Sistemul Monetar European Istoric Si Principii de Functionare

Sistemul Monetar European reprezinta un ansamblu de tehnici si norme care convin si sunt acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate,ce au rolul de a coordona comportamentul monetar al tarilor in raporturile de stingere a angajamentelor reciproce si de asemenea,a raporturilor de plati,ce sunt determinate de schimburile necomerciale,comerciale si de miscarile de capital.

Istoric si principii de functionare.

Deceniul al saselea reprezinta inceputurile procesului de integrare europeana,cand s-au semnat doua tratate esentiale,avand ca scop crearea unei comunitati economice:

anul 1951 cand,la Paris,s-a semnat Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului,la care au participat sase tari si anume Franta,Olanda,Germania,Italia, Belgia,Luxemburg .

anul 1957 cand s-a semnat in Roma, Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene(CEE) si Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice(EURATOM).

Acest tratat semnat in Roma a avut ca obiectiv principal crearea unei organizatii cu personalitate proprie (CEE) care, „prin stabilirea unei piete comune si prin apropierea progresivă a politicilor economice a statelor membre, sa promoveze o dezvoltare armonioasă a activităților economice în ansamblul Comunității, expansiune continua și echilibrata, o stabilitate în crestere, o ridicare accelerata a nivelului de viața si relatii mai stranse intre statele pe care le reuneste” acesta ajutatand totodata la punerea in functiune a unui mecanism de cooperare economica,mecanism ce a necesitat,mai tarziu,o coordonare a activitatii monetare.

Realizarea obiectivelor Comunitatii Economice Europene a fost incredintata urmatoarelor patru institutii create si anume Parlamentul Europei,Consiliul de Ministri,Comisia Comunitatii Europene,Curtea de Justitie,aceste obiective vizand:

crearea unei uniuni vamale,respectiv a unei protectii comune tarifare fata de terti;

crearea unei politici comunitare in domeniul dedicat agriculturii;

crearea libertatii de circulatie a fortei de munca,a serviciilor si nu in ultimul rand,a capitalurilor;

“Sarpele Monetar”

Prin Acordul de la Washington din anul 1971,in care marjele de fluctuare ale monedelor s-au modificat de +/- 1% la +/- 2,25%,s-a asigurat o stabilitate limitata a ratelor de schimb.In cazul in care o moneda se afla la limita superioara(adica moneda este la nivelul “plafon”),iar o alta se afla la limita inferioara(adica la nivelul “planseu”),rezulta ca monedele respective inregistreaza o abatere a cursului de 4,5%.In schimb,daca o moneda care se afla la limita superioara(nivelul “plafon”) trece la limita inferioara(nivelul

“planseu”),in timp ce o alta moneda urmeaza o traiectorie inversa,ecartul va ajunge la 9%(observam,dublu fata de abaterea cursului de 4,5% atunci cand o moneda se afla la nivelul “plafon” ,iar cealalta la nivelul “planseu”).

Consiliul de ministri al Comunitatii Economice Europene decide,pe data de 21 martie,anul 1972,sa reduca marjele de fluctuatie ale monedelor europene fata de ceea ce fusese autorizat in anul 1971,la jumatate.Aceasta decizie a fost urmata de acordul intre Bancile Centrale Europene,moment ce a dus la infiintarea “sarpelui monetar”.

Denumirea ”Sarpele Monetar” este data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene.Acestea,in evolutia lor,formeaza o linie ondulata(asemenea unui sarpe),fiind incadrat intr-un tunel(sarpele in tunel) ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de Sistemul Monetar International.Tunelul incepe sa dispara odata cu luna martie a anului 1973,atunci cand marjele de fluctuatie vis-à-vis de dolar incep sa devina inexistente,in momentul in care se trece la fluctuatia libera a monedelor.

Concluzie: “Sarpele Monetar” reprezinta principalul mecanism prin care s-a initiat Integrarea monetara in cadrul Sistemului Monetar European,(1972),continuata cu infiintarea SME in anul 1979,urmata apoi de procesul de infiintare al monedei unice EURO(1993).

Sistemul Monetar European(EMU) a fost stabilit in anul 1979 cu scopul de a crea o legatura intre monedele europene si pentru a preveni fluctuatiile mari ce apar intre valorile acestora.Acest sistem a creat Mecansimul European a Ratei de Schimb(ERM),ce presupunea ca ratele de schimb a monedei fiecarui Stat Membru sa fie restrictionate la fluctuatii foarte mici (+/- 2,25 %) pe oricare latura a valorii de referinta.Aceasta valoare,numita valoare de referinta, a fost stabilita ulterior intr-un agregat al tuturor monedelor participante care s-a numit Unitatea de Moneda Europeana(ECU).ECU a fost apreciata in acord cu marimea economiilor Statelor Membre.