Sistemul Informational Privind Contabilitatea Si Gestiunea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale
CUPRINS
CAPITOLUL I. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ÎN ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
Informația – element al sistemului informațional …………………………………1
Rolul și importanța sistemului informațional……………………………………….1
Componentele sistemului informațional………………………………………………2
Subsistemul de documente ……………………………………………………2
Subsistemul evidenței tehnic-operative…………………………………….3
1.3.3. Subsistemul conturilor de stocuri……………………………………………..3
CAPITOLUL II. GESTIUNEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE
2.1. Noțiunea și structura stocurilor………………………………………………………………6
2.2. Evaluarea stocurilor……………………………………………………………………………..8
2.2.1. Evaluarea curentă –metode de evaluare…………………………………….8
2.2.2. Evaluarea stocurilor la inventariere………………………………………….10
2.2.3. Evaluarea stocurilor la întocmirea bilanțului……………………………..10
2.3.Gestiunea stocurilor……………………………………………………………………………..10
2.3.1 Noțiuni generale privind gestiunea stocurilor……………………………..12
2.3.2 Analiza gestiunii stocurilor………………………………………………………15
CAPITOLUL III. CONTURILE UTILIZATE IN REFLECTAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE
3.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor de materii prime și materiale consumabile..19
3.2. Documente utilizate pentru evidența stocurilor…………………………………………21
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE LA SC.” MULTIPACK” SRL.
4.1 Prezentarea generală a societății S.C. MULTIPACK S.R.L……………………….24
4.2 Locul firmei în economia națională………………………………………………………..26
4.3 Locul firmei în economia județului Bihor……………………………………………….28
4.4. Reflectarea principalelor operațiuni de contabilizare a stocurilor la SC MULTIPACK SRL…………………………………………………………………………………….33
ANEXE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Buglea Alexandru – Analiză economico – financiară – Editura Univessității de Vest, Timișoara
2. Dorel Mateș – Contabilitate financiară a întreprinderii între normalizare și armonizare – Editura Mirton Timișoara, 2002.
3. I. Pereș, D. Mateș, L. Căciuc, A. Iosif, Carmen Imbrescu – Bazele Contabilității – Editura Mirton, Timișoara, 2004.
4. Grosu. C., – Sistemul informațional de gestiune – Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1998.
5. Lazarovici H, – Teoria și practica contabilității pe baze logice și raționament – , Editura Universalia, 2000 București.
6. N. Feleagă, I. Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară – Vol. I, Editura Economică, București, 1998.
7. Pop A. – Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate – Editura Intelcredo, 2002, Deva.
8. Țugui. Al., I., – Produse informatice generalizate pentru contabilitate – Editura CECCAR, București.
9. Victor Muntean, Marilena Munteanu, Ștefan Zuca – Contabilitatea financiară a înterprinderii – Editura Sylvi.
10. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752 / 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial, partea I nr.1080 din 30/11/2005.
=== CONCLUZII ===
CONCLUZII
Contabilitatea este știința care are rolul de a consemna și gestiona fapte și evenimente economice reale din viața unităților patrimoniale și de a furniza periodic informații complete și pertinente asupra poziției și performanței financiare ale acestora. Contabilitatea este știința a cărei aplicabilitate este impusă prin acte normative în orice țară și este cuprinsă în fenomenele cu impact social ridicat. Reglementările contabile din orice stat, depind de dezvoltarea științei contabile din acel stat de aceea o contabilitate cu diferențe majore de normalizare, este o contabilitate cu baze științifice reduse din lipsa cercetării contabile. Aplicarea unor norme contabile eronate, conduce la furnizarea unor informații nereale sau incomplete, ceea ce poate denatura calculul unor indicatori macroeconomici precum produsul intern brut sau net, venitul național brut sau net.
Întrucât, tema lucrării este intitulată “Sistemul informațional privind contabilitatea și gestiunea stocurilor de materii prime și materiale”, în cele patru capitole am urmărit definirea, recunoașterea, clasificarea și modul de înregistrare a stocurilor de materii prime și materiale în cadrul S.C. MULTIPACK S.R.L. Activitatea desfășurată de societatea comercială MULTIPACK S.R.L. are ca domeniu principal de activitate fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic. Pe această platformă industrială se fabircă flacoane de unică folosință (tip PET), dopuri, capace, folie termo și strech, pungi, etichete și pachete de produse și o variată gamă de materiale publicitare tipărită cu un randament maxim datorat roboților industriali fapt ce permite menținerea prețurilor la un nivel foarte avantajos.
Scopul analizei stocurilor de materii prime și materiale îl reprezintă înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor și aprecierea performanțelor firmei în funcție de volumul, structura și dinamica diferitelor categorii de consumuri, dar și de veniturile pe care societatea le obține.
Sistemul informațional contabil este unul dintre cele 5 subsisteme ale unei întreprinderii. Putem spune că sistemul informațional contabil este cel mai extins din toate subsistemele informaționale ale întreprinderii.
Prin investirea într-un sistem informațiomal contabil avansat, se va avea o evidență mult mai exactă a tuturor datelor, vor fi anulate pierderile de timp atât în relațiile cu băncile cât și cu orgasnismele sociale, prin transportarea automate de date.
De asemeni ar fi bine dacă s-ar urmări extinderea rețelei de calculatoare prin achiziționarea de laptop-uri ce se vor afla în dotarea direct orilor de vânzări, fapt ce ar conduce la o mai bună gestionare a mijloacelor financiare, a stocurilor și a clienților ,printr-o comunicare în timp real a vânzărilor și relațiilor cu parteneri de afaceri.
Gestiunea stocurilor de materii prime și materiale, stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi, în curs de producție în vederea vânzărilor sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Evaluarea stocurilor se face ținând cont de cele 3 momente ale evaluării: evaluarea curentă, evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț. Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu se face la patru feluri de prețuri sau costuri, determinate prin patru metode specifice : metoda costului mediu ponderat, metoda primei intrări – primei ieșiri (FIFO), metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO), metoda prețurilot standard. SC Multipack SRL calculează stocurile pe baza metodei costului mediu ponderat.
Stocurile de producție reprezintă totalitatea resurselor materiale destinate consumului producției, aflate în depozitul întrepinderii consumatoare.
Analiza stocurilor de face pe baza ratelor de gestiune a stocurilor (viteza de rotație).
Conturile utilizate în reflectarea stocurilor de materii prime și materiale se realizează cu ajutorul clasei a – III – a ” conturi de stocuri și producției în curs de execuție” având funcție contabilă de activ.
=== l ===
CAPITOLUL I
ROLUL ȘI IMPORTANȚA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ÎN ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
Informația – element al sistemului informațional
În accepția generală informația reprezintă o comunicare, o știre despre un obiect, un proces material, un fenomen, deci ea trebuie înteleasă ca o cunoaștere sau acțiune de constatare aducând elemente noi în raport cu alte cunoștințe prealabile.
Informațiile se pot grupa după diferite criterii:
a) După rolul pe care le au în sistemul de management se divid în :
– informații de conducere (decizii, hotărâri, dispoziții );
– informatii de raportare furnizate de subsistemele conduse (informații financiare, contabile, indicatori statistici etc. ).
b) În funcție de reflectarea în timp a proceselor și fenomenelor deosebim:
– informații active sau dinamice – care sunt culese în timpul desfășurării economice putând influența ;
– informații pasive sau istorice – care reflectă fenomene și procese incheiate (bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, raportări statistice e.t.c.)
– informații previzionale – care se reflectă la fenomene și procese ce vor avea loc.
După natura proceselor și fenomenelor pe care le reflectă tehnice, economice, ștințifice
informația contabilă este o informație economică specifică reflectată din preluarea prin metode, procedee și instrumente proprii a datelor din contabilitate .
Informația economică ocupă un loc important în cadrul sistemului informațional economic .
Sistemul informațional economic reprezintă un asamblu organizat și integrat al principiilor,metodelor,mijloacelor și procedeelor utilizate într-o unitate pentru culegerea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea sau transmitere analiza și valorificarea informațiilor economice necesare organelor de conducere în vederea luării deciziilor .
Etapele succesive parcurse din momentul culegerii până la valorificarea informațiilor reprezintă fluxurile informaționale .
Importanța sistemului informațional economic constă in faptul că organizarea și conducerea activității economice la nivel micro si macroeconomic presupune cunoașterea permanentă a stării si funcționarii unităților patrimoniale. Conducerea în general și conducerea activității economice în special nu mai este considerată numai o artă în care intuitia joacă un rol însemnat în luarea deciziilor, ci ca o știință de sine stătătoare. Sistemul informațional economic ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor, să sesizăm și să examinăm critic deficiențele existente și să punem în valoare efectele pozitive.
Rolul și importanța sistemului informațional
Progresele înregistrate în domeniul prelucrării datelor și al tehnologiei comunicațiilor au deschis noi posibilități pentru dezvoltarea unui management integrat al activităților canalului de distribuție și al logisticii de distribuție. Sistemele informaționale de distribuție nu mai pot fi privite astăzi izolat, acestea trebuie să fie incluse în sistemul informațional de marketing al întreprinderii.
Obiectivul general al proiectării sistemelor informaționale pentru managementul distribuției va necesita crearea unui sistem de canal informațional.
Sistemul informațional constă în culegerea și prelucrarea de informații, procese de redare, toate având ca punct de referință comportamentul canalului de distribuție pe piață.
Transferul informațiilor între diferite procese, activități, sisteme sau subsisteme creează o problematică complementară cantității de informație și anume problema comunicării.
Circulația informației din momentul producerii unui fenomen într-un proces și până când pe baza cunoașterii lui, se declanșează un nou eveniment precum și cu precizarea conținutului informației, destinației, locului stocării, alcătuiesc sistemul informațional.
Literatura de specialitate precizează de asemenea că, un sistem informațional se ceează și se dezvoltă odată cu activitatea pe care o reflectă.
Având în vedere caracterul dinamic al sistemului economic, în mod obiectiv și sistemul informațional trebuie să fie într-o continuă adaptare și perfecționare.
Analiza sistemului informațional existent are scopul de a efectua un studiu complex asupra tuturor activităților și fluxurilor informaționale existente, a volumului de informații prelucrate, a ariei de cuprindere a sistemului informațional și a dotării existente cu tehnică de calcul, pentru a se evidenția calitățile, limitele, și deficențele actualului sistem informațional, în vederea stabilirii cerințelor generale ce vor fi asigurate prin intermediul unui nou sistem informatic ce urmează a fi implementat.
În analiza sistemului informațional se ține cont de următoarele etape:
Delimitarea ariei de cuprindere a sistemului informațional existent
Reflectarea activităților și operațiilor de culegere, transmitere și prelucrare a datelor specifice sistemului informațional existent
Surprinderea modificărilor ce se impun în organizareea și funcționarea sistemului informațional
Evidențierea dotării existente cu tehnică de calcul;
Fundamentarea unei soluții de principiu care vor preciza activitățile și operațiile ce urmează a fi informatizate, costul antecalculat al viitorului sistem informațional proiectat.
Componentele sistemului informațional
Informația finală privind stocurile este rezultatul prelucrării datelor din documente, în evidența operativă de la gestiuni și desăvârșirii lor în conturi.
În acest sens, sistemul informațional contabil cuprinde următoarele subsisteme:
subsistemul de documente
subsistemul evidenței tehnic-operative
subsistemul conturilor sintetice și analitice
Subsistemul de documente
În cadrul subsistemului de documente se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații – intrări și ieșiri – care constituie purtătorii de informații ai sistemului infromațional contabil.
Astfel, cu ocazia intrărilor de stocuri în patrimoniul întreprinderii se folosesc:
„Factura” – primită de la furnizor o dată cu bunurile cumpărate;
„Nota de recepție și constatare de diferențe” – întocmită cu ocazia recepției de stocuri;
„Bonul de predare-transfer-restituire” – întocmit cu ocazia intrării stocurilor de la alte întreprinderi sau de la gestiunea centrară la secțiile și sectoarele unității.
Cu ocazia ieșirilor de stocuri se întocmesc următoarele documente:
„Bonul de consum”, „Fișă limită de consum” – întocmită cu ocazia dării în consum la secțiile principale și auxiliare de producție”;
„Factura”, „Dispoziția de livrare”, „Aviz de însoțire” – cu ocazia vânzării.
Subsistemul evidenței tehnic-operative
În cadrul acestui subsistem se cuprind o serie de fișe , situații, registre, care se întocmesc la nivelul subunităților , locurilor de gestionare etc, periodic, în care se prelucrează datele din documentele primare și în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative a subunităților respective.
Subsistemul cuprinde :
„Registrul stocurilor”
„Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar în folosință”
„Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locuri de folosință”
„Fișa de stoc”
„Listele de inventariere”
Subsistemul conturilor de stocuri
Organizarea contabilității stocurilor se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” din Planul contabil general, care cuprinde mai multe conturi sintetice de gradul I și II.
În ceea ce privește grupele, acestea se structurează astfel:
conturi de stocuri cumpărate
conturi de stocuri din producție proprie
conturi rectificative de stocuri.
În managementul firmelor, informația are un rol deosebit, reprezentând un instrument indispensabil în elaborarea procesului de dezvoltare a firmei, în urmărirea realizării acestuia, în valorificarea resurselor și a realizării și depășirii profitului prevăzut.
Cunoașterea înseamnă stăpânire, prevedere, progres, elementele esentiale ale managementuluifirmei.
Ca și definiție, sistemul informațional reprezintă ansamblul informațiilor, fluxurilor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la realizarea obiectivelor principale ale firmei.
Concret, sistemul informațional apare ca un complex de oameni și de activități practice, de echipamente și proceduri, orientat către modelarea proceselor manageriale cu ajutorul unor operații de prelucrare a informațiilor, bazate pe folosirea mijloacelor de automatizare.
Sistemul informațional managerial presupune folosirea metodelor moderne de calcul și analiză economică, programarea, optimizarea proceselor manageriale si elaborarea modelelor previzionale, precum si tipizarea unor scheme de circuite informaționale la nivelul managerului, a ajutoarelor sale imediate, a șefilor de subunitați și salariaților.
Elementele componente
Elementele componente ale sistemului informațional sunt:
– informația, care reprezintă o noutate, o știre sau o comunicare asupra unor fapte, evenimente, idei, opinii, experiențe ce urmează a fi transmise, înțelese sau acceptate în vederea realizării scopurilor preconizate de catre manager.
În managementul firmelor de construcții-montaj, informațiile furnizează date cu privire la activitatea de producție, de prestări servicii, de marketing și pun în evidență poziția adoptată de manager în legătură cu problemele ce urmează a fi rezolvate. Cu ajutorul informațiilor managerul stabilește contractul nemijlocit și se adresează direct salariaților care concura la realizarea scopurilor si obiectivelor manageriale.
Într-o economie concurențiala, în care orice informație poate aduce venituri potențiale, ea iși pierde valoarea dacă nu este utilizată în timp util.
– fluxul informațional, reprezintă drumul pe care îl parcurge o informație sau categorie de informații între emitator si destinatar. Prin transmiterea informației către beneficiar, se creează condițiile pentru valorificarea ei, respectiv se asigură posibilitatea utilizării acesteia în procesul decizional sau de execuție.
În management, fluxul informațional constitue elementul determinant al diviziunii muncii între compartimente si subunități. De aici rezulta că fluxul informațional managerial reprezintă un element de mare importanță în crearea unei structuri organizatorice manageriale raționale.
– procedurile informaționale, reprezintă ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitățile de culegere, inregistrare, transmitere și prelucrare a informațiilor.
Firmele moderne prezintă unele caracteristici ale procedurilor:
– au un grad sporit de formalizare, subliniat de accentul deosebit acordat tipizării și standardizării informațiilor;
– sunt din ce în ce mai sofisticate, folosind în prelucrare metode matematice, economice, sociologice, psihologice etc.;
– au un pronunțat caracter operațional, rezultat printr-o tratare rapidă a informatiei;
– mijloacele de tratare a informațiilor, reprezintă suportul tehnic al sistemului informațional.
Se pot distinge trei categorii:
– manuale (ex. masina de dactilografiat);
– mecanizate (ex. masina de cartele perforate);
– automatizate (ex. computerul).
În firmele moderne dotarea cu computere este o necesitate. Utilizarea de programe informatice (ex. calcul devize) ușurează foarte mult munca salariaților crescând implicit viteza de prelucrare a informațiilor.
Pe tot planul semnificației, sistemul informațional managerial reprezintă un instrument de întărire a disciplinei proprii managementului financiar și de sporire a spiritului de răspundere a firmei. Sistemul informațional contribuie, de asemenea, la punerea în valoare a rezervelor existente în firma de construcții-montaj în vederea creșterii eficientei întregii activități a firmei.
O caracteristică esențiala a economiei de piață este informația, element indispensabil oricărei firme pentru a ști să aleagă modalitatea prin care se pot aborda oportunitățile de afaceri oferite de piață.
Este incontestabil faptul că o firmă care nu se știe alimenta cu informații de a le fructifica și de a lua decizii în cunoștință de cauză întampină greutăți de adaptare la cerințele economiei de piața. Mai mult,nu ajunge ca să dispui de informații trebuie să ști să le valorifici și să le folosești la maxim.
Olar În cadrul întreprinderii, activele circulante materiale ocazionează numeroase operații, care pot fi grupate după conținutul lor în:
Operații de aprovizionare și conservare;
Operații de eliberare din depozit;
Operații de inventariere.
Aceste operațiuni sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative distincte.
Operațiile de aprovizionare și conservare sunt evidențiate în următoarele documente:
Comenzile, se emit de către unitățile patrimoniale către furnizori;
Contractele economice, se încheie cu furnizorii pe baza comenzilor;
Registrul de comenzi, este utilizat pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare;
Avizul de însoțire a mărfii, este un document de însoțire a stocurilor pe timpul transportului, document pe baza căruia se întocmește factura fiscală, sau document de primire în gestiunea cumpărătorului;
Factura fiscală, realizează pe lângă funcțiile avizului de însoțire și pe cele de transport pentru viza de control financiar preventiv, și totodată este act justificativ pentru decontarea contravalorii;
Nota de intrare-recepție, se întocmește la sosirea stocurilor de la furnizor și la intrarea acestora în depozitul unității;
Fișa de magazie, este un document de evidență operativă a magaziei și se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.
Operațiile de eliberare din depozit sunt evidențiate în următoarele documente:
Bonul de consum, este utilizat pentru eliberarea din magazie a stocurilor;
Fișa limită de consum.
Operațiile de inventariere sunt evidențiate în contabilitate prin intermediul listelor de inventar.
În legătură cu operațiile de intrare și ieșire a bunurilor, legislația în vigoare prevede următoarele obligații pentru agenții economici:
Bunurile materiale intrate în patrimoniu se consemnează în documente adecvate și se operează în evidența locurilor de depozitare;
Bunurile primite pentru prelucrare sau în custodie, se recepționează și se înregistrează distinct ca intrări în gestiune;
Bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite dar nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrări în patrimoniu;
Bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, pe baza recepției și a documentelor de însoțire;
Bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează în contabilitate ca ieșiri din gestiune pe baza documentelor justificative.
CAPITOLUL II
GESTIUNEA STOCURILOR DE MATERII PRIME
ȘI MATERIALE
2.1. Noțiunea și structura stocurilor
Stocurile –sunt active circulante deținute pentru a fi,în curs de producție în vederea vânzărilor sau sub formă de materii prime,materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii .
În cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale circuitului economic din întreprindere: aprovizionare-producție-desfacere, în care stocurile își schimbă atât forma cât și conținutul material. Activele circulante se utilizează o perioadă scurtă în activitatea intreprinderii și în general participă la un singur circuit economic modificându-și în permanență forma.
Cuprind ansamblul de bunuri și servicii care intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii și sunt destinate fie a fi consumate la prima lor utilizare ,fie a fi prelucrate în procesul de producție ,ori a fi vandute în starea în care au fost procurate.
Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi: achiziție, producție proprie,aport donație etc.
Din punct de vedere financiar, ținând cont de perioada scurtă în care au fost regăsite în stuctura patrimoniului,sunt considerate alocări ciclice .Din punct de vedere al gradului de lichiditate stocurile sunt active cu o lichiditate parțială.
Stocurile, prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura activelor:
– se află succesiv și neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție și comercializare;
– descriu mai multe rotații (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;
– sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare(materii prime,materii consumabile), sau a fi vândute;
– în aceeași stare (mărfurile) sau a fi vândute după prelucrare(produsele)
– contribuie la realizarea CA a unității și la valorificarea capitalului.
Administrarea în mod economic a stocurilor presupune minimizarea ansamblului costurilor legate de aprovizionare în condițiile asigurării unui anumit nivel al coeficientului de servire.
Principalele probleme ce se impun a fi rezolvate se referă la două aspecte:
– determinarea nivelului stocurilor care presupune determinarea în principal a două categorii de stocuri:
stocul minim sau curent al unui produs corespune consumului produsului respectiv pe durata intervalului de aprovizionare,
b) stocul de siguranță reprezintă o rezerva permanentă pentru a face față situațiilor neprevăzute legate de ritmul consumului și al termenelor de livrare,
c) stocul de alertă sau pragul de declanșare a comenzii reprezintă cantitatea în stoc sub nivelul căreia trebuie să fie facută comanda
– determinarea cantității economice de comandat.
Avându-se în această vedere problema, pot fi luate în considerare două politici de aprovizionare:
a) presupune un număr mic de comenzi bazate pe cantitățile mari de produse comandate,
b) presupunem un număr mare de comenzi bazate pe cantități mici de produse comandate.
Ca parte componentă activelor a circulante, stocurile pot fi structurate pe mai multe categorii :
Materii prime ,participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată.
Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat , semințe și materiale de plantat, furaje, și alte materiale consumabile ) , participă sau ajută procesul de fabricație sau de exploatare de regulă, fără a se regăsi în produsele la a căror fabricare participă.
Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de valoare mare de viața utilă sub un an , sau durata de viața utilă peste un an indiferent de valoare sub forma de : echipamente de protecție și de lucru , mecanisme , dispozitive, verificatoare , baracamente și amenajări provizorii de șantier . Nu se includ în această categorie lucrările de organizare de șantier de la care în urma lucrărilor nu se recuperează materiale ( exemplu: platforme betonate ,căi de acces,gropi de var ,etc) .
Produsele , sunt reprezentate de :
semifabricate sunt acele bunuri al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție ( faza de fabricație ) și se pot livra altor secții sau terțelor;
produse finite , bunuri care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității patrimoniale , putând fi depozitate in vederea livrării sau expediate direct clienților;
produse reziduale , reprezentând rebuturile , materialele recuperabile , deșeurile
Animale și păsări – cuprind animalele născute și cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei și altele), crescute și folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrășat pentru a fi valorificate și coloniile de albine, precum și animalele de producție pentru lână, lapte, blană etc.
Mărfurile, respectiv bunuri pe care întrepinderea le cumpără în vederea revânzării sau produse predate spre vânzare magazinelor propii.
Ambalajele – sunt bunuri utilizate în scopul păstrării și transportului în bune condiții a bunurilor. Ele pot fi cumpărate sau confecționate în unitate și sunt refolosibile
Producția în curs de execuție , este reprezentată de producția care nu a parcurs toate stadiile de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, sau producția căreia nu i s-au efectuat probele tehnologice și recepția calitativă și cantitativă. Ea cuprinde producția de bunuri, cât și cea de prestări servicii, și mai poartă denumirea de producție neterminată. După apartenența la patrimoniu , stocurile se pot grupa în :
– stocuri aflate în propietatea întrepinderii , se găsesc fie în depozitele sau spațiile proprii, ( depozite,magazii , magazine , locuri de producție ) fie la terți, ( materii și materiale aflate la terți , produse aflate la terți , mărfuri în custodie sau consignație la terț, etc)
– stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea întrepinderii ( stocuri primite spre prelucrare sau în custodie ) înregistrate distinct în conturi în afara bilanțului (clasa a VIII de conturi )
În funcție de proveniență stocurile se pot grupa în:
– stocuri provenite din cumpărări din afara unității cum sunt: materii prime , materiale consumabile,mărfuri ,materiale de natura obiectelor de inventar etc.
– stocuri provenite din producție proprie, produsele,animalele,mărfuri etc.
Pe lânga stocuri în categoria activelor circulante se mai cuprind:creanțele,investiții financiare pe termen scurt,disponibilitați bănești din casa și conturi la bănci.
2.2. Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor se face ținând cont de cele trei momente ale evaluării: evaluarea curentă, evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț.
Ținând cont de cele patru momente ale evaluării, se va opera în contabilitate cu:
valoarea (costul) de intrare a stocurilor în patrimoniu;
valoarea bilanțieră (la închiderea conturilor);
valoarea calculată la ieșirea bunurilor din stoc.
2.2.1. Evaluarea curentă –metode de evaluare
În ceea ce privește evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia întrării și cu ocazia ieșirii stocurilor în și din patrimoniul întreprinderii.
Cu ocazia intrării stocurilor în patrimoniu, acestea se evaluează la cost de achiziție sau la cost de producție, numit valoare contabilă de intrare.
Evaluarea curentă de intrare și înregistrare în contabilitate se poate face la: cost de achiziție, cost de producție, preț standard sau prestabilit.
Costul de achiziție este utilizat cu ocazia intrării stocurilor prin cumpărare de la alte unități sau persoane și este format din prețul de cumpărare la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare și montare.
Costul de producție este utilizat în cazul intrării bunurilor din producția proprie a unității și este format din: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, cheltuieli directe de producție cu salariile, cota cheltuielilor indirecte de producție cuvenită bunurilor fabricate.
Prețul standard sau prestabilit are la bază prețurile medii ale bunurilor respective și se actualizează periodic, de regulă cel puțin o data pe an. În cazul în care evaluarea bunurilor se face la preț standard ,diferențele stabilite între prețul de înregistrare standard și costul de achiziție, respectiv costul de producție efectiv, se înregistrează distinct în contabilitate, diferențele astfel stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează proporțional, atât asupra bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor, cu ajutorul unui coeficient de repartizare. Diferențele de preț pot fi:
Favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul efectiv și se înscriu în roșu;
Nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru.
Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:
Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, obținându-se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite. El se înmulțește cu valoarea stocurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.
La finele perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, evaluate la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziție.
Intrările de bunuri mai pot fi și sub forma donațiilor, cu titlu gratuit, la care valoarea de intrare se stabilește în funcție de prețul pieței și de starea de utilitate a bunului respectiv pentru întreprindere.
Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu se face la patru feluri de prețuri sau de costuri, determinate prin patru metode specifice:
metoda costului mediu ponderat
metoda primei intrări – primei ieșiri (FIFO)
metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO)
metoda prețurilor standard
Costul mediu ponderat – se determină după fiecare intrare, sau lunar, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrării și cantitatea existentă a stocului inițial plus cantitatea intrată.
CMP=Stoc inițial valoric(SIV)+Intrări valorice(IV)
Stoc ințial cantitativ(SIC)+Intrări cantitative(IC)
Se calculează pe baza acestuia valoarea ieșirilor(VE)
VE=Cmp*CE; CE=Cantitatea ieșită
Metoda poate fi aplicată periodic sau după fiecare recepție.
Metoda primei intrări-primei ieșiri (FIFO:First Input-First Output) constă în următoarele: bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări sau al primului lot obținut. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, până la epuizare.
Metoda ultimei intrări-primei ieșiri (LIFO:Last Input-First Output) constă în următoarele: bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări sau al ultimului lot obținut. Pe măsura epuizări lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, până la epuizare.
Metoda prețului standard constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri fixe, stabilite anterior, pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective, realizate în perioada precedentă, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție sau de producție.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență de la un exercițiu la altul . Dacă în situații excepționale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element de stoc sau alte active fungibile în notele explicative trebuie să se prezinte informații cu privire la motivul schimbării metodei și efectele sale asupra rezultatului . Întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura și utilizare similară . Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferită , folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată . Evaluarea produselor în curs de execuție se face la sfârșitul perioadei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice , la costul de producție .
Întreprinderile din țara noastră au posibilitatea de a evalua și de a înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor și alte prețuri cu condiția ca în raportările periodice ele să fie prezentate în costuri efective. Astfel de prețuri de înregistrare pot fi : prețuri prestabilite și prețuri de facturare .
În cazul în care se utilizează prețurile prestabilite , aceste prețuri se vor stabili pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective .
În acest caz , diferența de preț față de costul de achiziție sau costul de producție se vor reflecta distinct în conturi de diferențe de preț .
Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în întreprindere se repartizează și se înregistrează proporțional , atât asupra valori bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor .
2.2.2. Evaluarea stocurilor la inventariere
În momentul inventarierii, stocurile se evaluează la valoarea actuală, avându-se în vedere prețurile pieței și utilitatea bunurilor. Astfel, stocurile sunt evaluate pe sortimente. În acest scop se impune întocmirea de liste pe grupe de bunuri, corespunzător clasificării conturilor și apoi se studiază prețurile pieței , baremurile, indicii specifici etc, pentru stabilirea valorii actuale.
La inventar se pot stabili următoarele valori de inventar(actuale):
Pentru materiile prime și materialele consumabile, valoarea de inventar corespunde costului de înlocuire, adică prețului de cumpărare plus cheltuielile accesorii;
Pentru produsele finite și mărfurile revândute în acceași stare, valoarea actuală este formată din prețul pieței la vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii: cheltuieli de transport, comisioane, garanții acordate, cheltuieli de desfacere;
Producția în curs de execuție se evaluează fie prin metoda directă, luând în considerare componentele consumate și gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda contabilă, ca diferență între cheltuielile totale de producție și costul efectiv al producției principale obținute.
2.2.3. Evaluarea stocurilor la întocmirea bilanțului
Evaluarea la întocmirea bilanțului, cu ocazia închiderii conturilor, constă în compărarea valorii contabile cu valoarea actuală stabilită la inventar și se înregistrează numai valoarea cea mai mică. Astfel, dacă valoarea este mai mică decât valoarea contabilă, pentru diferența constatată se procedează la constituirea de provizioane prin includerea în cheltuieli. Deprecierea stocurilor nu poate fi înregistrată direct asupra costurilor de intrare, deoarece menținerea stocurilor la costurile de intrare este impusă de principiul noncompensării.
În domeniul stocurilor se pot constitui provizioane pentru reînoirea stocurilor, provizioane pentru creșterea de prețuri și provizioane pentru fluctuații de cursuri valutare, constituind structuri de capitaluri proprii.
2.3.Gestiunea stocurilor
Constituirea și gestionarea stocurilor antrenează costuri semnificative pentru întreprindere. În cazul intreprinderilor de comerț costul asociat stocurilor de mărfuri deține, de regulă, cea mai mare pondere în costurile întreprinderii. Prin urmare, reducerea costurilor de stocare reprezintă una dintre cele mai importante căi de creștere a eficienței și competitivității întreprinderilor. Preocupările în această direcție ale conducerii întreprinderii sunt susținute de un bogat instrument matematic reunit sub denumirea de „ Teoria stocurilor”. Costurile stocării sunt grupate în trei categorii:
Costurile de aprovizionare a stocului, care cuprind cheltuielile cu lansarea comenzilor, urmărirea executării acestora, recepția și primirea produselor;
Costuri de menținere a stocurilor sau de stocare propriu-zisă, care cuprind costul imobilizării resurselor, costurile de depozitare/magazinaj (chiria depozitului, salarii aferente activității depozitului/magaziei, ionarea și cheltuieli de energie, apă de întreținere, etc.), precum și eventuale pierderi sau deprecieri ce intervin în timpul stocării;
Costul lipsei de stoc (penuriei), datorat pierderii de resurse nestocabile și nerealizării de beneficii datorită producerii unei rupturi de stoc (epuizarea stocului) și lipsei pe o numită durată a unei resurse stocabile, al cărei stoc se are în vedere. De exemplu, dacă o întreprindere de comerț cu amănuntul ar avea un beneficiu de 1 milion de lei pe zi din vânzarea pâinii, costul lipsei pâinii de la vânzare pe durata zilei va fi de : 1 milion de lei + cota din cheltuieli generale ale întreprinderii care în mod normal s-ar fi repartizat vânzărilor de pâine. În condiții normale de activitate economică, cel mai important dintre stocurile stocării este costul lipsei de stoc, urmat de costul imobilizării în stocuri a unei părți adesea importantă a capitalului utilizat de către întreprindere.
Din punct de vedere financiar, deși este o componentă a activelor circulante, stocul mediu total al unei întreprinderi se comportă ca un activ fix. Tocmai de aceea o bună gestiune a stocurilor va urmării o reducere (relativă) a stocurilor mediu atât în ce privește volumul fizic al acestuia cât și, mai ales, în ce privește valoarea.
De altfel, în aceasta constă raționalizarea pe care o efectuează aplicarea modelului wilson de normare a mărimii lotului la nivelul mai multor grupe de produse: produsele mai scumpe vor fi aprovizionate mai frecvent iar cele ieftine mai rar, realizând o modificare a structurii stocului total în favoarea produselor de mai mică valoare și o reducere pe ansamblu a imobilizărilor de fonduri.
Pentru o bună gestiune, întreprinderile trebuie să formuleze politici cu privire la stocuri care să reflecte alegerile efectuate de conducerea lor, în special în legătură cu : nivelul de serviciu, respectiv probabilitatea cu care se dorește să se evite, ruptura de stoc, înlăturarea oricărei posibilități de apariție a unei rupturi de stoc, deci realizarea unui nivel de serviciu de 100% , poate fi foarte costisitoare, obligând întreprinderea la menținerea unor stocuri cu atât mai supradimensionate cu cât mediul întreprinderii este mai impredictibil. De aceea întreprinderile preferă să stabileasca nivelul de serviciu în vecinătatea punctului de indiferență între acceptarea rupturii de stoc și asumarea unor noi costuri de stocare.
Intervalul de reaprovizionare fix sau variabil. Trebuie remarcat că mărimea stocurilor poate fi controlată de către întreprinderi în special prin controlul fluxului la intrare, fluxul ieșirilor fiind, în principiu,o variabilă exogenă. Tocmai de aceea există o strânsă legătură între politicile cu privire la stocuri și cele cu privire la aprovizionare. Un interval de reaprovizionare fix favorizează instituirea unei ritmicități în relația cu furnizorul, mai ales dacă se combină cu o mărime fixă a lotului. De regulă, însă, alegerea unui interval de
reaprovizionare fix presupune ca mărimea lotului să fie variabilă. Un interval de reaprovizionare variabil conferă un plus de suplețe și flexibilitate sistemului
de gestiune a stocurilor dar mărește gradul de nedeterminare al întregului sistem.
Mărimea fixă sau variabilă a lotului de reaprovizionat. Optiunea se efectuează în funcție de natura produselor care fac obiectul stocării și caracterul fix sau variabil al intervalului de reaprovizionare. Trebuie avut în vedere că lotul de aprovizionat este, în principiu, o mărime discretă. Chiar dacă se va opta pentru o mărime variabilă a lotului, determinată în raport cu situația stocului în momentul comenzii de reaprovizionare, aceasta nu va putea fi fracționată potrivit cantităților exacte teoretic necesare. Toate aceste opțiuni se formulează pentru fiecare resursă sau grupă de resurse care face obiectul stocării, nefiind generalizabile în comerț, politica de stocare trebuie formulată pentru fiecare grupă sau subgrupă de mărfuri comercializate.
În condițiile în care controlul îndeaproape al evoluției stocurilor presupune costuri, iar diferitele grupe de resurse/mărfuri au o importanță foarte diferențiată pentru bunul mers al afacerilor întreprinderii, se cuvine să se acorde o mai mare atenție produselor mai importante. Potrivit ‘ legii lui Paretto’ , resursele/mărfurile se împart în trei grupe în funcție de contribuția acestora la realizarea unor indicatori de performanță a întreprinderii:
Grupa A., constituită din circa 10% din numărul produselor ce fac obiectul stocării, dar care contribuie în proporție de 70% la realizarea desfacerilor sau a altui indicator de performanță;
Grupa B., constituită din circa 20% din numărul produselor, a căror contribuție la performanța întreprinderii este tot de 20%;
Grupa C., cuprinzând un număr foarte mare de produse (circa 70% din numărul total al produselor) dar a căror contribuție cumulată în raport cu criteriul de performanță considerat nu depășește 10%.
Utilizarea legii ABC pentru dozarea eforturilor de supraveghere a stocurilor în raport cu interesul pentru diferitele resurse/mărfuri stocate scade astăzi, datorită implementării noilor tehnologii informatice ce fac posibilă evidența în timp real a stocurilor și aprovizionărilor pentru un număr oricât de mare de repere, cu costuri aproape neglijabile.
Noile tehnologii permit culegerea automată a datelor despre produse care intră și ies din stoc (prin utilizarea etichetelor cu cod de bare și a lectorilor optici și , mai nou, a etichetelor în radiofrecvență), prelucrarea centralizată a acestora potrivit politicilor stabilite, interconectarea furnizorilor cu beneficiarii și automatizarea lansării comenzilor de reaprovizionare, etc. S-au răspândit astfel, beneficiind de reducerea costurilor de tranzacționare și de modificarea în favoarea cumpărătorilor a raportului de forte de pe piețe, sistemele de aprovizionare cunoscute sub denumirea ‘ just-in-time’ care reduc stocarea într-o măsură semnificativă.
Noile tehnologii au determinat accelerarea în tot mai mare măsură a circuitelor economice, ceea ce pune în fața întreprinderilor noi exigențe cu privire la competitivitate. Performanța în gestionarea stocurilor și aprovizionării se apreciază în prezent nu atât prin prisma reducerii costurilor cât prin creșterea promptitudinii cu care întreprinderea răspunde la solicitările clienților ei.
2.3.1 Noțiuni generale privind gestiunea stocurilor
Între ritmicitatea producției, a vânzării mărfurilor și ritmicitatea aprovizionării unităților este necesar să existe o permanentă sincronizare.
Aprovizionarea cu materii prime și materiale are un caracter intermitent din cauza volumului și diversității resurselor materiale necesare desfășurării activității întreprinderii,răspândirii teritoriale a furnizorilor,în timp ce procesul de producție are un caracter continuu. Astfel asigurarea concordanței între aprovizionare și producție se realizează prin constituirea în întreprindere a stocurilor de mărime și asortiment determinant la nivelul capacității de prelucrare și al cererii pe piață. Uneori este imposibil și neeconomic să se aprovizioneze materii prime și materiale în momentul când sunt cerute în producție. În unele ramuri, materialele nu pot fi utilizate în procesul de producție imediat, fără o condiționare prealabilă.
Pe de altă parte, unitatea beneficiară se poate găsi în altă localitate decât unitatea de la care se aprovizionează și în acest caz este imposibil ca materia primă să sosească în întreprindere chiar in momentul când este necesar să fie consumata în procesul de producție.
Aceste considerente economice fac necesară constituirea unui stoc care reprezintă un volum de materiale provizoriu neutilizat.
Stocurile de producție reprezintă totalitatea resurselor materiale destinate consumului producției, aflate în depozitul întreprinderilor consumatoare.
Stocul de producție este format din:
stoc curent
stoc de siguranță
stoc pentru transport intern
stoc de iarnă
Fiecare categorie de stoc indeplinește funcții specifice.
Stocul curent reprezintă cantitatea de materiale necesare pentru asigurarea procesului de producție între două aprovizionări consecutive. Mărimea sa este deteminată de consumul mediu zilnic și de intervalul de timp dintre două aprovizionări succesive. Stocul curent este o mărime dinamică care înregistrează un nivel maxim la data când se primește un lot de livrare de la furnizori; nivelul minim se înregistrează la încheierea intervalului dintre două aprovizionări succesive, prin trecerea în consum a ultimelor cantități aflate în stoc. Pentru desfășurarea continuă a procesului de producție este necesar ca atunci când stocul curent atinge nivelul minim să sosească o nouă comandă. În cazul în care furnizorul nu respectă termenele de livrare, lotul de livrare nu corespunde cantitativ sau calitativ sau ritmul consumului a fost mai rapid decât cel estimat, stocul curent nu poate fi reântregit în momentul atingerii nivelului minim, iar procesul de producție poate înregistra întreruperi. Pentru a evita aceasta situație se formează un stoc de siguranță.
Stocul de siguranță reprezintă cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuității procesului de producție în cazul eventualelor întreruperi în aprovizionare, ca urmare a unor neregularități în procesul de producție al furnizorului sau în transport, precum și în cazul în care a crescut consumul mediu zilnic, stocul curent fiind epuizat mai repede.
Stocul de siguranță se modifică în timp, în funcție de natura și structura producției, particularitățile tehnologiei de fabricație, condițiile de aprovizionare, el constituindu-se diferențiat pe fiecare tip de materie primă, materiale, semifabricate.
Stocul de condiționare sau de pregătire cuprinde cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuității procesului de producție în cazul eventualelor staționari ale materialelor înainte de a fi introduse în producție în scopul efectuării unor operații de condiționare impuse de procesul tehnologic.
Stocul pentru transport intern reprezintă cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuiății procesului de producție în cazul în care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum.
Stocul de iarnă cuprinde cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuității procesului de producție în timpul iernii, când nu este posibilă exploatarea unor materiale datorită condițiilor climaterice nefavorabile.
Normatarea stocului curent în unități de timp se face fie pe baza termenelor contractuale, fie pe baza intervalului mediu între aprovizionările consecutive realizate în anul de bază.
Stocul curent exprimat în unități naturale se determină pe baza intervalului mediu dintre livrările succesive și necesarul mediu zilnic.
Stocul curent exprimat în unitati valorice se obține prin înmulțirea mărimii absolute a stocului curent exprimat în unități naturale cu prețul unitar.
Stocurile contribuie la accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor circulante în măsura în care ele sunt constituite la un nivel determinat după criterii economice. Astfel, dacă existenta stocurilor într-o întreprindere este o necesitate, mărimea acestora se impune a fi determinată la strictul necesar, ca rezultat al unei temeinice examinări a volumului de activitate, a consumurilor specifice, a condițiilor de aprovizionare, depozitare, a implicațiilor financiare pe care le generează constituirea și întretinerea lor.
Dimensionarea stocurilor de productie la niveluri mai mari decat nevoile reale ale producției duce la apariția stocurilor supranormative, ceea ce provoacă imobilizari de capital antrenat în cumpărarea de materiale sau în produsele finite stocate și încă nevândute.
Dimensionarea la niveluri mai mici decat nevoile reale ale întreprinderii poate pune în pericol continuitatea procesului de producție și, ca urmare, provoacă micșorarea productivițătii muncii, mărirea costurilor.
Toate acestea impun efectuarea de analize si calcule economice care să determine strategia și politica în domeniul formării stocurilor de la o etapa la alta, în funcție de noile condiții care apar pe piață de resurse materiale, de mutațiile în structura cererilor pentru consum sau de potențialul de furnizare a lor.
Printre factorii de care depinde mărimea stocurilor se pot enumera:
nesiguranța livrărilor;
spațiul disponibil de depozitare;
politica întreprinderii în acoperirea cheltuielilor de depozitare
Există unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de mărimea comenzii de producție și alte cheltuieli care cresc o dată cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionări masive și loturi mari în producție în scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii și a costurilor de pregătire.
A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, în scopul menținerii costului stocurilor la nivele acceptabile. Decidentul este astfel confruntat cu problema găsirii celor mai bune soluții și metode de echilibrare a diverselor costuri cu tendințe opuse din sistemul considerat.
Principalele probleme care se pun în fața agenților economici sunt “când?” si “cu cât?” trebuie sa se aprovizioneze o întreprindere astfel încât costul să fie cât mai mic, iar producția să se desfășoare în condiții bune. Opțiunile pentru constituirea și mărimea stocurilor sunt influențate de răspunsul la întrebarea “ce avantaje și ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puțin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp?”
Teoria matematica a stocurilor permite stabilirea momentului și volumului aprovizionării astfel încât politica urmărită să fie optimă. Ea utilizează modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune optimă a materiilor prime, materialelor și produselor finite, cu scopul minimizării cheltuielilor de aprovizionare-stocare în conditiile în care să se asigure realizarea continuă, eficientă a procesului de producție.
Aceste modele economico-matematice permit utilizarea intensivă, cu maximă eficientă, a capacitaților de producție și a resurselor de muncă prin furnizarea la timp, în mărimea și structura necesară a resurselor materiale solicitate de procesele productive.
Gestiunea stocurilor poate fi privită în două acceptiuni:
în sens restrâns, de evidența propriu-zisă, în care se urmărește mișcarea materiilor prime, materialelor ( intrările, ieșirile, stocul inițial, stocul final
Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create). Excepție face contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul care ține evidența global-valorică pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeași structură se poate adopta și în cazul contabilității rechizitelor de birou, imprimantelor și materialelor folosite pentru ambalare.
Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitică a stocurilor se nuanțează în raport de metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermittent folosită pentru evidența stocurilor.
În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după una din următoarele metode:
metoda cantitativ-valorică
metoda operativ-contabilă
metoda global-valorică
Metoda cantitativ-valorică constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe felul de stocuri, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ-valorice pe feluri de bunuri și gestiuni.
În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea de face pentru stocuri, intrări și ieșiri.
Se poate folosi și varianta în care se conduce numai evidența cantitativ-valorică realizată prin contabilitatea analitică.
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe valorice a mișcărilor (intrări-ieșiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Totodată se organizează și o evidență cantitativ-valorică numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate și gestiuni.
Această evidență se creează la sfârșitul lunii cu scopul de a verifica concordanța dintre contabilitatea analitică si evidența cantitativă ținută la locul de depozitare.
Metoda global-valorică constă în ținerea unei evidențe valorice atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitatea analitică.
Periodic se efectuează controlul asupra integrității bunurilor stocate.În acest stop se procedează la inventarierea stocurilor și evaluarea lor potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (F.I.F.O., L.I.F.O., N.I.F.O.) și prețului standard (prestabilit). Soldul final astfel calculat trebuie să fie egal cu cel stabilit în contabilitatea analitică pe baza relației:
Sold final al Sold inițial al Valoarea intrărilor Valoarea ieșirilor
gestiunii “n” = gestiunii “n” + gestiunii “n” – gestiunii ”n”
Dacă pentru evidența stocurilor se folosește inventarul intermitent, contabilitatea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale și finale. Ea se realizează cantitativ-valoric direct prin inventarul stocurilor. La nivelul costurilor se conduce numai o evidență global valorică pe gestiuni de stocuri.
2.3.1 Analiza gestiunii stocurilor
Ratele de gestiune a stocurilor (viteza de rotație) arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activității (aprovizionare-depozitare-producție-desfacere –încasare)până se întorc în forma bănească inițială.
Folosind indicatorii de gestiune determinăm de câte ori,într-o perioadă de gestiune ,stocurile materiale truc succesiv prin fazele aprovizionare-fabricație-vânzare,respectiv durata în zile a unei rotații complete.
Cu cât viteza de rotație a stocurilor este mai mare,cu atât eficiența folosirii lor este nai ridicată,deoarece efectele obținute în urma folosirii acestora sunt mai mari.
Principalii factori care determină mărimea stocurilor se regăsesc în:
– nivelul previonat el vânzărilor
– durata procesului de fabricație
– perisabilitatea produselor finite
– ușurința aprovizionării sau ușurința înlocuirii stocurilor
– consecințele neasigurării unui anumit tip de materie primă.
Gestiunea stocurilor se urmărește cu ajutorul ratei de gestiune exprimate prin:
numărul de rotații într-o anumită perioadă
durata în zile a unei rotații
nr = CA / Stoc mediu
sau
dz = Stoc mediu / CA * 360
În cadrul stocului mediu se includ:
stocul de materii prime și materiale
stocul de producție în curs
stocul de produse finite
O creștere a stocului mediu va conduce la reducerea numărului de rotații, respectiv la o creștere a duratei în zile a unei rotații.
Scăderea stocului mediu va conduce la creșterea numărului de rotații respectiv, reducerea duratei în zile a unei rotații.
Factorii de influență asupra duratei unei rotații pot fi grupați după mai multe criterii, dintre care reținem:
după locul unde se manifestă vom avea:
– factori interni
– factori externi
Factorii interni sunt legați de activitatea agentului economic și se regăsesc în:
– durata ciclului de producție
– complexitatea procesului tehnologic
– particularitățile produselor stocate
– caracterul sezonier al producției.
Factorii externi sunt legați de mediul în care își desfășoară activitatea agentul economic, fiind regăsiți în :
– conjuctura economică
– relațiile dintre întreprindere și partenerii de afaceri (furnizori, clienți).
b) după stadiul circuitului activelor circulante, vorbim de factori ai:
aprovizionării
producției
comercializării
În stadiul aprovizionării căile de creștere a vitezei de rotație privesc:
reducerea cheltuielilor cu materiile prime și matrialele;
reducerea la minimum necesar a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar.
Măsurile de accelarare a vitezei de rotație în acest stadiu vizează:
– dimensionarea optimă a stocurilor
– aprovizionarea ritmică cu resurse materiale
– organizarea corespunzătoare a relațiilor cu furnizorii și cu cărăușii, pentru asigurarea ritmicității și continuității procesului de producție
– aprovizionarea cu materii prime și materiale de la sursele cele mai apropiate și cu mijloacele de transport cele mai economice
– urmările schimbărilor care au loc în tehnologia de fabricație și adaptarea aprovizionării la necesitățile procesului de producție
– eliminarea degradărilor și a pierderilor din timpul transportului
– reducerea și eliminarea stocurilor supranormative și a cheltuielilor neeconomicoase
– îmbunătățirea condițiilor de depozitare și manipulare prin folodirea mijloacelor mecanizate și automatizate în vederea eliminării pierderilor și sustragerilor de materiale.
În stadiul producției căile creșterii vitezei de rotație privesc:
reducerea duratei ciclului de producție
reducerea costurilor de fabricație
În acest stadiu, măsurile de creștere a vitezei de rotație sunt mai complexe și privesc:
– perfecționarea și modernizarea tehnologiilor de fabricație
– îmbunătățirea calității produselor și eliminarea rebuturilor
– mecanizarea și automatizarea proceselor de producție
– aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă
– îmbunătățirea organizării muncii prin folosirea completă a zilei de muncă
– ridicarea calificării personalului muncitor
– asigurarea ritmicității producției
– reducerea consumurilor specifice
– eliminarea circuitelor inutile
– creșterea productivității muncii
– raționalizarea cheltuielilor de conducerea, administrare și servire
În stadiul comercializării căile de creștere a vitezei de rotație urmăresc reducerea duratei de imobilizare în produse finite și creșterea ritmului de încasare a produselor livrate.
Măsurile în acest stadiu privesc:
– încheierea, în termen, a contractelor de livrare a produselor
– desfășurarea ritmică a livrărilor, conform termenelor stabilite
– organizarea depozitării de produse finite și a transportului de la secțiile de producție la depozite
– îmbunătățirea relațiilor cu beneficiarii și unitățile de transport
– urmărirea modului de respectare a clauzelor contractuale, atât de către unitate, cât și de către clienți
– promovarea unor programe de marketing care să conducă la creșterea vânzărilor
– evitarea lansării în fabircație a unor produse fără desfacere asigurată
– alegerea celei mai avantajoase forme de decontare
– urmărirea și evidențierea exactă a documentelor de decontare
– reducerea și eliminarea cauzelor care generează refuzuri de plată.
Restricții în analiza gestiunii stocurilor:
– având în vedere că CA are caracter de flux(reflectă rezultatul cumulat al unei perioade de gestiune) fată de stocuri care au caracter static (caracterizează o stare patrimonială aferentă unui moment din perioada de gestiune ) se recomandă ca la calculul ratelor de gestiune să se utilizeze nivelul al stocurilor
– pentru evaluarea stocurilor de materii prime și materiale ,la darea în consum a acestora, se utilizează metode diferite de la o întreprindere la alta(FIFO,LIFO,NIFO,etc.)motiv pentru care analiza comparativă gestiunii resurselor poate fi denaturată în acest caz.
Analiza gestiunii resurselor poate fi extinsă prin calculul ratelor de gestine pentru cele patru mari categorii de stocuri:
-materii prime si materiale;
-producție în curs;
-produse finite si semifabricate;
-mărfuri și ambalaje.
CAPITOLUL III
CONTURILE UTILIZATE IN REFLECTAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE
Contabilitatea constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează prin conturile clasei a 3-a “ Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”, care au funcție contabilă de active.
Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aportate de către asociați, realizate din producție proprie și din alte surse.
Se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea unității patrimoniale prin consum, vânzare și alte destinații.
Soldul conturilor este debitor și reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor din stoc la sfârșitul exercițiului financiar.
Conținutul și funcția lor contabilă se diferențiază în raprt de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosită pentru evidența mișcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de stocuri și comenzi în curs de execuție se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale.
În cazul utilizării metodei inventarului intermitent, conturile înregistrează numai stocurile de valori materiale și producție în curs de execuție. Astfel, la încheierea exercițiului financiar, în debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfârșitul perioadei determinate prin inventariere, iar în credit stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul materialelor, mărfurilor, și ca venituri, în cazul produselor și producției în crus de fabricație. Rulajul intrărilor și ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli, în cazul materialelor și mărfurilor, și de venituri, în cazul produselor, lucrărilor și serviciilor.
O variantă a metodei inventarului intermitent este si cea a debitării și creditării conturilor numai cu variația-creșterea sau micșorarea, după caz, a stocurilor la sfârșitul perioadei de gestiune. Creșterea-micșorarea stocurilor de materiale și mărfuri generează o creștere-micșorare de cheltuieli, iar creșterea-micșorarea stocurilor de producție meterminată, semifabricate și produse finite determină o creștere-micșorare de venituri.
În cazul în care evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor se face la prețul standard (prestabilit), conturile de stocuri li se asociază conturi distincte care înregistrează diferențele de preț față de costul de achiziție sau costul de producție. În debitul conturilor de diferențe de preț se înregistrează diferențele aferente bunurilor intrate în gestiunea întreprinderii, iar în creditul lor se înregistrează diferențele aferente bunurilor ieșite din gestiunea unității, iar soldul arată diferențele de preț aferente bunurilor economice existente în stoc, în gestiunea întreprinderii .
Diferențele se înregistrează în roșu, dacă prețurile standard (prestabilite) sunt mai mari decât costul de achiziție sau de producție, după caz, și în negru în situația inversă.
3.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor de materii prime și materiale consumabile
În cazul utilizării metodei inventarului permanent se folosesc conturile:
Materii prime
Materiale consumabile
Materiale de natura obiectelor de inventar
Diferențe de preț la materii prime și materiale
Contul 301 „Materii prime” ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime.
Este un cont de activ.
Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime achiziționate, aduse de la prelucrare la terți, aduse ca aport în natură, constate plus la inventariere, primite cu titlu gratuit, primite de la societățile din cadrul grupului sau societăți legate prin participanți.
Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime eliberate în consum, constate lipsă la inventariere, pierderi din depreciere, pierderi din calamități, trimise spre producere la terți, vândute, livrate societăților din cadrul grupului sau la societăți legate prin participantii, unități sau subunități.
Soldul contului repreyintă valoarea materiilor prime existente în stoc.
Contul 302 “Materiale consumabile” ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile, ca: materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale cunsumabile.
Este un cont de activ.
Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materialelor comsumabile achiziționate, aduse de la prelucrare de la terți, aport în natură a acționarilor, plus la inventariere, primite cu titlu flotant, primite de la societățile din cadrul grupului sau alte societăți legate prin participanții, unități sau subunități.
Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventariere, pierderi din deprecieri, a celor vândute, livrate societăților din cadrul grupului sau altor societăți legate prin participanții, a celor trimise spre prelucrare la terți, a celor donate sau a pierderilor din calamitate.
Soldul contului reprezintă valoarea materialelor consumabile existente în stoc.
Contul 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” ține evidența existenței, mișcării și ieșirii materialelor din natura obiectelor de inventar.
Este un cont de activ.
Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate, primite de la societățile din grup, alte societăți legate prin participanții, aduse de la terți, aduse ca aport în natură a acționarilor, constatate plus la inventar, primite cu titlu gratuit sau obținute în producția proprie.
Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar date în folosință, lispă la inventar, pierderi din deprecieri, trimise spre prelucrare la terți, livrate societăților din cadrul grupului sau altor societăți legate prin participanții, donate, pierderi din calamități sau retrase din aportul de capital social.
Soldul contului reprezintă valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.
În cazul folosirii inventarului intermitent, conturile 301, 302, 030 se debitează numai la sfârșitul perioadei cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar, stabilită pe baza inventarului, prin creditul conturilor 601, 602, 603.
Deși, soldul inițial și intrările în cursul perioadei se înregistrează direct în cursul perioadei în debitul conturilor 601, 602, 603.
Contul 308 „Diferența de preț la materii prime și materiale” ține evidența diferențelor (în plus sau în minus) între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul de achiziție, aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar. Este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
Se debitează cu diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune și cu diferențele de preț în minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune.
Se creditează cu diferențele de preț în minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate și cu diferențele de preț în plus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune.
Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.
Soldul contului 308 “ Diferențe de preț la materii rpime și materiale” poate fi:
debitor, dacă pe ansamblul achiziționărilor de materii prime materiale consumabile dintr-o perioadă dată costul de achiziție este mai mare decât prețul standard sau prestabilit;
creditor, în situația inversă.
Deși , se impune ca repartizarea diferențelor de preț asupra consumurilor (ieșirilor) de materii prime și materiale consumabile să se facă distinct pentru:
A.- în cazul în care soldurile inițiale și rulajele debitoare reprezintă diferențe în plus între costurile de achiziție mai mari și prețurile standard (prestabilite) mai mici ale achiziționăriolr de materii prime și materiale consumabile, se va proceda astfel:
determinarea coeficientului de repartizare (Kd308), potrivit relației:
Sid308 + Rd 308
Kd308 = ____________________________________
Si 301+302+303 + Rd 301+302+303
unde:
Sid308 – rulaj debitor al contului 308;
Rd308 – rulaj debitor al contului 308;
Si 301+302+303 – soldurile inițiale ale conturilor 301, 302, 303;
Rd 301+302+303 – rulajele debitoare ale conturilor 301, 302, 303.
determinarea diferențelor de preț în plus:
Dpp = Rc 301+302+303 . Kd 308
în care:
Dpp- diferențele de preț în plus;
Rc 301+302+303 – rulaje creditoare ale conturilor 301, 302, 303.
Conform OMFP 94/2001 și OMFP 306/2002 obiectele de inventar dispar din structura Planului General de Conturi ca și o categorie individualizată.Ele sunt încadrate în grupa 30”Stocuri de materii si materiale”
303”Materiale de natura obiectelor de inventar”
Este un cont de stocuri având funcție contabilă de activ și functionează identic cu contul 301(300)Materii prime si 302(301)”Materiale consumabile”
3.2. Documente utilizate pentru evidența stocurilor
Documentele care se completează pentru evidența stocurilor sunt :
1) Jurnal pentru vânzări – se întocmește zilnic sau lunar, fără ștersături sau adăugiri, fără spații libere, pe baza documentelor justificative.
Servește pentru:
– înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;
– stabilirea lunară a TVA colectată;
– controlul operațiunilor înregistrate în contabilitate, evidențiindu-se următoarele corelații: totalul sumelor din coloană privind baza de impozitare să fie egal cu totalul rulajelor curente ale conturilor de venituri din vânzări sau prestări de servicii și totalul coloanei TVA din jurnal să fie egal cu totalul rulajului creditor al contului 4427 (TVA colectată) din balanța de verificare.
2) Jurnal pentru cumpărări – se completează zilnic sau lunar, fără ștersături sau adăugiri, fără spații libere, pe baza documentelor justificative pentru operațiile respective.
Servește pentru:
– înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;
– stabilirea lunară a TVA deductibilă;
– controlul operațiilor înregistrate în contabilitate, evidențiindu-se urmatoarea corelație: totalul sumelor din coloana de TVA să corespundă cu rulajul debitor al contului 4426 (TVA deductibilă) din balanța de verificare.
3) Aviz de însoțire a mărfii
Este un formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.
Servește ca:
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document ce stă la baza întocmirii facturii;
– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, a aceleași unități, dispersate teritorial;
– document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleași unități în cazul transferului.
Se întocmește în trei exemplare de culori diferite (albastru, roșu și verde) de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, a mărfurilor sau a altor valori materiale, făcându-se mențiunea “Urmează factura”.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleași unități patrimoniale dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mentiunea “Fără factură”.
Pe avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise spre prelucrare la terți, se face mențiunea “Pentru prelucrare la terți”.
Avizul de însoțire a mărfii circulă:
– la furnizor:
– la delegatul unității care face transportul sau al clientului pentru semnare de primire (exemplarul albastru);
– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate și pentru întocmirea facturii (roșu și verde);
– la compartimentul financiar-contabil atașat la factura (verde);
la cumpărător:
– la magazie pentru încărcarea în gestiune, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor (albastru);
– la compartimentul aprovizionare pentru înregistrarea cantităților aprovizionate (albastru);
– la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitate, atașat la factură (albastru).
Se arhivează:
– la furnizor:
– la compartimentul desfacere (roșu);
– la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii (verde);
– la cumpărător:
– la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 1 al facturii (albastru).
4)Chitanța
Este un formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.
Servește ca:
– document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;
– document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare de către casierul unității și se semnează de acesta la primirea sumei.
Circulă la depunător (exemplarul 1). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului.
5) Factura și factura fiscala :
Este un formular cu regim special de înseriere și numerotare.
Servește ca:
– document pe baza căruia se livrează produsele și mărfurile, se execută lucrările sau se prestează serviciile;
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document de încărcare în gestiunea primitorului;
– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare (albastru, roșu, verde), la livrarea produselor și a mărfurilor, la executarea lucrărilor sau la prestarea serviciilor, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment și se semnează de compartimentul emitent.
Factura fiscală se întocmește numai de către unitățile patrimoniale plătitoare de TVA.
Factura se întocmește de unitățile neplătitoare de TVA.
Circulă:
– la furnizor:
– la compartimentul în care se efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele – fișa de control financiar se acordă numai pe exemplarul 3);
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar contabil (exemplarul 3);
– la cumpărător:
– la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operațiunii, având atașat exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit marfa (exemplarul 1);
– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1, împreună cu avizul de însoțire a mărfii);
– la compartimentul financiar-contabil, pt. acceptarea plății, precum și pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1, împreună cu avizul de însoțire a mărfii).
Se arhivează:
– la furnizor:
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3);
– la cumpărător:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).
6) Bon de comandă-chitanță
Este un formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.
Servește ca document pentru contractarea serviciilor, confirmarea primirii și evaluarea obiectului de executat sau reparat, încasarea sumei de la client, determinarea volumului serviciilor prestate și a materialelor consumate.
Se întocmește în trei exemplare de către unitatea prestatoare plătitoare de TVA.
Ciculă:
– exemplarul 1 la compartimentul financiar-contabil;
– exemplarul 2 se predă clientului;
– exemplarul 3 rămâne în carnet.
Se arhivează:
– exemplarul 1 la compartimentul financiar-contabil;
– exemplarul 3 rămâne în carnet.
7) Fișa de magazie a formularelor cu regim special
Este un formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.
Servește ca:
– document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de formulare care au un regim special de înseriere, numerotare, evidența și urmărire;
– document de evidență a formularelor anulate;
– sursa de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de formulare.
Se întocmește de către gestionar într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de formular cu regim special. Fișele de magazie ale formularelor cu regim special se țin la locul de depozitare a formularelor.
Nu circulă, fiind document de înregistrare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE LA SC.” MULTIPACK” SRL.
4.1 Prezentarea generală a societății S.C. MULTIPACK S.R.L
S.C.MULTIPACK S.R.L. este persoană juridică română având formă juridică de societate cu răspundere limitată cu capital integral privat ,s-a constituit în baza Legii 31 /1991 fiind inregistrată la Registrul Comertului Bihor sub numărul J05/178/2002 , cod fiscal RO14467210.
Sediul societății comerciale presupune în primul rând crearea capitalului social , ca element indispensabil al patrimoniului lor și care le asigură demararea și dezvoltarea propiilor activități.
Capitalul social al societății este in suma de 155.300 lei împărțit în 15.530 de părți sociale indivizibile și egale cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, numerotate de la 1 la 15.530 inclusiv .
S.C.MULTIPACK S.R.L face parte din grupul de firme „EUROPEAN DRINKS” alături de : RIENI DRINKS, EUROPEAN FOOD , TONICAL TRADING, SCANDIC DISTILLERIES , TRANSILVANIA GENERAL IMP-EXP , ORIGINAL PROD , EDRI TRADING , WEST LEASING, STARMILL.,are ca domeniu principal de activitate fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic.Pe această platformă industrială se fabrică flacoane de unică folosintă (tip PET),dopuri,capace,folie termo si strech,pungi,etichete și pachete de produse si o variată gamă de materiale publicitare tipărită cu un randament maxim datorat roboților industriali ,fapt ce permite menținerea prețurilor produselor la un nivel foarte avantajos.
Toate fazele procesului de fabricatie sunt asistate,de la nivelul pupitrului de comandă, de calculatoare de proces,atat din punct de vedere chimic,cat si microbiologic,în laboratoare.
Societatea S.C.MULTIPACK S.R.L. are numit un administrator.În cazul existenței mai multor administratori,reuniunea acestora constituie Consiliul de Administratie,care este un organ colectiv de conducere.Președintele acestui organ de conducere este de regulă administratorul care deține cele mai multe părți sociale sau altă persoană desemnată de Adunarea Generală a Acționarilor.
Exercțiul economic-financiar începe la 01 ianuarie și se termină la 31 decembrie.Organizarea și conducerea contabilității se face în conformitate cu Legea Contabilitații 82/1991, fiind respectate principiile contabilitații.
Structura organizatorică la S.C.MULTIPACK SRL.este organizată și funcționează după tipul unei societăți comerciale cu răspundere limitată cu urmatoarea structura:
– Adunarea Generală a Acționarilor
– administratorul
– director executiv
– director economic
– director serviciu personal
– director comercial
– director de producție
– contabil șef
Contabilitatea unitătii este stucturată pe doua compartimente:
-compartiment financiar
-compartiment contabilitate
În total unitatea folosește un număr de 143 de persoane.
AGA-este organul suprem de conducere al societății care hotărește asupra celor mai importante probleme din activitatea societății,în conformitate cu prevederile Actului Constitutiv.
Pentru validarea deliberarilor Adunării Ordinare este necesară prezența asociaților reprezentand 60% din capitalul social al societații.
Adunarea Generală Extraordinară se întrunește ori de cate ori este necesar,pentru rezolvarea oricăror probleme ale societății.Pentru validarea deliberărilor Adunării Extraordinare este necesară prezența asociaților reprezentând 60% din capitalul social al societății și votul asociaților reprezentând 60%din capitalul social al societății.
Consiliul de Administrație – Societatea S.C. MULTIPACK S.R.L. are numit un administrator.În cazul existenței mai multor administratori, reuniunea acestora constutuie Consiliul de Administrație,care este un organ colectiv de conducere.Președintele acestui organ de conducere este de regulă administratorul care deține cele mai multe părți sociale sau altă persoană desemnată de Adunarea Generală a Acționarilor.
Directorul este subordonat CA fiind situat pe acelasi nivel ierarhic cu departamentul financiar-contabil.Are subordonat 4 compartimente:compartimentul organizarea muncii, compartimentul comercial,admnistrație și compartimentul juridic.
Compartimentul organizarea muncii este subordonat directorului fiind situat pe acelasi nivel ierarhic cu compartimentul comercial ,administrație,compartimentul juridic și compartimentul ctc.Nu are alte compartimente în subordine.
Compartimentul comercial – este subordonat directorului fiind situat situat pe acelasi nivel ierarhic cu compartimentul organizarea muncii,administrație,compartimentul juridic si compartimentul CTC.Are subordonat 3 compartimente:transport,depozite și unitate de desfacere.
Compartimentul transport – este subordonat compartimentului comercial fiind situat pe același nivel ierarhic cu compartimentele depozite și unitate de desfacere.Nu are alte compartimente în subordine.
Compartimente depozite – este subordonat compartimentului comercial fiind situat pe același nivel ierarhic cu compartimente transport și depozite.
Compartimentul unitate de desfacere – este subordonat compartimentului comercial fiind situat pe același nivel ierarhic cu compartimentele transport și depozite.Nu are alte compartimente în subordine.
Comparimentul administatie – este subordonat directorului fiind situat situat pe acelasi nivel ierarhic cu compartimentul organizarea muncii ,compartimentul comercial,compartimentul juridic si compartimentul CTC.Nu are alte compartimente în subordine.
Compartimentul juridic – este subordonat directorului fiind situat pe același nivel ierarhic cu compartimentul organizarea muncii,compartimentul comercial,administrație și compartimentul CTC.Nu are alte compartimente în suborbine.
Compartimentul CTC – este subordonat directorului fiind situat pe același nivel ierarhic cu compartimentul organizarea muncii, compartimentul comercial,administrație și compartimentul juridic.Nu are alte compartimente în subordine.
Contabilul șef – este subordonat CA.Se află pe același nivel ierarhic cu directorul.Are în subordine 2 compartimente:compartimentul financiar-contabil și compartimentul casa.
Compartimentul financiar-contabil – este subordonat contabilului șef.Se află pe același nivel ierarhic cu casa.Nu are alte compartimente în subordine.
Casa – este subordonată contabilului șef.Se află pe același nivel ierarhic cu compartimentul financiar-contabil.Nu are alte compartimente în subordine.
Personalul firmei-societatea are o structură economică bine conturată în care elementul uman ocupă un loc central.Salariații buni reprezintă cel mai valoros bun al întreprinderii motiv pentru care S.C.MULTIPACK S.R..L are un personal foarte bine structurat atât din vadere calitativ cât și cantitativ în funcție de nevoile firmei.Stuctura de organizare a societății este bună ,repartizată echilibrat pe categorii de personal cu o bună pregătire de specialitate atât în organizarea și desfășurarea activității de producție cât și activitații de aprovizionare-producție-desfacere,după cum rezultă din tabelul de mai jos:
REPARTIZARE PERSONAL
4.2 Locul firmei în economia națională
S.C. MULTIPACK S.RL. își distribuie produsele în toate zonele țării. Pentru aceasta folosește atât distribuția direct prin agenții și reprezentante ai unicului distribuitor. Toate grupele de produse sunt comercializate prin aceleași canale, nu există anumite canale pentru anumite produse.
Activitatea de distribuție este foarte eficientă ea funcționând ca și o rețea proprie , deoarece prețul și modul de distribuție negociat între firma și distribuitor este ales astfel încât să existe o soluție favorabilă pentru ambele părți
Reprezentantele au agenți proprii care distribuie produsele direct la magazine. Prețurile la care se distribuie produsele sunt identice în toate reprezentantele și ele coincid cu prețurile practicate în depozitul din SUDRIGIU.
Fiecare reprezentantă deservește un singur județ, dar în fiecare județ există mai multe depozite care deservesc o anumită zonă a județului. De aceea într-un județ există cel puțin 3 depozite.De obicei sunt poziționate în locuri strategice , adică noduri rutiere, feroviare sau mai concret în orase.
La inceputul anului distribuitorul se angajează la un volum de vânzări acceptandu-se o marjă de eroare de doar două procente.
Cota de piață în economia națională
4.3 Locul firmei în economia județului Bihor
Marile avantaje ce le detine S.C“MULTIPACK” S.R.L sunt următoarele:
1 . Deține o poziție relativ stabilă pe piața internă livrând aproximativ 80% din totalul producției, cu un potențial apreciabil de absorție pentru produsele pe care le fabrică.
2. Produce o gamă sortimentală variată de ambalaje, de bună calitate, la un preț competitiv, cu posibilitatea adaptării rapide la cerere a structurii producției.
3 . Deține importante capacități de producție, o serie de utilaje și tehnologii moderne.
4 . Dispune de un potential managerial și uman bine pregătit profesional.
S.C. MULTIPACK S.R.L produce și comercializeaza o gamă foarte largă de ambalaje.Producția unei asemenea varietați de produse este folosită pentru a diminua riscul scăderii vânzărilor unui produs specific.Dacă scad vânzările pentru un anume produs, pierderile sunt acoperite din câștigurile producției altor produse.
Toate produsele sunt mărci înregistrate, create pe parcursul anilor săi de existență.Prestigiul de care se bucură se datorează calității excelente a acestor produse oferite la prețuri foarte accesibile. Acest lucru este posibil datorită folosirii tehnologiei de vârf în domeniul ales, tehnologie furnizată de cele mai bune firme de profil din lume: HUSKY (LUXEMBURG), SIDEL (FRANTA), REIFENHAUSER (GERMANIA), ARBURG (GERMANIA) etc.
Toate fazele procesului de fabricație sunt asistate, de la nivelul pupitrului de comandă, de calculatoare de proces, atât din punct de vedere chimic, cât și microbiologic, în laboratoarele complexului industrial.
Faptul că pe această platformă industrială se fabrică totul – flacoane de unică folosință (tip PET), dopuri, capace, folii termo și strech, pungi, etichete și pachete de produse și o variată gamă de materiale publicitare tipărite, cu un randament maxim datorat roboților industriali, permite menținerea prețurilor produselor la un nivel foarte avantajos pentru cumpărători.
Lărgimea mixului de produse este dată de numărul de linii de produse care alcatuiesc mixul.
Lungimea mixului de produse este dată de numărul de articole de produse din cadrul mixului.
Profunzimea mixului de produse este dată de numărul articolelor fiecarui produs dintr-o linie.
Cota de piata in judetul Bihor
EVOLUTIA STRUCTURII ACTIVULUI IN PERIOADA 2005-2007
EVOLUTIA STRUCTURII PASIVULUI IN PERIOADA 2005-2007
EVOLUTIA CIFREI DE AFACERI IN PERIOADA 2002-2008
EVOLUTIA NUMARULUI DE ANGAJATI IN PERIOADA 2002-2008
INDICATORI
Rata stocurilor(Rst) reflectă ponderea stocurilor (activelor circulante cel mai puțin lichide) în total active circulante.
Rst=(Stocuri toale/Active circulante)*100
Nivelul ratei depinde de mai mulți factori, cum ar fi:
sectorul de activitate unde își desfășoară activitatea întreprinderea, nivelul ratei fiind mai ridicat la firmele din sfera producției și distribuției și mai redus la cele din sfera serviciilor;
durata ciclului de exploatare, rata stocurilor fiind mai ridicată la firmele cu ciclu lung de exploatare și mai redusă la cele cu ciclu de exploatare scurt;
factorii conjuncturali și condițiile pieței.
Nivelul optim al acestei rate se consideră a fi de 30% în ramurile industriale și 40-45% în construcții și comerț.
Luând în considerare elementele componente ale stocurilor se pot determina și alte rate complementare:
rata materiilor prime (Rmp)= (Materii prime/ Active circulante)*100
rata producției neterminate (Rpn)= ( Producția neterminată/ Active circulante)*100
rata produselor finite (Rpf)= (Produse finite/ Active circulante)*100
rata stocurilor de marfuri (Rmf)= (Mărfuri/ Active circulante)*100
Primele trei rate înregistrează valori mai mari în cazul întreprinderilor productive, pe când ultima este preponderentă în cazul întreprinderilor comerciale.
Rata stocurilor
Viteza de rotație a stocurilor arată de câte ori într-o perioadă de gestiune stocurile trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producție și desfacere până se reîntorc în formă bănească inițială.
NrSt=Cifra de afaceri/Stoc mediu
DzSt=(Stoc mediu/Cifra de afaceri)*360
Viteza de rotație a stocurilor
Reflectarea principalelor operațiuni de contabilizare a stocurilor la
SC MULTIPACK SRL
În cadrul biroului contabil se operează înregistrările contabile de bază și anume : intrări și ieșiri de materii prime, materiale și obiecte de inventar; casa si banca; cheltuieli diverse; evidența clienților și a furnizorilor – lei și valută (prestații, apa, energia, asigurări și alte cheltuieli). Tot în cadrul biroului contabilitate există și caseria unității unde se efectuiază operații de plăți și încasări în numerar atât salarii cât și de materiale.; și întocmirea ordinelor de plată pentru plățile prin virament.
În cadrul biroului financiar și audit intern se face partea finală a operațiunilor contabile și se întocmește balanța contabilă. Tot în cadrul acestui birou se ține evidența mijloacelor fixe ( imobilizări necorpolare, corpolare și financiare) și a investițiilor în curs de execuție. Se ține evidența costurilor pe fiecare produs în parte și se fac analize economice și previziuni.
Biroul financiar se ocupă și de calculul și întocmirea declarațiilor pentru toate impozitele și taxele pe care le plătește unitatea ( impozite și taxe locale, TVA, viramente, salarii, impozite pe profit ).
1.În data de 02.06.2008 societatea achiziționează granule pentru dopuri de la un furnizor în valoare de 82.500 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
2. Tot în data de 02.06.2008 societatea achiziționează 4.000 kg colorant alb și roșu pentru dopuri de la un furnizor în valoare de 50.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură însoțită de notă de recepție.
3. În data de 03.06.2008 se dă în consum 10.000 kg de granule pentu dopuri în valoare de 37.500 lei, 60 kg colorant alb în valoare de 750 lei și 50 kg colorant roșu în valoare de 625 lei,pe bază de bon de consum.
4. În data de 04.06.2008 societatea obține produse finite în valoare de 38.875 lei și anume 1.851.850 bucați dopuri albe și 1.543.210 bucați dopuri roșii.
5. În data de 05.06.2008 societatea vinde unui client 1.000.000 bucați dopuri albe și 800.000 bucați dopuri roșii în valoare de 28.800 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
6. În data de 06.06.2008 societatea achiziționează 16.500 kg de folie transparentă de la un furnizor în valoare de 100.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
7. Tot în data de 06.06.2008 se achiziționează 600 bucați de plăci flexografice de la un furnizor în valoare de 145.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
8. În data de 09.06.2008 se achizitionează 500 kg cerneala roșie, 350 kg cerneala alba și 160 kg cerneala galbena de la un furnizor în valoare de 15.000 lei, TVA 19% ,pe bază de factură.
9. În data de 10.06.2008 se dă în consum 150 bucați de plăci flexografice în valoare de 35.250 lei, 200 kg ceneala roșie și 80 kg cerneală galbenă în valoare de 4.200 lei si 5.000 kg folie transparentă în valoare de 30.303 lei,pe bază de bon de consum, aferent notei de contabilitate.
10.În data de 11.06.2008 societatea obține produse finite în valoare de 34.503 lei și anume 850.000 bucati pachete Naty .
11. În data de 12.06.2008 societatea vinde unui client pachete Naty în valoare de 37.000 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
12. În data de 13.06.2008 se achiziționează dosare, agrafe, ace, capse, hârtie și dischete în valoare de 2.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
13. Tot în data de 13.06.2008 se dă în consum dosare, agrafe, ace, capse, hârtie și dischete în valoare de 2.000 lei,pe bază de bon de consum, aferent notei de contabilitate.
14. În data de 16.06.2008 societatea vinde unui client 500.000 bucați dopuri roșii în valoare de 8.000 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
15. În 17.06.2008 se înregistrează achiziția de 20.000 kg granule pentru folie termo în valoare de 100.000, TVA 19%,pe bază de factură însoțită de notă de recepție.
16. În 18.06.2008 se dă în consum 10.000 kg granule pentru folie termo în valoare de 50.000 lei,pe bază de bon de consum.
17. În data de 19.06.2008 societatea obține produse finite în valoare de 50.000 lei și anume 9.900 kg folie termo.
18. Tot în data de 19.06.2008 societatea vinde unui client 7.000 kg folie termo în valoare de 59.400 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
19. În data de 20.06.2008 societatea achiziționeaza de la un furnizor 12.500 kg granule pentru capace și 7.500 kg granule pentru preforme în valoare de 75.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
20. Tot în data de 20.06.2008 societatea achiziționeaza de la un furnizor 100 kg colorant albastru în valoare de 1.250 lei, 100 kg colorant albastru solid în valoare de 1.300 lei și 50 kg cerneala verde în valoare de 742,50 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
21. În 23.06.2008 se dau în consum 10.000 kg granule pentru capace în valoare de 37.500 lei, 5.000 kg granule pentru preforme în valoare de 18.750 lei, 100 kg colorant albastru în valoare de 1.250 lei, 10 kg colorant albastru solid în valoare de 130 lei, pe bază de bon de consum.
22. În data de 24.06.2008 societatea obține produse finite în valoare de 57.630 lei și anume 1.500.000 bucăți capace albastre și 50.000 preforme albastre.
23. Tot în data de 24.06.2008 societatea vinde unui client 700.000 bucăți capace albastre în valoare de 22.400 lei și 30.000 preforme în valoare de 13.500 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
24. În data de 25.06.2008 societatea achiziționeaza de la un furnizor 100 L combustibil propan în valoare de 155 lei și 100 L motorina în valoare de 305 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
25. Tot în data de 25.06.2008 se dau în consum 100 L combustibil propan în valoare de 155 lei și 100 L motorina în valoare de 305 lei,pe bază de bon de consum.
26. În data de 26.06.2008 societatea achiziționeaza piese de schimb în valoare de 145.000 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
27. Tot în data de 26.06.2008 se dau în consum piese de schimb în valoare de 100.000 lei,pe bază de bon de consum.
28. În data de 27.06.2008 se achiziționeaza 10 halate în valoare de 150 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
29. Tot în data de 27.06.2008 se dau în consum cele 10 halatele în valoare de 150 lei, pe bază de bon de consum.
30. În data de 28.06.2008 se trimit pentru depozitare la SC European Drinks SA 3.000 kg granule în valoare de 10.500 lei, în 3 saci rafie de 1000 kg în valoare de 3 lei, pe bază de factură.
31. În data de 29.06.2008 se achiziționeaza de la un furnizor 100 paleți în valoare 80 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
32. În data de 30.06.2008 se vinde unui client 1.000 kg deșeu folie în valoare de 500 lei, TVA 19%,pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
33. Tot în data de 30.06.2008 se vând unui client 10.000 etichete în valoare de 1.000 lei, într-un palet în valoare de 0,8 lei, TVA 19%, pe bază de factură.
– înregistrarea venitului din vânzare:
– înregistrarea ieșirii din patrimoniu a produselor finite:
607 = 371 0,80
„Chetuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Informational Privind Contabilitatea Si Gestiunea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale (ID: 130991)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.