Sistemul penitenciar românesc este parte componentă a sistemului de apărare, ordine [629972]

4

Introducere

Sistemul penitenciar românesc este parte componentă a sistemului de apărare, ordine
publică și siguranță națională a României, fiind responsabil cu aplicarea regimului de detenție și
asigurarea intervenției recuperative în cazul persoanelor aflate în stare privativă de libertate, în
condiții care garantează respectarea demnității umane. Prin funcțiile sale, sistemul penitenciar
facilitează responsabilizarea și reintegrarea în societate a deținuților, contribuind la creșterea
gradului de sigur anță a comunității, menținerea ordinii publice și securității naționale.
Unitățile aflate în subordinea Administraț iei Naționale a Penitenciarelor au ca scop
continuarea eforturilor depuse în anii precedenți, pentru menținerea unei custodii sigure a
perso anelor private de libertate și, în deplină concordanță cu scopul principal al administrației
penitenciare – respectiv asigurarea respectării tuturor drepturilor celor încarcerați, asigurarea
accesului la toate formele de asistență de care aceștia beneficia ză potrivit legii, precum și
promovarea unor politici de reintegrare socială eficiente (materializate în programe de
intervenție psihosocială viabile), gestionarea rațională a resurselor financiare, umane și a
patrimoniului, îmbunătățirea imaginii instituț iilor în cadrul comunității, prin stabilirea unor relații
de colaborare cu mass -media bazate pe transparență și informare corectă .
Viața în penitenciare este grea at ât pentru de ținuți cât și pentru cei ce activeaz ă în acest
domeniu. Misiunea func ționarulu i public cu statut special din cadrul Administraț iei Naționale a
Penitenciarelor presupune o serie de calități și apiti tudini. Î n acest domeniu este nevoie de
persoane bine instruite, st ăpâne pe sine, echilibrate și cu o mare rezisten ță la stres.
Cariera funcționarului public cu statut special din cadrul Administraț iei Naționale a
Penitenciarelor presupune numeroase avantaje, dar și multe riscuri. Mediul penitenciar este unul
dur, atât pentru de ținuți, cât și pentru cei care lucreaz ă zi de zi la îndeplinir ea sarcinilor
răspunz ătoare de buna func ționare a acestui sistem.
Dezvoltarea carierei implic ă o gam ă largă de activit ăți, desf ășurate, în principal, de c ătre
personalul departamentelor de resurse umane dar și de fiecare funcționar în parte. Procesul
implică evolu ția profesional ă a func ționarilor publici printr -o succesiune de posturi, grade și
niveluri de preg ătire. Inten ția general ă este de a se crea un corp flexibil de func ționari publici cu
o înalta calificare, care s ă poată lucra, la același nivel de performan ță și eficien ță, într -o larg ă
varietate de func ții, având roluri diferite. Mai important este c ă, pentru ace știa, munca va trebui
să devin ă o experien ță care s ă le aduca satisfac ții deosebite.
În vederea tratării adecvate a problemelor complexe p rivind cariera funcționarului public
cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor s -a avut în vedere, în
principal, evoluția legii privind statutul funcționarului public.

5
Partea I

Cercetare teoretică a carierei funcțion arului
public cu statut special din cadrul Administrației
Naționale a Penitenciarelor

1.1. Evoluția prevederilor normative în vigoare

Funcția publică a fost definită ca un „complex de puteri și de competențe, organizat de
lege pentru sat isfacerea unui interes general, în vederea ocupării, în chip temporar , de un
titular(sau mai mulți), persoană fizică, care, executând puteri le în limitele competenței, urmărește
realizarea scopului pentru care a fost creată funcțiunea”1.
Pentru o mai bună percepție asupra sistemului funcției publice și funcționarilor publici
din România au f ost operate unele modificări și completări de s ubstanță ale Legii nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor pub lici prin Legea nr . 161/2003 privind unele mă suri pentru
asigurarea transparenței în exer citarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de
afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și
comple tarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul fu ncționarilor publici .
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, modificată și completată,
funcția publică re prezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temei ul legii, în
scopul realizării prerogative lor de putere publică de către administrația publică centrală,
administrația publică locală și autoritățile administrative autonome .
În literatura de specialite2, funcția publică constă într -un complex de atribuții specifice,
prestabilite lega l, cu care sunt dotate serviciile publice, atribuți i exercitate în mod continuu de
către persoane fizice legal învestite, în scopul realizării prer ogativelor de putere publică de către
administrația publică centrală și locală .
Pornind de la con ținutul funcției publice, func ționarul public a fost defini t în literatura de
specialitate3 “ca reprezentând persoana fizică ce face parte dintr -o autoritate sau instituție publică
aflată în raporturi ierarhice și care a fost leg al învestită cu exercițiul unei funcții publice
executive, de r egulă pentru o perioadă de timp nedeterminată, fiin d salarizată pentru activitatea
depusă “.
Sub imperiul dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, putem spune
că funcționar ul public es te cetățeanul numit în condițiile legii într -o funcție public ă, în serviciul
unei autorități publice centrale sau locale, ori, după caz, într -o instituție publică aflată sub
autoritatea organelor centrale ale administrației publice sau a consiliilor județe ne ori locale .
Legea nr. 188/1999 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre
funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile a dministrative
autonome ori prin autoritățile și instituțiile publi ce ale administraț iei publice centrale și locale,
denumite în continuare raporturi de serviciu .

1 Paul Negulescu, Tratat de drept admi nistrativ, vol I și II, Editura Mârvan, București, 1934 , p. 571
2 Ion Popescu -Slăniceanu, Andy Pușcă, Cosmin Ionuț Enescu, Diana Marilena Petrovszki, Drept administrativ, vol.
II, Editura Universitară „Danubius”, Galați, 2009, p. 7 și urm.
3 I. Santai, Drept administrativ și știința administrației, vol. I(2007) și vol. II(2008), Editura Risoprint, Cluj -Napoca ,
p. 98 .

6
Această lege a fost adoptată în scop ul de a asigura în conformitate cu dispozițiile legale
un servi ciu public stabil, profesionist transparent, efi cient, imparțial, în int eresul cetățenilor
precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică central și locală. Tot în
lege se menționează fa ptul că raportul de serviciu se naște și se exercită p e baza actului
administrativ de n umire, emis în condițiile legii.
Pentru respectarea principiului legali tății administrației publice nu este suficient ca
atribuțiile care forme ază diferite funcții publice în cadrul structurilor administrației s ă aibă un
caracter legal, fiind necesar să fie deținute în mod legal de cei ca re le exercită, în concluzie să fie
abilitați, investiți l egal. Funcționarii publici sunt investiți prin actul unilateral de numire.
Prin individualizarea efectuată la numirea în funcția publică, dreptul la ocuparea funcției
publice devine subiectiv, având un titular, iar funcționarul poate să îl apere în conformitate cu
dispozițiile legale. Astfel de drepturi sunt publ ice, iar funcționarul le deține temporar, doar pe
durata exercitării funcț iei publ ice, fiind conferite în interes general cu scopul de a acorda
titularului funcției garanții în îndeplinirea atribuțiilor sale. Fiind atri buite în interes general aceste
drepturi pot fi amplificate, dimension ate sau suprimate prin lege, în scopul creșterii eficacității
serviciului public .
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, pot beneficia de statute speciale funcționarii
publici care își desfășoară activitatea în cadul anumitor servicii publice, fiind constituiți în
ierarhie administra tivă, în raporturi d e subordonare, sunt supuși unei răspunderi disciplinare
deosebite fiind, de regulă, sancționați mai sever decât alte categorii de func ționari, și uneori
pentru fapte pentru care alți funcționari nu sunt sancționați .
În Stat utul adoptat prin lege -cadru s -au prevăzut condițiile de bază referitoare la funcția
publică și care să aibă aplicabilitate la toate funcțiile publice dintr -un domeniu. În acest Statut
este reglementată situația juridică a funcționarilor publici care își d esfășoară activitatea în
sistemul administrației publice, f ăcând din aceasta o profesie, o carieră .
Statutul a adoptat standarde le Uniunii Europene în domeniul reglementat și a urmărit
crearea unui funcționar neutru din punct de vedere politic , capabil să îndeplineas că sarcinile de
serviciu într -o structură administrativă compatibilă c u structuri similare din țările Uniunii
Europene.
Prevăzând numirea în funcție printr -un act administrativ de autoritate, s -a consacrat
pentru funcți onarul public un regim statuar, unilateral, diferit de regimul contractual de dreptul
muncii aplicabil salariaților sau de regimul convenții lor civile (cărora li se aplică dreptul civil).
La baza elaborării Legii privind st atutul funcționarilor publici a stat sistemul conceptual privind
triada serviciu public – funcție publică – funcționar public.
Pe linia consacrării caracterist icii de lege -cadru a Statutului funcționarilor publici se arată
că disp ozițiile sale se aplică tuturor funcționarilor publici, cu excepția celor care au statute
proprii aprobate prin legi speciale. Cond ițiile pentru a ocupa o funcție publică au căutat să
îmbine calităț ile și ținuta de cetățean și de specialist .
Pe linia accentului pus pe profesionalism s -a prevăzut că în caz de incompetență are loc
trecerea într -o funcție inferioară sau chiar eliberarea din funcția publică. Pentru desfășurarea
corespunzătoare a activității și protejării funcționarulu i public față de schimbările de ordin politic
s-a introdus co nceptul de stabilitate în funcție.
În secțiunea consacrată îndator irilor funcționarului public un accent deosebit s -a pus pe
oblig ația acestora de a -și îndeplini sarcinile de serviciu cu profesionalism , imparțialitate și în
confor – mitate cu legea și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor
fizice sau jur idice ori prestigiului corpului funcționarilor publici .

7
Obligația de a păstra secretul de stat și de serviciu (în condițiile legii) și a
confidenț ialității în legătură cu fapt ele, informațiile sau documentele de care iau cunoștinț ă în
executarea funcției este o îndatorire de bază, în lege fiind menți onată interzicerea transmiterii ori
comunicării către terți a do cumentelor de serviciu contrare regul amentelor. În acest sens s -a
prevăzut și faptul că funcționarii publici nu pot deține două funcții pu blice în același timp și nu
pot deține funcții în organele de c onducere ale regiilor autonome, societăți comerciale sau a altor
unități cu scop lucrativ .
Pe linia prevenirii corupției, Le gea nr. 188/1999 menționează că funcționarii publici nu
pot desfășura la societăți comerciale cu capital privat activități cu scop lucrativ care a u legătură
cu atribuțiile ce le revin din funcțiile publice pe ca re le dețin și nu pot fi mandatari ai unor
persoane în ceea ce privește efec tuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o
îndeplinesc.
Ideea de a conferi funcționarului public un statut consfin țit prin reglementări cu putere de
lege corespunde sistemului funcției publice de carieră, inte grându -se valorilor statului de drept4.
Penitenciarele sunt parte integrantă a sistemului social din fiecare țară, avân d rolul de a
asigura executarea pedepselor privative de libertate în condiții care să prevină comiterea de noi
infracțiuni, dar și să protejeze viața, integritatea corporală și sănătatea atât a persoanelor private
de libertate, cât și a personalului locului de deținere și a oricăror altor persoane5.
Datorită u nor cauze obiective (fonduri reduse, indiferența celorlalte autorități dar și a
opiniei publice față de viața în detenție) dar și unor cauze subiective (în princ ipal schimbarea
mentalității și comportamentului personalului de penitenciar) modernizarea sist emului
penitenciar din România a avansat într -un ritm prea lent. Cu toate acestea, o comparație între
situația din 1995 și cea din 20 19 ar scoate în evidență o serie lungă de îmbunătățiri, unele de
substanță, cum ar fi dem ilitarizarea sistemului, altele concrete, de pildă construirea unor
penitenciare noi, amenajarea unor spații preluate de la alte instituții și efectuarea unor reparații
capitale la construcțiile vechi.
Cele mai importante schimbări în sistemul penitenciar , în perioada 1995 – 2019, cu
contribuția APADOR -CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România –
Comitetul Helsinki) au fost următoare le
1. Modificări repetate ale Codului penal și Codului de procedură penală, cu accent pe
limitarea situațiilor în ca re o persoană poate fi privată de libertate și pe instituirea controlului
judecătoresc atât la emiterea cât și la prelungirea mandatelor de arestare. Consecința asupra
sistemului penitenciar a fost scăderea numărului de persoane aflate în arest preventiv ș i implicit a
gradului de supraaglomerare;
2. Legiferarea alternativei la încarcerare în cazul contravenienților care nu își achită
amenzile. Consecința asupra sistemului penitenciar a fost dispariția acestei categorii de deținuți
care presupun ea spații de detenție separate de deținuții de drept comun, ceea ce contribuia la
supraaglomerarea penitenciarelor;
3. Schimbarea procedurii de pedepsire a deținuților pentru abateri disciplinare de la
Regulamentul de ordine interioară, în sen sul acordării dreptului deținutului de a se apăra și de a
contesta (inclusiv în justiție) o sancțiune pe care o consideră neîntemeiată;

4 Simona Cristea – “Considerații privind statutul legal al funcției publice”, în Revist a de drept public (nr. 2/1999),
revistă editată de Institutul de știinte administrative al României.
5 Art. 1 și 15 din Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispu se de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514 din 14 august 2013.

8
4. Elaborarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.56/2003 care, printre altele, a
introdus și posibilitat ea pentru deținuți de a fi examinați, la cerere și contra plată, de medici din
afara sistemului penitenciar;
5. Eliminarea unei reglementări prin care se secretiza tratamentul medical acordat
anterior deținuților decedați în penitenciare;
6. Respectarea secretului corespondenței deținuților (Statul român a fost condamnat de
două ori – în 1999 și 2003 – de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea
articolului 8 din Convenția Europeană privind protecția vieții private, inclusiv a
corespondenței)6.
Demilitarizarea sistemului penitenciar românesc a avut loc p rin apariția, la 28 iunie 2004,
a Legii nr. 293 privind Statutul funcționarilor publici din Administra ția Națională a
Penitenciarelor. Astfel , a apărut calitatea de funcționar public cu statut special care a fost
conferită, conform art. 3 alin (2) din legea sus menționată , de natura atribuțiilor de serviciu care
implică îndatoriri și riscuri deosebite, iar prin exercitarea atribuțiilor de pază, escortare și
supraveghe re a persoanelor private de libertate, precum și în alte situații temeinic justificate,
funcționarul public din sistemul administrației penitenciare folosește, în condițiile legii, tehnica,
mijloacele și armamentul din dotare.
Totodată, prin intrarea în v igoare a legii, funcționarii publici cu statut special din cadrul
Administrației Naționale a Penitenciarelor au beneficiat de noi reglementări 
 aveau anumite principii după care se ghidau în exercitarea funcției publice 
 se împărțeau pe corpuri și grade profesionale, respectiv corpul ofțerilor (de la gradul de
subinspector pănă la gradul de chestor de penitenciare) și corpul agenților (de la gradul de
agent pănă la gradul de agent șef principal de penitenciare) 
 trebuiau să îndeplinească anumite condiți i pentru a beneficia de noul statut  s-a întocmit un
dosar profesional confidențial pentru fiecare 
 au început să fie evaluați anual pe baza unor criterii  aveau dreptul de a avansa în funcție sau
grad profesional  urmau să fie pregătiți sau perfecționați conform cerințelor generale sau
specifice necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu  au primit numeroase drepturi 
 au fost reglementate condițiile de muncă, respectiv programul de lucru  au fost reglementate
raporturile de serviciu 
 s-a proclamat ziua de 29 iunie ca fiind "Ziua personalului din sistemul administrației
penitenciare" 
 salarizarea s -a făcut după lege specială7.
Calitatea de funcționar public cu statut special a adus cu ea și răspunderea acestuia.
Astfel, î ncalcarea cu vinov ăție de c ătre aceștia , indiferent de func ția sau postul pe care îl ocup ă, a
îndatoririlor de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, urma să constituie
abatere disciplinar ă, dac ă faptele nu atrag r ăspunderea penal ă sau contraven țional ă. Dacă până
atunci, puteau să îndeplinească cu superificialitate îndatoririle de serviciu, să absenteze
nemotivat sau să întârzie în repetate rânduri ori să efectueze în timpul programului de lucru a
unor activități ce nu au legătură cu îndatoririle de se rviciu, situația s -a schimbat deoarece aceștia
puteau fi sancționați. Majoritatea au avut diminuat e drepturile salar iale sau chiar au fost destituți
din sistemul administrației penitenciare.

6 Raport – Sistemul pe nitenciar în România 1995 – 2019 – Publicație APADOR -CH, 2019
7 Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publi ci cu statut special din ANP

9
Tranziția , de la sistemul penitenciar de p ână la apariția Legii 293/2004, la sistemul
penitenciar de după apariția acesteia, nu a putut să o facă tot personalul din cadrul
Aadministrației Naționale a Penitenciarelor. Mulți dintre aceeia care erau obișnuiți să își facă
propriile reguli sau să nu respecte nic i o regulă au preferat să se refugieze în posturile de pază
până la îndeplinirea dreptului de a ieși la pensie , cei care se încadrau au ieșit la pensie, iar unii
dintre ei au ieșit pe caz de boală pentru a nu fi destituiți.
Pe lângă regulamen tul de ordine interioară adoptat în fiecare unitate penitenciară, în
sprijinirea executării atribuțiilor de serviciu a funcționarului public cu statut special, a fost
adoptată Legea cu nr. 253 din 19 iulie 2013 – privind executarea pedepselor, a măsurilor
educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal , Hotărârea cu nr. 157 din 10 martie 2016 privind Regulamentul de aplicare a
Legii nr. 254/2013, precum și Ordinul cu nr. 4800/2018 pentru a probare a Regulamentului
privind siguranța locurilor de deținere din subord inea Administrației Naționale a Penitenciarelor .

1.2. Cadrul legal actual

În literatura de specialitate8, s-a arăt at că „existența unei legi -cadru cu caracter de drept
comun care să re glementeze funcția publică și statutul unora dintre cei care ocupă funcțiile
publice, înlătura lipsa de unitate a reglementărilor din domeniu”. Cond ițiile pentru a ocupa o
funcție publică au căutat să îmbine calităț ile și ținuta de cetățean și de specialis t.
Prin statutele speciale se pot reglem enta funcții publice specifice, drepturi, îndatoriri și
incompatibilități specifice, altele de cât cele prevăzute în Ordonanța de Urgen ță nr. 92/2008 ce
reglementează Statutul funcționarului public denumit manager pub lic9.
Dacă funcț ionarul public este, persoana fizică investită cu o funcție publică cu caracter de
permanență î n serviciile autorit ății centrale sau locale, ori î n institu țiile publice care aparț in
acestora, caracterul de statut special al functionarului public este conferit de natura atribuțiilor de
serviciu care implică îndatoriri și riscuri deosebite.
Funcționarul public cu statu t special din cadrul Adminstrației Naționale a Penitenciarelor
își desfășoara activitatea profesională în interesul și î n spr ijinul persoanei, comunit ății și
instituț iilor statului, exclusiv pe baza și î n executarea legii, cu respectarea principiilor
impar țialității, nediscriminării, proporționalității și gradualităț ii.
Dobândirea calității de funcționar public cu s tatut special din cadrul Administrației
Naționale a Penitenciarelor și demilitarizarea sistemului prin apariția Legii cu nr. 293/2004 a
avut un rol benefic pentru lucrătorii din sistemul penitenciar, aceștia beneficiind de numeroase
drepturi din punct de vedere financiar și de îmbunătățirea condițiilor de muncă, mai ales din
punct de vedere al programului de lucru.
Comparând condițiile de recrutare a funcționarilor publici europeni, conform articolu lui
28 al Capitolului I intitulat „Recrutarea” , din cadrul Titlului I II „Cariera funcționarului” din
Statutul funcționarilor Uniunii Europene , cu condițiile de recrutare a funcționarilor publici cu
statut special, conform articolului 11 din Legea 293/2004, putem afirma că acestea sunt la fel, cu
menți unea că p entru anumite categorii de pos turi din cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor însă, îndeplinirea acestor condiții, trebuie însoțită de îndeplinirea altor condiții

8 Ioan Alexandru ș.a., Drept administrativ, Editura Omnia, Brașov, 1999.
9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.484 din 30 iunie 2008.

10
considerate variabile în literatura de specialitate10, deoarece a cestea va riază de la un post la altul,
însă, pentru obținerea acelui post, ele sunt considerate, de fapt, condiții “fixe”. Una din cele mai
importante condiții este condițiia de studii, prin implicațiile pe care le are asupr a
profesionalismului cu care se exercită funcți a publică11.
Drepturile funcționarilor sunt unanim marcate la nivel european de categoria drepturilor
care se exercită în mod colectiv . Din punct de vedere al drepturilor recunoscute funcționaril or
publici, întreaga legislație occidentală europeană vizează apropierea funcționarilor publici de
regimul recunoscut celorlalți salariați în general, deși diferențele sunt notabile, mergând de la
exemplul Italiei unde se vorbește despre o revoluție a funcției publice la Germania și Olanda care
menț in prevederile conservatoare statutare.
În esență, doctrina europeană de drept administrativ reține următoarel e categorii de
drepturi pentru funcționarul public12 dreptul la protecție  dreptul la salarizare  dreptul de a
participa, prin organi smeleconsultative, la org anizarea serviciilor publice și elaborarea regulilor
statutare dreptul de a beneficia de o perfecționare profesională permanentă; dreptul la carieră,
inclusive posibilitatea de a avansa în grade și funcții; dreptul la grevă  drept ul la opinie politică,
sindicală, filozofică și religioa să, limitat în exercitarea sa de obligația de neutralitate și de rezervă
în momentul prestării serviciului public.
Deși nu este prevăzut în mod expres de Statut, d reptul la grevă este recunoscut
funcționarilor comunitari în Europa, chiar dacă exercițiul dreptului la grevă al funcționarilor
publici determină deosebiri considerabile de la o țară la alta. În unele țări este în continuare
interzisă g reva funcționarilor (Danemarca,Germania, Portugalia, Bel gia), iar în altele este
recunoscut liberul exe rcițiu al dreptului la grevă al funcționarilor publici, cu precizarea existentei
unei categori i de funcționari cărora le este interzisă greva, de regulă polițiștii (Spania, Franța,
Grecia, Luxemburg, Italia).
Programul de lucru este foarte bine stabilit conform articolului 45 din Legea 293/2004,
însă dreptul de plată pentru munca suplimentară prestată , conform alineatului 4, a fost suspendat
din cauza bugetului țării până în anul 2018.
Prin O rdinul nr. 2721, publicat în Monitorul Oficial , partea I, nr. 611 din 17 iulie 2018,
au fost adoptate condițiile de acordare a majorării de 75% din salariul de funcție pentru munca
suplimentară prestată începând cu 1 aprilie 2018 peste programul normal de lucru de către
funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare .

1.3. Cariera funcținarului public cu statut special

Accesul în sistem se poate face prin absolvirea unei școli care asigură dobândirea calității
de funcționar pub lic cu statut special. În România există două școli specializate pentru formare
inițială, una pentru calificarea de agent de penitenciare, respectiv Școala Națională de Pregătire a
Agenților de Penitenciare Tîrgu – Ocna , iar cealaltă pentru calificarea de ofițer de penitenciare,
respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza.
Înțelesul popular al termenului de carieră este asocia t cu ideea de mișcare ascendentă sau
de avansare a unei persoane î ntr-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obține mai mulți
bani, mai multă responsabilitate sau d e a dobandi mai mult prestigiu ș i mai multă putere.

10 C. Călinoiu, V. Vedinaș, Teoria funcției publice europene, p.34 și ur m.
11 Verginia Vedinaș, Statutul funcționarului public european, Ediția a II -a, Editur a Universul Juridic, București,
2007 , p.167
12 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, București, 2001 , p. 591

11
Carier a este o succesiune de activități și poziț ii profesionale p e care opersoana le atinge,
ca și atitudinile, cunoștințele ș i compone ntele asociate, care se dezvolta de -a lungul timpului .
De fapt, cariera constă în acea succesiune de posturi î ntr-o ierarhie, acea succesiune de
experiențe, separate, corelate î ntre ele prin care orice persoană trece de -a lungul vieț ii.
Dezvoltarea carierei este un proces mai complex decît pregătirea profesională, având
drept obiectiv însușirea cunoștinț elor util e,atât în raport cu poziția actuală, cât ș i cu cea viitoare.
Percepția postului ca și poziția adoptată de că tre o persoan ă, depind de compatibilitatea între
ceea ce concepe persoana potrivit pentru si ne (aptitudini, nevoi, preferințe), ș i ceea ce reprezintă
postul de fapt (constrângeri, oportunități, obligaț ii).
Este esențial ca o persoană să își aleagă cu atenț ie profesia; trebuie să se gândească pe
termen lung ce ar î nsemna mai concret, care sunt activităț ile specifice, tipurile de organizaț ii,
oportunit ățile, posi bilitățile de a -și valorifica potențialul natural; este posibil să existe o diferență
între percep ția despre ce înseamnă profesia respectivă din afară, ș i ceea ce presupune de fapt.
Înainte de a alege o carieră în sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor ar
trebui să te cunoști pe tine însuți, pentru a -ți cunoaște punctele slabe și tari, dar și locul pe care ai
putea să îl ocupi în sistem. Mulți aleg această carieră din punct de vedere financiar sau al
stabilității locului de muncă, însă nu știu ce exact ce urmează să facă sau la ce riscuri se vor
supune.
De asemenea , înainte de a se orienta către această carieră, ar trebui să cunoască mediul
profesional din care ar urma să facă parte. Există un program denumit Ziua Porților deschise , în
urma căruia pot să primească feed -back -ul necesar pentru a nu putea fi luat prin surprindere după
intrarea în sistem.
Prin apariția legislației în domeniul dezvoltării carierei funcționarilor publici prin
Hotărârea nr. 1209 din 14 octombrie 2003, au fost prevăzute modalitățile de dezvoltare a carierei
funcționarului public ca fiind promovarea într -o funcție publică superioară și avansarea în
gradele de salarizare.
Dezvoltarea carierei implică o gamă largă de activităț i, desf ășurate, în principal, de către
personalul depart amentelor de resurse umane dar ș i de fi ecare funcționar în parte. Procesul
implică evoluția profesională a funcț ionarilor publici printr -o succesiune de posturi, grade ș i
niveluri de pregatire. Mai important este că, pentru aceștia, munca va trebui să devin ă o
experiență care să le aducă satisf acții deosebite.
Toți func ționarii publici trebuie să facă eforturi pentru dezvoltarea propriilor cariere. Ei
trebui e să evolueze în concordanță cu planurile de carieră pe care și le -au formulat, care, la
rândul lor, conțin componente pe terme n scurt, mediu ș i lung. Îndrumatorii de personal trebu ie să
dezvolte un rol proactiv, iar activitatea pe care o desf ășoară trebuie să fie cât mai mul t orientată
pe individ. Aceștia trebuie să gestion eze eficient personalul alocat și să se impl ice în activi tățile
necesare în urma pro cesului de evaluare a performanț elor profesionale individua le, căutând
oportunit ăți de dezvoltare pentru cei c ărora le conduc cariera . Astfel de interventii includ, fără
îndoială , atât cursuri de formare profesională, cât ș i perioade detașare/mutare în alte funcții în
vederea câstigă rii unui plus de experien ță.
Planificarea carierei face parte dintr -un sistem al carier ei reprezentat printr -un set de
politici și practici folosite de institu țiile publice în vederea sati sfacerii necesității de resurse
umane. Un astfel de sistem are două dimensiuni de bază . Mai întâi es te sursa de personal (supply
flow), care poate fi internă , atunci când po sturile de conducere sau de alt tip sunt ocupate din
interiorul insti tuției publice , sau exte rnă, atunci când posturile sunt ocupate print r-un proces de
recrutare externă . Politicile privind sursele de personal pot avea la bază procesele de dezvoltare a

12
carierei sau rec rutare și pot cuprinde menț iuni specifice în ce priveș te provenienț a resurselor
umane ( din surse interne sau din surse e xterne). În al doilea rând este vorba de procesul de
repartizare a sarcinilor. Acesta cuprinde modalităț ile prin care conducatorilor compartimentel or
și altor funcț ionari publici le sunt alocate noi sarcin i si roluri.
Pentru o mai bună gestionare a dezvoltării a carierei funcționarilor publici cu statut
special din cadrul Administrației Penitenciarelor și aplicarea acesteia într -un mod unitar pe întreg
teritoriul țării, ar trebui aprobat un ghi d al cari erei precum cel al polițiștilor, respectiv Ghidul
carierei personalului Ministerului Internelor si Reformei Administrative .
Din punctul nostru de vedere, acest ghid ar trebui să stabilească regulile care stau la baza
managementului car ierei personalului în Administrația Națională a Penitenciarelor, cu privire la
ocuparea unor func ții, promovarea, avansarea î n anumite grade profesionale , schimbarea locului
de muncă/ categorii de activit ăți desf ășurate și trecerea pe anum ite niveluri ierar hice, precum ș i
reguli distincte de evoluție în cariera profesională pentru ofițeri, subofiterii ș i personalul
contractual.
Pe parcursul carierei sale, funcționarul public cu statut special poate răspunde disciplinar
pentru î ncălcarea cu vinovă ție, indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor de
serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, dacă faptele nu atrag răspunderea penală
sau contravențională.
Termenul de “disciplină” prov ine din limba latin ă, unde avea sensul, pe de o parte, de
sistem, regulă, principii morale, bună rânduială, iar pe de alta parte, de instruir e, școală,
învățătură, știință, deprindere13.
În literatura de specialitate14, s-a arătat întemeiat că răspunderea discipli nară reprezintă
un ansam blu de norme care reglementează actele și faptele săvârșite de fun cționarul public în
exercitarea atribuțiilor sale sau în legătură cu acestea , sancțiunile care se aplică și normele
procedurale corespunzătoare.
Cât prive ște natura juridi că a răspunderii disciplinare a funcționarului public, aceasta e ste
o răspundere administrativă rezultată din lege (Statutul funcționarilor publici sau statute speciale)
sau din acte emise pe baza legii, în proces ul organizării executării și executării legii, în cadrul
unor rapor turi de drept administrativ, de subordonare ierarhică.
Sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a
faptei ce constituie abatere disciplinară și audierea funcț ionarului public de către Comisiile de
disciplină ce au competența de a propune, dacă se constată vinovăția, una dintre sancțiunile
disciplinare ce urmează să fie aplicate persoanei în cauză .
Prin Sentința nr. 773 din 22 octmbrie 2009 referitoare la sanc țiunea disciplinară aplicată
unui funcționar public cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor,
Tribunalul B răila a considerat că, în lipsa înscrisurilor încuviințate ca probe în cauză, s -ar
proceda la o examinare formală a ac tului contestat fără a se verifica dacă reclamantul a săvârșit
abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat și s -ar încălca drepturile prevăzute de C.E.D.O.
întrucât acesta nu a beneficiat de protecție împotriva arbitrariului organului e mitent al ac tului
administrativ și a dispus anularea actului contestat.
Într-o altă speță, prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a d ispozițiilor art.74 alin.(2) din Legea nr.293/2004 privind Statutul
funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor , Curtea
Constituțională a României a reținut faptul că, în privința funcționarilor publici cu statut special,

13 Stelian Ivan, Răspunderea juridică a polițistului, Ed. Hiparion, Cluj, 1997, op. cit. p. 31
14 M. Preda, Drept administrativ. Partea generală, vol.I, Ed. Lumina Lex,București, 2000, p. 136.

13
procedura disciplinară a cercetării prealabile a faptei și a ctivitatea consiliului de disciplină
trebuie reglementate prin lege organică și a admis excepția de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a mai reținut că, urmare a constatării neconstituționalității textului
de lege criticat prin rapor tare la prevederile art.73 a lin.(3) lit.j) din Constituție , art.74 alin.(2) din
Legea nr.293/2004 aduce atingere și dispozițiilor art.1 alin.(4) din Constituție referitor la
principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin delegarea unei atrib uții ce aparține în
exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului, precum și art.1 alin.(5) din
Constituție în componen ta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, deoarece
personalul vizat se va putea raporta numai la preve derile lacunare, incomplete, ale acesteia.
Sistemul penitenciar întotdeauna a avut un deficit din punct de vedere al posturilor, iar
valul mare de pensionări a creat un gol și mai mare. Deși au fost ocupate toate locurile
disponibile din școli le ce au scos an de an funcționari publici cu statut special din ANP, începând
cu anul 2016 a fost nevoie de organizarea unor concursuri, pentru a se ocupa posturile vacante,
din sursă externă. Majoritatea penitenciarelor au scos repede la concurs posturil e vacante și le -au
ocupat în mare măsură prin încadrările din sursă externă.
Prin Decizia nr. 90 din 21 februarie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art.31 din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilo r publici cu statut special
din Administrația Națională a Penitenciarelor , Curtea Constituțională a României a constatat că,
pentru înlăturarea viciului de neconstituționalita te, aspectele esențiale privind ocuparea posturilor
de execuție și de conducere de către funcționarii publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare  — cum sunt tipul probelor de examen/concurs, con dițiile în care
candidații sunt declarați „admiși” și posibilitatea de contestare — trebuie să fie reglementat e prin
lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicitate și detaliate prin
ordin al ministrului justiției, motiv pentru care a admis excepția de neconstituționalitate.
Ca urmare a deciziei Curții Constituționale a României, toate concursurile aflate în
desfășurare din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor au fost suspendate.
Considerăm că în perioada scursă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004, au
intervenit unele modificări ale legislației aplicabile personalului cu statut special din celelalte
instituții de apărare, ordine publică și securitate națională, dar și ale legislației muncii, salarizării
și a celei care privește dialogul social, fiind necesară o adaptare a Legii nr. 293/2004 la aceste
noi modificări.
De asemenea, realitățile sistemului penitenciar s -au schimbat, au fost adoptate noile
Coduri penale și alte acte normative cu impact asupra sistemului penitenciar (ex: Legea nr.
254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal), ceea ce reclamă, și sub acest aspect, o modificare și o
adaptare, în mod corespunzător, a Legii nr. 293/2004.
Din punctul nostru de vedere, ar trebui schimbată denumirea de funcționar public cu
statut special din sistemul administrației penitenciare cu cea de polițit de penitenciare deoarece
sintagma „funcționar public cu statut special” nu este o denumire, ci reglementează statutul
personalului (de al tfel și polițiștii din cadrul Ministerului de Interne sunt funcționari publici cu
statut special, dar au și denumirea de „polițiști”), precum și faptul că d enumirea actuală este
criticabilă, fiind nevoie de o denumire care să ofere lucrătorilor din peniten ciare identitate ca
ocupație și categorie profesională, similar celorlalte instituții din structura de apărare, ordine
publică și securitate națională.
Pe lângă îmbunătățirea condițiile de muncă și construirea unor noi penitenciare, suntem
de părere că ar trebui reglementate mai multe drepturi precum dreptul la decontarea cheltuielilor

14
de transport, în cazul deplasării în interes de serviciu  clarificarea dispozițiilor privind
schimbarea din funcție sau mutarea reglementarea clară a problematicii transferului, detașării,
delegării funcționarilor de penitenciare din Ministerul Justiției și unitățile subordonate acestuia
în sistemul administrației penitenciare și invers, ținând seama de regimul juridic unitar ce trebuie
aplicat acestei categorii profesionale  modalitatea de trecere a agenților în categoria ofițerilor de
poliție penitenciară, prin concurs; modificarea unor prevederi legale privind modul de
compensare a chiriei pentru o locuință, în sensul instituir ii unor condiții mai clare pentru
acordarea acestui drept, spre a se evita abuzurile în aplicare; reglementarea prin ordin al
ministrului justiției a aspectelor esențiale privind ocuparea posturilor vacante, atât din sursă
internă cât și din sursă externă.

Scurte Concluzii

Activitatea profesională a funcționarului public cu statut special este una complexă si
atrage multe beneficii, dar și riscuri la care aceștia sunt supuși zi de zi, aspect care conduce la
descurajearea tinerilor din ziua de azi de a se î ndrepta spre acest domeniu .
Deși în anul 2018 au fost scoase 240 locuri pentru bărbați la Școala Națională de
pregătire a agenților de penitenciare Târgu -Ocna, doar 222 au fost ocupate, ultima medie fiind
5.17, ceea ce înseamnă că aceștia nu mai sunt atrași de o carieră militară , iar cei care sunt atrași,
nu sunt în stare să obțină o not ă minimă de intrare în sistemul penitenciar . Drepturile și
avantajele financiare nu mai acoperă și nu mai merită asumarea unor riscuri deosebite.
În realitate, funcționarul public cu statut special nu beneficiază de toate drepturile la care face
referire legea 293/2004, acestea fiind acordate conform bunului plac al Administrației
Penitenciarului din unitatea în care își desfășoara activitate a, iar sindicatele care îi reprezintă, pot
câstiga doar în instanță drepturile acestora.
Măsurile referitoate la îmbunătățirea condițiilor de muncă, la programul de muncă, la
perfecționarea profesională sau la protecția funcționarului public cu statut special s unt mai mult
pe hârtie, aceștia fiind nevoiți să lu creze în niște co ndiții mizere și să le suporte ca și cum ar
ispăși o pedeapsă privativă de libertate.
Deși durata normală a programului de lucru pe săptămână este de 40 ore , aceștia sunt
nevoiți să efec tueze ore suplimentare ce nu sunt plătite sau acordate cu timp liber corespunzător
în zilele ce urmează.
Având în vedere că urmează să fie adoptat noul statut al funcționarului public cu statut
special prin care aceștia ar urma să se numească polițiști de penitenciare , sperăm să fie unul care
se bazează pe îmbunătățirea condițiilor de muncă și ușurarea acesteia prin sisteme automatizate
și pe acordarea tuturor drept urilor ce le revin conform legilor aflate în vigoare . Însă p roiectul
supus dezbaterii nu adu ce foarte multe modificări, ci doar denumirea de polițist de penitenciare,
ceea ce nu oferă nimic în plus actualului funcționar public cu statut special din cadrul
Administraț iei Naționale a Penitenciarelor.

15

Parte a – II – a

Cercetare practică a cariere i funcționarului public cu
statut special din cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor

2.1 Aspecte preliminare

Demilitarizarea sistemului penitenciar a avut loc în anul 2004 prin aparția Legii 293 , ce
reglementa statul funcționarulu i public cu statut special din cadrul Administraț iei naționale a
penitenciarelor, trecandu -se astfel la gradele militare la gradele de poliție.
Astfel, s -a trecut de la denumirea de „caraliu ” la cea de „lucrător de penitenciare ”.
Datorită dez organizării de la Direcția General a Penitenciarelor , s-a trecut la un proces de
reorganizare prin Administrația Națională a Penitenciarelor , care a implementat o trecere de la
gradele militare la grade le profesionale, iar atribuțiile și competențele au f ost stabilite prin fișele
postului, pentru a se asigura claritatea si precizia referito r la sarcinile si responsablităț ile
titularului postului.
Acest proces a determinat schimbarea mentalităț ii de tip militar, a permis crearea unui
cadru favo rabil abord ării unei comunic ări reale, deschise și sincere între func ționari și relaț ii
între personal și deținuți bazate pe respect, demnitate uman ă și înțelegerea scopului real al
pedepsei privative de libertate. Noul statut al functionarului public din sistemul administra ției
penitenciare a permis alinierea sistemului penitenciar rom ânesc la normele și practica european ă
în materie .
În sistemul penitenciar erau lucrători care nu absolviser ă examneul de bacalaureat , drept
pentru care , prin Le gea 293, aceștia au fost obligați ca în termen de 5 ani de la intrarea în
vigoare a legii să îndeplinească condițiile minime de studii, urmând ca celor care nu ș i-au
definitivat in termen studiile necesare echivalării în gradele profe sionale pe care le deț in, să le
înceteze raporturile de serviciu.
Prin demilitarizarea sistemului, nu a mai fost nevoie ca funcționarul public cu statut
special să pe treacă mai mult timp la serviciu decât acasă, acesta fiind nevoit ca după efectuarea
programului n ormal de noapte, să rămână la unitate pentru a fi g rupă de intervenție. Totodată a
dobândit drepturi și obligații, îndatoriri de serviciu și îmbunătățirea condițiilor de muncă.
A existat o perioad ă bună , când toată lumea era atrasă financiar d e cariera lucrătorulu i de
penitenciar, când existau mai multe beneficii din punct de vedere financiar, precum și referitor
la programul de lucru care era mult mai flexibil, existând posibilitatea ca un agent să poată fi
înlocuit în post pentru a se putea odihni sau pentru a putea mânca. De asemenea, exista
posibilitatea de a primi o locuință sau compensație pentru chirie și transport, precum și existența
unor condiții de muncă care să atragă și să motiveze persoanele care urmăresc o carieră în acest
domeni u.
În prezent, lucrurile s -au schimbat, iar riscurile au devenit din ce în ce mai mari.
Atribuțiile de serviciu sunt din ce în ce mai multe, iar salariile sunt mici în comparație cu
sarcinile de zi cu zi . Persoanele private de libertate au din ce în ce mai mu lte drepturi, iar
obligații le nu le cu nosc sau nu vor sa le cunoască , însă întotdeuna consideră că au dreptate .

16
Din cauza valului mare de pensionări și a lipsei de ocupa re a posturilor rămase vacante,
funcționarii din penitenc iare sunt nevoiți să lucreze ore suplimentare în condiții mizere, să
întâmpine dificultăți în obținerea concediului de odhină, la nevoie, și să fie expu și la diverse boli
datorate stresului sau a oboselii .

2.2 Metodologia cercetării

În cele ce urmează, vom analiza riscurile și stresul la care este supus , precum și condițiile
în care lucrează funcționarul public cu statut special din cadrul Penitenciarului Constanța Poarta
Albă.
Am ales următoarele instrumente de cercetare aplicată deoarece, în opinia no astră, putem
evidenția concret în ce constă o carieră de funcționar public cu statut special din cadrul
Administrației Naționale a Pe nitenciarelor, prin înțelegerea atribuțiilor de serviciu pe care le are
și a riscurilor la care este supus zi de zi 
1. Studi u de caz, pentru a cunoaște o zi din cariera funcționarului public cu statut special 
2. Interviul, pentru a cunoaște experiențele trăite într -o carieră de 25 ani.
La alegerea instrumentelor de cercetare aplicată, am avut în vedere posibilitățile reale ca,
prin intermediul folosirii acestora, să demonstrăm, pe de o parte cât de greu este să lucrezi în
sistemul penitenciar românesc, nefiind ajutat de legislația în vigoare pentru că prin aceasta nu se
poate asigura condiții optime de executare a serviciului , precum și, pe de altă parte, percepția
funcționarului public despre alegerea unei cariere în cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor.
Conform reglementărilor în vigoare , există patru tipuri generale de agenți de penitenciare:
agent în pază, agent supraveghetor pe secție, agent escortă și agentul de la birou ri. Vom expune o
zi din cariera acestora pentru a cunoaște riscurile și stresul la care sunt supuși , precum și
condițiile în care lucrează, deoarece nu există o zi norma lă în care toate lucruril e să meargă bine,
iar opinia publică este departe de adevăr.

1.Agentul în postul de pază 

– are îndatorirea de a veghea permanent, de a păzi și de a apăra cu fermitate postul
încredințat;
– programul începe la ora 7:30 dimineața, în tura de zi și de l a ora 19:30 seara în tura de
noapte ( 12 ore de zi cu 24 de ore libere și 12 ore de noapte cu 48 de ore libere);
– este informat cu privire la incidentele petrecute în cadrul penitenciarului și se strigă
planificarea;
– merge la magazie, locul unde se pă strează armamentul și muniția, își ia arma, cele două
încărcătoare și cartușele și se îndreaptă spre postul său (agentul are obligația să cunoască, să
păstreze și să folosească în condiții legale, armamentul și mijloacele tehnice din dotare, în cazul
unei evadări sau al vreunui atac asupra postului în care își execută atribuțiile de serviciu);
– odată ajuns în post, este informat de către colegul pe care trebuie să il înlocuiască cu
privire la funcționarea legăturilor de comunicare existente (telefon , st ație), pe care trebuie să le
folosească în scopul îndeplinirii misiunii;
– informează dispeceratul, la intervale de timp stabilite, cu privire la situația din postul
său, precum și persoana căreia i se subordonează, privitor la orice neregulă produsă în raza sa de
acțiune;

17
– este interzis orice obiect de natură să -i distragă atenția : telefon, revistă, carte, televizor,
radio, etc
Privitor la condițiile de lucru, de multe ori, acestea nu sunt cele mai bune. În post nu
există grup sanitar, i ar în caz de utilizare a toaletei, agentul trebuie să își anunțe colegii pentru a
putea fi înlocuit. Necesarul de hrană este asigurat de către agent, fie de acasă, fie de la cantina
penitenciarului. În anotimpul rece sunt utilizate radiatoare electrice, ca re de multe ori sunt
defecte sau nefuncționale.
Deși ar trebui să dureze douăsprezece ore, în multe cazuri tura se prelungește cu o oră,
sau chiar două ore.
Agentul în postul de pază trebuie să fie vigilent, să aibă spirit de obse rvație, răbdare și
viteză de reacție.

2.Agentul escortă 

– ia în primire persoanele private de libertate, folosite la muncă, execută apelul nominal și
percheziția corporală a acestora și ține evidența în carnetul postului;
– programul începe la ora 6:30 dimineața si durează 8 ore;
– înainte de îmbarcare verifică integritatea compartimentelor mijlocului de transport,
siguranța încuietorilor precum și modul de funcționare a sistemelor de legă tură și de
semnalizare -alarmare de cele mai multe ori, mijloacele de transport sunt vechi și prezintă
defecțiuni din cauza cărora se produc întârzieri;
– după instalarea dispozitivului de pază, verifică închiderea și asigurarea ușilor, a
sistemelor de siguranță, integr itatea compartimentelor mijlocului de transport, siguranța
încuietorilor precum și modul de funcționare a sistemelor de legătură/semnalizare -alarmare,
conduce și execută îmbarcarea persoanelor condamnate în mijlocul de transport trecându -le prin
porticul d e detectat metal, ținând cont de respectarea strictă a criteriilor de separațiune și
reverifică închiderea și asigurarea ușilor și a sistemelor de siguranță;
– precizează conducătorului mijlocului de transport itinerariul de deplasare până la/d e la
instanța de judecată, viteza, modul cum se execută deplasarea, itinerariul de rezervă; conduce
nemijlocit deplasarea la/de la sediul instanței de judecată a deținuților cu mijlocul de transport
repartizat;
– înainte de debarcare îndepărte ază în mod politicos dar ferm persoanele străine de la
locul de debarcare sau de pe itinerariile pe care urmează a se deplasa persoanele condamnate,
controlează și verifică integritatea boxelor din sălile de ședințe, camerelor de arest, a gratiilor de
la ferestre și uși precum și încuietorile acestora și realizează dispozitivul de pază în jurul
mijlocului de transport după care se realizează debarcarea persoanelor private de libertate,
punerea lor în mișcare și deplasarea lor în camerele de arest, respectân du-se criteriile de
separațiune;
– introduce persoanele private de libertate în arest și le atrage atenția cu privire la regulile
de comportare, închide și asigură ușile camerelor de arest asigură paza și supravegherea acestora
pe timpul cât se găsesc în camerele de arest;
– ia legătura cu președintele instanței de judecată pentru a cunoaște ora începerii
dezbaterilor precum și ordinea prezentării persoanelor private de libertate, le grupează pe sălile
de ședință, asigură paza, supr avegherea și escortarea acestora și ia legătura pentru cooperare cu
șeful subunității de pază și ordine de la poliție pentru îndepărtarea publicului de pe culoarul de
escortare până la sălile de judecată sau pentru rezolvarea altor probleme comune; la ora stabilită,

18
scoate persoanele private de libertate din arest și le conduce sub pază către sala de judecată,
instalează dispozitivul de pază în jurul boxei iar după terminarea ședinței le însoțește către
camera de arest și ulterior la mijlocul de transport î n aceleași condiții ca la debarcare și asigură
înapoierea la penitenciar;
– supraveghează cu atenție persoanele condamnate urmărind să nu comunice sau să
stabilească legături cu alte persoane;
– ia măsuri de zădărnicire a oricărei intenții de evadare sau evadare a persoanelor private
de libertate din formația pe care o escortează si are dreptul la uz de armă, în condițiile legii, în
cazul producerii unei evadări sau a unui atac asupra escortei;
Ca agent de escortă trebu ie să dai dovadă de calm și control, să interacționezi cu caractere
dificile și greu de stăpânit, ceea ce necesită fermitate și stăpânire de sine.

3.Agentul supraveghetor pe secție:

– supraveghează în permanență persoanele private de libertate pe care l e are în primire, și
previne eventualele abateri ale acestora;
– programul începe la ora 7:30 dimineața, în tura de zi și de la ora 19:30 seara în tura de
noapte ( 12 ore de zi cu 24 de ore libere și 12 ore de noapte cu 48 de ore libere);
– trebuie să c unoască numărul și categoria persoanelor private de libertate pe care le
supraveghează și nominal pe cei cu grad sporit de risc;
– la luarea în primire a serviciului, verifică mijloacele de legătură și alarmare;
– efectueaza apelul numeric al persoanelor private de libertate și controlul camerelor de
deținere;
– trebuie să țină în permanență încuiate camerele de deținere și să le deschidă numai
pentru desfășurarea activităților prevăzute în program sau la dispoziția șefului ierarhic;
– efectueaza perche ziția corporală sumară (ori de câte ori persoanele private de libertate
sunt scoase sau introduse în camera) si percheziția corporală amănunțită (la ordin) si de
asemenea, participă la perchezițiile generale dispuse de conducerea unității, la exercițiile d e
alarmare;
– aplică regimul și regulile de lucru specific diferitelor categorii de persoane private de
libertate (cu grad sporit de risc, izolare, refuz de hrană etc.);
– consemneazea în registrul de plimbare a persoanelor private de libertate efectua rea
acestei activități;
– urmărește repartizarea veselei la camere, înainte de distribuirea hranei și de retragerea
acesteia, după servitul mesei și asistă la distribuirea hranei, pentru persoanele private de libertate,
urmărind ca aceasta să fie realiz ată în mod corect;
– verifică înainte de ora stingerii, dacă toate camerele sunt încuiate și asigurate și
înmâneaza cheile șefului de tură;
– trebuie să stabilească și să instruiască persoanele private de libertate care efectuează
serviciul de planton și să urmărească modul în care aceștia își îndeplinesc îndatoririle (dacă e
cazul);
– se prezintă la penitenciar în situații deosebite (revolte, calamități, incendii, etc.) și când i
se solicită de către directorul penitenciarului ori pentru rezolvarea al tor sarcini conform
planificării întocmite de șeful ierarhic direct;
Agentul supraveghetor pe secție are cea mai grea misiune ș i este cel mai expus
pericolului deoarece participă la menținerea și restabilirea ordinii și disciplinei în rândul

19
persoanelor private de libertate, deci trebuie să dea dovadă de mult curaj, stăpânire de sine și să
fie ferm și impunător.

4.Agentul de la birouri :

– este responsabil cu actele, registrele tipizate și aplicația informatizată (sunt foarte mult e
situații de făcut, reclamații primite din partea deținuților, petiții cu termen scurt primite de la
judecătorul delegat, răspunsuri către alte penitenciare sau alte instituții ori răspunsuri către
avocații deținuților);
– este singuru l agent cu program fix, de la 7 30 la 1530, de luni până viner i, cu 40 ore
lucrate săptămânal 
– trebuie sa formuleze răspunsuri, iar acestea trebuie semnate de către Directorul Adjunct
al sectorulu, dar și contrasemnate de către Directorul unității pentru a putea pleca din unitate;
– gestionează și actualizează documentele de evidență (dosare profesionale, fișe
matricole, fișe de evidență, documente de legitimare) și registrele opis, pentru personalul din
unitate;
– redactea ză deciziile directorului, conform reglementărilor în vigoare și operează
modificările în documentele de evidență și registrele opis pentru personalul aflat în gestiune;
– asigură legalitatea deținerii persoanelor private de libertate, prin ve rificarea
documentelor din dosarul individual la primirea cu ocazia depunerii ori transferării și realizarea
evidenței nominale și statistice, îndeplinirea procedurii de citare și de comunicare a actelor de
procedură, calcularea pedepselor și a fracțiunilo r prevăzute de lege pentru liberarea condiționată;
– ține evidența, întocmește și supune avizării tabelele pentru:
 prezentarea personalelor condamnate la instanțele de judecată, la organele de urmărire
penală și alte instituții abilitate;
 efect uarea transferului între unități penitenciare, ridicarea în cercetări;
 învoiri și permisiuni;
 modificarea situației juridice;
 pe baza cererii aprobate, asigură accesul persoanei condamnate la dosarul individual 
 efectuează xeroco pii conform prevederilor le gale.
– pe lângă atribuțiile de zi cu zi, apar problemel e urgente pe care trebuie sa le rezolve cu
prioritate;
Agentul de la birouri este responsabil cu actele și documentele din cadrul instituției, de
aceea trebuie să dețină abil ități de comunicare, stăpânire de sine, responsabilitate, inițiativă, auto –
organizare, competențe de comunicare scrisă și aplecare spre detaliu.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă o carieră de funcționar public cu statut special din
cadru l Administrației Naționale a Penitenciarelor, am luat un interviu unui șef de secție cu o
vechime de 25 ani în sistemul penitenciar.

1.Cum ați ajuns să lucrați în domeniu?
De mic copil m -a atras meseria de polițist. Inițial, când m -am înscris , am crezut că voi
ajunge polițist, însă domnul care ne -a recrutat lucra la penitenciar. Lucrez de 25 ani în sistem, la
început am fost agent, am lucrat și în postul de pază, am lucrat și pe secție, dar și ca escortă, iar
apoi am promovat examenul și am aj uns sef de secție. Am îndeplinit și funcția de șef regim

20
pentru 1 an, iar acum îmi desfășor activitatea ca șef de secție pe o secție cu 300 deținuți,
clasificați în regim semideschis.

2. Ce satisfacții aduce un astfel de job?
Singura s atisfa cție a mea este că reușesc să ajung acasă după efectuarea serviciului.
Pentru că este un serviciu stresant, te uzează și fizic și psihic . Faptul că ajungi în sânul familiei,
fără să dai curs provocărilor și încercărilor din timpul unei zile, trecând peste toate înjurăturile,
peste toate amenințările la care suntem supuși, pentru mine este cea mai mare satisfacție.

3. Vorbeați despre înjurături și amenințări. Ce alte riscuri presupune meseria asta?
Faptul că ai curajul să intri de la 7 30 la serviciu, pe o secție unde ai 300-400 deținu ți
clasifica ți în regim semideschis, care stau cu ușile deschise , asta este o încerca re, este o
provocare pentru noi, deoarece aceștia sunt cei mai periculoși din punctul meu de vedere. Altă
provocare este faptul că majoritatea deținuților sunt infectați cu virusul HIV , indiferent că știu
sau nu știu . Știm cu toții riscul la care ne expunem în momentul în care intrăm pe acea secție.
Oricând poți duce vreun virus acasă la familie, la copii, la soție. Faptul că ne a sumăm acest risc
și intrăm în serviciu acolo , este o provocare.

4. De-a lungul carierei, ați fost vreodată atacat sau agresat?
Eu, personal, nu. Dar am av ut colegi atacați sau chiar loviți. Și prin toată țara au fost
cazuri. S-a încercat în ultima perioadă să se aduc ă la cunoștința opiniei publice cam toate
problemele care se întâmplă, pentru că am văzut din partea multor oameni că încearcă să
deformeze imaginea funcționarului public cu statut special din cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor – făcându -l torționar și așa mai departe. Numai anul trecut, la nivel de țară, au
fost înregistrate aproximativ o sută de ultraje. Că e amenințare , că e înjurătură , că încearcă să te
lovească, că te îmbrâncește, că aruncă după tine cu ceva – trebuie sesizat Parchetul. Trebuie să
ținem cont că lucrăm cu tâlhari, criminali, cu fel și fel de infractori.

5. Cum sunteți instruiți să reacționați în astfel de situații? Ce trebuie să faceți?
Noi suntem instruiți, avem ș i grupe de intervenție . Când t e afli în fața unui incident creat
între două sau mai multe persoane privat e de libertate, n u îți spune nimeni ce să le vorbești în
momentul ăla, cum să reacționezi. Toată treaba e să știi cum să relaționezi cu ei, să negociezi și
cum să gestionezi acel incident . Trebuie să chemi responsabilul de zonă , trebuie să anunți alți
colegi, dar tu ești prima persoană la fața locului și trebuie să reacționezi. Dar dacă cel mai
aproape coleg e pe o secție de deținere și nu poate să părăsească locul, nu prea are cum s ă te
ajute. Lipsa de personal ne duce în această situație.

6. De ce există această lipsă de personal?
În ultima perioadă ne -am confruntat cu un val mare de pensionări. Toată această
nesiguranță din cazua modificări i ce s-a făcut pe legea pens ionării, i-a dus pe oameni în pragul
de a ieși la pensie. N-au mai avut încredere să stea și să lucreze în continuare. Sistemul în sine nu
prea mai este atractiv pentru tineri, iar angajările făcute î n ultima perioadă nu prea au avut
puterea de a acoperi locurile vacante . Ne dorim să se deblocheze toate posturi le, să se dea drumul
la concursuri . La nivel național, suntem undeva cu aproximativ opt mii de posturi în minus .

21
7. Ați asistat vreodată la o revoltă?
Am avut o revol tă în anul 2015. S -a apelat la jandarmi și la poliție pentru a se așterne
liniștea, iar ulterior au fost relocați deținuții la alte penitenciare, apoi totul a revenit la normal.

8. Dar de la ce pornise?
Erau fel și fel de revendicări. Dacă nu le -ai dat ceva în ziua respectiv ă sau n -a ieșit ca e i,
încep să bată în ușa camerei de deținere , vor totul atunci, imediat, nu țin cont de nimic. Deținuții
nu înțeleg că noi nu avem oameni ca să acoperim toate secțiile, ei vor atunci să le îndeplinești
toate drepturile. Nu înțeleg că o c erere trebuie să -și urmeze cursul, că poate să dureze o
săptămână sau chiar două până primește soluționare. Însă sunt mereu scoși la raport, merg la
comandantul de secție, li se spune că procedura poate să dureze până la 30 zile , dar vorbești de
pomană. Vo r atunci.

9. Care a fost cel mai dificil moment din cariera dumneavoastră?
La început, când m -am angajat în sistemul penitenciar, acum 25 ani, era mai bine.
Probleme multe întâmpinăm acum , de când am rămas fără personal. Problemele noastre se
rezumă la orele suplimentare efectuate, lipsa condițiilor de muncă și acordarea concediului de
odihnă . Faptul că nu se deblochează posturile , să vină tineri pentru a fi instrui ți, să mai prindă un
pic din experiența celor care se apropie de pensionare.

10. Orele suplimentare sunt plătite?
De la 1 aprilie 2019, am obținut prin acțiuni sindicale și negocieri , plată pentru orele
suplimentare. Însă ele nu se plătesc în totalitate. De exemplu, dacă ți -ai făcut 24 de ore
suplimentare într -o lună, î ți plătește undeva la 15 ore. Și asta abia după 60 de zile în care
instituția are posibilitatea să -ți acorde zile libere pentru orele respective. În cazul în care după 60
de zile nu ți s -a dat liber, or ele suplimentare intră la plată.

11. Concediul de odihnă îl luați pe tot, sau se reportează de la an la an ?
Ar fi fost frumos să ne putem lua tot concediul pe anul în curs, însă datorită lipsei de
personal, sunt colegi care au concediu restant și din anul 2017.

12. Se tot discută în spațiul public despre condițiile proaste din penitenciarele românești.
Ce ar trebui făcut pentru a rezolva problema?
Investiții, deoarece sistemul este subfinanțat. CEDO a spus că trebuie luate măsuri în
penitenciare, vizavi de supraaglomerare. Nu a spus nici să punem în aplicare recursul
compensatoriu și să venim cu șase zile câș tig la 30 în condiții improprii, dar nici să fie
despăgubiți deținuții între sumele acelea, cinci euro și opt euro pe zi. N -au spus decât că trebuie
luate măsuri în mediul penitenciar vizavi de supraaglomerare. Ideea cea mai bună ar fi fost să
aloce niște bani și să se modernizeze penitenciarele, să se creeze un alt penitenciar – unul, două,
în funcție de banii pe care -i avem – să se creeze noi spații de deținere în penitenciarele în care
infrastructura permite.
Din punctul meu de vedere, tot ce se face , va avea efect pe termen scurt. Chiar dacă s -a
dizolvat puțin fenomenul de supraaglomerare, e pe termen scurt. Cei care au beneficiat de leg ea
169 (recursul compensatoriu) deja au început să se întoarcă . Dacă tu nu le asiguri nimic când ies
pe poarta penitenciarului , nu le ușurezi cu nimic intrarea în societate pentru a -și găs i un loc de
muncă, șocul pentru ei la liberare este foarte mare. Pentru că nu știu să facă nimic, aceștia

22
săvârșesc o altă faptă și vin înapoi. Mai bine aici la penitenciar : trei mese pe zi, apă caldă la
dispoziție, televizor în cameră și un acoperiș deasupra capului .

14.Au existat și aici deținuți liberaț i prin recursul compensatoriu care au recidivat?
Deja vedem aceleași fețe prin penitenciar. Nu trebuie să generalizăm acum, însă putem
spune că toți au aceeași factură ca oame ni. Nu sunt toți la fel, d ar 40% dintre ei se întorc în
penitenciar deoarece nu se regăsesc dincolo de poarta penitenciarului .

15. Ce îi sfătuiți pe cei care vor să urmeze o carieră în cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor ?
Le recomand să se intereseze înainte despre ce înseamnă sis temul penitenciar, să meargă
în vizită la cel mai apropiat penitenciar cu ocazia ziua Porților deschise și să vorbească cu cei
care lucrează, să meargă prin penitenciar și să observe condițiile de muncă . Dacă consideră că se
pot integra în sistem și sunt d ispuși să își asume riscurile la care vor fi supuși, le recomand să
urmeze o carieră în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și să se înscrie la una din
unitățile de învățământ care le va perminte intrare în sistem după finalizarea acesteia.

23

Concluzii

Din punctul nostru de vedere, principiile care stau la baza organizării și dezvoltării
carierei în funcția publică din sistemul administrației penitenciare sunt 
 competența, principiu potrivit căruia persoanele care dores c să acceadă sau să promoveze
întro funcție publică din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate
trebuie să dețină și să confirme cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării funcției publice în
sistemul administrației pe nitenciare;
 competiția, principiu potrivit căruia confirmarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare
exercitării unei funcții publice în sistemul administrației penitenciare se face prin concurs sau
examen;
 egalitatea de șanse, principiu prin care se asig ură recunoașterea vocației la funcția publică
din sistemul administrației penitenciare a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite
de lege;
 profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcției publice se face cu
respectarea preve derilor legale;
 motivarea, principiu potrivit căruia, în vederea dezvoltării carierei, Administrația
Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate au obligația să identifice și să aplice, în
condițiile legii, instrumentele de motivare morală și mate rială a funcționarilor publici, precum și
să sprijine inițiativele privind dezvoltarea profesională a acestora;
 transparența, principiu potrivit căruia Administrația Națională a Penitenciarelor și
unitățile subordonate au obligația de a pune la dispoziție celor interesați informațiile de interes
public referitoare la cariera în funcția publică din sistemul administrației penitenciare.
 stabilitatea funcționarilor publici cu statut special în funcția publică pentru care au fost
angajați, determina însăși prof esionalizarea acestora.

Sistemul administrației penitenciare din România nu a depășit încă pragul critic în ceea ce
privește politicile de personal și profesionalizarea acestora.
Administrația penitenciară trebuie să se manifeste ca un serviciu public, a flat în slujba
cetățeanului, fapt care nu se poate realiza fără o strucutră de personal profesionistă. În acest
context este nevoie de:
 aplicarea constantă a principiului angajării funcționarilor publici cu statut special din
cadrul sistemului penitenciar exclusiv pe criterii de competență profesională;
 eliminarea clientelismului politic din administrația penitenciară;
 promovarea în funcții publice pe criterii de performanță și de moralitate în spiritul legii și
al Constituției;
 gestionarea coerentă și co rectă a carierei funcționarului public din penitenciare, luând în
considerare specificul atribuțiunilor, prin stimularea și asigurarea unor condiții normale de lucru
în scopul respectării principiului stabilității și continuității în muncă;
 crearea unui si stem performant, național și regional, de pregătire a funcționarilor publici
din sistemul penitenciar;

24
 îmbunătățirea reputației administrației penitenciare; aceasta este relativ scăzută, iar
cariera în acest domeniu este considerată puțin atractivă, nu doa r din cauza salariilor relativ mici,
ci și din cauza opiniei publice negative cu privire la stat în general și mai ales la acest serviciu
public în special
Concluzionând, putem afirma că, ameliorarea situației în acest domeniu, necesită nu doar
instruirea funcționarilor publici din sistemul penitenciar cât și a cetățenilor statelor noastre în
acest scop.

25

Bibliografie

A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Alexandru,Ioan  Drept administrativ, Editura Omnia, Brașov, 1999 
2. Călinoiu, Constanța; Vedinaș, Vergin ia, Teoria funcției publice europene, Editura Lumina
Lex, București, 1999 
3. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, București, 2001 
4. Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ, vol I și II, Editura Mârvan, București, 1934 
5. Preda, Mircea, Drept administrativ. Partea generală, vol.I, Ed. Lumina Lex,București, 2000 
6. Pușcă, Andy; Popescu -Slăniceanu, Ion; Petrovszki, Diana Marilena, Drept civil. Partea
generală. Persoanele, Editura Universitară „Danubius”, Galați, 2009 
7. Santai, Ioan, D rept administrativ și știința administrației, vol. I(2007) și vol. II(2008), Editura
Risoprint, Cluj -Napoca
8. Stelian , Ivan, Răspunderea juridică a polițistului, Ed. Hiparion, Cluj, 1997 
9. Vedinas, Verginia; Călinoiu, Constanța, Statutul funcționarului publi c european, Ediția a II -a,
Editura Universul Juridic, București, 2007 .

B. Articole și lucrări conferințe
1. Sistemul penitenciar în România 1995 – 2019 – Publicație APADOR -CH, 2019 
2. Simona Cristea – “Considerații privind statutul legal al funcției publice”, în Revista de drept
public (nr. 2/1999), revistă editată de Institutul de știinte administrative al României.

C. Jurisprudență
1. Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015 a Curții Constituționale a României privind
neconstituționalitatea art. 74 alin. 2 din Legea nr. 293/2004 
2. Decizia nr. 90 din 21 februarie 2019 a Curții Constituționale a României privind
neconstituționalitatea art. 31 din Legea nr. 293/2004 
3. Sentința nr. 773 din 22 octombrie 2019 a Tribunalului Brăila privind anularea sancțiunii
discplinare a funcț ionarului public cu statut special.

D. Legislație
1. Legea nr. 188/1999, actualizată 2019 prin Legea nr. 156/2018, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 03 iulie 2018 
2. Legea nr. 293/2004, actualizată 2014, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 264 din 10 aprilie 2014 
3. Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 1 4 august 2013 
4. Hotărârea nr. 611 din 04 iunie 2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și
dezvoltarea carierei funcționarilor publici , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 530 din 14 iulie 2008 

26
5. Hotărârea nr. 157/20016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016 
6. Ordinul nr. 2721 /2018 privind condițiile de acordare a majorării de 75% din salariul de funcție
pentru munca suplimentară prestată începând cu 1 aprilie 2018 peste programul normal de lucru
de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicat în
Monitorul Oficial, parte a I, nr. 611 din 17 iulie 2018 
7. Ordinul nr. 4800 din 27 noiembrie 2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța
locurilor de deținere din subordinea Administrației Național e a Penitenciarelor, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1065 din 17 decembrie 2018 .

E. Resurse Web
1. Site-ul Administrației Naționale a Penitenciarelor http //www.anp.gov.ro 
2. Site-ul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în Români a – Comitetul Helsinki
http//www.apador.org.