al doilea caz produsele vor fi grupate după liniile de produse semnificative ale companiei Avon.

În “subsolul” paginii este oferită posibilitatea de căutate a produselor (direct din pagina principală). Conform frazei introduse de utilizator se fac asemuiri cu denumirile produselor și cu descrierile scurte a lor în catalogul electronic. Rezultatul este vizualizat în urma unei interpelări către tabelul respectiv a bazei de date.

În urma căutării utilizatorului îi este prezentat rezultatul cel mai potrivit frazei indicate de el, precum și un link către lista completă a produselor care corespund într-o oarecare măsură termenilor de căutare.

La fel în această parte a paginii este prezentat un link către pagina personală a autorului acestui proiect.

Funcționarea site-ului.

Odată ce un vizitator ajunge în site-ul sistemului dat lui i se oferă posibilitatea de a cerceta și de a exploata posibilitățile site-ului până a decide de a deveni membru al sistemului de comerț electronic sau nu. Această posibilitate este direct legată de algoritmul de prezentare a informațiilor referitoare la produsele prezentate în site. Utilizatorul poate accesa aceste informații prin mai multe modalități:

accesarea directă a price-list-ului cu setul complet de produse ( denumirea lor, caregoria de produse din care face parte, prețul);

căutarea produselor sau a informațiilor necesare utilizând motorul de căutare al sistemului (prezent chiar în pagina principală a site-ului);

navigarea independentă a utilizatorului prin catalogul de produse. Navigarea dată poate avea loc pe două căi: sau cercetarea produselor organizate după categorii, sau cercetarea produselor conform liniilor de produse din care fac parte.

Primele două posibilități au fost deja explicate, acum vom cerceta a treia posibilitate. Navigarea independentă a utilizatorului prin catalogul electronic de produse poate începe chiar din pagina principală pe următoarele căi:

selectarea opțiunii Magazin Online; se trece la pagina principală a magazinului online.

selectarea opțiunii Categorii de produse, se trece la pagina principală a magazinului online în care vizualizarea produselor este organizată conform categoriilor.

selectarea opțiunii Linii de produse, se trece la pagina principală a magazinului online în care vizualizarea produselor este organizată conform liniilor de produse.

Pagina principală a magazinului online conține toate modalitățile necesare de inspectare a catalogului electronic de produse. În meniul acestei pagini este inclus un motor de căutare și o clasificare generală a produselor (după categorie sau după linia de produse) (figura 13).

Din această formă se poate selecta orice linie de produse și în pagină respectiv vor fi vizualizate produsele ce fac parte din această linie. De asemenea din această formă se poate reveni la pagina principală a siteului, la fel se poate de cercetat în continuare catalogul electronic de produse prin gruparea lor conform categoriilor.

În pagina dată se expun produsele conform criteriilor selectate. În cazul numărului mare de produse se purcede la paginarea rezultatelor de vizualizare. Numărul de produse într-o pagină poat fi modificat în codul fișierului asp respectiv. În setul vizualizat fiecare produs este expus prin o imagine mică, denumirea sa completă, descrierea scurtă și un link pentru informații detaliate asupra produsului. În cazul când se dorește o inspectare mai detaliată a produsului se face click pe imaginea sa mică sau pe linckul mai multe informații. În rezultatul acestei selectări este vizualizat produsul prin o imagine și o descriere deplină; în partea stângă sunt vizualizate celelaște produse din aceiași linie (figura 15).

Mai sus au fost prezentate aspectele legate de studierea și inspectarea produselor firmei Avon plasate în catalogul electronic de pe site. Dacă în rezultatul acestor studieri utilizatorul a fost interesat de un produs și dacă el hotârăște să îl procure sistemul îi oferă posibilitatea aceasta de a genera comanda. Dreptul de a cumpăra îl au numai membrii sistemului și în așa caz un nou vizitator va trebui mai întâi să parcurgă etapa de înregistrare și apoi el va putea beneficia de posibilitatea cumpărării on-line a produselor. Există mai multe posibilități de a iniția această procedură:

selectarea opțiunii respective (Alege Avon) din cadrul paginii principale;

selectarea opțiunii devină membru acum în urma procedurii de adăugare în coș, sau de selectare a opțiunii coș de cumpărături, sau de selectare a opțiunii contul de cumpărături;

Pagina de înregistrare este reprezentată în figura 16. Utilizatorul trebuie să introducă următoarele date personale:

nume – numele de înregistrare în sistem;

parola- parola de intrare;

e-mail – adresa electronică a cumpărătorului;

strada – adresa cumpărătorului;

localitatea – localitatea cumpărătorului;

județ – județul localității;

cod – codul poștal;

informația de plată – indicarea modului de plată a cumpărăturilor: prin card bancar sau prin plata la livrare.

Dacă utilizatorul nu dorește să se înregistreze se selectează linkul Pagina principală. În procesul de întegistrare utilizatorul trebuie să introducă date corecte în formă și să completeze toate câmpurile; aceasta se asigură de algoritmul sistemului, care validează datele introduse de către utilizator. De exemplu, utilizatorul nu introduce corect adresa electronică, în rezultat sistemul va atenționa utilizatorul despre aceasta.

În procesul de înregistrare datele sunt introduse în tabelul Users al bazei de date a sistemului. Odată ce utilizatorul a fost întegistrat el opține posibilitatea de a procura on-line orice produs. Procedeul de cumpărare este următorul:

Utilizatorul alege produsul preferat.

La vizualizare produsul poate fi plasat în coșul de cumpărături al cumpărătorului prin click pe butonul

Pentru a adăuga produsul în coș sistemul solicită numele de înregistrare și parola utilizatorului:

După autentificare utilizatorul își poate vedea și gestiona coșul său de cumpărături, în care a fost plasat și ultimul produs solicitat (în baza de date această înscriere este plasată în tabelul Cart al BD a sistemului):

În cadrul acestei pagini utilizatorul poate gestiona complet operațiunile legate de achiziționarea și comandarea produselor. La modificarea datelor (schimbarea cantității, eliminarea produselor din coș) se selectează Actualizarea datelor. Continuarea cumpărăturilor are loc la selectarea butonului respectiv. Dacă se decide de a genera comanda se selectează butonul Comandă.

Dacă utilizatorul decide de a genera comanda sistemul îi cere încă o dată să concretizeze informațiile sale pentru a procesa corect comanda viitoare, a livra produsele la destinație, a utiliza corect modul de plată.

Utilizatorul confirmă datele și generearză comanda (la această etapă datele despre produsele care au fost plasate în coșul de cumpărături – respectiv tabelul Cart sunt trecute în tabelul Orders). În urma acestui procedeu apare următoarea pagină:

După generarea comenzii fiecare utilizator poate verifica starea comenzii sale selectând opțiunea contul de cumpărături din pagina principală a magazinului on-line:

Cumpărătorului nu-i rămâne altceva decât să aștepte livrarea produselor la domiciliu.

Sistemul de administrare

Sistemul integrat de comerț electronic are și altă facilitate semnificativă și anume administrarea la distanță. Cuvântul administrare nu înseamnă numai gestionare cu resurse și date, dar presupune în cazul dat și obținerea diferitor rapoarte și statistici, observarea și asistența întregului lanț a operațiunii de cumpărare, începând cu selectarea produsului, adăugarea lui în coș, generarea comenzii și terminând cu livrarea produsului la domiciliu. Administrator poate fi orice persoană care deține parola necesară de accesare a modulelor de administrare din structura sistemului.

Intrarea în subsistemul de administrare este posibilă prin pagina de autentificare în orice punct din sistem unde aceasta este activată. La autentificare administratorul indică numele de administrator și parola de intrare.

Sistemul de administrare este organizat în două compartimente: compartimentul de gestiune cu produsele și compartimentul de procesare a comenzilor și obținere a statisticilor. Opțiunile ce le oferă aceste compartimente sunt reprezentate de meniul paginei de administrare (figura 18). La necesitate administratorul poate reveni la pagina principală a sistemului prin seelectarea lincului corespunzător din meniu.

Opțiunile meniului de administrare sunt următoarele:

Adăugare produs – definirea și adăugarea unui nou produs în catalogul electronic (respectiv în baza de date a sistemului în tabelul Products). La definirea unui produs se completează următoarele câmpuri: denumirea produsului, prețul, denumirea fișierului cu imaginea produsului (stocat în subdirectoriul /Images a sistemului), categoria, linia de produse din care face parte, descrierea scurtă, descrierea deplină, statutul (dacă produsul e accesibil în catalogul site-ului sau nu), cantitatea de produs în depozit, nivelul critic al cantității.

Redefinire produs – opțiune care permite redefinirea datelor referitoare la un produs. Pentru redefinirea produsului sistemul afișează lista completă a produselor, dar oferă și posibilitatea de căutare a produselor după anumiți indicatori.

Eliminare produs – este o opțiune asemănătoare cu cea de redefinire a produsului în sensul selectării produsului, însă efectul este eliminarea produsului din catalogul electronic (respectiv din baza de date a sistemului).

Procesare comenzi – această opțiune deschide o nouă pagină în care administratorul poate gestiona cu comenzile făcute de membrii sistemului. Vizualizarea setului de comenzi se face după parametrul de stare: comandă cu produse în proces de livrare, comenzi cu card refuzat, comenzi stopate din cauza lipsei produsului la depozit, comanda cu produse livrate deja și opțiunea de vizualizare a tuturor comenzilor. Conform stării comenzii la momentul actual și a nivelului de procesare a acesteea administratorul singur poate seta proprietățile de stare a fiecărei comenzi (figura 19). Modificările și starea comenzii este reflectată direct și în conturile de cumpărături ale fiecărui membru al sistemului.

Figura 19. Exemplu a unui ordin de cumpărare a unei comenzi în proces de livrare

Statistica zilnică – opțiunea dată oferă posibilitatea de a obține rapoarte referitoare la diferite date statistice: comenzile generate în orice zi a anului, produsele vândute în orice zi (denumirea, cantitatea lor și prețul total), lista produselor aflate sub nivelul critic la momentul actual. La acest capitol pot fi adăugate și alte rapoarte de statistică care pot fi necesare și utile în dependență de caz.

Statistica lunară – această opțiune oferă un tabel statistic al numărului de înregistrări în sistem în fiecare zi a oricărei luni. La această opțiune se pot adăuga, de asemenea, posibilități suplimentare de statistică lunară.

Facilități

Sisteme electronice de plăți.

a) Multe cumpărări de bunuri și servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obișnuite (Visa, MasterCard etc.). Însă tranzacțiile cu carduri conțin informații confidențiale privind cardul și informațiile personale ale clienților, informații ce pot fi interceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără un soft special, orice persoană care monitorizează traficul pe rețea poate citi conținutul acestor date confidențiale și le poate folosi ulterior Este necesară elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăți, care să permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corectă a metodelor de securitate.

În 1996, MasterCard si Visa au convenit să consolideze standardele lor de plăți electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET își propune șapte obiective de securitate în e-commerce:

Să asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plată și a informațiilor de cerere care sunt transmise odata cu informațiile de plată.

Să garanteze integritatea tuturor datelor transmise.

Să asigure autentificarea cumpărătorului precum și faptul că acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card.

Să asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul că acesta acceptă tranzacții cu carduri prin relația sa cu o instituție financiara achizitoare.

Să foloseasca cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în comerț.

Să fie un protocol care să nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care să nu împiedice folosirea acestora.

Să faciliteze și să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea.

Aceste cerințe sunt satisfacute de urmatoarele caracteristici ale acestei specificații:

Confidențialitatea informației – Pentru a facilita și încuraja comerțul electronic folosind cărțile de credit, este necesară asigurarea deținătorilor de cartele că informațiile de plată sunt în siguranță. De aceea, contul cumpărătorului și informațiile de plată trebuie să fie securizate atunci când traversează rețeaua, împiedicând interceptarea numerelor de cont și datele de expirare de către persoane neautorizate. Criptarea mesajelor SET asigură confidențialitatea informației.

Integritatea datelor – Această specificație garantează că nu se alterează conținutul mesajelor în timpul transmisiei acestora prin rețea. Informațiile de plată trimise de cumpărător la vânzator conțin informații de cerere, date personale și instrucțiuni de plată. Dacă una din aceste informații este modificată, tranzacția nu se va face corect. Protocolul SET folosește semnătura digitala pentru integritatea datelor.

Autentificarea cumpărătorului – Vânzătorul are nevoie de un mijloc de verificare a clientului său, a faptului că acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valid. Un mecanism care face legătura dintre posesorul cărții de credit și un număr de cont specific va reduce incidența fraudei și, prin urmare, costul total al procesului de plată. SET utilizează semnătura digitală și certificatele cumpărătorului pentru autentificarea acestuia.

Autentificarea vânzătorului – Această specificație furnizează un mijloc de asigurare a clientului că furnizorul are o relație cu o instituție financiară, permițându-i acestuia să accepte cărțile de credit. SET utilizează semnătura digitală și certificatele vânzătorului pentru autentificarea acestuia.

Interoperabilitate – Protocolul SET trebuie să fie aplicabil pe o varietate de platforme hardware și soft. Orice cumpărător trebuie să poată să comunice, cu softul său, cu orice vânzător. Pentru interoperabilitate, SET folosește formate de mesaje și protocoale specifice.

Criptografia în SET – Pentru a asigura securitatea plăților, SET folosește perechi de chei RSA pentru a crea semnături digitale și pentru secretizare. Prin urmare, fiecare participant în procesul de tranzacționare posedă două perechi de chei asimetrice: o pereche de chei "de schimb" – folosită în criptare și decriptare – si o pereche "de semnătură", pentru crearea și verificarea semnaturii digitale. De mentionat faptul că rolul cheilor "de semnătură" este inversat în procesul de semnare digitală unde cheia privată este folosită pentru criptare (semnare), iar cea publică este folosită pentru decriptare (verificare a semnăturii).

b) Fondată în august 1994, firma CyberCash Inc. din SUA propune în aprilie 1995 un mecanism sigur de tranzacții de plată cu carduri, bazat pe un server propriu și oferind servicii client pentru vânzători. Folosirea serverului CyberCash asigură posibilitatea de trasare și control imediat al tranzacțiilor. Pe de altă parte, trecerea prin server face sistemul mai lent și dependent de timpii de răspuns ai acestuia. Aceste lucruri fac CyberCash mai puțin confortabil și mai costisitor, în special pentru tranzacțiile de plată cu sume mici. Însă cifrarea cu chei publice asigură un nivel înalt de securitate.

CyberCash implementează un sistem care realizează protecția cardurilor de credit folosite în Internet. Compania – care furnizează soft atât pentru vânzători, cât și pentru cumpărători – opereaza un gateway între Internet și rețelele de autorizare ale principalelor firme ofertante de carduri. Cumpărătorul începe prin a descărca softul specific de portofel, cel care acceptă criptarea și prelucrarea tranzacțiilor. La fel ca un portofel fizic care poate conține mai multe carduri bancare diferite, portofelul soft al cumpărătorului poate fi folosit de către client pentru a înregistra mai multe carduri, cu care va face ulterior plățile. Un soft similar furnizează servicii la vânzător.

Mesajele sunt cripate folosind un algoritm simetric (DES) cu cheie de 56 de biți generată aleator, anvelopată și ea în mesaj prin criptare cu cheia publică a receptorului. Sistemul de criptare cu chei publice folosit este RSA, cu o lungime de 1.024 biti. Cheia publică CyberCash este memorată în softul de portofel și în cel al vânzătorului. Atunci când va înregistra în softul portofel cardurile cu care va face plațile, cumpărătorul își va genera și propria pereche cheie publică – cheie privată. Apoi cheia sa publică va fi transmisă la CyberCash, care o va înregistra într-o bază de date. Deși toți participanții în sistem (cumpărători, vânzători și CyberCash) au propriile lor perechi de chei publice și private, numai CyberCash știe cheile publice ale tuturor. Ca urmare, compania poate schimba informații în mod sigur cu orice cumpărător sau vânzător, dar aceștia comunică în clar unii cu alții. Revine ca sarcina lui CyberCash să autentifice toate semnăturile, cu cheile publice pe care le deține în mod sigur.

Recent, firma CyberCash a extins sistemul inițial de plată bazat pe transmisia sigură a cardurilor cu alte facilități pentru plăți cu bani electronici: Secure Cash/Check si Secure Check, precum și CyberCoin, folosit pentru valori mici. De asemenea, în strânsă legătură cu CyberCash, la Universitatea California de Sud au fost dezvoltate alte două sisteme asemanatoare: NetCash, pentru plați cu sume mici, bazate pe bani electronici și NetCheque, un sistem bazat pe cecuri electronice.

Securitate. Protocolul SSL.

Cînd un client completează formularul de înregistrare, el trebuie să introducă informații despre cartea de credit. Când se transmite formularul de înregistrare, informația despre cartea de credit este transferată prin Internet, sub formă de text obișnuit. Acest lucru este foarte periculos.

Ori de câte ori o informație călătorește prin Internet, ea trebuie să treacă prin mai multe conexiuni intermediare. Teoretic, un individ cu intenții rele poate fura informații în timp ce ea se găsește în drum spre destinația sa.

Pentru a proteja informația despre despre cărțile de credit ale clienților, se va utiliza protocolul Secure Sockets Layer (SSL). Protocolul SSL este o tehnologie dezvoltată inițial de de firma Netscape, care permite transferarea în siguranță a informației prin Internet. SSL oferă o soluție tehnică de trei probleme de securitate, distincte: Codificarea, autentificarea și integritatea datelor. Când se transmite informația cu ajutorul protocolului SSL , informația este codificată. Chiar dacă o persoană reușește să fure datele în timp ce ele călătoresc, ele vor fi inutilizabile.

Protocolul SSL codifică informația în drumul ei, dus și întors, între un server Web și un browser Web, utilizând un algoritm de codificare public și o cheie de sesiune secretă. Numărul de biți dintr-o cheie de sesiune determină puterea de codificare. Există două dimensiuni standart de cheie: pe 40 biți și pe 128 biți. Deși au fost cazuri în care mesajele codificate cu chei pe 40 biți au fost “sparte”, cheia pe 128 biți este considerată a fi imposibil de decodificat cu tehnologia actuală.

Protocolul SSL permite, de asemenea, autentificarea unui server Web. Teoretic, un individ animat de intenții rele, poate păcăli un client astfel încât acesta să creadă că un alt site Web este site-ul destinat. Individul respectiv poate apoi fura numărul cărții de credit în momentul în care clientul transmite informația.

Cu toate acestea atunci când se activează protocolul SSL, pe server se cere de instalat un certificat de srver. Acest certificat de server interzice altor site-uri Web să pretindă că sunt serverul necesar prin verificare identității site-lui. Un certificat de server conține informații despre site-ul Web, despre organizația din care face parte și despre firma care a eliberat certificatul.

Deci, pentru a activa protocolul SSL în aplicația Internet Information Server este necesară parcurgerea următoarelor etape:

Generarea unui fișier de solicitare a certificatului (Certificate Request File) și a unui fișier pereche cu cheia de codificare, utilizând programul Microsoft Key Manager.

Depunerea unei cereri, care să conțină fișierul Certificate Request File, la o autoritate de certificare pentru obținerea unui certificat de server.

Instalarea certificatului de server utilizând programul Microsoft Key Manager.

După ce a fost instalat certificatul de server, în deplină siguranță se poate solicita o pagină din site-ul Web. Pentru a solicita o pagină utilizând protocolul SSL, se va folosi o adresă care începe cu denumirea de protocol https:// în loc de denumirea standart http://.

Ori de câte ori se cere clientului informație de înregistrare în magazinul online, trebuie activat protocolul SSL pentru a proteja informațiile despre cartea de credit a clientului. De exemplu, în cazul “Sistemului integrat de comerț electronic B2C – Avon Company”, în situația în care un client încearcă să adauge un obiect în coșul său de cumpărături, acivarea protocolului SSL va avea loc în felul următor:

</form>

Utilizarea poștei electronice din Active Server Pages

O capacitate a IIS puternică, dar ascunsă, este capacitatea de a trimite mesaje e-mail din interiorul unei pagini ASP. Această caracteristică poate fi utilizată pentru a trimite mesje chiar sie însuși atunci când se întâmplă ceva imprevizibil în site-ul personal. De asemenea, această funcționalitate poate fi folosită pentru a trimite automat mesaje e-mail clienților. Ultima și poate cea mai importantă, această caracteristică reprezintă o facilitate deosebită pentru marketing. Marketingul direct prin e-mail este foarte similar cu marketingul prin poștă pe care îl folosesc mulți distribuitori cu amănuntul, dar cu foarte mare avantaj: este gratuit.

Un mijloc convenabil, ușor de utilizat, independent de server și robust de a trimite mesaje din interiorul paginilor ASP este Collaboration Data Objects for NT Server (CDONTS), care sunt instalate alături de serverul SMTP IIS (Simple Mail Transmission Prtocol). Obiectele CDONTS constituie cea mai recentă dintr-o lungă serie de tehnologii de mesagerie Microsoft. CDONTS sunt asemănătoare obiectelor de date ActiveX (ADO). Dacă ADO este specific bazelor de date, CDONTS permite programatorilor ASP să expedieze și să recepționeze mesaje e-mail incluzând în ActiveX serviciile de mesagerie native Windows. Expedierea mesajelor folosind CDONTS este o chestiune simplă, legată de crearea unui obiect mesaj și configurarea câtorva dintre proprietățile acestuia.

Set newMailObj = CreateObject(“CDONTS.Newmail”)

NewMailObj.From “mail_sursă”

NewMailObj.To = ”mail_destinatar ”

NewMailObj.Subject =”Tema mesajuli ”

NewMailObj.Body =”Conținutul mesajuli ”

NewMailObj.Send

Set NewMailObj = Nohing

5.3.4. Crearea comunității virtuale

Majoritatea utilizatorilor au anumite necesități și preferințe și, ca urmare, apare interesul în obținerea și schimbul de informații pe un spectru larg de întrebări. Tehnologiile web oferă utilizatorilor posibilitatea de a face schimb de informații, opinii independent de distanța între ei dau diferența de oră. Comunitățile on-line nu se confruntă cu astfel de probleme cum ar fi limitare de acces (cluburi privelegiate tradiționale), dimensiunea încăperilor (ca în cazul bobliotecilor, sălilor de cinema, barurilor) sau timpului și orei de întâlnire (în Internet convorbirea poate avea loc oricând).

Funcționarea unei comunități de rețea este asigurată de elementele comunicaționale, informaționale și comerciale.

Elementele comunicaționale. În practică există mai multe tipuri de elemente comunicaționale:

chaturile – mesaje text sau dialoguri voice sau video în timp real;

forum – o succesiune de întrebări și răspunsuri/comentarii la discutarea unei teme de către doi sau mai mulți participanți; de obicei temele sunt expuse în site, apoi încep a parveni comentariile și întrebările ulterioare. Cu cât este mai actuală întrebarea, cu atât lanțul de mesaje este mai mare. Forumul spre deosebire de chat este public, însă se petrece asincron. Ultimile discuții permit de a specifica dorințele și solicitările principale ale participanților, de aceea au o importanță deosebită pentru organizatorul societății virtuale. Studiul materialelor discutate în societatea de pe lângă un magazin virtual ajută marketologilor de a formula mai corect ofertele comerciale care apar pe site și de a le adresa unui auditoriu concret (respectarea acestor principii va duce la creșterea devotamentului din partea cumpărătorilor);

poșta electronică – comunicare “închisă” între membrii societății sau între cumpărători și departamentul relații cu publicul al firmei vânzător;

buletine informaționale – informații și noutăți de ordin comun referitor la produse noi apărute, reduceri de preț, noi linii de activitate, promoții, facilități, divertisment pentru membrii societății virtuale.

Elemente informaționale. Din această clasă de elemente fac parte cataloagele și diferite rapoarte referitor la teme/produse/servicii create conform statisticii de pe site și completate cu comentariile respective. Cataloagele asigură legături către alte surse informaționale din Internet, care conțin informație suplimentară referitoare la temele discutate sau la produsele/serviciile de care se interesează membrii societății virtuale.

Elemente comerciale. Istoric comunitățile din Rețea au apărut prima dată pe lângă companiile de comerț on-line de tipul Amazon.com sau eBay, adică organizatorii acestor comunități deveneau firmele care deja ofereau un set complet de produse și servicii. În zilele noastre marketologii recomandă noilor companii care implementează B2C ca ele să se conducă nu de popularitatea anumitor produse și vânzarea lor ulterioară, dar de dorințele și preferințele unor anumite grupuri de cumpărători potențiali. Cu alte cuvinte unui vânzător virtual mai întâi i se recomandă de a crea o piață informațională pentru conlucrarea cu participanții, apoi, pe măsura creării comunității devine clară cererea membrilor comunității, care singuri “șoptesc” companieie organizatoare ce marfă va avea succes acum, iar cu care ar mai trebui de așteptat.

Partea economică a proiectului

Planificarea rețea la elaborarea Sistemului Integrat de comerț electronic B2C – Avon Company

Cele mai moderne produse contemporane ale tehnologiilor informaționale pot fi caracterizate în felul următor:

Tehnica nouă utilizată pentru elaborarea produselor program este foarte complexă și este construită după cele mai performante tehnologii;

Viteza de lucru a tehnicii de calcul este destul de mare;

Softul ți tehnica cu ajutorul cărora se elaborează noile produse se uzează din punct de vedere foarte rapid.

Din această cauză la elaborarea unui produs nou este nevoie de contribuit la modificarea planificării lucrărilor și crearea noilor metode de planificare. Una din aceste metode prezintă modelarea procesului de elaborare, adică prezentarea legăturilor și caracteristicilor lucrărilor în procesul elaborării proiectului.

Cu câțiva ani în urmă se foloseau, deși și acum se folosesc, metodele tradiționale de planificare, care presupun construirea diagramelor de tip consecutive și ciclice.

Dar asemenea diagrame nu ne dau posibilitatea de a prezenta legăturile dintre lucrările procesului de elaborare. De unde rezultă imposibilitatea de a afla cât de importantă este lucrarea dată pentru executarea scopului final. În diagrame este foarte dificil de reprezentat interconexiunea între lucrările procesului de producere, dar aceasta este foarte important pentru că pot apărea diferite întârzieri în timp, ce apar pe porțiuni de conectare a lucrărilor. De obicei, în procesul dirijării se culege informația despre lucrările efectuate și aproape nu se culege și nu se prezintă informația referitor la prognoza finisării lucrărilor viitoare, de aceia este imposibil de a prognoza rezultatele diferitor variante de soluționare la modificările planului inițial de lucru. Este foarte dificil și de a prezenta dinamica lucrărilor. Dacă s-au schimbat termenii de efectuare a unei lucrări atunci trebuie de schimbat termenii de efectuare a lucrărilor pentru tot procesul de producție (elaborarea a produsului program).

Acestea sunt câteva neajunsuri a metodelor utilizate pentru planificare și prezentarea grafică a planurilor de elaborare a produsului. Aceste neajunsuri în mare pare sunt excluse de către sistemele de planificare și dirijare în rețea utilizate în prezent.

Sistemele de planificare și gestiune în rețea prezintă un complex de metode grafice și de calcul, metode de control și de organizare, care asigură modelarea, analiza și reconstruirea dinamică a planului de executare a proiectelor complexe.

Pentru asigurarea rezultatelor optime pentru careva indicatori a procesului de producție sunt utilizate sistemele de planificare și gestiune rețea.

În calitate de indicatori a procesului de producție putem avea:

timpul minim pentru elaborarea întregului complex de lucrări;

costul minim al elaborării proiectului;

economia maximală a resurselor;

Particularitățile sistemului de planificare și gestiune în rețea sunt următoarele:

se realizează metoda proiectării de sistem la rezolvarea problemelor de organizare a gestiunii proceselor.

se utilizează modelul informațional-dinamic special (graful-rețea) pentru descrierea matematico-logică a procesului și calculul automat (conform algoritmului) a parametrilor acestui proces (durata, costul, forțele de muncă, etc.)

se calculă parametrii, pentru a găsi soluția optimă, și a crea documentele sistemului de planificare.

Documentul principal al sistemului de planificare și gestiune în rețea este graful-rețea , care prezintă modelul informațional-dinamic, în care sunt prezentate legăturile și rezultatele tuturor lucrărilor, necesare pentru atingerea scopului final.

Graful-rețea a proiectului

Tabelul 9

Durata efectuării lucrărilor

Tabelul 10

Figura 20. Graful-rețea pentru elaborarea Sistemului Integrat „Avon Company”

Calculele parametrilor grafului rețea.

Tabelul 11

Componența grupului de lucru

Tabelul 12

Evaluarea economică a sistemului realizat în proiect

Executarea lucrărilor de către salariați.

Tabelul 13

Suma necesară pentru salariul de bază:

Sb = 8300,00 + 6080,00 + 3600,00 + 2870,00 + 1850,00 = 22700,00 (lei).

Defalcări în Fondul Social (29%)

Cfs = 22700,00 0,29% = 6583 (lei).

Cheltuielile totale pentru achitarea salariului

Ct = 22700,00 + 6583= 29283 lei

Evenimentele care necesită timp de lucru la calculator

Tabelul 14

Sistemul elaborat a necesitat 398 ore lucru cu calculatorul. Sistemul a fost elaborat utilizând 5 calculatoare, inclusiv un server (Web + SQL Server). De asemenea a fost necesar accesul la Internet (căutarea informației, studiu de caz, accesarea algoritmilor necesari) – în total 90 ore.

Lucrul în rețeaua Internet s-a efectuat cu 5,40 ora, pe o perioadă de 3 luni (90 ore) = 35,3$ 486 lei

Programul va fi scris la calculatoare arendate cu 10 lei pe oră.

Suma cheltuielilor de utilizare a calculatoarelor și a conectării la Internet va constitui:

Scalc= 398 ore 10 lei/ora + 90 ore 5,4 lei/oră = 3980 + 486 = 4466 (lei).

Cheltuielile pentru procurarea softului necesar.

Tabelul 15

De asemenea s-a procurat literatură tehnică în valoare de 14$ 193 lei și rechizite de birou în valoare de apr. 100 lei.

Cheltuielile prețului de cost și prețului de livrare ale sistemului integrat de comerț electronic B2C „Avon Company”

Tabelul 16

Evaluarea eficienței utilizării sistemului integrat B2C

„AVON Company”

Sistemul elaborat în acest proiect este destinat utilizării în cadrul companiei AVON Company la extinderea activității sale în Internet utilizând tehnologiile moderne de comeț electronic în segmentul B2C. Eficiența utilizării sistemului sunt exprimate prin proprietățile sistemului dat:

sistemul de comerț electronic permite transpunerea operațiunilor de comerț în Internet;

extinderea arealului de acțiune a firmei date în rețeaua globală oferă un auditoriu mult mai larg de consumatori potențiali;

extinderea în Internet oferă posibilitatea de gestiune a procesului de cumpărare în termeni mult mai restrânși;

reprezentanța firmei în rețea asigură o companie publicitară mult mai eficientă și mai puțin costisitoare;

includerea sistemului dat în sistemul de calcul a întreprinderii asigură un schimb de informații mult mai eficient între subdiviziunile companiei (cel de vânzare, depozitul, furnizorii ș.a.m.d.);

mărirea veniturilor firmei în general, pe baza extinderii pieței de desfacere, a noilor segmente de piață, a posibilității de vânzare 24 de ore din 24, a măririi numărului de cumpărători.

Vom calcula eficiența anuală a utilizării unui astfel de sistem de comerț electronic B2C făcând o comparație între un sistem tradițional asemănător de comerț (o întreprindere de comerț cu produse de parfumerie, machiaj și alte produse din domeniu) și sistemul dat de comerț electronic. Comparația se va face în baza diferitor indicatori.

Compararea sistemului vechi și sistemului nou

Tabelul 17

Diferențele de cost a indicilor cu valoare:

Eficiența anuală:

Ean=A – EnK , unde En=0,2

Calcule:

=31 200 + 12 000 + 6 000 + 9 600 = 58 800 (lei)

Ean= 58 800 – 0,2*65 721 = 45655,8 (lei)

Produsul cumpărat se va răscumpără în mai puțin de 2 ani. Venitul prognozat va aduce un surplus de circa 45 mii lei supraveniturilor tradiționale de comerț în perioada de răscumpărare.

Protecția muncii și sanitarie de producere

Proiectul de diplomă prezintă elaborarea unui set de programe pentru culegerea și prelucrarea informației. Rezultă problema protecției muncii atât a persoanelor care elaborează programele, cât și a utilizatorilor ei. Lucrările în sistemul menționat vor fi efectuate utilizând calculatoare personale, adică prezintă lucrul programatorilor și a operatorilor tehnicii de calcul, e necesar de a precauta cerințele pentru protecția muncii la lucrul cu tehnica de calcul, în special a calculatoarelor personale cu diferite sisteme periferice, utilizate de către personalul centrului de calcul (CC) în procesul activității vitale. Evident, integrarea și utilizarea pe larg a calculatoarelor electronice pe lângă factorii pozitivi mai are și nuanțe negative asupra persoanelor care le exploatează.

Lucrul operatorilor tehnicii de calcul necesită o atenție mare, posibilitatea de a rezolva în timp limitat probleme complexe, responsabilitatea față de acțiunile întreprinse ce duce la o tensionare emoțională și stres.

Operatorii tehnicii de calcul, programatorii, și alți colaboratori ai CC sunt supuși unor factori nocivi și periculoși cum ar fi:

nivelul ridicat de zgomot;

insuficiența iluminatului natural;

insuficiența iluminatului locurilor de muncă;

temperatura ridicată a mediului ambiant;

diferite forme de iradieri, etc.

Acțiunea factorilor indicați duce la micșorarea capacității de muncă, ca rezultat al obosirii. Apariția și dezvoltarea obosirii este legată de schimbările, ce apar în procesul muncii în sistemul nervos central, cu procese de încetinire în creier. De exemplu, zgomotul mare conduce la dificultăți în perceperea semnalelor colore, micșorează viteza de percepție a culorilor, adaptarea vizuală, micșorează capacitatea de a acționa rapid și efectiv, micșorează cu 5-12% capacitatea de muncă și duce la deteriorarea auzului.

Aflarea îndelungată a persoanei într-un mediu în care acționează mai mulți factori nocivi poate duce la o îmbolnăvire profesională.

Pentru crearea condițiilor de lucru prielnice e necesar de a lua în considerare particularitățile psiho-fiziologice ale oamenilor, plus starea igienică generală. Un rol important îl are amplasarea postului de lucru, economia energiei electrice și timpului operatorului, utilizarea rațională a suprafețelor utilizate, comodității utilizării tehnicii de calcul, respectarea regulilor de protecție a muncii.

Securitatea electrică

Utilajul CE este foarte periculos pentru operatori, deoarece lucrând la acest utilaj operatorul poate să atingă unele părți care sunt sub tensiune. Trecând prin om curentul electric efectuează influența optică, biologică termică, ce poate aduce la traumă electrică (GOST 12.1.009-91).

O importanță mare pentru emiterea cazurilor neplăcute și periculoase are organizarea corectă a exploatării utilajului electric, efectuarea lucrărilor de montare și profilactică.

Legarea la nul este o măsură de protejare de electrocutare prin deconectarea strictă și în viteză a rețelei în caz de apariție a tensiunii pe carcasă sau în cazul străpungerea izolării. Deconectarea strictă se efectuează, dacă curentul de scurt circuit format prin faza și firul nul este destul de mare ca declanșatorul să lucreze corect.

Scopul calculării este determinarea secțiunii firului nul, care satisface condiția funcționării protecției maximale de curent. Valoarea protecției se determină după puterea instalației electrice proiectate.

Curentul de scurtcircuit trebuie să fie mai mare de trei ori decât curentul nominal a siguranței Is.c. ≥ 3In

Securitatea incendiară

Focul este o forță gigantică. Oamenii antici vedeau în el o sursă a vieții și în prezent el încălzește și hrănește doar cu acea diferență că pentru contemporanul nostru la nivelul actual de dezvoltare a condițiilor sociale că această întrebare a scăzut cu mult. Însă acest fapt nu ne permite să neglijăm focul, doar o mică neatenție și marea lui forță poate aduce o nenorocire. Iată de ce e atât de important rolul securității incendiare în organizarea protecției muncii la întreprinderi și în încăperi administrative.

Incendiul se numește arderea necontrolată în afara unui focar special care aduce pierderi materiale. Dacă această ardere nu cauzează pierderi materiale, atunci ea se numește inflamare. Explozia este o transformare chimică momentană, caracterizată prin degajarea de energie și crearea de gaze comprimate.

După gradul de ardere (oxidare însoțită de degajarea unei cantități mari de căldură) materialele de construcție se împart în următoarele tipuri: nearzătoare – sub acțiunea focului nu se inflamează, nu se corodează; greu inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează, se carbonizează doar în prezența sursei de inflamare, iar după lichidarea ei arderea sau carbonizarea încetează (materialele se gips sau beton, materiale din argilă); inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează și se carbonizează și continuă acest proces și după lichidarea sursei de inflamare (toate materialele organice, ce nu corespund cerințelor indicate anterior).

Materialele, ce posedă capacități ridicate de inflamabilitate se numesc periculoase din punct de vedere incendiar, iar capabile de explozii și detonare fără participarea oxigenului.

Cauzele incendiilor și exploziilor pot fi electrice după caracter și neelectrice. La categoria electrice se referă: scânteia în aparatele electrice, descărcările electrostatice, fulgerele ș.a.

Cauzele incendiilor și exploziilor cu caracter neelectric pot fi: exploatarea incorectă a aparatului de sudură cu gaz, pistoalele de lipit, dereglarea dispozitivelor de încălzire, a echipamentului de producție, încălcarea procesului tehnologic ș.a.

În dependență de procesele tehnologice și proprietățile materialelor după gradul de pericol incendiar și exploziv încăperile și clădirile se împart în cinci categorii A, B, V, G, D în conformitate cu normele proiectării tehnologice.

Aceste categorii sînt stabilite și aprobate de către ministerele ramurilor corespunzătoare. Majoritatea clădirilor industriei radioelectronice se referă la categoria V.

Clădirile și edificiile se împart după gradul de stabilitate incendiară (SNIP 201.02-85), care se determină de limitele minimale de stabilitate incendiară ale construcțiilor de bază și limitele maximale de răspundere în ele a focului. Aceste limite se determină în baza testării probelor în cuptoare speciale.

Protecția incendiară a obiectelor naționale este reglementată de STAS 12.11.033-81 “Cerințe generale”, normelor și regulilor constructive, regulilor protecției incendiare a ramurii.

Factorii principali pentru viața omului ce apar în timpul incendiului sunt: focul deschis, temperatura ridicată a aerului și obiectelor, produsele toxice ce ard, fumul, micșorarea concentrației de oxigen în aer, distrugerea încăperilor, echipamentului și explozia.

Pentru prevenirea incendiului trebuie luate următoarele măsuri:

excluderea apariției mediului arzător;

excluderea apariției în mediul arzător a surselor de inflamare;

menținerea temperaturii și presiunii mediului arzător mai jos de nivelul maxim admisibil de ardere.

Pentru prevenirea incendiului sunt aplicate un șir de măsuri. Barajele incendiare din clădiri și edificii la care se referă pereții incendiari, barajele și acoperirile incendiare, ușile și altele trebuie să fie executate din materiale ne inflamabile și de asemenea să fie prevăzută autoânchiderea lor. Ferestrele pentru combaterea cu incendiile nu trebuie să aibă posibilitate de deschidere.

Pentru anunțul incendiului se utilizează legăturile radio și telefonice, sirenele, traductoare de semnalizare a incendiului. Fiecare unitate economică trebuie să dispună de mijloace de legătură pentru chemarea urgentă a pompierilor. Toate mijloacele de legătură pentru combaterea cu incendiile trebuie să aibă acces deschis în orice timp.

Cel mai răspândit și ieftin mijloc de stingere a incendiului este apa care permite consumarea efectivă a căldurii aruncate de focarele de incendiu. Totodată apa nu poate fi folosită pentru stingerea lichidelor ușor inflamabile (benzină, gazul lampant, uleiuri minerale) și a materialelor care în contact cu ea elimină substanțe inflamabile (carbonatul de calciu).

În încăperile închise pentru lichidarea incendiului se recomandă utilizarea vaporilor de apă atât pentru stingerea materialelor solide cît și a substanțelor lichide.

În condițiile de laborator pentru stingerea incendiului poate fi folosit instinctorul cu volumul de șapte litri ce conține 97% etil bromic și 3% soluție de oxid carbonic. Componența aflată sub presiune în timpul utilizării se elimină sub formă de spumă. Durata funcționării este de circa 40s, distanța de aplicare – 4- 5 metri. El se utilizează la stingerea instalațiilor electrice aflate sub tensiune, deoarece brom etilul nu conduce curentul electric. Pentru protecția oamenilor de produsele toxice ale arderii și de fum se utilizează ventilatoarele și canalele de ventilare.

Zgomotul

Zgomotul este unul din factori care influențează omul când el lucrează cu CE, aceasta este condiționat de funcționarea dispozitivelor ce sunt necesare în CC.

Sursele principale de zgomot în încăperi amenajate cu tehnica de calcul sunt imprimantele, tastatura, instalații pentru condiționarea aerului, dar în CE – ventilatoarele sistemelor de refrigerare și transformatoare.

La influența zgomotului pe un timp îndelungat la colaboratorii CC se observă micșorarea atenției, dureri de cap, se micșorează capacitatea de muncă. În documente de însoțire a utilajului ce produc zgomot se aduc normele timpului de lucru la acest utilaj.

În conformitate cu GOST 12.1.003-91 “Zgomot. Cerințele generale de protecție” caracteristica de normă a zgomotului locurilor de muncă sunt nivelurile presiunii de sonor (zgomot). Nivelurile accesibile a zgomotului, lucrând cu CE, sunt prezentate în tabelul 18:

Nivelurile admisibile a zgomotului.

Tabelul 18

Pentru micșorarea zgomotului la locurile de muncă se efectuează următoarele acțiuni:

Arhitectural-planificative. Clădirile se proiectează și se construiesc în așa mod ca la locurile de muncă să nu fie depășit nivelului admisibil. Întrucât sistemul va fi utilizat la CC existent aici se poate de obținut micșorarea zgomotului amplasând în încăperi vecine utilajului cu zgomot ridicat.

Tehnico-organizatorice. Pentru micșorarea zgomotului la CC se efectuează reparația și ungerea utilajului (imprimantelor). Se poate de aranjat utilajul în așa fel ca el să facă mai puțin zgomot.

Acustice. În CC se instalează podele tehnologice și poduri fixate în balamale. Distanța între podul de bază și podul fixat în balamale 0,5-0,8 m, iar înălțimea podelei tehnologice 0,2-0,6 m.

Microclimatul

Deoarece CE sunt surse de eliminare a căldurii, ce poate ajunge la mărirea temperaturii și micșorarea umidității aerului. În încăperi se atrage atenție la controlul parametrilor microclimatului în Săli de Calcul (SC). În SC mărimea medie a eliminărilor de căldură constituie 310 W/m2. Eliminările de căldură de la instalații de iluminare tot sunt mari, mărimea specifică a lor este 35-60 W/m2. În afară de aceasta la microclimatul încăperi încă influențează surse exterioare de eliminare a căldurii, cum sunt căldura de la radiația solară ce intră prin fereastră, și afluența căldurii prin construcții de barieră ce nu sunt transparente.

Asupra corpului omului și lucrului utilajului a CC influențează foarte mult umiditatea aerului relativă. La umiditatea aerului egală cu 40% lenta magnetică devine mai fragilă, se mărește uzura capilor magnetice și apare câmpul magnetic static la mișcarea purtătorilor de informației în CE.

La efectuarea controlului locurilor de muncă se măsoară temperatura, umiditatea relativă și viteza de mișcare a aerului în încăperi, totodată se efectuează măsurări la începutul, mijlocul și sfârșitul perioadelor calde și rece a anului.

Se măsoară temperatura și umiditatea aerului cu psihometre aspiratoare, iar viteza de mișcarea a aerului – cu electro-anemometre, catatermometre. Ordinea de măsurare a indicilor microclimatului se stabilește în conformitate cu GOST 12.1.005-91. Parametrii se normează după acest GOST și sunt prezentați în tabelul 31.

Normele microclimatului.

Tabelul 19

În acest tabel se aduc parametrii pentru categoriile de lucru 1a (mai puțin de 120 kkal/oră, lucrul șezând) și 1b (de la 120 până la 150 kkal/oră, lucrul șezând), deoarece lucrul programatorului sau operatorului se poate atribui la una din aceste categorii.

Pentru crearea la locuri de muncă a condițiilor meteorologice bune se efectuează condiționarea și ventilarea aerului, utilizarea ventilatoarelor înăuntru CE pentru a reduce eliminările de căldură. Utilajul se aranjează în așa fel ca influența căldurii asupra corpul omului va fi cea mai mică.

Radiație

Intensitatea radiației Roentgen de energie joasă se controlează la locuri de muncă cu monitoare, care lucrează sub tensiunea la cinescop 15 kV și mai mult. Norma nivelului de radiație roentgen este 100 mcP/oră, dar în timpul de azi se utilizează mai mult monitoare cu nivelul radiație mai mică, ce aduce la micșorarea influenței factorilor dăunători asupra programatorului sau operatorului. La efectuarea tezei de licență a fost utilizat monitorul cu tensiunea la cinescop mult mai mică de 15 kV, și de aceea acest factor nu a fost înregistrat de dispozitiv, adică a fost mai puțin de normă.

Încă se măsoară și se normează intensitatea radiației ultraviolete (la lungimea de undă 336 nm) și infraroșie (la lungimea de undă 700 – 1050 nm) ce influențează asupra omului, nu trebuie să depășească 10 W/m2.

Radiația electromagnetică se normează după componente electrice (50 V/m) și magnetice (50 A/m) de aflare în această zonă de radiere în timp de 8 ore. Tensiunea înaltă a câmpului electric între monitorul și operatorul aduce la efecte neplăcute. La distanța de 5 – 30 cm de la monitor tensiunea nu trebuie să depășească nivelul admisibil după norme, ce sunt stabilite în dependența de timpul aflării la locul de muncă. Niveluri admisibile de tensiune sunt prezentate în tabelul 32.

Niveluri admisibile de tensiune.

Tabelul 20

Controlul radiației de toate tipurile se efectuează în conformitate cu regulile ce sunt expuse în îndrumare speciale.

Parametrii vizuali a imaginii

Efectuând controlul asupra condițiilor de lucru la locuri de muncă cu monitoare trebuie să fie măsurate și evaluate următorii parametri a imaginii:

deformarea imaginii;

contrastul de strălucire a imaginii;

variația strălucirii elementelor simbolului;

lungimea, lățimea, raportul lățimii la lungimea;

lățimea liniei de contur a simbolului;

modulație de strălucire a rasterului;

distanța între cuvinte, rânduri;

vibrația și fugă (licărire) imaginilor.

Prezența sau lipsa licăririi imaginii se stabilește după metode experimentale sau de calcul. Metoda experimentală permite de evaluat și vibrarea imaginii. Prezența vibrării se determină prim metodă măsurărilor directe. Celelalte caracteristici a ecranului se stabilesc după rezultatele măsurărilor directe și indirecte. După control, parametrii se compară cu recomandațiile prezentate în tabelul 34.

Parametrii monitorului.

Tabelul 21

Totodată o importanță mare are rezoluția ecranului, care se determină de tipul adaptorului grafic (CGA, EGA, VGA, SVGA), adică cât mai mare este rezoluția ecranului atât mai bună este imaginea.

Efecte psihofiziologice

Lucrul operatorilor cere încordarea mintală și emoțională foarte mare, concentrarea atenției și responsabilitatea de lucrul efectuat. Operatorii foarte des suferă de diferite stări proaste a vederii, dureri de cap, dureri de mușchi în regiunea spatelui. În afară de asta, în mare măsură se exprimă senzația oboselii și încordarea mintală în timpul lucrului; ei nu se simt odihniți după somn de noapte.

Sarcina asupra vederii și caracterul încărcării lucrului provoacă la operatori disfuncția stării a analizatorului de vedere și sistemei nervoase centrale. În procesul de lucru la dânșii se micșorează rezistența vederii clare, sensibilitatea electrică și labilitatea analizatorului de vedere, și încă apar disfuncții a mușchilor ochilor.

Sunt interesante cercetările stării psihofiziologice a operatorilor de introducere a datelor, care efectuează lucrul monoton în timp de 2 ore în condiții favorabile de muncă. Tot odată s-a arătat că din 80% de persoane supuse experienței capacitatea de lucru și activitatea mintală se micșorează peste 45 – 60 minute de lucrului neîntrerupt. În afară de aceasta la persoanele supuse experienței la sfârșitul zilei de lucru sa mărit timpul de reacție și cantitatea greșelilor la executarea problemelor. S-a micșorat frecvența de contractare a inimii de la 64 până la 40 batăi/min; la 74% persoane s-a tulburat bilanțul mușchilor ochiului.

Efectuarea multor operații la CC cer încărcarea îndelungată a mușchilor spatelui, gâtului, mâinilor și picioarelor ce aduce la apariția oboselii. Motive principale de apariția oboselii sunt înălțimea irațională a suprafeței de lucru, masei și scaunului, lipsa spatelui de sprijin și brațelor, unghiuri incomode de îndoire în articulațiile umărului și cubitului, unghiul de înclinare a capului, repartizare incomodă a documentelor, monitoarelor și tastaturii, lipsa spațiului și suportului pentru picioare.

Iluminatul

La lucrul cu CE o importanță mare are crearea mediului de iluminare optimal, adică organizarea rațională iluminatului natural și artificial în încăperi și la locuri de muncă, deoarece lucrând la CE încărcarea în general cade pe organe de vedere. Dacă omul lucrează mai mult de o jumătate a zilei de lucru la CE la el se observă înrăutățirea vederii, ce constituie 62-94%. Asta în primul rând este oboseala ochilor, dureri foarte mari și simțul de nisip în ochi, mâncărime și senzație de usturare în ochi. Totodată senzațiile dureroase în ochi apar în general la sfârșitul zilei de lucru. Din această cauză toate locurile de muncă cu CE se amplasează în locuri ce sunt protejate de căderea luminii difuzate pe ecranul terminalului. Pentru asta se utilizează încăperi cu iluminarea unilaterală (într-o singură direcție), totodată ferestrele trebuie să fie cu storuri sau jaluzele pentru excluderea efectului de orbire și strălucirea ecranului terminalului.

Iluminarea artificială a locului de muncă se efectuează în felul următor, nivelul iluminării locului de muncă trebuie să corespundă caracterului de lucru vizual, iluminarea încăperii să nu depindă de timpul de afară, fluxurile de lumină să aibă direcția optimală și utilajul trebuie să fie economic, inofensiv, durabil și simplu în exploatare.

La instalarea iluminatului artificial se fac următoarele măsurări:

iluminarea la locuri de muncă;

caracterul de strălucire a ecranului, mesei;

strălucirea petelor reflectate în ecran.

Se efectuează măsurări de control a iluminării și strălucirii la locuri de muncă cu diferite terminale care sunt în încăperi și care se află în diferite condiții de iluminare, acolo unde sunt plângeri ale personalului. Măsurarea iluminatului se efectuează în timpul întuneric a zilei.

Punctele de control pentru măsurările iluminatului la locuri de muncă se amplasează:

în centrul ecranului;

pe tastatură;

pe document în planul amplasării lui;

pe masă în zona de lucru.

Efectuarea măsurărilor se efectuează în conformitate cu GOST 2.4.940-91. Măsurarea caracterului de strălucire a ecranului se efectuează la strălucirea ecranului nu mai puțin de 35 c/m2. Iluminarea locului de muncă se normează după SniP II-4-91 și depinde de caracterul lucrului vizual, contrastul obiectului, fonului și tipul fonului.

Calcularea iluminatului artificial a încăperii.

Pentru organizarea activității normale a omului o mare însemnătate are crearea condițiilor normale de iluminare naturală și artificială la locul de muncă.

Iluminarea de producție, corect proiectată și îndeplinită, aduce la rezolvarea următoarelor probleme:

ea îmbunătățește condițiile de muncă, micșorează oboseala, contribuie la creșterea productivității muncii și a calității producției, acționează binefăcător asupra mediului de producere, acționează pozitiv din punct de vedere psihologic asupra lucrătorului, ridică securitatea muncii și micșorează traumatismul în producție.

Analizatorul vizual percepe ca lumină oscilațiile electromagnetice cu lungimea de undă 380-770 nm.

Iluminarea optimă se alege în dependență de particularitățile (coeficientul de reflecție) suprafeței de lucru și detaliile ce sunt analizate pe ea (lungimea perioadei de lucru vizual, precizia, caracterul procesului de lucru).

O cerință importantă este menținerea regimului de iluminare. La iluminarea artificială devierile în rețea nu trebuie să depășească + 2.5 – 3 %.

Prin norme sunt introduse valorile minimale a iluminării care permit realizarea cu succes a lucrului vizual.

În dependență de sursa de lumină, iluminarea de producere poate fi de două tipuri: naturală (lumina de zi) și artificială, generată de lămpile electrice.

Iluminatul artificial poate fi de lucru, de pază, de serviciu, de evacuare, de avarii.

Iluminatul de lucru poate fi local, total și combinat.

Este interzis de a folosi la întreprinderile mari iluminatul local, deoarece el trebuie să constituie nu mai puțin de 10 % din iluminatul total.

Normarea iluminatului artificial se efectuează de SNiP-II-4-79.

La fel se normează iluminarea locurilor de muncă în funcție de :

1. categoria lucrului vizual

a) precizie înaltă E =5000 lx

b) fără precizie E =30 lx

2. în dependență de tipul de iluminat-adică total sau local.

3. în dependență de fon.

4. în dependență de contrast.

Raportul dintre fon și contrast indică subcategoria (a,b,c,d).

Iluminatul artificial există datorită becurilor incadiscente și fluoriscente.

Deci după cum știm, iluminatul natural este schimbător în timp sau chiar poate să nu existe, de aceia se folosește iluminatul artificial, iar pentru instalarea corectă a iluminatului artificial se fac careva calcule.

Calcularea iluminatului artificial se face conform metodei randamentului de flux de lumină.

După această metodă se găsește fluxul de lumină a becurilor care asigură iluminarea locurilor de muncă, normarea

unde:

Sp – suprafața podelei

En – iluminarea normată minimală, 500 lx (precizie mijlocie)

z – coeficientul iluminării neuniforme, Z=1.1-1.2

Kr – coeficientul de rezervă, se ține cont de tipul de becuri și de tipul de încăpere.

N – numărul de instalații de iluminat

n – numărul de becuri într-o instalație

Kuf- coeficientul utilizării de către lampele radiante a fluxului de lumina pe

suprafața calculată.

Se determină în dependență de tipul becului, coeficientului de reflectare a podelei, pereților, tavanului, indicele încăperii:

unde

A,B – dimensiunile încăperii

h – înălțimea suspensiei lămpilor de asupra suprafeței de lucru.

Kum – coeficientul de umbrire, se introduce pentru încăperile cu poziția fixă a lucrătorilor, și este egal cu 0.8-0.9.

Înălțimea lampei asupra ariei de iluminare se calculează după formula:

Hc=H-Hl-Ht;

unde

H – înălțimea încăperii 4,00 m.

Hl- distanța de la pod până la partea de jos a lampei, 0,1 m

Ht- distanța de la podea până la suprafața iluminată, 0,65 m

Hc=4,00 – 0,10 – 0,75 = 3,25 m

Calculăm i,

Având coeficientul de reflectare a tavanului și pereților egal cu 0.7 și după indicile calculat i, coeficientul de folosire a fluxului de lumină din tabel egal =0,30

Calculăm

Pentru iluminare utilizăm 10 instalații a câte 2 becuri fiecare. Alegem cea mai apropiată lampă de tipul EA-80 cu fluxul de lumină 5220 lm care asigură pe deplin iluminarea centrului de calcul.

Ecologia.

Elaborarea și exploatarea produselor soft este una din cele mai curate din punct de vedere ecologic activitatea de producere a oamenilor. Sunt utilizate numai surse de energie electrică. Hârtia nu se utilizează în cantități mari, și ea poate fi ușor reciclată după utilizare. Calculatoarele nu poluează mediul în tipul exploatării.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Sistemului Integrat de Comert Electronic B2c – Avon Company (ID: 148790)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Sistemului Integrat de Comert Electronic B2c – Avon Company

Copyright Notice

Gestiunea Comenzilor la Un Magazin Virtual

Matrici Simpletice. Matrici Hamiltoniene

Alternative ale Aplicatiilor Informatice Open Source Privind Administratia Publica

Sistemul Informational In Cadrul Casei Judetene de Pensii Bihor

Aplicație Web Profesională de Recrutare It

Auditarea Sistemului Informatic

Copyright Notice

Similar Posts