SISTEMUL SANITAR MEDICAL BRITANIC ȘI ROMÂN Studentă: Flangea Adelina -Valentina Grupa : 16LF491 Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu −Februarie,… [603256]

Universitatea Transilvania din Bra șov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializarea Resurse Umane

SISTEMUL SANITAR MEDICAL BRITANIC ȘI
ROMÂN

Studentă: Flangea Adelina -Valentina
Grupa : 16LF491
Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu

−Februarie, 2020 −

1

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 2
1. PRINCIPALELE GRUPURI CU PUTERE DE DECIZIE ………………………….. ……………………. 4
2. NEAJUNSURI SISTEMULUI SANITAR ………………………….. ………………………….. ………………. 7
3. PRINCIPALELE MECANISME ALE POLITICILOR SANITARE ………………………….. ……… 8
4. CRITERII GENERALE ALE PROCESULUI DE RAȚIONALIZARE ……………………….. 11
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 14
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15

2

SISTEMUL SANITAR MEDICAL BRITANIC ȘI
ROMÂN

INTRODUCERE

Raționalizarea serviciilor medicale este un subiect de actualitate în Marea Britanie, dar
și în România, mai ales in zile le noastre. Problema este că aceast proces, și anume
raționalizarea este un efect negativ al unor decizii care sunt nepotrivite în această societate,
luate de politici eni, medici sau administratori. Așadar unele dintre c auzele pentru care acest
proces, raționalizarea, are loc, sunt ca de exemplu restricții le bugetare sau creșterea continuă a
cererii serviciilor. Cele două țări, fiind asemănatoare din mai multe perspective, au ajuns să se
confrunte cu această problemă, destul de gravă, pe baza căreia sunt multe discuții, ședinte,
dezbateri pentru a o rezolva , lucru care nu se întamplă, așa cum ar fi normal.Odată cu
introducerea impozitelor, care implică oricum costuri mari, serviciile medicale scad, ceea ce
înseamnă ca nu toți oamenii au parte de serviciile pe care le solicită atunci când au probleme
cu sănăt atea.
Raționalizarea nu apare doar prin impozite, ci și prin sistemele finanțate de asigurări,
publice sau private. Raționalizarea chiar dacă este un subiect vechi, de atunci și până acum au
fost dezbateri cu privire la asta. Apărută în cadrul sistemelor bazate pe asigurări de boală
private sau publice, raționalizare are o altă abordare, datorită contractului dintre casa de
asigurări și furnizorii serviciilor medicale, deo arece polița de asigurare ocupă o parte din
servicii. Spre deosebire de Marea Brita nie, unde prin anumite mecanisme, doar unii oameni
sunt trimiși de către medici la servicii de specialitate, în România încă nu există practic o
politică oficială care să stabilească așa ceva, românii având acces la servicii gratuit. Dar multe
articole și dezbateri se pare că scot la iveală că raționalizarea există la medici pentru că nu au
criterii explicite pentru luarea unor decizii, din cauza insuficienței resurselor.
Desigur, pentru cei care elaborează politicile sanitare, nu este o problemă, din momen t
ce nu există criterii si obiective pentru care să justifice orice decizi e luată. Dacă raționalizarea
ar fi avut părți explicite, așa cum ar trebui să fie , asta ar însemna ră spunsurile unor întrebări
cum ar fi : Cine ar trebui s ă ia aceste decizii ? Ce me canisme și ce criterii stau la baza acestor
decizii cu privire la raționalizarea serviciilor medicale.

3
Deciziile cu privire la raționalizarea serviciilor medicale sunt luate în general de către
administratori sanitari, profesionaliști medicali, public, dar în special de către politicieni ,
deoarece acest proces este unul politic. Cu toate că există discuții politice în legatură cu
serviciile medicale, politicienii nu rezolvă mai nimic, totul rămânând doar vorbe, fără a fi
finalizate. Tot mereu, aceștia susț in că bugetul țării nu permite să rezolve toate problemele. De
asemenea, politicienii susțin că oamenii din societate trebuie sa fie mai preocupați de sănătatea
lor, fiind mai ales probleme personale care îi privesc. În Marea Britanie, NHA (Sistemul Sanitar
din Marea Britanie) nu poate lua decizii pentru serviciile medicale deoarece nu dețin
legitimațiile pacienților. Aceasta reprezintă o problemă destul de gravă care ar trebui rezolvată.
Din cauza insuficienței resurselor, medicii care sunt considera ți că ar trebui să raționalizeze
serviciile, nu pot face acest lucru.
Totodată, nu exisță mecanisme pentru a explica orice decizie luată de medici pentru
tratamentele pe care le oferă pacienților. În România deși se spune că asistența medicală este
gratuit ă, plățile suplimentare pe care le plătesc pacienții sunt mult mai mari, care ajung să fie
ca în țările occidentale. Această problemă îi determină pe oameni să nu mai meargă la spitale ,
deoarece costurile sunt foarte mari , pentru salariile pe care acești a le obțin la muncă.
Atât în România cât și în Marea Britanie, nu toți oamenii au acces la asistența sanitară
secundară, alta decat cea de urgență, deoarece medicii de medicină generală decid cin e
beneficiază sau cine nu, de anumite tratamente pentru pac ienți. Listele de așteptare pentru
asistența medicală, secundară în general, în Marea Britanie, au mai multe roluri dar nu toate
sunt recunoscute oficial. În funcție de listele de aștepare dacă, pentru o anumită intervenție sunt
mai lungi, pot influiența co mportamentul medicilor, făcând ca trimiterea pentru această
procedură să nu fie abordată.
Pentru obținerea medicamentelor și a echipamentelor medicale sunt contracte explicite
între unitățile medicale și furnizorii, care precizează înștiințarea despre ce s e oferă pacienților
și în ce condiții. În SUA, se abordează o metodă QALY prin care Statul decide ce servicii ar
trebui finanțate din bugetul public. Această abordare, ar trebui să fie un exemplu de urmat de
către Marea Britanie, dar și de România. În aces t fel s -ar mai diminua costurile foarte mari
suportate de pacienți.

4

1. PRINCIPALELE GRUPURI CU PUTERE DE DECIZIE

Consider ând că sunt patru grupuri principale care pot lua decizii cu privire la
raționalizarea serviciilor medicale, acest proces se demarează în urma legilor care sunt luate de
ele. Aceste grupuri sunt alcătuite din politicieni, administratori sanitari, profesionaliști medicali
și publicul. Find un exercițiu politic, politicienii au rolul cel mai important pentru luarea
deciziilor. Sun t multe discuții politice, conferințe despre acest subiect datorită problemelor
cetățenilor din cauza costurilor foarte mari pentru serviciilor medicale. În România taxele date
de către politicieni sunt destul de aspre si destul de mari în compar ație cu u n salariu net lunar
de asemenea, un cetățean plătește mai mult de un sfer din salariu pentru CSA fiind taxele pentru
sănătate și asigurare medicală.
În cazul unui sistem bazat pe impozite, ca cel al României sau al Mării Britanii, acest
sector intră in co ntact cu alte sectoare ale cheltuielilor publice. Priorități pentru asistența
sanitară au fost promise de către politicieni, cum că există, dar atât cei din România cât și Marea
Britanie, anunță domeniile neprioritare, probabil datorită sensibilității elec torale, care să aibă
putere pentru asemenea decizii importante. Așadar, chiar dacă sunt purtate discuții,
responsabilii politici nu schimbă nimic, toate rămânând neutilizate. Acest pachet de servicii are
loc în ambele țări. Serviciile promise de politicien i în preajma alegerilor electorale, ne dau,
nouă cetățenilor de înteles că vor fi puse în aplicare, în viitorul apropiat, dar sunt doar niște
simple iluzii pentru a câștiga votul omului de rând.
Tema acestui articol se regăsește chiar în primul capitol. Aceasta este : Schimbarea
mentalității umane în sistemul sanitar medical și politic. De asemenea teza care susține tema
este reprezentată de lipsa preocupării pentru sănătatea cetățenilor. Autorul, în acest articol, pune
în evidență tema care este una semni ficativă, pentru că în funcție de ea, cetățenii au parte de
servicii pentru sănătatea lor, a ceasta fiind cea mai importantă responsabilitate din viața fiecărui
cerățean. Deciziile luate de către politicieni, decid funcționalitatea serviciului sanitar, într -o
societate. Taxele impuse de către politicieni sunt foarte ridicate, iar aceștia dau doar impresia
că totul va fi rezolvat prin scaderea taxelor, prin modernizarea spitalelor cu echipamente bune,
tratamente și personal capabil pe ntru orice intervenție me dicală. Însă problema este aceea că
aceste promisiuni din partea lor nu sunt respectate în totalitate, pierzând totodată încrederea
fiecărui cetățean în parte.

5
Nu doar politicienii la nivel central pot lua decizii pentru acest proces, ci și politicienii
la nivel local. În Marea Britanie se susține că autoritățile politice locale au crescut tot mai mult,
în urma reformelor recent luate de către conservatori, fiind responsabili de cumpărarea
asistenței sanitare pentru pacienți. O altă idee susținută de autor itățile locale este permiterea
unei participări mai mari, directe, din partea cetățenilor pentru luarea deciziilor, care îi privesc.
Un lucru deosebit de important este acela că, politicienii deși dețin legitimații formale,
sondajele de opinie pun în evide nță faptul că ei nu sunt percepuți de către public. Politicienii
locali au ajuns la concluzia că nu sunt doriți de public în urma sondajelor de opinie.
Fapt care demonstreaza argumentul precizat anterior este reprezentat de întrebarea pusă
într-un sondaj fă cut de Asistența Medicală Britanică : Dacă ar trebui ca bugetul NHS să fie
elaborat acum, cine credeți că ar trebui să ia decizi i referitoare la tratamentele care sunt
considerate proprietare ? Răspunsurile au arătat că politicienii se situează pe ultimele p oziții atât
la nivel central cât și local. A fost evidențiat prestigiul scăzut al politicienilor, în loc să fie unul
ridicat așa cum ar trebui, deoarece aceștia ar fi trebuit să ocupe un loc important în cadrul
elaborării politicilor sanitare. În urma înt rebării dacă NHS -ul să fie elaborat în acest moment
s-a ajuns la concluzia că puterea politica ar trebui să fie ultima care să se ocupe de acest fond.
În acestă secțiune a capitolului este evidențiată originalitatea autorului prin afirmațiile
precizate, le gate de deciziile cu privire la raționalizarea serviciilor medicale. Acesta face
trimtere mai ales la sistemul politic, care se află printre ultimele locuri, care iau decizii pentru
acest proces, în urma sondajelor de opinie din partea publicului. Politici enii reprezentând
teoretic pricipalul grup cu putere de decizie, dau dovadă de de zinteres pr in lipsa unor legi clare
sau amâ narea unor decizii promise cetățenilor. Aceștia nu vin în ajutorul poporului prin
micșorarea taxelor pentru sănătate, dimpotrivă, le măresc, iar atunci când ajungi să îți petreci
timpul prin spitale, condițiile în care te afli nu sunt unele favorabile pentru îmbunătățirea
problemelor de sănatate, riscând chiar să iei virusuri sau bacterii.
În Serviciul Sanitar Britanic NHS, deciziile pentru cumpărarea unor servicii sanitare
sunt luate de către autoritățile locale sanitare. Pentru această realizare, autoritățile sanitare
trebuie să realizeze o raționalizare atâta timp cât dețin un buget finit. Din puct de vedere local,
autoritatea sanit ară locală este un reprezentant al Ministerului Sănătății. Acesta este alcătuit din
Președinte non -executiv, cinci membrii non -executivi și cinci membrii executivi, incluzând
Directorul executiv, Directorul financiar, Directorul pentru sănătatea publică și au la dispoziție
personal administrativ care să ii ajute.

6
De obicei DHA a încercat să evite raționalizarea explicită a unor tratamente sau a unor
investigații, bazându -se pe alocarea unor resurse a unor domenii medicale mai largi. Sunt indicii
care demon strează că D HA trebuie să ia mai multe deci zii pentru serviciile pe care le furnizează,
în urma avansului tehnologic. Toți cred că autoritățile sanitare beneficiază de mai mult suport
public ca raționalizatori, față de politicieni, dar nu este chiar așa, d eoarece acestea nu au
legitimații care să permită așa ceva.
Astfel în Marea Britanie, autoritățile sanitare nu sunt nici alese și nici nu răspund pentru
deciziile luate pentru raționalizare. De asemenea nu au nici legitimațiile pe care le acordă
pacienții. În aceste condiții autoritățile sanitare le lipsesc atât cele deontice acordate
politicienilor cât și cea epistemică pentru profesionaliștii medicali. Problema este că autoritățile
sanitare ocolesc luarea unor decizii care ar putea duce la reducerea unor tipuri de servicii în
favoarea altora. Abordarea aceasta devine tot mai dificilă pentru că restricțiile bugetare îi obligă
să decidă ce îi oferă populației. Pentru creșterea rolului decizional în raționalizarea medicală,
trebuie aplicate unele mecanisme de legitimare și stabilirea unor criterii. În Marea Britanie, în
ceea ce privește hotărârile legate de ce tratamente se oferă pacienților au fost medicii. În urma
sondajelor de opinie, medicii sunt considerați cei mai importanți factori care ar trebui să
raționalizeze serviciile medicale. În acest caz, medicii au fost considerați competenți pentru a
lua decizii ce țin de serviciul medical, aceștia trecând prin practicarea unor studii specializate
în medicină dar și prin dobândirea experienței acumulate.

7
2. NEAJUNSURI SISTEMULUI SANITAR

În urma constatării ca medicii sunt cei care ar trebui să raționalizeze serviciile medicale,
politicienii au posibilitatea de a nu lua decizii dificile, dându -se puțin la o parte, în loc de a se
implica. Astfel apar doua ti puri de neajunsuri . Primul neajuns este de ordin pragmatic iar
celălalt este de ordin principal. Neajunsul de ordin pragmatic reprezintă cooperarea medicilor.
Medicii din Marea Britanie, în urma reformelor luate sunt supuși unor puternice presi uni
manageriale. Acest fapt pare să fi ajuns destul de departe, dar care nu mai continua prea mult
timp, în condițiile în care nici r esurse nu sunt. Din cauza lipsei performanțe lor tehnologice și
insuficienței resurselor pentru doctori este foarte greu să ia anumite decizii. Cel de -al doilea
neajuns, de ordin principal presupune lipsa mecanismelor prin care medicii să fie responsabili
de deciziile luate, mai ales că raționalizarea ar trebui făcută de aceștia.
Este evident paradoxul dintre poziția medici lor și poziția politicienilor. Din punct de
vedere contituțional, politicienii ar trebui să fie responsabili de deciziile luate pentru
raționalizare serviciilor asist enței medicale, medicii care nici nu sunt îndreptățiți să o facă. De
foarte multe ori, au fost discu ții și învinovățiri de pe o parte pe cealalta parte, care au dus desigur
la conflicte.
Niciunii nu și -au dat interesul foarte mult pentru a lua în serios această problema a
oamenilor, pentru a -i ajuta să se însănătoșească fără a plăti ei înșiși atâția bani. Este incr edibil
de greu când ești bolnav și nu te poți trata pentru că nu ai o situație financiară prea buna. Dacă
salariile ar fi mult mai mari, iar taxele medicale mai mici , oamenii ar reuși să îsi tratele bolile
sau alte probleme de săn ătate cu mai mare ușurință, iar aceste nemultumiri din partea lor ar fi
mai puține, iar acest lucru se poate rezolva cu o cădere de comun acord între puterea politică și
cea medicală.
Pentru prioritățile asistenței medicale, autoritățile publice britanice spun că DHA ar
trebui să se ocupe mai mult. Aici mai apar bineînteles câteva neajunsuri. Primul este de
consistență, adică înseamnă că atât timp cât cei de la Guvern nu se ocupă de atenționările din
partea publicului pe care le solicită pentru mai multe r esurse, pare oarecum inconștient ca ei,
guvenanții să solicite tot asta. Pe de altă parte, o serie de cercetări a evidențiat faptul că există
o lipsă considerabilă din partea publicului pentr u luarea unor decizii dificile. Chiar dacă oamenii
solicită acest e probleme, ei nu au nicio putere să dea legi cu privire la taxele și impozitele
pentru sănătate impuse de cele doua autorități.

8
În acest caz, sunt greșite speculațiile cum că publicul ar trebui să contribuie la
raționalizarea serviciilor medicale . Și da că ar fi așa, este imposibil pentru că nu există criterii
pentru justificarea deciziilor luate de catre public, pentru a fi puse în aplicare. Chiar dacă
publicul nu este în măsură de a lua decizii pentru aceste proceduri, nu se ignoră orice formă de
partic ipare din partea acestuia deoarece se ințelege totuși că problemele de sănătatate sunt ale
lor, ale pacienților. Astfel pot să se dea cu parerea dacă îsi asumă un tratament, pe care să îl
urmeze ca exemplu sau să întrebe medicii despre mai multe avantaje sau dezavantaje ale
problemelor lor de sănătate. Chiar dacă cetățeanul comun participa la dezbaterile cu legatură
politică pentru a lua decizii în legătură cu rezolvarea problemelor de sănătate dar și a taxelor,
părerile și ideile lor nu sunt luate în con siderare.

3. PRINCIPALELE MECANISME ALE POLITICILOR SANITARE

Principalele mecanisme pentru a fi utilizate ca instrumente ale politicilor sanitare sunt
plațile, utilizarea asistenței medicale primare ca ‚’’ portar’’, listele de așteptare, regulile
explicite și informarea pacienților. În acest capitol o să dezvolt fiecare mecanism în parte.
Plățile pentru serviciile medicale, ori sunt plătite ca sume fixe ori cate o parte din totalul
costurilor, până când termini de achitat totul. În Marea Britanie, se obișnuiește ca plățile să fie
achitate întregi de la început, cu excepția șomerilor sau pensionarii care sunt excluși să plătească
aceste servicii. Pentru a putea beneficia de aceste servicii sunt impuse taxe care trebuie plătite
de cetățean , singure le persoane care beneficiază sunt pensionarii și șomerii.
Aduc în prim plan, cazul României, prin care se spune că asistența medicală este
gratuită, dar care implică pe de altă parte costuri suplimetare suportatate de către pacienți, care
depăsesc cu mul t decât dacă nu ar fi fost gratuită. Românii pentru aceste servicii medicale
investesc foarte mulți bani, pentru tratamente , medicamente și operații ca oamenii din țările
occidentale, unde traiul este mult mai ridicat iar salariile mult mai mari decât în România.
Această situație a dus la nenumărate conflicte, revolte din partea publicului, pentru ca este
nedrept ceea ce se întâmplă în țara noastră de o perioadă lungă de timp, până în zilele noastre.

9
Se evidențiază clar că acesta este un mecanism al rați onalizării, mai ales în cazul
persoanelor cu un venit mai mic, sau cei nevoiași, acolo unde se întamplă mai multe tragedii
în ceea ce înseamnă sănătate. În România dacă nu ai un venit stabil de unde îți pot fi retrase
taxele alocate sănătății, riscul de îmbolnăvire sau agravare a stării tale de sănătate este foarte
ridicat, deoarece nu poți beneficia de tratamente și în cel mai rău caz de spitalizare pentru
tratarea problemelor de sănătate. Selecția pacienților la nivelul asistenței medicale primare are
loc atât în Marea Britanie cât și în România. În ambele țări, medicii de medicină generală
selecționează pacienții care sunt trimiși pentru tratamente și investigații superioare, adică nu
toți pacienții beneficiază de asistența secundară, alta decât cea de urgență. Acest mecanism are
ca urmare reducerea cererii din partea pacienților pentru solicitarea serviciilor medicale. În
România totuși se mai poate merge uneori la asistența secundară fară trimitere, atunci cand la
urgentă este foarte solicitat, fără a avea neaparat bilet de trimitere de la medicul de familie. În
cazul în care apare o urgență de sănătate, te poți prezenta la spitalul cu primire de urgență, unde
poți fi tratat chiar și fără bilet de trimitere din partea medicului de familie.
Listele de aș teptare pentru asistența medicală, secundară în general, mai ales în Marea
Britanie, par a nu fi recunoscute toate oficial . Aceste liste pot influiența oarecum deciziile luate
de către medici. Atât timp cât listele de așteptare sunt tot mai multe, apare posibilitatea ca
intervențiile să nu aibă loc. Din cauza solicitărilor din partea publicului foarte mari, unele cazuri
pot f i cu mult timp amânate sau în cel mai rău caz anulate, medicii nefăcând față tuturor
pacienților , fiind un număr mic de cadre medicale. Autonomia profesională reprezintă o
instituție care îndeplinește mai multe funcții.
În primul rând le oferă pacienți lor informații referitoare la tratamentele pe care le
primesc, medicale, nu administrative. În al doilea rând poate fi un mecanism al raționalizării
deoarece permite refuzarea unor tratamente care nu pot fi finalizate din cauza insuficienței
resurselor. Ac easta este o altă problemă întâlnită la spitale, deoarece există posibilitatea ca sa
nu duci un tratament sau o intervenție la bun sfârșit. Astefel problemele pacienților pentru
sănătate se pot agrava și mai mult decât erau inițial, înainte de a merge la s pital. Spitalele nefiind
pregătite pentru primirea a unui număr mai mare de pacienți, starea lor de sănătate riscă să se
agraveze și de multe ori nefiind tratate corespunzător se poate ajunge cu ușurință la eșecuri
mari.

10

În România chiar dacă din parte a poporului sunt percepute taxe pentru Sistemul
Sanitar, locurile de spitalizare nu sunt adecvate pentru tratarea acestora riscând dobândirea altor
boli cauzate de infecții din partea microbilor ce se regăsesc în spitale. Neigenizarea și
sterilizarea adec vată a ustensilelor și obiectelor regăsite într -un spiatal pot cauza mai multe
probleme decât rezolvarea acestora. Dacă partea politică ar investi din taxele percepute din
partea cetățenilor, spitalele ar fi mult mai sigure și pregatite pentru tratarea lor dând spre ajutorul
lor atât condiții cât și echipament adecvat dar și personal bine pregătit.
Reglementările explicite pot fi previzionate despre ce tratamente trebuie să fie sau nu
furnizate de sistemul de sănătate. Deși în Marea Britanie sunt rare acest e reglementări
referitoare la echipamentul sanitar sau siguranța medicamentelor, sunt contracte explicite dintre
unitățile medicale și furnizorii, prin care se specifică cum sunt primite de către pacienți și în ce
condiții. Informarea pacienților poate inf luiența cererea pentru serviciile medicale, care le sun t
puse la cunoștință, alegând să nu mai meargă la spitale.
Cea mai avansată țară în acest domeniu, este SUA. Acolo, datorită tehnologiei avansate
sunt programe speciale pentru orice timp de intervenție care specifica de asemenea avantajele
si dezavantajele la care sunt supuși pacienții. În Marea Britanie se încearcă aceasta procedură
dar deocamdată se află la inceput de drum, așa că rezultatele nu sunt prea evidente. Abia dupa
o perioadă mai lungă de ti mp se pot face consta tări asuprea acestei modificări. Dacă aceste două
țări Marea Britanie și România ar urma exemplul țărilor mai dexvoltate atât economic, politic
și tehnologic, situația țarilor ar fi una mai ridicată și mai bună. SUA fiind o țară mult mai bogată
dispune de intervenirea către cetațeni pentru tratarea acestora contribuind cu o mare parte din
costurile tratementelor dar și cu echipamente performante, respectiv doctori bine pregătuți în
acest domeniu.

11

4. CRITERII GENERALE ALE PROCESULUI DE RAȚIONALIZARE

Cele mai importante criterii care pot influiența deciziile pentru raționalizarea serviciilor
medicale sunt principiul “salvării’’, eficiența și echitatea. Din acestea par să fie omise dreptul
la asistența sanitară și “ nevoia ”. Cele trei criterii menționate anterior se regăsesc în orice terț
plătitor. Dreptul la asistența sanitară este omis chiar dacă pacienții îl cunosc. Nevoia este inclusă
în discuția despre eficiență, în timp ce nevoia socială este inseparabilă de principiu l echității.
Principiul salvării afirmă că sistemul sanitar este nevoit să ajute pacienții aflați la nevoie,
acordându -se prioritate celor care se află în situații grave .
Acest princiupiu al salvării este privit ca un element al civilizației. Fircare om ar fi bine
să ajute pe cel din jurul său, care are o problema foarte gravă de sănătate, care îi afectează viața
sau care poate duce la sfârșituri tragice. Deși aceasă soluție nu este una greșită, este destul de
greu să fie pusă în aplicare, pentru că pacienț ii atunci când merg la spitale, mai ales, se gândesc
doar la starea lor de sănătate și la timpul petrecut de ei în acel loc, fără a -i interesa și de alte
persoane care poate au o problemă mult mai gravă decât a lor.
Eficie nța, este cel mai important crite riu de raționalizare a asitenței medicale, dacă s -ar
face câteva clasificări. În Marea Britanie, se pune accent pe această eficiență fiind un principiu
important al Serviciului Sanitar Britanic. Din păcate chiar și aceasta pare să rămână subiectivă,
deoar ece nu este clar definită. Ca un exemplu ar putea fi cazul unei fetițe care suferea de cancer,
unde la spital i -a fost refuzat tratamentul, dându -i în schimb un medicament nou și mult mai
costisitor deoarece spunea câ starea fetiței nu se poate îmbunătăți doar cu acel tratament.
În același timp, un alt doctor, privat, a considerat de fapt că este momentul perfect pentru
adoptarea tratamentului. Aceasta a fost cea mai buna soluție pentru fetiță deoarece s -a vindecat
în aproximativ un an de zile, deși la spital aflase că nu mai are de trait decât vreo 3 – 4 luni.
Aceste situații se întâmplă în spitalele noastre, atât în Marea Britanie, cât și în România sau
poate în alte țări. Din cauză că spitalul nu are tot ce le trebuie, informează pacienții că nu au ce
să le facă, fără a cauta și investiga mai mult problema de sanătate a pacientului.

12
O soluíe potrivit ă ar fi ca spitalele să aibă toate resursele necesare, ca în alte țări, pentru
a trata pacienții. Din cauză că sistemul sanitar de la noi nu este complet, pacienții caută soluții
să găsesască bani din ajutorul altor oameni, sau care au, să se deplaseze în străinătate, acolo
unde au o siguranță că totul o să fie bine, deoarece ei au toată aparatura și uneltele pentru diferite
intervenții, astfel pot scăpa și ei de problemele pe care le au de sănătate.
Pentru că deciziile de raționalizareoptează pentru anumite tratamente, în locul altora,
trebuie găsite unități de măsură pentru eficiența respectivelor tratamente. Există o tehnică
numită QALY care înseamnă anii de viață lucrați ajustați din punct de vedere al calității.
Această metodă este supusă la diferite laboratoare care încearca să găsească beneficiile
intervențiilor medicale. Utilizând acest procedeu, adică costurile pentru anii de viață pot
asigura un an umit tratament pentru orice boală. Această abordare este foarte controversată și
nu este cunoscută universal, ca fiind un element al raționalizării serviciilor medicale.
Totuși, abordarea QALY a fost utilizată într -un faimos și important experiment, în SUA ,
care a încercat să definească ce costuri să fie finanțate din bugetul public. Această abordare ar
trebui să răspundă la o întrebare cum ar fi : Este avută în vedere creșterea eficienței globale a
serviciilor sanitare dintr -o țară? În timp ce eficiența se referă la obținerea celor mai înalte
servicii medicale pe baza unui buget, echitatea, adordă tratamente egale persoanelor care au
probleme cu sănătatea egale, și bineînteles, în cazuri diferite, tratamente diferite pentru alte
probleme.
Pentru luarea oricărei decizii este necesară stabilirea unor definiții operaționale ale
echității. Echitatea se aplică mai ales pentru clasele sociale, aparența etnică, sexul sau
localizarea geografică. În Marea Britanie, a fost pus accentul pe echitatea tratamentelor, pe baza
localizării geografice. Se pare că nici această abordare nu este suf icientă, din cauza inechității
semnificative dintre mortalitate și morbiditate, dintre clasele sociale diferite de regulă, ceea ce
înseamnă nevoi inegale, diferite pentru sănătate.
Din moment ce serviciile sanitare nu sunt singurul sau cel mai important determinant al
stării de sănătate , această abordare ar putea include mai multe preocupări cu anumite aspecte
cum ar fi prevenirea mortalității și a morbidității prin politici de medi u favorabile sănătății,
politici sociale sau medicină socială. Următorul aspect ar fi reprezentat de luarea în considerare
a tuturor serviciilor sanitare, alegând priorități pentru reducerea diferențelor dintre mortalitate
și morbiditate. Alt aspect ar fi, ca indiferent de grupul social din care faci parte, furnizarea
serviciilor să fie pentru toți oamenii.

13
Instrumentele de investigare, prezentate de autor sunt unele detaliate, pentru
înțelegerea clară a textului de către cititor. În incipit, sunt puse în evidență grupurile de oameni
care sunt respunsabile pentru luarea deciziilor ale raționalizării serviciilor medicale. După care,
sunt specificate neajunsurile dintr -un sistem sanitar, cum ar fi resursele insuficiente pentru
desfășurarea corespunzătoare a diferitel or investigații medicale, tratam ente și medicamente. De
asemenea, lipsa aparaturii dotate ca în țările occidentale, pentru primirea oricărei urgențe a
sănătății și un personal bine pregătit din punct de vedere medical, capabil să facă față oricăr ei
situații dificile sau mai puțin dificile. Autorul pune accentul și pe mecanismele sau criteriile
importante, pe baza cărora acest proces, raționalizarea să se desfășoare așa cum este necesar.
Prin toate aceste obiective bine punctate, înțelegerea textul ui este una clară, abordată din mai
multe perspective, care pun în evidență mai ales soluții pentru remedierea unor situații cum ar
fi taxe mai mici pentru sănătate, sau rezolvarea oricărei probleme de sănătate.
Rezultatul demersului surprins în articol e ste unul ambiguu, deoarece multe decizii sau
soluții sunt lăsate doar la nivelul de idei fără a fi puse toate în aplicare. Deși sunt multe
atenționări din partea publicului, pentru diferite probleme și neajunsuri, prea multe schimbări
nu se produc din cau za sistemului slab organizat al conducerii, atât din România cât și Marea
Britanie sau alte țări mai puțin dezvoltate. Din aceste cauze, acest subiect, raționalizarea
serviciilor medicale, va rămâne mereu un subiect de actualitate, pentru că nu are cum să
dobândească un sens pozitiv, din moment ce la conducerea țării se află oameni dezinteresați de
problemele societății, aceștia fiind mai mult axați pe interesele proprii.
Articolul scris de Vlădescu este o creație proprie, deoarece ideile sale îi aparțin, iar
aceasta evită standardele pentru evitarea plagiatului, bazându -se doar pe parerea sa pe baza
acestui subiect Raționalizarea. Autorul oferă cititorului informații despre ceea ce se întâmplă în
sistemul sanitar român, respectiv cel britanic. Acestă lucrare este una clară și înteleasă, prin
termeni logici, și ne pune la cunoștință informații care ne preocupă, săn ătatea fiind cea mai
importantă din viața noastră.

14
CONCLUZII

Raționalizarea serviciilor medicale este un subiect destul de dis cutat, de o perioadă
lungă de timp, dificil și totodată controversat. Din punct de vedere politic, exercitarea
autonomiei clinice sau listele de așteptare pentru diferite intervenții medicale sunt mai ușor de
abordat decât cele prezentate pe parcursul aces tei analize prezentate. Din cauza continuei
probleme cu insuficiența resurselor medicale, acest subiect va rămâne mereu un subiect de
actualitate deoarece oamenii așteaptă tot mereu, să fie elaborate legi care să rezolve oarecum
această situație neplăcută, care nu ar trebui să existe în societatea în care trăim. În ultimul timp,
cerințele din partea publicului pentru o anumită ordine și rezolvare, au crescut considerabil față
de acum câțiva ani.
Ca în fiecare terț plătitor, aceste probleme ale raționalizăr ii dezbătute, se regăsesc
mereu. În acest conspect, am evidențiat posibile mecanisme și criterii pentru acest proces,
raționalizarea serviciilor medicale. O dată și odată, poate se vor găsi într-adevăr soluții potrivite
și corespunzătoare ca acest proiect s ă se demareze , spre binele cetățenilor din societate. În acest
fel, nu ar mai fi atât de multe nemulțumiri și reproșuri din partea publicului.
Autorul nu subliniază care este aplicativitatea cercetării deoarece așteptările sale din
textul prezentat de el nu sunt puse în aplicare pentru că taxele și impozitele au fost si sunt foarte
mari iar rezultatul acestor taxe nu este unul vizibil și concret. Condițiile spitalelor din România
lasă de dorit, iar oamenii sunt revoltați față de deciziile luate de polit icieni ce par a fi total
împotriva acestora și favorabile pentru cei ce decid și pun în aplicare. Aparatura spitalelor
lipsește, iar personalul medical scade.

15
BIBLIOGRAFIE

Cristian Vlădescu (1996) Raționalizarea serviciilor medicale , Revista de Cercetări
Sociale, (2)