Sistemul Informatic Priviind Organizarea Si Conducerea Contabilitatii In Sistemul Bancar

Sistem informatic privind organizarea și conducerea

contabilității în sistemul bancar

Introducere

1. Noțiuni generale privind sistemul informatic

1.1. Definirea sistemului informatic și informațional

1.2. Componentele unui sistem informațional

1.3. Clasificarea sistemelor informatice

1.4. Sisteme informaționale financiar-bancare

2. Particularități ale informațiilor în sistemul bancar

2.1. Noțiuni definitorii ale tehnicilor de comunicare a informațiilor în sistemul bancar

2.2. Particularitățile comunicării în afaceri bancare

2.3. Clasificarea informațiilor bancare

2.4. Managementul fluxurilor de informații bancare

2.5. Managementul securității informațiilor

2.6. Arhitectura sistemelor informatice bancare

3. Prezentarea generală a CEC Bank

3.1. Scrut istoric al băncii CEC Bank

3.2. Principalele operațiuni efectuate de bancă

3.3. Oferta de produse și servicii bancare a CEC Bank

3.4. Structura organizatorică a băncii

3.5. Organizarea și conducerea contabilității la nivelul CEC Bank

3.6. Caracteristicile sistemului informatic bancar al CEC Bank

4. Coordonatele sistemului informatic al CEC Bank

4.1. Componentele sistemului informatic bancar al CEC Bank

4.2. Analiza SWOT a sistemului informatic al CEC Bank

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Pentru realizarea lucrării de licență am ales această temă deoarece am considerat că este necesară aprofundarea cunoștințelor în în ceea ce privește sistemul informatic bancar.

Am încercat prin această lucrare să scot în evidență importanța sistemului informatic bancar, acesta fiind abordat în legătură cu sistemele decizionale și procesele de management..

În orice companie, comunicarea trebuie să existe și să fie potențată din toate punctele de vedere. Desigur, există mai multe tipuri de comunicare influențate de stilul de conducere abordat de companie, de cultura organizațională care își pune amprenta asupra sistemului comunicațional.

Calitatea informației care fundamentează decizia poate fi deținută de numeroase caracteristici precum integralitate, oportunitate, certitudine. Informația trebuie să fie necesară și suficientă în raport cu decizia managerială pe care o fundamentează. Ea trebuie să asigure acele elemente care au un caracter indispensabil pentru desfășurarea activității și pentru luarea deciziilor.

De aici decurge importanța sistemului informațional care cuprinde ansamblul informațiilor, surselor și nivelelor consumatoare, canalelor de circulație, procedurile și mijloacele de tratare a informațiilor.

Pentru o mai bună înțelegere a fluxurilor informaționale în cadrul unui sistem trebuie să înțelegem cum este organizat acest sistem. O direcție prin care putem examina structura unui sistem este de a cunoaște funcțiile organizaționale ale acestuia și de a cunoaște activitățile specifice corespunzătoare fiecărei funcții.

Pentru studiul de caz am optat pentru banca CEC Bank, având în vedere atât notorietatea sa pe piață cât și importanța unui sistem bancar stabil și modern în actualele condiții în care multe țări resimt efectele unei crize financiare de durată.

Am ales această temă pentru că am considerat că este necesară urmărirea evoluției poziționării Băncii CEC Bank, de la o bancă locală cu tradiție, la o bancă adaptată noilor condiții ale pieței bancare.

Obiectivul lucrării este acela de a defini conceptul de sistem informatic și de a sublinia rolul său în activitatea unei bănci. In acest sens am prezentat în cadrul studiului de caz coordonatele sistemului informatic care operează în cadrul băncii CEC Bank și rolul lui specific în activitatea băncii.

Consider ca in actuala conjunctura economica internă și internationala, Banca CEC Bank va trebui sa tina cont de schimbarile ce au loc pe piata bancară.

De la momentul înființării și până în prezent banca CEC Bank a avut o politica prudentă, motivată și de mediul de afaceri volatil din economia românească. In mod sigur, comunicarea este fundamentul pe care se clădesc ceilalți factori care depind de dezvoltarea unei bănci: investițiile, managementul performant, resursele umane și utilizarea inteligentă a acestora.

Banca, intermediar între cei cu spirit întreprinzător și cei ce dispun de mijloace bănești, trebuie cunoscută bine și, la rândul său, vrea să-și cunoască partenerii. Fiecare dorește ca banii pe care îi oferă cu împrumut să fie în siguranță și să aducă un venit sigur. Dacă banca îi oferă siguranța și recompensa dorită va apela la serviciile sale. Pe de altă parte și banca se informează de situația financiară a celui ce solicită împrumutul, o garanție sau sfatul în realizarea unei afaceri. Acest contact permanent și cu sens dublu este asigurat de sistemul de comunicație al băncii.

În consecință, sistemul de comunicație al unei bănci moderne implică utilizarea unor forme de informare și stimulare a clienților actuali și potențiali, care să prezinte instituția bancară, produsele/serviciile sale astfel încât să provoace modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile de consum ale acestora; pe de altă parte trebuie avută în vedere și stabilirea unei comunicații efective cu proprii salariați, acționarii, cu celelalte bănci și instituții financiare.

Sistemul de comunicație al băncii trebuie să funcționeze foarte bine pentru că activitatea bancară implică capacitate de discernământ. Aceasta se referă la comportamentul băncii în procesul acordării de credite, operațiune care implică utilizarea resurselor. Riscul principal în acest caz îl reprezintă nerambursarea la scadență. Toate creditele implică un asemenea risc și experiența arată că o marjă de eroare decurge din natura intimă a clientului. Decizia băncii trebuie să se întemeieze pe totalitatea însușirilor calitative ale debitorului, ale patrimoniului său și ale modului de administrare.

Sub un alt aspect, banca trebuie să ia în considerație faptul că dincolo de raportul reciproc pe care îl are cu agentul creditat, angajarea clientului în sine poate să creeze iluzia că acesta merită încrederea la modul general, că există garanții susținătoare verificate. Astfel, relația bancă-debitor trece granița unor raporturi personale care să-i implice numai pe ei. Odată angajată, această relație poate avea ample ecouri sociale de care banca trebuie să fie conștientă.

În ultima vreme se constată că, deși unele bănci sunt mai reticente la schimbările impuse de criza economică globală și de necesitatea proiectării unui sistem de comunicație cu publicul lor corespunzător noii abordări a pieței dintr-un alt unghi și anume cel al clientului, majoritatea societăților prestatoare de servicii financiar-bancare au început să înțeleagă mai bine ce înseamnă a comunica cu clienții lor, descoperind sau mai bine zis redescoperind astfel consumatorul și întelegând importanța comunicării cu el.

Experiența băncii CEC Bank a demonstrat clar faptul că dezvoltarea mijloacelor de comunicare moderne a creat avantaje reale, pe plan concurențial, prin implementarea unor sisteme informaționale performanțe și prin individualizarea relației bancă – client.

Dinamismul pronunțat al sectorului bancar produce efecte ce se resimt în principal pe planul relației băncii cu clienții și concurenții săi. Pe zi ce trece, clienții băncilor devin mai exigenți ; ei sunt mai bine documentați împărtășind opinia conform căreia plata comisionului bancar trebuie să fie însoțită de o prestație profesională, eficientă și confidențială.

Ajutate de cele mai noi tehnologii, băncile fac în continuare eforturi de a identifica noi nișe de piață, pentru a dezvolta servicii particularizate, pentru a pune în practică strategii inovative și pentru a fructifica noile oportunități apărute.

Pe măsura globalizării, consolidării, dereglementării și diversificării acestei industrii financiare, sectorul bancar va deveni din ce în ce mai complex și mai important pentru comunitatea de afaceri.

O serie de bănci românești au început crearea de produse noi inovative, au schimbat politicile interne și de creditare, dar și programele de pregătire pentru angajați sau serviciile de consultanță pentru parteneri.

Informatizarea băncii CEC Bank poate fi considerată un deziderat managerial dar, în același timp, și o condiție necesară pentru supraviețuirea în noul cadru economic impus de actuala conjunctură economică.

Conștientă de acest lucru și dornică de a se integra în noul mediu de afaceri, conducerea băncii a avut inițiativa și voința susținerii implementării unui sistem informatic integrat, convinsă fiind că numai o soluție adaptată puternic cerințelor specifice mediului de afaceri național dar și cu deschidere spre cele mai moderne practici de afaceri va putea permite continuarea dezvoltării băncii pe piața românească dar și orientarea spre mediul de afaceri internațional.

În cadrul actualei conjuncturi economice interne și internaționale, locul pe care informația îl ocupă într-o bancă este unul central bazat pe orientarea demersurilor manageriale. Pe baza acestei teorii, s-a constatat în ultima perioadă de timp, o creștere semnificativă a interesului pentru cercetarea și proiectarea sistemelor informaționale necesare unei mai bune comunicări.

D i Avantajele utilizării unor sisteme informaționale eficiente sunt adesea substanțiale. Aceste avantaje ale utilizării tehnologiei informaționale se concretizează, de obicei, în două tipuri de rezultate: reducerea costurilor și creșterea vânzărilor și a rentabilității.

R c Această lucrare nu și-a propus și nici nu rezolvă toate problemele din cadrul sistemului informațional bancar. Prin această abordare se încearcă doar demonstrarea faptului că un sistem informațional eficient și bine structurat dar adaptat unei conjuncturi economice dificile ar putea rezolva toate problemele referitoare la sistemul de conducere al unei bănci.

În proiectarea si definirea sistemelor informatice consider ca Banca CEC Bank a tinut cont si de tendintele care se manifesta pe piata bancara pe care este prezenta, în ceea ce priveste utilizarea anumitor instrumente si tehnici de prelucrare a informațiilor bancare, care au avut un succes semnificativ si rapid în cresterea vânzarilor de servicii bancare.

Confruntându-se cu un mediu atât de derutant, Banca CEC Bank, în ciuda reputației de bancă de tradiție a sistemului bancar din România, aproape ca trece printr-o adevărată criză de identitate; pentru depășirea crizei ea va fi nevoită să-și redefinească obiectivele.

Astfel, pe lângă obiectivele tradiționale – satisfacerea în condiții superioare a cerințelor clienților și maximizarea profitului – banca își propune și adoptarea de sisteme informatice moderne și eficiente, adaptate la situatia actuala care să favorizeze interesele sale pe termen lung.

Pentru a-și crea și menține credibilitatea, Banca CEC Bank va căuta să-și optimizeze eforturile cu ajutorul unui sistem de pârghii în cadrul căruia comunicațiile dețin un loc esențial. Având deja experiența demersurilor de natură investițională în domeniul IT, în mod sigur banca va începe să dezvolte un nou tip de comunicare – comunicarea corporativă, cu rolul de a contribui la creșterea notorietății băncii și la formarea unei imagini favorabile în rândul partenerilor de afaceri si a publicului.

În concluzie, banca trebuie să se informeze: să aprecieze corectitudinea documentelor prezentate și respectarea normelor de întocmire a acestora și, în funcție de notorietatea clientului să desfășoare activități de informare complementară. Banca nu este și nu trebuie să fie o instituție total transparentă de la care se pot obține informații ce pot afecta afacerile unuia dintre clienții săi. Comportamentul profesionist al băncii și lucrătorilor săi implică discreția față de clienți, prudență în activitate și secbiectivele.

Astfel, pe lângă obiectivele tradiționale – satisfacerea în condiții superioare a cerințelor clienților și maximizarea profitului – banca își propune și adoptarea de sisteme informatice moderne și eficiente, adaptate la situatia actuala care să favorizeze interesele sale pe termen lung.

Pentru a-și crea și menține credibilitatea, Banca CEC Bank va căuta să-și optimizeze eforturile cu ajutorul unui sistem de pârghii în cadrul căruia comunicațiile dețin un loc esențial. Având deja experiența demersurilor de natură investițională în domeniul IT, în mod sigur banca va începe să dezvolte un nou tip de comunicare – comunicarea corporativă, cu rolul de a contribui la creșterea notorietății băncii și la formarea unei imagini favorabile în rândul partenerilor de afaceri si a publicului.

În concluzie, banca trebuie să se informeze: să aprecieze corectitudinea documentelor prezentate și respectarea normelor de întocmire a acestora și, în funcție de notorietatea clientului să desfășoare activități de informare complementară. Banca nu este și nu trebuie să fie o instituție total transparentă de la care se pot obține informații ce pot afecta afacerile unuia dintre clienții săi. Comportamentul profesionist al băncii și lucrătorilor săi implică discreția față de clienți, prudență în activitate și secretul profesional. Funcționarul bancar este obligat să comunice cu rezervă, obiectivitate și după reguli uzuale în profesie informații de ordin general considerate neconfidențiale.

1. Noțiuni generale privind sistemul informatic

1.1. Definirea sistemului informatic și informațional

Informațiile economice stau la baza conducerii agentilor economici. Informația economică este apreciată în literatura de specialitate ca materia primă cu ajutorul căreia lucreaza un manager indiferent de domeniul său de activitate și de domeniul ierarhic in care se afla.

Ansamblul de metode, procedee și mijloace de observare, culegere, prelucrare si transmitere a informatiilor se formeaza sistemul informational. El presupune existenta si functionarea unei existente economice si anume contabilitatea. Fiecare isi are sistemul sau informational.

Sistemul informațional face legatura între sistemul decizional si sistemul operational (de executie).

Sistemul informațional în cadrul băncilor se perfectioneaza concomitent cu dezvoltarea acestuia. Contabilitatea este componenta de baza a sistemului informational, intrucat ea pune la dispozitia celor interesati informatii cu privire la factorii de productie a marimii cheltuielilor, a veniurilor, productiei etc.

Culegerea datelor se face la locul si in momentul in care se produc fenomenele. De obicei in practica unitatilor pentru culegerea datelor sunt utilizate documente.

Documentele sunt date scrise care atesta efectuarea unei operatii economice sau financiare.

Prelucrarea datelor culese se poate face manual sau cu ajutorul echipamentelor electronice.

Din aceasta prelucrare au loc o serie de centralizări (informatii logice) pentru obtinerea informatiilor necesare.

Analiza si valorificarea datelor se face de catre sistemul decizional (conducator).

Executarea deciziilor se face de catre sistemul informational sau de sistemul de conducere.

Partea din sistemul informațional care se executa cu ajutorul computerului poarta numele de sistem informatic.

Sistemul decizional este foarte strâns legat de sistemul informațional. Sistemul informațional reprezintă un ansamblu de fluxuri și circuite informaționale organizate într-o concepție unitară, utilizându-se metode, proceduri, resurse materiale și umane, pentru selectarea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea și/sau transmiterea datelor și informațiilor.

Legătura dintre sistemul decizional și sistemul informațional poate fi prezentată sintetic astfel:

la intrare, sistemul informațional furnizează sistemului decizional „materia
primă" (informația) pe care acesta din urmă o prelucrează;

la ieșire, sistemui informațional dirijează deciziile luate în cadrul sistemului
decizional pentru a fi executate și aplicate de celelalte subsisteme ale firmei;

c) sistemul informațional ca atare necesită un circuit intern de informații.
Sistemul informațional și cei decizional sunt cuplate, variabilele de intrare ale unuia fiind variabile de ieșire ale celuilalt, așa cum reiese din figura 1.

Fig. 1 Cuplarea sistemului informațional și celui decizional

Sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor organizației.

De reținut că o asemenea definire a sistemului informațional are un caracter cuprinzător, în sensul că include spre deosebire de definițiile date de alți specialiști și informațiile, fluxurile informaționale și mijloacele de prelucrare a datelor. După opinia lui Ovidiu Nicolescu și Ion Verboncu, definirea sistemului informațional pornind de la rolul său în ansamblul activităților întreprinderii este o condiție sine-qua-non pentru înțelegerea corectă nu numai a problematicii informaționale, ci și, în genere, a problematicii manageriale.

Ei accentuează asupra acestui aspect întrucât, nu de puține ori, mai ales unii informaticieni, pun semnul egalității între sistemul informatic, care se rezumă în esență la culegerea, transmiterea și prelucrarea cu mijloace automatizate a informațiilor, și sistemul informațional care, conform definiției de mai sus, este sensibil mai cuprinzător.

Sistemul informational bancar prelucreaza atât informatii elementare(ex.incasari/plati de numerar) cat si informatii complexe(credite acordate,tranzactii valutare,decontari).

Legatura dintre sistemul de decizie și sistemul operational se realizeaza prin intermediul fluxului continuu de informatii in cadrul sistemului informational bancar.Practic sistemul informational bancar actioneaza ca o interfata intre sistemul decizional si cel operativ avand la baza un mecanism de feed-back.

Orice organizație poate fi privită ca interacțiunea dintre:

sistemul operațional, care se ocupă cu punerea în practică a obiectivelor organizației,

sistemul decizional, care orientează și dirijează organizația,

sistemul informațional care gestionează informațiile externe și interne necesare conlucrării dintre sistemele organizației.

În figura de mai jos sunt redate conexiunile și fluxurile informaționale care leagă cele trei sisteme.

Figura 2. Sistemul informațional în interacțiune cu sistemul operațional și cel decizional

Raporturile dintre sistemul informațional și cel informatic sunt de întreg-parte

Definiția de mai sus are și un caracter realist prin aceea că nu condiționează ca ansamblul elementelor încorporate să fie riguros organizate prin integrate. Într-o societate comercială sau regie autonomă există un sistem informațional chiar dacă componentele sale nu sunt integrate sau organizate riguros, ceea ce firește că se reflectă în diminuarea calității sale de ansamblu.

Este foarte important a nu se confunda sistemul informational cu cel informatic intre care exista un raport ca de la intreg la parte.

Fig. 3 Sistem informatic și informațional

Sistemul informatic se rezuma la culegerea, transmiterea si prelucrarea cu mijloace automatizate a informatiilor in timp ce sistemul informational este mult mai cuprinzator. Datorita cresterii intr-un ritm accelerat a performantelor tehnicii de calcul automatizate, tendinta actuala este de crestere a ponderii utilizarii acesteia precum si de amplificate a rolului sistemului informatic in ansamblul sistemului informational.

In tarile dezvoltate, in firmele competitive, sistemul informatic ocupa o pondere foarte insemnata, apropiindu-se de 90% din totalui sistemului informational. Cu toate acestea, importanta elementelor informationale care tin strict de natura umana, este deosebita, avand un rol major in calitatea sistemului informational si a celui managerial.

Pe masura dezvoltarii societatii, a cresterii complexitatii activitatilor, proceselor de munca si numarul si complexitatea informatiilor necesare, a crescut si implicit importanta sistemului infomational. Datorita acestor elemente, a aparut si s-a conturat notiunea de management al informatiei.

Imaginea din figura de mai jos ilustrează de ce este necesar să definim termenul de sistem informațional din punct de vedere al procesului de management, alături de noțiunile “tehnologie informațională” și “management”.

Fig.4 . Sistemul informațional și tehnologiile informaționale

Sistemele informaționale sunt acele sisteme ce utilizează tehnologii informaționale pentru colectarea, transmiterea, stocarea, regăsirea, manipularea, vizualizarea informației folosită în unul sau mai multe procese de management.Sistemul informațional are patru funcții importante:

Preluare (generare) informații;

Stocare informații;

Prelucrare informații;

Comunicare (transmitere) informații.

Subsistemul informațional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informațiile necesare luării deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere și control iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme, deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuție prin subsistemul informațional (flux descendent).

Sistemul informatic reprezintă un sistem informațional care permite realizarea operațiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor și difuzare a informațiilor astfel obținute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informației (IT) și a personalului specializat în prelucrarea automată a datelor.

Sistemul informatic este o parte componentă a sistemului informațional, care asigură prelucrarea automată a datelor cu ajutorul calculatoarelor. Consultând literatura de specialitate am putut constata că sunt vehiculate concepte extrem de variate și uneori contradictorii legate de: "sistem informatic și birotic", "sistem informatic și de comunicație", "sistem informatizat", "tehnologii informatice", "comunicație electronică”. Opinia mea se alătură autorilor care optează pentru o denumire generică "sistem informatic", mult îmbogățit prin posibilitatea acordării de asistență individuală și de comunicație. În același timp consider că nu toate prelucrările efectuate asupra informației trebuie să fie automatizate.

Sistemul informatic este inclus în cadrul sistemului informațional și are ca obiect de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare și prelucrare automată a datelor (datele sunt materia primă, iar informațiile sunt produsul finit).

Fig. 6. Sistemul informatic

Activitatea desfasurata intr-un sistem organizat, în vederea realizarii unui obiectiv poate fi definita ca fiind rezultatul actiunii conjugate, a 3 subsisteme ce actioneaza intr-o stransa interdependenta și care la randul lor pot fi considerate sisteme:

– Sistemul de conducere sau decizional

– Sistemul condus, de executie sau operational

– Sistem informational.

Sistemul de conducere are rolul de a dispune, indruma și coordona activitatea în vederea realizarii abiectivelor fixate, cu eficienta maxima.

Sistemul condus are rolul de a executa practic deciziile luate și de a furniza date privind actiunile realizate, sau în curs de executie, folosind pt aceasta resursele materiale, financiare stiintifice și umane existente, repartizate pe obiective dinainte stabilite.

Este dificil de tras o linie clară de demarcație între sistemul informațional și cel informatic, deoarece sistemul informatic a devenit o componentă a sistemului informațional și a preluat tot mai multe dintre funcțiile acestuia până când au ajuns să se suprapună cele două noțiuni.

Sistemul informatic are două componente majore: infrastructura hardware și de comunicații pe de o parte (echipamentele de calcul, servere, stații de lucru, elemente de conectică – hub-uri, switch-uri, modem-uri, routere, firewall-uri etc.), și componenta software (sisteme de operare, sisteme de gestiune a bazelor de date – SGBD -, baze de date, aplicații etc.), pe de altă parte. Elementul de legatură între aceste două componente este politica de securitate, ca ansamblu de reguli și proceduri de asigurare a integrității și confidentialității informațiilor.

Sistemul informațional bancar este ansamblul mijloacelor și metodelor prin care se realizează colectarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor, reprezentând o bună premisă unei bune organizări, atât a activității de conducere cât și a celei operative.

Funcțiile de bază ale sistemului informațional bancar sunt:

– gestiunea conturilor în lei și în valută, a persoanelor fizice și juridice;

– urmărirea creditelor în lei și în valută acordate clienților;

– gestiunea certificatelor de depozit;

– decontări intra și interbancare

– financiar-contabilă și de personal.

Sistemele informatice bancare sunt constituite pe două nivele: un nivel al aplicațiilor propriu-zise și un nivel al suportului de dezvoltare a acestor aplicații. Această arhitectură garantează independența aplicațiilor, modularitatea programelor și evoluția funcțională.

1.2. Componentele unui sistem informațional

Privit din punct de vedere organizatoric, sistemul informational poate fi prezentat astfel in mai multe etape:

– culegerea datelor;

– prelucrarea datelor;

– analiza si valorificarea informatiilor (elaborarea deciziilor);

– executarea deciziilor.

Un sistem informațional modern trebuie să asigure: informarea la toate nivelele, operativitatea informării, selectarea informațiilor pe nivele de decizie și execuție, adaptabilitatea la modificări (modificarea cererilor de informații, a datelor de intrare, a structurii organizatorice, a metodelor de prelucrare a datelor).

Componentele functionale ale sistemului informațional sunt:

date și informații;

circuite și fluxuri informaționale;

proceduri informaționale.

Data reprezinta descrierea cifrica sau metrica a unor actiuni, fapte, procese, fenomene care privesc mediul intern sau extern al organizatiei.

La nivel conceptul, data semnifică reprezentarea simbolică a unor fenomene, procese, acțiuni, referitoare la un sistem real (de exemplu o organizație/firmă) sau domeniu de activitate umană.

Din punct de vedere practic, datele reprezintă suportul formal al informației care se concretizeazã în cifre, litere, simboluri, coduri și alte semne plasate pe suporți tehnici de date, accesibile unui anumit tip de procesor (om, sistem de calcul, program, etc.).

Data prezinta următoarele caracteristici:

reprezinta componenta elementara a sistemului informational;

se obtine direct din mediu in urma procesului de masurare sau cautare;

poate fi semnificativa sau nu pentru cel care o proceseaza.

Pentru a fi utile conducerii firmei, datele trebuie să fie transformate în informații, adică analizate și procesate (de către un operator uman sau un sistem electronic de calcul) în așa fel încât acestea să capete o anumita semnificație pentru persoanele care iau decizii.

Noțiunea de informație este vastă și se întâlnește în absolut toate domeniile activității

umane și în univers. Nici un sistem natural sau social nu este posibil a exista fără un schimb de informații, atât în interiorul sistemului, între componentele acestuia dar și între sistemul respectiv și alte organisme externe. Informatia este elementul principal al organizarii informatiilor pe baza careia se iau decizii, se declanseaza actiuni, se desfasoara activitatea. Astfel se vorbește despre informație ca despre „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație”, „informație genetică”, „informație contabilă” ș.a.m.d. Din punct de vedere economic, informația este privită ca o resursă care poate îmbunătăți raportul cost-eficiență.

Percepția informației în literatura de specialitate este: “informația reprezintă un element generic al procesului de cunoaștere și reprezentare a realității, precum și a celui de concepție și de comunicare, inerente acțiunii umane, la scara societății – în general – și a organizațiilor – în particular”.

Informațiile au urmatoarele trăsături:

provin din prelucrarea datelor prin operatii simple sau complexe, folosind modele si algoritmi matematici;

reprezinta materia prima implicata in toate actiunile organizatiei;

reprezinta un produs al oricarui proces de munca din organizatie;

au un continut semnificativ pentru cel care le prelucreaza (analistul) si pentru cel care le recepteaza si le foloseste. Dupa receptarea mesajului informational, acestea se transforma in date care se stocheaza in vederea unei folosiri ulterioare;

informatiile ofera putere celui care le detine;

au o valoare economica, de piata si pot genera eficienta.

Plasarea într-un moment al evoluției socio-economice în care epuizarea, într-o anume măsură, a resurselor naturale corelată cu ampla competitivitate mondială a diferitelor entități organizaționale și cu restricțiile impuse de reconsiderările industriale, constituie “sfidări în eforturile creative ale școlilor informaționale”.

Informațiile se clasifică astfel:

dupa modul de exprimare:

orale – ieftine, rapide, nuanțate, necontrolabile, nestocabile;

scrise – formale, lente, sontrolate, stocabile, ieftine

audio-vizuale – formale, rapide, sugestive, nuantate, inalt stocabile, costisitoare;

dupa gradul de prelucrare:

primare – studii incipiente de prelucrare, frecventa mare de prelucrare;

intermediare – partial prelucrate, privesc managementul inferior, frecventa medie;

finale – total prelucrate, sintetice, complexe, privesc managementul mediu si superior;

dupa directia de vehiculare

descendente – obligatorii si genereaza actiuni;

ascendente – frecventa periodica, informatorica;

orizontale – cooperare, interdependente;

dupa modul de organizare a inregistrarii si prelucrarii:

tehnico-operative – analitice, frecvente si verifica executia;

de evidenta contabila – analitice, reflecta procesele economice, postoperative;

statistice – sintetice, postoperative, periodice, finale;

dupa provenienta:

indogene;

exogene;

dupa destinatie:

interne;

externe;

dupa obligativitate:

imperative;

neimperative;

dupa natura proceselor reflectate:

de cercetare-dezvoltare;

comerciale;

de productie;

financiar-contabile;

informatii privind personalul;

complexe.

În domeniul economic, metoda trebuie să se integreze obiectivelor unei game de unități care să urmărească descentralizarea deciziilor operative; simplificarea sarcinilor la nivelul posturilor de lucru; asigurarea securității și a confidențialității; ameliorarea proceselor de gestiune, toate acestea prin maximizarea supervizării la diferite nivele adaptându-se tehnic, comercial și structural prin fuziune, extindere, etc.

Pentru ca informațiile sa poata fi folosite in procesele decizionale si de executie, ele trebuie sa ajunga la destinatari prin circuitul informational. Caracteristicile informației sunt influențate de gradul de subiectivitate – obiectivitate, referindu-mă în acest caz la dependența acesteia de utilizator, de intervalul de timp de referință, dar și la aspectele calitative și cantitative, cu exemplificarea clasică “informația contabilă”. Informației trebuie să i se asocieze o valoare de utilitate, respectiv speranța de economie, calculată prin diferența realizată între efectele unei decizii promovate prin și fără elementul “cunoaștere”. Valoarea de utilitate a unei informații este strict dependentă de deprecierea fizică dar și morală care este prioritară. Informația este supusă unui risc ridicat de degradare, indus de acțiunile de producere și difuzare rezultate din interacționarea multiplă și complexă cu suma informațiilor dintrun mediu.

Consider că informația este o resursă esențială pentru manager deoarece influențează direct adoptarea deciziilor având în vedere și performanțele de ansamblu ale managementului. Principalele destinații ale informației la nivelul firmei sunt: control orientat spre trecut; coordonare ce are în vedere activitatea prezentă și care se impune a fi eficientă; decizie are în vedere perioade viitoare presupunând acceptabil un anumit grad de imprecizie.

Informația pentru actul de conducere trebuie să prezinte următoarele valențe: accesibilitate care desemnează măsura distribuirii informației, influențată de mijloacele de comunicație și stocaj; exhaustivitatea care presupune reprezentarea completă a unui obiect sau eveniment; viteza care reprezintă timpul de informare și aceasta depinde de structura firmei; precizia care presupune definirea marjei de incertitudine; frecvența care măsoară numărul de informații, de aceeași natură, obținute într-o aceeași unitate de timp, definind ritmurile informaționale; actualitate care dă posibilitatea de a reprezenta un eveniment recent sau în curs; fiabilitatea care reprezintă capacitatea informației de fi imagine fidelă, sigură a unui obiect sau eveniment; pertinența care dă posibilitatea de a răspunde unei probleme puse, de a reprezenta clar un eveniment; inteligibilitatea care reprezintă capacitatea de a fi percepută de destinatar fiind dependentă de forma, suportul, limbajul și prezentarea folosită.

Circuitul informational este constituit din traiectul parcurs de date, informatii si decizii.

Parametrii caracterizanti:

configuratia traiectului parcurs – liniara, zig-zag, ondulatorie;

lungimea traseului – determina viteza de trasare a datelor

Fluxul informațional este alcatuit din totalitatea datelor, informatiilor si deciziilor referitoare la una sau mai multe activitati specifice vehiculate pe trasee prestabilite pe anumiti suporti informationali, cu o anumita viteza si frecventa. Daca circuitul informational poate fi asemuit cu traseul parcurs de o masina pe o sosea, fluxul international poate fi asemuit cu totalitatea autovehiculelor care se deplaseaza pe acel traseu, pe mai multe benzi de circulatie.

Caracteristici:

viteza de deplasare – depinde de densitatea si configuratia circuitelor informationale si de numarul punctelor de prelucrare;

continutul – depinde de modul de grupare a datelor, informatiilor si deciziilor pe anumiti suporti informationali;

frecventa;

forma sau configuratia – determinata de numarul si modul de plasare a punctelor de emisie si receptie si de directia de vehiculare.

Procedurile informaționale reprezinta ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitatile de culetere, inregistrare, trasmitere, prelucrare si arhivare a informatiilor cuprinse in anumite circuite si fuxuri informationale, precum si operatiile ce trebuiesc efectuate, succesiunea lor, suportii, formulele, modelele si mijloacele de tratare a informatiilor.

Suportii informaționali pot fi: hărtia, cartelele, benzile de hărtie, benzile magnetice, discurile magnetice.

La baza procedurilor se află instructiuni, algoritmi de calcul, modele prin care datele sunt prelucrate si transformate in informatiile cerute de anumite activitati.

Unitatea metodologică a tratarii informationale este asigurată de formalitatea ridicata care presupune accentuarea informatizarii procedurilor informationale prin valorificarea posibilitatilor date de tehnica electronica de calcul.

Procedurile informaționale sunt foarte dinamice si au un caracter operational.

Mijloacele de tratare a informațiilor asigura raportul tehnic informational si au urmatoarele caracteristici:

pot satisface anumite cerinte ale functionalitatii sistemului informational, o anumita viteza de tratare si furnizare a informatiilor;

componenta cu cele mai directe si vizibile implicatii asupra structurii personalului din organizatie deoarece folosire unor mijloace de tratare sofisticate, necesita personal din ce in ce mai bine pregatit.

Tipuri de mijoace de tratare a informațiilor:

instrumentele clasice (manuale) – creion, pix, stilou, masina de scris, masina de calcul;

mecanizate – echipamente macanografice;

automatizate – calculatoarele electronice.

Datorita progreselor inregistrate de mijloacele automatizate, cele mecanizate sunt pe cale de disparitie.

Pe planul managementului organizatiei, folosirea calculatoarelor electronice implica integrarea lor organica in sistemul managerial. Trebuie luate masuri deosebite pentru asigurarea secretului de serviciu, mai ales datorita dezvoltarii fenomenale a spargatorilor de coduri, care pot avea acces la informatiile secrete sau pot introduce virusi.

Componentele unui sistem informatic sunt puse în evidență în schema din figura de mai jos.

Figura 7 Componentele Sistemului informatic

Componenta fizică (hardware) a unui sistem informatic este alcătuită din totalitatea echipamentelor folosite: calculatoare, periferice de intare, ieșire sau intrare/ieșire, echipamente de comunicație, dispozitive media etc.

Componenta logică (software) este formată din totalitatea programelor sistemului informatic: sisteme de operare, utilitare, aplicații, soft-uri specializate etc.

Componenta de date este formată din totalitatea bazelor de date necesare funcționării sistemului informatic sau pe care acesta le prelucrează pentru celelalte sisteme ale organizației.

Componenta umană este formată din personalul specializat pentru întreținerea și exploatarea sistemului, dar și de utilizatorii lui direcți.

Cadrul organizatoric se referă la locația fizică a beneficiarului (organizației) sistemului informațional.

Sistemele informatice îndeplinesc roluri de suport operațional, managerial și strategic în afaceri și organizații, putând fi grupate în sisteme informatice pentru funcțiunile întreprinderii, sisteme informatice operaționale și sisteme informatice manageriale .

Figura 8. Sisteme informaționale

Un sistem informatic este compus din:

 baza informațională;

 baza tehnică;

 sistemul de programe;

 baza științifică și metodologică;

 resursele umane;

 cadrul organizatoric.

Baza informațională cuprinde:

 datele supuse prelucrării;

 fluxurile informaționale;

 sistemele și nomenclatoarele de coduri.

Baza tehnică este constituită din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare și prelucrare a datelor, locul central revenind calculatoarelor electronice.

Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor utilizate pentru funcționarea sistemului informatic în concordanță cu funcțiunile și obiectivele stabilite. Sunt avute în vedere atât programele de bază (software de bază) cât și programele aplicative (software de aplicație).

Baza științifică și metodologică este constituită din:

 algoritmi;

 formule;

 modele;

 tehnici de realizare a sistemelor informatice.

Resursele umane constau in:

 personalul de specialitate: analiști, programatori, ingineri de sistem, analiști-programatori ajutori, operatori etc.;

 beneficiarii sistemului.

Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare și funcționare (ROF) al unității în care va fi utilizat sistemul informatic.

1.3. Clasificarea sistemelor informatice

Sistemele informatice se clasifică după mai multe criterii:

În funcție de domeniul de utilizare, sistemele informatice pot fi:

 pentru conducerea activităților economico-sociale;

 pentru conducerea proceselor tehnologice;

 pentru cercetare științifică și proiectare tehnologică;

 pentru activități speciale.

În funcție de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic în structura organizatorică a societății:

 pentru conducerea activității la nivelul unităților economice;

 pentru conducerea activității la nivelul organizațiilor economico-sociale cu structură de grup;

 sisteme informatice teritoriale;

 pentru conducerea ramurilor, subramurilor și activităților la nivelul economiei naționale;

 sisteme informatice funcționale generale.

În funcție de elementul supus analizei:

 sisteme informatice orientate spre funcții;

 sisteme informatice orientate spre proces;

 sisteme informatice orientate spre date;

 sisteme informatice orientate spre obiecte;

 sisteme informatice orientate spre cunoștințe.

După modul de organizare a datelor:

 sisteme bazate pe fișiere;

 sisteme bazate pe tehnica bazelor de date: ierarhice, rețea, relaționale, orientate-obiect;

 sisteme mixte.

După metoda folosită în analiza și proiectarea sistemelor:

 sisteme dezvoltate după metoda sistemelor;

 sisteme dezvoltate după metoda clasică a ciclului de viață;

 sisteme dezvoltate după metoda structurată;

 sisteme dezvoltate după metoda orientată-obiect;

 sisteme dezvoltate după metoda rapidă;

 sisteme dezvoltate după metoda echipelor mixte;

 sisteme dezvoltate după metoda prototipurilor.

După gradul de centralizare:

 sisteme centralizate;

 sisteme descentralizate.

 După gradul de dispersie a resurselor sistemului informatic:

 sisteme informatice locale (bazate pe rețea locală, stații de lucru);

 sisteme informatice distribuite (date distribuite).

După gradul de automatizare a activităților de analiză și proiectare a sistemelor informatice:

 sisteme informatice dezvoltate pe baza analizei și proiectării clasice;

 sisteme informatice analizate cu instrumente automate și proiectate clasic;

 sisteme informatice bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei și proiectării;

 sisteme informatice dezvoltate cu instrumente de tip CASE

Aplicațiile informatice funcționale la nivelul unei firme sunt grefate pe câteva categorii structurale, extrem de bine definite, în literatura de specialitate. În sectorul bancar, principalele categorii de sisteme informatice se conturează în funcție de adresabilitatea acestora:

Sisteme pentru prelucrarea tranzacțiilor (TPS – Transaction Processing Systems) permit prelucrarea și stocarea datelor privind tranzacțiile zilnice, caracterizate printrun grad ridicat de repetabilitate. TPS este dedicat nivelului operațional al agentului.

Sisteme destinate activității de birotică (OAS – Office Automation System) se adresează personalului angrenat în prelucrarea informației (data workers), contabililor, funcționarilor, asistent-manager-ilor dar și conducerii operaționale.

Sisteme destinate cercetării–dezvoltării (KWS – Knowledge Work System) reprezintă “izvorul” și integrarea noilor tehnologii obținute prin compartimentele de cercetare dezvoltare.

Sisteme informatice destinate conducerii (MIS –Management Information Systems) asigură activitățile de planificare, control și decizie, pe termen scurt urmărind obținerea rapoartelor de rutină, periodice, sintetice, precum și informațiile care privesc perioada anterioară și curentă.

În această categorie se încadrează sistemul SIMANF adresat în principal domeniului financiar-bancar, aplicat CEC Bank.

Clasificarea sistemelor informatice în funcție de beneficiari

Sistemele suport de decizie (DSS – Decision Support Systems) fructifică informațiile

furnizate de TPS, MIS conectate cu influența mediului economic extern. DSS utilizează modele de analiză complexă și aprofundată asistând managerii în elaborarea deciziilor.

Sistemele suport ale executivului (ESS-Executive Support Systems) sunt destinate elaborării unor decizii nestructurate adresate managementului strategic. Sistemele suport ale executivului utilizează cele mai avansate produse software grafice și pot oferi imediat managerului general sau consiliului de administrație diagrame și informațiile solicitate.

Pot concluziona că interdependența evidentă a tipurilor de sisteme informatice apare concretizată prin faptul că informațiile (ieșirile) oferite de unele dintre acestea sunt utilizate drept date de intrare de către celelalte tipuri de sisteme.

1.4. Sistemul informațional bancar

Sistemul informațional contabil cuprinde un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza și transmiterea informațiilor privind starea și mișcarea patrimoniului. Elementele componente ale sistemului informațional contabil sunt: informațiile; suporturile de informații; fluxurile informaționale; mijloacele de prelucrare a datelor; metodele și procedeele.

În cadrul sistemului bancar, informația are o importanță decisivă, ea având rolul de factor de legatură între elementele sistemului. Fără informație și acestă legătură, practic nu este posibilă nici un fel de acțiune în cadrul sistemului.

Drept urmare, în domeniul activității bancare, organizarea și conducerea activității instituției implică în mod necesar existența și funcționarea unui sistem informațional coerent și eficient. Prin intermediul lui se asigură fluxul continuu al informațiilor bancare, se realizează valorificarea acestora cu eficiența cerută de către factorii decidenți implicați în activatea bancară.

După cum s-a demonstrat, în cadrul unei instituții bancară, sistemul informațional este situat între sistemul decizional și cel operațional, el având menirea de a asigura legătura, și comunicarea permanentă în ambele sensuri, între sistemul conducător și cel condus. Acest loc și rol deosebit de important al sistemului informațional bancar poate fi redat grafic potrivit figura următoare:

Fig. 9. Sistemul informațional bancar

Existența sistemului informațional bancar reprezintă una din condițiile de bază ale organizării raționale a activității bancare a conducerii sale pe principii fundamentate științific în acest fel și o premisă a exercitării cu eficiență sporită a rolului și funcțiilor băncilor în economie.

Informația este un element important, fără de care o activitate performantă într-un mediu economic concurențial nu poate fi asigurată. De altfel, sistemul informațional are un rol și o semnificație deosebită în ansamblul sistemului de management al băncilor.

Utilizarea sistemului informațional costituie o condiție primordială a managerilor din sectorul bancar în optimizarea procesului decizional și pentru exercitarea procesului de control și evaluare a materializării deciziilor de către angajați.

În cadrul sectorului financiar-bancar existența unui sistem informațional și implicit informatic performant, integrat cu sistemele proprietare de core-banking, reprezintă factorul cheie al îmbunătățirii nivelului indicatorilor economico-financiari.

Rezultatul prelucrărilor contabile preluate din sistemul informatic se poate folosi de către nivelele de conducere în cadrul unor procese decizionale, cu observația că „o aceeași

informație poate fi percepută cu valori diferite pentru persoane diferite. Aceia care sunt specializați în contabilitate dau importanță mai mare rapoartelor financiare mai mult decât cei care nu au o asemenea pregătire”.

Informațiile contabile rezultate din sistemul informatic bancar trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

• inteligibilitatea (informațiile pot fi ușor de înțeles și de interpretat);

• relevanța (sublinierea aspectelor care pot influența luarea deciziilor);

• credibilitatea (informațiile nu conțin erori semnificative, nu sunt tendențioase, nici părtinitoare);

• comparabilitatea (informațiile să poată fi comparate prin elemente comune și de aceeași semnificație).

În cadrul sistemului bancar, sistemul informațional de contabilitate este subsistem al sistemului informațional al entității.

Ca și în cazul altor tipuri de entități economice, sistemul informațional de contabilitate acumulează informații de la subsisteme diferite. Pentru ca interacțiunea dintre subsisteme să fie efectivă, este necesar că fiecare subsistem să „înțeleagă” tipurile de informații generate de subsistemele cu care interacționează.

În general, documentele contabile se clasifică în funcție de rolul lor și de modul

de întocmire în:

documente justificative (de evidență primară),

registrele contabile (evidență contabilă)

situațiile financiare (documente de sinteză și raportare).

Înregistrarea în contabilitate bancară se poate face pentru fiecare document, sau din documentele centralizatoare care cuprind date de aceeași natură dintr-o perioadă oarecare.

Fig. 10. Etapele prelucrării informațiilor contabile din sistemul bancar

La nivelul unei bănci, operațiile contabile care se realizează prin intermediul sistemelor informatice de contabilitate trebuie să ajute la rezolvarea unor probleme specifice ca evidența contabilă a operațiilor pe conturi și calcularea balanțelor contabile.

Acest lucru se face prin preluarea datelor din documentele de intrare și stocarea lor, prelucrarea datelor și obținerea rezultatelor Preluarea datelor se poate face manual (când un operator uman parcurge fiecare document justificativ, operându-l) și/sau automat (când există echipamente periferice de intrare conectate la sistemul informatic).

În cadrul managementului băncilor, sistemul informațional are rolul de a îndeplini trei funcții esențiale:

– funcția decizională, prin care sunt asigurate toate informațiile necesare fundamentării și adoptării deciziilor optime;

– funcția operațională, prin care se asigură suportul informațional necesar inițierii de acțiuni solicitate de aplicarea deciziilor;

– funcția de documentare, prin care se asigură creșterea, împrospătarea sau reactualizarea informațiilor din cadrul băncilor.

Informația are un rol deosebit, reprezentând un instrument util în elaborarea procesului de dezvoltare a relațiilor dintr-o bancă.

Sistemul informațional permite managerilor din bănci să aibă permanent în vedere problemele esențiale cu care se confruntă băncile pe termen scurt, mediu și lung.

In orice bancă, adaptarea managementului la schimbările oportune și necesare din sfera sistemului informațional reprezintă un obiectiv principal pentru manageri, indiferent de nivelul la care aceștia se situează. Ei sunt cei cei care au obligația de a fi permanent și complet informați și să dispună de informații oportune, eficiente și relevante pentru a putea menține o bancă pe piața financiar-bancară în condiții de profitabilitate.

2. Particularități ale informațiilor în sistemul bancar

2.1. Noțiuni definitorii ale tehnicilor de comunicare a informațiilor în sistemul bancar

Comunicarea reprezintă “ transferul unui mesaj de la o parte la cealaltă în așa fel ca mesajul să fie recepționat , înteles și să se și achiziționeze în consecință " (Peter Drucker )

Comunicarea, în cadrul băncii, poate fi definită ca reprezentănd procesul prin care are loc schimbul de mesaje , informatii , idei , in vederea realizarii obiectivelor individuale si comune ale membrilor bancii .

Prin politica sa de imagine o banca încearcă să-și consolideze o identitate care să o diferențieze de concurenții săi. Imaginea băncii rezultă , de obicei , din următoarea combinație :

– imaginea internă (cultura băncii ) ;

– imaginea de marcă ( se referă la notorietate , la percepția pozitivă sau negativă de către mediu ,

poziția față de concurență ) ;

– imaginea socială ( rolul băncii în societate ) .

Comunicarea înteleasă ca proces are la baza patru componente fundamentale: emițătorul, canalul, informația și receptorul. Esența procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. Acest model elementar trebuie însa extins deoarece comunicarea nu se încheie niciodată cu simpla preluare sau receptare a informației. În primul rînd nu trebuie omisă circulația informației și în sens invers (feed-back), deoarece comunicarea nu se realizează decît în vederea obtinerii unui raspuns. În al doilea rînd, comunicarea este un proces intențional: emițătorul transmite receptorului o informație prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. În al treilea rînd, toata aceasta “desfășurare de forte” nu s-ar dovedi pe deplin eficiența dacă nu s-ar acorda importanta atît codajului cît si decodajului mesajului transmis. În al patrulea rînd, nu trebuie ignorată nici posibilitatea aparițiilor unor erori de codare sau decodare, precum și imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reușita comunicarii.

Sistemul de comunicație al oricărei firme cuprinde o sursă sau emițătorul, receptorul sau ținta și un suport care transportă un mesaj. În cadrul unei firme prestatoare de servicii, implicit și al unei bănci, suportul mesajului poate fi personalul de contact, suportul fizic al prestației și mediile tradiționale.

Fig. 11 : Sistemul de comunicație al băncii

Sursă: Eric Langeard, Pierre Eiglier — “Servuction-Le marketing des services”, McGraw Hill, 1987, P. 102 (ușor modificat)

În ultima vreme se constată că, deși unele bănci sunt mai reticente la schimbările impuse de proiectarea unui sistem de comunicație cu publicul lor corespunzător noii abordări a pieței dintr-un alt unghi și anume cel al clientului, majoritatea societăților prestatoare de servicii financiar-bancare au început să înțeleagă mai bine ce înseamnă a comunica cu clienții lor, descoperind sau mai bine zis redescoperind astfel consumatorul.

Băncile trebuie să comunice atât cu clienții lor actuali, cât și cu cei potențiali, dar și cu partenerii lor, să ofere dar să și primească informații despre ele și produsele/serviciile lor.

Pentru toate băncile problema nu este dacă să comunice sau nu, ci ce să spună, cui și cât de des. O bancă puternică trebuie să dețină un sistem de comunicații complex. O bancă comunică cu organismele publice, alte instituții financiare și cu clienții. Aceștia din urmă comunică oral cu alți clienți și cu organismele publice. În același timp, între aceste grupuri se stabilesc și relații inverse de comunicare.

Comunicația are rolul de a informa, educa, de a facilita înțelegerea de către client a unor noi tehnologii și modul de folosire al acestora, de creare a imaginii băncii pe piață.

Sistemul de comunicație al unei bănci moderne implică pe de o parte utilizarea unor diverse forme de informare și de stimulare a consumatorilor, prin care sunt prezentate instituția, produsele/serviciile sale având scopul de a promova modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile de consum ale acestora, iar pe de altă parte, instituția stabilește o serie de comunicații “interne” cu proprii angajați, acționari, furnizori de echipamente, medii social culturale.

Sursele care provin din interiorul băncii se împart la rândul lor în surse care își au originea în funcția tradițională de marketing (publicitate, vânzare promoțională, vânzare personală, relații publice, marketing direct și internet) și surse care își au originea în contactul direct care există în timpul derulării procesului de achiziționare între lucrătorii din front office și clienți.

Sursele din exteriorul băncii furnizează informații pe care clienții potențiali se bazează mai mult (deoarece nu ajung la ei din inițiativa băncii). Se referă la zvonurile și informațiile care circulă prin viu grai de la vecin la vecin, de la prieten la prieten. Tot în această categorie intră și aparițiile editoriale, articolele, dar nu cele care au fost “comandate” de către bancă, ci acelea care au apărut fără nici un fel de implicație a celor ce se ocupă de marketing.

Figura 12. Canalele de comunicare folosite de bancă

Informația joacă un rol deosebit în formarea imaginii. Astfel, diversele “laturi” ale imaginii sunt conturate prin tipurile corespunzătoare de informații: informațiile financiare ajută la structurarea imaginii financiare, informația socială structurează comunitatea internă, iar informația instituțională structurează imaginea publicului cu privire la instituție.

Din punct de vedere al obligativității existenței informațiilor, în bancă distingem două categorii de informații:

 difuzarea de informații obligatorii pe care fiecare instituție trebuie să le ofere personalului ei, acționarilor, administrației, consumatorilor, în termeni legali;

 difuzarea de informații voluntare pe care banca le furnizează mass-mediei, instituțiilor publice și altor instituții și a căror calitate, precizie și mod de punere la dispoziția acestora depind de gradul de înțelegere și de asigurare a imaginii instituției financiare.

Punerea în practică a unui sistem de informare modern constă în organizarea simultană a trei dispozitive complementare și realizarea unei perfecte coerențe între ele. Aceste dispozitive sunt: în primul rând, difuzarea de informații obligatorii (financiare și sociale), apoi, relația cu mass-media și în final, gestiunea informațiilor interne.

2.2. Particularitățile comunicării în afaceri bancare

Sistemul de comunicație al băncii trebuie să funcționeze foarte bine pentru că activitatea bancară implică capacitate de discernământ. Aceasta se referă la comportamentul băncii în procesul acordării de credite, operațiune care implică utilizarea resurselor. Riscul principal în acest caz îl reprezintă nerambursarea la scadență. Toate creditele implică un asemenea risc și experiența arată că o marjă de eroare decurge din natura intimă a clientului. Decizia băncii trebuie să se întemeieze pe totalitatea însușirilor calitative ale debitorului, ale patrimoniului său și ale modului de administrare.

Sub un alt aspect, banca trebuie să ia în considerație faptul că dincolo de raportul reciproc pe care îl are cu agentul creditat, angajarea clientului în sine poate să creeze iluzia că acesta merită încrederea la modul general, că există garanții susținătoare verificate. Astfel, relația bancă-debitor trece granița unor raporturi personale care să-i implice numai pe ei. Odată angajată, această relație poate avea ample ecouri sociale de care banca trebuie să fie conștientă.

În concluzie, banca trebuie să se informeze: să aprecieze corectitudinea documentelor prezentate și respectarea normelor de întocmire a acestora și, în funcție de notorietatea clientului să desfășoare activități de informare complementară. Banca nu este și nu trebuie să fie o instituție total transparentă de la care se pot obține informații ce pot afecta afacerile unuia dintre clienții săi. Comportamentul profesionist al băncii și lucrătorilor săi implică discreția față de clienți, prudență în activitate și secretul profesional. Funcționarul bancar este obligat să comunice cu rezervă, obiectivitate și după reguli uzuale în profesie informații de ordin general considerate neconfidențiale.

Instrumentele comunicației sunt folosite nu numai în atragerea noilor clienți, ci mai ales în menținerea contactului dintre clienții actuali și bancă, crearea unor relații strânse cu aceștia și pe cât posibil fidelizarea lor. Așa cum se știe asigurarea unor relații care să determine clienții să fie loiali băncii și care să asigure vânzări repetate ar trebui să fie obiectivul principal al profitabilității pe termen lung. Clienții actuali ar trebui să nu fie priviți ca o garanție. Tehnicile de păstrare a legăturii cu aceștia include corespondența periodică prin poștă sau e-mail, contacte telefonice sau prin alte mijloace de comunicare, incusiv faxul sau Internetul. Băncile care trimit periodic clienților situația conturilor lor, pot include o scrisoare promoțională sau broșuri cu informații despre îmbunătățirea serviciilor oferite, despre existența unor noi servicii.

2.3. Clasificarea informațiilor bancare

Pornind de la clasificări ale informației economice în general, se va încerca clasificarea informației bancare și definirea cerințelor privind calitatea informației și a sistemului informațional bancar.

• Din punct de vedere al sursei, distingem:

– informația internă, generată în cadrul băncii și care se referă la: Buget (Bilanț, Contul de profit și pierdere proiectate), Bilanț contabil cu anexele,Rapoarte statistice privind evoluția principalilor indicatori bancari, Rapoarte operative privind activitatea curentă a băncii, Politici, manuale, proceduri, Tarife de comisioane și niveluri de dobânzi active și pasive.
– informația externă, care se referă în principal la: evoluția cursurilor de schimb și a ratelor dobânzilor pe piețe; evoluția principalilor indicatori macroeconomici; activitatea concurenței locale; evoluția segmentelor de piață pe care banca le finanțează și de la care atrage fonduri; evoluția activității bancare și financiare la nivel național și internațional, în special a băncilor cu relații de corespondent; evenimente politice majore; reglementări legale în domeniul economic și bancar.

Informația bancară trebuie să întrunească anumite calități:

♦ să fie utilă procesului de analiză și decizie;

♦ să fie exactă, în sensul că trebuie să fie rezultatul unor procese de prelucrare logice și corecte sau să provină direct din evidențele băncii care, la rândul lor, trebuie să aibă un grad de exactitate ridicat;

♦ să fie comparabilă cu informații de același tip, în sensul că a fost obținută în baza unor algoritmi de calcul unitari, atât în ceea ce privește prelucrarea informațiilor interne, cât și a celor provenite din afara băncii.

♦ să fie prezentată în timp util, condiție esențială pentru informațiile care stau la baza unor decizii operative.

Pentru satisfacerea acestei condiții, băncile sunt preocupate de implementarea unor sisteme informatice și de telecomunicații moderne care să permită conectarea on line a tuturor unităților operative și care să asigure totodată condițiile procesării în timp real a tuturor tranzacțiilor.

♦ să aibă un cost acceptabil.

2.4. Managementul fluxurilor de informații bancare

Prin natura activității lor, băncile comerciale trebuie să dezvolte și să întrețină relații cu operatori economici din toate domeniile de activitate, inclusiv bancar, și cu persoanele fizice. Datorită complexității activității bancare, ca și multitudinii de relații ale băncilor cu partenerii de afaceri, atât în interiorul cât și în exteriorul băncii se formează o serie de fluxuri informaționale .În cele ce urmează se vor aborda aceste fluxuri informaționale, pentru a evidenția necesitatea cunoașterii și managementului lor.

Principalele fluxuri informaționale bancare

A. Fluxuri informaționale între bancă si exterior

În figura 13. se prezintă principalii parteneri ai băncii, între aceștia și bancă existând fluxuri informaționale bidirecționale.

Figura 12 Fluxurile bidirecționale ale băncii

◊ Fluxul bancă-client

Principalele informații cu caracter general pe care banca trebuie să le pună constant la dispoziția clienților actuali și potențiali se referă, în special, la:

• gama de servicii și produse bancare oferite;

• costurile serviciilor și produselor (comisioane, speze, dobânzi);

• reperele temporale în care sunt efectuate tranzacțiile bancare;

• principalele politici și strategii ale bancii, în special cele legate de activitatea de creditare;

• dimensiunea și structura rețelei de unitați și perspectiva dezvoltării pe termen scurt;

• gradul de automatizare și avantajele pe care sistemele informatice și de telecomunicații ale băncii le pot aduce clienților;

• mărimea și structura capitalului social;

• acționariatul bancii.

Transmiterea către clienți a acestor informații se face atât prin comunicarea directă la ghișeele băncii sau prin mijloacele electronice specifice e-banking, cât și prin mass-media sau prin rapoartele anuale pe care băncile le publică.

În afara acestor informații cu caracter general și neconfidențial, banca pune la dispoziția clienților săi o serie de informații confidențiale, destinate fiecărui client în parte.

Din această categorie fac parte extrasele de cont sau de card, scadențarele de rambursare a creditelor, avizele de debit/credit, precum și alte documente bancare care se referă la tranzacțiile derulate în numele clienților.

◊ Fluxul client-bancă

Principalele informații pe care trebuie să le obțină banca despre clienți sunt următoarele:

• domeniile în care aceștia își desfășoară activitatea;

• mărimea și structura capitalului social;

• acționariatul;

• calitatea managementului;

• rezultatele financiare ale ultimelor exerciții;

• studiu de fezabilitate privind afacerile propuse;

• activitatea desfășurată cu alte banci.

Toate aceste informații pe care banca le culege în mod continuu trebuie stocate și organizate corespunzător astfel încât, după o anumită perioadă de timp în care banca a lucrat cu clientul în cauză, să poată fi scoase, prelucrate și utilizate direct din bazele de date. Rezultatele acestor analize conduc la decizii operative sau strategice pe care banca le adoptă separat, pentru fiecare client.

◊ Fluxul bidirecțional bancă – banca centrală are caracter specific și vizează atât setul de reglementări bancare emise de Banca Centrală, obligatorii de respectat pentru băncile comerciale, cât și setul de informații pe care acestea sunt obligate să le transmită Băncii Centrale. Ambele fluxuri se referă în fapt la controlul și supravegherea de către Banca Centrală a activității desfășurate de băncile comerciale.

◊ Fluxul bidirecțional bancă – alte entități economico-sociale nu diferă de cel stabilit în mod normal între o societate comercială și mediul economico-social înconjurător. O bancă comercială este interesată în cunoașterea evenimentelor economice, sociale, politice ce pot afecta activitatea sa sau a clienților săi. Totodată, prin mijloacele de informare, se prezintă pe sine celorlalți participanți la viața economică, socială și politică.

Figura 14 Fluxurile informaționale în interiorul băncii

În limbajul curent această magistrală se numește sistemul de informații pentru conducere (în lb. engleză “Management Information System” – MIS).

Figura de mai sus ilustrează fluxurile informaționale care circulă în interiorul unei bănci, prin intermediul unei magistrale și care traversează toate nivelele ierarhice ale piramidei informaționale.

Un sistem informațional al unei bănci este cu atât mai eficient cu cât culegerea, prelucrarea și transmiterea informației are la bază mijloace moderne de calcul sau dacă este susținut de un sistem informatic adecvat.

Un sistem informatic bancar poate realiza o multitudine de funcțiuni:

• procesarea tranzacțiilor;

• întocmirea și ținerea evidenței contabile și a altor evidențe operative privind operațiunile curente ale clienților, creditele, depozitele, operațiunile documentare, operațiunile speculative;

• întocmirea rapoartelor pentru conducerea operativă a băncii (MIS);

• întocmirea rapoartelor solicitate de Banca Centrală și alte organe ale administrației centrale sau locale;

• furnizarea de informații necesare deciziilor strategice.

Toate acestea conduc în final la:

• raționalizarea muncii de rutină;

• rapiditate și calitate în deservirea clientului;

• reducerea posibilității de eroare de prelucrare;

• operativitate în luarea deciziilor de zi cu zi;

• fundamentarea corectă a deciziilor strategice.

2.5. Managementul securității informațiilor

Activitatea băncilor depinde tot mai mult de sistemele informatice. A devenit imposibilă separarea tehnologiei informației de domeniul financiar al economiei. Necesitatea utilizării computerului atât ca instrument personal, dar mai ales ca entitate interconectată în rețele cu arhitecturi complexe este în creștere exponențială.

Securizarea informației protejează informația de o gamă largă de amenințări cu scopul de a asigura derularea unei afaceri, de a minimiza pierderile și de a crește recuperarea investițiilor. Indiferent de modul cum este stocată sau transmisă (tipărită, înmagazinată electronic, transmisă prin radio, prin căi electronice, în film sau prin conversație), informația trebuie protejată adecvat.

Securizarea informației înseamnă ( în accepțiunile ISO 17799) păstrarea confidențialitații, prin accesul la informație numai al persoanei autorizate, asigurarea integrității informației, și implicit, asigurarea disponibilității informației.

Securitatea informației se aplică printr-un set de politici, practici, proceduri, structuri organizaționale și funcțiuni software.

Dependența de sistemele de informații a făcut ca instituțiile bancare să devină tot mai vulnerabile la riscurile de pierdere, distrugere sau alterare, precum și față de utilizarea sau divulgarea neautorizată a informațiilor sensibile, în mod accidental sau voluntar.

Tehnicile de evaluare a riscurilor se aplică asupra întregii organizații sau numai asupra unor componente specifice de sistem, iar riscurile de securitate trebuie reevaluate periodic la toate nivelele, pe baza raportării incidentelor de securitate.

Securitatea informatiei reprezinta astazi un pilon fundamental in mediul bancar. Bancile se confrunta cu amenintari diverse si multiple, provocate de factori interni sau externi care au fost analizați în acest capitol.

Institutiile bancare trebuie sa asigure protectia datelor clientilor corporatisti, a informatiilor personale ale clientilor si a resurselor financiare ale acestora. Sistemele de procesare si de comunicatii, aplicatiile, bazele de date, sistemele de carduri, sistemele de plati, canalele electronice de comunicare cu clientii si partenerii, intregul sistem de operatiuni – toate necesita un nivel ridicat de securitate.

In absenta unei securitati adecvate, increderea clientilor si a partenerilor de afaceri pot fi usor compromise sau pierdute. In plus, trebuie avute permanent in vedere administrarea riscurilor si cerintele de conformitate.

Securitatea informatiei trebuie sa realizeze protectia fata de un numar mare de amenintari, pe durata intregului ciclu de viata al informatiei, pentru a asigura continuitatea afacerii, minimizarea riscurilor si maximizarea recuperarii investitiei si a oportunitatilor de afaceri. Un obiectiv cheie al securitatii informatiei bancare este reducerea impactului negativ asupra organizatiei la un nivel de risc considerat acceptabil.

În general, informatia se regaseste in mai multe forme: tiparita sau scrisa pe hartie, salvata electronic pe dispozitive de stocare, transmisa prin posta sau prin mijloace electronice, inregistrata in cadrul unei conversatii, etc. La nivelul unei entități bancare, securitatea informatiei trebuie sa acopere toate procesele care lucreaza cu informatii, pe suport fizic sau electronic, indiferent daca implica resurse umane si tehnologie sau relatii cu parteneri de afaceri si clienti.

Securitatea informației trebuie sa asigure protectia informatiilor impotriva tuturor riscurilor posibile (pierdere, alterare, folosire necorespunzatoare, dezvaluire neautorizata, discontinuitate operationala si inaccesibilitate).

Tot în domeniul securității informației intră si protectia fata de riscul potential privind raspunderea civila sau legala cu care organizatiile se confrunta ca rezultat al unor informatii incorecte, pierderi de informatii sau lipsei protectiei informatiilor personale.

2.6. Arhitectura sistemelor informatice bancare

Având în vedere specificul activității instituției de credit (exemplu CEC Bank – banca comercială cu reputație), structura sistemului informatic cuprinde diverse module, asociate activităților principale ale băncii.

Arhitectura sistemelor informaționale bancare cea mai răspândită la momentul actual are la bază o nouă abordare caracterizată prin orientarea pe client, nu pe conturi sau produse. Din analiza elementelor comune prezente în sistemele informaționale destinate activității financiar – bancare se identifică următoarele aplicații legate între ele:

Fig. 15 Sistem informațional bancar

Unul dintre cele mai importante este modulul de Contabilitate (administrare a planului de conturi). Acesta permite Departamentelor de Contabilitate definirea planului de conturi, adăugarea de noi clase și conturi sintetice, interne sau analitice, conform planului de conturi general, prin definirea contului superior, a tipului de cont (sintetic, intern, analitic), a codului, a locației, a denumirii contului (titlu), a devizei.

De asemenea, acest modul permite definirea monografiilor contabile, cu asocierea notelor contabile fiecărei monografii, a datei la care se dorește efectuarea operațiilor, a tipului de tranzacție (comision, plată).

Tot din acest modul se stabilesc elementele definitorii ale calculelor pentru dobânzi (anul de 360 sau 365 zile, conturile de venituri și cheltuieli, conturile contrapartidă).

Pentru asigurarea unor baze de date distribuite, un cont sintetic definit la nivel centralizator trebuie să se propage în toate planurile de conturi ale sucursalelor băncii:

Exemplu, un cont de casa:

La nivel centralizator:

Nod -1 Cont 101 Sediul Central CEC

Nod 0 Cont 101 (centralizator centralei)

Nod 1 Cont 101 (centralizator pentru sucursala 1)

Nod 2 Cont 101 (centralizator pentru sucursala 2)

Nod n Cont 101 (pentru sucursala n)

La nivelul unei sucursale:

Nod -1 Cont 101 (centalizatorul pentru sucursala n)

Nod n Cont 101 (nodul local al sucursalei n)

Scopul oricărei aplicații de contabilitate din cadrul unui sistem informatic al unei băncii este de a gestiona toate tranzacțiile financiare și patrimoniale ale instituției bancare. Aplicația oferă ca funcțiuni de bază:

− actualizarea planului de conturi;

− definirea condițiilor de dobândă la nivelul conturilor sintetice/analitice;

− definirea monografiei de operațiuni bancare;

− deschiderea și închiderea conturilor interne;

− calculul, înregistrarea și plata/încasarea dobânzilor;

− elaborarea situațiilor contabile de sinteză și raportare

Principalele caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească un sistem informațional bancar sunt următoarele:

– trebuie să asigure prelucrările automate specifice activității bancare, gestiunea totală și exactă a tuturor fondurilor constituite, urmărirea derulării utilizării acestora, valoarea actualizată cu toate operațiunile efectuate, acordarea de credite și urmărirea derulării lor;

– trebuie să asigure prelucrările automate specifice activității bancare, gestiunea totală și exactă a tuturor fondurilor constituite, urmărirea derulării utilizării acestora, valoarea actualizată cu toate operațiunile efectuate, acordarea de credite și urmărirea derulării lor;

– trebuie să se conformeze structurii manageriale și organizaționale a instituțiilor bancare, dat fiind că fiecare bancă are posibilitatea să aibă propria structură organizatorică, reglementată prin statut;

– trebuie să permită ca toate documentele de intrare sau ieșire să conțină un set minim de informații despre instituția bancară

– trebuie să asigure atât gestiunea sediului central, cât și a operațiunilor derulate în filiale și agenții și să facă legătura dintre componentele aplicației în vederea consolidării informațiilor;

– trebuie să conțină aplicații care să asigure gestiunea distinctă a depozitelor la vedere și a celor la termen constituite de clienți persoane juridice și persoane fizice, și a operațiunilor efectuate;

– trebuie să conțină aplicații care să permită gestiunea operațiunilor de credit și a garanțiilor și care să conțină un nivel minim de informații:

– trebuie să asigure evidența online a operațiunilor de clearing și de virament efectuate în contul instituțiilor bancare sau al clienților acestora;

– trebuie sa interacționeze online cu sistemul informațional al BNR;

Sistemul informațional financiar-bancar este structurat pe următoarele nivele:

Fig. 16. Nivelele sistemului informațional financiar bancar

La nivelul conducerii (Datawarehouse & Reporting) structurile de date sunt definite astfel încât să permită un înalt nivel de performanță de deservire a cererilor multiple. Orice entitate bancară dispune de informații multiple referitoare la clienții săi, care sunt dispersate. Gestionarea acestora de realizează prin aplicații informatice diverse.

Front office-ul reprezintă interfața cu utilizatorului. Relația clientului cu banca se realizează prin front office, folosind ca suport telefonul, corespondența pe suport hârtie, e-mail sau web. Cunoaștere clientului se poate realiza prin crearea și utilizarea de datawarehouse care stochează informații privind tranzacțiile efectuate de client, produsele și serviciile pe care acesta le preferă, informații pe baza cărora se poate obține un “portret” și o descriere a comportamentului clientului în relația cu banca.

Middle office-ul este o entitate distinctă plasată între front și back office cu rol în asigurarea circulației datelor în dublu sens între aceste două componente. Acest nivel are ca funcție principală transmiterea datelor preluate de front office (provenite din diverse surse și deci în formate multiple) către back office.

În back office se realizează stocarea și prelucrarea datelor. Back office-ul este cel care oferă front office-ului informațiile solicitate, ca urmare a faptului că aici se găsesc aplicațiile și baza de date.

La nivelul unei bănci, o problemă importantă o reprezintă realizarea unei soluții integrate de front office/ back office care să permită pe lângă oferirea unei multitudini de canale de comunicație către client, alocarea automată a apelurilor clienților către specialiștii băncii și conducerea proceselor derulate în back office pentru satisfacerea cererilor clienților.

Un sistem informatic de contabilitate tradițional se ocupă în principal de colectarea, prelucrarea și obținerea rezultatelor financiare care se vor transmite către partenerii externi (cum ar fi investitorii, creditorii și Ministerul Finanțelor) și către interni (în general structurile de conducere). Un sistem informatic de contabilitate modern se ocupă atât de informațiile nonfinanciare cât și cu date și informații financiare.

3. Prezentarea generală a CEC Bank

3.1. Scurt istoric al băncii CEC Bank

Banca CEC este o parte a sistemului financiar bancar românesc care îndeplinește trei funcții principale: reglarea circulației monetare, execuția de casă a bugetului de stat și controlul financiar al activității unor organizații economice și sociale care își păstrează disponibilitățile bănești la bancă.

CEC Bank este continuatoarea activitatilor initiate de prima institutie de credit public din Romania – Casa de Depuneri si Consemnatiuni – si a celor desfasurate, incepand cu anul 1881, de cea mai importanta casa de economie care a activat in sistemul bancar romanesc – Casa de Economie – transformata in anul 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale.

Originile CEC Bank se regasesc in eforturile elitelor politice si economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune ordine in finantele publice ale tanarului stat roman, rezultat in urma Unirii din 1859.

În domeniul caselor de economii, primul proiect apartine lui Costache Balcescu si a fost publicat in 1845. Acesta cuprindea “statutele casei de pastrare si imprumutare”, care urma sa se fondeze prin “sloboda subscriptie particulara in orasul Bucuresti”, fiind insotit si de o expunere de motive. Trebuie menționat faptul ca proiectul a fost inspirat dupa statuetele caselor de economie din Franta și a celei din Brașov, infiintata in 1835.

În planul de organizare al creditului, publicat in 1864 ca anexa la bugetul statului, sunt mentionate institutiile financiare, intr-o ordine ce sugera urgenta infiintarii lor. Astfel, prima apare “Banca Fonciara”, urmata de “Banca de Scont si Circulatiune”, “Casa de Economie”, “Casa pentru inlesnirea micilor agricultori si meseriasi”, “Muntele de Pietate” si “Casa de Depozite si Consignatii”.

Legea pentru infiintarea Casei de Depuneri si Consemnatiuni prevedea la art.1: Se instituie o Casa de Depuneri si Consemnatiuni, care, sub autoritatea Ministerului Finantelor si sub privegherea unei comisiuni sa stranga si sa administreze fondurile provenite din:

1) depuneri voluntare, judiciare si administrative;

2) consignatii ordonate sau autorizate prin articole speciale din condica civila, criminala sau comerciala sau de vreo alta lege speciala si care se vor preciza prin reglementul legii;

3) succesiunile vacante;

4) fondurile ce vor proveni din bunurile sechestrate;

5) fondurile comunale ce vor prisosi peste cheltuielile lor;

6) cautiunile agentilor contabili, intreprinzatorilor de lucrari publice, cumparatorilor si arendasilor, intrucat acestea nu se vor face ipoteci de imobile;

7) cautiunile ce contribuabilii vor fi datori a da in cazurile prevazute de lege.

Având in vedere ca in 1877 în România lipsea o banca de emisiune (Banca Nationala se infiinteaza abia in 1880) se incredinteaza Casei de Depuneri si Consemnatiuni sarcina tiparirii biletelor ipotecare si a controlului legate de emisinea acestora.

La data de 1 ianuarie 1881 se stabileste o delimitare a sferei de actiuni a Casei de Depuneri si Consemnatiuni prin infiintarea Casei de Economii,scopul acesteia fiind de a pastra,a face producatoare,si a strange economiile claselor muncitoare,economii incepand de la 1 leu pana la 300 de lei, in vreme ce Casa de Depuneri si Consemnatiuni ramane sa se ocupe de pastrarea depunerilor cu caracter obligatoriu,precum si atragerea depunerilor voluntare de capitaluri mai mari.

Reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie are loc in 1930 prin scindarea sa in doua institutii specializate:Casa de Depuneri si Consemnatiuni,care a primit sarcina de a exercita mai departe, monopolul,asupra atragerii depunerilor cu caracter obligatoriu si Casa de Economii transformata in ‘’institutie publica autonoma’’cu o structura organizatorica apropiata bancilor comerciale.

Doi ani mai tarziu are loc completarea Legii privind organizarea caselor de economii cu noi prevederi:introducerea operatiilor de conturi curente,viramente si cecuri postale, totodata are loc si schimbarea denumirii in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale, prescurtat CEC.

Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat C.E.C. ia naștere la 1 septembrie 1948 prin contopirea patrimoniilor ´´Casei de Economii’’și a ´´Casei de Depuneri și Consemnațiuni’’și potrivit legii din 1948 putea efectua următoarele operațiuni:

– primirea, fructificarea și restituirea depunerilor pe librete de economii;

– încasarea și plata în conturi curente

– primirea spre consemnare,păstrare și administrare a valorilor, efectelor numerarului de la

stat și particulari;

In data de 9 februarie 1949 prin decizia nr 26 a Bancii de Stat, toate conturile curente deschise la CEC apartinand institutiilor de stat,intreprinderilor,o rganizatiilor si asociatiilor au fost inchise,iar soldurile lor au fost transferate, impreuna cu soldurile conturilor de imprumuturi,la Banca de Stat. In schimb CEC a preluat toate depunerile populatiei atat de la Banca de Stat cat si de la bancile in lichidare.

Intre anii 1950-1970 are loc dezvoltarea serviciilor si produselor bancare oferite populatiei (libretul de economii cu castiguri – 1953, obligatiunile CEC cu castiguri – 1954, operatiile de acreditiv – 1954, libretul de economii cu dobanda si castiguri – 1961, libretul de economii cu dobanda si castiguri in autoturisme – 1962, extinderea conturilor curente personale din 1961, operatiuni de comision si mandat, etc.) si extinderea la nivel national a unitatilor operative.

În perioada 1970-1985 CEC acorda credite populației pentru cumpărarea și construirea de locuințe proprietate personală.

Dupa anul 1990 CEC isi extinde activitatea, intervenind pe piata financiar-bancara, atat prin acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung societatilor bancare, cat si prin efectuarea de operatiuni cu titluri de stat .

În anul 1996 a început procesul de reformare și modernizare a CEC, din punct de vedere juridic, instituțional și al serviciilor și produselor bancare. Apare Legea nr.66 privind reorganizarea CEC în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor.

La 30 decembrie 1998 s-a republicat Legea 66/1996, în temeiul articolului 2 din Legea nr.250 din 30 decembrie 1998, care a prevăzut pe lângă operațiunile anterioare, și alte operațiuni: acordarea de credite persoanelor fizice, agenților economici mici și mijlocii, statului și administrației publice centrale și locale din surse proprii sau din alte surse și păstrarea garanției statului asupra depunerilor, dobânzilor și câștigurilor populației.

Prin întreaga activitate pe care o desfășoară, CEC Bank deține încă o poziție bine conturată în cadrul sistemului financiar-bancar românesc având un rol principal în raporturile financiare cu clienții. Această bancă este totodată o importantă instituție care acordă credite populației și la care aceasta își păstrează economiile bănești, fiind în realitate o veritabilă "banca populară".

CEC are o activitate bancară susținută și pentru unele organizații economice și sociale care preferă serviciile sale altor bănci din cauza cuantumului scăzut al comisioanelor bancare practicate sau chiar inexistenței acestora.

În cei aproape 150 de ani de existenta, CEC Bank a acumulat un bogat tezaur istoric de fapte si evenimente, fiind singura institutie bancara nascuta o data cu Romania moderna. Transformarea Casei de Economii si Consemnatiuni intr-o banca puternica a fost datorita eforturilor depuse de peste 6600 de membri din marea echipa CEC Bank.Principalele caracteristici ale acestei banci comerciale, singura aflată actualmente în posesia statului roman sunt eficienta, incredere si accesibilitate.

La data de 1 iunie 2005 in Monitorul Oficial nr. 463 / 1 iunie 2005 este publicata Ordonanta de Urgenta nr. 42 / 26 mai 2005 privind instituirea unor masuri de reorganizare a Casei de Economii si Consemnatiuni CEC – SA, in vederea privatizarii.Pe parcursul urmatorilor trei ani s-au luat toate masurile in vederea realizarii procesului de privatizare,astfel incat in data de 6 mai 2008 are loc publicarea in Monitorul Oficial nr. 347 / 6 mai 2008, a Ordinului nr. 1312 / 25 aprilie 2008 emis de Ministerul Economiei si Finantelor, privind modificarea Ordinului nr. 425 / 14 februarie 2008. Ordinul statueaza schimbarea imaginii si a denumirii in CEC Bank S.A.

Aflată tradițional în segmentul băncilor de economii, CEC și-a schimbat strategia la începutul anului 2005, pentru a deveni o bancă universală. Misiunea CEC este ca în următorii trei ani să se situeze pe unul dintre primele trei locuri ale sistemului bancar românesc.

3.2. Principalele operațiuni efectuate de bancă

O caracteristică a băncilor comerciale este aceea că efectuează toate tipurile de operațiuni bancare. Activitatea lor este diversă și se poate modifica liber în funcție de cerințe , posibilități și propria orientare .

Activitatea bancară este un monopol rezervat societaților comerciale bancare, persoane juridice române și sucursalele băncilor, persoane juridice străine.Băncile pot desfașura la rândul lor activitatea bancară, respectiv toate sau numai o parte din operațiunile care constituie substanța acestei activități, prin sucursale, pe baza reglementărilor proprii de funcționare.

Structura activității bancare se poate face în: principală și conexă. Cea principală constă în atragerea de depozite și acordarea de credite în nume și în cont propriu.

Operațiunile bancare conexe pot fi împarțite in operațiuni de casă (emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit,plăți și decontări), operațiuni asupra titlurilor de credit și alte valori(tranzacții în cont propriu sau în contul cliențilorcu cambii, certificate de depozit, valută, instrumente financiare derivate, metale prețioase, pietre prețioase, valori mobiliare), operațiuni pe piața de capital(intermedierea în plasamentul valorilor mobiliare și oferirea de servicii legate de acestea, administrarea de portofolii ale clienților, în numele și pe riscul acestora, custodia și administrarea de valori mobiliare, depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare), operațiuni de asistență a clienților în tranzacții comerciale complexe(consultanța financiar-bancară,transfer de fonduri,operațiuni de mandat, emiterea de garanții și asumarea de angajamente.

Utilizarea termenului de bancă universală este frecvent întâlnit, pentru a desemna faptul că băncile respective efectuează toate tipurile de operațiuni bancare, desfășurând o gamă diversificată de activități, cu posibilități de modificare în funcție de cerințele pieței și propria strategie.

Pentru a analiza operațiunile pasive și active ale băncilor comerciale este necesară cunoașterea structurii bilanțului bancar, care reflectă, în pasiv, constituirea resurselor, respectiv datoriile băncii față de exterior, iar în activ utilizările resurselor.

În funcție de elementele din bilanț, pot fi identificate operațiunile de activ și de pasiv ale băncilor, astfel:

A. Operațiunile de activ sunt:

a) operațiuni de creditare și

b) operațiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.

În cadrul operațiunilor de creditare, se diferențiază două categorii distincte și anume:

creditarea agenților economici și creditarea persoanelor fizice.

Creditele acordate agenților economici pot fi analizate în funcție de destinație: respectiv credite pentru constituirea unor active fixe și credite pentru activitatea de exploatare.

Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o pondere redusă și sunt acordate, în general, pe termen scurt.

Creditarea activităților de exploatare se realizează, sub forma creditării creanțelor și a creditelor de trezorerie.

_ Din punct de vedere al creditării creanțelor, operațiune prin care băncile preiau în schimbul monedei creanțele pe care întreprinderile le au asupra clienților lor, putem distinge:

_ scontarea

_ pensiunea

_ împrumuturi pe gaj de efecte comerciale

_ împrumuturi pe gaj de efecte publice.

Tehnica scontării constă în cesiunea cambiei către un alt beneficiar, în schimbul valorii actuale a acesteia.

Pensiunea reprezintă, de asemenea, o operațiune cambială, prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarului, cu condiția răscumpărării la termenul stabilit.

Împrumutul pe gaj de efecte comerciale, reprezintă credite acordate de bănci și garantate cu efecte comerciale (cambii). Valoarea împrumutului reprezintă numai o parte din valoarea nominală a cambiilor depuse în gaj.

Împrumuturile pe gaj de efecte publice constau în credite acordate de bănci și

garantate cu titluri de natura obligațiunilor și bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt deținute de persoane fizice și juridice.

Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finanțare ale firmelor, generate de activitatea de producție și de comercializare.

Formele pe care le îmbracă aceste credite sunt:

_ avansul în cont curent și

_ creditele specializate.

Prin avansurile în cont curent este creditată activitatea curentă a agenților economici, mecanismul constând în efectuarea de plăți în numele titularului de cont chiar și atunci când acesta și-a epuizat disponibilitățile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordată de bancă clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare.

Creditele specializate cunoscute și sub denumirea de credite pe termen mijlociu mobilizabile, deși se acordă pe termen scurt, acoperă necesitățile de finanțare pe o durată mai mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de stocuri sezoniere (în agricultură) sau pentru finanțarea producției destinate exportului.

b) Operațiunile de plasament constau în achiziția de efecte publice (titluri de stat) și acțiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a resurselor băncilor în vederea obținerii de profit din activitatea bancară.

B. Operațiunile pasive ale băncilor comerciale pot fi grupate în:

a) formarea fondurilor proprii

b) constituirea depozitelor

c) operațiuni de refinanțare.

a) Formarea fondurilor proprii prezintă importanță prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea și subscrierea de acțiuni.

Fondul de rezervă, ca element al fondurilor proprii se constituie prin repartizarea de către băncile românești a 20% din profitul brut, până când fondul egalează capitalul social.

b) Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezintă cea mai importantă operațiune de pasiv a băncilor de depozit, fiind o principală modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar în economie și de fructificare a acestora prin intermediul băncilor.

Astfel, în activitatea bancară practică, se disting:

_ depozitele la vedere,

_ depozitele cu preaviz,

_ depozitele la termen.

Depozitele la vedere se concretizează prin elasticitate, ceea ce semnifică faptul că depunătorii pot utiliza fondurile atunci când doresc.

Depozitele cu preaviz, mai puțin utilizate, presupun că deținătorii pot retrage fondurile cu condiția înștiințării băncii despre această intenție, într-un anumit termen, prevăzut în contract în momentul încheierii acestuia.

Depozitele la termen, diferențiate pe perioade fixe, care pot merge de la o lună până la 5 ani, constituie pentru bancă o modalitate sigură de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale căror condiții sunt corelate cu durata și mărimea resurselor.

c) Operațiunile de refinanțare intervin atunci când băncile își „consumă” fondurile proprii și resursele atrase prin depozite și constau în procurarea resurselor de la banca centrală.

Operațiunile concrete prin care se realizează refinanțarea sunt rescontarea și lombardarea.

Prin rescontare băncile comerciale cedează, înainte de scadență, băncii centrale portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agenții economici prin scontare, obținându-se astfel disponibilitățile care le sunt necesare.

C. Băncile comerciale efectuează și o altă categorie de operațiuni, necuprinse în bilanț,denumite operațiuni de comision, în cadrul cărora sunt incluse:

_ operațiuni de remitere de sume bănești;

_ operațiuni de incasso, prin care băncile primesc și remit documente pentru încasare de la diferiți clienți;

_ operațiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumpărător într-un cont de depozit bancar la dispoziția băncii furnizorului;

_ operațiuni de mandat, prin care băncile comerciale efectuează unele operațiuni (ținerea de registre, realizarea unor plăți) în numele clienților lor.

Activitatea de creditare

După cum rezultă din analiza bilanțului bancar al CEC Bank, principala operațiune de activ o reprezintă creditarea.

CEC Bank este un operator ce pune la dispozitia clientilor o vasta gama de produse si servici bancare in functie de personalitatea lor juridica: credite de consum, credite pentru investitii si credite de refinantare. Acestea la randul lor sunt impartite in mai multe categorii in functie de avantajele, caracteristicile si dobanzile aferente pentru o mai buna acoperire a nevoilor si posibilitatilor clientilor.

3.3. Structura organizatorică a băncii

CEC Bank este o instituție bancară, componentă a sistemului financiar bancar românesc, cu unități distincte în teritoriu (operative și de coordonare în fiecare județ) sub conducerea nemijlocită a Centralei C.E.C

Unitățile băncii sunt organizate la nivelul sucursalelor județene, precum și nivelul filialelor și agențiilor C.E.C.

Sucursalele sunt unități operaționale fără personalitate juridică ale unei bănci, care efectuează în mod direct toate sau unele din activitățile băncii în limita mandatului dat de aceasta. Deoarece sunt organizate similar centralei –au sarcina de a organiza, controla și îndruma activitatea tuturor unităților operative ale C.E.C.,- și în cazul sucursalelor sa avut în vedere orientarea spre clienți; cu toate acestea ele nu sunt eficiente din punct de vedere administrativ și al personalului, propunându-și analizarea necesității numărului de sucursale, a numărului de personal, ca și analiza oportunității unor centre regionale.

CEC Bank are un mare număr de agenții proprii în toată țara. Acesta este fără îndoială, un aspect pozitiv, unul din punctele forte ale instituției, C.E.C-ul fiind banca cea mai răspândită. Modul de organizare a agențiilor nu permite efectuarea operațiilor de credite și economii în același loc. Un aspect negativ al activității C.E.C. este acela că, clientul trebuie să se informeze în diferite locuri, situate deseori la distanțe considerabile.

Organigrama (Anexa) cuprinde compartimentele necesare derulării tuturor activităților specifice unei sucursale C.E.C. Repartizarea compartimentelor este relativ echilibrată pe cei trei directori (director, director vânzări, director economic).

Structura organizatorică a sucursalei, deși nu este încă eficientizată din punct de vedere administrativ și al personalului, are în vedere orientarea spre clienți. Acestă concepție a structurii organizatorice are următoarele avantaje organizatorice și concurențiale:

modificările și schimbările pieței sunt preluate imediat

structura este flexibilă pentru a integra imediat cerințele noi ale pieței (produse, servicii)

structura organizatorică este rezistentă în timp datorită flexibilității ei, se evită schimbări prea dese ale acesteia producătoare de costuri și de perturbații în sistem.

Banca este condusă de un Consiliu de Administrație, care are ca atribuții principale: hotărăște asupra politici de atragere, păstrare și fructificare a economiilor bănești ale populației și disponibilitățiile persoanelor juridice, dezbate și aprobă condițiile generale de afaceri ale C.E.C., structura organizatorică a centralei și a unităților subordonate, sistemul de salarizare, precum și normele metodologice de lucru, regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul de ordine interioară, stabilește nivelul ratei dobânzilor practicate de C.E.C. și al comisioanelor, având dreptul de a stabili dobânzi și comisioane preferențiale, hotărăște cu privire la politica de plasamente a C.E.C., hotărăște în legătură cu strategia de acordare a creditelor pentru populație și pentru agenții economici mici și mijlocii, aprobă competențele de acordare a creditelor pentru comitetul de direcție, sucursale, filiale, întocmește bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și raportul asupra acestora, supune aprobării acționarului unic bugetului de venituri și cheltuieli, strategia C.E.C. și programul de activitate pe exercițiul financiar următor; supune aprobării acționarului modificarea capitalului social; analizează și supune aprobării acționarului unic participarea C.E.C. la capitalul social a altor societăți, în conformitate cu prevederile legale, prin cumpărări de acțiuni, dobândiri de părți sociale sau aport direct la înființarea acestora sau orice altă modalitate permisă de lege.

Consiliul de administrație al băncii este format din: președinte, 3 vicepreședinți și 7 membrii.Președintele și vicepreședinții C.E.C. sunt numiți de primul – ministru. Ceilalți membrii sunt numiți de ministrul finanțelor.

Președintele C.E.C. îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului de Administrație. Membrii Consiliului de Administrație sunt numiți pe o perioadă de 4 ani.

3.4. Organizarea și conducerea contabilității la nivelul CEC Bank

CEC Bank funcționează pe structură organizatorică ierarhizată pe patru nivele, în care fiecare nivel are atribuții specifice și poate efectua o gamă diversă de operațiuni bancare CEC.

Nivelul 1 are sediul central, în București.

Nivelul 2 este reprezentat de către sucursale în fiecare județ și în București, cu funcțiuni prin care se verifică și centralizează datele primite de la agenții, se actualizează contabilitatea cu documentele primite de la agenții, se centralizează și se transmite agențiilor operațiile care aparțin acestora și lunar face închiderea și verificarea contabilă cu cea a agențiilor care le aparțin.

Nivelul 3 este plasat la nivel de filiale, în sucursalele cu număr mare de operațiuni.

Nivelul 4 este constituit la nivelul agențiilor în toată rețeaua C.E.C. care execută operații de ghișeu și la sfârșitul zilei scot jurnale de operații și alte situații necesare, înregistrează operațiile executate la alte agenții și le verifică la începutul zilei contabile, trimite la filială sau sucursală situațiile zilnice cu documentele zilei precedente și toate mișcările de conturi.

Centrala C.E.C. organizează, planifică, coordonează, îndrumă și controlează activitatea unităților C.E.C., elaborează norme metodologice și tehnici de lucru pentru toate activitățile desfășurate de unitățile C.E.C. din rețea, asigurând totodată și aplicarea lor.

Sucursalele județene nu întocmesc buget propriu dar întocmesc balanțe de verificare. La nivelul sucursalei, pe lângă activitatea proprie de ghișeu se execută și activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agențiilor direct subordonate (pentru care este sediu contabil) cât și activități de centralizare a datelor pentru toate unitățile din județ în vederea întocmirii balanței de verificare și a predării acesteia la Centrala C.E.C.

Atribuțiile filialei se manifestă atât la nivel de ghișeu prin modul cum servește clientela în legătură cu economiile bănești și acordări de credite precum și în spatele ghișeului unde organizează și întreține contabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor efectuate de la ghișeul propriu și ale unităților operative legate pe linie contabilă. Totodată controlează activitatea agențiilor C.E.C și a rețelei mandatare din subordinea sa și asigură condițiile de desfășurare ale tuturor activităților în unitățile operative subordonate.

Atribuțiile agențiilor sunt legate de servirea clientelei în legătură cu primirea și restituirea economiilor bănești ale acesteia precum și de alte activități de ghișeu.

Agențiile C.E.C. sunt direct subordonate din punct de vedere contabil, sucursalelor sau filialelor în raza cărora sunt amplasate din punct de vedere administrativ – teritorial.

La nivelul filialelor, pe lângă activitatea proprie de ghișeu, se execută activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agenției proprii și a celor subordonate din punct de vedere contabil.

În activitatea de evidență contabilă la nivelul băncii sunt implicații informaticienii și contabilii.

Principalele atribuții ale informaticienilor:

– Administreaza baza de date a bancii

– Urmaresc intretinerea echipamentelor informatice de lucru

– Administreaza sistemul de comunicatii al unitatii

În ceea ce privește activitatea contabililor, principalelel lor atribuții sunt:

– Organizeaza evidente contabile a valorilor materiale si banesti

– Realizeaza controlul operativ zilnic asupra operatiilor efectuate in conturile gestionate

– Elaboreaza planul financiar si bugetul de venituri si cheltuieli al sucursalei

– Urmaresc incadrarea in prevederile stabilite de Centrala

3.5. Caracteristicile sistemului informatic bancar al CEC Bank

Un sistem informațional al unei bănci este cu atât mai eficient cu cât culegerea, prelucrarea

și transmiterea informației are la bază mijloace moderne de calcul sau dacă este susținut

de un sistem informatic adecvat.

Sistemul informatic bancar poate realiza o multitudine de funcțiuni:

procesarea tranzacțiilor;

întocmirea și ținerea evidenței contabile și a altor evidențe operative privind operațiunile curente ale clienților, creditele, depozitele, operațiunile documentare, operațiunile speculative;

întocmirea rapoartelor pentru conducerea operativă a băncii;

întocmirea rapoartelor solicitate de Banca Centrală și alte organe ale administrației centrale sau locale;

furnizarea de informații necesare deciziilor strategice.

Toate aceste activități au drept finalitate: raționalizarea muncii de rutină; rapiditate și calitate în deservirea clientului; reducerea posibilității de eroare de prelucrare; operativitate în luarea deciziilor de zi cu zi; fundamentarea corectă a deciziilor strategice.

Se consideră că un sistem informatic bancar eficient trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

♦integrat, acoperind toată gama de operațiuni bancare;

♦multibranch, tranzacțiile pot fi executate din orice sucursală, indiferent de locul unde clientul își are deschis contul;

♦multicurrency, tranzacțiile pot fi efectuate în orice valută, indiferent de valuta în care sunt exprimate conturile clientului;

♦tranzacțional, în baza informațiilor privind tranzacția respectivă, sistemul generează

automat toate operațiunile contabile precum și mesajele SWIFT aferente sau, după caz, în

baza mesajelor SWIFT generează tranzacția și respectiv înregistrările contabile;

♦în timp real, orice tranzacție care a fost introdusă în sistem și a fost autorizată corespunzător

este reflectată imediat în toate evidențele băncii.

Pentru o bancă comercială problema sistemului informatic nu este una conjunturală, numai la înființare sau când decide să treacă la automatizarea lucrărilor. Practic, această

problemă persistă de-a lungul întregii activității a unei bănci deoarece calitatea serviciilor oferite de o bancă, precum și deciziile operative și strategice depind de calitatea sistemului informatic.

Nevoia de tehnologie a informației și provocarea de a implementa tehnologia informației

în România este îngreunată de integrarea complexă, respectiv combinația dintre nevoia

de a automatiza un proces existent sau de a schimba complet afacerea.

Beneficiile tehnologiei informației sunt mult mai greu de realizat, deoarece ele implică înlocuirea forței de muncă umane cu tehnologie, implică schimbări în modul în care banca

își realizează afacerile, iar toate aceste schimbări durează destul de mult timp.

Concluzia unanim acceptată este că, instalările de tehnologie a informației reprezintă restructurarea reală, în adevăratul sens al cuvântului a unui sistem informatic bancar.

Analiza fluxurilor informaționale actuale din cadrul acestei bănci oferă suficiente elemente pe baza cărora se poate afirma că nu orice fel de strategie managerială privind gestionarea resurselor informaționale și informatice conduce în mod automat la îmbunătățirea serviciilor existente sau la o diversificare a actualelor instrumente.

4. Coordonatele sistemului informatic al CEC Bank

4.1. Componentele sistemului informatic bancar al CEC Bank

Sistemul informațional al băncii CEC Bank este constituit din ansamblul mijloacelor și metodelor prin care se realizează colectarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor. Acest sistem reprezintă o premisă a unei bune organizări, atât a activității de conducere, coordonare și control, cât și a celei operative.

CEC Bank întreține în activitatea sa curent-operativa relatii cu toti cei care acționează asupra conturilor sale sau ale clienților ei, astfel că sistemului informațional trebuie să fie organizat potrivit situațiilor actuale, ținând seama de realizările în acest domeniu pe plan internațional și realizarea unei educații în acest sens a personalului propriu, personal ce trebuie să fie în măsură a gestiona corect informația bancară cu costuri cât mai mici și utilitate cât mai ridicată.

Legătura dintre activitatea de decizie și cea operațională se realizează printr-un flux continuu de informații, în cadrul sistemului informațional bancar. Acest sistem informațional bancar lucrează ca un sistem de interfață între sistemul decizional și cel operativ, având la bază un mecanism de feed-back.

Sistemul informațional CEC Bank presupune în principal, desfășurarea următoarelor activități:

– acumularea datelor cu privire la sistemul în care își desfășoară activitatea;
– transmiterea datelor;

prelucrarea datelor, în scopul asigurării informațiilor necesare procesului decizional;

– adoptarea deciziilor;

– transmiterea deciziilor spre execuție;

– asigurarea controlului și a monitorizării aplicării deciziilor.

Calitatea activității bancare este influențată direct de organizarea și funcționarea sistemului informatic, de operativitatea, precizia și calitatea informațiilor culese, prelucrate și transmise, precum și de fundamentarea științifică a deciziilor.

Informatizarea sistemului informațional al băncii cuprinde două nivele distincte:
– nivelul subsistemului informațional organizațional care reflectă activitățile asociate întregului organism financiar-bancar prin prisma informațiilor, a sarcinilor umane, a sarcinilor informatice, inclusiv a modalităților de funcționare (servicii, manageri, legături informaționale directe și indirecte);

nivelul subsistemului informațional informatizat prin care se înțelege memorarea, prelucrarea și transferul automat al datelor prin intermediul sistemelor electronice de calcul și comunicație

La nivelul operațional acest sistem informațional este format fizic din rețele de calculatoare interdependente instalate la nivelul organismului bancar, iar logic din baze de date manipulate prin intermediul unor baze de proceduri și standarde prelucrate/comunicație și/sau generatoare de sisteme expert. În sistemul actual de organizare a sistemelor financiar bancare la nivel național și internațional, există patru tendințe de organizare a subsistemului informațional informatizat: sistemul informatic standard (SIS), sistemul expert (SE), sistemul interactiv de asistare a deciziei (SIAD) sau sistem executiv (ESS) și sistemul informatic mixt (SIM).

Schema 17. Sistem informatic CEC

Banca CEC pune accentul pe primul nivel al sistemului informațional bancar – subsistemul informațional organizațional care reflectă activitățile generatoare și consumatoare de informații: operații curente de ghișeu, gestiunea depozitelor bancare, gestiunea clienților băncii, gestiunea și controlul tuturor sistemelor de credite utilizate de către bancă, operațiuni de scont cu efecte comerciale, operațiuni valutare și de plăti, gestiunea operațiunilor de decontări cu alte bănci, gestiunea operațiilor de transfer și clearing, gestiunea operațiunilor specifice proiectelor de investiții finanțate total sau parțial de la bugetul statului, evidența contabilă, inclusiv contabilitatea veniturilor și cheltuielilor etc.

Pentru a înțelege care sunt liniile de afaceri care trebuie dezvoltate, clienții și operațiunile profitabile, o bancă modernă precum CEC are nevoie de informații corecte, furnizate la timp și cu relevanță pentru contextul respectiv.

Modulul de analiză a informației folosit de CEC este SAS Business Inteligence.
Programul informatic SAS Business Inteligence – Management Strategic și Operațional este adaptat mediului bancar românesc.Sistemul reprezintă pentru bancă soluția de extragere, analiză și furnizare a informației relevante și corecte ce permite un proces decizional și funcțional de la managementul executiv la cel operațional.

CEC Bank a instalat și o soluție informatică de outsourcing salarial .Pentru derularea acestui proiect, firma aleasă – TotalSoft a implementat la bancă soluția web eCharisma, platformă care asigură colectarea informațiilor necesare furnizării serviciilor salariale.

Procesul de selecție a furnizorului a început în anul 2007 când banca a demarat o amplă acțiune de cercetare de piață în vederea creșterii calității serviciilor de salarizare, atât pentru salariații băncii cât și pentru cei ai filialelor CEC. Acest obiectiv s-a realizat atât prin optimizarea fluxurilor informaționale precum și prin dezvoltarea unor noi funcționalități, având ca efect eficientizarea activității de management al resurselor umane în general .

Charisma HR este un sistem informatic integrat de management al activității de resurse umane și salarizare, structurat în mai multe module, care răspund tuturor problemelor de HR cu care se confruntă o companie (salarizare, resurse umane, training, evaluări, managementul talentelor, acces-pontaj, comunicare internă cu angajații etc.). Prin implementarea acestui soft, compania a urmărit astfel creșterea calității serviciilor de salarizare, atât pentru salariații băncii, cât și pentru cei ai filialelor CEC Acest obiectiv s-a realizat atât prin optimizarea fluxurilor informaționale, precum și prin dezvoltarea unor noi funcționalități.

Programul prezintă pe lângă activitățile specifice serviciilor de salarizare, și o serie de noutăți tehnologice printre care se numără transmiterea criptată, prin e-mail, a fluturașului de salariu.

Pentru accesarea fluturașilor se emit parole sub forma unor coduri PIN, coduri care sunt tipărite pe hârtie securizată și trimise fiecărui angajat. Operația a fost dublată de transmiterea PIN-urilor și prin SMS pe telefoanele mobile ale salariaților.

Această abordare inovativă a CEC Bank a presupus dezvoltarea un instrument special cu ajutorul căruia informațiile sunt transmise automat și 100% securizat.

Colectarea datelor (angajați noi, plecări, schimbări de funcții, modificări salariale, pontarea angajaților, etc) se face prin intermediul portalului web eCharisma, întreg procesul de colectare a datelor automatizându-se  iar erorile umane, întârzierile și diferențele dintre formatele de raportare vor fi complet înlăturate.

CEC Bank beneficiază de o tehnologie avansată pentru tranzacțiile de arbitraj valutar oferită de REUTERS INFORMATION SERVICES și TELERATE pentru informații de specialitate de pe piața bancară internațională și REUTERS DEALING SISTEM pentru tranzacții valutare. BRD acționează pe piața internațională prin operațiuni specifice spot,forward, swap și pe piața valutară interbancară, efectuând tranzacții în nume propriu și în numele clientelor săi.

Dacă în urmă cu câțiva ani serviciile bancare pentru persoanele fizice nu însemnau mai

nimic, acum concurența între bănci, pentru atragerea de clienți, este foarte puternică. În lupta

pentru cota de piață, strategia de vânzare a produselor bancare se axează din ce în ce mai mult

pe îndepărtarea clienților de ghișeul clasic de sucursală, în favoarea comodității operațiunilor, a unui mediu prietenos și al autoservirii.

Datele din sistemul informațional au la bază evidența contabilă, operativă și statistică. Perfecționarea sistemului bancar presupune ca volumul informațiilor bancare să fie reduse la strictul necesar, utilitatea – primul criteriu de selecție. În viitor CEC Bank va trebui să reproiecteze sistemul informatic actual care este unul standard și va trebui să îl îndrepte către unul care se potrivește sensulului deplin al definiției unui sistem informațional eficient, fapt ce presupune:

computerizarea nucleului deja existent;

computerizarea punctelor din rețea ca sisteme gestionate de sistemul central;

descentralizarea și optimizarea serviciilor de prelucrare automată la nivele inferioare;

4. proiectarea rețelei bancare;

5. informații și servicii cu publicul.

Principiile ce stau la baza reproiectării:

-conceperea și funcționarea sistemului informațional în funcție de strategia organizatorică a unității bancare;

– ierarhizarea informațiilor bancare după importanță și gradul de operativitate;

– concentrarea și centralizarea informațiilor bancare;

– tipizarea informațiilor bancare;

– aplicarea în sistemul informațional a unor cheltuieli cât mai reduse și într-o perioadă cât mai mică;

– conceperea, organizarea și funcția sistemul informațional al băncii astfel încât activitata bancară să devină cât mai eficientă;

TRANSACT este procedura de analiză și preacceptare de credit pe bază de scor are drept scop:
– creșterea numărului de credite acordate de CEC, utilizând un sistem de scorare;
– omogenizarea procedurii de întocmire a dosarelor de credit;
– creșterea vitezei de răspuns la cererile de credit ale clienților, și respectiv, a vitezei de întocmire a dosarelor de credit și de luare a deciziei;
– constituirea și utilizarea unor baze de date unice, la nivelul Centralei băncii, inclusiv pentru
clienții rău platnici, cu scadențe dificile sau litigioși, care să fie la dispoziția întregii rețele CEC Bank și să aibe și o conexiune permanentă cu baza de date identică a Grupului.
De mai mulți ani, CEC Bank oferă clienților săi o gamă largă de servicii pe mai multe canale: unități bancare, rețeaua de bancomate, rețeaua telefonică.

ATM-urile (Automatic Teller Machine) sunt binecunoscutele bancomate. Ele au apărut în România în anul 1995 și s-au dezvoltat constant, ajungând să depășească rețeaua de unități ale băncilor.

Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente electromecanice, echipamente de transmisie (relee) și softuri informatice care asigură circulația informatiei-bani și eliberarea numerarului. Echipamentele electromecanice sunt automatele programabile ATM, CD (Cash Dispencer) și automatele de schimb valutar, iar releele sunt echipamente de tip modem.

Accesul la ATM-uri și POS-uri în România este în general disponibil pentru toți clienții, indiferent de banca care a emis cardul.

  Reviziile frecvente pe care CEC le face la rețeaua de carduri au ca scop îmbunătățirea sistemului informatic al băncii.

Trecerea la tehnologia cardurilor cu cip, unificarea conturilor de card cu cele curente și creșterea securității tranzacțiilor sunt motivele principale pentru care CEC decide uneori să oprească temporar funcționarea bancomatelor.
Întreruperile programate ale sistemului de carduri au ca obiectiv implementarea unor upgrade-uri care vizează, pe lângă îmbunătățirea serviciilor oferite clienților, și îmbunătățirea performanțelor tehnice și a securității sistemului informatic. De exemplu, oprirea programată în luna iulie 2007 a permis implementarea unei noi versiuni a aplicației sistemului de autorizare a tranzacțiilor cu carduri pentru rețeaua CEC. Prin această versiune s-a asimilat standardul EMV în domeniul acceptării cardurilor cu cip. Aceste carduri permit înmagazinarea în condiții de securitate a informațiilor confidențiale ale posesorului și fac imposibilă copierea acestora. În plus, ele oferă posibilitatea realizării unor tranzacții fără a fi necesară conectarea online la un server de autorizări

Rețeaua de bancomate CEC este funcțională 7 zile pe săptămână, 24 ore din 24 și permite posesorilor de carduri CEC efectuarea următoarele tipuri de operațiuni: retrageri de numerar; consultarea soldului contului de card; plata facturilor către furnizorii de utilități agreați de bancă; obținerea unei liste cu ultimele 10 operațiuni efectuate; schimbarea codului PIN pentru posesorii cardurilor.

Funcționalitățile bancomatelor CEC s-au extins de la simplă eliberare de numerar și interogarea de sold, până la plata facturilor de telefonie mobilă și fixă, plata facturilor de utilități, plata taxelor și impozitelor, schimb valutar sau acceptare de numerar și transferuri de bani.

Numărul de utilizatori Internet-banking ai băncilor românești a crescut continuu în ultimii ani. Teama de cozile la ghișeu crește Internet banking-ul chiar cu un procent anual de 20%

Avantajele tranzacțiilor prin Internet, constând în comisioane mai mici decât cele practicate de bănci pentru trazactiile efectuate la ghișee și economia de timp, au determinat românii să își pună banii în mișcare pe Internet în ultimii 3 ani.

Internet bankingul este unul din instrumentele de plată la distanță puse la dispoziție de bănci alături de home banking și mobile banking. În cazul home banking-ului, clientul primește de la bancă un soft ce este instalat pe calculatorul personal, prin care clientul va face toate operațiunile.

Optând pentru o soluție de plată internet banking, clientul derulează toate operațiunile chiar de pe site-ul băncii, având astfel posibilitatea de a face trasferuri, plăti și verificări de conturi de la orice terminal cu conexiune internet.

Clienții de internet banking dispun de un cont curent din care pot face transferuri de bani către alte conturi, plăti către stat sau către furnizorii de utilități, constituire sau desființare de depozite, schimburi valutare și altele. Unele bănci pun la dispoziția clienților servicii mai sofisticate, cum ar fi posibilitatea de achiziționare de certificate cu discount sau posibilitatea de preplata a facturilor.

Băncile încearcă să atragă clienții spre aceste forme de plată prin reduceri de comisioane în raport cu cele practicate la ghișee. Reducerile au transferat o parte importantă a afacerii băncii de la front office spre net.

 Descrierea operațiunilor specifice serviciilor de tip „bancă la domiciliu” implică în prealabil delimitări naționale. Baza clarificărilor noționale este reprezentată de cadrul normativ specific instrumentelor de plată electronice – Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente.

Dezvoltările tehnologice și creșterea exponențială a volumului informațiilor vehiculate în ultimele decenii au influențat direct metodele și tehnicile utilizate în domeniul financiar bancar. În ultimele decenii, se apreciază că, între 15-20 din bugetul băncilor se cheltuiește în domeniul telecomunicațiilor. Migrația la nivel mondial de la tranzacțiile pe hârtie la cele electronice are implicații profunde pentru dezvoltarea economică, precum și pentru nivelul de productivitate și de angajare a forței de muncă.

Un rol important în convingerea clienților de a utiliza serviciile bancare cu acces la distanță îl are și includerea pe site-urile instituțiilor bancare a unor aplicații demo, care simulează modul de desfășurare a tranzacțiilor. Este și cazul CEC Bank, pentru servicii de tip home și Internet banking.

Dacă pe segmentul corporate (servicii pentru companii), aproape fiecare societate bancară care se respectă, dispune de o aplicație electronică pe baza căreia oferă servicii la distanță, în cazul persoanelor fizice, doar câteva bănci au depus eforturi pentru a oferi servicii adecvate acestui tip de clientelă. Explicația constă și în faptul că, gama de servicii bancare la distanță care prezintă interes pentru populație se restrânge la posibilitatea de a constitui depozite online, iar în cazul băncilor emitente de carduri, la aceasta se adaugă opțiunea de a transfera sume între conturi. Se pare că avantajele obținute sunt comparativ mai mici în comparație cu costurile serviciilor. Există și societăți bancare care au realizat într-o manieră complexă extinderea gamei de servicii destinate populației prin instrumente bancare cu acces la distanță. Ele oferă clienților posibilitatea de a plăti taxele și impozitele către administrația locală. În plus, unele bănci dau posibilitatea clienților de a-și rambursa online ratele la creditele contractate și posibilitatea de a realiza cumpărături de la magazinele virtuale.

Internet banking reprezintă un pachet de soluții destinat interacțiunii la distanță dintre client și bancă, care permite clienților – persoane fizice și juridice – să-și acceseze informațiile referitoare la conturi și să genereze tranzacții securizate prin intermediul conexiunilor de tip Internet.

Internet bankingul băncii CEC Bank este un serviciu disponibil tuturor persoanelor, prin care se pot realiza operațiuni bancare 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, din orice parte a lumii unde există o conexiune Internet, oferind mobilitate și confort.

Principalele operațiuni pe care clienții le pot efectua prin intermediul instrumentelor de tip Internet banking sunt:

– posibilitatea de a deschide conturi și cărți de credit;

– posibilitatea de a transfera fonduri între conturile clientului (card, depozite, conturi curente);

– posibilitatea de a crea plăți globale;

– posibilitatea de a realiza plăți în orice valută folosind, inclusiv schimbul valutar;

– aflarea detaliilor despre situația conturilor personale.

În scopul asigurării unui înalt nivel de siguranță, serviciul de tip Internet banking al băncii CEC este dezvoltat pe infrastructuri care respectă cerințele standardelor internaționale de securitate a informațiilor. Din momentul conectării clienților autorizați, orice schimb de date se efectuează sub protocol securizat, ce utilizează chei și algoritmi de criptare. Anumite bănci pun la dispoziția clienților și dispozitive fizice speciale de securitate atașate computerelor.

Autentificarea unui client poate fi realizată pe bază de nume și parolă.

Mobile banking-ul permite obținerea mai multor informații financiar-bancare, indiferent de zi sau de oră, folosind numai telefonul mobil, fără a merge la bancă, la bancomat sau la un calculator conectat la Internet. În forma clasică, pentru fiecare solicitare de informații se primește un mesaj text care este tarifat ca SMS de către compania de telefonie. Serviciile de mobile banking pot fi accesate de către clienți și prin intermediul protocolului de tip WAP, în funcție de tipul telefonului pe care îl posedă utilizatorul. Unele bănci oferă acest serviciu gratuit clienților săi, în timp ce altele percep abonament lunar pentru utilizarea acestui serviciu.

Principalele proiecte de investiții care au fost continute și în anul de criză – 2009 au vizat cu precădere sectorul de IT. Perioada de investiții în informatică este de mai mulți ani, proiectele se derulează pe mai mulți ani, deci este foarte importantă menținerea ritmului. Aceste proiecte nu pot fi stopate și apoi reluate după mai mult timp. CEC Bank vede în această continuitate o posibilă cale de ieșire din criză.

La nivelul băncii CEC a fost concepută nouă aplicație care se numește Trade Net pentru optimizarea procesului de derulare a operațiunilor de import care permite gestionarea on-line a acreditivelor documentare. Utilizând Trade Net, clienții câștiga timp și resurse prin inițializarea și urmărirea acreditivelor de la sediul firmei, din momentul emiterii și până la efectuarea plății, fără a mai fi necesară deplasarea la sediul băncii. 

Aplicația poate fi accesată oriunde și oricând, de la orice terminal conectat la rețeaua internet, în baza ID-ului și a parolei comunicate de către bancă.

Sistem automat de decontare între bănci este folosit, în special, pentru efectuarea transferurilor de fonduri dintre băncile membre ale sistemului și operează standing orders, direct debits, plăți de salarii, chirii.

Transferurile efectuate prin Sistem automat de plăți pentru Casa de compensare se realizează în întregime prin intermediul calculatorului și reprezintă o metodă garantată de efectuare a plății, în special decontarea unor sume mari.

Transmiterea mesajelor în sistem SWIFT se poate realiza în unul din următoarele regimuri: normal sau ordinar, adică mesajele se transmit în ordinea introducerii în sistem; urgent, adică înaintea celorlalte mesaje din regimul normal; sistem, mesaje cu circuit limitat pentru transmiterea unor informații cu caracter general numai membrilor SWIFT.

Băncile din România transmit și primesc mesaje prin centrul regional de la Viena.

Fig. 18. Modul de compunere al codului SWIFT

Instituțiile financiare internaționale folosesc, de asemenea, SWIFT-ul în transferurile de fonduri iar mai recent prin acest sistem se realizează decontările între băncile centrale din comunitatea europeană participante la euro.

În octombrie 2007, băncile din România au efectuat actualizarea mecanismelor de securitate și instrumentelor de administrare a relațiilor cu băncile corespondente pentru platforma SWIFTNet. Astfel, a fost introdus un model de securitate unic – bazat pe infrastructura de cheie publică (PKI) – pentru accesul la toate serviciile SWIFTNet.

CEC Bank a implementat un sistem internațional compatibil pentru tranzacțiile internaționale, prin instalarea unui pachet software pentru tranzacții financiare, numit Bank Trade, care procesează acreditive, scrisori de garanție, ordine de plată și încasare.

O condiție de bază necesară pentru funcționarea tuturor acestor sisteme este existența unei infrastructuri eficiente de telecomunicații

Fiind necesar să se conformeze acestui număr mare de reglementări, standarde și cerințe, securitatea informației trebuie considerată o problemă generală a CEC Bank, necesită implicarea managementului la cel mai înalt nivel și trebuie să angreneze toate compartimentele de activitate ale băncii, de la profesioniștii în domeniu până la utilizatorii informației. Crearea unei culturi de securitate a organizației este esențială, prin educarea continuă a personalului, prin colaborarea permanentă cu partenerii în vederea unei abordări comune a problemelor de securitate, dar și prin conștientizarea clienților asupra riscurilor privind securitatea informației.

Concomitent cu eforturile băncii pentru securizarea datelor, datorită creșterii riscurilor privind atacurile ilegale, atât online cât și prin alte mijloace și a metodelor din ce în ce mai sofisticate, este necesar ca și clienții să fie conștienți de potențialele amenințări, să poată identifica o acțiune răuvoitoare și să aplice măsurile de protecție corespunzătoare.

Dinamica ascendentă a serviciilor bancare electronice regăsită și în România ne demonstrează că societatea bazată pe cunoaștere a pătruns în forță și în mediul bancar din țara noastră, impunând de asemenea și măsuri stricte de securitate în vederea eliminării la maxim a efectelor nedorite ce pot apărea prin folosirea acestor servicii de strictă actualitate.

Băncile vor trebui să ia în calcul scăderea economică, obținerea de active pentru a finanța ipotecile și creditele, atragerea de depozite și gestionarea riscului. Băncile vor trebui să adopte o politică centrată pe client și riscuri, nu numai pe obținerea de profit. Trebuie să se focalizeze pe client și să evalueze riscurile individuale.

Plata facturilor cu cardul la ATM nu este singura facilitatea pe care sistemele informatice ale băncilor o oferă. Pe lângă internet banking sau debit direct, clienții au o diverse alte modalități prin care își pot achita datoriile.

Plata facturilor pentru gaze, electricitate sau telefoane mobile este una dintre sursele curente de venituri pentru orice bancă, în condițiile în care lună de lună clienții de retail le intră în sucursale pentru a-și achită aceste datorii.

Sistemele informatice ale unităților bancare CEC sunt bazate pe rețele locale (LAN) și sunt conectate într-un sistem informatic integrat al societății bancare bazat pe o rețea de arie largă (WAN). Aplicațiile exploatează baze de date distribuite accesate prin tehnica client/server. Crearea unor structuri intranet la nivelul sistemului informatic integrat permite transferul electronic al documentelor între unitățile bancare. Existența infrastructurii corespunzătoare conectivității globale creează condițiile implementării unor metode avansate de transfer al fondurilor.

Intranet-ul nu este doar o tehnologie, ci o o tehnica informatică de organizare, memorare și transportul a datelor, o noua posibilitate de comunicare și optimizare a fluxurilor informaționale.

Ușurința în utilizare, interfețele prietenoase și faptul că permite reuniunea tehnologiilor deja implementate, au avut un rol major în răspândirea și acceptarea lui cu o viteză impresionantă, mai ales în lumea financiar-bancară.

Implementarea soluției Intranet trebuie să aibă ca scop declarat, transformarea angajaților din utilizatori pasivi ai resurselor și conținutului Intranetului în utilizatori activi, creatori de conținut, și apoi în utilizatori proactivi, creatori de idei.

Intranetul este un spațiu privat care oferă angajaților dintr-o companie posibilitatea de a organiza și accesa rapid informații, de a realiza o colaborare eficientă, managementul informațiilor, cunoștințelor, proiectelor, într-un mediu bazat pe protocoluri Internet și browsere web.

Intranet-ul conduce și la o noua concepție despre management, referitoare la apropierea informațională a compartimentelor, a nivelelor de competență decizională, creează premiza cooperării, inclusiv prin dezvoltarea către extranet.

Pentru dezvoltarea unui Intranet performant sistemul informatic al CEC Bank a parcurs numeroase faze, cum ar fi planificarea, stabilirea obiectivelor, construirea unei echipe, dezvoltarea proiectului logic și stabilirea conținutului, definirea fizică și gestionarea funcționării.

Intranetul băncii are următoarele caracteristici: simplu, ușor de utilizat, rapid de implementat și dezvoltat.

Intranet VPN al CEC este o rețea virtuală realizată de obicei între sediul central al băncii și sucursalele și agențiile acesteia și folosește protocoalele uzuale ale Internetului, TCP/IP și http pentru trasferul de date. Banca utilizează Intranetul ca mijloc de comunicare cu angajați aflați în diverse locații, aceștia având acces, prin intermediul unei interfețe web, la informații și documente private ale respectivei organizații.

Aplicația Intranet utilizează, din punct de vedere tehnic, aceleași tehnologii ca și aplicațiile web diferențierile de acestea constând în scopurile pe care le are o companie.

O aplicație Intranet oferă angajaților băncii posibilitatea de a completa formulare ce vor înregistra, modifică sau șterge informații în bazele de date. Spre exemplu, un utilizator al unei baze de date completează un formular prin care un client solicită acordarea unui credit pe un sistem de calcul din cadrul unui departament. Într-un alt departament, o altă persoană se ocupă de procesarea solicitărilor și efectuează analiza pe baza scorului prin modulul Transact. Toate aceste sunt posibile cu ajutorul unei aplicații web fără ca angajații companiei să fie nevoiți să se deplaseze între departamente.

Scopul Intranet-ului CEC Bank este:

– să partajeze informațiile din interiorul organizației pentru a putea fi utilizate de angajații ei;

– să faciliteze lucrul în grup;

– să faciliteze lucrul pentru teleconferințe.

Serviciile Intranet sunt de fapt pachete software, puse la dispoziția angajaților de bancă pentru a fi folosite într-o rețea Intranet și au un scop bine definit. În principiu, ele sunt instalate pe un server și sunt accesate de toți angajații.

În Intranet se rulează aplicații utile organizației (baze de date, editoare de text, spreadshet-uri, e-mail,).

Servicii solicitate în Intranet:
– Email
– Web (editare de pagini web)
– ftp (transfer de fișiere)
– alte unelte destinate grupului
Principalele caracteristici ale sistemului informatic din cadrul CEC Bank sunt următoarele:

– sisteme de operare (Windows, Linux, Unix),

– sisteme de gestiune a bazelor de date SGBD (MSSQL, Oracle, Informix, Sybase etc),

– servere de aplicații; (Tomcat,WebSphere),

– limbaje de programare (PL/SQL, Java, JSP, PHP, HTML, XML, scripting etc.),

– rețelistica, AD/LDAP;

Sistemul Informatic CEC – SICEC are la bază o stuctură eterogenă descentralizată, bazată pe workgroup-uri. Majoritatea serviciilor informatice aveau implementate servicii de autentificare proprii, cu baze de date de utilizatori și parole locale. O astfel de infrastructură, ce nu dispunea de o gestionare unitară centralizată, reprezenta o potenșială amenințare de securitate, dar și costuri de administrare, configurare și monitorizare foarte mari.

Pentru a răspunde cerințelor afacerii, Casa de Economii și Consemnațiuni trebuia să-și modernizeze sistemele informatice. Una dintre direcțiile identificate în strategia IS a CEC a fost modernizarea infrastructurii de calcul și comunicații, inclusiv derularea unui proiect de servicii de director unic și PKI

Având în vedere necesitatea creșterii calității, securității și disponibilității SICEC, Direcșia Generală Servicii Informatice a trebuit să identifice o soluție informatică care să asigure: autentificarea în SICEC cu un singur cont de utilizator pentru toate serviciile informatice oferite;

– management centralizat al accesului utilizatorilor la resursele SICEC;

– eliberarea de certificate digitale tuturor utilizatorilor SICEC, pentru a fi folosite la semnarea electronică/criptarea mesajelor email sau a documentelor;

– standardizarea produselor software utilizate pe stațiile de lucru;

– implementarea unei soluții intranet, de tip portal web, la care autentificarea să se realizeze pe baza contului unic de acces.

După evaluarea tuturor posibilităților, s-a ales implementarea Active Directory de la Microsoft. La baza deciziei au stat atât competențele profesionale locale Microsoft ce puteau fi implicate în implementare, cât și acceptarea unanimă a acestei soluții de Directory Services ca un standard IT în ceea ce privește managementul centralizat de resurse.

Procesul de implementare a soluției în cadrul SICEC a parcurs următoarele etape:

– stabilirea design-ului și topologiei Active Directory, ținându-se cont de infrastructura existentă, precum și de organizarea administrativă a CEC;

– identificarea serviciilor informatice ce urmau a fi migrate în Active Directory (DNS, NTP, DHCP etc);

– simularea, în cadrul unui laborator de test, pe baza unor scenarii definite, a funcționării noului sistem, incluzând și serviciile ce urmau a fi migrate/integrate;

– analiza rezultatelor obținute și, eventual, acolo unde a fost cazul, corectarea problemelor;

– definirea tuturor pașilor necesari implementării proiectului, incluzând și sesiunile de training pentru personalul informatic din teritoriu;

– implementarea propriu-zisă a planului de mai sus.

Finalizarea implementării soluției de Active Directory în SICEC a creat premisele atingerii obiectivelor stabilite inițial, structura actuală fiind cea prezentată în figura din anexa.

Fig. 19 Sistem informatic CEC Bank

Având la bază Microsoft Windows 2003 și soluția de Active Directory, CEC are la dispoziție în acest moment un model de management al rețelei informatice, construit pe o platformă scalabilă, ce oferă tehnologii sigure legate de securitate, integrare și funcționalitate. Protocoalele și tehnologiile folosite sunt LDAP, Kerberos, DNS, DHCP, NTP, PKI etc.

Soluția de Active Directory este punctul central al infrastructurii SICEC, oferind securizarea accesului la resurse, standardizarea numelor, un mediu unificat pentru servicii și aplicații, precum și managementul centralizat al utilizatorilor, calculatoarelor, imprimantelor și aplicațiilor. 

Organizarea ierarhică a site-urilor, a utilizatorilor și a resurselor permite simplificarea managementului la nivelul întregii organizații CEC, oferind posibilitatea de aplicare a politicilor – global, la nivel de domeniu, sau local, pentru fiecare user sau group în parte, minimizând costurile de întreținere a acestei infrastructuri. Politica de replicare definită la nivelul soluției permite distribuirea tuturor informațiilor modificate, într-un interval de maximum 15 minute la nivelul site-urilor din țară.

Beneficiind de scalabilitatea și flexibilitatea soluției de Active Directory, CEC are în vedere integrarea în viitorul apropiat în cadrul acestei structuri și a componentelor hardware/software ce fac parte din noua platformă de management a rețelei ce cuprinde servicii de monitorizare și colectare parametri de performanță a echipamentelor și produselor software, de service desk, de autentificare la nivelul echipamentelor active de rețea și a celor de comunicații.

Având la bază Windows Server 2003 și soluția de Active Directory, CEC are la dispoziție în acest moment un model de management al rețelei informatice, construit pe o platformă scalabilă, ce oferă securitate, integrare și funcționalitate

4.2. Analiza SWOT a sistemului informatic al CEC Bank

Diagnosticarea sistemului informațional al băncii în vederea identificării punctelor sale forte și slabe se poate realiza prin tehnica SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats). Ipoteza de la care pleacă tehnica SWOT este aceea că modelul de funcționare a sistemului de management al băncii reprezintă rezultatul influenței unor factori interni ai organizației, de natură pozitivă sau negativă.

Asupra componentelor sistemului de management acționează și o serie de factori externi, care pot accelera sau atenua efectele celor interni.

Într-o abordare generală, putem considera că elementele rezultate în urmă analizei sunt următoarele:

Puncte forte:

• Experiența băncii în implementarea soluțiilor informatice integrate.

• Existența în cadrul companiei a unui compartiment eficient de IT.

• Tehnologia avansată și metodologiile utilizate de bancă în asimilarea rapidă a soluțiilor IT.

• Ritm rapid de înnoire și diversificare a serviciilor bancare oferite.

• Personal foarte bine pregătit, competent, eficient și motivat.

• Justificarea tot mai mare a investiției în serviciile informatice integrate în domeniul bancar.

Puncte slabe:

– Costuri ridicate ale produselor și serviciilor noi ale băncii, ca urmare a necesității permanente de a lucra cu cele mai scumpe tehnologii.

– Soluțiile IT necesită investiții inițiale relativ mari din partea clienților (PC conectat la Internet, mobil cu serviciu special).

– Presupune o responsabilitate sporită încredințată personalului beneficiar (utilizator) în cazul persoanelor juridice.

– Factori de cost ridicați pe termen lung legați de implementare, consultanță, întreținere.

Oportunități:

– O infrastructură fiabilă pentru tehnologia informației.

– Protecția proactiva contra „programelor malițioase”

– Reputație bună pentru serviciile oferite clienților

– Valorificarea optimă a experienței și pregătirii profesionale a specialiștilor și colaboratorilor firmei

– Oferirea unor pachete informative complexe, adaptate nevoilor și particularităților clienților

– Banca funcționează într-un domeniu strict reglementat și supravegheat;

– Comunicarea și transferul informatiilor se realizeaza în timp real;

– Banca detine o tehnologie informațională specializată;

– Aderarea României la Uniunea Europeană presupune acceptarea și luarea tuturor măsurilor care să permită libera circulație a serviciilor, inclusiv a celor financiar- bancare;

– Creșterea tot mai accentuata a concurentei pe piata româneasca a serviciilor bancare si accentul deosebit pus pe atragerea de noi clienti si fidelizarea celor existenti, mai ales prin calitatea produselor si serviciilor oferite dar si mentinerea acesteia în timp;

– Sistemul national de plati electronice functioneaza conform standardelor si cerintelor internationale;

Amenințări:

– Datele de baza exista dar nu sunt structurate corespunzator, sau necesita extensii de mica anvergura. Nu este necesara o restructurare a sistemului informatic, fiind suficiente modificari si adaptari ale acestuia.

– Intruziunea 'programelor malitioase' in sistemul informatic al băncii care este conectată la Internet reprezinta si ea un risc sau o amenințare

– Obstacole evidente (declinul mediului economic, intensificarea concurentei, pierderea clientelei )

– Neîncrederea – parțială – a consumatorilor din România în sistemul bancar ;

– Resurse financiare relativ limitate în condițiile actualei crize

– Aplicații software ineficiente sau perimate la nivelul agențiilor băncii ( unele utilizează aplicații specifice anilor 90)

– Schimbări tehnologice dese din domeniul IT.

În urma analizei SWOT se poate concluziona că CEC Bank:

– este o bancă profitabilă;

– are un management al informației modern;

– are o structură informațională optimă;

– posedă o structură IT modernă în proporție de aproximativ 80%;

– are produse diversificate și de bună calitate;

– a obținut profit în mod constant;

– are posibilitatea de a se menține printre liderii de piață naționali.

Concluzii

Pentru realizarea lucrării am optat pentru firma CEC Bank deoarece am dorit să studiez managementul băncii și să acumulez cât mai multe informații referitoare la activitatea din cadrul departamentelor IT și Contabilitate al unei bănci de proporții mari.

O primă concluzie pe care am constatat-o este că reproiectarea sistemului informațional al băncii se realizează în concordanță cu obiectivele generale ale băncii.

Sistemul informațional bancar este complex și este constituit din ansamblul procedeelor și mijloacelor folosite la colectarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor, se situează între decizie și execuție, având menirea asigurării legăturii între ele în ambele sensuri, reprezentând o premisă a organizării raționale și eficientă, a controlului și conducerii bancare.

Faptul că instituțiile bancare au mare nevoie de un management eficient al informației și de o protecție ridicată este dovedit de faptul că băncile sunt utilizatori importanți ai serviciilor de stocare a datelor.

Este cunoscut faptul că sectorul financiar-bancar generează o cantitate foarte mare de informații în format electronic, care impune existența unor soluții complete de gestiune a datelor și aplicațiilor. Din acest motiv se impun necesități sporite de procesare a datelor.

În România, principalii parteneri care asigură logistica și soluțiile de stocare și virtualizare sunt reprezentanți ai unor mari grupuri, precum IBM pentru servere și stocare, Oracle pentru bazele de date și anumite softuri specializate, Orange Business Service și Romtelecom pentru infrastructurile de rețea.

Din ce în ce mai multe bănci de dimensiuni mari își măresc calitatea serviciilor și își eficientizează costurile prin utilizarea de soluții standard construite la nivele regionale. Există clar un control mult mai ridicat, parametrii serviciilor livrate pot fi urmăriți mult mai ușor, măsurile corectoare putând fi implementate într-un timp mult mai scurt decât în cazul descentralizat. Beneficiile evidente ale utilizării acestui concept înseamnă economii rezultate din costurile de întreținere și operare mai mici.

Există și bănci de talie medie ce au optat deja să-și externalizeze o parte din serviciile IT, apelând la ofertele de pe piață. Momentan CEC Bank a externalizat doar parte legată de managementul resurselor umane prin platforma E Charisma oferită de TotalSoft.

Reproiectarea sistemului informațional al băncii vizează următoarele aspecte:

– maximizarea numărului de informații finale din cele primare disponibile;
– implementarea unui mod unitar de culegere și prelucrare a informațiilor;
– transmiterea selectivă a informațiilor pe verticală sistemului de management și doar a acelora care reprezintă informații fundamentale și utile;
– mărirea vitezei de culegere, vehiculare, prelucrare și transmitere a informațiilor în timp real;

– utilizarea unor sisteme de gestiune a bazelor de date moderne care necesita reconstructia multora din sistemele deja existente cu costuri foarte mari si fara un avantaj evident al acestora.În acest context se pune problema unei noi abordari si a alinierii vechilor rezultate atât de procesare cât si de structurare a datelor într-un nou context care va duce la integrarea de aplicatii si utilizarea resursei informationala în comun;

– limitele de securizare si integritate a datelor trebuie sa fie definite pentru fiecare clasa de utilizatori, sau utilizator peste întregul sistem, minimizându-se astfel riscul inacuratetii datelor la intrarea în sistem, procesarea incorecta a datelor (în special secventierea corecta a procesarii) sau un acces inoportun la acestea.

– software-ul disponibil pentru a gestiona bazele de date mari este înca relativ inflexibil si necesita un nou tip de specializare tehnica pentru a putea fi dezvoltat;

În legătură cu sistemul informațional specific activităților băncii CEC Bank se pot trage următoarele două concluzii:

–         frecvență întocmirii documentelor diferă de la caz la caz, dar majoritatea se întocmesc de mai multe ori pe zi în cazul în care apare necesitatea lor;

–        toate documentele informaționale trebuie proiectate în vederea prelucrării lor în cadrul unui sistem informatic integrat.

Volumul informațiilor vehiculate în cadrul băncii trebuie să fie judicios stabilit, știut fiind că excesul de informații determină suprasaturarea informațională a managerilor, neutilizarea unui mare număr de informații și costuri mari ale sistemului informațional, iar penuria de informații împiedică monitorizarea adecvată a procesului de aplicare a modelului de management strategic. Culegerea și transmiterea informațiilor să se facă cu frecvența adecvată, pentru a permite luarea în timp util a deciziilor corective și a nu încărca în mod inutil costurile sistemului. Fluxul de informații trebuie să fie cât mai simplu, pe canalele cele mai scurte, iar forma rapoartelor, informărilor etc. să fie, de asemenea, simplă și să evidențieze cele mai relevante informații.

În măsura în care actualul sistem informațional al CEC Bank nu este capabil să ofere ceea ce se dorește, adică  informații în calitatea și cantitatea solicitate de decidenți și executanți, este necesară o reproiectare a acestuia, după un scenariu metodologic specific, axat pe: reconceperea unor componente ale sistemului informațional, în principal informații, fluxuri și circuite informaționale, în funcție de nevoile informaționale ale managerilor; reconceperea unor documente informaționale din punct de vedere al conținutului acestora; formarea unei culturi informatice veritabile în rândul personalului logisticii, ca o condiție a acceptării și promovării viziunii informatice în domeniul tratării informațiilor.

Reproiectarea sistemului informațional al băncii CEC presupune:

Stabilirea numărului de calculatoare necesare și a modalităților de utilizare.

Diagnosticarea funcționării actualului sistem informațional și a fiecărei componente;

Reproiectarea sistemului informațional să țină cont de contextul reproiectarii sistemului de management;

Elaborarea concepției de ansamblu a sistemului informatic global;

Elaborarea concepției de detaliu a sistemului informatic, prin punctarea domeniilor de aplicare, a situațiilor informaționale specifice, a fluxurilor și circuitelor informaționale pe care acestea le parcurg, a procedurilor de tratare a informațiilor;

Constituirea băncilor interne de date și actualizarea lor periodică;

Efectuarea de corecții la nivelul unor aplicații informatice;

Formarea unei culturi informatice adecvate a personalului băncii;

Generalizarea sistemului informatic la nivel de sediu central, sucursale agenții în vederea eficientizării sistemului informațional;

Racordarea la rețeaua europeană și internațională.

În sistemul bancar, resursele informaționale sunt foarte importante în contextul actualei revoluții informaționale dar și al crizei mondiale care pare să afecteze în continuare sistemul bancar. Acestea vor fi asigurate atât prin sistemul de formare și perfecționare continuă a salariaților cât și de cooperarea cu firme de consultanță economică și managerială românești și străine. Eventualele disfuncționalități și punctele forte semnalate în legătură cu conceperea și funcționarea sistemului informațional al CEC Bank permit conturarea unor modalități de raționalizare.

Perfecționările informaționale majore proiectate pentru bancă vizează:

– Delimitarea principalelor categorii de informații necesare managerilor și executanților și dimensionarea corespunzătoare a acestora, ținând cont de poziția ierarhică a beneficiarilor, de volumul, complexitatea și dificultatea obiectivelor, de cerințele decizionale și acționale, precum și necesitatea documentării într-un domeniu său altul

– Raționalizarea documentelor informaționale pentru evitarea unor suprapuneri de informații și informarea corectă a utilizatorilor acestora

– Raționalizarea circuitelor și fluxurilor informaționale ale documentelor astfel încât să se asigure o degajare a structurii organizatorice și o flexibilizare a sistemului iformational

– Precizarea detaliată a procedurilor informaționale necesare a fi utilizate pentru tratarea informațiilor, respectiv culegerea, înregistrarea, transmiterea și prelucrarea acestora, conform cerințelor decizionale și acționale

– Trecerea treptată la informatica distribuită în condițiile utilizării unor rețele de calculatoare la care să fie conectate, practic, toate posturile de management

Pentru aceasta este necesară dezvoltarea bazei materiale, prin achiziționarea calculatoarelor implicate în tratarea informațiilor. Fiecare subdiviziune organizatorică trebuie să dispună de calculatoare, prin intermediul cărora să se asigure un management în timp real, deci și în cadrul sucursalelor și agențiilor, care înregistrează unele diferențe la nivelul sistemului informațional.

Tabel 3. Analiza cauza efect sistem informatic CEC Bank

Pentru realizarea acestei măsuri de reproiectare se impun următoarele măsuri:

Stabilirea necesarului de tehnică de calcul

Achiziționează calculatoarelor și a echipamentelor IT

Precizarea elementelor metodologice de tratarea a informațiilor din sistem

Stabilirea sarcinilor, competențelor și responsabilităților personalului implicat în culegerea, inregistratarea, transmiterea și prelucrarea informațiilor

În stabilirea configurației de detaliu a sistemului informațional, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

Necesitățile informaționale ale conducerii centrale a băncii și ale conducerii fiecărui sucursale sau agenție

Lista de decizii pe care managerii să le adopte

Configurația de ansamblu a sistemului informațional

Gradul de dotare tehnică a rețelei bancare în domeniul informaticii.

Orice reproiectarea a sistemului informațional trebuie să înceapă, conform concepției sistemice, de la ieșirile acestuia și de la conținutul situațiilor informaționale finale. După cum este și firesc, parcurgerea acestor faze nu se poate face fără întoarceri și reluări deoarece în orice moment poate apărea necesitatea revederii succesiunii fazelor pentru luarea în considerare a unor noi obiective sau restricții.

Abordarea realizării viitorului sistem informatic pentru managementul băncii trebuie să se facă de pe poziția întregului, urmărindu-se în același timp satisfacerea cerințelor părților sale componente(sucursale,agenții). Respectarea acestui principiu asigură integrarea subsistemelor informatice din CEC Bank, prin crearea posibilităților de constituire a unei baze de date unice în care informația este culeasă o singură dată și este folosită de toate aplicațiile informatice dezvoltate la nivel teritorial.

În același timp, reproiectarea sistemului informațional trebuie să asigure independența structurii sistemului informațional față de structura organizatorică a băncii. Modul principal de realizare a acestei independențe relative este abordarea proiectării sistemului informațional pe bază funcțională, prin integrarea în celelalte funcțiuni ale băncii.

Reproiectarea noului sistem trebuie să înceapă întotdeauna de la nivelul strategic care asigură obținerea unei eficiente economice maxime. Acest mod de abordare permite ghidarea activității de implementare pentru fazele ulterioare datorită posibilității de a se simula pe însuși sistemul informațional implementat comportarea sa în faza următoare.

În contextul transmiterii datelor prin rețea, prin folosirea mediilor distribuite, crește și riscul interceptărilor și scurgerilor de informații, de cele mai multe ori cu impact major asupra activității băncilor.

Implementarea unui sistem informațional eficient este un proces necesar, benefic pentru CEC Bank.

Obiectivele sistemului vor trebui să urmărească misiunea și obiectivele economice ale băncii, fiind restricționate de:

– Situația inițială a sistemului informațional

– Metodologiile utilizate în proiectare sistemului

– Strategiile de dezvoltare ale băncii

În mod sigur, una din necesitățile urgente în dezvoltarea informațională a băncilor este investiția în tehnologia informației.

La majoritatea băncilor românești lipsește, în general, abilitatea de a ști cu precizie situația zilnică a activelor, pasivelor, funcțiunilor trezoreriei,care este poziția unui anumit client, care este situația fiecărui cont. Fără aceste informații apar riscuri în sistemul bancar, riscuri care nu pot fi controlate ușor. Aceste informații trebuiesc să fie permanent la dispoziția conducerii, astfel încât să se reacționeze în timp util.

Analiza economico-financiară într-o bancă nu poate fi făcută corespunzător fără un sistem informatic puternic, performant, care să poată furniza informații în timp real și de calitate și utilitate deosebite.

Deși, la o primă vedere un sistem informatic bancar pare simplu de realizat, realitatea este cu totul alta.

Pentru o bancă comercială precum CEC Bank problema sistemului informațional nu este una de moment, numai la înființare sau când decide să treacă la automatizarea lucrărilor. Practic, această problemă persistă de-a lungul întregii vieți a băncii deoarece calitatea serviciilor oferite de o bancă, precum și deciziile operative și strategice depind de calitatea sistemului informatic.

Concluzia finală este că, instalările de tehnologie a informației reprezintă restructurarea reală, în adevăratul sens al cuvântului.

Servicii electronice pentru clienți, crearea de servicii moderne pentru companii și populație constituie pentru CEC Bank o preocupare permanentă.

Din cauza evoluției tehnologice extrem de rapide, banca nu poate schimba un sistem informațional bancar în fiecare an sau la doi-trei ani. De aceea banca trebuie să-și adapteze infrastructura de comunicații suficient de flexibilă pentru a integra noutățile tehnologice în domeniul tehnicii de calcul.

Reproiectarea sistemului informațional reprezintă un pas fundamental al băncii în abordarea cu mai multe șanse de reușită a afacerilor într-o economie aflată sub presiunea unei crize. De aceea, managerii băncii, indiferent de domeniul în care activează vor trebui să aplice practic toate cunoștințele din domeniul managementului și nu doar să asigure un management de continuitate al băncii, fiind totodată convinși că rolul unui management performant în domeniul informațional este capital.

Strategia CEC Bank în ce privește sistemul informațional va fi o reprezentare a necesitatilor economice care la rândul sau poate fi convertita într-un set de strategii IT si îsi planifica asigurarea resurselor si tehnologiilor necesare pentru realizarea cerintelor care trebuie sa le acopere. De cele mai multe ori nu pot fi acoperite toate cerintele imediat si, ca urmare a faptului, se vor stabili prioritati de rezolvare a acestora.Această opțiune este justificată și de actuala criza economică globală care obliga băncile sa cheltuiască banii cu mai multă chibzuință.

Fiecare investiție va fi fundamentată și în continuare justificata în contextul unei alte utilizări a acestor fonduri în cadrul proceselor economice.

Complexitatea sistemului informatic al băncii depinde nu atât de cheltuielile necesare pentru realizarea lui, cât de natura informatiilor finale pe care le va furniza managerului. Natura acestor informatii trebuie sa fie stabilita în functie de strategia generala a acesteia. O strategie care nu are un control strategic strict nu poate sa dea rezultate optime.

Stabilirea unei configurații optime, competitive si flexibile a costurilor strategice cu ajutorul unui sistem informațional eficient , constituie unul dintre obiectivele strategice ale băncii. Exploatarea eficientă a avantajelor oferite de acest sistem va conduce la cucerirea unei poziții solide pe piață și la protejarea resurselor umane, materiale și financiare prin reducerea vulnerabilității și a incertitudinii.

Un sistem informațional al unei bănci este cu atât mai eficient cu cât culegerea, prelucrarea și transmiterea informației are la bază mijloace moderne de calcul sau dacă este susținut de un sistem informatic adecvat.

Bibliografie

1. Amza C.P. , Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune. Editura Cartea Studentească. București. 2008.

2. Anghel L.C. – Arhitectura sistemului informatic pentru managementul activelor si pasivelor bancare, Inforec, Bucuresti 1999

3. Barbu, Teodora – ”Monedă, bănci și politici monetare” , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005;

4. Cetină, I. – ”Marketingul financiar bancar”, Editura Economică, București, 2005;

5. Champlain, J. – ”Auditing Information Systems”, Ed. John Wiley, 2003;

6. Chindea M. E , Proiectarea sistemelor informatice economice. București, 1999.

7. Costică, Ionela – ”Politici și tehnici bancare”, Editura ASE, București, 2004;

8. Cretan, A., Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune, Editura

ProUniversitaria, 2010.

9. Dardac, Nicolae – ”Management bancar”, Editura Economică, București, 2002;

10. Dănilă, N. – ”Retail Banking”, Editura Expert, București, 2004;

11. Diaconescu M. – ”Bănci, sisteme de plăți, riscuri”, Editura Economică,București, 1999;

12. Frățilă, Romeo -” Sisteme informatice financiar-bancare”, Editura All Beck, București, 1999

13. Golosoiu – Georgescu Ligia – “Business of banking”, Editura ASE, București, 2002

14. Golosoiu – Georgescu Ligia -“Mijloace, modalități și instrumente de plată”, Editura ASE, București, 2003

15. Gupta, M. – “Building a VPN Network“, Ed. Premier Press, 2003

16. Harkins, D. – “The New Security Standards for Internet Intranets and VPN“, Ed. Prentice Hall 2003

17. Ilie, Mihai – ”Tehnica și managementul operațiunilor bancare”, Editura Expert, București, 2003

18. Lamarque, E -” Gestion bancaire”, Editure Dareois et Pearson Education, Paris , 2004

19. Langeard, Eric – ” Servuction-Le marketing des services”, McGraw Hill, 1987

20. Hurban,C.- Sisteme informatice pentru managementu firmei, Ed. Mirton, Timișoara, 2005

21. Lungu, I., Sabău, G., Velicanu, M.– „Sisteme informatice.Analiză, proiectare și implementare”, Editura Economică,București, 2003

22. Moscove, S.A., Simkin, M. G., Bagranoff, Nancy A. – „CoreConcepts of Accounting Information Systems”, John Wiley & Sons Ltd,2003

23. Odobescu Emanuel -“Marketingul bancar național și internațional”, Ed. Sigma Primex, București, 1999

24. Odobescu, Emanuel -“Marketingul bancar modern“, Editura Sigma, București, 2003

25. Oprea D., Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, Iași, 1999

26. Pilat, F., Stanciu, C. – “The Concept of the Intranet in a modern Company“, Ed. Rose, 1996;

27. Radu, I. (coord) -“Informatica și management“, Ed. Universitară, București, 2005;

28. Stanciu V. – Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Ed. Cison, București 2000

29. Șoavă G., Mehedințu, A., Sisteme informatice aplicate în economie- Ed Universitaria, Craiova, 2011

30. Tudorache Dumitru – “Management financiar – bancar“, Cartea Universitară,București, 2004

31. Ungureanu, P. – “Banking – produse și operațiuni bancare“,Cluj –Napoca, Editura Dacia, 2001

32. Ursăcescu, M.-“Sisteme informatice – o abordare între clasic și modern“, Ed. Economică, București, 2002

* * *

Filip, Alina – ”Particularități ale auditului de marketing și analiza SWOT

în sectorul financiar-bancar”, Revista de Marketing on line ,

Vol. 1, Numărul 2

Filip, Alina – ”Conținutul și caracteristicile produselor și serviciilor

financiar-bancare”, Revista de Marketing on line , Vol. 1,

Numărul 1

Savu, Emanuela – ” Tendințe privind globalizarea sistemului bancar”,

Revista ”Economie teoretică și aplicată”

Stancu, Ion – ” Activitatea bancară pentru dezvoltare durabilă ”,

Revista ”Economie teoretică și aplicată”

Stockinger, Peter – ” Analyse et evaluation de strategies de communication

bancaire”, Editure MSH, Paris, 1994

* * * – Revue Banque Magazine nr. 605, Iulie-August 1999

Dossier ” Le marketing bancaire”

* * * – Raport de uzabilitate a serviciilor de Internet Banking, Mai

2007, Studiu Ad Mission, Departament Internet

Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 503/2002;

Ordinul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 218/2004, care reglementează procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor Internet-banking, home-banking sau mobile banking, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 579/2004;

Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 927/2006.

CEC bank – Internet: http://www.cec.ro

Revista eFinance, nr.43, martie 2004, www.efinance.ro, Supliment eBanking 2004.

Bibliografie

1. Amza C.P. , Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune. Editura Cartea Studentească. București. 2008.

2. Anghel L.C. – Arhitectura sistemului informatic pentru managementul activelor si pasivelor bancare, Inforec, Bucuresti 1999

3. Barbu, Teodora – ”Monedă, bănci și politici monetare” , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005;

4. Cetină, I. – ”Marketingul financiar bancar”, Editura Economică, București, 2005;

5. Champlain, J. – ”Auditing Information Systems”, Ed. John Wiley, 2003;

6. Chindea M. E , Proiectarea sistemelor informatice economice. București, 1999.

7. Costică, Ionela – ”Politici și tehnici bancare”, Editura ASE, București, 2004;

8. Cretan, A., Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune, Editura

ProUniversitaria, 2010.

9. Dardac, Nicolae – ”Management bancar”, Editura Economică, București, 2002;

10. Dănilă, N. – ”Retail Banking”, Editura Expert, București, 2004;

11. Diaconescu M. – ”Bănci, sisteme de plăți, riscuri”, Editura Economică,București, 1999;

12. Frățilă, Romeo -” Sisteme informatice financiar-bancare”, Editura All Beck, București, 1999

13. Golosoiu – Georgescu Ligia – “Business of banking”, Editura ASE, București, 2002

14. Golosoiu – Georgescu Ligia -“Mijloace, modalități și instrumente de plată”, Editura ASE, București, 2003

15. Gupta, M. – “Building a VPN Network“, Ed. Premier Press, 2003

16. Harkins, D. – “The New Security Standards for Internet Intranets and VPN“, Ed. Prentice Hall 2003

17. Ilie, Mihai – ”Tehnica și managementul operațiunilor bancare”, Editura Expert, București, 2003

18. Lamarque, E -” Gestion bancaire”, Editure Dareois et Pearson Education, Paris , 2004

19. Langeard, Eric – ” Servuction-Le marketing des services”, McGraw Hill, 1987

20. Hurban,C.- Sisteme informatice pentru managementu firmei, Ed. Mirton, Timișoara, 2005

21. Lungu, I., Sabău, G., Velicanu, M.– „Sisteme informatice.Analiză, proiectare și implementare”, Editura Economică,București, 2003

22. Moscove, S.A., Simkin, M. G., Bagranoff, Nancy A. – „CoreConcepts of Accounting Information Systems”, John Wiley & Sons Ltd,2003

23. Odobescu Emanuel -“Marketingul bancar național și internațional”, Ed. Sigma Primex, București, 1999

24. Odobescu, Emanuel -“Marketingul bancar modern“, Editura Sigma, București, 2003

25. Oprea D., Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, Iași, 1999

26. Pilat, F., Stanciu, C. – “The Concept of the Intranet in a modern Company“, Ed. Rose, 1996;

27. Radu, I. (coord) -“Informatica și management“, Ed. Universitară, București, 2005;

28. Stanciu V. – Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Ed. Cison, București 2000

29. Șoavă G., Mehedințu, A., Sisteme informatice aplicate în economie- Ed Universitaria, Craiova, 2011

30. Tudorache Dumitru – “Management financiar – bancar“, Cartea Universitară,București, 2004

31. Ungureanu, P. – “Banking – produse și operațiuni bancare“,Cluj –Napoca, Editura Dacia, 2001

32. Ursăcescu, M.-“Sisteme informatice – o abordare între clasic și modern“, Ed. Economică, București, 2002

* * *

Filip, Alina – ”Particularități ale auditului de marketing și analiza SWOT

în sectorul financiar-bancar”, Revista de Marketing on line ,

Vol. 1, Numărul 2

Filip, Alina – ”Conținutul și caracteristicile produselor și serviciilor

financiar-bancare”, Revista de Marketing on line , Vol. 1,

Numărul 1

Savu, Emanuela – ” Tendințe privind globalizarea sistemului bancar”,

Revista ”Economie teoretică și aplicată”

Stancu, Ion – ” Activitatea bancară pentru dezvoltare durabilă ”,

Revista ”Economie teoretică și aplicată”

Stockinger, Peter – ” Analyse et evaluation de strategies de communication

bancaire”, Editure MSH, Paris, 1994

* * * – Revue Banque Magazine nr. 605, Iulie-August 1999

Dossier ” Le marketing bancaire”

* * * – Raport de uzabilitate a serviciilor de Internet Banking, Mai

2007, Studiu Ad Mission, Departament Internet

Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 503/2002;

Ordinul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 218/2004, care reglementează procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor Internet-banking, home-banking sau mobile banking, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 579/2004;

Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 927/2006.

CEC bank – Internet: http://www.cec.ro

Revista eFinance, nr.43, martie 2004, www.efinance.ro, Supliment eBanking 2004.