Sistemul fiscal exercită în mod spontan o funcție reglatoare a economiei prin incidența și [630820]

3Introducere

Sistemul fiscal exercită în mod spontan o funcție reglatoare a economiei prin incidența și
sensibilitatea impozitelor. O perioadă expansionistă mărește încasările fiscale și reduce
cheltuielile publice, rezultând un echilibru și chiar un excedent bugetar cu caracter deflaționist, pe
când o perioadă de recesiune antrenează o reducere a încasărilor fiscale, implică o creștere a
cheltuielilor publice și, în consecință, un deficit bugetar.
Bugetul constituie un mijloc important de acțiune pentru stabilizarea conjuncturală.
Astfel, cheltuielile publice sunt considerate ca o injectare de fonduri în economie, în timp ce
impozitele sunt considerate ca o scurgere de fonduri din aceasta.
Problema este de a alege impozitul care răspunde cel mai bine scopurilor conjuncturale.
Aprioric, mecanismul cel mai eficient poate fi reducerea impozitelor indirecte (în special TVA)
deoarece scăzând prețurile, această reducere crește capacitatea de cumpărare și de consum a
consumatorilor.
Măsurile de ordin bugetar privind impozitele și cheltuielile publice luate în legătură cu
măsurile monetare stabilizatoare pot avea ca scop urmărit de puterile politice, creșterea
economică și realizarea unei utilizări ridicate a forței de muncă.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a produs schimbări fundamentale în domeniul
impozitelor indirecte. Noi le reglementări în sfera TVA, accize și vamă au impus un număr mare
de cerințe care au afectat în mod direct tranzacțiile și organizarea afacerilor.
Legislația în domeniul TVA și jurisprudența este într-o continuă schimbare, atât în
România, cât și în Uniunea Europeană. Astfel, este extrem de important să cunoaștem, în orice
moment, modificările prevederilor fiscale care au un impact direct asupra afacerilor, și cu
jurisprudența Curții Europene de Justiție.
TVA-ul afecteaza fiecare afacere și va fi datorat indiferent de profitul sau pierderea pe
care aceasta o generează. Dintre toate taxele și impozitele existente în România, TVA-ul este
impozitul indirect cea mai mare contribuție la veniturile bugetare.
Autoritățile fiscale din România și din alte țări europene par a-și indrepta controalele
fiscale din ce în ce mai mult spre problemele de TVA și adeseori descoperirile acestora fac
referire la erori formale.
Tranzacțiile transfrontaliere (livrări de bunuri și/sau serevicii) pot fi subiectul TVA și pot
determina atât o expunere locală, cât și una în afara granițelor României. Costurile financiare ce
provin dintr-un tratament incorect al taxei pot fi considerabile pentru companie și pot chiar duce
afacerile în pragul colapsului.
Mijloacele de care dispun finanțele publice pentru a acționa asupra economiei nu sunt
neglijabile: bugetul, impozitele, moneda, creditul. În total, prelevările administrației publice
reprezintă astăzi între 3 și 35% din producția națională în cea mai mare parte a țărilor dezvoltate.
Politici precum cea fiscală, bugetară sau monetară sunt la îndemâna statului pentru a corija
neajunsurile pieței privind distribuția venitului, folosirea forței de muncă, nivelul prețurilor și
creșterea producției.
Principalele măsuri întreprinse pe linia consolidării fiscale sunt:
A. Creșterea eficienței sistemului fiscal
 Continuarea procesului de armonizare a legislației naționale cu legislația
comunitară, prin transpunerea în legislația națională a directivelor adoptate
la nivel european în domeniile TVA și accize;
 Elaborarea Strategiei pentru noul regim de impozitare în domeniul
petrolului și gazelor naturale în perioada 2015-2024.

4 Transpunerea în legislația națională a directivelor ce se adoptă de Comisia
Europeană în domeniul accizelor, în termenele prevăzute de respectivele
directive.
 Îmbunătățirea legislației fiscale în funcție de fenomenele evazioniste, în
vederea contracarării acestora;
 Creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare.

B. Continuarea reformelor structurale
 Reforme cuprinzătoare în sectorul sanitar;
 elaborarea unui plan strategic, ce stabilește obiectivele principale
ale reformei și termene de realizare, definirea pachetului de
servicii de bază ce va fi finanțat din bani publici în limitele
fondurilor disponibile;
 Deplasarea furnizării de servicii medicale dinspre sistemul
spitalicesc către sistemul ambulatoriu și către medicina primară;
 Reevaluarea sistemului de finanțare a spitalelor, revizuirea
programelor naționale de sănătate.
În majoritatea cazurilor, politicile conjuncturale asociază fiscalitatea la cheltuielile
publice și la politica monetară, în funcție de variațiile conjuncturale și orientările politice ale
guvernului aflat la putere.
Sistemul fiscal român constă din totalitatea impozitelor plătite de persoanele fizice sau juridice
române.

CAPITOLUL I
DINAMICA IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2012 – 2016

1.1. Ponderea impozitelor indirecte în bugetul general consolidat
Veniturile fiscale asigură cea mai mare parte a resurselor obișnuite ale statului. Aceste
resurse se concretizează prin prelevări cu caracter obligatoriu sub formele tipice ale impozitelor,
taxelor sau contribuțiilor la constituirea diferitelor fonduri financiare ale statului.
Veniturile fiscale sunt constituite din impozite directe și impozite indirecte .
Evoluția și componentele principalelor venituri ale bugetului general consolidat în
perioada 2012-2016 sunt prezentate în Tabelul 1.1.
mil.lei % din PIB
Venituri
indicatori 2012 2013 2014 2015 2016 2012 2013 2014 2015 2016
PIB 585200 625617 674300 710267 746600 585200 625617 674300 710267 746600
VENITURI
TOTALE 193148.2 200045.7 213833.6 233,554.3 231120 33 32 31.7 33.1
Venituri
curente 184030.7 190649.1 199744.4 215,401.1 31.4 30.5 29.6 30.6
Venituri
fiscale 114044.6 119109.7 124973.9 138,302.1 19.5 19 18.5 19.6
Impozit pe
profit 10854.5 10926.7 12237.7 13,824.3 1.9 1.7 1.8 2.0
Impozit pe 20956.7 22735.9 23691.8 26,640.1 3.6 3.6 3.5 3.8

5Tabel 1.1. Evoluția veniturilor bugetare în perioada 2012-2016

Veniturile bugetare prezintă o tendință de creștere de la an la an ca urmare a îmbunătățirii
colectării veniturilor bugetare chiar dacă, începând cu 1 iunie 2015 s-a redus TVA de la 24% la
9% pentru mai multe categorii de produse, iar de la 1 ianuarie 2016 plafonul maxim al TVA de
24% s-a redus la 20% . Datorită prociclitătii politicii fiscal-bugetare în perioada de precriză
aceasta a epuizat spațiul fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioada de recesiune,
conducând la necesitatea reducerii deficitului bugetar în perioada crizei și menținerea caracterului
prociclic al politicii fiscal-bugetare. Potrivit realizărilor veniturilor bugetului general consolidat
aferente anilor 2012-2016, am creat o reprezentare grafica (figura 1.1) a evoluției principalelor
venituri bugetare ale acestei perioade.

Fig. 1.1. Evoluția principalelor venituri bugetare ale perioadei 2012-2016

venit
Impozit si
taxe pe
proprietate 4060.4 4403.2 6185.1 5,738.0 0.7 0.7 0.9 0.8
TVA 50516 51827 50878.5 57,132.2 8.6 8.3 7.5 8.1
Accize 20260.4 21106 24094.8 26,018.0 3.5 3.4 3.6 3.7
Taxe vamale 707.3 620 643 816.0 0.1 0.1 0.1 0.1
Contributii
de asigurari 51658.3 54378.9 57612.1 57,604.0 8.8 8.7 8.5 8.2
Venituri
nefiscale 18327.8 17160.5 17188.4 19,495.0 3.1 2.7 2.5 2.8
Venituri din
capital 652.7 649.7 1072.6 918.2 0.1 0.1 0.2 0.1
Donatii 442.8 200.6 89.2 6.3 0.1 0 0 0
Sume de la
UE in contul
platilor
efectuate si
prefinantari 7979.1 8911.5 11099.7 16,978.2 1.4 1.4 1.6 2.4
Op. financ. 0 0 0 0
Sume
incasate in
contul unic,
la BS 42.9 -365.3 272.7 -28.8 0 -0.1 0.2

6Veniturile bugetului general consolidat în perioada 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 sunt de
193.148,2; 200.045,7; 213.833,6; 233.554,3; respectiv ……. milioane lei (aproximativ 33% din
PIB în fiecare an), înregistrându-se o creștere în fiecare an fața de 2012. Pe categorii , ponderea
în PIB a principalelor impozite indirect, a evoluat astfel :
1.Veniturile din TVA au crescut în termeni nominali în fiecare an până în 2014, datorită
îmbunătățirii gradului de colectare a acestui impozit. Comparativ cu anul 2011, în anul 2012
încasările din TVA au crescut cu 2,76 miliarde lei (5,92%), pe fondul revenirii treptate a
consumului gospodăriilor populației și a creșterii prețurilor. Veniturile din TVA aferente anului
2013 au fost cu cca 2,5% mai mari decât cele aferente anului 2012, acestea crescând cu
aproximativ 1,3 miliarde lei.
Anul 2014 a înregistrat o scădere în ce privește veniturile din TVA, scăzând cu 0,98
puncte procentuale față de 2013 privind ponderea în PIB, acest lucru datorându-se probabil
scăderii drastice a vânzărilor. Chiar dacă, începând cu 1 iunie 2015 cota TVA a fost redusă de la
24% la 9% pentru mai multe categorii de produse, datorită îmbunătățirii gradului de colectare, în
cursul anului 2015 acesta a fost cu aproximativ 12% mai mare decât în aceeași perioadă a anului
2014.
2.Veniturile din accize au realizat și ele o creștere constantă în fiecare anfață de 2012,
atât ca urmare a majorării nivelului accizei la motorină, benzinei fara plumb, produselor
intermediare și țigaretelor, cât și a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale.
Astfel, veniturile din accize aferente anului 2012 au fost de 20.260,4 milioane lei. La
finele anului 2013, acestea s-au situat la valoarea de 21.106 milioane lei (cu 845,6 milioane lei
mai mari decât în 2012), ca în anul 2014 acestea să fie de 24.094,80 milioane lei.
Încasările din accize aferente anului 2015 au fost cu 1.923,2 milioane lei mai mari decât
cele aferente anului 2014 – 26.018 milioane lei – .
În 2016…….
Ex: accize pentru țigarete: 2012: 76,60 euro/1 000 țigarete
1 aprilie 2013 – 31 martie 2014: 81,78 euro/1000 țigarete
1 aprilie 2016 – 31 decembrie 2016: 329,30 lei/1.000 țigarete
Până în anul 2018, acciza pentru țigarete va fi de 90 euro/1 000 țigarete.
Ex: accize pentru carburanți: 2012: Benzină fără plumb: 467 euro/tonă
Motorină: 374 euro/tonă
2014: Benzină fără plumb: 557, 91 euro/tonă
Motorină: 473,85 euro/tonă
3. Veniturile din taxe vamale, a treia componentă importantă clasică a impozitelor
indirecte, nu mai poate funcționa eficient deoarece comerțul international a fost liberalizat iar în
interiorul UE, cu care derulăm peste 70% din schimburile externe, taxele vamale au fost
desființate și mărfurile circulă liber .

7Tabel 1. 2. Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat (creștere/scădere în valoare
absolută) mil.lei
Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2013 față de 2012 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2014 față de 2013 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2015 față de 2014 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2016 față de 2015
Impozit pe profit 71,2 1.311 1.586,6 ……
Impozit pe venit 1.779,2 955,9 2.948,3 ……
Impozit si taxe pe proprietate 342,8 1.781,9 -447,1 ……
TVA 1.311 -948,5 6.253,7 ……
Accize 845,6 2.988,8 1.923,2 ……
Taxe vamale -87,3 23 173 ……
Contributii de asigurari 2.720,6 3.233,2 -8,1 ……
Venituri nefiscale -1.167,3 27,9 2.306,6 ……
Venituri din capital -3 422,9 -154,4 ……
Donatii -242,2 -111,4 -82,9 ……
Sume de la UE in contul
platilor efectuate si
prefinantari 932,4 2.188,2 5.878,5 ……
Operatiuni financiare 0 0 0 0
Sume incasate in contul unic,
la bugetul de stat -408,2 638 -301,5 ……

Tabel 1.3. Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat (creștere/scădere în valoare
relativă)
Creștere/scădere în
valoare relativă în
2013 față de 2012 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2014 față de 2013 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2015 față de 2014 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2016 față de 2013
Impozit pe profit 0,60% 11,9% 12,9%
Impozit pe venit 8,40% 4,2% 12,4%
Impozit și taxe pe propr, 8,40% 40,40% -7,8%
TVA 2,60% -9,8% 12,3%
Accize 4,10% 14,16% 8%
Taxe vamale -8,70% 3,7% 26,9%
Contribuții de asigurări 5,20% 5,9% -0,01%
Venituri nefiscale -9,30% 0,1% 13,42%
Venituri din capital -0,90% 65,9% -16,81%
Donații -45,00% -44,4% -130%
Sume de la UE în contul
plăților efectuate și
prefinanțări -11,60% 24,5% 52,90%
Operatiuni financiare 0 0 0
Sume încasate în contul
unic la bugetul de stat -85,15% 74,4% -300%

Comparativ cu anul 2012, din tabelul de mai sus se poate observa că veniturile bugetare în
anul 2013 (ca de altfel în toți anii) au fost în creștere, cea mai mare creștere având-o impozitul pe
venit si impozitul pe proprietate (8,4%), urmată de contribuții de asigurări (5,2%) și de sumele
din accize (4,1%). Pe partea veniturilor în scădere avem taxele vamale (-8,7%), veniturile
nefiscale (-9,3%), donațiile (-45%), operațiunile financiare (-100%) dar și sumele încasate în
contul unic (-85,15%).

8În anul 2014 întâlnim creșteri semnificative față de 2013 (cu excepția veniturilor din
TVA), cea mai mare pondere având-o sumele încasate în contul unic la bugetul de stat care au
crescut cu 74,4%, urmată de impozitul și taxele pe proprietate cu o creștere de 1.781,9 milioane
lei (40,4%). Cea mai mică creștere în anul 2014 față de 2013 au avut-o veniturile nefiscale, de
doar 27,9 milioane lei (0.1%). Cea mai mare scădere a fost înregistrată la sumele încasate din
donații, unde veniturile s-au micșorat cu 111,4 milioane lei (-44,4%). O scădere importantă față
de anul precedent o avem la TVA, veniturile din acest impozit fiind cu 948,5 milioane lei mai
mici decât în anul 2013 (-9,8%).
Față de anul 2013, în 2014 observăm ca avem parte de un progres financiar, avem parte
de creșteri semnificative și foarte importante. Cea mai mare creștere o dețin veniturile din sume
încasate în contul unic, la bugetul de stat (care în anul 2013 au fost pe minus) de 74,40%, urmate
de veniturile din capital (65,9%) și taxele pe proprietate (40,4%). Observăm că în acest an avem
pe plus, spre deosebire de 2013, veniturile din taxele vamale, veniturile nefiscale, veniturile din
capital. Surprinzător sau nu, TVA prezintă o scădere de 948.5 milioanelei, lucru datorat situației
precare a anului anterior.
Proiectul noului Cod Fiscal introduce modificări majore în ceea ce prive ște cotele de
impunere și bazele de impozitare aferente principalelor categorii de impozite și taxe. Pe scurt,
lista modificărilor cu impact bugetar semnificativ cuprinde:
TVA:
 Reducerea cotei standard cu 4 pp. în 2016 (până la 20%) și cu încă 2 pp. din 2018 (până la
18%);
 Extinderea cotei reduse de TVA pentru produsele din carne (inclusiv animale vii și păsări
vii), pește, legume, fructe, lapte, ouă și pentru evenimentele sportive;
Accize:
 Diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (benzină, motorină);
 Reducerea nivelului accizării pentru alcool și băuturi alcoolice;
 Eliminarea din sfera de aplicare a accizelor a țițeiului din produc ție internă și a
produselor incluse în prezent în categoria „alte produse accizabile” printre care se numără
cafeaua, bijuteriile, confec țiile din blănuri, autoturismele etc.;
Realizarea în propor ție de doar 94,3% a programului semestrial de venituri din TVA, este
concretizată într-un minus de încasări de 1,49 miliarde de lei, aferent unei dinamici anuale de
doar 1,9% comparativ cu una programată de 8,1%.
Respectiva evolu ție reflectă o scădere semnificativă a eficien ței colectării, mai ales dată
fiind dinamica anuală ridicată a volumului vânzărilor cu amănuntul (8,2% în perioada ianuarie-
mai 2014 în termeni reali), chiar dacă nerealizarea programului este explicabilă într-o anumită
măsură de:
a) execuția schemei de stingerea în lan ț a obligațiilor bugetare restante, care a generat
venituri de 257,2 milioane lei comparativ cu un nivel programat de 425 milioane lei (impact
negativ de 168 milioane lei la nivelul încasărilor din TVA);
b) amânarea cu trei luni a majorării accizelor la benzină (accizele intră în baza de
impozitare a TVA), ce a generat un minus de încasări de 164 milioane lei la nivelul încasărilor
din TVA, realizarea în propor ție de doar 97,4% a programului de încasări din accize, ceea ce a
dus la un minus de venituri de 301 milioane lei. Dat fiind faptul că programul încasărilor din
accize avea drept ipoteză aplicarea de la 1 ianuarie 2014 a majorării accizei la combustibili, iar
încasările efective s-au produs în condi țiile în care măsura în cauză a fost amânată cu 3 luni
(pierderile de venituri, reflectate integral în execu ția bugetară de la nivelul semestrului I, se
cifrează la circa 683 milioane lei), amânării adăugându-i-se măsura rambursării către marii

9transportatori a unei păr ți din acciza suplimentară, putem aprecia că execu ția reflectă o colectare
mai bună decât cea programată .

1.2. Impozitele indirecte din perspectiva politicii fiscale din Uniunea Europeană

Suveranitatea fiscală se numără printre drepturile suverane fundamentale ale statelor membre
ale UE care, în acest domeniu, au conferit UE doar competențe limitate. Întrucât procesul de
elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre funcționarea lipsită de
impedimente a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a debutat într-o
etapă mai timpurie și, spre deosebire de normele privind impozitele directe, a presupus o
revizuire mai aprofundată a reglementărilor în vigoare. În paralel cu aceste eforturi, UE își
intensifică lupta împotriva evaziunii și a eludării fiscale, care constituie o amenințare la adresa
concurenței loiale și sunt cauza unui deficit bugetar major. În conformitate cu tratatul, măsurile
fiscale trebuie adoptate de statele membre cu unanimitate. Politica fiscală este influențată, în
mare măsură, de jurisprudența Curții Europene de Justiție, iar Parlamentul European dispune, în
această privință, de dreptul de a fi consultat, excepție făcând chestiunile bugetare, în cazul
cărora, în calitatea sa de autoritate bugetară, Parlamentul împarte competențele decizionale cu
Consiliul. Combaterea eludării fiscale și a planificării fiscale agresive reprezintă o provocare
cheie. Îmbunătățirea cooperării și a coordonării și sporirea transparenței în relațiile dintre statele
membre ale UE în domeniul politicii fiscale le-ar permite statelor membre să evite pierderile
semnificative de venituri și ar contribui la asigurarea unui nivel mai ridicat de echitate la nivelul
Uniunii. În completarea progreselor deja realizate și a lucrărilor aflate în curs, Comisia a propus
o serie de noi inițiative în acest domeniu într-o comunicare publicată în iunie 2016. Printre
aceste inițiative se numără propunerea de revizuire a Directivei privind cooperarea
administrativă și modificările la cea de a patra Directivă privind combaterea spălării banilor. În
plus, Comisia intenționează să-și relanseze, în acest an, propunerea privind o bază fiscală
consolidată comună a societăților și să elaboreze, până la sfârșitul anului 2017, o „listă a
paradisurilor fiscale” administrată de UE. În ultimii ani, Parlamentul European, alături de cele
două comisii speciale pentru deciziile fiscale și de Comisia de anchetă „Panama Papers” pe care
le-a instituit, a jucat un rol foarte important în elaborarea de noi politici fiscale și în lansarea
unor noi inițiative la nivelul UE și la nivel mondial, în special în ceea ce privește combaterea
eludării fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a spălării banilor.

În domeniul fiscalității indirecte, acțiunea europeană are la bază articolele 90 și 93 dintratatul ce
instituie Comunitatea Europeană. Ea vizează armonizarea sistemelor naționale de impozite
indirecte și nu de a le uniformiza, de a face compatibile sistemele naționale, nu numaiîntre ele ci
și cu obiectivele tratatului CE 2. Una din primele măsuri de armonizare fiscală la nivel european
a vizat impozitele indirecteasupra drepturilor de aport. Obiectivul era de a armoniza drepturile de
aport încasate de statelemembre în momentul operațiunilor de reunire de capitaluri ce interesează
societățile de capitaluri. Mai târziu, principalele eforturi de armonizare comunitară s-au centrat pe
două impozite: taxa pe valoare adăugată(TVA) și drepturile de acciză.
TVA-ul a fost primul impozit armonizat – în 1977. În 1992 a fost adaptat la exigențele pieței fără
frontiere, în același timp în care drepturile de accize au făcut obiectul unui cadru de
armonizareTVA: Abolirea frontierelor fiscale a necesitat un anumit nivel de armonizare a ratelor
de TVA. Statele membre aplică o rată normală de TVA de cel puțin 15% și opțional una sau două
rate reduse de cel puțin 5% pentru anumite bunuri și servicii cu caracter cultural sau social.
Menținerea tranzitorie a ratei zero sau super-reduse(mai mică de 5%) existente este autorizată.
Ratele majorate sunt suprimate. Principiul taxării în statul de consum pentru bunuri și servicii, la
ratele și în condițiile în vigoare în statul respectiv rămâne principiul esențial al regimului comun

10al TVA. Este vorba de a evita, atâta timp cât ratele nu sunt suficient de apropiate , riscurile de
distorsiuni ale concurenței și de delocalizare a activitățior.
Așadar, acest regim este destinat consolidării integrării economice, prezervând interesele statelor
membre. Cu toate acestea, regimul tranzitoriu a menținut în paralel regimuri de taxare diferite la
destinație pentru întreprinderi, cu scopul de a asigura ca impozitul să fie încasat de fiecare stat
membru în funcție de importanța cosumului efectuat pe teritoriul său.

Petre Brezeanu- „Finanțe europene” Editura C H Beck, București, 2007

Pentru ceea ce vizează schimburile cu țările terțe, importurile rămân supuse la obligațiile de
declarare în vamă și sunt taxate la TVA în momentul importului lor. Exporturile vor rămâne
exonerate, sub rezerva îndeplinirii formalităților vamale existente.
Menținerea regulilor diferite de impozitare: la origine și la destinație, aplicarea neuniformă a
legislației comunitare, sau convergența insuficientă a ratelor au relevat slăbiciunile sistemului
TVA. O consolidare a directivelor relative la instaurarea și funcționarea sistemului comun al
TVA a condus la:
 Câmpul de aplicare: sunt supuse TVA-ului livrările de bunuri și prestările de servicii, efectuate
cu titlu oneros în interiorul țării de un terț și importurile de bunuri
 Teritorialitatea: sunt excluse din câmpul de aplicare al directivei teritoriale naționale
următoare:
– Insulele Helgoland și teritoriul Buningen( Germania)
– Groenlanda (Danemarca)

Un aspect important al ,,calității” finanțelor publice îl reprezintă politica fiscală
promovată de statele europene. Scopul principal al impozitării este de a asigura resursele
financiare pentru finanțarea serviciilor publice. Se pot atașa și alte obiective complementare, în
mod normal serviciile asigurate de sistemul public fiecărui cetățean nu sunt direct proporționale
cu plățile efectuate de fiecare contribuabil, impozitarea are și rolul de redistribuire a veniturilor.
Ultimul secol a fost caracterizat, în Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului
public, prin intermediul reglementărilor economice și fiscale. În domeniul fiscal, țările UE au
menținut niveluri ale cheltuielilor și veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au
finanțat parțial furnizarea bunurilor publice clasice, cum ar fi apărarea națională. Însă cea mai
importantă parte a creșterii cheltuielilor publice a fost datorată extinderii funcției de redistribuire
a statului (prin protecție socială). Aceasta se referă la sistemul public de pensii și sănătate care
generează cele mai importante transferuri între generații și intragenerații: transferuri de resurse
financiare de la forța de muncă activă către șomeri, către angajații necalificați, către studenți,
către familiile cu copii, către agricultori, către angajații în anumite ramuri industriale
caracterizate de condiții grele de muncă (cum ar fi construcții navale sau minerit) către locuitorii
sau chiar întreprinzătorii din zonele defavorizate sau către alte categorii sociale .
Din punct de vedere fiscal, cheltuielile publice au fost finanțate prin impozitarea
consumului (impozite indirecte), impozitarea veniturilor atât de natură salarială, cât și a
profiturilor firmelor. Această structură a fiscalității în Europa transpune centrul de greutate al
sarcinii fiscale asupra menajelor care consumă mult, obțin venituri importante și / sau care dețin
proprietăți importante. Desigur, sistemul fiscal european afecteaza diferit categoriile de menaje
sau firme datorită diferențelor structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul și
proprietățile deținute, dar și datorită diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de
administrare a ramurilor sistemului fiscal și diverselor posibilități de evitare a fiscalității. Astfel