SISTEMUL TOTALITAR COMUNIST ÎN POLONIA. ANII 1980 ȘI „EFECTUL SOLIDARITATEA” Ana-Maria TĂNASE Academia Națională de Informații, București, România… [613979]

1

SISTEMUL TOTALITAR COMUNIST ÎN POLONIA.
ANII 1980 ȘI „EFECTUL SOLIDARITATEA”

Ana-Maria TĂNASE

Academia Națională de Informații, București, România
([anonimizat])

Abstract : 1iulie 1989, marchează simbolic sfârșitul Războiului Rece, datorită
dizolvării blocului politico -militar reprezentat prin Pactul de la Varșovia. Acestă
perioadă a semnificat o transformare socio -politică greu percepută pe scena
europeană la adevărata sa profunzime și avengură. Această implozie neprevăzută a
blocului comuni st, ce era reprezentat ă de Europa Centrală și de Est, va rămâne un
moment de răscruce al istoriei contemporane. Acest studiu își propune ca scop
explicarea și descrierea tranziției de la comunism la democrație produse în statul
Poloniei, cu pr ecădere efectele produse de Sindicatul „Solidaritatea” și dificultățile
tranziției propriu -zise. Obiectivele recunoscute corespun zător scopului asumat se
bazează : în primul rând – pe analiza pe scurt a țărilor fost comuniste din Europa
Centrală și de Est d in prisma gradului de similaritate/distinctivitate reciprocă; în al
doilea rând – pe analiza tranziției, particularizată pe Polonia și modul în care
Sindicatul Solidaritatea s -a organizat în anii 1980; și în ultima parte se va urmări
efectul „Solidaritatea ” și se vor indentifica dificultățile tranziției.
Tranziția Poloniei de la totalitarism la democrație a început la sfârșitul anilor
1970 și a adus sfârșitul etapizat al sistemului comunist până în 1989. Grevele
muncitorilor polonezi din 1976 împotriva creș terii prețurilor la produsele alimentare,
susținute de o inteligență dizidentă, a stârnit un lanț de evenimente care abia
treisprezece ani mai târziu, au dus la primul necomunist mod de guvernare în Polonia
în peste patruzeci de ani.

2
1. INTRODUCERE

În literatura de specialitate, aceste tranziții spre democrație , care s -au produs în
țările repartizate în Europa Centrală și de Est, au fost tratate cu foarte mare interes și
putem spune că au constituit și încă constituie teme inepuizabile de cercetare a un or
discipline din sfera de interes a teoriilor și mecanismelor consolidării democratice,
studiilor strategice sau a istoriei contemporane, în general. Acesta con stituie de
asemenea și motivația alegerii acestei teme , cu precădere clarificarea conceptuală a
unor elemente cheie prin analiza de tranziție a Poloniei spre democrație în raport de
comparație cu celelalte țări în care s -au petrecut fenomene similare, particularizând
principali i actori implicați, dar și caracteristicile istorice și social culturale ale
societății și a statului polonez.
Statul Polonez reprezintă unul dintre fostele state membre ale URSS. În
contextul mișcărilor anti -comuniste din anul 1989, Polonia a renunțat și ea la
comunism, datorită alegerilor desfășurate la 4 iunie 1989, rezulta te care afirmă în
poziția câștigătoare Solidaritatea și încearcă să facă tranziția spre democrație. Deși
Polonia reușește să iasă de sub comunism, această reușită se va face simțită mai
târziu, asta datorită faptului că „până în mai 1977. Polonia democrată a fost guvernată
de un amestec de fragmente din constituția stalinistă masiv amendată în 1952” asu pra
acesteia existând puține modificări în anul 19921 (Comunism și tranziții spre
democrație, 2011) .

2. EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Este important de explicat diferențele de tranziție ale ariilor central și est –
europene pornind de la o clasificare a țărilor acestora, întrucât este adesea folosită
comparația mișcărilor comuniste între Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și RDG și pe
de altă parte România, Bu lgaria, fosta Iugoslavie și Albania. Această delimitare
funcțională adoptată de Huntington în lucrarea sa2 (Huntington, 1998) pune accent pe
clasificarea fostelor țări comuniste , în principal , în funcție de opoziția societății față
de regimul care domina în acea perioadă. Sigur că această opoziție și -a făcut simțită

1 Comunism și tranziții spre democrație, 2011;
2 Ciocnirea civilizațiilor ș i refacerea ordinii mondiale ;Samuel P. Huntington ; 1998;

3
prezența cu mult mai multă putere în Polonia și țările asemănătoare acesteia, decât în
România, Bulgaria, Albania și Iugoslavia, dar acest lucru este datorat și grup ului de
apartenență al tradiției culturale și politice din care fac parte fiecare dintre acestea.
Astfel, prezentând principalele caracteristi ci devine evidentă distin ctivitatea lor:
primul grup se înscrie în tradiția politică și culturală occidentală și î ntrunește
următoarele trăsături: creștinism catolic și protestant; stat de drept, secularizare,
pluralism social, tradiția instituțiilor reprezentative, individualismul. Pe de altă parte,
România și celelalte țări din al doilea grup aparține unei arii cult ural-civilizaționale
distincte, care explică trasformările politice ale acestora în raport cu celelalte, și care
este majoritar religiei ortodoxe (cu excepția Albaniei) .
În sine, ideile și valorile țărilor, care făceau apel permanent la trecutul politic
conectat cu Occidentul, în frunte cu Polonia, au constituit un motiv deliberat
opozițiilor din perioada anului 1980, de asemenea elemente definitorii de mare
anvergură sunt și religia –catolicism – și cultura. Tăria acestei opoziții față de
comunismul de impo rt sovietic este abordată și de Rotschild și Wingfield în lucrarea
lor3 care argumentează că societățile țărilor centrale din Europa au perceput ideologia
sovietică străină tot timpul, iar orientarea lor culturală și mai ales conștiința națională
a rămas mereu occidentală.
Cu toate acestea, dominația comunismului sovietic atâ t în Europa Centrală, cât
și în cea de Est, a contribuit semnificativ la uniformizare, la estomparea vechilor
diferențe specifice care ar fi justificat în trecut dihotomia. Dar în mod evident că
înaintea, în timpul și după deceniile de comunism, în princip iu pot fi r ecunoscute
caracteristici similare de factură socio -culturală, politică și civilizațională ale celor
două sub -arii.

3 Return to Diversity;2000; Rotschild și Wingfield din (Comunism și tranziții spre democrație, 2011) ;

4
3. POLONIA
Un p unctul de pornire , în analiza tranziției Poloniei de la comunism la
democrație în comparație cu restul țărilor Europei Centrale și de Est este
reprezentat de spusele lui Budge, Newton et al., și anume , „identitatea poloneză a
fost susțiuntă de un naționalism fervent puternic conectat catolicismului”, o
„trăsătură care a diferențiat Polonia de c elelalte țări aflate sub hegemonie sovietică
după 1945”4.
În anii predecesori anului 1980 apare sindicatul „Solidaritatea”, iar crearea
acestuia și modul său eligibil de manifestare au marcat trecerea de la forma
totalitară prin Pactul de la Varșovia, la o formă post -totalitară. Dezvoltarea unei
astfel de mișcări, ar fi fost complet inacceptabila în epoca stalinistă care era
caracterizată de un cadru rigid, însă coagularea societății civile prin organizarea
sindicatului „Solidaritatea” și dezvoltarea unui a șa zis pluralism instituțional, sunt
dovezi indubitabile pentru care Polonia comparativ cu restul statelor ariei centrale
și est -europene se distinge inconfundabil din punct de vedere al tranziției.
Transformarea Poloniei dintr -un regim totalitar într -unul post totalitar este
corelat cu trei actori principali – societatea civilă, Biserica Romano -Catolică și
leadership -ul comunist format din reformiști liberali și staliniști conservatori.5
Accentuând din nou distinctivitatea și fo rța societății civile poloneze, care și -a
pus accentul definitoriu în ultimii ani de comunism în Europa Centrală și de Est,
constatăm modul în care consolidarea Solidarității poloneze a influențat între aga
ecuație a jocului politic european, atât prin coa gulare a societății civile, cât și ca un
veritabil actor politic. Solidaritatea , considerată o nouă forță politică, susținută în
egală măsură și de Biserica Romano -Catolică, și participarea sa la negocierile
impuse puterii comuniste , a constituit un moment unic la momentul acela date
fiind evenimentele contextului. Totodată, este important de precizat că fortificarea
și consolidarea, în sine , a Solidarității a fost posibilă în primul rând pe fondul
dezvoltării societății civile, dar care pe de altă parte s -a sincronizat prin
echilibrarea și interacțiunea cu o serie de reprezentanți cheie: presiuni din exterior,
(Papa, guvernele occidentale, diaspora poloneză), Biserica Romano -Catolică,

4 (Comunism și tranziții spre democrație, 2011)
5 (Lakatos, 2014)

5
leadership -ul comunist, dar nu în ultimul rând așa numita Intelligentsia –
muncitorimea, studențimea, țărănimea6.
Intelectualitatea polonză a jucat un rol unic și vital în mai multe faze ale istoriei
poloneze, dar referindu -ne strict la perioada anilor 1970 -1980, prezența puternică a
inteligenței poloneze în partid a influențat politica elitei conducătoare, diferită de
practica sovietică stantard, este caracterizată de un naționalism pragmatic. Întrucât
această forță exercita o forță subtilă în cadrul unității, „intelligentsia ” s-a unit cu
grupurile de muncitori și studenți pentru a exprima dizidența deschisă din sistem.
Aceștia s -au opus sistemului în ansamblu și au decretat condițiile din ce în ce mai
stresante care a u fost impus e societății poloneze în anii 1970 -1980. Rezulta tul cel
mai important al acestei alianțe de clasă a fost mișcarea de solidaritate, nominal o
mișcare a muncitorilor, c are a obținut un sprijin larg de la inteligență și, în final, a
răsturnat ultimul regim comunist. Din 1980, elementele activiste ale
intelectualității au reluat rolul tradițio nal de protectoare a idealurilor naționale
împotriva interferențelor politice exterioare. În acest rol, inteligența poloneză a
păstrat și a răspândit treptat anumite valori: pe de o parte admirația pentru
societatea occ identală, iar pe de altă parte disprețul pentru contactul și încrederea
în Uniunea Sovietică.
Un alt factor esențial care a influențat mentalitatea polonezilor de rând a fost ,
desigur , spiritul religios catolic și Biserica Catolică care a fost o punct de s prijin
pentru societatea poloneză, astfel în 1978, alegerea cardialului Karol Wojtyla,
arhiepiscopul Cracoviei, ca Papa Ioan al II -lea, le -a oferit polonezilor o nouă
inspirație. Coaliția muncitorilor și a intelectualilor, care opera în mare parte sub
umbr a protectoare a bisericii, a construit de fapt o societate civilă. Iar vizita papei
în Polonia în 1979 a înzestrat societatea cu dimensiuni naționale, patriotice și etice.
Drept dovadă, o grevă declanșată de un electrician, Lech Walesa, care ulterior
devin e un lider principal al mișcării, la șantierul naval din Gdansk, a forțat un
acord cu guvernul la 31 august 1980. Iar această grevă a culminat cu înființarea
sindicatului independent Solidaritatea, care cumula în jur de 10 milioane de
oameni, pe care guver nul a fost nevoit să îl recunoască. Aceasta fiind dovada unei
revoluții de clasă fără precedent a clasei muncitorești, îndreptată împotriva unui
stat socialist, un exemplu către alte popoare guvernate de blocul sovietic. În mod

6 Solidarnost; Artur Lorand Lakatos,2014;

6
cert, politica guvernului co munist a iscat multe nemulțuri ce au culminat cu mult
mai multe greve în ultima parte a anilor 1970, greve de proporții datorate
tensiunilor sociale și a unor tentative ale conducerii centrale de a crește prețurile.
Societatea poloneză este și în prezent a depta catolicismului, care i -a diferențiat
dintotdeauna de națiunile slave din Est, fapt pentru care propaganda comunistă atee
nu a putut modifica înclinația polonezilor de la tradițiile lor seculare, ceea ce a
reprezentat o barieră importantă în fața inst aurării comunismului cu adevărat.
Mișcările muncitorești – „Solidaritatea” – a fost un fenomen important în istoria
comunismului, la care au luat parte mii de polonezi, diferiți ca ocupație, vârstă sau
gen, dar care s -au alăturat cu un scop comun, și anume schimbarea regimului care
le crea greutăți și nemulțumiri din multe puncte de vedere. Exact cum am amintit
mai sus liderul principal al acestei mișcări a fost Lech Walesa , un individ
reprezentativ pentru stereotipia muncitorului, stereotip promovat d e propaganda
comunistă7. Acesta reușește s ă încheie în urma unei întâliniri cu delegații
guvernamentale tratative care a u scindat cu celebrul „Acord”, în care era stipulat
dreptul de organizare în sindicate independente, dar și dreptul la grevă, precum și
reducerea prețurilor și creșterea salariilor. Bineînțeles că aceste tratative au
reprezentat pri mii pași care au dus la sfârșitul regimului comunist în Polonia. Însă
Solidaritatea protesta în principiu pentru drepturile muncitorilor și pentru nivelul
de tr ai al populației, nu se axa în mod definitiv la atacarea structurilor de stat sau
modificarea acestora, nici măcar pe desființarea regimului.
Însă, regimul s -a aflat în imposibilitatea de a controla mișcarea, fapt pentru care
conducerea s -a schimbat, iar în fruntea regimului a apărut generalul Iaruzelski, care
inițial a devenit prim -ministru la 11 februarie 1981, iar ulterior a preluat și funcția
de secretar al Partidului. Ca măsură imediată pentru rezolvarea crizei care
nemulțum ea conducătorii Uniunii Sov ietice, aceasta a format un Sfat Militar al
Salvării Naționale . Instaurarea noii conducerii, concomitent cu anumite manevre
ale trupelor generalului împotriva Poloniei, a reprezentat ultima tentativă
importantă de impunere a Uniunii Sovietice.

7 (Lakatos, 2014)

7
4. EFECTUL „SOLIDARITATEA” ȘI DIFICULTĂȚILE TRANZIȚIEI

Un prim efect al acestei mișcări, putem considera faptul că Solidaritatea a
demonstrat că tendințele sociale au un cuvânt important de spus și se pot manifesta.
Fapt care a fost susținut, în primul rând de semnarea Acordului de la Helsinki, atât
pentru mișcarea poloneză, cât și pentru mișcarea internațională. Altă trăsătură
importantă a apariției acestei mișcări poloneze est e faptul că Solidaritatea era
capabilă să reprezinte interesele me mbrilor săi, practic devenind un organism de
sine stătător, ceea ce a dus inevitabil la prăbușirea regimului lui Gierek, pierzându –
și caracterul totalitar.
La 19 martie 1981, după numirea ca premier a lui Wojeiech Jaruzelski, survine
Criza de la Bydgoscy8, care pune în dificultate mișcarea, deoarece liderii
Solidarității sunt torturați și arestați, ceea ce declanșează noi greve și proteste
generale. Moment în care țărănimea se alătură Solid arității, reprezentată de
intelectualitate și muncitorime, prin înființarea unui nou sindicat, Sindicatul Liber
Național al Țăranilor Particulari din Polonia.
Datorită revendicărilor tot mai amenințătoare ale mișcării Solidarității,
generalul Jaruzelski i nvocă stare de urgență – legea marțială, astfel liderii mișcării
sunt arestați, cei care se opuneau regimului sunt izolați în lagăre speciale și toate
acestea pur și simplu din moti ve propagandiste. Cu toate acestea, mișcarea de
opoziție a polonezilor nu s e dă înfrântă, chiar și sub condițiile legii marțiale, mai
mult își contiună cu mai multă putere activitatea. Solidaritatea își intensifică
principiile, sub cuantumul mobi lizării și susținerii poporului , noua generație care
continuă „lupta”, chiar și în li psa liderilor recurg la multe alte forme de activism
social, prin care dezvoltă o contracultură, decât cea impusă de regim, chiar mai
mult reușesc să înființeze comitete neoficiale pentru a colecta ajutoare financiare
pentru victimele represiunii, dar și p entru familiile celor care au fost arestați.
Din păcate, pentru regimul comunist, instituirea legii marțiale a fost o decizie
impulsivă și nu i -a creat nicio circumstanță de a readuce situația în favoare a sa, ba
mai mult, perioada în 1981 -1983, economia Poloniei s -a agravat, datorită sistării
relațiilor comerciale cu țările occidentale. Acest fapt, cumulat și cu pierderea
susținerii Moscovei, care odată cu noul secretar de stat , Mihail Gorbaciov , care a

8 Lijphart Arend,2006;

8
inițiat o reformă comunistă, și -a pierdut irevocabil legitimitatea, iar singura soluție
care îi mai rămâne generalului Jaruzelski este de a elibera toți deținuții politici,
inclusiv liderii mișcării Solidaritatea.
În 1988, scânteia care a aprins răsturnarea reg imului comunist, a fost, din nou,
o creștere a prețurilor la produsele alimentare , ceea ce a precipitat proteste masive
și greve. Însă ceea ce este de remarcat e ste faptul că majoritatea grevelor nu aufost
organizate de Solidaritate, ci de o generație mai tânără de lucrători fără experiență,
care cereau schimbări reale în Polonia.
Acest lucru însemna că nu doar Solidaritatea, care era încă susținută de
populație, dar și reprezentanți independenți ai societății trebuiau luați în
considerare de către regimul conducător, as tfel Polonia se transforma într -o
societate pluralistă. Solidaritatea, chiar împărțită și incapabilă să atragă muncitori
tineri și radicali, au rămas în continuare simbolul societății independente, cu Lech
Walesa ca lider. În august 1988, pe măsură ce un nou val de greve traversa țara,
regimul trebuia să admită că opoziția era un element important al scenei politice și
negocierea ar fi necesară pentru a rezolva problemele țării. Ulterior, ministrul de
interne comunist, Czeslaw Kiszczak, cu apr obarea generalului Jaruzelski, a oferit
public, posibilitatea discuțiilor la așa numita „masă rotundă” cu Solidaritatea, prin
care s -au purtat discuții, fără condiții , despre situația economică, dar și despre
probleme politice. Și deși ambele părți știau c ă niciuna dintre ele nu aveau soluții
credibile la problemele a rzătoare ale unei națiuni aproape falimentare, aveau
nevoie să lucreze împreună pentru a salva economia poloneză, ceea ce nu s -ar fi
realizat fără un mare sacrificiu din partea societății.
Discuțiile la masa rotundă au cea mai mare importanță în istoria Poloniei ,
chiar și numele ilustrează simbolic paritatea a două tabere opuse, dar și exercitare
buneivoințe în realizarea compromisului. Aceste negocieri fără precedent între
aparatul com unist și muncitori, a u lansat transformarea politicii și a ordinii
economice din Polonia, iar reformele care au rezultat în urma lor au fost
fundamentale pentru restabilirea democrației în țară. Acordurile au fost obținute
într-un mod pașnic și într -o manieră îngrijită, ceea ce este o realizare remarcabilă
pentru o opoziție care este cunoscută pentru suprimarea sa nemiloasă, structură
caracterizată de o putere înrădăcinată, hotărâtă și dispusă să folosească forța cu
orice preț.

9
O importantă dispută a survenit când s -a pus probl ema alegerii noului
președinte, pe de o parte vechea putere comunistă susținea că Walesa a negociat un
compromis î n urma căruia Jaruyelski era ales președinte, dar pe de altă parte se
lovea de negarea cu vehemență a acestui fapt de către Adunarea Națională . În orice
caz, generalul Jaruzelski a fost refuzat, iar Lech Walesa a fost ales președinte, în
detrimentului lui Tadeusy Mazowiecki, un intelectual catolic, care a devenit
premier. Acesta a fost primul guvern condus de un necomunist de la Al Doilea
Răboi Mondial, însă sarcinile cu care s -a confruntat au fost imense. În 1990,
guvernul a adoptat un program de reformă economică, menit să restructureze criza
financiară și structurală a Poloniei și să transforme modelul economic comunist
într-un sistem de piaț ă liberă, reintegrând astfel Polonia în economia globală. Deși
dificultățile de redirecționare a comerțului legate anterior de blocul sovietic au fost
mari, noul guvern a obținut totuși două succese majore: recunoașterea oficială a
graniței Oder -Neisse de către Germania reunită și, după dizolvarea Pactului de la
Varșovia, în 1991, evacuare trupelor sovietice din Polonia, în 19929. Astfel,
sfârșitul deceniului a adus cu sine și căderea regimului comunist, atât în Europa de
Est, cât și în Polonia.
La trei dec enii distanță, putem observa ca economia statului polonez este
remarcată pentru dezvoltarea și performanțele sale, luând în considerare că situația
sa economică din anul 1990 nu a fost extraordinar de bună, însă consecințele pe
termen lung ale reformelor i mplementate la momentul tranziției demonstrează că
au fost pozitive și benefice. Este evident faptul că dezvoltarea Poloniei se
datorează în aceeași măsură guvernelor conduse de la Varșovia, cât și liderilor săi
politici, care au păstrat luptele politice î n același tonus, ca în lupta anticomunism,
având o viziune comună datorită conștientizării provocărilor cu care confrunta
Polonia.

9 (Comunism și tranziții spre democrație, 2011)

10

5. CONCLUZII

Tranziția poloneză poate fi considerată un caz tipic de tranziție prin negocieri
pașnice . Uniunea Sovietică condusă de Gorbaciov nu a mai ales intervenția pentru
a obliga instaurarea regimului totalitar cu forța, mai ales datorită faptului că
Polonia a fost urmărită de un lung șir de proteste. Astfel conducerea a fost nevoită
să negocieze cu opoziția, printre c are și cu sindicatul Solidarita tea, care teoretic se
afla în il egalitate în acel moment.
Reintrarea Poloniei în Europa de Vest, de care a fost separată forțat de la
sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, a fost un proces lent. Cu toate acestea,
până în 1996, țara devenise membru al Consiliului Europei, a stabilit legături
economice cu Uniunea Europeană și a fost admisă la Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică. În 1999, Polonia a devenit membru al Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord, în ciuda opoziției rusești.
Opoziția poloneză crâncenă din perioada comunistă a constituit încă de pe
atunci o sursă principală pentru construirea alternativei după căderea
comunismului. Spre deosebire de România, de exemplu, odată instalat guvernul
postcomunist, în Polonia, ministrul de finanțe, Lesyek Balcerowicz, a asigurat
susținerea unui set de măsuri care să pună baza unei economii de piață, plan care a
intrat în vigoare încă din decembrie 1989, reforme care nu au reprezentat o
prioritate î n cazul României.
Discuțiile de la masa rotundă au fost criticat e după 1989, din cauza
compromisului Solidarității cu regimul, deși acest compromis a permis activiștilor
să rămână pe scena politică și să se implice în viața publică, deși în mod
incontenstabil aceste discuții au deschis calea către primele alegeri libere în Europa
de Est și au permis respingerea pașnică a unui sistem care a exercitat o stăpânire
nemiloasă timp de aproape cincizeci de ani.

11
6. BIBLIOGRAFIE
1. Jaroslaw Szafraniec,2008; From totalitarianism to democracy: the case of Poland,
controversies and heritage of communism ;
2. Avram George,2015, Analiza comparativă a tranziției din România și Polonia ;
3. Comunism și tranziții spre democrație , (2011);
4. Jean Blondel, 2009, Guvernarea comparată , URL:
https://ro.scribd.com/doc/135196373/Jean -BLONDEL -Guvernarea -Comparata -275-
287;
5. Lijphart Arend,2006,Modele ale democrației. Forme de guvernământ și funcționare
în treizeci și șase de țări; URL:
https://www.academia.edu/34349 576/Arend_LIJPHART_Modele_ale_democratiei_
141_164 ;
6. Huntington, S. P. (1 998). Preluat pe 01 2020, de pe
https://www.academia.edu/35675507/Ciocnirea_Civiliza%C5%A3iilor_%C5%9Fi_Ref
acerea_Ordinii_Mondiale;
7. Constituția Poloniei;
8. Lakatos, A. L. (2014). Solidarn ost;