Sistemul Penitenciar

Partea I: ASPECTE TEORETICE

Capitolul 1: Sistemul penitenciar – ASPECTE GENERALE

Caracteristici generale ale sistemului penitenciar

Penitenciarul este reprezentantul autorității, este un sistem bazat pe reguli stricte , un spațiu inchis cu urmări psihologice asupra deținuților cât și a angajaților , dar tot odată el trebuie să reprezinte pentru fiecare dintre deținuți un centru de reabilitare unde fiecare comunitate constituie o lume anonimă , privată de prestigiul social.

Conform lui Florian G., ,,sistemul penitenciar are la bază trei elemente:

Modul de executare a privării de libertate

(se referă strict la cum își execută deținuții pedepsele)

Tratamentul aplicat deținuților:

criterii de separare;

drepturi;

obligații;

activități culturale educative.

Organizarea propriu-zisă a penitenciarului:

tipul de deținuți;

grupul de deținuți;

personalul penitenciar.”

(Florian, G., 1996, p.57)

Sistemele penitenciare se pot clasifica astfel:

1. Sistemul Pensilvania din orașul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2 forme:

a) sistem celular absolut: deținuții nu aveau dreptul de a comunica cu absolut nimeni , chiar și atunci când erau scoși în aer liber .

b) sistemul celular de separațiune: sigurele persoane cu care puteau comunica deținuții erau angajații .

2. Sistemul Aubirian creat în 1820 în Aubira cunoscut sub numele de „silance sistem” :

– deținuții pe parcursul zilei muncesc împreună neavând voie să discute , iar noaptea sunt izolați în celule .

3.Sistemul Reformator aplicat în 1876 la penitenciarul Almira din New York: pedeapsa nu avea un termen fix, nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea deținutului pe timpul executării pedepsei. Deținuții erau împărțiți în 3 clase, cine atingea prima clasă, cea mai bună considerată, după 6 luni era eliberat condiționat. După jumătate de an de libertate, eliberarea era definitivă.

4. Sistemul Progresiv de la izolare și disciplină severă la drepturi și activități diverse într-o atmosferă de încredere, are 3 forme:

a) englez: într-o perioadă de 8-12 luni deținutul era sever izolat ziua și noaptea, în a 2-a perioadă era ținut separat noaptea iar ziua lucra în comun cu ceilalți deținuți, în ultima perioadă, deținutul era eliberat provizoriu, dar supravegheat.

b) irlandez: asemănător c cel englez cu deosebire că înainte de fazele a 2-a și a 3-a, fiecare deținut erasupus unor teste pentru a descoperi starea morală și rezistența la tentații .

c) belgian: tratamentul se desfășoară în 4 etape: reeducare, readaptare socială prin tratament dirijat într-un climat de încredere, per-libertate, eliberare condiționată.

5. Sistemul în comun: majoritatea timpului deținuții din acest sistem îl petrec împreună ducând la o administrare mai simplă și economică a penitenciarului .

Singurul aspect negativ îl constituie contagiunea morală și învățarea tehnicilor infracționale. În prezent este cel mai răspândit sistem de detenție. (G. Antoniu, 1975, p.47)

Penitenciarele mai pot fi clasificate după următoarele tipuri:

a) regionale: pentru preventivi;

b) de transfer: cel mult o lună, în vederea regrupării deținuților;

c) pentru deținerea celor cu infracțiuni grave contra securității statului;

d) pentru munca zilnică

e) cu regim sever pentru deținuți care au comis abateri;

f) pentru bărbați;

g) pentru femei;

h) pentru minori.

Viața în penitenciar și sistemul de detenție se mai structurează și după criteriul tipurilor de norme și legi, valori, obligații pe care deținutul trebuie să le respecte după cum urmează:

1. Organizaționale- normele de tip include mecanismul de funcționare a instituției penitenciare;

2. Acționale- regulile colectivității deținuților;

3. Relaționale- modalități considerate cele mai eficiente în raporturile deținut-deținut, deținut-grup, deținut-personal.

În paralel cu aceste norme în penitenciar există și norme oficiale și neoficiale:

Oficiale- urmăresc atingerea obiectivelor instituției: productive, educative, preventive.

Neoficiale- care exprimă generalizarea experienței dobândite de deținuți cu scopul de a crea relații și condiții suportabile pe parcursul executării pedepsei, acționând doar în interiorul grupului de deținuți.

Fiecare deținut are obligația de a respecta aceste norme și reguli. La intrarea în penitenciar deținutul se va supune noilor regul ale acestuia . Un rol important în integrarea noilor deținuți o au cei vechi prin cooperare și ajutor . Aici cea mai mică greșeală este sancționată. Sancționarea variază în funcție de durata șederii, vechimea sa în penitenciar, starea de recidivă, vârsta deținutului, status-ul și rolul.

Din toate acestea relevăm modalități de interiorizare a normelor informale a grupului de deținuți:

conduita individului este în funcție de statutul actual: odată intrat în penitenciar subiectul va acționa conform normelor situației date.

deținuții cu vechime sunt mai dispuși spre cooperare și ajutor, cu scopul ca noul venit să se conformeze grupului.

uneori aderarea la sistemul de norme și valori informale are rolul de mecanism de securitate, apărare.

game de reguli, obiceiuri, ierarhii este admisă mai ușor de deținuți cu un grad foarte scăzut de instruire.

Normele și valorile neoficiale în general au menirea de a conserva un sistem de relații în avantajul deținuților cu pedepse mari, pe termen lung de pedeapsă. Aceste norme fiind impuse de relații de putere din nevoia de securitate, prin imagini și perspective a vieții de după eliberare.

Condiția respectării acestor norme este că încălcarea să nu fie vizibilă de cei din jur, în caz contrar administrația penitenciarului este obligată sa-i ofere suficientă protecție pentru a se desprinde de normele impuse de grupul deținuților, ce de multe ori sunt în cotradicție cu normele sociale, morale, juridice. (Florian, G., 1996, p.57)

Pentru minori și deținuți tineri viața normativă pare mult mai ușoară, ei se asociază mai repede în calificarea într-o profesie, meserie folositoare. În prezent îi ajută să se integreze în sistemul penitenciar.

Personalul la fel ca și deținuții au un sistem de norme și valori prin care participă la viața organizațională, explicit formulate la nivelul instituției penitenciare și legătura lor cu nevoile și aspirațiile fiecărui membru.

În viața cotidiană a penitenciarului personalul nu are prea des satisfacții: a influența spre bine în perioada de tranziție a țării, când unele valori nu se mai respectă, când este dificil să definești binele și sensul evoluției sociale, când evenimentele vieții o ia înaintea gândirii. Personalul închisorilor se găsește pe aceeași scenă cu deținuții, a fi partener de viață cu ei înseamnă a le fi superior în univers sufletesc chiar dacă penitenciarul este o frontieră a civilizației, a-ți face datoria înseamnă mai întâi de toate a fi om.

Atât sistemul penitenciar cât și condițiile lui de existență trebuie să corespundă standardelor mondiale, in limitele legii.

Efectele psihosociale ale privării de libertate

Prima intrare în penitenciar atrage după sine multe probleme în rândul deținuților . Aceste probleme trebuie / trebuiesc rezolvate imediat pentru a putea diminua sentimentul strain .

Impactul privării de libertate este dramatic în majoritatea cazurilor pentru cei aflați în penitenciar pentru prima dată (nerecidiviști) și generează o serie de conduit diferite de cele din mediul liber .

Contactul cu penitenciarul intervine pe fondul unei tensiuni psihice legată de comiterea unei infracțiuni și duce la despărțirea de familie , de obișnuițele și activitățile preferate .

Deținutul în proces de adaptare cu sistemul penitenciar pargurce o serie de etape :

explorarea treptată a mediului

învățarea argoului

resemnarea privind familia și apropiații .

Trecutul și viitorul deținutului sunt abandonate pentru un prezent sobru .

Impactul detentiei asupra individului se resimte în mod dramatic prin:

a) limitarea drastica a spatiului de miscare;

b) organizarii timpului oricarei persoane privata de libertate.

Aceasta înseamna necesitatea elaborarii unor noi conduite legate de spatiu si de timp radical diferite de cele ale unui individ uman în libertate.

Apariția unor fenomene de teritorialitate este cauzată de supraaglomerarea penitenciarului .

Deși fenomene de teritorialitate se manifesta si în conditiile vietii obisnuite, mai ales în spatii supraaglomerate (orase, blocuri, etc.), unele fenomene de agresivitate se observa relativ rar, caci individul învata sa-si stapâneasca impulsurile agresive, generate de prezenta uneori suparatoare a altor indivizi. Însa în conditiile detentiei, fenomenele de teritorialitate devin exacerbate si genereaza o agresivitate marita.

Pe planul timpului este resimțită cu tărie frustrarea .. Organizarea impusa si în general foarte monotona a timpului, program zilnic sever reglementat, timpul liber, atât cât este, fiind si el impus mai cu seama în primele perioade ale detentiei provoaca sentimentul de frustrare continua si, în consecinta, agresivitatea persoanei private de libertate este marită.

Din perspectiva deținutului efectele supraaglomerării sunt:

dezvoltarea sentimentelor negative

pierderea controlului situațiilor

creșterea agresivității

pierderea libertății de mișcare

scăderea posibilității anticipării comportamentelor colegilor de celulă .

Din perspectiva administrației penitenciarelor există trei etape importante în executarea unei pedepse:

carantina

perioada execuției propriu – zisă

perioada pregătirii pentru eliberare

1. Perioada de carantina se prelungeste dincolo de 21 de zile pâna când persoana privata de libertate nou depusa ajunge la o formula de viata acceptabila.

2. Urmeaza executarea propriu – zisa – denumita asa deoarece cuprinde cea mai mare parte a pedepsei si în care se încearca reeducarea persoanelor private de libertate iar munca este principala activitate a majoritatii acestora. În aceasta etapa detinutii încep sa se obisnuiasca cu regulile monotone, obligatorii si repetitive ale mediului penitenciar.

3. Pregatirea pentru liberare cuprinde cele câteva saptamâni dinaintea liberarii, când persoana privata de libertate este supusa unui program special de instruire: i se dau sfaturi practice privind modul de rezolvare a problemelor pe care le va întâlni imediat dupa punerea în libertate, mai ales cele referitoare la gasirea unui loc de munca si modul de comportare.

Penitenciarul Timișoara – date istorice

Penitenciarul Timișoara este o unitate bazată pe deținerea de condamnați și își desfășoară activitatea în regim deschis, semi-deschis. Este situat în centrul municipiului Timișoara, pe strada Popa Șapcă nr.7.

La ora actuală administrația Penitenciarului Timișoara se preocupă de îmbunătățirea condițiilor atât pentru personalul angajat, cât și pentru persoanele private de libertate aflate în custodie penitenciară.

Astfel, au fost modificate camerele de deținere care nu mai cuprind 200 de persoane ca în 1998, ci maxim 39, în timp ce personalul beneficiază de un vestiar nou și modern construit în 1999, în care fiecare angajat beneficiază atât de un spațiu propriu cât și de posibilitatea de a efectua duș după orele de serviciu.

În altă ordine de idei, conducerea unității a avut în vedere realizarea unor investiții pentru pavilionul administrative însă dezvoltarea penitenciarului la standard modern .

Datorită noului sistem de telefonie ,RETEL, deținuții au posibilitatea de a efectua convorbiri telefonice în exteriorul penitenciarului , iar în incinta acestuia activitățile acestora se limitează la verificarea conturilor bancare și efectuarea cumpărăturilor de uz zilnic .

Totodată, au fost reamenajate cele 4 curți de plimbare, dotate cu aparatură și materiale pentru activități sportive. Au avut loc recent și lucrări de reamenajare a blocului alimentar, astfel încât au fost ridicare standardele de acordare a hranei persoanelor private de libertate.

În cursul anului 2008 a fost dată în folosință și camera pentru acordarea dreptului la vizită intimă persoanelor private de libertate, care este dotată conform reglementărilor în vigoare. Tot în prima parte a acestui an a fost reamenajat sectorul de acordare a vizitelor, investindu-se în dotarea acestuia cu dispozitive de separare.

De asemenea, a avut loc și amenajarea camerei de acordare a audiențelor și a vizitei persoanelor private de libertate cu apărătorii și dotarea acesteia cu aparatură specifică. Au avut loc reparații capitale pe secțiile de deținere 1,2,3 și 4, reamenajarea sălii de destivități pentru cadre și a clubului persoanelor private de libertate și amenajarea unui cabinet stomatologic pentru acestea din urmă.

Capitolul 2: Legislația de organizare și funcționare a penitenciarelor

2.1 Regulamentul de organizare și funcționare a unităților penitenciare

Potrivit regulamentului de organizare și funcționare a unităților penitenciare din 21.05.2012, cu referire la:

Articolul 30:

Structura educației și a asistenței psihosocială organizează, coordonează, derulează și evaluează activitatea de educație și asistență psihosocială desfășurată în cadrul penitenciarului cu implicarea persoanelor private de libertate .

Activitățile de educație și asistență psihosocială se organizează și se desfășoară în funcție de:

a) standardele naționale în domeniul educației și asistenței psihologie și sociale a persoanelor private de libertate;

b) caracteristicel și nevoile educative, psihologice și sociale ale persoanelor private de libertate;

c) momentul traseului execuțional;

d) tipul regimului de executare a pedepsei privative de libertate;

e) specificul fiecărui loc de deținere.

Standardele naționale în domeniul educației și asistenței psihologice și sociale a persoanelor private de libertate se stabilesc prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 32:

Structura educației și asistență psihosocială îndeplinește, prin membrii săi, următoarele atribuții specifice:

a) organizează și desfășoară activități de educație și asistentă psihologică și socială, în conformitate cu metodologiile specifice și cu atribuțiile prevăzute în fișele posturilor;

b) asigură accesul tuturor persoanelor private de libertate la activitățile și programele de educație și asistență psihologică și socială, în funcție de recomadările formulate în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică;

c) acordă sprijin calificat în vederea îmbunătățirii nivelului educațional al persoanelor private de libertate și a asistării acestora în soluționarea problemelor cu care se confruntă pe perioada detenției;

d) acordă sprijin calificat în vederea ameliorării/soluționării problemelor psihosociale cu care se confruntă persoanele private de libertate din penitenciare, prin implicarea, după caz, a familiei și a reprezentanților comunității în procesul de recuperare și pregătire pentru reintegrarea socială după punerea în libertate;

e) contribuie la conservarea și îmbunătățirea statutului psihosocial al persoanelor private de libertate pe parcursul traseului execuțional;

f) desfășoară activități de evaluare, consiliere și intervenție în criză;

g) realizează programele cuprinse în manualele de programe educative, de asistență psihologică specifică, de asistență psihologică generală și de asistență socială, elaborate la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor;

h) elaborează programe pe care le aplică în cadrul activității sale, avizate de către directorul direcției de specialitate din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor;

i) asigură contactul cu comunitatea în vederea informării acesteia cu privire la misiunea sa din penitenciare și pentru crearea unei rețele de suport social;

j) colaborează cu reprezentanții organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale în vederea desfășurării de programe sau activități în cadrul penitenciarului ori în comunitate;

k) evaluează periodic și raporteză semestrial/anual sau, după caz, la solicitarea direcției de specialitate situația activităților și programelor educaționale, de asistență psihologică și asistență socială desfățurate în cadrul penitenciarului.”

Scopul educației din penitenciar este ca persoanele implicate în procesul educațional să fie încurajate să-și privească cursanții ca pe adulți care participă la activități normale de educație.

Este important să fie tratați ca persoane responsabile, care dispun de posibilitatea de a alege, iar programul educativ să se bazeze pe nevoile individuale ale participanților.

Obiectivul principal al acestor programe este de a-i îndruma pe deținuți spre procesul de reabilitare și nu spre procesul de recidivare .

Johann Amos Comenius , în lucrarea sa “Didactica magna” consideră că la naștere , natura înzestrează copilul numai cu “semințele științei , ale moralității și ale religiozității”. Rezultă că în concepția sa, educația este o concepție de stimulare a acestor “semințe” , și implicit de conducere a procesului de umanizare , omul “nu poate deveni om decât dacă este educat” . (Comenius, J., A., 2007, p.18)

Consider că aceeași situație o regăsim și în cadrul penitenciarelor deoarece educația în acest sistem poate avea deseori un impact asupra recidivei , reintegrării , asupra rezultatelor ocupării forței de muncă și desigur asimilarea unor competențe utile pentru o viață onestă după eliberare .

http://lege5.ro/Gratuit/gmytomjqha/regulamentul-din-21052012-de-organizare-si-functionare-a-unitatilor-penitenciare

2.2 Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 – 2016

Cu ajutorul “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 – 2016 ” putem defini sistemul administrației penitenciare , constituit din Administrarea Națională a Penitenciarelor caun serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice și a siguranței naționale prin asigurarea pazei , escortării , supravegherii, aplicarea regimului de detenție și organizarea de activități educaționale destinate reinserței sociale a persoanelor private de libertate .

Procesul strategiei naționale de reintegrare socială are la bază evaluare permanentă a nevoilor educaționale de asistență socială și psihologică a persoanelor private de libertate . Acest proces este inițiat și direct urmărit de ANP (Administrația Națională a Penitenciarelor ) .

Pentru o bună desfățurare a activităților curente desfățurate în cadrul unitaților penitenciarelor este necesară prezența unui program care să includă activitați de instruire școlară precum și de o formare profesională a persoanelor private de libertate . Acest demers este realizabil cu ajutorul coordonării și planificării etapelor execuționale și a programelor educaționale .

Principala sarcină a acestei strategii vizează alcătuirea și evoluția activităților educaționale , de asistență psihosocială , care participă la responsabilizarea și restabilirea în societate a deținuților , prin intermediul cooperării cu instituții publice de apărare , de ordine publică și siguranță națională , cu alte instituții ale statului și nu numai .

Crearea unui sistem logic atât cu implicare instituțională cât și cu spirjin comunitar reprezintă percepția asupra nevoilor persoanelor private de libertate în vederea reintegrării acestora în societate .

Potrivit “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 – 2016 ” valorile esențiale în vederea dezvoltării acesteia sunt :

Umanism – valorificarea fiecărei perosane și încrederea în dezvoltare liberă

Integritate – fiecare domeniu de activitate respectă etica profesională

Loialitate – devotament față de rolurile și sarcinile asumate

Profesionalism – respectarea standardelor de calitate

Respect față de lege – egalitate în fața legii

Orientarea catre rezultate – preocuparea pentru eficiența și eficacitatea activităților

Orientare catre individ – echilibrul între nevoile individuale și cele comunitare

Continuitate – asigurarea unei succesiuni de măsuri

Multidisciplinaritate – diversificarea paletei de măsuri , instituții și organizații implicate

Dischidere către communicate – conștientizarea finalității procesului .

Conform “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 – 2016 ” principalele aspecte problematice care vizează cadrul de reintegrare socială în stadiul actual de clarificare , în România sunt :

Includerea persoanelor private de libertate întru-un număr insuficient de demersuri recuperative destinate nevoilor identificate ;

Eficiența redusă a activităților de educație și asistență psihosocială – în contextul unui aport limitat de resurse umane și materiale ;

Insuficiența soluțiilor privind diminuarea fenomenului de infracționalitate ș

numărul redus al măsurilor și sancțiunilor neprivative de libertate din legea penală;

cooperare interinstituțională deficitară;

resurse materiale limitate ;

nevoia reducerii costurilor legate de privarea de libertate .

Pornind de la analiza domeniului reintegrării sociale observăm o serie de aspecte negative :

lipsa personalului calificat în vederea desfășurării programului educativ duce la stagnarea calității activităților desfășurate .

lipsa concordanței între tematica abordată la cursuri și nevoile subiecților .

desfășurarea activitătilor specifice este stopată de lipsa mijloacelor materiale și financiare ;

insuficientă continuitate a demersurilor recuperative , realizate de actorii sociali cu rol în reintegrare .

Reintegrarea socială a deținuților reprezintă un proces cu începuturi în faza execuțional – penală .

Din perspectiva “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 – 2016 ” principalul rol al serviciului penitenciar este acela de al pregătirii persoanelor private de libertate pentru eliberare și totodata pentru perioada postdetenție .

În vederea obținerii succesului componentei de reintegrare socială este necesară organizarea concursurilor între comunitățile locale privind derularea demersului de incluziune socială și a programelor de educație și asistență psihosocială prin intermediul adaptării tematicii abordate la cursurile din cadrul penitenciarului . Ele fiind în concordanță cu nevoile și interesele persoanelor private de libertate .

Principalele categorii de persoane private de libertate vulnerabile sunt minorii , tinerii și femeile. Aceștia reprezintă prioritatea necesară în vederea dezvoltării procesului de recuperare adaptat la nevoile și interesele de dezvoltare profesională .

Conform “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate” principalele obiective strategice, ce vor fi realizate prin intermediul obiectivelor specifice, acțiunilor și măsurilor prevăzute sunt :

Dezvoltarea capacității instituționale în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate

Preocupările majore la nivelul managementului instituțional care includ direct calitatea rezultatelor obținute ca urmare a intervenției în plan local sau sistemic.

OBIECTIVE SPECIFICE:

Formarea profesională a personalului;

Dezvoltarea infrastructurii instituționale;

Îmbunătățirea cadrului normativ și promovarea schimbărilor legislative.

Dezvoltarea programelor educaționale și de asistență psihosocială în penitenciar

Premisa esențială a reușitei intervenției de tip social , pentru facilitarea integrării sociale și prevenirea recidivei reprezintă realizarea corectă și concretă a demersuilor recuperative destinate persoanelor private de libertate .

OBIECTIVE SPECIFICE:

Asigurarea educației și asistenței psihosociale a persoanelor private de libertate;

Conștientizarea reprezentanților comunității cu privire la problematica persoanelor private de libertate.

Facilitarea asistenței postdetenției la nivel sistemic

Facilitarea asistenței postdetenției se poate realiza prin stabilirea rolului activ și definitiv al partenerilor în procesul de reintegrare socială, ca și componentă a cadrului de colaborare.

Asigurarea continuității intervenției destinate persoanelor care au executat

pedepse privative de libertate;

Dezvoltarea de parteneriate cu instituțiile publice, asociațiile și organizațiile

nonguvernamentale, comunitățile locale și facilitarea reintegrării sociale a foștilor infractori;

Elaborarea unor proceduri interinstituționale referitoare la atribuțiile factorilor

implicați în procesul reintegrării sociale a persoanelor care au executat pedepse privative

de libertate;

Preluarea cazurilor și asigurarea asistenței în perioada postdetenție.

Monitorizarea, evaluare, revizuirea și sustenabilitatea “Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate”

Planul de Activități ce conține atât obiectivele strategice , cele specifice precum și activități , termene de realizare , responsabili și idicatori de rezultat este instrumentul cu ajutorul căruia se realizează implementarea strategiei .

Indicatorii reprezintă baza de raportare a rezultatelor ce urmăresc analiza periodică a gradului de obținere a rezultatelor , iar monitorizarea si raportarea imprementarii strategiei se realizează în conformitate cu termenele stabilite . Prin evaluarea strategiei se urmărește impactul produs de măsurile propuse, care se concretizează sub forma unui raport de evaluare.

Sustenabilitatea ”Strategiei Naționale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate” pe termen mediu și lung este dată de stabilitatea instituțională, definitivarea cadrului legislativ, în condițiile îndeplinirii obiectivelor asumate.

http://www.ana.gov.ro/doc_strategice/proiecte/strategie%20reintegrare%20ANP.pdf

Capitolul 3: Programe, proiecte și activități din cadrul Penitenciarului Timișoara

3.1 Proiect cu finanțare europeană

Proiectul „Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii și integrarea lor în societate”

Fondul Social European prin intermediul “Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din 2007-2013” co-finanțează proiectul „Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii și integrarea lor în societate” .

Proiectul vizează în mod direct și principal sprijinirea foștilor deținuți respinși de societate și creșterea șanselor acestora în vederea inserției pe piața muncii prin intermediul activităților de învățare , având ca obiectiv obținerea unei calificări în domeniul ecologic . Împreună cu deținuții, personalul supraveghetor va fi instruit în vederea îmbunătățirii modului de colaborare cu aceștia .

Totodata proiectul are în vedere eliminarea fenomenului de discriminare prin promovarea includerii sociale cu referire la acest grup .

Prin intermediul următoarelor obiective specifice se urmărește atingerea obiectivului principal , și anume minimalizara fenomenului de marginalizare a persoanelor care au fost condamnate la pedepse cu închisoarea .

1. Emiterea de recomandări în vederea îmbunătățirii cadrului legislativ și instituțional pentru facilitarea reintegrării sociale a foștilor deținuți .

2. Dezvoltarea unui sistem de training al deținuților în regim semi-deschis și deschis, în vederea obținerii unei calificări . Calificarea într-o meserie crește atât șansele găsirii unui loc de muncă, cât și sentimentul de responsabilizare, stabilitate, încredere în forțele proprii și independență în rândul persoanelor private de libertate. Dat fiind interesul societății și amploarea dezvoltării meseriilor tradiționale , pe baza calificării în această direcție, șansele găsirii unui loc de muncă pot fi reale.

3. Promovarea integrării sociale a persoanelor aflate anterior în detenție și înlăturarea stereotipurilor care împiedică incluziunea socială a grupurilor vulnerabile. Proiectul prevede îmbunătățirea imaginii faștilor deținuți și vizează înlăturarea prejudecăților sociale de aceștia, prejudecăți ce blochează reinserția lor în societate.

O necesitate în abordarea specifică a proiectului se definește prin intermediul următoarelor aspecte esențiale :

formarea profesională și certificarea competențelor pentru deținuții aflați în regim deschis și semideschis;

pregătirea și motivarea angajaților penitenciarelor pentru o interacțiune mai bună cu deținuții;

cooperarea cu posibili angajatori, parteneri sociali și reprezentanți ai comunității.

http://www.suntemprodusulmediului.ro/despre-proiect/misiune/

3.2 Programe educaționale din cadrul penitenciarului Timișoara

Conform bilanțului de activitate al Penitenciarului Timișoara pentru anul 2014 , Penitenciarul Timișoara a organizat evenimente cu participare internațională („Expoziția internațională de artă”), alături de parteneri din comunitate sau de cei din proiecte finanțate din fonduri europene.

De asemenea, deținuții au fost sprijiniți și încurajați să-și dezvolte aptitudinile artistice și sportive în contextul unor evenimente de impact regional („Plai fest”) sau național (concursuri organizate între penitenciare sau după formatul unor emisiuni cunoscute – „Deținuții au talent”).

În anul 2014, activitățile de reintegrare socială au fost organizate în baza analizei de nevoi efectuate la începutul anului, deținuții fiind incluși cu prioritate în activități și programe conform nevoilor identificate.

Datorită specificului Penitenciarului Timișoara – deținuți clasificați în regimurile deschis și semideschis, cu perioade scurte de timp până la liberarea condiționată, cu o mare folosire la activități lucrative, nevoile identificate pe linie de reintegrare socială au fost preponderent orientate spre activități semistructurate, de scurtă durată, scăzând astfel numărul programelor de lungă durată.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Serviciul de Educație și Asistență Psihosocială a colaborat cu Serviciul Regim și Siguranța Deținerii și s-a bucurat de suportul logistic asigurat cu sprijinul Serviciului Economico – Administrativ.

În acest an, participarea deținuților în programe și activități de reintegrare socială a fost în număr de 6820 (cu mențiune că un deținut poate participa la mai multe activități în timpul unui an). Comparativ cu anul 2013 (când numărul participărilor a fost de 5393) s-a înregistrat o creștere de 21%.

Program de adaptare la condițiile privării de libertate – 5 credite

Scopuri:

cunoașterea drepturilor și obligațiilor persoanelor private de libertate;

cunoașterea regulilor de ordine interioară;

cunoașterea programelor educative care se derulează în acest penitenciar.

Beneficiari:

deținuții nou intrați în penitenciar.

Program de alfabetizare pentru persoanele private de libertate care nu pot fi școlarizate – 30 credite

Scopuri:

însușirea scrierii și citirii corecte;

cunoașterea operațiunilor artmetice elementare.

Beneficiarii acestui program sunt deținuții care nu știu să scrie și să citească sau au dificultăți majore în acest sens , indiferent de nivelul de școlarizare.

Programul de completare a nivelului de școlarizare – 30 de credite (sem. absolvit)

Scop:

continuarea instruirii școlare.

Beneficiarii acestui program sunt deținuții care nu au absolvit ciclul primar , gimnazial , liceal și universitar . Aceștia își vor continua studiile în penitenciar cu personal calificat din Ministerul Învățământului și Cercetării Științifice .

Program de formare profesională – cursuri de calificare / specializare / perfecționare – 40 credite (curs absolvit)

Scop:

calificarea sau recalificare deținuților în diferite meserii, în funcție de necesitățile actuale ale societății și pentru reinserția reală în societate.

Beneficiari:

persoanele private de libertate care mai au de executat cel puțin 9 luni din pedeapsă. Aceștia trebuie să îndeplinească anumite condiții, în funcție de cursul calificat ales, codiții care sunt comunicate cu ocazia înscrierii la curs.

Program de educație civică – 25 credite

Scopuri:

cunoașterea și respectarea principalelor valori umane și norme morale fundamentale și regulile care conduc viața în comunitate;

conștientizara existenței sancțiunilor pentru încălcarea normelor de comportare civilizată.

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate.

Program de educație pentru sănătate – 25 credite

Scopuri:

însușirea regulilor de igienă individuaă și de grup;

aplicarea în practică a noțiunilor de igienă acumulate;

informarea despre cele mai frecvente boli tipice colectivității.

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate.

Program de educație pentru viața de familie – 25 credite

Scopuri:

pregătirea persoanelor private de libertate pentru asumarea unui rol familial (conjugal și parental) care să pună accent pe comunicarea eficientă în cadrul familiei și reconsiderearea poziției față de familiile celor care au înregistrat eșecuri în calitate de partener de viață sau părinte;

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate necăsătorite, fără familie, care provin din familii dezorganizate sau persoanelor căsătorite care s-au confruntat cu probleme în cadrul cuplului .

Program de educație religioasă și moral creștină – 25 credite

Scop:

dezvoltarea sentimentului religios și a unui comportament în spiritul valorilor religioase;

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate .

Program de educație prin sport – 20 credite

Scop:

menținerea și întărirea sănătății;

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate apte din punct de vedere medical.

Program de valorificare a aptitudinilor „Hobby” – 20 credite

Scopuri:

– îmbogățirea cunoștințelor prin lectură individuală;

– exprimare opiniilor proprii în legătură cu diverse subiecte de interes general;

– exprimarea prin creație literară.

Beneficiari:

– toți deținuții care doresc să îți dezvolte abilități prin activități de exprimare artistică (teatru, muzică, pictură), care doresc să participe la redactarea revistei „Dincolo de gratii”.

Program de menținere a unei vieți active- activități de club – 20 credite

Scop:

– posibilitatea de a-și dezvolta personalitatea, în special prin implicarea în dezbateri, concursuri tematice, activități cu cartea, recenzii .

Beneficiari:

– persoanele private de liberatate care doresc să își mențină un nivel de cunoștințe de cultură generală corespunzător.

Program de dezvoltare a universului cunoașterii (transmitere de informații din domeniul științei, geografie, istorie) – 25 credite

Scop:

– creșterea nivelului de informare și cultură generală a persoanelor custodiate.

Beneficiari:

– persoanele private de libertate care au un nivel minim sau mediu de cunoștințe.

Program de informare pentru prevenirea consumului de alcool, tutun, droguri

– 25 credite

Scop:

– îmbunătățirea nivelului de informare cu privire la consecințele consumului de alcool, tutun, droguri.

Beneficiari:

– persoanele private de libertate cu antecedente în consumul de alcool, tutun, droguri.

Program de desfășurare a emisiunilor RADIO – TV

Scop:

valorificarea cunoștințelor și a aptitudinilor / înclinațiilor pentru radio și/sau televiziune , ale unor deținuți , în vederea realizării unor emisiuni RADIO – TV, prin care se urmărește informarea populației carcelare de la nivelul unei unități de detenție, în diverse domenii de activitate.

Beneficiari:

toți deținuții de la fiecare nivel al unității de detenție .

Emisiunile locale RADIO – TV reprezintă o cale de transmitere a unor informații , din orice domeniu de activitate și care , în funcție de tema și scopul propuse , pot avea caracter educativ, cultural, științific, moral – religios, de divertisment, sportiv, etc.

Luând în considerare diversitatea domeniilor în care emisiunile locale RADIO – TV își găsesc aplicabilitatea și capacitatea acestora de a capta atenția ascultătorilor / telespectatorilor, de a promova în rândul acestora valori autentice și modele de viață, de a furniza un mod plăcut de petrecere a timpului liber, de a oferi posibilitatea transformării din ascultător / telespectator în actor, realizator sau protagonist al emisiunilor de acest gen, considerăm că, utilitatea acestora în cadrul sistemului penitenciar este evidentă și pe deplin justificată .

Program de implicare a deținuților în acțiuni de caritate

Scop:

formarea și dezvoltarea capacităților și atitudinilor menite să contribuie la optimizarea dezvoltării personale și creșterii șanselor de reintegrare socială.

Beneficiari:

toate persoanele private de libertate.

În vederea desfășurarii programului de implicare a deținuților în acțiuni de caritate conducerea Penitenciarului Timișoara, a organizat în colaborare cu Asociația pentru Ajutorarea Copiilor cu Afecțiuni Hemato– Oncologice „Patricia Popa”, o expoziție de picture , grafică și fotografie sub numele “Omul din oglindă”. La acest eveniment caritabil au participat deținuții aflați în custodia penitenciarelor din România, Ungaria și Grecia.

Scopul acestui eveniment este de implicare a deținuților în activități caritabile pentru a spijini copiii cu afecțiuni medicale grave.

Fondurile obținute din valorificarea lucrărilor deținuților vor fi donate Spitalului “Louis Țurcanu” din Timișoara în vederea achiziționării unor noi echipamente medicale necesare.

Partea a II-a: CERCETAREA

Capitolul 1 – Metodologia cercetării

Scopul și obiectivele cercetării

Scopul lucrării constă în stabilirea oportunităților educaționale pentru persoanele private de libertate din în cadrul penitenciarului.

Pornind de la scopul precizat anterior, am dezvoltat urmatoarele obiective:

O1. Precizarea scopului și a motivelor participării persoanelor private de libertate la cursurile, programele și activitățile din cadrul penitenciarului Timișoara.

O2. Stabilirea unei legături între temele abordate la nivelul cursurilor din cadrul penitenciarului și nevoile și interesele persoanelor private de libertate.

O3. Precizarea importanței cunoștințelor asimilate de către deținuți în cadrul cursurilor , programelor și activităților desfășurate în penitenciar și posibilitatea de aplicare a acestora după eliberare , în vederea obținerii unui loc de muncă.

O4. Descrierea principalelor dificultăți cu care se vor confrunta după eliberare persoanele private de libertate din cadrul penitenciarului Timișoara.

4.2 Ipotezele cercetării

1. Persoanele private de libertate participă la cursurile, programele și activitățile din cadrul penitenciarului în vederea reintegrării în societate , obținerii de calificări și diplome și în principal reducerea pedepsei primite.

2. Persoanele private de libertate consideră că pentru o bună desfășurare a activităților din cadrul penitenciarului este necesară existența unei concordanțe între tematica abordată la curs și nevoile și interesele lor.

3. Din perspectiva persoanelor private de libertate o buna valorificare în ceea ce privește cunoștințele asimilate în cadrul penitenciarului constă în găsirea unui loc de muncă după eliberare.

4. Reintegrarea în societate și în viața de familie, precum și obținerea unui loc de muncă reprezintă principalele dificultăți cu care se vor confrunta persoanele private de libertate la ieșirea din penitenciar.

4.3. Eșantionul cercetării

Cercetarea necesară acestei lucrări, “Oportunități educaționale pentru persoanele private de libertate”, s-a desfășurat în cadrul penitenciarului din Timișoara.

Subiecții cercetării au fost în număr de 40 de persoane private de libertate.

Pentru a putea chestiona persoanele private de libertate a fost necesar completarea unui protocol de confidentialitate și a unui formular de acceptare din partea subiectului și din partea conducerii penitenciarului.

Persoanele chestionate se împart în următoarele categoriile :

VÂRSTĂ:

18 – 25 ANI – 12 persoane

25 – 40 ANI – 17 persoane

peste 40 – 11 persoane

PEDEAPSĂ:

sub 5 ANI – 13 persoane

5 – 10 ANI – 6 persoane

10 – 15 ANI – 7 persoane

15 – 20 ANI – 9 persoane

peste 20 ANI – 4 persoane

pe viață – 1 persoană

NIVEL DE ȘCOLARITATE:

PRIMAR – 3 persoane

GIMNAZIAL – 10 persoane

LICEAL – 22 persoane

UNIVERSITAR – 5 persoane

4.4 Prezentarea metodelor utilizate pentru culegerea datelor

Pentru a identifica viziunea pe care o au persoanele private de libertate asupra oportunităților educaționale de care beneficiază, instrumentul folosit a fost chestionarul .

Chestionarul cuprinde 13 întrebări . Unele sunt închise, iar altele deschise în care persoanele private de libertate au putut să-și exprime punctul de vedere.

Prin intermediul chestionarului am încercat sa identific următoarele aspecte:

Scopul și motivele participării la cursuri,programe și activități

Importanța cunoștințelor asimilate în cadrul cursurilor în vederea obținerii unui loc de muncă

Denumirea principalelor dificultăți cu care se vor confrunta după eliberare

Existența unei legături între temele abordate și nevoile/interesele persoanelor private de libertate.

4.4.1 Metoda chestionarului

În opinia lui Chelcea S., „Chestionarul utilizat în investigarea fenomenelor sociale reprezintă o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu functie de stimuli , în raport cu ipotezele cercetării , care prin adminstrarea ca către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare , determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal , care urmează a fi înregistrat în scris” ( Chelcea S.,1975 , p 140).

Avantajele chestionarului sunt următoarele:

Întrebările sunt ușor de analizat

O cercetare bazată pe chestionar necesită mult mai puțin timp pentru a fi finalizată

Se poate afla părerea unui număr mare de indivizi

Nu necesită condiții speciale și nici timp îndelungat pentru aplicare

Pot fi utilizate atât în scop de cunoaștere cât și autocunoaștere

Permite investigarea unor stări, percepții, atitudini, etc. intime, ascunse, profunde.

Dezavantajele chestionarului:

Nu permite cercetarea realității în profunzime

Nu permite multă flexibilitate respondentului

Posibile cazuri de nesinceritate

Răspunsuri marcate de superficialitate, etc.

Partea a III – a: Prelucrarea și centralizarea datelor

Capitolul 5: Prelucrarea și centralizarea datelor

Prima întrebare din cadrul chestionarul adresat persoanelor private de libertate face referire la gradul de importanță pe care îl are educația asupra lor .

Fig. 1

În figura de mai sus putem observa că educația este considerată o prioritate pentru peroanele private de libertate, deoarece un procent de 77.50 % din numărul total al persoanelor private de libertate chestionate consideră că educația este de nelipsit , declarând-o foarte importantă și în un procent de 22.50 % susțin faptul că aceasta este importantă, în timp procentul persoanelor private de libertate care nu pun preț pe educație este 0,00% .

Acest fapt dovedește că educația are un rol important în viața persoanelor private de libertate care sunt conștiente că prin intermediul educației toate procesele privind atât dezvoltarea personală și comportamental, cât și cele necesare reintegrării în societate devin ușor de abordat .

Întrebarea numărul 2 se referă la activitățile desfășurate în cadrul cursurilor și activităților la care au participat subiecții și vizează următoarele tipuri:

ACTIVITĂȚI DE INSTRUIRE ȘCOLARĂ

Fig. 2

În urma analizei facută asupra prezenței persoanelor private de libertate la activitățile de instruire școlară observăm faptul că aceasta nu este una majoritară .

Din punctul meu de vedere principala cauză a prezenței reduse la activitățile de instruire școlară este dată de faptul că penitenciarul Timișoara este in regim deschis și semi-deschis , iar acest lucru îi îndrumă pe deținuți către alte activități cu recompense direct măsurabile .

Desigur , putem avea în vedere și posibilitateaunui nivel de școlarizare ridicat al persoanelor private de libertate din cadrul penitenciarului, iar aceștia să nu necesite aceste activități de instruire .

ACTIVITAȚI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Fig. 3

În figura de mai sus putem observăm că implicarea deținuților în activitățile de formare profesională este una majoritară .

Principalele motive pentru care persoanele private de libertate aleg aceste activități de formare sunt obținerea calificării și reducerea pedepsei (zile câștig).

PROGRAME EDUCATIVE

Fig. 4

Cu ajutorul figurii de mai sus(fig. 4) constatăm faptul că în cadrul programelor educative de la nivelul penitenciarului prezența persoanelor private de libertate este majoritară, datoriă beneficilor obținute ulterior.

Suportul principal pe care il oferă aceste activități este unul educațional, dar totodată persoanele private de libertate care participă la aceste activități beneficiază de recompense . (prelungirea programului de vizită, permisiunea de a părăsi pentru o zi penitenciarul, etc.)

ACTIVITĂȚI EDUCATIVE, CULTURAL – ARTISTICE ȘI SPORTIVE

Fig. 5

Pornind de la datele centralizate mai sus observăm că persoanele private de libertate participă activ la activitățile educative, cultural – artistice și sportive din cadrul penitenciarului. Acest fapt se datorează în principal diversității acestora, dar și din dorința de validare a competențelor deja avute în aceste domenii.

Principalele activități desfășurate în cadrul penitenciarului cu cel mai mare grad de implicare a deținuților sunt emisiunile RADIO – TV, expoziție de lucrări – “Omul din oglindă”, concursul – “Deținuții au talent” , concert PROMUSICA – “Și după ziduri există inimi” precum și activitățile și competițile sportive .

Fig. 6

În figura de mai sus putem observă o serie de alte activități care se desfășoară în cadrul penitenciarului și contribuie la reabilitarea comportamentului fiecărei persoane private de libertate .

Aceste activități sunt :

Activitățile moral – religioase :

vizează reabilitarea comportamentului și a personalității persoanelor private de libertate ;

au unii dintre cei mai mulți participanți ;

se desfășoară cu ajutorul reprezentaților cultelor religioase aproximativ în fiecare săptămână.

Programele de asistență psihologică :

au la bază atât strategii de dezvoltare personală cât și strategii de formare ;

au ca scop creșterea simei de sine , combaterea viciilor (alcool , tutun , droguri) , remedierea afecțiunilor psihice cu privire la conduita agresivă și a riscului crescut de sinucidere .

Programele de asistență socială :

au ca scop principal prevenirea recidivei , dar totodată urmăresc recunoașterea responsabilităților existente la nivelul deținuților .

Observăm în figura de mai jos că acest program se clasează pe locul al II-lea ca importanță din perspectiva deținuților .

Activitățile de consiliere psihologică :

au ca scop depășirea momentelor critice din viața persoanelor private de libertate prin intermediul discuților individuale cu aceștia .

Activitățile de consiliere socială :

vizează serviciul de încurajare și sprijin în vederea rezolvării problemelor cauzate de mediul social .

Activitățile de voluntariat :

evidențiază interesul persoanelor private de libertate de reintegrare în societate prin intermediul participării la acțiuni în comunitate .

Activitățile cu scop umanitar :

sunt considerate un prilej de dezvoltate atât pentru persoanele private de libertate cît și pentru centrele unde se desfășoară .

Principalele motive pentru care persoanele private de libertate aleg aceste activități sunt date de recompensele de care beneficiază (prelungirea programului de vizită, reducerea pedepsei,ocuparea timpului liber, etc).

Fig. 7

Conform datelor centralizate prin intermediul figurii nr. 7 constatăm următoarele:

Persoanele private de libertate din cadrul penitenciarului Timișoara aleg sa participe la o serie de alte activități, în afara celor cu tematică educațională.

Spre deosebire de celelate activități, anti-drog, frizerie, tâmplărie, T.I.C. și cele cu referire la târgurile de joburi, munca în folosul comunității are un procent majoritar(35%).

Deținuții aleg să participe la această activitate în vederea obținerii beneficiilor .

Activitățile de anti-drog, frizerie, tâmplărie, T.I.C. și cele cu referire la târgurile de joburi vizează nevoile și interesele deținuților în obținerea unui loc de muncă.

Fig. 8

În figura de mai sus putem observa că din persoanele private de libertate chestionate, un procent de 65,00 %(40% – mai mult de 4 cursuri și 15% – 4 cursuri) au participat la minimum patru cursuri în perioada deteției. Această constatare relevă interesul deosebit al acestora de a participa la aceste activități.

După cum am menționat anterior aceste activități educaționale atrag dupa sine o serie de beneficii .

Educația trebuie să respecte libertatea de opțiune a persoanelor, sprijinindu-i în a lua decizii favorabile vieții lor.

Obiectivul urmărit de personalul din cadrului departamentului de reeducare este pregătirea deținutului pentru eliberare.

Fig. 9

În cadrul acestei întrebări deținuții au avut de completat temele care le-au atras atenția și care au fost studiate în cadrul activitatților din penitenciar.

Din cercetarea realizată reiese faptul că nevoile și interesele deținuților au fost îndreptate asupra unor teme precum: diminuarea agresivității, prevenirea recidivei, reintegrarea în societate, religie, sănătate, școlarizare, viața de familie, în vederea depășirii propriei condiții.

Pentru a îmbunătăți viziunea pe care o au deținuții asupra temelor prezentate, nu este nevoie doar de conținuturi atractive ci și de anumite strategii interactive pe care formatorii le pot folosi precum: transpunerea conținuturilor în activități cu caracter practic astfel încat deținuților să le fie mai ușor procesul de asimilare de cunoștințe și de dobândire de valori morale.

Fig. 10

Conform Directoratului General pentru Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene există opt tipuri de competențe – cheie, după cum urmează:

Domeniul 1: Comunicarea în limba maternă;

Domeniul 2: Comunicarea în limbi străine;

Domeniul 3: Matematică și științe;

Domeniul 4: TIC (Tehnologia informației și comunicării)

Domeniul 5: A învăța să înveți;

Domeniul 6: Competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice;

Domeniul 7: Educația antreprenorială;

Domeniul 8: Sensibilizarea la cultură.

În figura de mai sus(fig. 10) putem observa că un procent de 75,00 %(cumulate 40.00% în foarte mare măsură și 35,00% în mare măsură) din persoanele private de libertate chestionate acordă competențelor – cheie o importanță deosebită .

Menționăm că fiecare individ trebuie pus permanent în situația de a face, de a judeca, de a coopera, de a da răspunsuri, de a avea păreri, de a analiza răspunsurile auzite, de a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi descoperă cunoștintele noi.

Așadar, competențele – cheie reprezintă piatra de temelie în vederea obținerii unui loc de muncă .

În cadrul acestei întrebări observăm că principalele motive din perspectiva deținuților cu privire la participarea la cursuri fac referire la creditele obținute, la dezvoltarea culturii generale, la eliberare, la accelerarea procesului de reintegrare, la trecerea timpului, dar și la zilele căștig .

Accelerarea procesului de eliberare este principalul motiv pentru care 40,00 % din deținuți chestionați participă la cursurile și activitățile din cadrul penitenciarului, spre deosebire de trecerea timpului unde doar un procent de 2,50% din numărul deținuților chestionați .

Fig. 11

Prin intermediul chestionarului am descoperit motivele principale ale deținuților în vederea participării la cursurile din cadrul penitenciarului.

Observăm că procentul majoritar(40.00%) se referă la punerea în libertate a acestora înainte de termen. Acest lucru este posilibil daorită participării intersive la cursuri, programe și activități din cadrul penitenciarului .

“Trecerea timpului” reprezintă unul din motivele identificate de deținuți în legătură cu cerința de mai sus: “Menționați trei motive pentru care ați participat la cursuri” .

Acest motiv a înregistrat un procent de 2,50 % și reprezintă cel mai scăzut procentaj din cadrul acestei intrebări deoarece prioritățile unei persoane private de libertate în cadrul penitenciarului nu se referă la acțiunea de a “pierde vremea” ci la capacitatea de a-și depăși condiția.

Fig. 12

Prin intermediul acestei întrebări am încercat sa descopăr care sunt nevoile și interesele persoanelor private de libertate cu referire la temele și domenile pe care ar dori să le studieze în afara celor din cadrul penitenciarului. În urma centralizării datelor am constatat că principalul domeniu de specializare dorit este reprezentat de educație. (30%)

.Educația este orientată în principal spre pregătirea pentru viață a individului și are un rol important în formarea personalității acestuia și stimulează idealul ființei umane exprimat prin “a fi și a deveni”.

“Educația este îmblânzirea unei flăcari, nu umplerea unui vas.” – Socrate

Fig. 13

Prin aplicare chestionarului la nivelul penitenciarului Timișoara am încercat sa descopăr nivelul frecvenței la bibliotecă .

În urma centralizării datelor am observat că un procent de 82,50% din deținuții aflați în penitenciar frecventează biblioteca . Pentru o bună desfășurare a activităților, cursurilor și programelor din cadrul penitenciarului este necesară utilizarea diverselor surse de informare și documentare .

Frecventarea bibliotecii din cadrul penitenciarului de către persoanele private de libertate ajută la facilitatea evidentă a procesului de asimilare de cunoștințe în cadrul activităților.

Fig. 14

În figura de mai sus (fig. 14) am centralizat principalele priorități ale persoanelor private de libertate după eliberare .

După procesul de centralizare a datelor am observat că recuperarea timpului pierdut cu familia este principala prioritate a deținuților după eliberare. Acest fapt este cauzat de starea sentimentală și emoțională a persoanelor private de libertate și totodată de lipsa de afecțiune din cadrul penitenciarului.

Pe locul doi, în cadrul acesti întrebări este clasată ca prioritate obținerea unui loc de muncă stabil în vederea menținerii unui nivel de trai decent.

Procentul dat de numărul persoanelor private libertate care consideră că obținerea unui loc de muncă stabil este o prioritate este egal cu cel ce vizează construirea unei familii.

Pe ultimele doua locuri sunt clasate prioritățile în domeniul afacerilor și în vederea petrecerii timpului liber(călătorii în străinătate).

Fig. 15

Prin intermediul acestei întrebări am încercat sa descopăr care sunt opțiunile persoanelor private de libertate în vederea obținerii unui loc de muncă.

În figura de mai sus putem observa că principala opțiune nu este reprezentată de un domeniu bine definit, fiind capabili de a lucra în orice domeniu pentru a-și câștiga existența.(30%)

Fig. 16

Cu ajutorul acestei cercetări am identificat principalele greutăți pe care cred că le vor întâmpina după eliberare persoanele private de libertate.

Observăm că procentul majoritar(25.00%) se referă la găsirea unui loc de muncă. Acestă dificultate este în strânsă legatura cu cea de “cazier pătat”, deoarece atunci cand te angajezi majoritatea angajatorilor îți solicită cazierul și nu acceptă “ideea” de a avea angajați persoane care au săvârșit infracțiuni .

Din punctul meu de vedere consider că persoanele cu cazier pătat care doresc să participe la un interviu de angajare și întâmpină dificultăți în vederea obținerii locului de muncă dorit, trebuie să aibă posibilitatea de a demonstra că și-au depășit statutul de deținut.

Din perspectiva deținuților o alta serie de dificultați cu care se vor confrunta după eliberare sunt reprezentate în mod egal de recuperarea relațiilor sociale atât cu familia cât și cu prietenii, prejudecățiile societății și singuratatea.

Cea mai slab cotată dificultate cu care se vor confrunta deținuții este discriminarea, deoarece doar un procent mic, de 10% dintre ei pun preț pe lipsa anumitor drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.

Fig. 17

În cadrul acestei întrebări deținuții mi-au descris locul sau modul în care se vad peste cinci ani.

Din cercetarea realizată reiese faptul că majoritatea din ei doresc a se concentra pe recuperarea timpului pierdut cu familia. Un procent de 30.00% din persoanele chesionate speră la faptul că în cinci ani vor fi eliberați, în timp ce 15.00% din aceștia doresc să se dezvolte în domeniul afacerilor.

Totodată există și persoane care la această întrebare mi-au răspuns că în următorii cinci ani activitatea lor se va desfășura tot în cadrul penitenciarului .

Consider că răspunsul acestora poate fi cauzat de durata de executare a pedepsei, lipsa existenței unei vieți sociale în afara penitenciarului și de frica de recidivare.

Parte a IV-a: Concluzii, propuneri și recomandări