Sistemul Unitar de Pensii. Studii de Caz

Introducere

Sistemul de pensii reprezintă o componentă importantă a sistemului de protecție socială, dar și o oglindă a evoluției economice, politice, culturale și demografice a unei țări sau, datorită globalizării, a lumii în care trăim.

Asigurarea, în prezent și în viitor, a unei pensii adecvate și viabile pentru cetățenii UE reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană. Atingerea acestor obiective într-o Europă care îmbătrânește constituie o provocare majoră. Majoritatea statelor membre au încercat să se pregătească pentru aceasta prin reforme ale sistemelor de pensii.

Recenta criză financiară și economică a agravat și amplificat impactul tendinței puternice către îmbătrânirea populației. Regresul în ceea ce privește creșterea economică, bugetele publice, stabilitatea financiară și ocuparea forței de muncă a amplificat necesitatea urgentă de a ajusta practicile în materie de pensionare și modalitățile de constituire a drepturilor la pensie. Criza a arătat faptul că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăți eficiența și siguranța schemelor de pensii, care nu doar oferă persoanelor vârstnice mijloacele pentru o viață decentă, ci reprezintă și recompensa pentru munca de o viață.

În orientările sale politice pentru actuala Comisie, președintele José Manuel Barroso a evidențiat importanța asigurării unor pensii adecvate și viabile pentru a consolida coeziunea socială: „Milioane de europeni sunt în totalitate dependenți de pensii. Criza a arătat importanța abordării europene privind sistemele de pensii. Ea a demonstrat interdependența diferiților piloni ai sistemelor de pensii în cadrul fiecărui stat membru și importanța abordărilor comune la nivelul UE în materie de solvabilitate și adecvare socială. De asemenea, ea a evidențiat faptul că fondurile de pensii reprezintă o parte importantă a sistemului financiar. Trebuie să ne asigurăm că pensiile își îndeplinesc rolul de a acorda un sprijin maxim pensionarilor actuali și viitori, inclusiv pentru grupurile vulnerabile.”

Principiile solidarității între generații și al solidarității naționale sunt esențiale în această privință. La nivelul UE, sistemele naționale de pensii sunt susținute de un cadru de acțiune, de la coordonarea politică până la reglementare. Sisteme de pensii bine concepute și adecvate, care să le permită cetășenilor să își mențină un anumit nivel de trai după pensionare, sunt indispensabile pentru aceștia și pentru coeziunea socială. Impactul cheltuielilor publice în materie de pensii asupra finanțelor publice într-un stat membru poate fi resimțite într-o mare măsură în alte state membre. Coordonarea politicilor UE în materie de pensii s-a dovedit utilă și necesară pentru a progresa la nivel de stat membru. Fondurile de pensii reprezintă o parte integrantă a piețelor financiare și conceperea lor poate încuraja sau frâna libera circulație a forței de muncă sau a capitalului.

În urma unui deceniu de reforme care au dus la modificări ale sistemelor de pensii în majoritatea statelor membre, este în prezent necesar să se revizuiască în profunzime cadrul stabilit de Uniunea Europeană. Îmbătrânirea populației a fost mai rapidă decât s-a prevăzut, iar recenta criză financiară și economică a avut un impact dramatic asupra bugetelor, piețelor de capital și întreprinderilor. De asemenea, au intervenit modificări structurale profunde, cum ar fi noi echilibre între generații, trecerea de la scheme de pensii pe bază de repartiție la scheme de pensii finanțate prin capitalizare și la asumarea mai multor riscuri de către persoanele particulare.

Procesele socio-demografice și economice care caracterizează ultima perioadă și care se vor accentua în deceniile următoare transformă problema protecției sociale a persoanelor vârstnice și în special problema administrării mai eficiente a sistemelor de pensii într-o provocare fundamentală atât pentru țările dezvoltate cât și pentru cele aflate în tranziție.

Pentru România problema este agravată de întârzierea alarmantă a reformei, de deciziile greșite, de lipsa de viziune și strategii coerente în domeniu. În acest context, pe lângă problemele majore ale tuturor țărilor foste comuniste care au înregistrat un declin economic și o reducere a numărului de salariați. De asemenea, fenomene întâlnite și în alte țări în tranziție precum pensionările anticipate și scăderea vârstei medii reale de pensionare sau susținerea pilonului I cu fonduri bugetare au fost la noi mult mai accentuate și au condus la o creștere exagerată a numărului de pensionari și la o reducere alarmantă a vârstei medii reale de pensionare.

Sistemele de pensii din întreaga lume se confruntă cu probleme ce inevitabil se vor croniciza în anii ce vor urma.

Cap.1. Sistemul de pensii din România

1.1. Sistemul de pensii in Romania după 1989

Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Deci, pensia poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.

România are o tradiție îndelungată în ceea ce privește asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele patru țări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.

La începutul anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial și al deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca Mondială a schițat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să mențină un echilibru între dorința de a se păstra controlul statului asupra pensiilor și necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora. Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înființarea unui asa-numit pilon II de pensii.

Încadrându-se în tendința de reformare și modernizare a sistemelor europene de pensii din ultimii ani, România a adoptat, de asemenea, un sistem de pensii cu mai multe componente, bazat pe diversificarea surselor de obținere a pensiilor. Scopul reformelor, respectiv implementarea pensiilor private, reprezintă creșterea siguranței financiare a persoanelor vârstnice în paralel cu micșorarea riscurilor generate la bătrânețe de veniturile de înlocuire.

Despre reforma sistemului de pensii din România se vorbește încă din anul 2001, de la apariția celebrei Legi nr 19/2000, acest act normativ suferind numeroase modificări și actualizări, astfel încât până în 2009 era aproape de nerecunoscut față de varianta inițială. Astfel, această perioadă, decisivă pentru reformă, a fost marcată de elaborarea și, ulterior, modificarea Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative, precum de modificarea și completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. A fost stabilit și consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea și funcționarea entităților de pe piața pensiilor private precum și supravegherea prudențială a administrării acestor fonduri.

Înființarea și demararea activității în iunie 2005 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), autoritatea administrativă autonomă de reglementare și supraveghere prudențială, aflată sub control parlamentar, care asigură controlul public, transparent și eficient, al gestionării sistemului pensiilor private, a fost un alt moment important în această perioadă.

În literatura juridică de specialitate se mai arată că, alături de venitul profesional, pensia constituie o sursă principală de trai pentru o importantă parte a populației. Analiza noțiunii de pensii scoate în evidență categoriile de pensii reglementate în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Dreptul la sigurările sociale este garantat de stat, iar sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se organizează și funcționează având ca principii de bază:

Principiul unicității potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept.

Principiul egalității asigură tuturor participanților la sitemul public, contribuabili și benficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor.

Principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public.

Principiul autonomiei este bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public.

În ultimul deceniu s-au realizat mutații importante în sistemele de pensii din multe țări ale lumii, principalul obiectiv fiind restabilirea compatibilității politicilor sociale cu schimbările economice și demografice. Sistemele de pensii sunt destinate în principal asigurării de venituri populației vârstnice.

Combinații ale acestor caracteristici, respectând totuși anumite restricții, conduc la diverse planuri de pensii. În majoritatea țărilor au fost implementate planuri de pensii cu beneficii definite finanțate pe principiul redistribuirii (pas cu pas, “pay-as-yougo”). Acestea au următoarele caracteristici:

sunt administrate de către instituții publice, participarea fiind obligatorie;

sunt planuri cu beneficii definite, regulile de stabilire a nivelului pensiei fiind bine definite, prin referire în principal la salariu, respectiv la perioada de contribuție;

sunt finanțate în baza principiului redistribuirii. Contribuțiile curente ale angajaților și angajatorilor sunt utilizate pentru plata pensiilor curente.

Principala garanție a plății pensiilor furnizate de planurile de pensii finanțate prin acumulare o constituie activele acumulate. De regulă aceste planuri sunt administrate în sectorul privat, dar există și planuri de tipul fondurilor naționale de pensii, întâlnite în unele țări din Asia sau Africa, administrate la nivel guvernamental.

Planurile de pensii cu contribuții definite fixează prin contract rata contribuției, iar nivelul pensiei este cunoscut cu exactitate la data pensionării și depinde de contribuțiile plătite respectiv de veniturile obținute din investirea acestora. Angajații și/sau angajatorii efectuează regulat plăți într-un cont de investiții, iar riscul investițional este asumat în principal de către angajat, angajatorul asumându-și contractual doar responsabilitatea plății unei contribuții fixe.

În cazul planurilor de pensii cu beneficii definite, nivelul pensiei este cunoscut la intrarea în plan, fiind în funcție de salariu, respectiv de durata de muncă a contribuabilului, iar rata contribuției se revizuiește periodic. Se întâlnesc de regulă sub forma planurilor private de pensii propuse de angajatori în beneficiul angajaților. Resposabilitatea plății contribuțiilor revine în principal angajatorului, acesta asumându-și și riscul investițional.

Cele mai importante schimbări aduse de noua lege a pensiilor, respectiv de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare sunt:

Creșterea vârstelor standard de pensionare pentru femei de la 60 la 63 de ani. Legea prevede continuarea creșterii vârstelor standard de pensionare până în luna ianuarie 2 asumându-și și riscul investițional.

Cele mai importante schimbări aduse de noua lege a pensiilor, respectiv de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare sunt:

Creșterea vârstelor standard de pensionare pentru femei de la 60 la 63 de ani. Legea prevede continuarea creșterii vârstelor standard de pensionare până în luna ianuarie 2015, la 60 de ani pentru femei și de 65 ani pentru bărbați, așa cum a fost stabilită în baza Legii nr.19/2000. La finalizarea acestei etape, se continuă creșterea graduală a vârstei standard de pensionare numai pentru femei de la 60 ani la 63 de ani, până în ianuarie 2030.

Creșterea stagiilor complete de cotizare pentru femei de la 30 la 35 de ani. Legea prevede o creștere graduală a stagiului complet de cotizare pentru femei, de la 28 de ani în ianuarie 2011 la 35 de ani în inanuarie 2030.

Integrarea persoanelor aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii în sistemul unitar de pensii publice. Cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, sunt categorii de persoane care, prin această lege, au fost integrate în sistemul unitar de pensii publice. Integrarea urmărește stabilirea acelorași obligații și drepturi pentru toți asigurații sistemului de pensii publice.

Creșterea vârstelor standard de pensionare, a stagiului complet de cotizare și a stagiului minim de cotizare în specialitate pentru personalul militar. Noua lege prevede creșterea graduală a vârstei standard de pensionare a personalului militar, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, de la 55 de ani în ianuarie 2011 la 60 de ani în ianuarie 2030.

Reglementarea unei noi proceduri de stabilire a valorii punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie de la intrarea în vigoare a legii și până în anul 2020 se va majora anual cu 100% rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. În situația în care unul dintre acești indicatori are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă. În situația în care acești indicatori au valoare negativă se păstrează valoarea punctului de pensie. Începând cu anul 2021, valoarea punctului se majorează anual cu 100% rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a salariului mediu brut realizat pe anul precedent. Procentul din creșterea câștigului salarial mediu brut, luat în considerare, are scop majorarea anuală a valorii punctului de pensie gradual cu câte 5% în fiecare an, astfel încât în anul 2030, valoarea punctului de pensie să se majoreze numai cu 100% din rata inflației pe anul precedent.

Creșterea numărului de contribuabili în sistemul unitar de pensii publice prin includerea persoanelor care realizează venituri din activități profesionale, altele decât cele salariale, drepturi de autor, drepturi conexene și convențiile civile. În virtutea principiului obligativității și principiului contributivității la sistemul unitar de pensii pentru persoanele care obțin venituri profesionale au obligația să plătească contribuții la BASS, în condițiile legii. De asemenea, se pot asigura în sistemul de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, potrivit legii, avocații, personalul clerical și cel asimilat cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum și orice alte persoane care doresc să se asigure în sistemul public, înclusiv cele care sunt asigurate obligatoriu.

Descurajarea numărului de pensionări anticipate parțiale. Noua lege prevede înăsprirea condițiilor de pensionare a acestei categorii de pensie, stabilizând penalizări mari pentru fiecare lună de anticipare față de data împlinirii vârstei standard sau a vârstei standard de pensionare reduse în condițiile legii. Anticiparea nu poate să depășească 60 de luni ( 5 ani) față de vârsta standard de pensionare, iar penalizarea maximă devine 45% față de 30 %, cât prevedea Legea nr. 19/2000. în perioada de anticipare, persoana nu poate cumula pensia anticipată parțială cu un venit salarial, cu excepția consilierilor locali sau județeni. La îndeplinirea condițiilor pentru pensie pentru limită de vârstă, penalizarea se elimină, trecerea la pensia pentru limită de vârstă făcându-se din oficiu.

Reglementarea unor criterii mai stricte în ceea ce privește accesul la pensia de invaliditate și descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical. Documentarul medical completat de medicul curant a fost înlocuit cu raportul de expertiză medicală a capacității de muncă, completat de medicul expert al asigurărilor sociale. De asemenea, se prevăd reglementări suplimentare, cu termene și mai ales cu sancțiuni, la procedura de expertizare medicală, dar și o intensificare a controalelor ulterioare înscrierii la pensie. În acest mod, se asigură creșterea responsabilității medicului expert al asigurărilor sociale.

Sistemul românesc de pensii se confruntă cu o serie de provocări, unele cu caracter general, altele cu caracter specific. Este vorba de fenomenul global de îmbătrânire a populației, pe fondul creșterii speranțelor de viață și a scăderii ratelor de natalitate. Provocările cu caracter specific țin de caracteristicile proprii sistemului românesc de pensii și de impactul pe care l-au avut asupra sa seria de măsuri, menite să răspundă noilor realități economico – sociale.

Punctul de start al reformei sistemului public românesc de pensii este 1 aprilie 2001, momentul intrării în vigoare a Legii nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

În prima sa etapă, reforma sistemului public de pensii nu a fost una structurală, deoarece principiile de bază ale sistemului redistributiv au fost păstrate. De asemenea, în linii mari, a fost păstrată și forma de administrare a vechiului sistem.

Având în vedere caracteristicile reformei inițiate de Legea nr.19/2000, aceasta se definește ca fiind o reformă parametrică a sistemului public de pensii.

Obiectivul primordial al reformei parametrice a sistemului public de pensii a fost acela al asigurării sustenabiltății financiare a acestuia, în contextul furnizării unor pensii adecvate. În plus, pe fondul asigurării unei sustenabilități financiare solide și de durată, s-a intenționat și crearea unor premise favorabile dezvoltării structurii sistemului public de pensii, prin implementarea parțială a principiului finanțării, prin redirecționarea unei părți a contribuției sistemului public de pensii spre conturi individuale de pensie. Ulterior, s-a inițiat și reforma structurală a sistemului românesc de pensii, prin introducerea pensiilor private.

În demersul structurării sistemului românesc de pensii, putem analiza, pe de o parte, opiniile autohtone în domeniu, iar pe de altă parte, opiniile organismelor internaționale cu privire la structura sistemului românesc de pensii.

În privința alternativelor disponibile pentru reducerea cheltuielilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv a iesirilor din sistem, se pot avea în vedere următoarele:

a) înăsprirea criteriilor de eligibilitate pentru beneficii:

creșterea vârstei de pensionare;

creșterea stagiului de cotizare;

înăsprirea condițiilor de încadrare în categorii speciale de muncă;

înăsprirea condițiilor și majorarea penalităților în cazul pensionărilor anticipate;

revizuirea formulei de calcul;

b) reducerea beneficiilor acordate;

c) externalizarea unor beneficii, prin transferul lor la alte bugete;

d) reducerea cheltuielilor de administrare a sistemului public de pensii.

Raportat la vechiul sistem public de pensii, moștenit din perioada comunistă, prin reforma parametrică inițiată în anul 2001, s-au efectuat modificări importante, pentru toți parametrii cheie ai sistemului: cotele de contribuție, baza de calcul a prestațiilor, condițiile de eligibilitate.

Direcțiile de acțiune în implementarea reformei parametrice au fost, de asemenea, importante și oportune. În principal, ne referim la:

panta descrescătoare a cotei de contribuție, presiunea fiscală asupra forței de muncă atingând cote împovărătoare pentru mediul economic;

extinderea formulei de calcul a pensiilor asupra întregii perioade active;

ridicarea vârstelor de pensionare, în concordanță cu tendințele de crestere a speranțelor de viață.

Principala problemă a insuccesului reformei parametrice inițiate în anul 2001, este legată de inconsecvența și incoerența implementării acestei reforme..

Pentru asigurarea pe termen lung a sustenabilității sistemului public de pensii, precum si din dorința de a crea premisele obținerii unei pensii adecvate, reforma parametrică a fost urmată de o reformă structurală a sistemului public de pensii. În acest sens, structura sistemului public de pensii a fost dezvoltată prin introducerea pensiei obligatorii administrate privat.

Practic, din pilonul de bază al sistemului public românesc de pensii, s-a desprins un segment, ce va funcționa pe alt principiu, decât cel al redistributivității.

Un anumit procent din cota de contribuție a sistemului public de bază de pensii se redirecționează către acest nou segment al sistemului public, segment, care, însă, are caracteristici aparte, și anume:

procentul desprins din cota de contribuție se acumulează în conturi individuale și se fructifică pe piața financiară, redirecționarea fiind obligatorie pentru toți participanții la sistemul public de bază de pensii;

dat fiind faptul că, segmentul va funcționa pe principiul finanțării, statul delegă atribuțiile sale de administrare sectorului privat;

atribuțiile de supraveghere a segmentului pensiei obligatorii administrate privat sunt delegate unei instituții autohtone, aflată sub controlul Parlamentului României – Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private iar atribuțiile de reglementare rămân în sarcina statului.

În baza acestor reglementări, fiecare contribuabil la sistemul public de pensii este obligat să adere la un fond de pensii.

Inițial, proiectul prevedea că, persoanele fizice care au dreptul ți obligația să contribuie la sistemul public de pensii și care mai au cel puțin 20 de ani până la vârsta legală de pensionare să fie obligate să adere la un fond de pensii. În schimb, persoanele care mai au cel puțin zece ani să poată opta să devină membrii ai unui fond de pensii obligatorii.

În prezent, legea prevede că, sunt obligate să participe la un fond de pensii persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate în sistemul public de pensii. Celelalte persoane în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie la sistemul public de pensii pot adera la un fond de pensii. Prin urmare, vor fi obligați să participe la un fond de pensii doar cei care mai au cel puțin 25 de ani până la vârsta pensionării, și nu 20 cum era prevăzut inițial. În privința opțiunii, pot opta numai cei care mai au cel puțin 15 ani până la vârsta pensionării, față de 10 ani, cât era prevăzut inițial.

Creșterea perioadei de activitate reprezintă o soluție în vederea echilibrării bugetului sistemului de pensii. În cadrul Uniunii europene, dacă speranța de viață la 65 de a ni a crescut cu mai mult de un an pe fiecare decadă, vârsta efectivă de retragere a scăzut cu o viteză mai mare decât creșterea speranței de viață, datorită decalajului dintre vârsta reală de retragere și vârsta statutară de pensionare.

Creșterea vârstei legale de pensionare nu înseamnă în mod obligatoriu și creșterea vârstei reale de pensionare, intervin și alți factori semnificativi, cum ar fi:

demotivarea retragerii din activitate înainte de vârsta legală de pensionare;

severitatea controlului în cazul cererii pensionării pe caz de boală.

1.2. Tipuri de pensii

Cadrul juridic al pilonului I a fost creat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2001.

Așadar în România se experimentează deja de câțiva ani noul sistem de pensii, legea inițială fiind modificată succesiv, modificările vizând pe de o parte statutul principalelor instituții cu atribuții în administrarea sistemului public de pensii, iar pe de altă parte condițiile de acces la principalele prestații de asigurări sociale.

Potrivit articolului 40 din Legea 19/2000 , în sistemul public se pot acorda următoarele categorii de pensii:

pensia pentru limită de vârstă;

pensia anticipată;

pensia anticipată parțială;

pensia de invaliditate;

pensia de urmaș.

Pensia pentru limită de vârstă

Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta standard de pensionare în condițiile Legii 19/2000 este de 60 ani pentru femei și 65 ani pentru bărbați.

Atingerea acestei vârste standard urmează a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 01.04.2001, prin creșterea vârstelor de pensionare pornind de la vârsta de 57 ani pentru femei și 62 ani pentru bărbați. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât și pentru bărbați este de 15 ani , față de 10 ani cât era în condițiile Legii 3/1977. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza tot în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii 19/2000.

Stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați și se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați. Pentru a beneficia de pensia anticipată, asigurații trebuie să aibă un stagiu de cotizare cu cel puțin 10 ani mai mare decât stagiul standard de cotizare. In aceste condiții aceștia pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstei standard de pensionare.

La stabilirea stagiului de cotizare, pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în calcul perioadele asimilate, reprezentate de durata cursurilor de zi ale învățământului universitar, a serviciului militar, concentrării sau prizonieratului precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. Când aceasta îndeplinește vârsta standard de pensionare , pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

Pensia anticipată

Pentru a beneficia de pensia anticipată, asigurații trebuie să aibă un stagiu de cotizare cu cel puțin 10 ani mai mare decât stagiul standard de cotizare. În aceste condiții aceștia pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstei standard de pensionare. La stabilirea stagiului de cotizare, pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în calcul perioadele asimilate, reprezentate de durata cursurilor de zi ale învățământului universitar, a serviciului militar, concentrării sau prizonieratului precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. Când aceasta îndeplinește vârsta standard de pensionare , pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

1.3. Pilonii de pensie

Un aspect important în domeniul pensiilor private este siguranța sistemului de pensii care trebuie să reprezinte un obiectiv principal care trebuie avut în vedere atunci când se stabilește legislația.

Mecanismul de funcționare a pilonului II este unul simplu, dar reprezintă o modificare radicală a modului de funcționare a sistemului public de pensii. Pilonul II se bazează pe acumularea contribuțiilor plătite, într-un cont individual până la pensionarea angajatului, și convertirea valorii acumulate într-o pensie la momentul respectiv. Plata pensiei are loc atât timp cât persoana care a contribuit la acest fond este în viață. În acest fel, pensia fiecăruia este determinată strict de valoarea contribuțiilor și de performanța investițională a fondului în care s-a investit, și nu de evoluția demografică sau numărul de pensionari raportat la populația activă. Practic, modul de funcționare al fondurilor de pensii, din punctul de vedere al adimistratorilor, este similar cu cel al fondurilor mutuale sau al programelor de investiții de tip unit linked.

Participarea la pilonul II este obligatorie pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani și facultativă pentru celelalte persoane, cu vârstă de până la 45 de ani, care contribuie deja la sistemul public de pensii. O persoană nu poate fi participant la mai multe fonduri de pensii în același timp și devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act individual de aderare, din proprie inițiativă sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență. Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată să adere este repartizată aleatoriu la un fond de pensii, direct proporțional cu numărul persoanelor validate pe fiecare fond de pensii adimistrat privat în parte, raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile de pensii administrate privat.

Norma privind aderarea continuă se aplică numai în cazul primei aderări a unei persoane la un fond de pensii privat. Ulterior primei aderări se vor aplica exclusiv prevederile Normei nr 3/2008 aprobată de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private privind transferul participanților între fondurile de pensii administrate privat.

Regulile privind transferul ar putea fi rezumate la nivelul a două reguli importante:

transferul disponibilităților bănești reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se face din contul fondului de la care se transferă în contul fondului la care se trasferă participantul.

în cazul în care contravaloarea activului personal net al participantului care se transferă este mai mică decât valoarea garantată, diferența se acoperă din provizionul tehnic constituit de administratorul de la care se transferă participantul. Așadar, participantul are certitudinea că nu va pierde totul ca urmare a transferului, chiar dacă vechiul fond a avut o evoluție negativă.

Pentru a iniția procedura de trasfer participantul trebuie sa semneze un nou act de aderare la fondul de pensii administrat privat la care dorește să se transfere și să completeze și să transmită administratorului fondului de pensii de la care dorește să se transfere o cerere de transfer.

Aceste cereri de transfer pot fi depuse pe tot parcursul anului și vor fi procesate de către CNPAS trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august și noiembrie ale fiecărui an. În data de 10 a fiecărei luni de procesare, CNPAS va comunica rezultatele procedurii de validare către administratorul fondului de la care a fost solicitat transferul către administratorul noului fond.

Administratorul fondului la care s-a solicitat transferul este obligat ca în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii comunicării CNPAS, să comunice participantului rezultatul procedurii de validare. Când transferul la un alt administrator se realizează în mai puțin de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul va plăti o penalitate de transfer. Aceasta este prevăzută în prospectul schemei fondului de pensii de la care se solicită transferul și nu poate fi mai mare de 5% din activul personal net al participantului.

Singurele situații în care un participant încetează calitatea de participant la un fod de pensii administrat privat sunt:

• prin deschiderea dreptului la pensia privată

• prin decesul participantului

• prin pensionarea de invaliditate pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității.

Contribuțiile, așa cum au fost gândite inițial, ar fi reprezentat un procent de 2%, cu creștere până la 6%, în 8 ani de la lansarea pe pieță. Aceste procente sunt aplicate la contribuția la asigurările sociale (CAS), iar plata lor a început la 1 ianuarie 2008. Anul 2009 și criza economică a înghețat contribuția legală la nivelul de 2%, în pofida legii care stipula majorarea la 2,5%. Aceasta decizie a guvernului aduce, din start, fiecărui participant mai puțini bani în cont și provoacă pierderi administratorilor și fondurilor de pensii, care și-au vazut „zdruncinate” astfel politicile investiționale, în condițiile în care deja se confruntă lunar cu creșterea numărului de conturi goale, deci cu mai puțini bani în sistem.

Sistemul românesc de pensii private are reglementate în prezent, prin lege, două garanții:
• garanția contribuțiilor nete – pentru ca toți participanții să primească la sfârșitul perioadei de cotizare cel puțin sumele de contribuții depuse, din care se scad comisioanele de administrare;

• garanția randamentului minim relativ la piață – pentru ca nici un fond de pensii să nu rămână în piață dacă randamentele obținute sunt semnificativ mai mici decât media pieței.

Succesul sistemului privat de pensii depinde în mare măsură de disponibilitatea statului de a transfera cât mai mult în sistemul privat, de capacitatea pieței de capital de a absorbi sumele colectate și de a returna câștiguri atractive.

Entitățile cu un rol însemnat în buna funcționare a unui fond sunt: administratorul, depozitarul, și auditorul financiar.

Inițial, la startul campaniei de aderare la fondurile de pensii administrate privat, declanșată în septembrie 2007, s-au aliniat 18 fonduri de pensii administrate privat autorizate de către CSSPP să funcționeze pe piața pensiilor din Pilonul II și 18 societăți de pensii, autorizate de către CSSPP să administreze fondurile de pensii. Însă la sfârșitul anului 2009 erau active 12 fonduri de pensii administrate privat și 12 administratori autorizați de către CSSPP. O societatea de pensii poate administra un fond de pensii privat numai în baza deciziei de autorizare de adimistrare, emisă de comisie.

Societatea de pensii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

să se constituie sub forma unei societăți pe acțiuni;

să aibă ca obiect unic de activitate administrarea fondurilor de pensii, și opțional furnizarea de pensii;

denumirea societășii să aiba sintagma ”fond de pensii”;

capitalul social este reprezetat de acțiuni emise de societatea de pensii, care sunt nominative, nu pot fi transformate în acțiuni la purtător sau preferențiale;

participația cumulată a persoanelor fizice nu poate depăși 5% din capitalul social al societății de pensii.

Dreptul la pensia facultativă se obține începând cu vârsta de 60 de ani, vârstă egală pentru bărbați și femei, în condițiile unui stagiu minim de contribuție de 90 de luni. Suma din contul individual trebuie să fie însă suficientă pentru obținerea unei pensii minime, stabilită prin legislația secundară în domeniul pensiilor facultative. Dacă nu se strâng 90 de contribuții sau suma din cont nu este suficientă pentru o pensie minimă, se face o plată unică către beneficiar. În caz de deces, înainte de deschiderea dreptuluila pensie, banii strânși în contul personal se plătesc beneficiarului celui care participă la Pilonul III, calitate pe care o poate avea moștenitorul acestuia, definit de Codul Civil.

Pilonul III

Pensiile facultative intră în categoria pensiilor private, alături de pensiile administrate privat. Acestea au în comun modul în care persoana asigurată contribuie la fond. Astfel, contribuția de asigurări sociale va fi distribuită într-o anumită proporție către cele două categorii de pensii, iar diferența dintre cele două constă în modul în care se stabilește cuantumul pensiei care va fi obținută de asigurat.

Sunt eligibili pentru a fi participanți la un fond de pensii facultative, următorii:

persoanele angajate, potrivit Legii nr. 53/2003 Codul Muncii;

funcționarii publici, potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;

persoanele care obțin venituri din salarii sau venituri asimilate acestora, potrivit Legii nr.571/2003 privind codul Fiscal;

persoanele autorizate să desfășoare și să obțină venituri din activități independente potrivit Legii nr.571/2003;

membrii societăților cooperative aflate sub incidența Legii nr.1/2005;

persoanele care realizează venituri din activități profesionale, astfel cum sunt definite în Legea nr.200/2004;

persoanele care realizează venituri din activități agricole, potrivit Legii nr.571/2003.

Pentru angajat, pensia privata aduce siguranță, confort și liniște la momentul pensionării, prin acumularea și fructificarea contribuțiilor strânse de-a lungul vieții, în contul/conturile personal din cadrul fondului de pensii facultative.

Dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se face prin declarație pe propria răspundere a potențialului participant, data la momentul completării actului individual de aderare la un fond de pensii facultativ. Persoana care îndeplinește condițiile de eligibilitate va dobândi calitatea de participant la un fond de pensii facultative abia dupa plata primei contribuții. Persoanele fizice sunt libere să opteze pentru fondul de pensii facultative la care vor sa cotizeze.

Dreptul la pensia facultativa se deschide, la cererea participantului, în următoarele condiții: participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;

dacă au fost plătite minimum 90 de contribuții lunare;

suma din contul participantului este suficientă pentru obținerea pensiei minime (stabilită prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).

Participanții pot, în orice moment, să modifice, cu respectarea nivelului prevăzut la alin.(2), să suspende sau să înceteze contribuțiile la un fond de pensii facultative, înstiințând în scris administratorul si angajatorul, după caz, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data suspendării sau încetării contribuțiilor.

Dacă un participant încetează plata contribuției, acesta îsi păstrează drepturile, conform regulilor schemei de pensii facultative, cu excepția cazului în care a solicitat un transfer de lichidități bănesti către alt fond de pensii facultative.

Participantul la un fond de pensii facultative din România, care a fost detasat într-o altă țară, are dreptul la continuarea plății contribuțiilor la acel fond pe durata detasării sale.

În cazul în care un participant devine incapabil de a presta o muncă ca urmare a invalidității, acesta va avea dreptul să folosească activul personal în conformitate cu normele adoptate de Comisie.

Dacă un participant decedează înainte de pensionare, activele personale evaluate la acea dată se distribuie beneficiarilor conform actului de succesiune si normelor Comisiei.

În cazul schimbării locului de muncă, a domiciliului sau a resedinței în altă țară, stat membru al Uniunii Europene ori aparținând Spațiului Economic European, participantul si beneficiarul păstrează dreptul la pensia facultativă câstigată în cadrul schemelor de pensii facultative din România si aceasta se plăteste în acel stat, în cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor si cheltuielilor aferente plății.

Nu pot contribui la acest sistem de pensii facultative agenții economici și instituțiile care au obligații neachitate față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, la furnizorii de energie și combustibil de orice formă.

Fondurile de pensii facultative funcționează diferit față de sistemul pensiilor publice sau al celor obligatorii administrate privat. Astfel, contribuția la fondul de pensii se stabilește în sumă fixă sau ca procent din venitul lunar, fără a depăși o cotă de 15% și se virează o dată cu contribuția către sistemul public de pensii. Administrarea sumelor colectate sub formă de contribuții se face în sistem privat, prin intermediul societăților de administrare autorizate.

1.4. Surse de finanțare

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului public. Proiectul bugetul asigurărilor sociale de stat este elaborat anual de către Guvern, pe baza propunerilor făcute de CNPAS și supus spre aprobare Parlamentului. CNPAS gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat pentru a cărui execuție este responsabilă față de MMSS. Potrivit articolului 12 din Legea 19/2000 „ Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuții de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuțiilor, precum și în alte venituri, potrivit legii".

Stagiul de cotizare este constituit din perioadele pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații cu declarație de asigurare socială sau cu contract de asigurare socială, precum și din perioadele în care persoanele asigurate au plătit contribuții de asigurări sociale în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte. In ceea ce privește cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat, acestea acoperă contravaloarea prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public și finanțarea unor investiții proprii.

Costurile prestațiilor de asigurări sociale sunt foarte mari și depind de mai mulți factori cum ar fi starea de sănătate a populației, de condițiile de muncă și nu în ultimul rând de îmbătrânirea populației. Acoperirea acestor costuri nu poate fi asigurată într-un sistem opțional, de aceea sistemul public de pensii este obligatoriu. Creșterea treptată a vârstei de pensionare așa cum este stipulat în Legea 19/2000 urmărește, printre altele, reducerea presiunii financiare asupra bugetului asigurărilor sociale de stat prin scăderea numărului pensionarilor aflați în plată. Anual, din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, se prelevă până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă utilizat pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Un eventual deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat este acoperit din disponibilitățile bugetului de asigurări sociale de stat din anii precedenți și din fondul de rezervă.

Fondurile pentru plata pensiilor, în condițiile Legii 19/2000, se constituie din contribuțiile de asigurări sociale datorate de persoane fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații precum și de la instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj.

In sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, având obligația să plătească contribuția individuală de asigurări sociale următoarele persoane :

– care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și
funcționarii publici;

– care-și desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în
cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului,
precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești;

– care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru șomaj;

– care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin
3 salarii medii brute și care se află în una din situațiile următoare:

a) asociat unic, asociați, comanditari sau acționari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

c) membrii ai asociațiilor familiale;

d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;

e) persoane angajate de instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații
acestora;

f) alte persoane care realizează venituri din activități independente.

– care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic
echivalente cu cel puțin 3 salarii medii brute și care se regăsesc în una din
situațiile de mai sus.

Calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorată de asigurați și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori , iar pentru șomeri de către instituția care administrează bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj. Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt stabilite diferențiat în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale și se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

In cazul asigurațiilor cu statut de salariat sau asimilat acestuia, contribuția de asigurări sociale este suportată atât de salariat cât și de angajator. Cota contribuției individuale de asigurări sociale se stabilește prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat. Contribuția de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferența față de contribuția individuală de asigurări sociale, până la nivelul cotelor de contribuție de asigurări sociale, stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat în funcție de condițiile de muncă.

Cotele de contribuții de asigurări asociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă care pot fi: normale, deosebite sau speciale. In condițiile Legi 19/2000 se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite și perioade asimilate cum ar fi :

– perioada în care asiguratul a beneficiat sau beneficiază de dreptul de asigurări sociale, inclusiv pensia de invaliditate (mai puțin pensiile pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială și de urmași);

– perioadele cursurilor de zi ale învățământului universitar pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

– perioada satisfacerii serviciului militar, ca militar în termen sau militar cu termen redus, concentrare, mobilizare sau prizonierat. Aceste perioade sunt valorificate numai la obținerea pensiei pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmași.

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale și se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Locurile de muncă în condiții deosebite sunt locurile care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților din cauza gradului mare de expunere la risc. Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu avizul inspectoratului teritorial de muncă. Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și normele de aplicare a acestei hotărâri.

Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau dacă nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constitui.

Locurile de muncă în condiții speciale sunt:

– cele din unitățile miniere, pentru personalul care îți desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul de muncă în luna respectivă;

– cele din activitățile de cercetare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

– cele din aviația civilă, cum ar fi: personal navigant pe avioane turboreactoare și de transport, avioane clasice de transport public, avioane clasice în misiuni sanitare sau de specialitate, elicoptere și avioane utilitare, aeronave prototipuri la încercare de zbor , personal de încercare în zbor a aeronavelor noi, echipaje de recepție în zbor a aeronavelor, instructori de școli, cursuri și aerocluburi, personal de parașutism profesionist care execută salturi din aeronavă în procesul de instrucție, antrenament sau salturi speciale;

– activitatea artistică desfășurată în profesiile: balerin, dansator, acrobat, jongler, clovn, călăreț de circ,dresor de animale sălbatice, solist vocal de operă, instrumentist la instrumente de suflat, cascador.

Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Plata contribuției datorate de angajator și de asigurați se efectuează cu ordin de plată sau dispoziție de plată/incasare tip CAS la trezoreriile județene, respectiv trezoreriile sectoarelor municipiului București, în conturile deschise pe seama Caselor de Pensii sau a Casei de Pensii a municipiului București, iar de la 01.01.2004 contribuția datorată de angajator și salariați în conturile deschise de Administrațiile Financiare județene sau ale municipiului București.

Termenul de plată a contribuției de asigurări sociale este data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, până la sfârșitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraților pe bază de declarație sau contract de asigurare socială, până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul șomerilor.

In afara virării contribuțiilor proprii de asigurări sociale și a contribuțiilor individuale ale salariațiilor, angajatorii au obligația ca, lunar, să depună la Casa Teritorială de Pensii pe raza căreia se află sediul său „Declarația privind evidența nominală a asigurațiilor și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat". Această declarație(care cuprinde salariații sau asimilații acestora) se depune lunar la data stabilită de casa teritorială de pensii, dar nu mai târziu de data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale.

Ori de câte ori intervin modificări asupra elementelor care au stat la baza declarației de asigurare sau a contractului de asigurare socială, persoanele asigurate obligatoriu pe baza declarației de asigurare socială precum și persoanele asigurate facultativ în baza unui contract de asigurare socială, sunt obligate să depună o comunicare de modificare , în cazul declarației de asigurare, sau să încheie un act adițional, în cazul contractului de asigurare socială.

Neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute de lege, generează plata unor dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se datorează pentru fiecare zi de întârziere, iar penalitățile pentru fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat, cât și de angajator, conform declarației nominale depuse lunar la Casele de Pensii, sau de asigurații cu declarație, respectiv contract de asigurare socială.

Cap. 2. Ssistemul de pensii în UE

2.1. Sistemul de pensii în Germania

Sistemul de pensii din Germania se bazează pe trei piloni. Cel mai important pilon este reprezentat de către pensiile obligatorii de stat (GRV- gesetzliche Rentenversicherung), care sunt reglementate în volumul VI al Codului Social (Sozialgesetzbuch- SGB VI). Din acest pilon fac parte pensile funcționarilor publici, pensiile fermierilor și pensiile persoanelor fizice autorizate.

În principal, Pilonul 1 este bazat pe contribuțiile obligatorii ale asiguraților la asigurările de stat, principiul fiind Pay-as-you-go. În principiu acest fond de pensii este constiuit pe principiul solidarității, fondul de pensii fiind alimentat prin contribuțiile angajaților, angajatorilor, prin subvenții de la stat și alte venituri ale caselor de pensii. Contribuția era fixată de la 1 ianuarie 2007 la 19,9%, iar pensia de stat este plafonată la 64.800 de euro anual în statele foste RFG și la 54.600 euro în statele ex-DDR. La pensia obligatorie de stat au participat 51 milioane de asigurați, iar cheltuielile anuale înregistrate au fost în sumă de 236 miliarde euro pe an.

În anul 2005 s-au încasat 232 miliarde euro, în timp ce cheltuielile au fost de 236 miliarde euro. Aceste încasări au provenit de la asigurați în proporție de doar 73%, restul sumei fiind suplimentată din bugetul statului (diferite taxe, accize, rezerve speciale etc) .

Pilonul 2 cuprinde venituri suplimentare asimilate pensiilor, pe bază de contract individual facultativ, așa numitele pensiile corporative și ZÖD (pensii suplimentare pentru angajații publici). În anul 2001 aceste categorii de pensii au crescut în impotanță datorită reformei Riester care a subvenționat din partea statului sistemul privat de pensii.

Pilonul 3 reprezintă pensiile private, constituirea din veniturile proprii de fonduri, la care beneficiarul va avea acces ulterior, aici fiind incluse Asigurările private de viață, Pensia Rürup, Pensia Riester sau Investiții/ Participații la fondurile de investiții. Persoanele fizice autorizate pot să se asigure în sistemul obligatoriu de pensie de stat (GRV), acest lucru fiind opțional în cazul acestei categorii.

După extinderea remarcabilă a sistemului de pensii german după anul 1972, patru date au marcat procesul de reformă a sistemului de pensii din Germania: anii 1992 și 2001 au cunoscut două reforme de pensii majore, cu o consolidare în continuare a reformei din 2001 în anul 2004. O reformă pe cale să devină lege în anul 1999 a eșuat după alegerile federale, dar unele elemente au fost preluate în reforma din anul 2004. În plus, putem afirma că între toate reformele au existat mici ajustări.

Un prim element important al sistemului de puncte cuprins de reforme o reprezintă abordarea NDC-ului (Definirea Noțională a Contribuției). Împreună cu măsura centrală luată prin reforma anului 2004 factorul de durabilitate, și ajustarea factorilor actuariali introduși prin reforma din anul 1992, sistemul PAYG german va fi din anul 2005 aproape un sistem perfect de tip NDC.

Modificările principale în reforma anului 1992 au fost de a ancora beneficiile mai degrabă asupra salariilor nete decât asupra celor brute. Aceste modificări au redus veniturile din moment ce impozitele și contribuțiile la asigurările sociale au crescut, în timp ce a avut loc reducerea netă în raport cu salariile brute. Acest mecanism va deveni deosebit de important atunci cand îmbătrânirea populației va accelera, deoarece va avea loc o împărțire implicită a sarcinilor între generații.

Al doilea element important al reformei din 1992 a fost introducerea unor ajustări, la nivel de venituri, de tip “actuarial”, aplicate la varsta de pensionare și o creștere a vârstei “normale” de pensionare la 65 ani pentru toate tipurile de pensii, excepție făcând pensiile de invaliditate ( 63 ani ). Toate aceste modificări vor reduce tendința oamenilor de a se pensiona mai repede, deși aceste ajustări actuariale nu sunt corecte din punct de vedere matematic, excepție făcând ratele foarte mici de discount. Introducerea de ajustări ale beneficiilor varstei de pensionare în Germania, imită sistemul automat de ajustare a beneficiilor într-o abordare de tip sistem NDC (Notional Defined Contribution) în care beneficiile sunt ajustate la atingerea vârstei de pensionare cu ajutorul formulei pentru anuitate. Totuși, în contrast cu acest sistem NDC, ajustările în sistemul german au fost pre-stabilite si nu sunt direct corelate cu schimbările legate de speranța de viață.

Reforma de pensii din anul 1999 trebuia să reducă rata de înlocuire în conformitate cu pre-specificatul “factor demografic”, în funcție de speranța de viață și a altor factori de corecție. Ea a fost însă revocată dupa schimbarea guvernului din anul 1998. Un efect secundar al acestei reforme, care nu a fost revocată, a fost schimbarea treptată a vârstelor de eligibilitate pentru pensiile pentru femei și șomeri, de la vârsta de 60 la vârsta de 65 de ani. Această schimbare va fi pe deplin pusă în aplicare până în anul 2017 și va lăsa în mod eficient o așa zisă “fereastră de pensionare “ pentru muncitorii sănătoși, numai dacă au 35 de ani de muncă. Nu se va face nicio distincție între bărbați și femei din anul 2015, iar pensionarea pentru someri nu va mai exista din anul 2007. Aceste modificări au fost în mare parte neobservate de către populație, ei schimbându-și vârsta de pensionare efectivă cu aproximativ 2 ani, de la vârsta de aproximativ 60 de ani la vârsta de 62 de ani.

În sistemul de pensii se procedează ca și în cazul sistemului de impozitare, contribuția fiecăruia fiind în funcție de venitul realizat.

În luna mai, 2001, o nouă reformă a pensiilor a fost ratificată sub denumirea de “Reforma Riester” după numele ministrului muncii de atunci, Walter Riester. Reforma din anul 2001 reprezintă o schimbare majoră în sistem. Acesta va schimba sistemul unitar german la unul autentic multi-pilon. Cel mai important aspect al reformei care a apărut în 1 ianuarie 2002, este substituirea parțială a pensiilor finanțate sub forma PAYG (pau-as-you-go) cu fondul de pensii.

Acest sistem urmărea îndeplinirea celor trei obiective principale vizate, și anume:

1. Rate de contribuție susținute

Obiectivul cheie al reformei Riester a fost consolidarea ratelor de contribuție, limitarea creșterilor în costurile non-salariale cu forța de muncă și echilibrarea sarcinilor inter-generații. legea precizează faptul că ratele de contribuție ale schemei de asigurare de pensie trebuie sa fie sub 20% până în 2020 si sub 22% până în anul 2030, în timp ce rata de înlocuire netă trebuie să se situeze peste 67%. Nerespectarea acestor obiective trebuie să precipiteze acșiunea guvernului.

2. Siguranța pe termen lung a nivelului pensiilor

Pensiile vor fi reduse gradual de la nivelul curent de 70% din câștigurile medii nete la 67-68% până în anul 2030. În același timp, reforma Riester a schimbat procedura de calcul pentru câștigurile de referință, extrăgând 4% din veniturile brute pentru a fi investite în noul fond de pensii suplimentare privat. În comparație cu definiția veniturilor nete dinainte de această reformă, nivelurile pensiilor PAYG vor scădea cu aproximativ 10% (la aprox. 63.5%) în ciuda noilor definiții sugerate.

3. Răspândirea economiilor sub forma pensiilor suplimentare private

Declinul pensiilor publice se prevede a fi compensat de pensiile suplimentare (ocupaționale și private). Pentru a îndeplini acest scop, pensiile suplimentare sunt subvenționate, fie prin amânare de impozite și prin deducere fiscală, fie prin subvenționarea planurilor de pensii indivuduale si ocupaționale. Totuși, aceste pensii suplimentare nu sunt obligatorii.

În momentul în care faptul că măsurile reformei Riester nu sunt sufuciente pentru a atinge ratele de contribuție și nivelurile țintă ale pensiei a devenit un lucru cert, o nouă comisie a fost înfiițată în noiembrie 2002 intitulată Comisia Rürup (Comisia pentru susținerea financiară sistemelor germane de asigurare socială) după numele președintelui său, Bert Rürup (economist). Obiectivele sale sunt identice celor reformei Riester, și anume: stabilizarea ratelor de contribuție, iar în același timp asigurarea unor niveluri acceptabile ale pensiei.

Comisia Rürup a întâmpinat în anul 2003 o situație diferită comparativ cu Riester în anul 2001. Ratele mari de șomaj și eficiența scăzută a economiei germane ce prezenta rate extrem de mici, au dus la o criză financiară pe termen scurt în sistemul de pensii, ducând la necesitatea urgentă a unei reforme.

Diferența față de restul asigurărilor de viață constă în faptul că pensia ce revine asiguratului nu poate fi plătită într-o singură tranșă, ci este obligatoriu să se plătească până la sfârșitul vieții asiguratului. Pensia Rürup este recomandată angajaților care sunt supuși unor cote înalte de impozitare. Statul german, intenționează să încurajeze reimplementarea sistemului din timpul lui Bismarck, urmărind transferul responsabilității către asigurați.

Diferențe între pensia garantată de stat (GRV) și pensia Rürup

Suma pensiei:

1. GRV: contribuțiile acumulate se divizează pe durata de viață a asiguratului, care momentan este la 18 ani;

2. pensia este impozabilă, și este redusă cu fondul de garantare care în general se află la 2.25% din suma pe care am atins-o;

Rentabilitate:

evoluția GRV depinde de evoluția salariului

rentabilitatea fondului de investiții ales

Cotizarea la fondul de pensii garantate de stat oferă în plus:

pensia de urmaș

indemnizație de boală și indemnizație de reabilitare

indemnizație de incapacitate de muncă

Pensia Rürup este supusă impozitării, în sensul în care:

1. în ceea ce privește prima etapă – strângerii contribuției obiectivul este ca în 2025 cota de impozitare aplicată să fie 0;

2. în ceea ce privește a doua etapă – încasarea pensiei, obiectivul este ca în 2045, pensia să fie impozată integral.

Puțini sunt cei care conștientizează cât de multe fonduri din taxe și impozite sunt înglobate în bugetul pentru asigurările sociale. Finanțarea sistemului de pensii doar din contribuțiile asiguraților, nu mai este posibilă de câteva decenii, cheltuielile depășind în mod dramatic volumul încasărilor. Deficitul sistemului de pensii de 25% este ținut artificial la un nivel scazut prin compensații de la bugetul statului. Pe baza unor prognoze, se estimează pentru anul 2050 un deficit dublu.

„Pensie de la 67 ani”

Tranziția de la o finanțare PAYG la capitaluri propii pentru acoperire nu a fost viabilă, deoarece pentru acesta a fost necesar un capital de 8 bilioane EUR, iar dacă transpunem cifrele în cuvinte avem ca rezultat PIB-ul însumat al Japoniei și Germaniei. Din acest motiv, decizia modificării sistemelor actuale este absolut necesară.

Nicio idee de reformă din ultimul timp nu a fost contestată precum ideea de a ridica vârsta de intrare în pensie la 67 de ani. Acestea fiind spuse, nu doar 74% din forța de muncă, ci și 66% din pensionari au fost împotriva acestei idei. Guvernul intenționează ca vârsta legală de pensionare să treacă în mod gradual de la 65 de ani la 67 de ani, începând cu anul 2012, cu pași lunari, astfel încât vârsta de 67 de ani să fie atinsă în anul 2029. Astfel, vârsta limită creșterea pentru cei născuți între 1947-1958 ar trebui să fie de o lună, iar pentru cei născuți între 1959-1964, va crește cu 2 luni. Cei născuți anul 1964 vor fi primii asigurați cu o pensie întreagă.

Președintele comisiei Rürup a menționat faptul că păstrarea unui sistem de pensii solvent pe termen lung necesită introducerea unui factor de susținere demografic alături de care plățile vor fi ajustate cu ajutorul unei formule care ia în considerare numărul de pensionari și contribuabili. Elementul decisiv în factorul de susținere este așadar rata pensionarilor (cota angajați față de cota de pensionari, adică câți angajați finanțează un pensionar).

O creștere a ratei de pensionari va duce la o reducere de pensii în viitor. De exemplu, în anul 2003 s-au alăturat celor 1000 de contribuabili încă 532 pensionari, existând astfel în 2004 545 pensionari. Acest lucru ar conduce la o reducere a pensiei cu 2,44% într-un singur an. Acest efect reprezintă în formula de ajustare a valorii prezente a pensiei doar 25% din cei 2,44%. Rezultatul obținut arată că factorul de stabilitate de 0,9939 a dus la o reducere de 0,61%. Luând în considerare acest factor în calculul valorii actuale a pensiei pe tremen lung, nivelul net al pensiilor s-ar reduce undeva la 14%. În viitor, ridicare pensiilor rămâne conectată cu evoluția salariului net al angajaților.

Prin integrarea imigranților calificați profesional pe piața muncii ar putea avea efect pozitiv asupra sistemului de impozitare și o finanțare a sistemului social, ocupării forței de muncă și ar putea duce la o creștere economică. Această măsură ar avea astfel de beneficii pe termen scurt, pe termen lung însă trebuie acordată o mai mare atenție ratei de fertilitate și îmbunățățirii educației tinerilor, aceast lucru fiind necesar deoarece o creștere a ratei de fertilitate are efect asupra mai multor generații și astfel se multiplică populația. În acest caz, impactul asupra creșterii economice și asupra ocupării forței de muncă este mult mai mare decât în cazul creșterii imigranților. De remarcat este de asemenea faptul că imigranții se pensionează mult mai devreme ca un nou născut.

Germania a eșuat în a realiza o reformă pentru definirea sistemului “pay-as-you-go” la timp. Acum se află într-o situație dificilă pentru că menținând vechiul sistem DB, ar duce la rate de contribuție foarte mari, în timp ce o tranziție substanțială la un sistem prefinanțat este imposibilă datorită timpului scurt până la pensionarea generației “de aur”. Principalul act de echilibrare este de a reduce destul beneficiul prezent promis pentru a păstra cotele de contribuție la un nivel suportabil. Scylla reprezintă creșterea contribuției în sistemul pay-as-you-go, iar Charybdis consumul pierdut în scopul finanțării celorlalți piloni.

Reforma Riester din anul 2001 a încercat să reducă povara fiscală prin transformarea sistemului PAYG într-un sistem format din mai mulți piloni, caracterizat prin subvenționări și taxe privilegiate de pensii private, în conturi private sau ca pensii ocupaționale (profesionale).

Reforma a fost un prim pas important în rezolvarea problemelor demografice cu care se confruntă sistemul de pensii. Cu toate aceasta, reforma nu a reușit să stabilizeze pilonul PAYG în deceniile ce au urmat, pentru că beneficiile au continuat să fie mai mari decât nivelul normal.

Această instabilitate, făcută vizibilă de profunda recesiune din anul 2002, a grăbit formarea “Comisiei de Reformă”. În opoziție cu Reforma Riester, această comisie și-a asumat riscul politic de a propune o creștere a vârstei de pensionare normală și în același timp o reducere a beneficiilor pe termen lung.

Prin urmare presupune un stabilizator automat și acest fapt transformă sistemul de beneficii într-un sistem ce imită modelul NDC. Acest mecanism a devenit lege în martie 2004, cu un ultim pas rămas- schimbarea vârstei de pensionare- care a fost legiferat în anul 2006.

2.2. Sistemul de pensii în Polonia

Guvernul polonez ia în calcul să transfere la bugetul de stat titluri de stat în valoare de 30 de miliarde de euro din portofoliul fondurilor de pensii private pentru a reduce datoria publică a țării, fapt ce ar însemna o naționalizare parțială a sistemului privat de pensii.

„Avem în vedere revizuirea sistemului de pensii private, iar în următoarele zile guvernul va anunța o decizie“, a spus Pawel Tamborski, subsecretar de stat la ministerul trezoreriei. El nu a dat detalii despre soluțiile la care lucrează guvernul, însă presa internațională a scris că guvernul condus de Donald Tusk are în plan să răscumpere obligațiuni de 30 mld. euro pe care le dețin fondurile de pensii pentru a-și reduce datoria publică. Polonia are o datorie publică de 55,6% din PIB, iar activele fondurilor de pensii private sunt de circa 64 mld. euro, respectiv 8% din PIB. Titlurile de stat sunt cele mai mari investiții ale fondurilor de pensii private. Revizuirea sistemului de pensii private are loc la doi ani după ce Polonia a redus contribuțiile de la 7,5% la 2% din salariu.

Cu cât este mai mare participarea fondurilor private de pensii la sistemul național de pensii, cu atât este mai ridicat riscul unor viitoare majorări de taxe, este concluzia unui raport guvernamental din Polonia care va motiva probabil și mai mult guvernul de la Varșovia să reformeze sistemul, scrie Warsaw Business Journal.

Raportul, nepublicat, dar văzut de agenția națională de știri, arată că transferarea unei părți din contribuțiile la pensii către fondurile private de pensii majorează datoria publică. Dacă participarea acestor fonduri la sistem este ridicată, statul este nevoit să majoreze taxele sau să crească contribuția la pensii. Autorii au calculat că fondurile private vor continua să genereze deficite în primul pilon al sistemului până în 2060.

Un studiu al guvernului privind sistemul de pensii ar fi urmat să fie dat publicității săptămâna aceasta, dar, potrivit unei agenții poloneze de presă, raportul este încă în lucru. Agenția Thomson Reuters a văzut o parte a unui draft al raportului și a concluzinat că guvernul va susține că performanțele fondurilor private de pensii sunt sub cele ale pieței. Documentul nu ar conține niciun argument în favoarea fondurilor private. Guvernul intenționează să reformeze în următoarele luni actualul sistem, în care fondurile private sunt garantate de stat, dar amploarea reformelor va depinde de rezultatele studiului. Dacă fondurile poloneze de pensii și-ar fi gestionat activele în mod pasiv și ar fi urmat indicii principali ai pieței între 2000 și 2012, activele lor ar fi crescut cu 12% în valoare până la sfârșitul anului trecut.

În ultimii 14 ani, Polonia a avut un sistem hibrid de pensii, cu o componentă administrată de stat în care plata se face pe parcursul perioadei de muncă și alta în care sisteme private de pensii garantate de stat de la care primesc o parte din contribuțiile angajaților. Fondurile poloneze de pensii își gestionează activ activele, cu scopul de a avea performanțe superioare pieței. Aceste structuri sunt criticate de unii politicieni pentru că cer comisioane de management ridicate. Cu toate acestea, premierul Donald Tusk a declarat că nu va naționaliza activele fondurilor și a sugerat ideea că guvernul va da angajaților o libertate mai mare în a alege ce să facă cu economiile strânse pentru pensionare. Fondurile private de pensii aveau în luna mai a acestui an active de 280 miliarde zloți (64,7 miliarde euro), echivalentul a 20% din PIB.

2.3. Sistemul de pensii în Franța

Președintele socialist Francois Hollande a făcut în acest an o prioritate din reforma pensiilor însă, în contextul în care popularitatea sa a scăzut la niveluri record, vrea de asemenea să evite o repetare a protestelor de stradă masive din 2010 când predecesorul său, Nicolas Sarkozy, a majorat vârsta de pensionare de la 60 de ani la 62 de ani.

Guvernul urmează să consulte angajatorii și sindicatele în timpul vacanței parlamentare de vară. Cu toate acestea, angajatorii și sindicatele nu vor avea niciun cuvânt de spus în proiectul de lege programat pentru a doua jumătate a anului, spre deosebire de noile reguli privind piața muncii convenite în ianuarie.

Franța se va confrunta cu un deficit de 20 de miliarde de euro în sistemul de pensii până în 2020 dacă nu va acționa. Guvernul a exclus posibilitatea majorării vârstei de pensionare legale peste 62 de ani, însă Hollande a spus că extinderea perioadei de contribuție peste cei 41,5 ani din prezent este inevitabilă.

Alte două opțiuni sunt majorarea nivelului de contribuții la sistemul de pensii și micșorarea plăților prin limitarea nivelului de ajustare a pensiilor la inflație. Laurence Parisot, șeful organizației de lobby a angajatorilor, Medef, a cerut ca perioada de contribuție să fie majorată la 43 de ani până în 2020 și ca vârsta de pensionare să fie crescută la 65 de ani începând din 2040. Sindicatul CFDT, moderat, care a fost un susținător cheie al reformei muncii, a declarat luni că ar putea sprijini o revizuire profundă atât timp cât este considerată justă. Sindicatele CGT și FO, adepte ale unor poziții mai dure, se opun atât majorării vârstei de pensionare, cât și a perioadei de contribuție. Un sondaj recent arată, totuși, că aproape două treimi dintre francezi ar susține o reformă care ar presupune majorarea vârstei de pensionare, iar 66% consideră că perioada de contribuție ar trebui crescută.

Franța trebuie să reformeze sistemul de pensii până la sfârșitul anului și să reducă costurile angajatorilor cu forța de muncă, în schimbul prelungirii perioadei în care trebuie să scadă deficitul bugetar sub limita de 3% permisă în UE, au transmis, vineri, miniștrii de Finanțe ai statelor member, citați de Mediafax.

Miniștrii au susținut recomandările detaliate ale Comisiei Europene, din luna mai, privind reformele necesare în Franța, în pofida opoziției Parisului că executivul comunitar nu poate "dicta" politicile interne ale țării.

Franța recunoaște că trebuie să echilibreze sistemul costisitor de pensii și să recâștige competitivitatea economică pentru a ieși din recesiune, scrie cotidianul New York Times.
Recomandările detaliate ale Comisiei asupra reformelor, mai ales în privința pensiilor, i-au călcat însă pe nervi pe francezi, iar președintele Francois Hollande a insistat că Franța va schimba lucrurile în propriul său ritm.

Miniștrii de Finanțe din UE au reluat vineri mesajul Comisiei, afirmând că posibilele măsuri ar putea include extinderea perioadelor de contribuție la sistemul de pensii și revizuirea unor programe speciale, fără însă a crește povara contribuțiilor sociale pentru angajatori.

"Sistemul de pensii va ajunge la deficite uriașe până în 2020 și sunt necesare măsuri urgente pentru a remedia situația", se arată într-un comunicat comun al miniștrilor.
Franței i s-a recomandat și să simplifice sistemul de taxe, să ridice restricțiile pentru unele profesii, să controleze cheltuielile bugetare și să reformeze urgent sistemul de beneficii pentru șomeri.

Miniștrii de Finanțe au prelungit cu încă doi ani termenele până la care Franța, Spania, Polonia și Slovenia trebuie să reducă deficitele bugetare sub 3% din PIB. Olanda și Portugalia au primit extensii de câte un an, în timp ce Belgia trebuie să respecte limita de 3% în acest an.

Reforma 'va rezolva inegalitățile' care au rezultat din achitarea diferită a pensiilor, în funcție de profesiune și durata angajării, a dat asigurări Ayrault. Acesta a susținut și planul președintelui Hollande care a anunțat joi că acele companii care acordă angajaților salarii mai mari de un milion de euro vor trebui să plătească un impozit de 75% pe acele salarii, după ce planul său anterior vizând supraimpozitarea persoanelor înstărite a fost respins de curtea constituțională. Hollande a apreciat că transferarea poverii impozitelor dinspre milionari spre companii ar fi o modalitate pentru a-i face pe cei mai bogați francezi să contribuie la ieșirea din criză. Președintele francez speră că noua propunere, care are nevoie însă de aprobarea Parlamentului, va determina companiile să reducă pachetele salariale acordate directorilor într-un moment în rata șomajului crește, iar angajaților li se cere să accepte salarii mai mici. Ayrault a explicat că vor fi afectate de această măsură numai companiile care își plătesc generos directorii. 'Salariile indecente sunt plătite în marile corporații', a afirmat premierul francez, negând că vor fi afectați de această măsuri și sportivii sau artiștii.

În 2010, fostul președinte conservator Nicolas Sarkozy a lansat o reformă a sistemului de pensii care a majorat vârsta de pensionare cu doi ani, la 62 de ani, ceea ce a declanșat proteste de stradă în întreaga țară timp de săptămâni. Guvernul socialist al lui Hollande a revizuit de atunci reforma pentru a le permite persoanelor care încep să lucreze înainte de vârsta de 20 de ani să se pensioneze la 60 de ani și pentru a ușura condițiile de acces la pensii întregi pentru mamele cu trei copii sau mai mulți.

Cap. 3. Studii de caz

Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii.

Asiguratul este persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări sociale, precum și persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuția de asigurări sociale.

În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:

– pensia pentru limită de vârstă;

– pensia anticipată;

– pensia anticipată parțială;

– pensia de invaliditate;

– pensia de urmaș.

Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de Legea nr. 263/2010.

Pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale,vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6 din lege.

Stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare în specialitate, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6 din lege.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6 din lege.

În înțelesul Legii nr. 263/2010, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

– stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu declarație individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

– stagiu complet de cotizare – perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială.

– stagiu de cotizare în specialitate – perioada în care o persoană din sistemul național de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații:

1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;

2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar;

3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;

4. a fost în captivitate;

5. a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare. 6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat voluntar;

– stagiu minim de cotizare – perioada minimă de timp prevăzută de lege în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie, la împlinirea vârstei standard de pensionare.

– vârstã standard de pensionare – vârsta stabilită pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.

– locuri de muncã în condiții deosebite – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților.

– locuri de muncă în condiții speciale – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților.

– locuri de muncă în alte condiții – locurile de muncă și activități din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situații – și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.

– perioade asimilate – perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuții de asigurări sociale și care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii.

Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelelor prevăzute la art. 55 din Legea nr. 263/2010.

Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la art. 55, precum și cele prevăzute de alte acte normative pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 13 ani. Vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 45 de ani.

Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puțin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de prezenta lege.

Pentru obținerea pensiei anticipate, pe lângă condițiile prevăzute mai sus, este necesară și realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate, prevăzut în anexa nr. 6, și care se află în una dintre următoarele situații:

a) sunt trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzute de statutul cadrelor militare/polițiștilor/funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare sau ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;

b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate (a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora cu diplomă, a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat, a fost elev al unei școli militare/școli de agenți de

poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar).

Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții în care se stabilește cel al pensiei pentru limită de vârstă. . La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută la art. 62 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de aceasta sau de alte acte normative.

La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate.

Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, în condițiile prevăzute mai sus, se face din oficiu.

Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii;

b) neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;

c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

Persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoîngrijire; b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

În înțelesul Legii nr. 263/2010, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

– stagiu de cotizare necesar – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, în funcție de vârstă, în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru obținerea unei pensii de invaliditate; – stagiu potențial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare și acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecțiunilor invalidante.

Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 din Legea nr. 263/2010. La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potențial, determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 6 și stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.

Stagiul potențial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută în anexa nr. 6, la care poate solicita pensie pentru limită de vârstă.

Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix.

Cuantumul indemnizației pentru însoțitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile legii.

Indemnizația pentru însoțitor se suportă de la bugetul de stat.

Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodic, în funcție de afecțiune, la intervale cuprinse între un an și 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de către comisiile centrale de expertiză medico-militară.

După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacității de muncă, prin care se stabilește, după caz:

a) menținerea în același grad de invaliditate;

b) încadrarea în alt grad de invaliditate;

c) redobândirea capacității de muncă.

Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.

Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plății pensiei, în condițiile legii.

Revizuirea medicală se poate efectua și la cererea pensionarilor, dacă starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau, după caz, s-a agravat.

Nu mai sunt supuși revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care: a) prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de prezenta lege; c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.

Constatarea situațiilor de revizuire se face numai cu avizul Comisiei Centrale de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Administrației și Internelor.

Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Administrației și Internelor poate convoca pentru expertizare pensionarul de invaliditate. Concluziile expertizãrii sunt obligatorii și definitive.

Neprezentarea la Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Administrației și Internelor, din motive imputabile pensionarului, atrage suspendarea plății pensiei.

Suspendarea plății pensiei se face începând cu luna următoare celei în care neprezentarea s-a comunicat către casa de pensii sectorială.

Pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaș:

a) până la vârsta de 16 ani;

b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

c) pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b).

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an. Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă și de durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5) din lege.

Soțul supraviețuitor care nu îndeplinește condițiile enumerate mai sus (art. 85 și art. 86 alin. (1) din lege) beneficiază de pensie de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut. Soțul supraviețuitor care are în îngrijire, la data decesului susținătorului, unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut.

Pensia de urmaș se stabilește, după caz, din:

a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, susținătorul decedat;

b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din punctajul mediu anual realizat de susținător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1), în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel:

a) 50% – pentru un singur urmaș;

b) 75% – pentru 2 urmași;

c) 100% – pentru 3 sau mai mulți urmași.

Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, se stabilește prin însumarea drepturilor de pensie de urmaș, calculate după fiecare părinte.

Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Acte necesare întocmirii dosarului de pensie:

Hotărârea Guvernului României nr. 257 din 20.03.2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, reglementează potrivit art. 74, modul de stabilire și plata pensiilor, astfel:

În situația persoanelor care au realizat cel puțin stagiul minim de cotizare în specialitate, cererea de pensionare, însoțită de actele doveditoare, se depune astfel: a) la unitatea militară/ inspectoratul județean/ structura sau direcția județeană de informații, după caz, din care a făcut parte persoana la data trecerii în rezervă sau direct în retragere/ încetării raporturilor de serviciu odată cu îndeplinirea condițiilor de acordare a unei pensii; b) la centrul militar zonal/ județean/ de sector, unitatea militară/ inspectoratul județean/ structura sau direcția județeană de informații, după caz, din raza de domiciliu a urmașilor pensionarilor militari decedați ori la casa de pensii sectorială.

Cererea de pensionare, însoțită de actele doveditoare, se transmite, în termen de 15 zile de la data depunerii, la casa de pensii sectorială competentă, în funcție de ultimul loc de muncă la care a realizat stagiile de cotizare în specialitate.

Actele doveditoare se solicită de către persoanele care au realizat stagii de cotizare în specialitate, de la centrul militar zonal/județean/de sector, unitatea militară/inspectoratul județean/structura sau direcția județeană de informații, din care a făcut parte la data trecerii în rezervă sau direct în retragere/ încetării raporturilor de serviciu, după caz. În situația în care data îndeplinirii condițiilor de pensionare coincide cu o zi de sărbătoare legală, de repaos săptămânal sau când serviciul este suspendat, cererea de pensionare, împreună cu actele necesare, se poate depune în prima zi lucrătoare ce urmează, fiind considerată depusă în termen. Termenele prevăzute de lege pentru depunerea și soluționarea cererilor de pensionare se socotesc pe zile "libere", în sensul că nu se iau în calcul ziua când încep să curgă și nici ziua în care s-au sfârșit. În situația în care ultima zi este o zi nelucrătoare, respectiv zi de sărbătoare legală, de repaus săptămânal sau când serviciul este suspendat, termenul se va prelungi până la sfârșitul zilei lucrătoare ce urmează.

Actele necesare dovedirii îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 103 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt:

a) pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțială: -cerere pentru înscrierea la pensie (anexa nr. 6); -carnetul de muncă (original și copie); – alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată; – actele de stare civilă ale solicitantului: BI/CI, certificat de naștere și de căsătorie (original și copie); – livretul militar (original și copie); – diploma de absolvire a învățământului universitar (original și copie) și adeverința din care să rezulte durata normală, perioada studiilor și faptul că acestea au fost urmate la zi;

– dovada echivalării de către statul român a cursurilor desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ universitar din străinătate; – adeverința privind sporurile cu caracter permanent reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă (original); – adeverința privind condițiile de muncă deosebite, speciale și/sau alte condiții (original); – procura specială, pentru mandatar (original și copie); – acte pentru dovedirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, și/sau al Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din Decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; – dovada încetării calității de asigurat în cazul înscrierii la pensie anticipată sau pensie anticipată parțială, pentru persoanele care, la data solicitării, nu mai au calitatea de asigurat (original); – adeverință care să ateste perioadele de activitate realizate după data de 1 ianuarie 2011 (original); – alte acte întocmite potrivit prevederilor legale prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie; b) pentru pensia de invaliditate: – cerere pentru înscrierea la pensie (anexa nr. 7); – actele menționate la lit. a); – decizia medicală asupra capacității de muncă(original); – adeverința din care să rezulte data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă/copia ultimului certificat de concediu medical sau, după caz, adeverință din care să rezulte data încetării calității de asigurat (original);

c) pentru pensia de urmaș: – cerere pentru înscrierea la pensie (anexa nr. 8); – actele menționate la lit. a), pentru cazurile în care susținătorul decedat nu avea calitatea de pensionar; – actele de stare civilă ale urmașilor și ale reprezentantului legal, după caz (original și copie); – decizia medicală asupra capacității de muncă (original); – decizia de pensie/talon de plată a pensiilor, pentru cazurile în care susținătorul decedat avea calitatea de pensionar (copie); – adeverința de studii, în cazul urmașilor copii în vârstă de peste 16 ani (original); – actul doveditor al cauzei decesului, cu excepția situațiilor în care susținătorul decedat avea calitatea de pensionar (copie); – copie FIAM, pentru decesul cauzat de accident de muncă; – copie BP2 și copie certificat medical constatator al decesului, pentru decesul cauzat de boală profesională.

Vechimea în serviciu, respectiv veniturile realizate lunar, necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului lunar, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 2011, pot fi dovedite cu adeverințe eliberate, potrivit legii, în temeiul statelor de plată sau al altor documente doveditoare aflate în păstrarea structurilor militare/deținătoare de fonduri de arhivă. Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii la instituția competentă. Decizia casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile de la data emiterii.

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care copilul beneficiar al pensiei de urmaș a împlinit vârsta de 16 ani, în cazul în care acesta nu face dovada continuării studiilor într-o formă de învățământ organizată potrivit legii.

În situația copiilor urmași aflați în continuare de studii între 16-26 de ani, plata pensiei de urmaș se suspendă începând cu data de 1 octombrie a anului în curs, dacă nu fac dovada continuării studiilor într-o formă de învățământ organizată potrivit legii.

Dovada continuării studiilor, în situațiile menționate mai sus, se prezintă casei teritoriale/sectoriale de pensii în termen de 10 zile de la data începerii anului școlar/universitar. Reluarea în plată a pensiei de urmaș suspendate se face potrivit prevederilor art. 115 lit. c) din lege, cu respectarea termenului general de prescripție, iar în cazurile prevăzute la alin. (1), drepturile se achită de la data suspendării.

Instituția de asistență socială sau unitatea medicală specializată care internează pensionarii de invaliditate gradul I are obligația să comunice casei teritoriale/sectoriale de pensii perioada în care aceștia se află sub supraveghere și îngrijire permanentă, în termen de 15 zile de la internare. Comunicarea nu este necesară în cazul nevăzătorilor.

Prevederile sus menționate nu se aplică în cazul instituțiilor de asistență socială sau unităților medicale specializate constituite exclusiv pe bază de fonduri private.

În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a)  pensionarul a decedat;

b) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;

c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și urmașul – soț supraviețuitor, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an, și-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit legii;

d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de urmaș – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și urmașul – soț supraviețuitor, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an, nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie;

e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și urmașul – soț supraviețuitor, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an, nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă sau a centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă;

f) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și urmașul – soț supraviețuitor, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an, nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute de lege;

g) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepția situației urmașului – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

h) pensionarul urmaș a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunea de omor sau tentativă de omor, comisă asupra susținătorului.

În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă potrivit prevederilor acesteia pensia se plătește de către celălalt stat;

b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile de a fi angajat, asigurat, realizează venituri din drepturi de autor sau conexe, își desfășoară activitatea în funcții elective sau este numit în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, este membru cooperator sau realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut, cu excepția consilierilor locali sau județeni;

c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaș – copil invalid, pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se afla în una dintre situațiile de a fi în vârstă de până la 6 ani sau dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și urmașul – soț supraviețuitor, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an, nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă sau a centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă;

d) pensionarul de invaliditate nu mai urmează programele recuperatorii, întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale;

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile de a fi angajat, asigurat, realizează venituri din drepturi de autor sau conexe, își desfășoară activitatea în funcții elective sau este numit în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, este membru cooperator sau realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut, cu excepția consilierilor locali sau județeni;

f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una din situațiile  de a fi angajat, asigurat, realizează venituri din drepturi de autor sau conexe, își desfășoară activitatea în funcții elective sau este numit în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești sau este membru cooperator, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;

g) copilul urmaș a împlinit vârsta de 16 ani și nu face dovada continuării studiilor;

h) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut;

i) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, s-a recăsătorit;

j) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem, sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;

k) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.

În situația copilului, beneficiar al unei pensii de urmaș, care nu face dovada continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 octombrie a anului în curs. Plata indemnizației pentru însoțitor se suspendă pe perioada în care pensionarul este internat într-o instituție de asistență socială sau într-o unitate medicală specializată, în care se asigură supraveghere și îngrijire permanente, cu excepția situațiilor în care pensionarul este nevăzător. Suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor se poate face și la cererea pensionarului, situație în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

În sistemul public de pensii, reluarea plății pensiei se face, la cerere, după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii, a dus la suspendarea plății pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;

b) începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea acesteia s-a făcut după expirarea termenului prevăzut la  lit. a);

c) de la data începerii anului școlar, în situația în care suspendarea plății pensiei s-a făcut copilului urmaș care a împlinit vârsta de 16 ani și nu a făcut inițial dovada continuării studiilor.

Încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, cât și orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie. Prevederile referitoare la stabilirea și modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea și reluarea plății acestora, se aplică și indemnizațiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire și plată se află, potrivit legii, în competența materială a caselor teritoriale de pensii, cu excepția situațiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.

În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii, următoarele categorii de pensionari:

a) pensionarii pentru limită de vârstă;

b) nevăzătorii;

c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum și copiii, pensionari de urmaș, încadrați în gradul III de invaliditate;

d) copiii, pensionari de urmaș, până la vârsta de 16 ani sau, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, poate cumula pensia cu venituri din activități profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depășesc 35% din câștigul salarial mediu brut. Pensionarii sistemului public de pensii sunt obligați să comunice casei teritoriale de pensii în evidențele căreia se află, orice schimbare în situația proprie, de natură să conducă la modificarea condițiilor în funcție de care i-a fost stabilită sau i se plătește pensia, în termen de 15 zile de la data apariției acesteia. Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun. Aceste sumele pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție.

Termenele lunare de plată a pensiilor și/sau indemnizațiilor sunt după cum urmează:

a) pentru pensiile și / sau indemnizațiile expediate la domiciliu

1. pentru indemnizațiile acordate în baza Legii nr. 341/2004 și Legii nr. 44/1994 – între 05 și 15 a lunii la domiciliu sau în datele de 16 și 17 a lunii la oficiul poștal;

2. pentru pensii și celelalte tipuri de indemnizații acodate în baza unor legi speciale:

– între 14 și 28 a lunii la domiciliul beneficiarului și până în penultima zi lucrătoare la oficiul poștal arondat pentru plățile curente (lunare);

– între 24 și penultima zi lucrătoare a lunii atât la domiciliu cât și la oficiul poștat arondat pentru plățile restante (pensii reordonanțate, diferențe, primele drepturi).

b) pentru pensiile și/sau indemnizațiile virate în conturi curente deschise la bănci

1. pentru indemnizațiile acordate în baza Legii nr. 341/2004 și a Legii nr. 44/1994 – din data de 04 a lunii;

2. pentru pensii și/sau celelalte tipuri de indemnizații acordate în baza unor legi speciale – din data de 14 a lunii.

Concluzii

Perspectiva demografică a României este proastă. Pierdem masiv populație activă prin migrație. Din anul 1990, am pierdut aproximativ 2 milioane de oameni activi. Dacă acest ritm se va menține, contributorii se vor reduce disproporționat cu beneficiarii, iar sustenabilitatea va fi afectată. Mecanic (excluzând migrația), sistemul de pensii se prefigurează sustenabil până la nivelul anului 2030. Una dintre cauze este că speranța de viață în România este încă mică – numărul de ieșiri (decese) este mare. Efectul migrator este greu de estimat pe termen lung/mediu, fiind foarte dependent de factori exogeni: conflicte, calamități, tendințe globale. În orice caz, dacă România se va transforma din țară de tranzit în țară de destinație, forța de muncă va veni, cel mai probabil, din Asia sau Africa.

Măsurile cu potențial de a influența în bine sustenabilitatea sistemului de pensii, identificate de specialiști, ar fi: stimularea creșterii gradului de ocupare, reducerea contribuției la asigurările sociale (CAS) angajat/angajator, creșterea salariului minim pe economie și măsuri de îmbunătățire a colectării CAS.

În funcție de orientarea politică/ideologică, se va pune accentul fie pe componenta socială (o valoare cât mai mare pentru pensia medie), fie pe componenta de reducere a deficitului prin creșterea vârstei de pensionare, în funcție de speranța de viață la 65 de ani.

Cele mai proaste scenarii ar fi, în acest context, cel care face referire la legarea pensiei medii de creșterea salariilor, care ar produce deficite uriașe, și cel care vizează eliminarea parțială sau totală a pilonului II, care ar conduce la reducerea pensiei cu o treime și pierderea încrederii publicului și investitorilor în credibilitatea politicilor publice românești.

Prima soluție se referă la actualul model și se caracterizează prin: indexarea pensiilor cu un indice maimic decât creșterea salariului mediu, dar mai mare de rata inflației. Aceasta ar conduce la reducerea lentă, dar constantă a ratei nete de înlocuire, păstrarea actualului număr de sisteme speciale de pensionare, dar fără să mai apară altele noi, actualele breșe din sistemul de impozitare al CAS rămân neschimbate – baza fiscală rămâne nemodificată, menținerea actualei rate a CAS, păstrarea actualei scheme de finanțare a pilonului 2, actualele restricții la pensionarea anticipată se păstrează, iar vârsta de pensionare și durata de cotizare rămân neschimbate.

Cea de-a doua soluție s-ar caracteriza prin: indexarea pensiilor cu un indice egal cu creșterea salariului mediu, sau legarea pensiei medii prin alt sistem de salariul mediu, cum ar fi stabilirea valorii punctului de pensie ca un procent fix din salariu mediu, creșterea numărului de sisteme speciale de pensionare, creșterea numărului de scheme specifice de impozitare în cazul CAS sub pretextul oferirii de facilități fiscale – reducere a bazei fiscale, presiuni pentru unificarea impozitului pe venit cu CAS și proiectarea unei scheme de impozitare progresiv, înghețarea sau chiar naționalizarea pilonului 2, relaxarea actualelor restricții referitoare la pensionarea anticipată, vârsta de pensionare revine la situația de dinainte de 2001 (57 de ani femeile și 62 bărbații) și durata de cotizare rămân neschimbate (30/35 de ani).

A treia soluție identificată în studiu se caracterizează prin indexarea pensiilor cu un indice egal cu rata inflației, Păstrarea numărului actual de sisteme speciale de pensionare, scăderea numărului de scheme specifice de impozitare în cazul CAS, dar fără să se reușească eliminarea lor completă – creștere moderată a bazei fiscale, scădere ușoară cu doi-trei la sută a actualei rate a CAS la angajator, creșterea contribuției la pilonul II la opt la sută – gradual până în 2021, actualele restricții la pensionarea anticipată se păstrează, se înăsprește sistemul de pensionare pentru invaliditate, vârsta de pensionare rămâne neschimbată și durata de cotizare crește și se unifică (40 de ani) – gradual.

Ultima soluție propusă se caracterizează prin: indexarea pensiilor cu un indice egal cu rata inflației, eliminarea sistemelor speciale de pensionare, eliminarea schemelor specifice de impozitare în cazul CAS și aplicarea unitară și coerentă a impozitului – creștere semnificativă a bazei fiscale, scădere cu trei-cinci la sută a actualei rate a CAS la angajator și stimularea fiscală semnificativă pentru economisire prin pilonul III de pensii, creșterea contribuției la pilonul II la 10 – 12 la sută – gradual până în 2025, actualele restricții la pensionare se înăspresc și mai mult, se înăsprește sistemul de pensionare pentru invaliditate, vârsta de pensionare se corelează cu speranța medie de viață la 65 de ani și durata de cotizare crește și se unifică (43 de ani) – gradual.

Bibliografia

1. Athanasiu Alexandru, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, București

2. Bistriceanu Gheorghe D., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București 2002

3. Bistriceanu Gh. D., Sistemul asigurărilor sociale de stat, Editura Economică, București, 2002

4. Chiorean Manuela, Pensiile din România anului 2009 – de la sistemul public la sistemul privat de pensii, Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009

5. Fiț Simona, Perspectivele Sistemului Românesc de pensii, Timisoara, Editura Mirton, 2009

6. Ghimpu Sanda, Vol I, Dreptul muncii, Editura Științifică,

7. Lazăr Dorina și Codruța Făt, Considerente asupra Reformei Administrative a Sistemului de pensii

8. Pârcălabu Doina, Pensiile facultative, Revista Tribuna Economică, Nr. 16/23 aprilie 2008

9. Pârcălabu Doina, „Fondurile de pensii: depozitarul, participanții, transferul”, Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008

10. Serbanescu Cosmin, Asigurări și protecție socială. Tendințe europene, Editura Universitară, București 2008

11. Serbănescu Cosmin, Nivelul pieței fondurilor de pensii private, Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2009

12. Țiclea Alexandru, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, București

13. ***, Legea nr.19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.

14. ***, Legea nr.411 din 18 octombrie 2004, privind fondurile de pensii administrate privat, Republicată, publicată în Monitorul Oficial nr.482 din 18 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare, forma sintetică actualizată la data de 12 ianuarie 2009.

15. ***, Legea nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative, Participanți și contribuții

16. ***, Art. 7 din Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 18/13.07.2007 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat

17. ***, INS, Forța de muncă în România. Ocuparea și șomajul în 2004, 2005

18. ***, Ghidul participantului la sistemul de pensii private, Comisia de Supraveghere a Sistemului de pensii Private

19. http://www.agerpres.ro

20. http://www.capital.ro

21. http://www.csspp.ro

22. http://www.curierulnational.ro

23. http://www.zf.ro

Bibliografia

1. Athanasiu Alexandru, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, București

2. Bistriceanu Gheorghe D., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București 2002

3. Bistriceanu Gh. D., Sistemul asigurărilor sociale de stat, Editura Economică, București, 2002

4. Chiorean Manuela, Pensiile din România anului 2009 – de la sistemul public la sistemul privat de pensii, Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009

5. Fiț Simona, Perspectivele Sistemului Românesc de pensii, Timisoara, Editura Mirton, 2009

6. Ghimpu Sanda, Vol I, Dreptul muncii, Editura Științifică,

7. Lazăr Dorina și Codruța Făt, Considerente asupra Reformei Administrative a Sistemului de pensii

8. Pârcălabu Doina, Pensiile facultative, Revista Tribuna Economică, Nr. 16/23 aprilie 2008

9. Pârcălabu Doina, „Fondurile de pensii: depozitarul, participanții, transferul”, Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008

10. Serbanescu Cosmin, Asigurări și protecție socială. Tendințe europene, Editura Universitară, București 2008

11. Serbănescu Cosmin, Nivelul pieței fondurilor de pensii private, Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2009

12. Țiclea Alexandru, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, București

13. ***, Legea nr.19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.

14. ***, Legea nr.411 din 18 octombrie 2004, privind fondurile de pensii administrate privat, Republicată, publicată în Monitorul Oficial nr.482 din 18 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare, forma sintetică actualizată la data de 12 ianuarie 2009.

15. ***, Legea nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative, Participanți și contribuții

16. ***, Art. 7 din Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 18/13.07.2007 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat

17. ***, INS, Forța de muncă în România. Ocuparea și șomajul în 2004, 2005

18. ***, Ghidul participantului la sistemul de pensii private, Comisia de Supraveghere a Sistemului de pensii Private

19. http://www.agerpres.ro

20. http://www.capital.ro

21. http://www.csspp.ro

22. http://www.curierulnational.ro

23. http://www.zf.ro