Sistemul Fiscal In Prc
Capitolul I Introducere in fiscalitate
Definiția fiscalitații
1.2.Componentele fiscalității
1.2.1.Prelevările fiscale
1.2.2. Reglementări fiscale
1.2.3. Aparatul fiscal
1.2.4.Metode și tehnici fiscale
Elemente tehnice și clasificarea prelevărilor fiscale
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
2.1. Definiția sistemului fiscal
2.2. Funcțiile și rolul sistemului fiscal
2.3. Tipologia sistemelor fiscale
Capitolul III Sistemul fiscal in Republica Populara Chineza
3.1. Scurt istoric
3.1.1.Republica Populara Chineza
3.1.2.Evoluția sistemului fiscal în Republica Populară Chineză
3.2. Impozitele și taxele
3.2.1. Impozitul pe venit
3.2.2. Impozitele pe proprietate(avere)
3.2.3.Impozitele pe cifra de afacere(impozitele idirecte)
a)Impozitul pe valoarea adaugată (Value added tax)
3.2.4.Taxele vamale
3.2.5.Impozitele pe resurse
3.2.6.Taxe pe comportament
3.2.7.Taxa pe agricultură
3.2.8.Taxele speciale
Bibliografie
40 pagini
=== sistemul fiscal in PRC ===
Capitolul I Introducere în fiscalitate
Capitolul I Introducere in fiscalitate
Definiția fiscalitații
Termenul de “fiscalitate” este una din formele derivate ale cuvantului fisc”.Etimologic, cuvantul “fisc” provine din limba latină, de la cuvîntul “fiscus” care insemnă coș sau paner din stuf sau din rachită folosit la colectarea unor bunuri de la cei care le dețineau. Acest sens al cuvîntului apare si in Biblie :”dați, deci, tuturor celor cele ce sunteți datori: celui cu darea-dare, celui cu vama-vamă, celui cu teama-teamă, celui cu cinstea- cinste” care face referire la dările pe care le plăteau cetățenii”. Apoi a căpătat sensul de strîngere si păstrare a banilor.
Începînd cu secolul al XVII- lea, in Franța, a apărut sensul actual al cuvîntului “fisc” și anume “administrația insarcinată cu calculul si perceperea impozitelor.”Astfel că în 1749, in Franța, în memoriile lui Marquis Argenson fiscalitatea capata sensul de “regim al impozitelor”.
Definițiile noțiunii de fiscalitate sunt extrem de variate și exista o diversitate de opinii in ceea ce priveste definirea acestui termen, în funcție de punctul de vedere pe care il are autorul respectiv cu privire la fiscalitate. În cele ce urmeaza voi prezenta cîteva dintre definițiile date fiscalitații in diferite lucrari in funcție de latura din care este privită fiscalitatea cu scopul definirii ei.
Una dintre definițiile fiscalității și care a fost preluată în mai toate lucrările referitoare la fiscalitate este: ”sistemul de percepere a impozitelor, ansamblul de legi care se refera la el și mijloacele care conduc la acest sistem .”
Dicționarul explicativ al Limbii Romane definește fiscalitatea ca fiind “totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva” sau “instituția de stat care stabilește si încaseaza contribuțiile către stat ale unei personae, urmarește pe cei care nu și-au plătit la termen obligațiile. ”
Dicționarul Financiar definește fiscalitatea ca”totalitatea legilor, reglementărilor referitoare la impozite si mijloacele aferente acestora”.
Fiscalitatea este definită și in Dictionarul Larousse ca fiind: “sistem prin intermediul căruia se percep impozite.”
După cum observăm, fiscalitatea are la baza impozitele, care sunt obligatorii și care sunt reglementate prin legi fiscale, tocmai de aceea unul dintre cele mai importante puncte de vedere pentru definirea fiscalității este cel juridic.
Din punct de vedere juridic, fiscalitatea este definita ca “ansamblul legilor și reguluilor cu privire la impozite”.Această abordare a fiscalității a fost prezentata cu predilecție în literatura franceză, astfel M. Lauré în lucrarea sa “Sience fiscale” spune că “fiscalitatea presupune definirea conceptului de impozit, analiza elementelor consecutive, clasificarea impozitelor și examinarea caracteristicilor fiecaruia dintre ele. ”
Capitolul I Introducere în fiscalitate
Abordarea fiscalității din punctul de vedere juridic este necesară, însa nu este suficientă pentru a întelege fiscalitatea în complexitatea ei și de aceea trebuie sa avem in vedere fiscalitatea îi din punct de vedere economic.
Din punct de vedere economic, “fiscalitatea reprezinta nu numai ansamblul reglementărilor privind stabilirea și perceperea impozitelor, ci și o caracteristică a politicii statului în materie de impozite și o expresie a sarcinilor fiscale ale diferitelor categorii de contribuabili.”
Din punct de vedere social, fiscalitatea este abordată ca fiind “ansamblul de reguli referitoare la impozite și taxe constand în conceperea, elaborarea, punerea în practică și litigii, ci va integra pe langa aceste norme juridice fiscale și mecanismele de producere a bogațiilor, sociologia, domeniul monetare, bugetul statului, instituțiile, etc.”
Din punct de vedere financiar, actualmente fiscalitatea inseamnă ansamblul de impozite și taxe colectate de bugetele publice de la persoane fizice și juridice, “totalitatea legilor, reglementărilor referitoare la impozite si mijloace aferente acestora”, definiție data de Dictionarul Financiar , precum si aparatul fiscal, adică toate instituțiile cu prerogative de colectare a prelevărilor fiscale și care influențează direct sau indirect activitățile contribuabililor.
1.2.Componentele fiscalității
Fiecare țară iși creaza propria fiscalitate, formată din prelevări fiscale, reglementări fiscale proprii, mecanism fiscal și propriul aparat fiscal.
În cele ce urmează vor fi prezentate detaliat componentele fiscalității.
1.2.1.Prelevările fiscale
În cazul țărilor care se bazează pe proprietatea privată și economia de piața, Statul intervine în viata economică, socială și politică a țării respective, acordînd colectivității bunuri și servicii publice.Pentru a acorda aceste bunuri și servicii publice și satisfacerea nevoilor colectivității, Statul are nevoie de resurse financiare, pe care le poate procura în mai multe modalități.
Prelevările fiscale au ponderea cea mai mare în totalul resurselor financiare permanente încasate de Stat și care stau la baza finanțării nevoilor acestuia.Prelevările fiscale sunt obligatorii,ca rezultat al evoluției economico- sociale și a politicii promovate de guvernele statelor.
Prelevările fiscale reprezintă ansamblul încasarilor realizate prin intermediul impozitelor și taxelor.Din această abordare se observă faptul ca prelevările fiscale se identifică cu impozitele și taxele care sunt , de fapt si cele mai vechi mijloce financiare prin care statul iși exercită sarcinile și funcțiile.
În categoria prelevărilor fiscale sunt incluse și un ansamblu de prelevări cu caracter special, numite contribuții la care autoritatea publică apeleaza pentru constituirea unor fonduri speciale în vederea asigurării protecției sociale persoanelor aflate în dificultate și reglementate prin legislația în vigoare din țara respectivă.
Capitolul I Introducere în fiscalitate
Impozitul
Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei parți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului în vederea acoperii cheltuielilor sale.
Reprezinta o prelevare obligatorie fără contraprestație și nerambursbilă efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general. Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei parți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperii cheltuielilor sale.
Etimologic, noțiunea de impozit provine din limba latinț de la “impositum” care are semnificația de obligație publică, adică obligația de plata a unor impozite pentru bunurile deținute colectate de către autoritatea publică, pentru acoperirea cheltuielilor sale.
În literatura de specialitate, impozitul are mai multe abordări care scot în evidența caracteristicile fundamentale ale impozitului și anume
caracter pecuniar, adică în unele țări exista posibilitatea ca impozitul pe succesiune sa fie plătit prin opera de arta sau alte impozite prin obligații emise de Stat;
caracter forțat, în sensul că impozitul este un transfer de valoare către Stat, obligatoriu, încasata de acesta prin intermediul forțelor sale de constrîngere;
caracter fără contraprestație imediată și directă, se refera la faptul că nu există nicio corelație directă între impozitul plătit și serviciile oferite de Stat,adică contribuabilul nu platește prețul unui serviciu primit, dar exista o contraprestație indirectă sub forma utilizării serviciilor publice.
caracter definitiv, rezultă din caracterul nerambursabil, adica contribuabilul nu va primi niciodată înapoi banii aferenți plății impozitului.
Taxa
Taxele se definesc ca fiind plata efectuata in favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul cînd acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi.
Conceptual, taxele sunt sinonome cu impozitele, deoarece etimologic rădăcinile cuvîntului “taxă” provine din limba latină de la cuvîntul “taxis” care are sensul de obligație publică, impozit.Așadar, taxele intrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, însa există și anumite deosebiri între acestea, cum ar fi aceea că taxele reprezintă resursele de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoanee, pe cand impozitele reprezintă o resursă de acoperire a cheltuielilor generale ale societații.
Trasăturile fundamentale ale taxelor sunt:
– taxele au un caracter obligatoriu, fiind un transfer de valoare către stat
– au titlu nerambursabil,adică contribuabilul nu va primi niciodată înapoi banii aferenți plații taxei.
– există contraprestație directă și imediată din partea statului, există o corelație directă între taxa plătită și serviciile oferite de Stat, deoarece taxa este plătita de contribuabil pentru anumite servicii solicitate de către acesta.
Capitolul I Introducere în fiscalitate
Contribuțiile
În categoria prelevărilor fiscale sunt incluse și contribuțiile, care reprezintă prelevări cu cracter special și căre sunt definite ca fiind prelevări pecuniare cu caracter obligatoriu, încasate de anumite instituții de drept public, de la persoane fizice sau juridice pentru
avantaje reale sau presupuse de căre acestea beneficiază, ca urmare a unor servicii tangibile stabilite și realizate de Stat și la a căror finanțare participă.
Trăsăturile contribuțiilor se desprind din cadrul definiției, astfel observăm că una dintre caracteristicile contribuțiilor este caracterul obligatoriu al acestora în sensul că serviciul de căre beneficiază nu este solicitat de contribuabil , ci este stabilit de către stat.Deasemenea contribuțiile nu au o contrapartidă directă si imediată, iar plata contribuțiilor de către contribuabili se face cu o destinație strict precizată.La fel ca impozitele si taxele, contribuțiile au un caracter nerambursabil.
Contribuțiile se intalnesc, de regulă, în sfera protecție sociale, în vederea satisfacerii nevoilor de securitate socială a cetațenilor prin constituirea unor fonduri banești la dispoziția autoritaților.
1.2.2. Reglementări fiscale
Reglementările fiscale pot fi definite ca ansamblul normelor juridice care reglementează modalitățile de atragere și repartizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publice cu scopul satisfacerii cerințelor societății.
Este necesar ca reglementările fiscale sa fie cunoscute și respectate atît de organele fiscale cat și de plătitor .Deoarece raporturile juridice fiscale se nasc între organele fiscale ale statului, care actionează conform prerogativelor cu care sunt investite și contribuabilii debitori, persoane fizice și juridice, care sunt obligate să plătească impozitele și taxele solicitate de organele fiscale, dar fiind însă și îndreptățiți să ceară scutiri sau facilități legale.
De-a lungul timpului, impozitele și taxele au fost reglementate ca procedeu financiar de constituire a fondurilor banești destinate acoperirii cheluielilor publice, atribuindu-li-se particularitatea de obligații fiscale.
Reglementările juridice ale impozitelor si taxelor reclamă existența a două categorii de norme juridice:
norme juridice care privesc obiectul și subiectele debitoare ale impozitelor, taxelor și ale celorlalte venituri bugetare, din această categorie fac parte norme care precizează obiectul și subiectul impozabil ori taxabil, tariful de calcul,termenul de plată și alte condiții specifice etc.
norme juridice care privesc procedura așezării impozitelor, constatarea, calcularea și stabilirea impozitelor; perceperea și încasarea lor; identificarea contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale, precum si a solutionarii litigiilor dintre contribuabili si organele fiscal.
Reglementările fiscale se deosebesc prin specificul lor de la o țară la alta.Această deosebire este determinată de diversitatea sistemelor fiscale, de particularitățile politicii fiscale, de modul de folosire a impozitelor si taxelor ca pîrghii de stimulare sau limitare
Capitolul I Introducere în fiscalitate
a unor activități economice, lucru care duce la aparitia dublei impuneri, afectează eficiența exporturilor și competitivitetea externă a mărfurilor.
Natura juridică de obligații fiscale a impozitelor și taxelor este expres prevazută în Constituție, unde se prevede că: “cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice ”. În concordanța cu prevederile constituției, această natură juridică este prevazută și de alte acte normative care reglementează plata impozitelor și taxelor de catre contribuabili.
Putem afirma că obligația de a plăti impozite și taxe în folosul bugetului de stat reprezintă o obligație, deoarece este reglementată prin legi, iar neîndeplinirea lor atrage raspundere juridică a subiectului impozabil, aplicarea unor sancțiuni contravenționale specifice și , în cele din urmă, executarea silită în vederea recuperării sumelor de bani cuvenite bugetului statului.
1.2.3. Aparatul fiscal
Aparatul fiscal cuprinde totalitatea organelor fiscale și de control ale statului, ale caror atribuții constau în stabilirea impunerii, urmărirea și incasarea impozitelor și taxelor, precum și în controlul respectării legalității ăn acest domeniu.
Activitatea de gestionare a creanțelor fiscale se realizează printr-un ansamblu de structuri institutionale a caror competențe și raspunderi sunt stabilite printr-un cadru legislativ fiind specifice sub aspect structural fiecarei țări.
In toate țările, organele cu atribuții fiscale cuprind organe centrale și organe teritoriale de specilitate, care au in componență direcții și servicii.
In cele ce urmeaza, sunt prezentate principalele atribuții ale organelor cu atribuții fiscale intr-un stat.
Latura legislativă a activității fiscale este realizată de Parlament, iar latura executivă revine Guvernului.
Parlamentul ca organ reprezentativ al statului, dezbate și acceptă programul Guvernului, care traseaza liniile directoare ale politicii economice și financiare a țării și controlează aplicarea acesteia, precum și aprobarea legilor care privesc elementele structurale ale banului public.
Guvernul, elaborează proiectul bugetului de stat, întocmeste contul general de executie a bugetului de stat și le supune spre aprobare Parlamentului,exercită conducerea generala a activității executive in domeniul finanțelor, în al carui scop examinează periodic situația financiară pe economie, execuția bugetului public național și stabilește măsuri pentru îmbunatațirea echilibrului financiar.
Instituția de spacialitate prin care Guvernul îsi indeplinește atribuțiile în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor, prin organismele sale centrale si locale.La nivel central, Ministerul Finațelor este constituit din direcții de specialitate, cu atribuții distincte privind orientarea metodologică, precum și respectarea unitară de către plătitori și aparatul fiscal central și local a legislației fiscale.În calitate de organ de specialitate, aplică strategia și programul Guvernului în domeniul orientării economiei și finanțelor publice, avînd atribuții extrem de ample.
Capitolul I Introducere în fiscalitate
La nivel territorial, iși desfășoară activitatea direcțiile generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat.
Consiliile locale, în calitate de organe ale administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală, avand responsabilitatea de a îndeplini atribuțiile care le-au fost încredințate: aprobă anual bugetul local și modul de realizare al acestuia, utilizarea rezervei bugetare și virarile de credite, stabilesc impozitele și taxele locale, precum și indeplinirea altor atribuții cu care sunt insărcinate.
Prin urmare, aparatul fiscal asigură controlul financiar și fiscal al statului prin cuprinderea de istituții specializate care realizeaza toate atribuțiile de acest gen, ce decurg din actele normative în materie.
1.2.4.Metode și tehnici fiscale
Totalitatea procedeelor tehnice și metodelor prin care se realizează acțiunea de urmărire și percepere a impozitelor și taxelor formează mecanismul fiscal.
Impunerea fiscală este un complex de măsuri și operațiuni, efectuate în baza legii, care au ca scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice. Impunerea fiscală include o latură politică, prin care se stabilește cine și pentru ce plătește impozitul, și o latură tehnică, adică metodele și tehnicile prin care se măsoară obiectul impunerii și se determina cuantumul impozitului.
Impunerea fiscală are următoarele caracteristici:
a) este obligatorie, în sensul că este efect al legii, lege care precizează la cine se referă, în legătură cu ce se stabilește etc. Introducerea unei legi referitoare la impunere se poate face numai de organul legislative național (parlamentul) sau de consiliile locale în limitele stabilite de
parlament.
b) are titlu definitiv și nerambursabil, ceea ce înseamnă că, dacă plata impozitului/taxei a fost făcută conform legii, contribuabilul nu o poate reclama sau redobândi în nici un fel.
c) este fără contraprestație, ceea ce înseamnă că în schimbul plății impozitului/taxei nu se poate pretinde un serviciu imediat, direct și echivalent. În legătură cu aceasta, nu poate fi însă exclusă pretenția pe care un contribuabil o poate avea, în mod cu totul îndreptățit, față de stat, de a beneficia și el de efectele pe care le are sau ar trebui să le aibă pentru cetățean îndeplinirea de către stat a funcțiilor sale.
Impunerea fiscală se realizează în virtutea unor principii care, în timp, au fost formulate de către mai mulți economiști. Adam Smith a formulat la începutul secolului al XIX-lea următoarele principii ale impunerii: justa impunere (echitatea fiscală), certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitului și randamentul impozitelor. Maurice Allais, laureat al Premiului Nobel, a formulat în anii ’70 următoarele principii ale impunerii: individualitatea, nediscriminarea, impersonalitatea,
neutralitatea, legitimitatea și lipsa arbitrariului.
În teoria modernă a finanțelor sunt formulate și acceptate principii de echitate fiscală, principii de politică financiară, principii de politică economică și principii social-politice,
Capitolul I Introducere în fiscalitate
fiecare concretizat în câteva componente care precizează anumite laturi și atribute ale conținutului acestora.
Stabilirea obiectului impozabil consta in cunoasterea și evaluarea materiei impozabile.Metodele de evaluare au evoluat de-a lungul timpului paralel cu evoluția produselor fiscale.Comparativ cu numarul produselor fiscale existente, metodele de evaluare sunt puțin numeroase, in schimb operațiunile prin care acestea se realizează în practică, pot conduce la variante specifice fiecarui impozit.
Practica financiară cunoaște doua căi principale de evaluare a materiei impozabile: evaluarea indirectă (bazată pe prezumție) și evaluarea directă.
Evaluarea indirectă se poate efectua:
• pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil, uzuală pentru impozitele de tip real, da o imagine aproximativa asupra valorii obiectului supus impunerii, operativă, simplă și puțin costisitoare, dar aproximativă și generatoare de abuzuri;
• forfetar, adică atribuirea unei valori obiectului impozabil de catre organelle fiscale în înțelegere cu contribuabilul;
• administrativ, adică atribuirea unei valori de către chiar organul fiscal pe baza propriilor informații și ajustabilă pe baza unor argumente prezentate de contribuabil și acceptate de organul fiscal.
Evaluarea directă se poate efectua:
• pe baza declarației unei terțe persoane, este vorba despre o persoana care cunoaste marimea materiei impozabile si este obligate, prin lege, sa declare organelor fiscale datele necesare pentru evaluarea acesteia.
• pe baza declarației contribuabilului, căruia i se stabilește prin lege obligația de declarație, ca și forma în care trebuie făcută și termenul până la care trebuie depusă.Are dezavantajul ca faciliteaza sustragerea de la impunere a unei parti din material impozabila, prin nesinceritatea declaratiei si imposibilitatea de a verifica justetea datelor cuprinse in declaratie.
Elemente tehnice și clasificarea prelevărilor fiscale
In momentul elaborării unui produs fiscal și apoi în etapa legislativă este necesară stabilirea elementelor sale constitutive.Omosiunea unui element constitutiv, precum și precizările incomplete afectează nevoile publice, procesul de gestionare a impozitelor și principiile de bază ale impunerii.
În cele ce urmează voi prezenta elementele tehnice ale prelevărilor fiscale care trebuie avute în vedere în momentul proiectării, legiferării și analizării acestora.
a) denumirea prelevării fiscale, se are în vedere numele prelevării fiscale.În general, numele prelevării fiscale face referire la conținutul acesteia.
b) subiectul sau plătitorul (contribuabilul)este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata unei taxe sau unui impozit. În anumite cazuri, legea stabilește un terț, împuternicit și obligat să rețină impozitul și să-l verse la buget.
Este necesar sa se faca distincție între persoana care este obligată la plata impozitului,
aceata se calculeaza și se reține prin stopaj și cel care suporta definitiv impozitul.
Capitolul I Introducere în fiscalitate
c) suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv plata impozitului. Se mai numește destinatar, deoarece impozitul în cauză este virat spre respectiva persoană, pentru a fi suportat.
d) beneficiarul prelevării fiscale, este reprezentat de Stat care colectează prelevările fiscale, în conformitate cu prerogativele care decurg din legislația în vigoare.
e) obiectul impunerii îl reprezinta materia supusa operațiunii de impozitare, adică elementul concret care stă la baza calcului impozitului (veniturile, averea, etc.)
f) sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul, ceea ce în mod obișnuit este venitul contribuabilului. Sursa poate să coincidă sau nu cu obiectul impozitului. La impozitele pe venit, cele două elemente coincid.
g) unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura utilizată pentru exprimarea dimensiunilor obiectului impozabil.Unitățile de mîsura pot fi : unități monetare (venit, cheltuială) sau unități fizice, averea sau metrul pătrat pentru terenurile intravilane cu alte
destinații decât cele agricole și hectarul pentru terenurile agricole.
h) cota impozitului reprezintă impozitul aferent unității de impunere.Această cotă poate fi stabilită ca sumă fixă sau ca o cotă procentuală (constantă, progresivă sau regresivă).
i) asieta este totalitatea măsurilor pe care organele fiscale le iau în vederea așezării impozitului pentru fiecare subiect în parte: identificarea obiectului, stabilirea mărimii sale și calculul impozitului datorat.
j) termenul de plată adica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.Neachitarea impozitului pana la data stabilită atrage dupa sine obligația contribuabilului la plata majorărilor de întarziere. Legea menționează pentru fiecare tip de impozit sancțiunile care vor fi suportate de subiect în caz de nerespectare a termenelor de plată: majorări, popriri, sechestru, scoaterea la licitație, amenzi penale și, în cazuri extreme (evaziune intenționată sau frauduloasă), privarea de libertate.
Avand în vedere diversitatea formelor pe care le-au imbracat de la o țară la alta, prelevările fiscale se grupeaza după diferite criterii:
Principala grupare a impozitelor după trăsăturile de fond si forma cuprinde:
impozitele directe care se percep direct de la persoanele fizice sau juridice care trebuie să suporte, la anumite termene sarcina fiscală stabilită pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind obiectul impunerii și a cotelor fixate prin lege.
Deasemenea, impozitele, la rîndul lor se pot grupa in funcție de criteriile care stau la baza așezării lor în: impozite reale și impozite personale.
Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc asupra obiectelor materiale, fără să se țina seama și de situația personală a subiectului impozabil.
Impozitele personale țin seama, în primul rand de subiectul impozitului în legatură cu averea și veniturile acestuia indiferent de ele.De aceea impozitele personale se mai numesc și subiective.
Putem spune că impozitele personale sunt de două feluri: impozitul pe venit și impozitul pe avere.
Capitolul I Introducere în fiscalitate
-impozitele indirecte nu se stabilesc direct și nominative asupra contribuabililor, ci se așeaza asupra vanzărilor bunurilor și prestării unor servicii.Impozitele indirecte se pot grupa în: taxe de consum(accize),monopoluri fiscale, taxe vamale si alte taxe.
O altă clasificare a impozitelor este după forma în care se percep, se disting:
impozite in natură, caracteristice oranduirilor trecute, care imbrăcau forma prestațiilor sau dărilor
impozite in bani, care se întalnesc în mod frecvent.
În funcție de scopul urmarit, impozitele se grupeaza în:
impozite financiare, care se instituie cu scopul de a realiza venituri pentru stat
impozite de ordine, vizează limitarea unei acțiuni, atingerea unui țel avand caracter nefiscal.
După frecvența cu care se realizează, impozitele pot fi:
permanente, adică atribuirea și perceperea lor prezintă o anumită regularitate
incidentale, adică se instituie și se încaseaza o singura dată.
În funcție de institțtia care le administrează, impozitele se clasifica în:
federale, ale statelor membre ale federației
locale, impozitele statului și impozite locale în cazul statelor cu strucură unitară.
Taxele se clasifică și ele după mai multe criterii.Astfel că după natura actelor și faptelor generatoare, există următoarele tipuri de taxe: taxe judecătorești, taxe consulare, taxe administrative.
După modul de încasare, taxele pot fi: taxe de numerar si taxe de timbru.
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
2.1. Definiția sistemului fiscal
Sistemul este definit ca un întreg , alcătuit dintr-un ansamblu de elemente componente, dependente între ele, coordonate în vederea atingerii unor obiective strategice.
Avad în vedere cele spuse, conceptul de sistem fiscal are o varietate de definiții, în literatura de specialitate.
Unii economiști consideră sistemul fiscal ca: “totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoane fizice și persoane juridice care alimentează bugetul public.” sau “totalitatea impozitelor instituite într-un stat,care-i procură acestuia o parte covarșitoare de venituri bugetare, fiecare impozit avand o contribuție specifică și un rol regulator în economie”.
O alta definiție a sistemului fiscal precizează că : “sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte , principii, metode, procese cu privire la o mulțime de elemente (material impozabilă, cotele de impunere, subiecții fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului. ”
Această abordare este mai riguraoasă deoarece pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului ca întreg și relațiile dintre elementele acestui sistem fiscal.Fiind un sistem are și un feed-back care asigură reglarea sistemului, pe baza deciziilor de reglare.
Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe și alte varsaminte obligatorii care afectează veniturile tuturor persoanelorl fizice și juridice, ponderea efortului fiscal fiind suportată de masa populației, mai ales prin intermediul prețurilor.
Pentru o bună funcționare a economiei unui stat, este necesară asigurarea unei stabilități a sistemului fiscal.Astfel în cazul unor modificări și completări care s-ar aduce reglementărilor fiscale ar crea greutăți în cunoașterea corectă și aplicarea unitară a legislației fiscale.În plus, prin acest fenomen se creaza o stare de neîncredere și nesiguranța investitorilor interni dar și straini pentru soarta investiției care intenționează să o facă. În acest sens, un sistem fiscal simplu și ușor de ințeles este coerent, echilibrat și eficient.Deasemenea, sistemul fiscal trebuie să fie flexibil,astfel încat să se adapteze la politicile aplicate și la modificarea bazei impozabile, este neutru, indiferent de poziția socială, de resursele și de posibilitățile contribuabililor.
În orice oranduire socială, “sistemul veniturilor publice este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de producție și de sfera relațiilor marfă-bani”.
2.2. Funcțiile și rolul sistemului fiscal
Funcțiile sistemului fiscal
Sistemul fiscal reprezintă o componentă specială a finanțelor publice, prin contribuția sa la formarea veniturilor bugetare.Fiind o componenta principală a resurselor finanțelor publice, sistemul fiscal îndeplinește funcțiile specifice finanțelor în general, dar cu o serie de particularități datorită conținutului lor economic, a proceselor de redistribuire a produsului intern brut.
Avand în vedere faptul că finanțele publice sunt diferite de la o țară la alta, depinzand de gradul de dezvoltare al țării în discuție, de sistemul socio-economic, constatăm că și opiniile cu privire la numarul funcțiilor îndeplinite de sistemul fiscal diferă.
Unii cercetători consideră că sistemul fiscal îndeplinește patru funcții și anume: funția de repartiție, funcția de redistribuire a veniturilor și averilor asupra activităților economico-sociale, funcția de reglare a economiei și funcția de control.Alții consideră că sistemul fiscal îndeplinește trei funcții și anume:funcția de alocare (fiscală), funcția de stabilizare (extrafiscală) și funcția de redistribuire (sociala).
O altă opinie cu privire la numarul de funcții ale sistemului fiscal este că sistemul fiscal îndeplinește două funcții principale, respectiv funcția de repartiție și funcția de control.
Avand în vedere cele spuse mai sus, din punctual meu de vedere cea mai bună opinie este ultima, că sistemul fiscal îndeplinește două funcții principale, care încorporează celelalte funcții enumerate în plus de ceilalți economiști și cred că aceste diferențe de opinii apar datorită confuziei care se face între termenii ‘funcție’ și ‘rol’.
Funcția de repartiție a finantelor publice are ca obiect formarea și mișcarea fluxurilor financiare, adică formarea veniturilor bugetului de stat și utilizarea lor, respectiv efectuarea cheltuielilor prevăzute și cuprinde constituirea fondurilor și distribuirea acestora, care reprezintă doua etape succesive ale acestei funcții.
În cadrul etapei de costituire a fondurilor, sistemul fiscal asigură formarea fondurilor publice prin prelevarea la bugetul de stat și bugetele locale a impozitelor și taxelor, precum și a contribuțiilor ăn vederea constituirii fondurilor speciale ale sistemului economico-sociale, reglementate prin legislația în vigoare din țara respectivă.
Aceste prelevări care alimentează bugetele publice sunt prelevări obligatorii și nerambursabile și sunt instituite pe baza voinței unice a statului, avand un caracter obligatoriu, adică toți cei care obțin și dețin venituri și averi sunt contribuabili și participă la finantarea utilităților publice.
În funcție de cheltuielile publice care trebuie finanțate într-un an se stabilește mărimea absolută a acestor prelevări obligatorii.Deasemenea, la stabilirea cotelor obligatorii ale prelevărilor , trebuie să se țină seama și de masura în care contribuabilii pot suporta sarcina fiscală.
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
Cea de-a doua etapă a funcției de repartiție, distribuirea fondurilor are ca obiect transferul pe destinații, către persoanele fizice sau juridice a fondurilor publice colectate de la contribuabili sub forma de prlevări fiscale obligatorii.Știut fiind faptul că nevoile publice sunt mai mari decat resursele publice, apar dificultăți în distribuirea fondurilor și satisfacerea cererilor de resurse, tocmai de aceea are loc o triere a destinațiilor posibile ținandu-se cont de diferite domenii ale activității economico-sociale sau de diferite categorii socio- profesionale, de constrîngerile de ordin economic și social cu care se confruntă respectiva țară.Astfel că, în țările în care mecanismele pieței funcționează satisfăcător, resursele publice sunt alocate într-o proporție mai mare pentru susținerea activităților cu caracter socio-cultural, însa în țările în curs de dezvoltare, resursele publice sunt folosite mai mult pentru dezvoltarea economiei.
Putem spune că, aceasta etapă a funcției de repartiție a sistemului fiscal, spre deosebire de prima etapă, are un caracter subiectiv.
Deasemenea, constatăm că aceasta funcție are un pronunțat caracter de redistribuire, deoarece resursele statului se formează pe baza veniturilor primare, adică a veniturilor
obținute de factorii de producție pe seama contribuției lor la rezultatele activității economice: producerea de bunuri materiale, servicii și informații,natură social-culturală, cum sunt educația, sănătatea, asigurările sociale etc.și pe seama acestor venituri, statul întreprinde activități de susținere a agentilor economici, a instituțiilor publice și a cetățenilor.
Functia de control a sistemului fiscal realizează gestionarea banului public, controlul cu privire la dimensionarea marimii impozitelor, taxelor și contribuțiilor, nivelul relativ în PIB,respectarea principiilor de impunere,finalizarea asietei prin perceperea efectivă a veniturilor fiscale, proveniența resurselor și titlul cu care se mobilizează la bugetele publice.
Putem spune ca între cele două funcții principale ale sistemului fiscal există o stransa legătură, deoarece pe langă constituirea și repartizarea fondurilor, se verifica modul în care sunt alocate și utilizate resursele publice.
Rolul sistemului fiscal
Coroborand opiniile diferite exprimate de diferiți economiști, am ajuns la concluzia că rolul sistemului fiscal se manifesta pe trei planuri: pe plan financiar, pe plan economic și pe plan social.
Pe plan financiar, rolul sistemului fiscal este acela de a procura resurse financiare necesare bugetului public în vederea acoperirii cheltuielilor de funcționare, în bune condiții, a sistemului public și să efectueze cheltuieli cu caracter social.
Acest rol al sistemului fiscal s-a diversificat pe masura dezvoltării societăților, au luat amploare intervenția finanțelor publice pentru finanțarea acțiunilor administrative, cele cu ordinea publică, finanțarea infrastructurii comunale și locative precum și finantarea realizării unor obiective economice în sectorul de stat sau mixt.
Pe plan economic, finațele publice manifestă un rol intervenționist prin care statul intervine pe piață pentru realizarea unor echilibre globale,pentru frînarea sau încurajarea activităților economice și stabilizarea acestora.
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
Intervenționismul are loc prin măsuri diverse corective, directe, indirecte, administrative, cat și anumite parghii financiare care influențează anumite laturi ale activitații economice și financiare, prin promovarea unor politici de acțiune asupra cererii globale, politici fiscale care favorizează creșterea economică și măsuri de armonizare a acesteia.
În concluzie, rolul economic intervenționist al finațelor publice este necesar, avand la bază criteriul eficacității economice a statului.
Pe plan social, rolul sistemului fiscal se manifestă prin susținerea în spiritul solidarității sociale a unor persoane fizice cu venituri modeste și sarcini familiale precare sau a persoanelor care și-au pierdut temporar sau permanent capacitatea de muncă și acordarea acestora a unor facilități fiscale. Finanțele publice acordă acestor persoane, în funcție de situația personală a contribuabililor, resurse mobilizate de la alte persoane fizice și juridice.
Tot pe plan social, fiscalitatea intervine pentru descurajarea consumului anumitor produse (alcool, tutun) prin perceperea unor impozite mai mari și poate influența unele comportamente ale cetatenilor tarii respective, cum ar fi cele legate de intemeierea și menținerea familiilor(impozitul pe celibate sau taxa de timbru de divort) sau in domeniul demografic.
2.3. Tipologia sistemelor fiscale
Datorită faptului că sistemele fiscale diferă de la o țară la alta, în funcție de gradul de dezvoltare al țării respective, tragem concluzia că există mai multe tipuri de sisteme fiscale corespunzatoare condițiilor istorice, geografice și politice de dezvoltare a țării în care funcționează.
Se poate spune că sistemele fiscale se clasifică, în funcție de concepțiile care au stat la baza conturării lor, în :
sisteme fiscale utopice
sisteme fiscale funcționale
sisteme fiscale teoretico-proiective.
1.Sistemele fiscale utopice sunt bazate pe idea utilizării unui impozit unic, avandu-se în vedere:
– părerea că se poate realiza o standardizare a prelevărilor fiscale
– influența curentelor teoretice care încercau să explice modul de formare a veniturilor
– cerința eliminării numărului mare de impozite calculate injust.
De-a lungul timpului au existat numeroase propuneri referitoare la impozitul unic (impozitul unic pe capital, impozitul unic pe venit, impozitul unic pe consum, etc.), însa nici una dintre aceste idei nu au prins contur în practică, dovedindu-se că practicarea unui impozit unic este irealizabilă.Statele utilizează mai multe tipuri de impozite percepute în funcție de condițiile economice, sociale, politice existente în țara respectivă.
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
2.Sistemele fiscale funcționale sunt bazate pe funcțiile statului de a satisface nevoile publice și de a corecta anumite dezechilibre sau disfuncționalități care apar în cadrul
economiei reale, astfel că ele există în diverse forme în funcție de gradul de dezvoltare economico-social și politic al țării respective.
La randul lor, sistemele fiscale funcționale se clasifică în funcție de natura impozitelor predominante și de intensitatea presiunii fiscale.
După natura impozitelor predominante, sistemele fiscale se clasifică în următoarele categorii:
Sisteme fiscale în care predomină impozitele directe se referă atat la cele rudimentare, de tip arhaic, cat și la cele contemporane, ale țărilor cele mai avansate din punct de vedere economic, care au la bază impozitul pe venitul net și cele pe societate.
Sisteme fiscale în care predomină impozitele indirecte sunt specifice țărilor subdezvoltate, țărilor aflate în criză economică, prin care se realizează o difuzare în masă a presiunii fiscale, care se suportă de către consumatorii finali, fără să se țină cont de mărimea veniturilor acestora.
Sisteme fiscale cu predominanța complexă sunt acelea în cadrul cărora se ajunge la o apropiere a ponderilor impozitelor directe de cele indirecte și sunt specifice țărilor dezvoltate economic, cu cu structuri economico-sociale echilibrate și cu regimuri politice social- democrate.
Sisteme fiscale în care predomină impozitele generale sunt specifice țărilor cele mai dezvoltate, cu o contabilitate,un sistem al conturilor naționale și aparatul fiscal bine organizate.Acestea aplică impozitul pe venitul global și impozitul pe cifra de afaceri bruta sau TVA.
Sisteme fiscale în care predomină impozitele particulare caracteristice structurilor fiscale neevoluate unde impozitele sunt așezate pe anumite categorii de venituri sub forma indiciară și forfetară, precum și în țările subdezvoltate în care impozitele directe se impun asupra unor venituri importante, iar cele indirecte lovesc anumite produse.
Dupa intensitatea presiunii fiscale, sistemele fiscale se împart în: sisteme fiscale grele și sisteme fiscale ușoare.
Sistemele fiscale grele sunt caracteristice țărilor dezvoltate economic, unde serviciile publice sunt extinse și participarea capitalului de stat în economie este redusă.Aceste sisteme au o pondere mare (80-90 %) a prelevărilor fiscale în ansamblul prelevărilor publice și o pondere mare a prelevărilor în PIB, ceea ce înseamna că obligațiile fiscale sunt mari și sunt greu de suportat de către contribuabili.
Sistemele fiscale ușoare sunt acelea unde prelevările fiscale dețin o pondere scazută în produsul intern brut (10- 15%), prin urmare obligațiile fiscale sunt ușor de suportat de catre contribuabili.
3.Sistemele fiscale teoretico- productive reflectă orientari politice ale guvernelor și includem, în această categorie: programele de reformă fiscală elaborate de guvernele
țărilor din Europa Occidentala, în scopul armonizării structurilor fiscale, sistemul
Capitolul II Conceptul de sistem fiscal
fiscal tripolar mai poate fi considerat ca sistem tehnico- productive, conceput de Maurice Allais și programele de reformă fiscală elaborate de fostele țări socialiste.
Sistemele tehnico- productive sunt orientate către programele de reformă fiscală, ținand cont de dinamica dezvoltării structurilor sociale și economice, cerințele mobilizării resurselor destinate finanțării nevoilor sociale ale comunităților, pe plan național și local, în condițiile asigurării randamentului scontat al prelevărilor fiscale și ale promovării echității fiscale.Scopul reformei este acela de a construi un sistem coerent, echitabil și eficient, pentru a putea face fata cerințelor așezării economiei pe bazele pieței și reconsiderarea rolului statului în activitatea economică.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Capitolul III Sistemul fiscal in Republica Populara Chineza
3.1. Scurt istoric
3.1.1.Republica Populara Chineza
R.P. Chineză – prescurtat China – este situată în partea de est a Continentului Asiei, pe malul vestic al Pacificului, având o suprafață de circa 9 600 000 kmp, fiind cea mai mare țară din Asia ca suprafață și a treia din lume după Rusia și Canada.
Beijing este capitala Republicii Populare Chineze și are 12 milioane de locuitori.
Beijing este situat în nord-estul Chinei, de altfel numele său înseamnă "Capitala Nordului". Este al treilea cel mai mare municipiu din țară după Chongqing și Shanghai.
Shanghai este cel mai mare oraș din China și un centru important comercial în Asia. Orașul are o populație de 13,5 milioane de locuitori (2.133 locuitori/km2). Alături de Shenzhen și Guangzhou, este motorul economic al Chinei.
Limba oficială în Republica Populară Chineză este limba chineză fiind una dintre cea mai vorbită limbă, fiind limba oficială și în Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore. Deasemeni, este una din limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Din populația Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză. Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte ale chinezei, care din anumite puncte de vedere ar putea fi interpretate ca limbi înrudite.Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezești indică numai sensul, nu și rostirea.
Dialectul mandarin vorbit în Beijing este promovat de Guvern ca limbă vorbită pe întreg teritoriul Chinei, cît și în Taiwan și Singapore. În Sudul Chinei este vorbit dialectul cantonez, care este limba principală vorbită din Hong Kong și Macao.
Sistemul politic al Chinei este o republică semi-prezidențială cu dictatură unde președintele țării este Hu Jintao, iar primul-ministru Wen Jiabao.China și-a caștigat independența pe data de 1 octombrie 1949, iar imnul național este: Marșul Voluntarilor.
Renminbi este moneda națională a Chinei. Unitatea de bază este yuanul scris în general cu simbolul ¥. Un yuan este împărțit în 10 jiao , și un jiao este împărțit în 10 feni.
Populatia Chinei este de 1,313,973,713 fiind cea mai populată țară din lume. Mai mult de o cincime din totalul populației Pământului trăiește în China. China a dat naștere celei mai vechi civilizații din lume și are o istorie ce datează din urma cu 3500 de ani. “Zhonghuo”, numele chinezesc pentru “țara”, înseamna “teritoriul central”, o referință la credința chinezească în care se spune ca țară era centrul geografic al Pământului și singura civilizație adevarată. In secolul al XIX-lea, China a devenit o națiune slabă din punct de vedere economic și politic, dominată de puteri străine. China are peste 20 de orașe mari cu o populație minimă de 1 milion de locuitori si înregistreaza o creștere anuala a populației de aproape 11 milioane de oameni. Republica Populară Chineză este compusă din 22 de provincii. Pe lîngă aceste provincii există 5 regiuni autonome, fiecare
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
desemnată pentru anumite grupuri minoritare, 4 municipii (regiuni municipale), și două regiuni autonome cu statut special, care se bucură de o autonomie mai extinsă.
Cei mai mulți chinezi-59% din populație, sau în jur de 767 milioane de oameni- se identifică ei înșiși ca fără religie.Totuși, ritualurile și religia, în special credința tradițională joacă un rol important în viața multora.33% din populație urmează un mix de credințe pe care, de obicei, staticienii le numesc „Credințe tradiționale” sau doar „Altele”.
6% din populația Chinei sunt declarați Budiști.Cu o estimare de 100 milioane de aderenți, Budismul este cea mai mare organizare religioasă.Deasementea, sursele oficiale indică că există în jur de 20 milioane de Musulmani (majoritatea Hui), mai mult de 15 milioane Protestanți și 5 milioane Catolici, în țară.În China există un nivel ridicat de persecutare a creștinilor.
China este a doua economie a lumii, cu un PIB evaluat (după paritatea puterii de cumpărare) la 8,091 trilioane de dolari, în condițiile, însă, ale unui PIB per capita de 6,193 de dolari.În anumite cercuri politice din SUA, ceea ce se întâmplă în China a deranjat puțin. Resursele bugetare americane au fost limitate de fuga capitalurilor către China, iar anumite industrii locale (ex:. textilele) afectate.Disconfortul chinez este valabil și în UE. Unii politicieni din America au acuzat continuu Beijingul pentru deficitul comercial, rezultat al menținerii cursului fix dolar-yuan, amenințând cu taxe vamale și bariere netarifare importurile din China. Mai mult, la negocierile pentru intrarea în OMC,
americanii au propus o creștere a impozitelor în Zonele Economice Speciale (ZES) de la 15 la 35% –măsură „stimulativă” pentru economia de piață din China pe care teoretic o încurajează! – cu scopul vădit de a opri "hemoragia” de capital. De asemenea, China contemporană nu este lipsită de păcatele concubinajului dintre cele două sisteme – cauzate mai curând de elemental socialist mai puțin virtuos –: birocratism, stimulente adverse, corupție,respect precar pentru proprietate, toate pe fondul desconsiderării încă a libertăților democratice și statului de drept. De asemenea, predispoziția autorităților chineze este ca atunci când economia are probleme soluția să vină printr-un pas înapoi, de timpul unei intervenții politice sau al înăspririi controlului asupra unor sectoare din economie (ex. în caz de inflație sau de încălzire a creditului). Însă, o dată reprimate aceste impulsuri, economia comunistă a Chinei are toate șansele să dea lumii o nesperată lecție de capitalism.
3.1.2.Evoluția sistemului fiscal în Republica Populară Chineză
Taxele reprezintă cea mai importantă sursa a venitului fiscal în China.Aceatea reprezintă, deasemenea, un important levier pentru economie utilizat de Stat pentru reechilibrarea economiei, care produce impact important în dezvoltarea economică și socială a Chinei.
Pentru a putea înțelege trecutul și viitorul sistemului fiscal în China, trebuie să știm de unde provine acesta.Deși China a colectat taxe și impozite de mult timp, pentru a putea întelege actualul sistem fiscal al Chinei, trebuie doar să luăm în considerare sistemul
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
fiscal care a fost instalat în 1950, și care reflactă atunci- practica sovietică. Sub acel sistem toate cheltuielile erau stabilite la centru.Important pentru dezvoltările viitoare, totuși, responsabilitățile pentru administrarea publică și serviciile sociale de zi-cu-zi cum ar fi: educația(exceptand universitățile), sănătatea, securitatea socială, și alte servicii publice, au fost toate delegate guvernanților locali.Finanțarea pentru aceste servicii era asigurata de Guvernul Central, prin intermediul sistemului venit-parte.
La acea vreme, veniturile proveneau, în mare masură, din profiturile provenite de la întreprinderi care erau colectate printr-un model neuniform pentru diferite regiuni și localități. În principal, împartirea resurselor se făcea anual către guvernele locale pentru a putea finanța cheltuielile aprobate.În practică,sistemul venit- parte, era negociat, în cea mai mare parte, în natura.Mai mult, felul în care impozitele și taxele erau obținute le fșcea efectele uni sistem fiscal non-transparent.Deși sistemul fiscal era, în parte, verificat de controale directe și în unele cayuti compensat cu aspecte din structura financiară, per total se pare clar ca nu era favorabil nici unei creșteri sau echități.
De îndata ce mecanismul economiei planificate a inceput sa fie demolat, sistemul de venituri a început repede să erodeze.Impactul imediat al reformei de piața a fost eroziunea rapidă și dramaticș a bazei traditionale a taxelor și impozitelor ale economiei planificate , astfel profiturile SOE și colectarea veniturilor au scazut abrupt.
Reforma fiscală a început la sfarșitul anilor ’70 ca parte a “noului sistem chinezesc” luand forma unor schimbări în structura taxelor și impozitelor.De exemplu, referitor la profitul intreprinderilor, în 1984, un impozit pe venitul întreprinderile proprietate de stat a fost introdus ca să înlocuiasca transmiterile profitului.Această reformă se confruntă cu o rezistență puternică și în 1986 a fost inlocuită cu un sistem “contract”, astfel întreprinderile au semnat contracte pe mai mulți ani în care specificau profitul lor transmis.În fața unui abrupt declin fiscal, în 1988 Guvernul Central introduce în plus un sistem al contractelor fiscale (sistemul responsabilitatatii fiscale) cu guvernele locale.Rezultatul acestor contracte a dus la efectuarea unei modificări fundamentale în sistemul fiscal, cum ar fi un transfer de responsabilități care a fost mai tarziu codificată în Legea Bugetului din 1994.
La începutul anilor 1990, situatia Guvernului Central era disperată, suferind o reformă drastică.Astfel că în perioada 1978-1993, China s-a confruntat cu un declin al Bugetului.
Cea mai mare reformă fiscală a avut loc în 1994 cu scopul refacerii sistemului fiscal și a avut trei mari componente:modernizarea taxelor, împarțirea taxelor și administrarea taxelor.
În ceea ce privește modernizarea taxelor și impozitelor, cea mai importantă dintre componentele reformei, are în vedere: simplificarea structurii taxelor și impozitelor, eliminarea elementelor care provoaca distorsiuni și incredibila transpareanță a sistemului.
Sistemul complex al impozitelor asupra circulației mărfurilor împrumutate din sistemul sovietic, care în anii 1980, datorită cotelor multiple, provocau distorsiuni grave, atrageau prea multe investiții în anumite sectoare și provocau convergențe în structura industriala a regiunii, au fost inlociute cu taxa pe valoare adaugata aplicată acum tuturor
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
manufacturilor.Introducerea unei singure cote pentru taxa pe valoarea adaugată a dus la eliminarea efectelor nedorite produse de aceste taxe.
Reforma din 1994 a stabilit, pentru prima dată în China, un sistem de administrare națională a impozitelor și taxelor, deasemenea reforma din 1994 a simplificat sistemul de împartire al impozitelor.
În 1998, cand Zhu Ronjing a devenit premier a anunțat că reforma fiscală va fi una dintre cele cinci priorități ale reformei sub administrarea sa, și programul “onorariile vor deveni impozite” va fi cea mai mare preocupare a sa.
Sistemul fiscal actual al Chinei este produsul unui sfert de secol de modificări, unele dintre ele drastice, dar este clar că este un sistem în tranziție și rămâne în progres.Este de menționat faptul că în China, în decursul unor decade s-au produs modificări sensibile în politica impozitelor și taxelor, în administrarea acestora și chiar în finanțarea interguvernamentală.
Din mai multe considerente, actuala structură a impozitelor și taxelor este una modernă, ca și în majoritatea țărilor.Cu toate acestea, înca mai este destul spatiu pentru reformă.
Potrivit sistemului fiscal actual din China, există 25 de tipuri de impozite, care, în funcție de natura și funcțiile lor, se pot clasifica în urmatoarele 8 categorii:
a) Categoria impozitelor pe cifra de afaceri, cuprinde trei tipuri de impozite cum ar fi:
– taxa pe valoare adaugată
– impozitul pe consum
– impozitul commercial
b)Categoria impozitului pe venit include:
Impozitul pe venitul întreprinderilor
Impozitul pe venitul întreprinderilor cu investiții straine și întreprinderilor straine
Impozitul pe venitul individual
c)Categoria a impozitelor pe resurse include:
impozitul pe resursele minerale
impozitul pe terenul urban în folosința
d)Categoria taxelor speciale cuprinde:
taxa pentru menținerea orașelor
taxa pentru ocuparea terenului
taxa pentru orientarea investițiilor în active fixe
taxe pe aprecierea pământului
e)Categoria impozitelor pe proprietate include:
– impozitul pe clădiri
– impozitul pe averea imobilă urbană
f) Taxele pe comportament:
– taxa pentru uzura vehicolelor și navelor
– taxa pe timbru
– taxa pe documente
– taxa pe macelăritul vitelor
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
g) Taxele pe agricultură, include impozitul pe agricultură și impozitul asupra animalelor domestice, care sunt impuse întreprinderilor, unităților și/sau indivizilor care primesc venituri din activitățile desfașurate din agricultură și animalele domestice.
h) Taxele vamale sunt percepute pentru bunurile și articolele importat în și exportate în afara teritoriului Republicii Populare Chineze.
3.2. Impozitele și taxele
3.2.1. Impozitul pe venit
a) Impozitul pe venitul întreprinderilor(impozitul pe profit)
Impozitul pe venitul întreprinderilor este perceput oricărei întreprinderi proprietate de stat, întreprinderi colective, întreprinderi private și alte organizații în concordanța cu legea.
Impozitul pe venitul întreprinderilor este calculat pe baza veniturilor totale câștigate de către plătitorii impozitului prevăzuți de lege într-un exercițiu financiar mai puțin deducerile acordate pentru același exercițiu financiar.
În mod normal, impozitul pe venitul întreprinderilor este calculat pe baza veniturilor obtinute de întreprinderi la care se aplica cotă de impunere de 33%, din care impozitul național reprezintă 30% și impozitul local 3%.Formula de calcul a impozitului este următoarea:
Impozitul pe venitul întreprinderilor= venitul obtinut de întreprindere * 33%
Pe lângă această cotă fixă de 33%, două cote inferioare, de 18% și 27%, sunt destinate pentru unele întreprinderi mai puțin profitabile.
Cele mai însemnate scutiri și reduceri de la acest impozit, prevăzute de lege sunt următoarele:
regiile autonome preferențiale și care sunt stimulate pentru desfașurarea activității le pot fi, potrivit acordului Guvernului, acordate reduceri și scutiri pentru o perioadă specificată
scutiri și reduceri pot fi acordate întreprinderilor care sactisfac hotărârile Statului, cum ar fi: tehnologia înalta, întreprinderile înregistrate de curând localizate în zonele revoluționare, în zonele minorităților naționale, zonele îndepartate și în zonele sărace aprobate de Stat, întreprinderile care au suferit pierderi în urma unor dezastre naturale, întreprinderile nou- înregistrate prestatoare de privilegii sociale, etc.
Colectarea și administrarea impozitului pe venitul întreprinderilor sunt executate în conformitate cu Legea Republicii Populare Chineze de Colectare și Administrare a Impozitelor.
b)Impozitul pe venitul întreprinderilor cu capital străin și întrepinderilor străine
Acest tip de impozit se percepe întreprinderilor cu capital străin și întreprinderilor străine, întreprinderilor și altor organizații economice care au sedii sau piețe în China angajate în operații de producție sau activități comerciale sau care, deși nu au sedii sau piețe în China, obțin venituri din surse ce provin din interiorul țării, conform legislației în vigoare.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Întreprinderile cu capital străin cu biroul central în China plătesc impozitul pe venitul obținut din sursele din lumea largă.Întreprinderile străine plătesc impozitul pe venit numai pentru venitul obținut din surse din interiorul țării.
Baza de calcul al impozitului pe venit plătit de întreprinderile cu capital străin și întreprinderile străine este suma rămasă din venitul brut al exercițiului financiar după ce se scad costurile, cheltuielile și pagubele.
Orice întreprindere străina care nu are un sediu stabil în China dar care obține venituri din profituri, dobânzi, rente, din drepturi de autor sau alte venituri din surse din interiorul tarii plătește impozit pentru veniturile brute obținute.
Impozitul pe venitul întreprinderilor cu capital străin și întreprinderile străine este de 30% din venitul obținut plus o cotă de 3% impozitul local pe venit, în total o cotă de 33%.Orice întrprindere străină care nu are sediu stabil sau piața în China dar obține venituri din profit, dobânzi, rentă, drepturi de autor sau alte tipuri de venituri din surse care provin din interiorul țării platesc impozit de 20%.Formula pentru calculul impozitului este:
Impozitul pe venit = venitul impozabil* cota aferentă
Principalele scutiri sunt următoarele:
scutirile sau reducerile pot fi acordate întreprinderilor cu capital străin care au sediul stabilit în Zonele Economice Speciale, Zonele de Dezvoltare Economică și Tennologică și Zonele de Dezvoltare Industrială a Tehnologiei specificate de Stat.
scutirile sau reducerile de la impozitul local pe venit pentru orice întreprindere cu capital străin angajată în încurajarea industriei sau a proiectelor pot, în concordanță cu situația actuală, fi acordate de autoritățile provinciei respective, regiunile autonome sau municipii cu acordul Consiliului de Stat.
Daca un contribuabil nu și-a plătit impozitul până la termenul limită stabilit de autoritățile fiscale, acestea trebuie să, pe lângă faptul că trebuie să remită un nou termen limita de plată, impune o majorare pentru întarziere, echivalentă cu 0.2% din impozitul întarziat pentru fiecare zi, începand cu prima zi de întarziere.
c)Impozitul pe venitul individual
Impozitul pe venitul individual trebiue platit, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, de catre indivizii care au domiciliul in China sau, desi nu au domiciliul in China, au rezidenta de un an sau mai mult de un an in China, asupra veniturilor lor derivate din surse din interiorul sau din afara teritoriului Chinei.Indivizii care nu au nici domiciliu si nici rezidenta in China sau care au domiciliul si rezidenta de mai putin de un an in China, trebuie sa plateasca impozitul pe venitul obtinut din surse din interiorul Chinei, in concordanta cu legea.
Impozitul pe venitul intreprinderilor trebuie sa fie perceput asupra urmatoarelor categorii de venituri:
venitul din salariu
venitul din productia sau activitatile comerciale obtinute de gospodariile individuale industriale si comerciale
venitul din remunerarea serviciilor personalului
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
venitul din drepturile intelectuale de autor
venitul din dobanzi, dividende si bonusuri
venitul din inchirierea proprietatii
venitul din transferul de proprietate
alte venituri stabilite de departamentul financiar al Consiliului de Stat.
Cotele pentru calculul impozitului pe venitul individual sunt urmatoarele:
pentru impozitul asupra veniturilor din salarii se aplica cote progresive de la 5 % pana la 45%- vezi anexa de mai jos.
pentru impozitului asupra venitului din operatiile de productie sau activitatile comerciale obtinute de gospodariile individuale industriale si comerciale se aplica cote progressive de la 5% la 35%- vezi anexa de mai jos.
venitul din remunerarea serviciilor personalului,dobanzile si dividendele, venitul din transferul de proprietate,venituri din chirii sau concesionari,venituri din drepturi de autor si alte venituri determinate ca fiind impozitate de Ministerul de Finante sunt deasemenea supuse calculului impozitului pe venitul individual cu o cota fixa de 20 %.
a) Impozitul pe venitul individual aplicat asupra salariilor se calculeaza inmultind veniturile din salarii lunare obtinute,dupa retinerea celor 800- 1600 yuan pentru rezidenti sau 4000yuani pentru nerezidenti, care reprezinta deducerea personala lunara normala, cu una dintre cele noua cote progresive prezentate in tabelul urmator.
Astfel ca formula de calcul al impoitului pe venitul din salarii este:
Venitul lunar impozabil= salariul lunar – deducerea personala lunara
Impozitul pe venit = venitul lunar impozabil * cota aferenta- deducerea
b) Formulele de calcul al impozitului pe venitul gospodariilor individuale sunt urmatoarele:
Venitul annual impozabil = venitul brut anual – costuri, cheltuieli si pierderi
Impozitul pe venit annual = venitul anual impozabil* cota de impozitare – deducerea
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Cotele progresive pentru impozitul pe venitul individual al gospodariilor sunt:
c) venitul din remunerarea personalului, din drepturile de autor si venitul obtinut din inchirierea proprietatilor fac obiectul impozitului pe venit obtinut din aceste surse care se calculeaza cu urmatoarele formule:
venitul impozabil= venitul brut- deducerea personala (sau 20% din venitul brut obtinut)
impozitul pe venit= venitul impozabil * cota de 20%
d)Calculul impozitului pe venitul obtinut din transferul de proprietate se realizeaza cu ajutorul formulelor urmatoare:
venitul impozabil= dezbaterile privind transferul de proprietate- valoarea originala a proprietatii- cheltuielile rezonabile
impozitul pe venit= venitul impozabil * 20%
e)impozitul pe veniturile obtinute din dobanzi, dividende, bonusuri si alte venituri este calculate astfel:
impozitul pe venit= venitul obtinut * 20%
Urmatoarele categorii de venituri trebuie sa fie scutite de la impozitul pe venit:
decernarile pentru realizari in stiinta, educatie, tehnologie, cultura, sanatate publica, cultura psihica si protectia mediului inconjurator acordate de guverne, ministere si comisii
subventiile si alocarile acordate de Stat
alocatiile de stat, pensile
indemnizatile de asigurare
soldele militare primite de membrii din fortele armate
venitul obtinut de personalul diplomatic si ofiterii consulari si alt personal care este scutit de la plata impozitului potrivit prevederilor legii.
scutirile de la impozitare stipulate in conventiile internationale din care Guvernul Chinei face parte.
Alte scutirile de la impozit acordate de departamentul financiar al Consiliului de Stat.
In una dintre urmatoarele situatii se acorda reduceri de la plata impozitului pe venit pentru:
– venitul obtinut de persoanele cu disabilitati, varstnicii neajutorati si membrii familiali ai martirilor
– platitorii care sufera pierderi mari in urma unor dezastre, calamitati
– alte cazuri prevazute de lege.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Veniturile din salarii si alte venituri de aceeasi natura se impoziteaza lunar.Astfel ca impozitul trebuie platit in primele sapte zile ale lunii urmatoare.
Contribuabilii impozitului pe venit sunt indivizii care castiga venituri din sursele prezentate mai sus, iar persoanele sau organizatiile care platesc aceste venituri trebuie sa retina la sursa impozitul si sa il plateasca la termenul stabilit de lege.Contribuabilii care castiga venituri din doua sau mai multe surse trebuie sa declare si sa plateasca ei insisi impozitul.
Colectarea si administrarea impozitului pe venitul intreprinderilor sunt executate in conformitate cu Legea Republicii Populare Chineze de Colectare si Administrare a Impozitelor.
3.2.2. Impozitele pe proprietate(avere)
a)Impozitul pe clădiri(House Property Tax)
Contribuabilii impozitului pe cladiri sunt toti indivizii care detin in proprietate o cladire situata in China sau sunt utilizatorii, ipotecarii sau ingrijitorii cladirilor situate in China (excluzand intreprinderile cu capital strain, intreprinderile straine si strainii).
Pentru calculul impozitului se aplica doua cote diferite, in doua cazuri diferite:
primul caz, acela in care baza impozitului este valoarea reziduala dupa scaderea din valoarea originala a unui procent de 10% pana la 30% din valoare.Cota de impunere este de 1.2%
intr-un alt caz, unde baza de calcul este venitul din proprietate inchiriata, cota fiind de 12%
Formula de calcul a impozitului pe cladiri este urmatoarea:
Impozitul pe cladiri= baza impozabila * cota de impunere
Scutirile de la impozitul pe cladiri sunt:
cladirile proprietate a Statului pentru folosinta proprie a organelor statelor, a fortelor armate si a institutiilor publice
cladirile care apartin lacaselor de cult, templelor religioase, muzeelor, caselor memoriale,
cladirile avariate, precum si casele verificate ca find scoase din uz de catre departamentele relevante.
Impozitul pe cladiri se datoreaza catre bugetul local al orasului, al capitalei si al distrinctului industrial sau minier unde este situate cladirea.
b)Impozitul pe averea imobilă urbană(City Real Estate Tax)
Impozitul pe averea mobile trebuie sa fie colectata, conform prevederilor legislatiei fiscale in vigoare si trebuie perceput de catre autoritatile fiscale.In prezent, acest impozit este alicat numai intreprinderilor cu capital strain, intreprinderile straine si strainii, si este perceput numai pentru cladirile detinute, nu si pentru teren.
Detinatorii de proprietati trebuie sa fie supusi la plata impozitului pe averea imobila.Cand proprietatea este sub ipoteca, ipotecarul trebuie sa fie supus la plata impozitului.Atunci cand detinatorii sau ipotecarii nu sunt prezenti in localitatea unde averea imobila este situate, impozitul trebuie platit de cel care are in grija sau foloseste averea in favoarea detinatorilor sau ipotecarilor.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Impozitul pe averea imobila trebuie sa fie stabilit dupa urmatoarele criterii utilizand urmatoarele cote de impunere:
pentru contribuabilii care folosesc pretul cladirii pentru a calcula impozitul, cota este de 12%
pentru contribuabilii care folosesc venitul cladirii inchiriate pentru a calcula impozitul, cota este de 18%.
Formula de calcul a impozitului este:
Impozitul pe averea imobila= baza de impozitare * cota de impunere
Impozitul pe constructie trebuie sa fie stabilit annual la o cota asupra valorii standard a constructiei.Impozitul afferent terenului trebuie stabilit annual la o cota de 1.5% din valoarea standard a terenului.In orasele in care este dificil de determinat valoarea standard separat pentru teren si pentru constructii, impozitul trebuie sa fie stabilit anual la o cota de 1.5% asupra valorii standard consolidate a terenului si constructiilor.
Urmatoarele categorii de active imobile trebuie sa fie scutite de la impozitul pe avere:
activele imobiliare detinute de unitatile militare, agentiile guvernamentale si organizatiile sociale pentru uzul propriu
activele imobiliare detinute de scolile publice
activele imobiliare folosite pentru parcuri, muzee sau alte scopuri publice
activele imobiliare folosite numai pentru moschee, temple religioase.
Reducerile sau scutirile de la impozit trebuie sa fie concesionate urmatoarelor categorii de active imobiliare:
cladirile recent construite sunt scutite de la impozit pentru o perioada de trei ani incepand cu luna in care constructia este terminate.
cladirile renovate cand costurile cu renovarea depasesc jumatate din costurile constructiei, pot fi scutite de la impozit pentru o perioada de doi ani incepand cu luna in care renovarile au fost terminate.
alte active immobile pentru care, in anumite circumstante, Guvernul de la nivelul provinciei stabileste reduceri sau scutiri de la impozit.
Autoritatile fiscale locale trebuie sa determine cand trebuie platit impozitul, in rate trimestriale sau semestriale.
Averea imobila trebuie evaluate anual de catre Comisia pentru Evaluarea Averilor imobile.Autoritatile fiscale trebuie, in conformitate cu legea care reglementeaza acest impozit, sa formuleze masurile de cercetare si percepere a impozitului pe averea imobila si trebuie sa prezinte aceste masuri guvernului provinciei pentru aprobare si implementare si trebuie deasemenea sa prezinte aceste masuri catre Administratia Fiscala a Statului din cadrul Ministerului Finantelor.
3.2.3.Impozitele pe cifra de afacere(impozitele idirecte)
a)Impozitul pe valoarea adaugată (Value added tax)
In Republica Populara Chineza, pentru prima data taxa pe valoarea adaugata a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1994 cand a intrat in vigoare legea care reglementea acesta
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
taxa, legea GUO WU YUAN LING [134] 1993.12.13, reactualizata si modificata prin legea Guo Shui Han [2006].
Toate unitatile si indivizii care, pe teritoriul Republicii Populare Chineze, vand bunuri,repara sau asambleaza bunuri,presteaza servicii sau importa bunuri, trebuie sa fie platitori ai taxei pe valoarea adugata, in concordanta cu prevederile legislatiei fiscale.
Cotele de impozitare pentru calcul taxei pe valoarea adugata sunt:
a) 17% pentru vanzatorii si importatorii bunurilor, cu exceptia bunurilor enumerate mai jos.
b) 13% pentru vanzatorii sau importatorii ai urmatoarelor bunuri:
cereale, ulei vegetal comestibil;
incalzire, aer conditionat, apa calda, carbine, gaz lichefiat, gaz natural, gaz metan;
carti, ziare, reviste;
alimente, ingrasaminte chimice, utilaje pentru agricultura, acoperis din plastic pentru agricultura;
alte bunuri prevazute de Consiliul de Stat.
c) zero pentru exportul bunurilor,conform legislatiei;
d) 17% pentru cei care se ocupa cu prelucrarea, repararea sau inlocuirea unor servici.
Orice modificare a cotelor se hotaraste de catre Consiliul de Stat.
In China exista doua tipuri de platitori ai tax ape valoare adaugata dupa criteriul circulatiei bunurilor si serviciilor si in conditiile actualului sistem.Astfel, unii sunt platitori normali, iar altii sunt platitori de scara mica care sunt mai putin numerosi, iar acestia din urma sunt angajati in productia bunurilor si prestarea serviciilor a caror circulatie este mai mica decat RMB.
a) Platitorii normali
Pentru a calcula tax ape valoare adaugata, platitorii normali trebuie sa calculeze separat impozitul asupra vanzarilor si impozitul aferent achizitiilor in perioada curenta.Apoi diferenta dintre impozitul aferent vanzarilor si impozitul asupra achizitiilor reprezinta impoztul pe valoarea adaugata platit catre autoritati..Formula pentru calcularea impozitului este:
Impozitul pe valoarea adaugata= impozitul pe valoare adaugata aferent vanzarilor din perioada curenta- impozitul pe valoarea adaugata aferent achizitiilor din perioada curenta.
Impozitul aferent vanzarilor = volumul vanzarilor in perioada curenta* cota aferenta
Suma vanzarilor trebuie sa fie calculate in Renminibi.Vanzarile platite in moneda straina trebuie sa fie schimbata in Renminbi in concordanta cu cursul de schimb corespunzator pietei schimbului.
b) Platitorii de scara mica
Platitorii de scara mica angajati in vanzarea bunurilor si serviciilor pot utilize o metoda simplificata de calcul al impozitului.Modelul pentru platitorii de scara mica este determinat de Ministerul Finantelor.
Platitorii de scara mica sunt impozitati pe baza venitului derivat din vanzarile bunurilor si prestarea serviciilor prin aplicarea cotelor, 4% pentru sectorul commercial, 6% pentru alte sectoare.Formula de calcul este:
Taxa pe valoare adaugata = Vanzari * cota de impunere
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
c) Importurile
Bunurile importate sunt impozitate pe baza pretului compus stabilit la care se aplica una dintre cotele prezentate mai sus.Formula de calcul este:
VAT= pretul compus*cota de impunere aferenta
Pretul compus = valoarea taxelor vamale + taxa de consum
In cazul aplicarii cotei zero pentru bunurile exportate, exportatorii se pot adresa autoritatilor cu privire impozitul aferent achizitilor restituit asupra acelor bunuri exportate. .In prezent, cotele de restituire constau in 3%, 5%, 8%, 13% si 17%.
Conform legislatiei actuale, nu se calculeaza tax ape valoare adugata asupra urmatoarelor:
-bunurile rezultate din productia agricola,
– anticariate,
-instrumente si echipamente importate pentru uz direct in scopul cercetarilor stiintifice,
– educatie,
– materiale importate si echipamente garntate,
-donatii primite de la organizatii guvernamentale sau industriale,
-materiale importate pentru sustinerea directa a reliefului sarac
-opere de caritate,donatii de catre organizatii pentru uzul exclusiv al persoanelor cu disabilitati.
Scutirile si reducerile de la plata taxei pe valoarea adaugata trebuie reglementata de Consiliul de Stat.Guvernele locale sau departamentele locale nu pot sa reglementeze nicio scutire sau reducere.
Termenul la care obligatia la plata taxei pe valoarea adugata ia nastere este urmatorul:
in cazul vanzarii bunurilor si prestarii serviciilor, reprezinta data la care suma vanzarilor este primita
in cazul importurilor bunurilor, data declaratiei de import.
Termenul limita de plata al impozitului este de o zi, trei zile, cinci zile, zece zile, cincizeci de zile sau o luna, sunt stabilite de catre autoritatile fiscale competente.Contribuabilii care accepta ca si perioada de stabilire a impozitului o luna, trebuie sa raporteze si sa plateasca impozitul pana la zece zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.Cei care accepta perioada de una, trei, cinci, zece sau cincizeci de zile trebuie sa pregateasca impozitul in cinci zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.
Locatia pentru plata taxei pe valoarea adugata este urmatoarea:
afacerile cu un sediu stabil trebuie sa comunice si sa plateasca taxa la autoritatile unde sediul este situat.Daca sediul principal si sucursala nu sunt situate in aceeasi tara sau oras, trebuie sa comunice sis a plateasca taxa la autoritatile locale competente respective.
afacerile fara un sediu stabil trebuie sa comunice sis a plateasca taxa la autoritatile locale competente unde are loc activitatea de vanzare a bunurilor.
Pentru importurile bunurilor, importatorul trebuie sa comunice si sa plateasca taxa la biroul vamal unde importurile au fost declarate.
Taxa pe valoarea adugata este administrata de catre Administratia de Stat a Impozitelor, iar tax ape valoare adaugata asupra importurilor este colectata de catre vama in folosul autoritatilor, iar venitul provenit din colectarea acesteia de catre autoritati este impartit intre Guvernul Central (75%) si Guvernul local(25%).
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Tax ape valoarea adugata este cea mai mare sursa de venit fiscal pentru Guvernul Chinei, mai ales pentrul Guvernul Central.In 2002, venitul din VAT este de 814.1 miliarde Yuan, adica 47,61% din venitul statului provenit din taxe este reprezentat de tax ape valoarea adugata, ceea ce arata ca este cea mai importanta taxa din China.
b) Impozitul comercial (Business Tax)
Impozitul comercial este platit intr-o varietate de cote de catre indivizii, intreprinderile sau organizatiile care desfasoara activitati de prestari servicii, vanzari de bunuri imobiliare sau care transfera bunuri intangibile, active necorporale, si trebuie platit conform legislatiei in vigoare care reglementeaza acest impozit.
Cand o organizatie presteaza servicii, transfera bunuri intangibile, vind bunuri imobiliare, atunci impozitul trebuie calculate inmultind cifra de afacere cu una dintre urmatoarele cote de impozitare specificate mai jos.Formula de calcul a impozitului este urmatoarea:
Impozitul (BT)= cifra de afaceri * cota de impozitare
Cotele de impozitare pentru a calcula impozitul commercial sunt urmatoarele:
3% asupra pretului serviciilor din aria transporturilor, constructiilor, comunicatii, posta si telecomunicatii, cultura si sport;
8% asupra pretului serviciilor din domeniul finantelor si asigurari,
5% transferul bunurilor intangibile si vanzarea bunurilor imobiliare;
de la 5% pana la 20%, fixat de catre autoritati asupra pretului serviciilor pentru distractie, amuzament, recreere.
Urmatoarele servicii sunt scutite de la plata impozitului comercial:
serviciile prestate de gradinite, azile, institutiile de ajutorare persoanelor cu handicap si serviciile funerare
serviciile medicale prestate de catre spitale, clinici si alte institutii medicale
serviciile educationale prestate de scoli si alte institutii de educatie si serviciile prestate de studentii care participa la programe de practica scolara
taxele pentru activitatile culturale practicate de casele memoriale, muzeele, centre culturale, galerii de arta, librarii, activitatile religioase.
Alte scutiri si reduceri pot fi stabilite numai de Consiliul de Stat, astfel ca nici un guvern local sau vreun department de la nivel local nu poate sa rglementeze scutirile sau reducerile de la impozit.
Impozitul comercial trebuie sa fie colectat si perceput de catre autoritatile fiscale competente.Colectarea si administrarea impozitului se face in conformitate cu “Legea Republicii Populare Chineze de Colectare si Administrare a Impozitelor”.
Locatiile pentru plata impozitului commercial sunt urmatoarele:
– platitorii impozitului pentru prestarea serviciilor trebuie sa comunice si sa plateasca impozitul la autoritatile locale responsabile, unde serviciile care fac obiectul impunerii
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
sunt prestate.Cei care sunt angajati in activitati de prestare a serviciilor de transport trebuie sa comunice si sa plateasca impozitul acolo unde se afla sediul firmei.
– platitorii impozitului pentru transferul drepturilor de folosire ale unei proprietati, trebuie sa comunice si sa plateasca impozitul aferent la autoritatile locale, acolo unde proprietatea este situate.Platitorii impozitului aferent transferarii altor bunuri intangibile trebuie sa comunice si sa plateasca impozitul autoritatilor locale responsabile acolo unde se afla situat sediul.
Termenul limita de plata al impozitului este de o zi, trei zile, cinci zile, zece zile, cincizeci de zile sau o luna, sunt stabilite de catre autoritatile fiscale competente.Contribuabilii care accepta ca si perioada de stabilire a impozitului o luna, trebuie sa raporteze si sa plateasca impozitul pana la zece zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.Cei care accepta perioada de una, trei, cinci, zece sau cincizeci de zile trebuie sa pregateasca impozitul in cinci zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.
BT incasat de la intreprinderile cu investitii straine si de la intreprinderile straine trebuie sa fie executate in concordanta cu deciziile Comitetului Permanent al Congresului National.
c)Taxa de consum (accize)(Consumption Tax)
Taxa de consum a fost pentru prima data introdusa in China la data de 1 ianuarie 1994 in timpul unei reforme privind impozitele indirecte.Taxa de consum care a fost introdus cu intentia de a frana, partial, productia si consumul excesiv de produse de lux, afecteaza, in deosebi, producatorii si consumatorii finali ai bunurilor selectate.
Astfel, potrivit legislatiei, toate campanile si persoanele angajate in productia si prestarea serviciilor sau importul bunurilor de larg consum prezentate ca fiind taxabile (tigari, acool, cosmetice, produse de ingrijirea pielii si parului, bijuterii, arme, gazolina, ulei diesel, anvelope, motoare de biciclete si masini) in interiorul Republicii Populare Chineze sunt platitorii taxei de consum .
In timpul deceniului trecut, regimul taxei de consum a fost pus la punct de mai multe ori in ceea ce privesc cotele pentru anumite produse, cum ar fi tigari, bere, gazolina, si produse de ingrijire a pielii.
Ajustarile au fost elaborate printr-o noua circulara, anuntata de Ministerul Finantelor si Administratia de Stat a Impozitelor la data de 20 martie 2006.
Astfel, s-a introdus o noua categorie de produse “ulei rafinat”, care a fost introdusa pentru a inlocui categoria originala de “gazolina” si “ulei diesel” la fel ca si noile categorii de titei, petrol, dizolvant, lubrifiant, combustibil.
Combustibilul si kerosenul de aviatie careia i se aplica acum cota aferenta uleiului diesel, iar celelalte produse introduse aplica cota aferenta grupei de produse “gazolina”.Aceste cote de impunere pentru uleiul diesel si gazolina raman neschimbate.
Cu scopul de a ajuta tranzitia, kerosenul pentru aviatie este acum, provizoriu scutit de la taxa de consum, in timp ce, celelalte categorii noi sunt provizoriu supuse la taxa de consum calculate cu o cota de 30% din pretul standard.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Categoria “motoare de masini”, este impartita in doua grupe: “masini pentru pasageri” si “vehicule pentru comert”, in concordanta cu clasificarea industriala introdusa in 2005.
In ceea ce priveste prima categorie, “masini pentru pasageri”, cele trei nivele de rate existente anterior: 3%, 5% si 8% , au fost inlocuite de sase nivele de cote pentru calculul taxei incepand de la 3% spre 20%, unde cota cea mai mare este aplicata motoarelor de masini cu o capacitate cilindrica mai mare de 4 litri.
Categoria vehicule de comert face obiectul unei singure cote de 5%, in locul celor doua cote de 3% si 5%.
“Podele din lemn”, “ceasuri de lux”, “iacht-uri de lux” si “mingile de golf si cluburi” sunt incluse ca si bunuri de larg consum,taxabile. Produsele din categoria “podele din lemn” fac acum obiectul calcularii taxei de consum cu o cota de 5%.
Categoria “produse pentru ingrijirea pielii si a parului” au fost scoase din categoria bunurilor de larg consum taxabile, in timp ce produsele de clasa superioara anterioare acestei categorii au fost reclasificate la categoria de “cosmetice” si suporta o cota de impunere de 30%.
Cota de impunere pentru categoria produselor “motociclete” este modificat de la cota anterioara de 10% la 3% pentru motaoare cu capacitatea cilindrica de 250ml sau mai putin si 10% pentru altele.
Cota stabilita pentru “spiritual alb” compus din cereale si cartofi era anterior modificarilor de 25%, respectiv 15%. In urma modificarilor, amandoua au fost inlocuite cu o cota de 20%.
Pentru platitorii impozitului asupra bunurilor de larg consum cu cote de impunere variate, cele doua valori ale vanzarilor totale si volumul vanzarilor bunurilor de larg consum taxabile, trebuie calculate separat.Daca vanzarile totale si volumul vanzarilor nu au fost calculate separate, sau daca bunurile de larg consum taxabile cu cote de impunere variate sunt combinate intr-o singura vanzare, trebuie aplicata cota cea mai mare.
Bunurile de larg consum care fac obiectul impunerii fac obiectul calcularii CT upon vanzare.In cazul in care bunurile produse pentru consumul propriu, sunt scutiti de la plata CT doar daca produsele sunt folosite pentru productia altor bunuri de larg consum care fac obiectul platii CT, si impozitul va deveni impozabil cand bunurile din aceasta categorie sunt transferate cu alte intentii decat reproductia.
Pentru importurile bunurilor de larg consum, impozitul va fi perceput dupa Declaratia de import.
Calculul impozitului trebuie sa urmareasca una dintre metodele: Taxa pe valoare sau Taxa pe volum.
CT calculat cu prima metoda = vanzari totale * cota de impunere
CT calculat cu metoda a II a = volumul vanzarilor * taxa pe unitate
In timp ce bunurile produse pentru consumul propriu, daca acestea sunt folosite cu alte intentii decat reproductie si fac obiectul impozitului in concordanta cu legislatia fiscala, devin impozabile in conformitate cu pretul de vanzare al produselor similare.In cazul in care, pretul de vanzare al produselor de larg consum similare nu este valabil, valoarea impozabila se va calcula dupa formula:
Valoarea impozabila compusa= (Cost + profit) / (1- cota CT)
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
In cazul bunurilor importate a caror calculare a impozitului este inferioara metodei tax ape valoare, vor fi impozabile in concordanta cu valoarea impozabila compusa calculata dupa urmatoarea formula:
Valoarea impozabila compusa= (valoarea taxelor vamale + datoria vamala) / (1- cota aferenta CT)
Colectarea CT este responsabilitatea autoritatilor.CT pentru bunurile importate sunt colectate de catre vama, in folosul autoritatilor fiscale.
Platitorii impozitului care vand bunuri de larg consum si produc astfel de bunuri pentru consumul propriu au obligatia sa declare si sa plateasca impozitul autoritatilor locale competente.
Termenul acual de plata este stabilit separat de autoritatile competente in concordanta cu marimea impozitului platit de contribuabili.Platitorii impozitului trebuie sa raporteze si sa plateasca impozitul la nu mai mult de 10 zile de la expirarea termeului.
Platitorii impozitului pentru bunurile importate trebuie sa plateasca impozitul in nu mai mult de sapte zile dupa completarea certificatului de plata a impozitului de catre vama.
Colectarea si administrarea CT este aplicata in concordanta cu Legea Republicii Populare Chineze de Colectare si Administrare a Impozitelor.
3.2.4.Taxele vamale
Platitorii taxelor vamale sunt aceia care importa bunuri in China si aceia care exporta bunuri din China , astfel primii trebuie sa plateasca taxele de import si ceilalti trebuie sa plateasca taxele de export.
Tarifele vamale includ tarifele aferente importurilor si tarifele aferente exporturilor.Tarifele aferente importurilor se impart in doua categorii: tarife generale si tarife preferentiale.
Tarifele generale sunt aplicate asupra importurilor provenite din tarile cu care Republica Populara China nu are incheiate acorduri comerciale de favorizare.Tarifele preferentiale sunt aplicate asupra importurilor provenite din tarile cu care China are incheiate acorduri comerciale.Cotele de impozitare illustrate de tarifele vamale generale aferente importurilor variaza de la 0%, 8% la 270% cu peste 20 de cote de impozitare diferite.Cotele illustrate de tarifele preferentiale aferente importurilor variaza de la 0%, 1% la 121.6% cu peste 50 de cote de impozitare diferite, iar media aritmetica a cotei de impozitare este de 16.8%.
Exista 36 de tarife vamale pentru bunurile exportate care fac obiectul taxelor vamale cu 5 cote de impozitare diferite aranjate de la 20% la 50%.
Taxele vamale sunt calculate cu urmatoarele formule:
taxa vamala= cantitatea bunurilor importate/exportate * pretul intreg * cota de impozitare aferenta
Urmatoarele bunuri pot fi scutite de la taxele vamale dupa verificarea din vama:
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
suma taxei de platit pentru un transport de marfuri sub 10 yuan;obiectele de reclama si mostrele fara valoare comerciala; bunurile daruite de organizatiile internationale sau guvernele straine;
materiile prime, materialele subsidiare, accesoriile, componentele importate, din exterior,utilizate pentru prelucrarea, asamblarea sau producerea produselor orientate spre export trebuie sa fie scutite de la plata taxelor vamale.
bunurile specificate ca fiind scutite de catre tratatele internationale din care China face parte sau la care adera.
3.2.5.Impozitele pe resurse
a) Impozitul pe resursele minerale(Resource Tax)
Platitorii impozitului sunt toate unitatile si indiviziii angajati in exploatarea produselor minerale sau productia de sare, in interiorul teritoriului Republicii Populare Chineze conform regulilor prezentate de legea care reglementeaza acest impozit.
Impozitul pe produse minerale si suma impozabila pe unitatea de produs:
Formula de calcul al impozitului pe resurse este urmatoarea:
Impozitul pe resurse de platit = cantitatea produsului * impozitul pe unitatea de produs
Principalele reduceri si scutiri sunt:
uleiul neprelucrat folosit pentru incalzire sau pentru intretinere in timpul exploatarii in folos propriu, uleiul poate fi scutit
pentru cei care au suferit pierderi imense in urma unor accidente sau dezastre naturale in cursul exploatarii, reducerile sau scutirile de la calculul impozitului pot fi acordate luand in considerare situatia delicata a platitorilor.
impozitul pe produsele minerale platit pentru minereuri de fier si pentru minereuri neferoase de catre minele independente, poate sa fie redus.
Impozitul pe resurse este perceput de autoritatile fiscale ale localitatii unde sunt exploatate produsele minerale.
Termenul limita de plata al impozitului este de o zi, trei zile, cinci zile, zece zile, cincizeci de zile sau o luna, sunt stabilite de catre autoritatile fiscale in conformitate cu actualele circumstante.Contribuabilii care accepta ca si perioada de stabilire a impozitului o luna, trebuie sa raporteze si sa plateasca impozitul pana la zece zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.Cei care accepta perioada de una, trei, cinci, zece sau cincizeci de zile trebuie sa pregateasca impozitul in cinci zile de la sfarsitul perioadei urmatoare.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
b)Impozitul pe terenul urban în folosință(Urban and Township Land Use Tax)
Unitatile si indivizii care au in folosinta teren in interiorul unui oras, unei tari trebuie sa suporte impozitul pe terenul aflat in folosinta, in conformitate cu prevederile legii fiscale in vigoare.
Calculul impozitului pe terenul aflat in folosinta se bazeaza pe marimea suprafetei ocupate de contribuabili la care se aplica suma impozitului pe unitate.Impozitul platit pe unitate este diferentiat in functie de regiuni.Suma anuala a impozitului pe metrul patrat este:
0.5-10 yuan pentru orasele mari
0.4-8 yuan pentru orasele de marime medie
0.3-6 yuan pentru orasele mici.
Formula de calcul a impozitului este urmatoarea:
Impozitul pe terenul in folosinta= marimea terenului ocupat * impozitul pe metrul patrat
Urmatoarele categorii de terenuri reprezinta scutiri de la impozit:
terenul ocupat de organele guvernamentale si unitatile militare pentru uzul propriu
terenul ocupat de templele religioase, parcuri si muzeele
terenul folosit direct pentru productia in domeniul agricol, forestier, animalelor domestice si industria pescuitului, rezervatiile naturale
alte terenuri stipulate de Ministerul Finantelor.
Impozitul pe terenul aflat in folosinta trebuie sa fie calculat anual si platit in rate.Termenul limita de plata trebuie sa fie stabilit de catre guvernele locale sub controlul Guvernului Central.
Impozitul trebuie sa fie perceput de departamentul fiscal in regiunea unde terenul este situat.Perceperea si administrarea impozitului trebuie sa urmeze prevederile Legii Republicii Populare Chineze de Colectare si Administrare a Impozitelor.
3.2.6.Taxe pe comportament ?( Behavioural Taxes)
a)Taxa pentru uzura vehicolelor și navelor(Vehicle and Vessel Usage Tax)
Platitorii sunt intreprinderile, unitatile, gospodariile individuale si alti indivizi care poseda si utilizeaza vehicole si/sau nave pe teritoriul Chinei (sunt excluse intreprinderile cu capital strain, intreprinderile straine si strainii).
Baza de calcul a taxei este impartita in doua categorii, cum ar fi: pentru vehicole si pentru nave.Astfel: baza de calcul al impozitului pentru uzura vehicolelor este numarul vehicolelor sau tonajul net al vehicolelor.Pentru nave, baza de calcul este tonajul net al vasului.
Suma anuala a taxei de platit este calculata separat pentru vehicole si nave:
pentru vehicole: de la 60 la 320 yuan pe vehicolele de pasageri, de la 16 la 60 yuan pe tona (tonaj net) pentru vehicole cargo; de la 20 la 80 yuan pentru motociclete, de la 1.2 la 32 yuan pentru vehicolele fara motor.
pentru nave: de la 1.2 la 5 yuan pe tonajul net pentru navele cu motor si de la 0.6 la 1.4 yuan pe tonaj pentru navele fara motor.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Formula de calcul a impozitului este:
Taxa pentru vehicole = numarul (tonajul net) al vehicolelor * taxa pe unitate
Taxa pentru nave= tonajul net al navelor * tax ape unitate
Scutite de la plata taxei pot fi:
vehicolele si navele utilizate de catre organele guvernamentale, unitatile militare,
vehicolele si navele pentru folosinta proprie a unitatilor financiare,
navele pentru pescuit cu greutatea absoluta care nu depaseste o tona, pontoanele folosite exclusiv pentru pasageri,
vehicolele si navele folosite de catre politie, pompieri, salvare;
tractoarele folosite indeosebi pentru productia agricola,
vehicolele special proiectate pentru comoditatea persoanelor cu handicap.
b)Taxa pe timbru(Stamp Tax)
Toate unitatile si indivizii care intocmesc sau primesc documente care fac parte din categoriile specificate in regulament sunt supusi la tax ape timbru si trebuie sa plateasca taxa in concordanta cu prevederile legislatiei fiscale in vigoare.
Taxa de timbru se aplica asupra urmatoarelor:
contracte de vanzare sau de achizitie – cota de impunere este de 0.03%
contracte de prelucrare- 0.05%
schite pentru inginerie si proiecte de constructii- 0.05%
instalatii si contracte de inginerie- 0.03%
contracte de leasing- 0.1%
contracte privind transportul bunurilor- 0.05%
fisa de magazie- 0.1%
contracte de imprumut-0.005%
contracte de asigurare a proprietatii- 0.1%
contracte privind tehnologia- 0.03%
documente privind transferul drepturilor de proprietate- 0.05%
registru contabil – 0.05%
autorizatii si licente- 5 Yuan pe piesa
bursa de valori-0.4%
Calculul taxei pe timbru are la baza urmatoarele formule:
Taxa de timbru = suma platilor( taxelor sau veniturilor) inscrise in documentele care fac obiectul impozitului * cota de impozitare aferenta documentului
Urmatoarele documente sunt scutite de la tax ape timbru:
copiile sau transcrierile documentelor pentru care tax ape timbru a fost deja platita
documentele intocmite cand detinatorii doneaza proprietati Guvernului, unitatilor de bunastare sociala sau scolilor
alte documente aprobate de Ministerul Finantelor pentru a fi scutite de la tax ape timbru
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Timbrele trebuie sa fie lipite pe documentele care fac obiectul taxei.Contribuabilii trebuie sa anuleze fiecare timbru.Timbrele care au fost deja lipite nu pot fi reutilizate.Timbrele trebuie sa fie lipite pe documentele taxabile in momentul incheierii documentului sau cand este primit.
Cand acelasi document este semnat de doua sau mai multe parti si fiecare parte are o copie, fiecare parte trebuie sa fie responsabila sa stabileasca suma supusa taxei cuvenit propriei copii.
Autoritatile fiscale sunt responsabile de perceperea taxei pe timbru.Administratia Fiscala de Stat trebuie sa supravegheze printarea timbrelor fiscale.Unitatile care elibereaza si manevreaza documentele care fac obiectul impozitului trebuie sa supravegheze plata taxei de timbru de catre contribuabili, in concordanta cu prevederile legeii.
c)Taxa pe documente(acte) (deed tax)
Unitatile cesionare a oricarui transfer de drepturi sau proprietate pentru terenuri sau cladiri in interiorul teritoriului Republicii Populare China reprezinta contribuabilii taxei pe documente si trebuie sa plateasca aceasta taxa in conformitate cu prevederile legii GUO WU YUAN LING [224] 1997
Transferul drepturilor sau proprietatii unui teren sau cladire mentionat in legea fiscala se refera la urmatoarele documente:
transferul drepturilor de folosinta a terenului proprietate de Stat
transferul drepturilor de proprietate a terenului, inclusiv vanzarea, donatia sau schimbul
vanzarea si cumpararea de cladiri
donarea unei cladiri
schimbul de cladiri
Baza de impozitare difera astfel:
pentru transferul drepturilor de folosinta a terenului, vanzarea drepturilor de folosinta a terenului si achizitia si vanzarea de cladiri, baza de impozitare este valoarea de tranzactie
pentru donarea drepturilor de folosinta a terenului, donarea cladirii, autoritatile fiscale responsabile stabilesc ca baza de impozitare pretul pietei aferent drepturilor de utilizare a pamantului si achizitia si vanzarea cladirilor.
In cazul schimbului dreptului de folosinta a terenului si schimbul cladirii, baza de impozitare este diferenta dintre preturile schimbului terenului sau cladirii.
Taxa adopta o cota de impunere uniforma, stabilita intre 3%- 5%. Cota aplicata trebuie stabilita de catre guvernul de la nivelul provinciei, regiunii, tinand cont de conditiile economice si sociale locale..Formula de calcul a taxei este:
Taxe= baza de impozitare * cota de impunere
Cele mai importante scutiri si reduceri sunt:
terenul si cladirile primate de organelle guvernamentale, institutiile, organizatiile sociale si militare
cladirile proprietate de Stat cumparate de angajati in orase in conformitate cu regulile relevante
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Scutirile de la plata taxei pot fi acordate pentru terenurile sau casele primite de oprganele guvernamentale, institutii, organizatiile sociale si unitatile militare folosite pentru birouri, tratamente medicale, cercetari stiintifice si activitatile militare;drepturile de folosire a terenurilor neroditoare pentru agricultura, paduri, animale domestice si/sau industria pescuitului.Casele rezidentiale achizitionate ca si rezultat al unui prejudiciu.
Momentul in care ia nastere obligatia la taxa de document este data la care contribuabilii semneaza contractul de transfer al terenului sau cladirii.Contribuabilii trebuie sa comunice autoritatilor fiscale competente din localitatea unde se afla situate terenul sau cladirea pana la zece zile incepand cu data la care ia nastere obligatia de plata a taxei si trebuie sa plateasca taxa pana la data stabilita de autoritatile fiscale competente.
d)Taxa pe măcelăritul vitelor (Slaughter Tax)
Orice persoana care ucide porci, oi, vite si alte animale similare trebuie sa urmeze prevederile legislatiei fiscale in vigoare si trebuie sa plateasca taxa pentru macelarit.
Daca o persoana creste si taie astfel de animale pentru consumul propriu, trebuie sa fie scutit de la plata taxei.Insa, daca vinde o parte, acea parte trebuie supusa taxei.
Animalele de tractiune, animalele domestice, animalele de lapte, animalele semnificative si animalele tinere trebuie protejate.Fiecare provincie trebuie sa stabileasca masurile de protectie si de macelarit a animalelor in functie de conditiile economice si de obiceiurile specifice acelei provincii.
Taxa se stabileste pe baza valorii greutatii actuale a animalului dupa taiere, cota de impunere este de 10%.
Autoritatile fiscale locale trebuie sa investigheze si sa anunte, zilnic sau periodic, pretul carnii.Taxa este perceputa de catre autoritatile fiscale competente.Orice persoana care macelareste vite trebuie sa comunice acest lucru autoritatilor fiscale, in vederea examinarii macelului sis a plateasca taxa.Carnea poate fi vanduta numai in urma rezultatului unui certificate care indica plata taxei si vizarea carnii in urma inspectiei.Vanzarea carnii trebuie strict interzisa daca este considerata ca dauneaza sanatatii publice.
Fiecare guvern local trebuie sa emita decizii guvernamentale in care sunt stabilite conditiile in care pot fi taiate vitele, precum si scutirile de la tax ape macelarit in timpul festivalurilor religioase pentru minoritatile nationale care locuiesc in regiunile aflate sub jurisprudictia lor.
3.2.7.Taxa pe agricultură
Contribuabilii taxei pe agricultura include cooperativele economice, intreprinderile, unitatile, satenii si alti indivizi care sunt angajati in activitati de productie in domeniul agriculturii si primesc venituri din agricultura in interiorul teritoriului Chinei.
Taxa pe agricultura adopta cote de impozitare diferite in functie de regiune.In conformitate cu prevederile legii fiscale, cota de impozitare medie la nivel national este de 15.5% din venit intr-un an.Consiliul de Stat a specificat ca, cota medie variaza de la 13% la 19% in functie de provincie, regiune, in conformnitate cu prevederile in vigoare privind tax ape agricultura si difera si in functie de conditiile economice diferite de la o regiune la alta.In acest fel, in functie de cota medie stabilita de Consiliul de Stat, fiecare
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
provincie si regiune trebuie sa stabileasca cota medie aferenta provinciei sau regiunii respective, in conformitate cu conditiile economice locale.
Pot fi acordate anumite scutiri si reduceri de la taxa in urmatoarele situatii:
venitul din agricultura obtinut din cultivarea terenului neroditor, neproductiv
venitul primit din productia de dude, ceaiuri, livezi si alte paduri proaspat cultivate sau recultivate de oameni in regiunile montane
contribuabililor care au o recolta saraca datorita dezastrelor naturale
contribuabililor care au dificultati in plata taxei din cauza unui deficit de forta de munca sau din alte motive
minoritatile nationale in care productia are un ritm incet si nivelul de trai este dificil
regiunile montane unde transportul nu este convenabil, productia are un ritm incet, iar traiul este dificil.
3.2.8.Taxele speciale (Special Purpose Taxes)
a)Taxa pentru susținerea orașului(City Maintenance and Construction Tax)
Aceasta taxa se percepe pentru a consolida construnctia si mentinerea oraselor si pentru a extinde si a stabiliza fondurile pentru sustinerea acestora.Astfel ca, toate unitatile si indivizii care sunt contribuabilii impozitelor pe cifra de afaceri trebuie sa plateasca taxa pentru sustinerea orasului, in concordanta cu legea care reglementaza aceasta taxa.
Taxa se calculeaza pe baza sumei impozitului pe produse, taxa pe valoarea adaugata si/sau impozitul comercial, platite de contribuabili, iar taxa trebuie platita in acelasi timp cu plata impozitelor amintite mai sus.
Cotele de impozitare pentru taxa pentru sustinerea orasului sunt urmatoarele:
pentru contribuabilii situati in suprafetele urbane, cota este de 7%
pentru contribuabilii situati in provincii sau districte, cota este de 5%
pentru contribuabilii situati in alte suprafete decat cele urbane, provincii sau districte, cota este de 1%
Veniturile din taxele pentru sustinerea oraselor trebuie folosit exclusive pentru sustinerea beneficiilor si utilitatilor publice.Amanuntele trebuie sa fie stabilite de guvernele locale.
b) Taxa pentru ocuparea terenului agricol(Farmland Occupation Tax)
Contribuabilii sunt intreprinderile, unitatile, gospodariile individuale si alti indivizi (cu exceptia intreprinderilor cu capital strain, intreprinderile straine si strainii) care detin teren agricol pentru constructii sau alte scopuri non- agricole.
Taxele raportate la o unitate sunt specifice pentru diferite regiuni, apreciate in functie de dimensiunea medie a terenului agricol ocupat de o persoana si situatia economica locala.Astfel suma taxei platibile pe unitate poate sa fie ridicata pentru zone economice speciale si regiuni de dezvoltare economica.
Ca sa evite spatiul mare intre regiunile vecine, Ministerul Finantelor a fixat taxa medie pe unitate pentru provincii, regiuni si municipalitati la nivel provincial, de la 2.5 la 9 yuan.
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Baza de impozitare pentru acest tip pe taxa este suprafata terenului agricol ocupat de contribuabili la care se alica tax ape unitate specifica.Formula de calcul a taxei este:
Taxa = suprafata terenului ocupata de contribuabil * tax ape metrul patrat
Cele mai importante scutiri pot fi:
– terenul pentru facilitatile militare, terenurile pentru caile ferate si aeropoarte, pentru scoli si spitale, terenul pentru usurarea irigarii fermelor, terenul folosit pentru instalarea imigrantilor, victime a calamitatilor sau refugiati
– terenul utilizat pentru constructia unor noi case pentru rezidentii de provincie, familiile martirilor revolutionary, militarilor revolutionary, pentru vaduvele si orfani si satenii cu un nivel de trai dificil din regiunile revolutionare vechi, minoritatile si regiunile de munte indepartate si cei care au dificultati in plata taxei, fabricile prospere stabilite de Departamentul Afacerilor pentru a angaja persoanele cu handicap.
c) Taxa pentru orientarea investițiilor în active fixe(Fixed Assets Investment Orientation Regulation Tax)
Aceasta taxa este impusa intreprinderilor, unitatilor, gospodariilor individuale si altor indivizi care investesc in active fixe in interiorul teritoriului Chinei (excluzand intreprinderile cu capital strain, intreprinderile straine si strinii).
Tabelul obiectelor impozabile si cotele de impozitare
(* pentru unele proiecte de investitii reprezentand cladiri rezidentiale, cota este de 5%)
Taxa este bazata pe investitiile totale in active fixe.Pentru renovarea si transformarea proiectelor, taxa este stabilita pe investitia partii complete a proiectului de constructie.
Formula de calcul este:
Taxa= suma investitiilor terminte sau suma investiei proiectului in constructie* cota de impozitare
d) Taxa pe aprecierea(prețuirea) pamantului
Contribuabilii taxei sunt intreprinderile, unitatile, gospodariile individuale si alti indivizi care primesc venituri dintr-o cesiune sau alte moduri de transferuri pe motivul drepturilor de folosinta a terenului proprietate de stat, constructiilor pe teren si alte utilitati atasate(se refera la transferul de avere imobila).
Capitolul III Sistemul fiscal în Republica Populară Chineză
Taxa este bazata pe suma apreciata obtinuta de contribuabili din transferul de avere imobile, care este egala cu venitul obtinut de contribuabil din transferul de avere imobila dupa scaderea sumei deductibile conform legii. Taxa pe aprecierea pamantului adopta patru nivele de cote progressive.
Pentru a calcula suma taxei care trebuie platita, primul pas este sa se ajunga la suma apreciata obtinuta de catre contribuabili din transferul activelor immobile, care echivaleaza cu dobanzile primate de catre contribuabili din transferul averii immobile dupa deducerea sumei punctelor deductibile.Apoi, suma taxei trebuie calculata pentru parti diferite ale aprecierii aplicand cota de impozitare in functie de suma apreciata dupa deducere.Formula este:
Taxa= partea de apreciere * cota de impozitare
Taxa trebuie sa fie scutita in cazul in care suma apreciata pe vanzarea cladirilor rezidentiale si suma nu depaseste 20% din suma punctelor deductibile si cand averea imobila este preluata sau recapatata in concordanta cu legea.
In concluzie, impozitele si taxele, asa cum am vazut, au perioade diferite de declarare si plata.In general, impozitul pe venitul intreprinderilor straine este platit trimestrial, tax ape valoare adaugata si taxa comerciala sunt, de obicei, platite lunar la fel si impozitul pe venitul individual.Contribuabilii trebuie sa colecteze declaratia de venituri de la oficiile fiscale sis a o completeze.Deasemenea, modalitatile de supunere difera de la o localitate la alta si depinde si de natura impozitului.Astfel,in unele locatii declaratia de venituri relatata prin mail este acceptata, in timp ce in altele trebuie sa fie persoanala.Unele orase au lansat, recent, fisierul electronic.
Bibliografie
-Citat din Biblie, Epistola catre romani a Sf.Apostol Pavel, cap. XIII, intitulat “Sa ne supunem stapanilor”, versetul 5, pag. 1288.
– Constantin I. Tulai, Simona G. Serbu, Fiscalitate comparata si armonizari fiscale,2005, pag. 15
– Bernard, Y, Colli J. C. – Vocabularul economic si financiar, traducere de Eugenia si Ioan Teodorof, Editura Humanitas, 1994, pag.112
-Constantin Tulai, Teorie si practica financiara.Ghid alphabetic. Editura Dacia, Cluj-napoca, 1985, pag.127
– Jean-Pascal Regoli, Drept fiscal, Editura Economica, Bucuresti, 2000
– Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Editura Codecs, Bucuresti, 1998, pag.77
– Gh.T. Cristea, Codul de procedura fiscala adnotat, Bucuresti, 1941, pag.149
– Dan Drosu Saguna, Tratat de drept financiar si fiscal, Editura All Beck S.A., 2001, pag. 668
– Condor Ioan, Drept financiar, Editura Regia autonoma, “Monitorul oficial”, Bucuresti, 1994, pag.122
– Hoanta Nicolae, Economie si finante publice, Editura Polirom, Iasi, 2002, pag.164
– Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Editura Codecs, Bucuresti, 1998, pag.22
– C.Stanescu, C. Barsan, Drept civil.Teoria generala a obligatiilor, Ed. All, 1993,pag.115
– Ioan Talpos, Cosmin Enache- Fiscalitate aplicata, editura Orizonturi Universitare, Timisoara,2001, pag.20
– For an early assessement, see World Bank (1985);for more general disscution of the structure and effects of Soviet-type fiscal system, see e.g. Wanless (1985)
– www.beijinglocaltaxationbureau.cn
– http://english.tax861.gov.cn/zgszky/zgszky04.htm
– The Provisional Regulation of P.R.C of VAT
– Tax Policy Department, Ministry of P.R.C
– Provisional Regulations of the People’s Republic of China on Business Tax
– www.kpmg.com.cn
– Provisional Regulations of the Peoples Republic of China on Consumption Tax (promulgate de Consiliul de Stat in decembrie,1993)
– Circular Caishui(2006) No.33
– www.novexcn.com/cosumption_tax.html
– Individual Income Tax Law of the People's Republic of China
– http://www.goldentianjin.net.cn/En/center/esw/individual.htm
– Provisional Regulations of the People's Republic of China on Resource Tax
– Provisional Regulations of the People's Republic of China on Urban and Township Land Use Tax
– Provisional Regulations on Urban Real Estate Tax
– Provisional Regulations of the People's Republic of China on Stamp Tax
– www.knows.jongo.com/res/article/7082 – 30k
– http://english.tax861.gov.cn/zgszky/zgszky20.htm, Beijing Local Taxation Bureau
– Provisional Regulations of the People's Republic of China on City Maintenance and Construction Tax
– www.chinavista.com/beijing/invest/tax.html
– www.chinatoday.com/law/a05.htm
– www.cia.gov/cia/publications/factbook/print/ch.html
– www.taxguide.net.cn
– www.worldwide-tax.com/china/indexchina.asp
– www.asiatradehub.com/china/tax.asp
– www.pwchk.com
– http://gb.cri.cn/
– https://www.cia.gov/cia/publications/factbook
– World Desk Reference. D K Publishing. ISBN 0-7566-1099-0
– China (includes Tibet, Hong Kong, and Macau)". 2004. International Religious Freedom Report 2004 – U.S. Department of State. URL accessed 30 May 2006.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Fiscal In Prc (ID: 134326)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.