Sistemul fiscal exercită în mod spontan o funcție reglatoare a economiei prin incidența și [630818]
3Introducere
Sistemul fiscal exercită în mod spontan o funcție reglatoare a economiei prin incidența și
sensibilitatea impozitelor. O perioadă expansionistă mărește încasările fiscale și reduce
cheltuielile publice, rezultând un echilibru și chiar un excedent bugetar cu caracter deflaționist, pe
când o perioadă de recesiune antrenează o reducere a încasărilor fiscale, implică o creștere a
cheltuielilor publice și, în consecință, un deficit bugetar.
Bugetul constituie un mijloc important de acțiune pentru stabilizarea conjuncturală.
Astfel, cheltuielile publice sunt considerate ca o injectare de fonduri în economie, în timp ce
impozitele sunt considerate ca o scurgere de fonduri din aceasta.
Problema este de a alege impozitul care răspunde cel mai bine scopurilor conjuncturale.
Aprioric, mecanismul cel mai eficient poate fi reducerea impozitelor indirecte (în special TVA)
deoarece scăzând prețurile, această reducere crește capacitatea de cumpărare și de consum a
consumatorilor.
Măsurile de ordin bugetar privind impozitele și cheltuielile publice luate în legătură cu
măsurile monetare stabilizatoare pot avea ca scop urmărit de puterile politice, creșterea
economică și realizarea unei utilizări ridicate a forței de muncă.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a produs schimbări fundamentale în domeniul
impozitelor indirecte. Noi le reglementări în sfera TVA, accize și vamă au impus un număr mare
de cerințe care au afectat în mod direct tranzacțiile și organizarea afacerilor.
Legislația în domeniul TVA și jurisprudența este într-o continuă schimbare, atât în
România, cât și în Uniunea Europeană. Astfel, este extrem de important să cunoaștem, în orice
moment, modificările prevederilor fiscale care au un impact direct asupra afacerilor, și cu
jurisprudența Curții Europene de Justiție.
TVA-ul afecteaza fiecare afacere și va fi datorat indiferent de profitul sau pierderea pe
care aceasta o generează. Dintre toate taxele și impozitele existente în România, TVA-ul este
impozitul indirect cea mai mare contribuție la veniturile bugetare.
Autoritățile fiscale din România și din alte țări europene par a-și indrepta controalele
fiscale din ce în ce mai mult spre problemele de TVA și adeseori descoperirile acestora fac
referire la erori formale.
Tranzacțiile transfrontaliere (livrări de bunuri și/sau serevicii) pot fi subiectul TVA și pot
determina atât o expunere locală, cât și una în afara granițelor României. Costurile financiare ce
provin dintr-un tratament incorect al taxei pot fi considerabile pentru companie și pot chiar duce
afacerile în pragul colapsului.
Mijloacele de care dispun finanțele publice pentru a acționa asupra economiei nu sunt
neglijabile: bugetul, impozitele, moneda, creditul. În total, prelevările administrației publice
reprezintă astăzi între 3 și 35% din producția națională în cea mai mare parte a țărilor dezvoltate.
Politici precum cea fiscală, bugetară sau monetară sunt la îndemâna statului pentru a corija
neajunsurile pieței privind distribuția venitului, folosirea forței de muncă, nivelul prețurilor și
creșterea producției.
Principalele măsuri întreprinse pe linia consolidării fiscale sunt:
A. Creșterea eficienței sistemului fiscal
Continuarea procesului de armonizare a legislației naționale cu legislația
comunitară, prin transpunerea în legislația națională a directivelor adoptate
la nivel european în domeniile TVA și accize;
Elaborarea Strategiei pentru noul regim de impozitare în domeniul
petrolului și gazelor naturale în perioada 2015-2024.
4 Transpunerea în legislația națională a directivelor ce se adoptă de Comisia
Europeană în domeniul accizelor, în termenele prevăzute de respectivele
directive.
Îmbunătățirea legislației fiscale în funcție de fenomenele evazioniste, în
vederea contracarării acestora;
Creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare.
B. Continuarea reformelor structurale
Reforme cuprinzătoare în sectorul sanitar;
elaborarea unui plan strategic, ce stabilește obiectivele principale
ale reformei și termene de realizare, definirea pachetului de
servicii de bază ce va fi finanțat din bani publici în limitele
fondurilor disponibile;
Deplasarea furnizării de servicii medicale dinspre sistemul
spitalicesc către sistemul ambulatoriu și către medicina primară;
Reevaluarea sistemului de finanțare a spitalelor, revizuirea
programelor naționale de sănătate.
În majoritatea cazurilor, politicile conjuncturale asociază fiscalitatea la cheltuielile
publice și la politica monetară, în funcție de variațiile conjuncturale și orientările politice ale
guvernului aflat la putere.
Sistemul fiscal român constă din totalitatea impozitelor plătite de persoanele fizice sau juridice
române.
CAPITOLUL I
DINAMICA IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2012 – 2016
1.1. Ponderea impozitelor indirecte în bugetul general consolidat
Veniturile fiscale asigură cea mai mare parte a resurselor obișnuite ale statului. Aceste
resurse se concretizează prin prelevări cu caracter obligatoriu sub formele tipice ale impozitelor,
taxelor sau contribuțiilor la constituirea diferitelor fonduri financiare ale statului.
Veniturile fiscale sunt constituite din impozite directe și impozite indirecte .
Evoluția și componentele principalelor venituri ale bugetului general consolidat în
perioada 2012-2016 sunt prezentate în Tabelul 1.1.
mil.lei % din PIB
Venituri
indicatori 2012 2013 2014 2015 2016 2012 2013 2014 2015 2016
PIB 585200 625617 674300 710267 746600 585200 625617 674300 710267 746600
VENITURI
TOTALE 193148.2 200045.7 213833.6 233,554.3 231120 33 32 31.7 33.1
Venituri
curente 184030.7 190649.1 199744.4 215,401.1 31.4 30.5 29.6 30.6
Venituri
fiscale 114044.6 119109.7 124973.9 138,302.1 19.5 19 18.5 19.6
Impozit pe
profit 10854.5 10926.7 12237.7 13,824.3 1.9 1.7 1.8 2.0
Impozit pe 20956.7 22735.9 23691.8 26,640.1 3.6 3.6 3.5 3.8
5Tabel 1.1. Evoluția veniturilor bugetare în perioada 2012-2016
Veniturile bugetare prezintă o tendință de creștere de la an la an ca urmare a îmbunătățirii
colectării veniturilor bugetare chiar dacă, începând cu 1 iunie 2015 s-a redus TVA de la 24% la
9% pentru mai multe categorii de produse, iar de la 1 ianuarie 2016 plafonul maxim al TVA de
24% s-a redus la 20% . Datorită prociclitătii politicii fiscal-bugetare în perioada de precriză
aceasta a epuizat spațiul fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioada de recesiune,
conducând la necesitatea reducerii deficitului bugetar în perioada crizei și menținerea caracterului
prociclic al politicii fiscal-bugetare. Potrivit realizărilor veniturilor bugetului general consolidat
aferente anilor 2012-2016, am creat o reprezentare grafica (figura 1.1) a evoluției principalelor
venituri bugetare ale acestei perioade.
Fig. 1.1. Evoluția principalelor venituri bugetare ale perioadei 2012-2016
venit
Impozit si
taxe pe
proprietate 4060.4 4403.2 6185.1 5,738.0 0.7 0.7 0.9 0.8
TVA 50516 51827 50878.5 57,132.2 8.6 8.3 7.5 8.1
Accize 20260.4 21106 24094.8 26,018.0 3.5 3.4 3.6 3.7
Taxe vamale 707.3 620 643 816.0 0.1 0.1 0.1 0.1
Contributii
de asigurari 51658.3 54378.9 57612.1 57,604.0 8.8 8.7 8.5 8.2
Venituri
nefiscale 18327.8 17160.5 17188.4 19,495.0 3.1 2.7 2.5 2.8
Venituri din
capital 652.7 649.7 1072.6 918.2 0.1 0.1 0.2 0.1
Donatii 442.8 200.6 89.2 6.3 0.1 0 0 0
Sume de la
UE in contul
platilor
efectuate si
prefinantari 7979.1 8911.5 11099.7 16,978.2 1.4 1.4 1.6 2.4
Op. financ. 0 0 0 0
Sume
incasate in
contul unic,
la BS 42.9 -365.3 272.7 -28.8 0 -0.1 0.2
6Veniturile bugetului general consolidat în perioada 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 sunt de
193.148,2; 200.045,7; 213.833,6; 233.554,3; respectiv ……. milioane lei (aproximativ 33% din
PIB în fiecare an), înregistrându-se o creștere în fiecare an fața de 2012. Pe categorii , ponderea
în PIB a principalelor impozite indirect, a evoluat astfel :
1.Veniturile din TVA au crescut în termeni nominali în fiecare an până în 2014, datorită
îmbunătățirii gradului de colectare a acestui impozit. Comparativ cu anul 2011, în anul 2012
încasările din TVA au crescut cu 2,76 miliarde lei (5,92%), pe fondul revenirii treptate a
consumului gospodăriilor populației și a creșterii prețurilor. Veniturile din TVA aferente anului
2013 au fost cu cca 2,5% mai mari decât cele aferente anului 2012, acestea crescând cu
aproximativ 1,3 miliarde lei.
Anul 2014 a înregistrat o scădere în ce privește veniturile din TVA, scăzând cu 0,98
puncte procentuale față de 2013 privind ponderea în PIB, acest lucru datorându-se probabil
scăderii drastice a vânzărilor. Chiar dacă, începând cu 1 iunie 2015 cota TVA a fost redusă de la
24% la 9% pentru mai multe categorii de produse, datorită îmbunătățirii gradului de colectare, în
cursul anului 2015 acesta a fost cu aproximativ 12% mai mare decât în aceeași perioadă a anului
2014.
2.Veniturile din accize au realizat și ele o creștere constantă în fiecare anfață de 2012,
atât ca urmare a majorării nivelului accizei la motorină, benzinei fara plumb, produselor
intermediare și țigaretelor, cât și a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale.
Astfel, veniturile din accize aferente anului 2012 au fost de 20.260,4 milioane lei. La
finele anului 2013, acestea s-au situat la valoarea de 21.106 milioane lei (cu 845,6 milioane lei
mai mari decât în 2012), ca în anul 2014 acestea să fie de 24.094,80 milioane lei.
Încasările din accize aferente anului 2015 au fost cu 1.923,2 milioane lei mai mari decât
cele aferente anului 2014 – 26.018 milioane lei – .
În 2016…….
Ex: accize pentru țigarete: 2012: 76,60 euro/1 000 țigarete
1 aprilie 2013 – 31 martie 2014: 81,78 euro/1000 țigarete
1 aprilie 2016 – 31 decembrie 2016: 329,30 lei/1.000 țigarete
Până în anul 2018, acciza pentru țigarete va fi de 90 euro/1 000 țigarete.
Ex: accize pentru carburanți: 2012: Benzină fără plumb: 467 euro/tonă
Motorină: 374 euro/tonă
2014: Benzină fără plumb: 557, 91 euro/tonă
Motorină: 473,85 euro/tonă
3. Veniturile din taxe vamale, a treia componentă importantă clasică a impozitelor
indirecte, nu mai poate funcționa eficient deoarece comerțul international a fost liberalizat iar în
interiorul UE, cu care derulăm peste 70% din schimburile externe, taxele vamale au fost
desființate și mărfurile circulă liber .
7Tabel 1. 2. Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat (creștere/scădere în valoare
absolută) mil.lei
Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2013 față de 2012 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2014 față de 2013 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2015 față de 2014 Creștere/scădere în
valoarea absolută în
2016 față de 2015
Impozit pe profit 71,2 1.311 1.586,6 ……
Impozit pe venit 1.779,2 955,9 2.948,3 ……
Impozit si taxe pe proprietate 342,8 1.781,9 -447,1 ……
TVA 1.311 -948,5 6.253,7 ……
Accize 845,6 2.988,8 1.923,2 ……
Taxe vamale -87,3 23 173 ……
Contributii de asigurari 2.720,6 3.233,2 -8,1 ……
Venituri nefiscale -1.167,3 27,9 2.306,6 ……
Venituri din capital -3 422,9 -154,4 ……
Donatii -242,2 -111,4 -82,9 ……
Sume de la UE in contul
platilor efectuate si
prefinantari 932,4 2.188,2 5.878,5 ……
Operatiuni financiare 0 0 0 0
Sume incasate in contul unic,
la bugetul de stat -408,2 638 -301,5 ……
Tabel 1.3. Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat (creștere/scădere în valoare
relativă)
Creștere/scădere în
valoare relativă în
2013 față de 2012 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2014 față de 2013 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2015 față de 2014 Creștere/scădere în
valoare relativă în
2016 față de 2013
Impozit pe profit 0,60% 11,9% 12,9%
Impozit pe venit 8,40% 4,2% 12,4%
Impozit și taxe pe propr, 8,40% 40,40% -7,8%
TVA 2,60% -9,8% 12,3%
Accize 4,10% 14,16% 8%
Taxe vamale -8,70% 3,7% 26,9%
Contribuții de asigurări 5,20% 5,9% -0,01%
Venituri nefiscale -9,30% 0,1% 13,42%
Venituri din capital -0,90% 65,9% -16,81%
Donații -45,00% -44,4% -130%
Sume de la UE în contul
plăților efectuate și
prefinanțări -11,60% 24,5% 52,90%
Operatiuni financiare 0 0 0
Sume încasate în contul
unic la bugetul de stat -85,15% 74,4% -300%
Comparativ cu anul 2012, din tabelul de mai sus se poate observa că veniturile bugetare în
anul 2013 (ca de altfel în toți anii) au fost în creștere, cea mai mare creștere având-o impozitul pe
venit si impozitul pe proprietate (8,4%), urmată de contribuții de asigurări (5,2%) și de sumele
din accize (4,1%). Pe partea veniturilor în scădere avem taxele vamale (-8,7%), veniturile
nefiscale (-9,3%), donațiile (-45%), operațiunile financiare (-100%) dar și sumele încasate în
contul unic (-85,15%).
8În anul 2014 întâlnim creșteri semnificative față de 2013 (cu excepția veniturilor din
TVA), cea mai mare pondere având-o sumele încasate în contul unic la bugetul de stat care au
crescut cu 74,4%, urmată de impozitul și taxele pe proprietate cu o creștere de 1.781,9 milioane
lei (40,4%). Cea mai mică creștere în anul 2014 față de 2013 au avut-o veniturile nefiscale, de
doar 27,9 milioane lei (0.1%). Cea mai mare scădere a fost înregistrată la sumele încasate din
donații, unde veniturile s-au micșorat cu 111,4 milioane lei (-44,4%). O scădere importantă față
de anul precedent o avem la TVA, veniturile din acest impozit fiind cu 948,5 milioane lei mai
mici decât în anul 2013 (-9,8%).
Față de anul 2013, în 2014 observăm ca avem parte de un progres financiar, avem parte
de creșteri semnificative și foarte importante. Cea mai mare creștere o dețin veniturile din sume
încasate în contul unic, la bugetul de stat (care în anul 2013 au fost pe minus) de 74,40%, urmate
de veniturile din capital (65,9%) și taxele pe proprietate (40,4%). Observăm că în acest an avem
pe plus, spre deosebire de 2013, veniturile din taxele vamale, veniturile nefiscale, veniturile din
capital. Surprinzător sau nu, TVA prezintă o scădere de 948.5 milioanelei, lucru datorat situației
precare a anului anterior.
Proiectul noului Cod Fiscal introduce modificări majore în ceea ce prive ște cotele de
impunere și bazele de impozitare aferente principalelor categorii de impozite și taxe. Pe scurt,
lista modificărilor cu impact bugetar semnificativ cuprinde:
TVA:
Reducerea cotei standard cu 4 pp. în 2016 (până la 20%) și cu încă 2 pp. din 2018 (până la
18%);
Extinderea cotei reduse de TVA pentru produsele din carne (inclusiv animale vii și păsări
vii), pește, legume, fructe, lapte, ouă și pentru evenimentele sportive;
Accize:
Diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (benzină, motorină);
Reducerea nivelului accizării pentru alcool și băuturi alcoolice;
Eliminarea din sfera de aplicare a accizelor a țițeiului din produc ție internă și a
produselor incluse în prezent în categoria „alte produse accizabile” printre care se numără
cafeaua, bijuteriile, confec țiile din blănuri, autoturismele etc.;
Realizarea în propor ție de doar 94,3% a programului semestrial de venituri din TVA, este
concretizată într-un minus de încasări de 1,49 miliarde de lei, aferent unei dinamici anuale de
doar 1,9% comparativ cu una programată de 8,1%.
Respectiva evolu ție reflectă o scădere semnificativă a eficien ței colectării, mai ales dată
fiind dinamica anuală ridicată a volumului vânzărilor cu amănuntul (8,2% în perioada ianuarie-
mai 2014 în termeni reali), chiar dacă nerealizarea programului este explicabilă într-o anumită
măsură de:
a) execuția schemei de stingerea în lan ț a obligațiilor bugetare restante, care a generat
venituri de 257,2 milioane lei comparativ cu un nivel programat de 425 milioane lei (impact
negativ de 168 milioane lei la nivelul încasărilor din TVA);
b) amânarea cu trei luni a majorării accizelor la benzină (accizele intră în baza de
impozitare a TVA), ce a generat un minus de încasări de 164 milioane lei la nivelul încasărilor
din TVA, realizarea în propor ție de doar 97,4% a programului de încasări din accize, ceea ce a
dus la un minus de venituri de 301 milioane lei. Dat fiind faptul că programul încasărilor din
accize avea drept ipoteză aplicarea de la 1 ianuarie 2014 a majorării accizei la combustibili, iar
încasările efective s-au produs în condi țiile în care măsura în cauză a fost amânată cu 3 luni
(pierderile de venituri, reflectate integral în execu ția bugetară de la nivelul semestrului I, se
cifrează la circa 683 milioane lei), amânării adăugându-i-se măsura rambursării către marii
9transportatori a unei păr ți din acciza suplimentară, putem aprecia că execu ția reflectă o colectare
mai bună decât cea programată .
1.2. Impozitele indirecte din perspectiva politicii fiscale din Uniunea Europeană
Suveranitatea fiscală se numără printre drepturile suverane fundamentale ale statelor membre
ale UE care, în acest domeniu, au conferit UE doar competențe limitate. Întrucât procesul de
elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre funcționarea lipsită de
impedimente a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a debutat într-o
etapă mai timpurie și, spre deosebire de normele privind impozitele directe, a presupus o
revizuire mai aprofundată a reglementărilor în vigoare. În paralel cu aceste eforturi, UE își
intensifică lupta împotriva evaziunii și a eludării fiscale, care constituie o amenințare la adresa
concurenței loiale și sunt cauza unui deficit bugetar major. În conformitate cu tratatul, măsurile
fiscale trebuie adoptate de statele membre cu unanimitate. Politica fiscală este influențată, în
mare măsură, de jurisprudența Curții Europene de Justiție, iar Parlamentul European dispune, în
această privință, de dreptul de a fi consultat, excepție făcând chestiunile bugetare, în cazul
cărora, în calitatea sa de autoritate bugetară, Parlamentul împarte competențele decizionale cu
Consiliul. Combaterea eludării fiscale și a planificării fiscale agresive reprezintă o provocare
cheie. Îmbunătățirea cooperării și a coordonării și sporirea transparenței în relațiile dintre statele
membre ale UE în domeniul politicii fiscale le-ar permite statelor membre să evite pierderile
semnificative de venituri și ar contribui la asigurarea unui nivel mai ridicat de echitate la nivelul
Uniunii. În completarea progreselor deja realizate și a lucrărilor aflate în curs, Comisia a propus
o serie de noi inițiative în acest domeniu într-o comunicare publicată în iunie 2016. Printre
aceste inițiative se numără propunerea de revizuire a Directivei privind cooperarea
administrativă și modificările la cea de a patra Directivă privind combaterea spălării banilor. În
plus, Comisia intenționează să-și relanseze, în acest an, propunerea privind o bază fiscală
consolidată comună a societăților și să elaboreze, până la sfârșitul anului 2017, o „listă a
paradisurilor fiscale” administrată de UE. În ultimii ani, Parlamentul European, alături de cele
două comisii speciale pentru deciziile fiscale și de Comisia de anchetă „Panama Papers” pe care
le-a instituit, a jucat un rol foarte important în elaborarea de noi politici fiscale și în lansarea
unor noi inițiative la nivelul UE și la nivel mondial, în special în ceea ce privește combaterea
eludării fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a spălării banilor.
În domeniul fiscalității indirecte, acțiunea europeană are la bază articolele 90 și 93 dintratatul ce
instituie Comunitatea Europeană. Ea vizează armonizarea sistemelor naționale de impozite
indirecte și nu de a le uniformiza, de a face compatibile sistemele naționale, nu numaiîntre ele ci
și cu obiectivele tratatului CE 2. Una din primele măsuri de armonizare fiscală la nivel european
a vizat impozitele indirecteasupra drepturilor de aport. Obiectivul era de a armoniza drepturile de
aport încasate de statelemembre în momentul operațiunilor de reunire de capitaluri ce interesează
societățile de capitaluri. Mai târziu, principalele eforturi de armonizare comunitară s-au centrat pe
două impozite: taxa pe valoare adăugată(TVA) și drepturile de acciză.
TVA-ul a fost primul impozit armonizat – în 1977. În 1992 a fost adaptat la exigențele pieței fără
frontiere, în același timp în care drepturile de accize au făcut obiectul unui cadru de
armonizareTVA: Abolirea frontierelor fiscale a necesitat un anumit nivel de armonizare a ratelor
de TVA. Statele membre aplică o rată normală de TVA de cel puțin 15% și opțional una sau două
rate reduse de cel puțin 5% pentru anumite bunuri și servicii cu caracter cultural sau social.
Menținerea tranzitorie a ratei zero sau super-reduse(mai mică de 5%) existente este autorizată.
Ratele majorate sunt suprimate. Principiul taxării în statul de consum pentru bunuri și servicii, la
ratele și în condițiile în vigoare în statul respectiv rămâne principiul esențial al regimului comun
10al TVA. Este vorba de a evita, atâta timp cât ratele nu sunt suficient de apropiate , riscurile de
distorsiuni ale concurenței și de delocalizare a activitățior.
Așadar, acest regim este destinat consolidării integrării economice, prezervând interesele statelor
membre. Cu toate acestea, regimul tranzitoriu a menținut în paralel regimuri de taxare diferite la
destinație pentru întreprinderi, cu scopul de a asigura ca impozitul să fie încasat de fiecare stat
membru în funcție de importanța cosumului efectuat pe teritoriul său.
Petre Brezeanu- „Finanțe europene” Editura C H Beck, București, 2007
Pentru ceea ce vizează schimburile cu țările terțe, importurile rămân supuse la obligațiile de
declarare în vamă și sunt taxate la TVA în momentul importului lor. Exporturile vor rămâne
exonerate, sub rezerva îndeplinirii formalităților vamale existente.
Menținerea regulilor diferite de impozitare: la origine și la destinație, aplicarea neuniformă a
legislației comunitare, sau convergența insuficientă a ratelor au relevat slăbiciunile sistemului
TVA. O consolidare a directivelor relative la instaurarea și funcționarea sistemului comun al
TVA a condus la:
Câmpul de aplicare: sunt supuse TVA-ului livrările de bunuri și prestările de servicii, efectuate
cu titlu oneros în interiorul țării de un terț și importurile de bunuri
Teritorialitatea: sunt excluse din câmpul de aplicare al directivei teritoriale naționale
următoare:
– Insulele Helgoland și teritoriul Buningen( Germania)
– Groenlanda (Danemarca)
Un aspect important al ,,calității” finanțelor publice îl reprezintă politica fiscală
promovată de statele europene. Scopul principal al impozitării este de a asigura resursele
financiare pentru finanțarea serviciilor publice. Se pot atașa și alte obiective complementare, în
mod normal serviciile asigurate de sistemul public fiecărui cetățean nu sunt direct proporționale
cu plățile efectuate de fiecare contribuabil, impozitarea are și rolul de redistribuire a veniturilor.
Ultimul secol a fost caracterizat, în Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului
public, prin intermediul reglementărilor economice și fiscale. În domeniul fiscal, țările UE au
menținut niveluri ale cheltuielilor și veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au
finanțat parțial furnizarea bunurilor publice clasice, cum ar fi apărarea națională. Însă cea mai
importantă parte a creșterii cheltuielilor publice a fost datorată extinderii funcției de redistribuire
a statului (prin protecție socială). Aceasta se referă la sistemul public de pensii și sănătate care
generează cele mai importante transferuri între generații și intragenerații: transferuri de resurse
financiare de la forța de muncă activă către șomeri, către angajații necalificați, către studenți,
către familiile cu copii, către agricultori, către angajații în anumite ramuri industriale
caracterizate de condiții grele de muncă (cum ar fi construcții navale sau minerit) către locuitorii
sau chiar întreprinzătorii din zonele defavorizate sau către alte categorii sociale .
Din punct de vedere fiscal, cheltuielile publice au fost finanțate prin impozitarea
consumului (impozite indirecte), impozitarea veniturilor atât de natură salarială, cât și a
profiturilor firmelor. Această structură a fiscalității în Europa transpune centrul de greutate al
sarcinii fiscale asupra menajelor care consumă mult, obțin venituri importante și / sau care dețin
proprietăți importante. Desigur, sistemul fiscal european afecteaza diferit categoriile de menaje
sau firme datorită diferențelor structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul și
proprietățile deținute, dar și datorită diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de
administrare a ramurilor sistemului fiscal și diverselor posibilități de evitare a fiscalității. Astfel
11de trăsături ale sistemelor fiscale implică pe lângă procesele de redistribuire a veniturilor vizate
direct și redistribuiri accidentale.
Reformele lansate de Consiliul Europei au avut rolul de a asigura că diferențele dintre
sistemele fiscale ale statelor membre, care au devenit și mai vizibile de la introducerea monedei
euro, nu stânjenesc și nu fragmentează piața unică și nu împiedică alocarea eficientă a resurselor,
impozitele și taxele naționale, contribuțiile la asigurările sociale specifice fiecărui stat au acum și
alte scopuri decât de simplă operare pe piața națională, și trebuie judecate în lumina diferitelor
criterii, variabile ca importanță de la un stat membru UE la altul. Numai printr-o apropiată
coordonare a politicilor fiscale naționale se poate obține un echilibru între sisteme fiscale diferite
și dreptul nestânjenit de liberă circulație și de silire în Uniunea Europeană.
O problemă importantă cu care se confruntă politica fiscală în statele membre este legată
de fenomenul de globalizare economică și de actuala dezvoltare tehnologică. În ultimele decenii,
evoluția economiei mondiale a determinat creșterea volumului și sporirea diversificării structurii
de mărfuri a schimburilor comerciale. Această evoluție este determinată de mai mulți factori:
– creșterea demografică face necesară sporirea producției pentru acoperirea nevoilor pieței
interne, în continuă modificare și diversificare;
– mecanizarea, automatizarea și organizarea științifică a producției și a muncii conduc, în
mod inevitabil, la sporirea productivității muncii și a venitului național, dar și la disponibilizarea
unei părți din forța de muncă ocupată. Creșterea șomajului determină factorii de decizie să ia
măsuri pentru crearea de noi locuri de muncă, ceea ce conduce, în ultima instanță, la sporirea
producției ;
– pe măsura creșterii economice, apare necesitatea ridicării nivelului de trai. Ori, acest
lucru este indispensabil legat de menținerea producției la un nivel ridicat și a costurilor la un
nivel cât mai redus cu putință;
– întrucât în mod obișnuit volumul producției depășește necesarul pieței interne, se
creează un surplus de produse, ce trebuie valorificate peste graniță. Aceasta întrucât, pe de o
parte, creșterea producției necesită sporirea importului de materii prime, combustibil, energie
etc, iar pe de altă parte, ridicarea nivelului de trai nu ar putea fi asigurată fără sporirea producției
și, respectiv a venitului național.
Dacă în cazul politicii monetare se poate vorbi de o politică unică, politica fiscală a
statelor membre a rămas în zona de autonomie națională în elaborarea politicii macroeconomice,
respectiv cel mai important instrument al statului în asigurarea stabilității economice.
Politica în domeniul impozitării este esențială pentru toate statele membre, iar acțiunile
unei țări pot avea impact nu numai în acea țară, dar și în țările învecinate.
La nivelul Uniunii Europene politica fiscală este subordonată tratatului de înființare a
Comunității Europene, care prevede:
– eliminarea taxelor vamale între țările membre (articolul 3) și a oricăror altor măsuri cu
efect similar;
– asigurarea liberei concurențe în cadrul pieței comune.
În acest sens se au în vedere în special impozitele indirecte (TVA și accizele),
impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurențe pe piață,
însă se recomandă membrilor încheierea de convenții, de evitare a dublei impuneri
internaționale. Impozitele indirecte sunt suportate în general de consumatorul final prin
intermediul prețurilor și al tarifelor.
O importanța foarte mare o au cele două tipuri de impozite indirecte, TVA-ul și
accizele. Acestea au o serie de elemente caracteristice comune ce impun armonizarea fiscală,
respectiv:
121. Ambele sunt incluse în prețurile de vânzare ale produselor și serviciilor și sunt
suportate în final de către consumatori. Obligația de plată față de buget pentru aceste impozite
ia naștere odată cu efectuarea tranzacțiilor comerciale.
2. Aceste impozite sunt aplicate asupra produselor și serviciilor în țara în care acestea
sunt consumate și sunt vărsate ca venituri la bugetul țării respective. În cazul produselor și
serviciilor importate sau exportate, formalitățile de trecere a frontierei sunt esențiale pentru
urmărirea și încasarea impozitelor indirecte.
3. Baza de impozitare poate fi mai largă sau mai îngustă în funcție de gradul de
cuprindere a produselor și serviciilor sau poate include diferite stadii în mișcarea produselor de
la producător la consumator, impozitele fiind aplicate într – un singur stadiu sau în mai multe.
4. Impozitele fiscale sunt aplicate, de regulă, asupra valorii monetare a produselor și
serviciilor cumpărate.
Avantajele impozitelor indirecte:
– sunt mai puțin vulnerabile la efectele concurenței fiscale ;
– administrarea lor este mai simplă ;
– relativ neutre din punctul de vedere al impactului asupra deciziilor de economisire ,
investire;
Dezavantajele impozitelor indirecte :
– caracter regresiv;
– impact inflaționist.
În procesul coordonării politicilor fiscale în vederea adaptării sistemului fiscal regulilor
Uniunii Europene se impune armonizarea mult mai accentuată a impozitelor indirecte care sunt
impozite pe consum .
Dat fiind faptul că TVA este neutră din punct de vedere al gradului de integrare verticală
a producătorilor, permite dezvoltarea acestei probleme, acest tip de impozit indirect mai
prezintă și alte avantaje :
1. Este un impozit care stimulează conformarea, datorită dreptului de deducere trebuie
justificat , fiecare firmă are interesul să obțină de la furnizori facturi certificând plata TVA până
la stadiul respectiv;
2. Este o sursă de venit foarte robustă și stabilă, ceea ce explică și utilizarea TVA drept
una din sursele de finanțare a bugetului comunitar;
3. TVA este cea mai ,,eficientă” taxa din punctul de vedere al raportului dintre colectare
și cheltuielile administrative . Fiecare punct procentual din majorarea TVA generează venituri
suplimentare echivalente cu 0,4 % din PIB .
Introducerea TVA în toate statele membre, eforturile de armonizare a sistemului au
vizat două aspecte principale :
1. Uniformizarea bazei de impunere (categorii de bunuri și servicii supuse impunerii),
care a fost încheiată în linii mari odată cu adoptarea celei de a VI – a Directivă TVA ;
2. Armonizarea ratelor de impunere : au fost considerate necesare pentru a contracara
distorsiunile pe care diferențele mari de rate le pot induce în structura comerțului intra-
comunitar .
Uniformizarea bazei de impozitare a TVA-ului este necesară având în vedere obligația
statelor membre ale Uniunii Europene de a contribui la bugetul uniunii cu o parte din impozitul
încasat, ceea ce presupune aplicarea cotei de TVA la aceleași tranzacții.
În interiorul UE există diferențe semnificative în ceea ce privește cotele de impunere,
acestea oscilând de la 15 % (Luxemburg) la 25 % (Danemarca și Suedia).
Un sistem de TVA cu cotă unică este mai eficient, iar costurile administrării lui sunt mai
reduse, un sistem TVA cu mai multe cote oferă o anumită protecție consumatorilor cu venituri
modeste.
13Odată cu trecerea la piața unică, ceea ce presupune desființarea controlului la circulația
produselor și serviciilor între statele componete ale UE, se impune căutarea unor soluții de a
renunța la frontierele fiscale în cazul TVA. Acestea se poate realiza prin două moduri:
a) fie prin trecerea la principiul originii în materie de TVA și adoptarea unui mecanism
de corectare (decontare) pentru evitarea realocărilor importante de TVA între bugetele
diferitelor state membre ;
b) fie prin menținerea principiului destinației cu renunțarea la controlul fiscal la
frontierele între statele membre.
La data aderării României la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007) , a intrat în vigoare
legea armonizată privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), care a reprezentat transpunerea în
legislația națională a acqius – ului comunitar în domeniu, respectiv a Directivelor a VI a – a, a
VIII – a și a XIII – a ale CEE.
Principalele aspecte ale legii armonizate se referă la:
1. Includerea în legislația națională a regimului tranzitoriu în domeniul TVA, care se
aplică numai în relația cu statele membre ale UE.
2. Transpunerea Directivelor a VIII – a și a XIII – a ale CEE, care stabilesc procedura de
restituire a TVA – ului pentru achizițiile efectuate în România de persoane impozabile din
străinătate, stabilite atât în statele membre ale UE (Directiva a VIII -a), cât și în țări terțe
(Directiva a XIII – a).
3. Eliminarea unor scutiri de TVA care nu sunt permise de Directiva a VI – a a CEE și
introducerea altor scutiri de TVA, prevăzute încă în legislația națională.
4 . Introducerea în legislația națională a altor prevederi, cum sunt:
– ajustarea dreptului de deducere a TVA;
– introducerea regimului special pentru producătorii agricoli , concomitent cu eliminarea scutirii
de TVA pentru această activitate;
– introducerea regimurilor speciale pentru: agențiile de turism, bunurile second hand,
obiectivele de artă, de colecție sau de antichități, aurul pentru investiții, bunurile vândute în
sistem amanet și consignație.
Sfera de aplicabilitate:
1) Persoane impozabile
– introducerea noțiunii de persoană impozabilă, care nu era prevăzută în legislația română
privind TVA (conform art . 4 din Directiva 77 / 388 / CEE);
– introducerea unor noi entități în cadrul ,,persoanelor impozabile”, care ar fi organizații
sindicale, organizații nonguvernamentale, politice, religioase, profesiuni liberale sau persoane
care desfășoară activități independente pe bază liberei inițiative.
2 ) Activități impozabile
Includerea unor noi activități care înainte erau scutite de plată TVA:
– activități întreprinse de agenții economici autorizații în zone libere;
– furnizarea de uniforme școlare și preșcolare, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru
copii în vârstă de până la un an;
– activități de taxi întreprinse de persoane ce desfășoară activității independente pe baza liberei
inițiative;
– importul de bunuri efectuat de instituțiile publice, direct sau prin comisionari, finanțate din
împrumuturi contractate de pe piața externă cu garanție de stat;
– importul de materii prime destinat procesării în vederea exportului, într – o perioadă de 45 de
zile de la data importului.
14
Tabel 1.4 . Cotele TVA aplicate in statele membre ale Uniunii Europene
– %-
Țară Valoare
Standard Redus
Austria 20% 12% sau 10%
Belgia 21% 12% sau 6%
Bulgaria 20% 7% [9]
Cipru 15% 8% sau 5%[9]
Cehia 20% 10%[9]
Croația 23% 10% sau 0%
Danemarca 25%
Estonia 20% 9%
Finlanda 23% 13% sau 9%
Franța 20%[10] 5.5% sau 2.1%
Germania 19% 7%
Grecia[9] 23% (16% în insulele Egee) 13% (6.5% pentru hoteluri și farmacii)
8% și 4% pentru insule Egee
Ungaria 27% 18% sau 5%[9]
Irlanda 21% 13.5% sau 9.0% sau 4.8% sau 0%
Italia 22% 10%, 6% sau 4%
Letonia[9]
21% 12% sau 0%
Lituania 21% 9% sau 5%
Luxemburg 15% 12%, 9%, 6%, sau 3%
Malta 18% 5%
Olanda 21% 6% sau 0%
Portugalia 23% 15%
în Madeira și Azores (Minim 70%
din cota continentală) 13% sau 6% (8% sau 4%
în Madeira și Azores (Minim 70% din
cota continentală))
Polonia[9]
23% 8%, 5% sau 0%
România 20% 9%, 5%
Slovacia[9]
20% 10% sau 6%
Slovenia 22% 9.5%
Spania[9]
21%, 5% în Insulele Canare 7% sau 4%
154% sau 2% în Insulele Canare
Suedia 25% 12% sau 6%
Regatul
Unit 20% 5% sau 0%
Sursa: http://www.worldwide-tax.com
Tabel 1.5 .Cotele TVA în state non-UE
-%-
Țară Cotă Cotă redusă Numele local al Taxei pe Valoarea
Adăugată
Albania 20% 0% TVSH = Tatimi mbi Vlerën e Shtuar
Andorra[2] 4.5% 1% IVA = Impost sobre el Valor Afegit
Azerbaidjan 18% 10.5% sau 0% ƏDV = Əlavə dəyər vergisi
Argentina 21% 10.5% sau 0% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Armenia 20% 0% AAH = Avelac’vaç aržek’i hark
ԱԱՀ = Ավելացված արժեքի հարկ
Australia 10% 0% GST = Goods and Services Tax
Belarus 20% ПДВ = Падатак на дададзеную
вартасьць
Barbados 17.5% VAT = Value Added Tax
Bosnia și
Herțegovina 17% 0% PDV = Porez na dodanu vrijednost
Brazilia 12% + 25% +
5% 0% *IPI – 12% = Imposto sobre produtos
industrializados (Taxă asupra produselor
industrializate) – Federal Tax
ICMS – 25% = Imposto sobre circulação e
serviços (Taxă asupra comer țului și
serviciilor) – State Tax
ISS – 5% = Imposto sobre serviço de
qualquer natureza (Taxă asupra tuturor
serviciilor prestate) – taxa în ora ș
*IPI = Imposto sobre produtos
industrializados (Taxă asupra produselor
industrializate) poate ajunge la peste
60% la produsele importate.
Bolivia 13% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Canada 5% GST+0%-
10%PST(HST) 5%/0%2 GST = Goods and Services Tax , TPS
= Taxe sur les produits et services ;
HST1 =Harmonized Sales Tax , TVH
= Taxe de vente harmonisée
Chile 19% IVA = Impuesto al Valor Agregado
16
Columbia 16% IVA = Impuesto al Valor Agregado
China3 17% 13% pentru
alimente și
combustibil pentru
case; 6% sau 3% 增值税 (pinyin:zēng zhí shuì )
Republica
Dominicană 16% 12% sau 0% ITBIS = Impuesto sobre Transferencia de
Bienes Industrializados y Servicios
Ecuador 12% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Egipt 10% VAT = Value Added Tax (ىѧѧѧѧѧѧѧريبة علѧѧѧѧѧѧѧالض
افةѧѧѧѧѧѧѧѧة المضѧѧѧѧѧѧѧالقيم )
El Salvador 13% IVA = Impuesto al Valor Agregado o
"Impuesto a la Transferencia de Bienes
Muebles y a la Prestación de Servicios"
Etiopia 15% VAT = Value Added Tax
Fiji 15% 0% VAT = Value Added Tax
Georgia 18% 0% DGhG = Damatebuli Ghirebulebis
gdasakhadi დღგ = დამატებული
ღირებულების გადასახადი
Guatemala 12% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Guyana[3] 16% 0% VAT = Value Added Tax
Iran 3% VAT = Value Added Tax (ر ارزشیمال ѧѧѧѧات ب
زودهѧѧѧѧѧاف )
Islanda 25.5% 7%4 VSK, VASK = Virðisaukaskattur
India5 13.5% 5%, 1%, sau 0% VAT = Valued Added Tax
Indonezia 10% 5% PPN = Pajak Pertambahan Nilai
Israel6 16%7(Eilat 0%) 0% (fructe și
zarzavaturi,
servicii legate de
turism, diamante,
transport aerian și
închirierea
apartamentelor) Ma'am = ףסומ ךרע סמ
Japonia 8%[4] Consumption tax = 消費税
Coreea de
Sud 10% VAT = 부가세(附加稅, Bugase) =
부가가치세 (附加價値 稅, Bugagachise )
Insula Jersey8 5% 0% GST = Goods and Services Tax
Iordania 16% GST = Goods and Sales Tax
Kazahstan 12% ҚCҚ = Қосымша салық құны (Kazakh)
НДС = Налог на добавленную
стоимость (Russian)
VAT = Value Added Tax
TVSH = Tatimi mbi
Vlerën e Shtuar
17
Liban 10% TVA = Taxe sur la valeur ajoutée
Liechtenstein[5]
7.6% 3.6% (servicii de
cazare) sau 2.4% MWST = Mehrwertsteuer
Maroc 20% GST = Goods and Sales Tax (ريبةѧѧѧѧѧѧѧѧѧѧѧالض
افةѧѧѧѧѧѧة المضѧѧѧѧѧѧى القيمѧѧѧѧѧѧعل )
Republica
Moldova 20% 8%, 5% sau 0% TVA = Taxa pe Valoarea Adăugată
Republica
Macedonia 18% 5% ДДВ = Данок на Додадена Вредност ,
DDV = Danok na Dodadena Vrednost
Malaysia9 10% GST = Goods and Services
Tax (Government Tax)
Mexic 16% 11%, 0% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Muntenegru 17% PDV = Porez na dodatu vrijednost
Mauritius 15% VAT = Value Added Tax
Nepal 13% 0% VAT = Value Added Taxes
Noua
Zeelandă 15% GST = Goods and Services Tax
Norvegia 25% 14% sau 8% MVA = Merverdiavgift (bokmål)
ormeirverdiavgift (nynorsk)
(informally moms)
Palestina 14.5% VAT = Value Added Tax
Pakistan 16% 1% or 0% GST = General Sales Tax
Panama 7% ITBMS = Impuesto de Transferencia de
Bienes Muebles y Servicios
Paraguay 10% 5% IVA= Impuesto al Valor Agregado
Peru 16%+2% IGV – 16% = Impuesto General a la
VentasIPM – 2% Impuesto de Promocion
Municipal
Filipine 12%10 RVAT = Reformed Value Added Tax ,
locally known as Karagdagang Buwis /
Dungag nga Buhis
Rusia 18% 10% sau 0% НДС = Налог на добавленную
стоимость , NDS = Nalog na
dobavlennuyu stoimost’
Sfântul Kitts și
Nevis 17% VAT = Value Added Tax
Serbia 20% 8% sau 0% ПДВ = Порез на додату вредност ,
PDV =Porez na dodatu vrednost
Singapore 7% GST = Goods and Services Tax
Africa de Sud 14% 0% BTW=Belasting op Toegevoegde
Waarde; VAT = Valued Added Tax
Sri Lanka 12% 0% VAT = Valued Added Tax este în vigoare
din 2001 în Sri Lanka . Începând cu
bugetul din 2001, cotele au fost revizuite
18la 12% și 0% de la cotele vechi de 20%,
12% și 0%
Elveția 8%[6] 3.8% (pentru
sectorul hotelier)
și 2.5% (alimente,
cărți, ziare,
medicamente)[6] MWST = Mehrwertsteuer , TVA = Taxe
sur la valeur ajoutée , IVA = Imposta sul
valore aggiunto , TPV = Taglia sin la
Plivalur
Taiwan 5%
Thailanda 7% VAT = Value Added Tax , ภาษีมูลค่าเพิѷม
Trinidad-
Tobago 15% 0%
Turcia 18% 8% sau 1% KDV = Katma değer vergisi
Ucraina 20% (17% din
ianuarie 2014) 0% ПДВ = Податок на додану вартість ,
PDV =Podatok na dodanu vartist’ .
Uruguay 22% 10% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Uzbekistan 20 % НДС = Налог на добавленную
стоимость
Vietnam 10% 5% sau 0% GTGT = Giá Trị Gia Tăng
Venezuela 12% 11% IVA = Impuesto al Valor Agregado
Aplicarea TVA în țările Uniunii Europene variază considerabil pentru aceleași
produse.
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adaugată stabilește o cotă standard de minimum 15%, precum și posibilitatea de
aplicare a unei cote reduse, care însă nu poate fi mai mică de 5 %.
În UE, cea mai mare cota standard de TVA (27%) este în Ungaria, iar cea mai mică
(15%) în Luxemburg.
Cele mai multe state membre au solicitat aplicarea unei cote reduse de TVA pentru
produse alimentare; acestea se aplică însă selectiv, vizând doar anumite alimente.
De la 1 septembrie 2013 , taxa pe valoarea adaugată a fost redusa în România la 9% de
la 24% pentru pâine, produse de panificație și făină.
România aplică două cote reduse de TVA de 9% (pentru medicamente, manuale școlare,
cărți, ziare, accesul în muzee etc.) și de 5% (în cazul cumpărării de locuințe noi cu o valoare mai
mică de 380 000 lei și cu suprafața până în 100 metri pătrați).
O cotă standard de 20% a TVA o are și Republica Moldova aplicată pentru mărfurile și
serviciile importate. În timp ce o cotă redusă de 8% este aplicată la pâinea și produsele de
panificație, la laptele și produsele lactate la edicamentele din Nomenclatorul de stat de
medicamente precum și la zahărul din sfecla de zahar importat și/sau livrat pe teritoriul țării și
la producția din fitotehnie și horticultură în formă naturală și producția din zootehnie în forma
naturala. Cea mai mică cotă a TVA, de 6%, este aplicată pentru gazul natural și gazul lichefiat
livrat pe teritoriul Republicii Moldova.
Publicația franceză Le Monde a analizat aplicarea taxei pe valoare adaugată în cele 28 de
state membre pentru mai multe tipuri de produse.
Pentru un pachet de bomboane, cel mai mic TVA aplică Spania (4%), Belgia (6%),
Olanda (6%) și Germania (7%), iar cel mai mare Ungaria, care folosește cota standard de 27%.
19Cota standard este aplicată pentru acest produs și în Danemarca (25%), Croația (25%), România
(24%), Irlanda (25%) și Bulgaria (20%).
La băuturile răcoritoare, Franța aplică cel mai redus TVA, de 5,5%, fiind urmată de
Belgia și Olanda (cu câte 6%). România, Bulgaria, Polonia (23%), Croația, Ungaria, Danemarca,
Portugalia (23%) și Irlanda aplică în acest caz cota standard.
Irlanda și Marea Britanie nu aplică TVA pentru antibioticele luate pe bază de prescripție
medicală și administrate pe cale orală, în timp ce Franța are o cotă de 2%, Spania de 4%, Ungaria
de 5%, iar Portugalia, Olanda și Belgia de câte 6%. În România, Polonia, Austria și Italia taxa
este de 9%, în timp ce în Germania și Bulgaria se aplica TVA standard, de 19%, respectiv de
20%.
Cel mai scăzut TVA pentru cărți, în format de buzunar, aplică Spania și Italia (de câte
4%), urmate de Polonia (5%), Franța (5,5%), Belgia și Olanda (ambele cu 6%). TVA este zero la
această categorie în Marea Britanie.
Și România aplică TVA redus pentru cărți, de 9%, la fel ca Germania (7%) și Austria
(10%). În schimb, Bulgaria menține cota standard. Cel mai ridicat nivel al TVA pentru cărți este
în Danemarca, de 23%.
Pentru o masa la restaurant, cel mai redus TVA plătesc olandezii, de 6%, urmați de
francezi (7%) și polonezi (9%). Se aplică TVA standard în România, Bulgaria, Ungaria,
Germania, Cehia (21%), Danemarca, Grecia (23%), Portugalia, Estonia (20%), Letonia și
Lituania (de câte 21%).
Toate țările membre ale Uniunii Europene aplică TVA standard pentru îmbrăcăminte.
Curiozitățile taxei pe valoare adaugată
Pentru medicamentele ce se administrează pe cale orală nu se plătește TVA în Irlanda,
celelalte medicamente fiind supuse unei cote de 23%.
În Franța, margarina este considerată un produs de lux, aplicându-i-se TVA de 19,6%, în
timp ce untul trece drept aliment de bază, fiind taxat cu 5,5%.
România se situează pe primul loc între țările UE la diferen ța dintre TVA care ar trebui
încasat și cele efectiv colectat. Este una dinte constatările unui raport comandat de UE și
elaborat de un grup de institu ții respectiv Center for Social and Economic Research (CASE)
Polonia și Netherlands Bureau for Economic Policy Analysis (Central Planning Bureau sau
CPB).
Ciprul nu apare în studiu din motive de schimbare a metodologiei conturilor na ționale și
de aceea datele privesc doar 26 din statele membre UE. Raportul estimează sumele neîncasate din
TVA în anul 2011 la nivelul UE-26 la aproximativ 193 miliarde euro sau 1,5% din PIB. Este o
creștere importantă fa ță de nivelul de 1,1% consemnat la raportul anterior pentru anul 2006.
În termeni absolu ți, mai mult de jumătate din suma men ționată revine celor patru mari
economii, Italia, Fran ța, Germania și Marea Britanie. Dar, dacă se face raportarea la mărimea
economiei, pe primul loc la neîncasarea de TVA se situează România, care devansează Letonia,
Grecia și Lituania.
Proporția de TVA neîncasat s-a majorat la declan șarea crizei și a crescut odată cu cota
legală de taxare, mai ales în țările cu un sistem slab de colectare.
Deși ocupă locul patru între statele UE ca pondere a TVA în veniturile bugetare (cu ceva
mai mult de un sfert din total), după Bulgaria, Estonia și Lituania și înaintea Letoniei ( adică
intercalată în a șa-numitul grup BELL), România are o pondere medie a încasărilor din TVA în
PIB relativ la celelalte țări din UE pentru că și încasările bugetare sunt mici raportate la PIB.
20UE a încercat o aliniere a diverselor cote de TVA existente la nivel na țional de-a lungul
anilor. În prezent, directiva pentru TVA intrată în vigoare la 1 ianuarie 2007 prevede o rată
standard minimă de 15% și permite două rate reduse, de cel pu țin 5%. Totu și, anumite state
beneficiază de derogări și excepții.
Astfel, există și cota zero în opt state (Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Malta,
Suedia și Marea Britanie), precum și cote superreduse de 4,8% în Irlanda, 4% în Spania și Italia,
3% în Luxemburg și 2,1% în Fran ța.
De remarcat că Austria, Belgia, Danemarca, Luxemburg și Suedia nu au modificat nici
măcar odată cotele de TVA în intervalul 2000 – 2011, în timp ce Fran ța, Germania, Italia și
Olanda au efectuat câte o singură modificare. Toate țările UE au și cote reduse de TVA, cu
excepția Danemarcei care aplică doar cota zero pentru ziare și alte câteva articole.
România figurează pe ultimul loc între statele europene în ceea ce prive ște decalajul între
TVA de încasat și cel efectiv colectat, cu o medie de 42% pe perioada analizată. Raportul atrage
atenția că progresul înregistrat în perioada de dinantea crizei declan șate în 2008, când s-a coborât
sub pragul de 40% a fost reversat în 2009, când încasările din TVA au scăzut brusc cu circa 30%
Datele arată o scădere bruscă, de la 45% la 34% a procentajului de sume neîncasate din
TVA între 2004 și 2005 și o creștere la fel de spectaculoasă între 2008 și 2009, de la 37% la
49%.
Dincolo de perioada de boom economic, care a favorizat o conformare mai bună la plata
TVA, e posibil să fi contat într-o măsură semnificativă și îmbunătă țirea activită ții Fiscului.
Chestiunea aducerii la uzan țele europene de colectare a TVA este una extrem de
importantă dacă privim procentajul de PIB care nu a fost colectat, în raport cu deficitele bugetare
consemnate în fiecare an din acest secol și cu cifra de 2,2% din PIB a deficitului bugetului
general consolidat inclusă în proiectul de buget pentru 2014.
Evident, nu este posibilă colectarea completă, dar aducerea ratei de neîncasare spre
nivelul de mediu de 17% înregistrat pentru UE-26 sau chiar la nivelul mediu de 22% consemnat
în noile state membre ( care au aderat din 2004 și 2007) ar însemna un plus de circa patru
procente din PIB la veniturile bugetare. Adică venituri ”europene”, de 37- 38% din PIB, la
aceleași cote de taxare, sau un TVA mai mic aplicat pe o bază mai largă și o stimulare a cre șterii
economice.
Accizele au un aport important la formarea veniturilor fiscale la nivelul Uniunii Europene
raportate la PIB , fiind în jur de 3,5% . Deoarece sunt un impozit indirect în toate statele membre
ale UE în strânsă legătură cu tranzacțiile comerciale și libera circulație a mărfurilor în cadrul
pieței unice, accizele nu puteau rămâne în afara procesului de armonizare fiscală .
21 În statele membre ale UE se întâlnesc diferențe mari între nivelul cotelor care stau la
baza calculării accizelor . Aceste diferențe nu sunt determinate numai de modul diferit de
abordare a politicilor de descurajare a consumului , ci de faptul că unele produse ocupă un loc
important în agricultura țărilor care practică accize mai reduse . Indiferent de cauzele care le
determină , diferențele menționate influențează negativ competiția pe piața unică , iar în cazul
țigărilor și băuturilor alcoolice ele îndeamnă la evaziune fiscală .
Principiul care stă la baza aplicării accizelor este că acestea se aplică în țara în care are
loc consumul. Armonizarea în cazul acestui tip de impozit vizează, în primul rând, produsele
care poartă accize în statele membre ale UE, urmărindu – se o uniformizare a definirii
produselor, unităților de măsură și a excepțiilor, dar și în ceea ce privește mărirea cotelor de
impozitare .
Diferențele mari între cotele de accizare de la un stat la altul , explicate fie de politicile
de descurajare a consumului ( în cazul cotelor mari ) , fie prin importanța sectorului agricol ( în
cazul cotelor mici ) , distorsionează competiția și constituie un stimulent pentru fraudă fiscală (
contrabandă cu țigări și băuturi alcoolice etc . ) .
Un alt segment vizat de armonizare este adoptarea unor reguli uniforme pentru evidența
strictă a circulației și depozitării produselor purtătoare de accize .
Principalele categorii de produse definite de Uniunea Europeană, purtătoare de accize
sunt: produsele din tutun, produsele petroliere și băuturile alcoolice.
În cadrul acestora identificăm:
– produse din tutun: țigaretele, țigările, tutunul pentru răsucit, tutunul pentru mestecat,
alte tipuri de tutun pentru fumat;
– produse petroliere: benzina fără plumb, benzina cu plumb, gazele de sondă, păcură,
gazul lichefiat, methana, kerosenul (benzina pentru avion) ;
– băuturi alcoolice: berea, vinul, băuturile spirtoase, produsele intermediare.
În cazul armonizării regulilor pentru mișcarea produselor purtătoare de accize, în
condițiile suspendării plății accizelor până în momentul eliberării produselor pentru consumul
final trebuie adoptate regulile UE pentru urmărirea mișcării produselor, reguli stricte care se
referă la:
1. Existența unui sistem de antrepozite fiscale, în legătură unele cu altele, care să fie
autorizate pentru stocarea și mișcarea produselor în regim suspensiv de plată a accizelor;
2. Obligația antrepozitelor de a ține evidența stocurilor;
3. Administrarea antrepozitelor fiscale de către administratori autorizați de către
autoritatea națională fiscală, aceștia fiind responsabili pentru plata accizelor la livrarea către
consumatorul final; acestora li se percep garanții financiare.
4. Existența unor documente specifice care însoțesc produsele în regim suspensiv.
Taxele vamale au o importanță mai redusă în contextul UE, deoarece a fost adoptat
principiul potrivit căruia bunurile importante din afara spațiului UE vor fi taxate într – unul din
statele membre , o singură dată , ulterior acestea circulând liber în celelalte state ale pieței unice
europene. Bunurile provenind dintr-un stat membru al UE nu vor mai putea fi considerate
importuri taxabile , asigurându-se libera circulație a acestora în spațiul UE .
Taxele vamale reprezintă venit propriu tradițional la bugetul Uniunii Europene. Acesta
este urmărit și încasat de către fiecare stat membru în contul UE. Colectarea acestor venituri
necesită resurse umane și materiale importante, statele membre au dreptul să rețină o cotă de 25
% din încasări pentru acoperirea cheltuielilor respective .
Deși s-au făcut progrese importante pe linia armonizării atât în țara noastră, cât și în
celelalte țări, diferențele se mențin atât în ceea ce privește PIB/locuitor ca nivel de dezvoltare,
cât și în ceea ce privește sistemul de impozite și taxe.
22 De la data aderării la UE, România participă de drept și de fapt la procesul bugetar
comunitar în ansamblul său, respectiv atât în mecanismul său de luare a deciziilor pe parcursul
desfășurării procesului bugetar comunitar la nivelul fiecărui an bugetar (de elaborare, aprobare,
execuție și control al bugetului), cât și la cel de stabilire și / sau schimbare a cadrului general
legal de bază prevăzut de Tratatul UE și de Regulamentele comunitare din domeniul bugetar.
Participarea în procesul decizional din domeniul bugetului comunitar la nivelul grupurilor de
lucru / comitetelor care se desfasoară la nivelul consiliului UE, incluzând ECOFIN – Bugetar,
la nivelul Comisiei Europene, precum si la nivelul Parlamentului European se realizează prin
europarlamentarii alesi prin votul direct al populației.
Elementele care compun contribuția statelor membre la sistemul resurselor proprii
comunitare prezintă caracteristici diferite :
– resursele proprii tradiționale sunt venituri fiscale care aparțin de drept UE, fiind
încasate de către administrațiile naționale și încasate direct la bugetul Comunității Europene,
dupa reținerea unei cote de 25% corespunzatoare cheltuielilor cu colectarea;
– resursa bazată pe TVA este o contribuție bugetară calculată prin aplicarea unei „cote
uniforme” la o bază a TVA, evaluată în mod uniform pentru toate statele membre, conform
prevederilor regulamentului Comunitar ;
– corecția/rabatul acordat Marii Britanii este o derogare obținută de Marea Britanie
acoperind 2/3 din dezechilibrul bugetar constatat între vărsămintele veniturilor efectuate de
Marea Britanie și cheltuielile Comunității referitoare la teritoriul balcanic și este luată în sarcină
de către alte state membre corespunzător unui pro – cote aplicate venitului național brut , național
ca parte a venitului național brut comunitar ;
– resursa bazată pe venitul național brut este o contribuție bugetară care constituie resursa
de echilibru a bugetului comunitar , reprezentând aproximativ 75% din totalul resurselor proprii .
Contribuția României la bugetul Uniunii Europene reprezintă aproximativ 1% din produsul
intern brut ( PIB) .
CAPITOLUL II
IMPOZITELE INDIRECTE PRACTICATE ÎN ROMÂNIA
2.1. Prezentare generală a impozitelor indirecte
Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc, se așează asupra vânzării
bunurilor sau prestării unor servicii . Ele nu se stabilesc direct și normativ asupra contribuabililor.
Plătitorii impozitelor indirecte sunt toți care consumă bunuri din categoria celor impuse,
indiferent de veniturile, averea, profesia sau situația personală a acestora. Impozitele indirecte
sunt prevăzute în cote proporționale asupra valorii mărfurilor vândute și a serviciilor prestate ori
în sume fixe pe unitatea de măsură. Acest tip de impozit nu asigură o repartiție echilibrată a
sarcinilor fiscale.
23 Independent de mărimea veniturilor realizate de cumpărător, cota de aplicare a
impozitului este unică. Însă, raportat la întregul venit, cheltuit și economisit, de care dispune
consumatorul, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cu cât o persoană beneficiază
de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală.
Impozitele indirecte afectează puterea de cumpărare a consumatorului și deci contribuie
la scăderea nivelului de trai al populației.
Contribuția impozitelor și taxelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale bugetului
public diferă de la o categorie de țara la alta, precum și de la o țară la alta, în cadrul aceleiași
categorii de țări. Comparativ cu impozitele directe, impozitele și taxele indirecte au o contribuție
mai mare la formarea bugetului public în țările în curs de dezvoltare și mai mică în țările
dezvoltate.
În țările în curs de dezvoltare, de regulă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe
aceea a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului. Apelarea pe scară largă a
majorității acestor țări la impozitele indirecte trebuie privită în strânsă legătură cu nivelul modest
al veniturilor și averii realizate (deținute) de diferite categorii de persoane fizice și juridice. În
condițiile în care multe din aceste venituri nu sunt cu caracter permanent ori este dificilă
stabilirea volumului lor cu precizie, iar ținerea unei evidențe de către toți întreprinzătorii este
dificilă , randamentul impozitelor pe venit ca , de altfel , și al celor pe avere, este scăzut. Dacă la
acestea adăugăm comoditatea și costul relativ redus al perceperii taxelor de consumație și al altor
impozite indirecte, găsim explicația opțiunii acestor țări pentru impozite indirecte. De asemenea,
impozitele indirecte sunt mai voalate; nemulțumirea cumpărătorilor se îndreaptă împotriva
agenților economici care practică prețuri majorate, și nu asupra statului, care a ordonat sporirea
impozitelor, conducând la creșterea prețurilor.
Impozitele indirecte prezintă următoarele caracteristici:
1. se percep la vânzarea mărfurilor și serviciilor prin adăugarea unor cote de impunere la
prețurile și tarifele acestora;
2. se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile și serviciile supuse
impunerii indirecte, indiferent de veniturile averea sau situația personală a acestora;
3. se stabilesc în cote proporționale asupra prețului mărfurilor supuse vânzării și
serviciilor în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora;
4. au un pronunțat caracter regresiv, datorită discrepanței dintre mărimea veniturilor
diferitelor categorii sociale;
5. au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd un venit minim neimpozabil, nu cuprind
anumite facilități în cazul celor care au copii sau personae în întreținere și , totodată , avantajează
persoanele cu venituri mari ;
6. se virează la bugetul public de către producători, comercianți, însă sunt suportate de
către consumatori, fiind incluse în prețurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest sens există
o neconcordanță între plătitorul acestora la buget și suportatorul lor real;
7. utilizarea lor, ca și în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al
populației, deoarece, prin reducerea veniturilor reale se diminuează puterea de cumpărare a
populației;
8. mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „ camuflată” în prețuri sau
tarife;
9. manifestă o sensibilitate sporită față de conjunctura economică (de exemplu , când o
economie are o evoluție ascendentă, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat și
invers în situația de recesiune economică);
10. perceperea lor este comoda și reclamă un cost relativ redus.
După forma lor, impozitele indirecte pot fi împărțite în patru grupe :
Taxe de consumație : taxa pe valoarea adăugată și accizele
24 Taxe vamale
Venituri de la monopoluri fiscale
Taxe de timbru și înregistrare
Impozitele indirecte, cu toate inconvenientele conceptionale, au fost introduse în statele
contemporane, inclusiv în România, începând cu deceniul al treilea al secolului XX .
Dintre datele și aspectele ulterioare de evoluție modernă a impozitelor indirecte, un
moment important l-a constituit introducerea în 1948, în Franța, a „plăților fracționate”, respectiv
a TVA . Potrivit acestui procedeu, fiecare producător plătea impozitul asupra vânzării sau livrării
mărfurilor sale diminuat cu impozitul pe care l-a suportat din prețul bunurilor cumpărate în
scopul producției mărfurilor sale.
Cea mai răspândită formă de așezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de
consumație. Poartă denumirea de taxe dintr -o simplă obișnuință, în fond acestea sunt impozite în
sensul că sunt obligatorii , nu presupun o contraprestație și sunt fără o destinație specială.
Taxele de consumație se așează în două moduri :
– fie ca taxa generală pe consum (taxa pe valoarea adăugată) ;
– fie ca un impozit (taxă) special așezat numai pe vânzarea anumitor bunuri (accizele) .
2.2. Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)
TVA adăugată este o taxa generală de consum, care cuprinde toate fazele circuitului
economic, respectiv producția, serviciile și distribuția, până la vânzările către consumatorii
finali– inclusiv. TVA constituie un impozit indirect care are un randament mai bun și capacitatea
de a preveni evaziunea fiscală, deoarece în vederea deducerii se solicită documente cu privire la
mărfurile achiziționate.
Mecanismul T.V.A. obligă agenții economici să țină evidența atât a intrărilor cât și a
ieșirilor, pentru a putea recupera taxa aferentă intrărilor.
TVA este un impozit mai avantajos în ceea ce privește neutralitatea. Reglementarea TVA
în România este marcată de necesitatea de a asigura armonizarea legislației românești în materie
cu cea comunitară în perspectiva angajamentelor asumate de România începând cu Acordul de
asociere la Comunitatea Europeană, semnat la 1 februarie 1993 .
TVA este o formulă de impozitare adoptată de majoritatea țărilor dezvoltate ale lumii. Ea
reprezintă una dintre cele mai moderne și mai eficiente componente ale politicii fiscale din țările
Europei Occidentale. Ea apare ca o sursă relativ stabilă de venituri pentru buget, deoarece
consumul, în cazul majorității produselor și serviciilor de primă necesitate supuse impozitării, nu
cunoaște fluctuații deosebite de la o perioadă la alta.
2.2.1. Caracterizarea TVA
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă venit al bugetului de stat, din categoria impozitelor
indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul
proprietății bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunile
asimilate acestora .
Prin contribuabili se înțelege:
– persoanele juridice;
– persoanele fizice, asociațiile familiale, precum și asociațiile civile fără personalitate
juridică , autorizate , care realizează venituri în România din activități desfășurate pe bază liberei
inițiative;
25- alte persoane decât cele prevăzute mai sus, asociații sau organizații de orice fel care
desfășoară în România activități cu caracter economic, social, cultural, politic, sindical,
filantropic, religios sau de natură publică;
– instituțiile publice;
– reprezentanțele societăților comerciale sau ale organizațiilor economice străine, precum
și alte organizații și organisme internaționale care funcționează în România .
Sunt asimilate cu livrările de bunuri și / sau prestările de servicii :
a) vânzarea cu plata în rate, închirierea unor bunuri pe bază de contract, precum și
închirierea unor bunuri cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata
ultimei rate sau la o anumită data stabilită prin contract ;
b) preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societății
comerciale pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată
de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.
Același regim se aplică și prestărilor de servicii. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile și /
sau serviciile acordate în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor , în condițiile
prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în
schimbul unei despăgubiri ;
d) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.
Operațiunile privind schimbul de bunuri au efectul a două livrări separate. În cazul transferului
dreptului de proprietate asupra unui bun de către 2 sau mai mulți contribuabili, prin intermediul
mai multor tranzacții , fiecare operațiune se consideră o livrare separate, fiind impozitată distinct,
chiar dacă bunul respectiv este transferat direct beneficiarului final .
Același regim se aplică și pentru schimbul de prestări de servicii.
Nu se cuprind în sfera de aplicare a TVA operațiunile privind livrările de bunuri și
prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:
a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social-filantropic ;
b) organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică ;
c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea colectivă a
intereselor materiale și morale ale membrilor lor ;
d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale , educative, de
apărare, ordine publică, siguranță statului, culturale și sportive ;
Sunt supuse TVA operațiunile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra
bunurilor situate pe teritoriul României. Bunurile provenite din import sunt impozabile în
România la înregistrarea declarației vamale după intrarea acestora în țară. Prestările de servicii
sunt impozabile în România când locul prestării se consideră a fi în România.
2.2.2. Baza de impozitare și cotele de impozitare
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este formată din:
– tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează să fie obținută de furnizor
sau prestator din partea cumpărătorului , beneficiarului sau a unui terț , inclusiv subvențiile direct
legate de prețul acestor operațiuni, exclusiv TVA ;
– prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora prețul de cost determinat la momentul livrării
pentru preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de către
acesta, pentru a fi utilizate în scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, sau
pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice, în mod gratuit, la bunurile
constatate lipsă din gestiune;
26- suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de
servicii. În baza de impozitare se încadrează impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede
altfel, exclusiv TVA;
– cheltuielile accesorii de natura comisioanelor, cheltuielilor de ambalare, transport și
asigurare decontate cumpărătorului sau clientului;
În baza de impozitare nu se cuprind:
– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori
direct clienților ;
– penalizările, daunele ;
– interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea
totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile sau tarifele
negociate;
– dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operațiuni de
leasing;
– sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează
acestuia;
– valoarea ambalajelor care circulă între furnizori și clienți, prin schimb, fără facturare;
– taxa de reclamă și publicitate și taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritățile
publice locale prin intermediul prestatorilor;
Baza de impozitare se ajustează corespunzător, în următoarele situații :
– dacă au fost emise facturi fiscale și ulterior operațiunea este anulată total sau parțial,
înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
– în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea, prețurile bunurilor
livrate sau a serviciilor prestate ;
– în situația în care reducerile de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea
serviciilor sau în cazul majorării prețului ulterior livrării sau prestării;
– contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza
falimentului beneficiarului ; ajustarea este permisă începând cu data la care se declară falimentul;
– în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa pentru
ambalajele care circulă prin facturare.
La bunurile importate baza de impozitare este formată din valoarea în vamă, la care se
adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusive TVA .
În baza de impozitare se mai cuprind cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele,
cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a
bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de
impozitare (primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă cel care este stipulat pe documentul
de transport care însoțește bunurile la intrarea în țară).
În baza de impozitare nu se cuprind unele elemente, ca și la operațiunile din interiorul
țării (rabaturi, remize, penalizări, dobânzi percepute). În cazul în care suma folosită la stabilirea
bazei de impozitare la import de bunuri este exprimată în valută, se convertește în moneda
națională .
Conform Codului fiscal, persoanele impozabile pot utiliza, în determinarea bazei de
impozitare, cursul de schimb comunicat de BNR sau cel comunicat de banca prin care se fac
decontările, la data când intervine exigibilitatea pentru operațiunile respective .
În contractele comerciale trebuie menționat cursul de schimb care va fi utilizat: cel
comunicat de BNR sau cursul băncii comerciale prin care se vor efectua decontările .
Pentru achizițiile intracomunitare, data de referință pentru cursul de schimb este data
emiterii facturii de către partenerul extern pentru întreaga contravaloare a livrării respective sau,
27în lipsa facturii , cel târziu a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare faptului generator (data până la
care trebuie efectuata autofacturarea).
Pentru tranzacții cu plata în avans, altele decât cele intracomunitare, exigibilitatea
intervine la data încasării avansului. Pe cale de consecință, cursul utilizat va fi cel de la momentul
exigibilității. Cursul de schimb utilizat la data încasării avansului rămâne definitiv, el
neschimbandu-se în momentul definitivării tranzacției.
Conform legislatie în vigoare, incepand cu data de 01 iulie 2010, T.V.A . are trei cote de
impozitare :
Cota standard este de 20% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile
impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse .
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii și / sau livrări de bunuri :
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice,
târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141
alin. (1) lit. m) din Codul fiscal ;
b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv
sau în principal publicității;
c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare ;
d) livrarea de produse ortopedice;
e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar ;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară , inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping .
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca
parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este
construită locuința include și amprenta la sol a locuinței .
Prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege :
a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate
drept cămine de bătrâni și de pensionari ;
b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate
drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap ;
c) livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele
gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de
380.000 lei , exclusiv TVA, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Cota redusă
se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă
terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp , inclusiv amprenta la
sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de
două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250
mp , inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe .
Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota
redusă de 5% , respectiv:
1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în
proprietate pe care au achiziționat – o cu cota de 5% ;
2. în cazul familiilor , soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună,
nicio locuință în proprietate pe care a / au achiziționat – o cu cota de 5% ;
d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea
atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație
28economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în
condițiile pieței .
2.2.3. Operațiuni scutite de taxă
Scutiri pentru operațiuni din interiorul țării
Sunt scutite de taxă următoarele operațiuni de interes general :
a) spitalizarea , îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea , desfășurate de
unități autorizate pentru astfel de activități , indiferent de forma de organizare ;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și
tehnicieni dentari , livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicieni dentari ;
c) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical,
conform prevederilor legale aplicabile în materie ;
d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate , în vehicule special amenajate în
acest scop, de către entități autorizate în acest sens ;
e) livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană ;
f) activitatea de învățământ , formarea profesională a adulților , precum și prestările de
servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste activități , efectuate de instituțiile publice sau
de alte entități autorizate ;
g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele și cantinele organizate
pe lângă instituțiile publice și entitățile autorizate
h) meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învățământului
școlar, preuniversitar și universitar, etc.
Următoarele operațiuni sunt, de asemenea , scutite de taxă
a) prestările următoarelor servicii de natură financiar – bancară:
1. acordarea și negocierea de credite, precum și administrarea creditelor de către persoana
care le acordă ;
2. negocierea garanțiilor de credit ori a altor garanții sau orice operațiuni cu astfel de
garanții, precum și administrarea garanțiilor de credit de către persoana care acordă creditul ;
3. tranzacții , inclusiv negocierea , privind conturile de depozit sau conturile curente, plăți,
viramente, creanțe, cecuri și alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanțelor ;
4. tranzacții, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele și monedele utilizate ca
mijloc legal de plată, cu excepția obiectelor de colecție ;
5. tranzacții, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranț ,
cu acțiuni, părți sociale în societăți comerciale sau asociații, obligațiuni garantate și alte
instrumente financiare, cu excepția documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor ;
6. administrarea de fonduri speciale de investiții .
b) operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii în
legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care
intermediază astfel de operațiuni;
c) pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate,
conform legii, să desfășoare astfel de activități ;
d) livrarea la valoarea nominală de timbre poștale utilizabile pentru serviciile poștale, de
timbre fiscale și alte timbre similare ;
e) arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, cu următoarele
excepții :
1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor
cu funcție similară , inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
292. închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor ;
3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate definitiv în bunuri imobile ;
4. închirierea seifurilor .
f) livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum
și a oricăror altor terenuri . Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi,
de părți de construcții noi sau de terenuri construibile ;
g) livrările de bunuri care au fost afectate unei activități scutite , dacă taxa aferentă
bunurilor respective nu a fost dedusă .
Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare
Sunt scutite de taxă :
a) importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice
situație scutită de taxă în interiorul țării ;
b) achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație
scutit de taxă ;
c) achiziția intracomunitară de bunuri pentru care persoana care cumpără bunurile în orice
situație ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora , dacă respectiva achiziție
nu ar fi scutită ;
d) importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condițiile pentru scutire ;
e) importul , în regim diplomatic sau consular , al bunurilor scutite de taxe vamale;
f) importul de bunuri efectuat în România de organismele internaționale , recunoscute ca
atare de autoritățile publice din România , precum și de către membrii acestora , în limitele și în
condițiile stabilite de convențiile internaționale de instituire a acestor organisme sau de acordurile
de sediu ;
g) importul de bunuri efectuat în România de către forțele armate ale statelor străine
membre NATO ;
h) reimportul de bunuri în România ;
i) importul de gaz , importul de energie electrică , importul de energie termică ori agent
frigorific ;
j) importul de aur efectuat de Banca Națională a României .
Documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă și , după caz , procedura și
condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă sunt stabilite prin normele de
aplicare a legii .
2.2.4. Modul de colectare a TVA
Agenții economici care activează la nivel microeconomic sunt plătitorii TVA, adică :
– persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA;
– beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de către personae impozabile
stabilite în străinătate.
Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității
sale ca persoană impozabilă. Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor care înregistrează
exclusiv operațiuni care nu dau drept de deducere trebuie să solicite scoaterea din evidență ca
plătitor de TVA. Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă are obligația să emită
facturi fiscale pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate către fiecare
beneficiar.
Persoanele impozabile plătitoare de TVA sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori
facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora .
30Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA au următoarele obligații pe planul
evidenței operațiunilor impozabile:
a) să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de
impozitare și TVA colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii, precum și cea
deductibilă aferentă achizițiilor;
b) să asigure condițiile necesare emiterii documentelor, prelucrării informațiilor prevăzute
de reglementările în vigoare și conducerea evidențelor din domeniul TVA;
c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii
operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;
d) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor
în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind TVA revin asociatului care
contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți.
Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să
întocmească, să depună și să plătească lunar sau trimestrial la organul fiscal, până la data de 25
ale lunii următoare inclusive, decontul privind TVA. Dreptul de deducere se exercită prin
scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată (taxa pe
valoarea adăugată colectată) pentru bunurile livrate și/sau serviciile prestate. Exercitarea
dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor
realizate în cursul unei luni.
TVA constituie un impozit indirect care are un randament mai bun și capacitatea de a
preveni evaziunea fiscală, deoarece în vederea deducerii se solicită documente cu privire la
mărfurile achiziționate.
Pentru exercitarea dreptului de deducere vor fi prezentate următoarele documente:
Tabelul 2.1.
Documente justificative pentru deducerea TVA, în funcție de natura operațiunii
Natura operației Documente justificative
– livrări de bunuri și prestări de servicii în
interiorul țării ;
– facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele
firmei, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitoare de
T.V.A.
– import de bunuri ; – declarația vamală de import sau actul constatator al organelor
vamale ;
– import de bunuri care beneficiază de suspendarea plății
T.V.A. în vamă ; – declarația vamală emisă pe numele firmei ;
– documentul care confirmă achitarea T.V.A. sau în cazul
compensării, decontul de T.V.A. aferent lunii precedente din care
rezultă taxa de rambursat;
-nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;
– operațiuni de leasing, corespunzător sumelor și
termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu
locatori /finanțatori din străinătate; – documentul care confirmă achitarea T.V.A. sau, în cazul
compensării, decontul de T.V.A. aferent lunii precedente din care
rezultă taxa de rambursat ;
-nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;
– prestări de servicii contractate cu prestatori cu sediul
sau cu domiciliul în străinătate pentru care locul prestării
se consideră a fi România; – documentul care confirmă achitarea T.V.A. sau , în cazul
compensării , decontul de T.V.A. aferent lunii precedente din care
rezultă taxa de rambursat ;
– nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;
– livrarea unor bunuri diverse care au fost
produse cu cel mult un an înaintea vânzării
și nu au fost niciodată utilizate; – facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele
firmei de către persoane impozabile înregistrate ca plătitoare de
T.V.A.
– documentul care confirmă achitarea T.V.A.
Sursa : Codul fiscal aplicabil de la 01.01.2014
Indiferent de documentele justificative prezentate, nu beneficiază de dreptul de deducere a
taxei pe valoarea adăugată intrările referitoare la:
– operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a firmei;
31- bunuri/servicii achiziționate în contul clienților și care se decontează acestora;
– servicii de transport, hoteliere, de alimentație publică și altele de aceeași natură, prestate
de alte societăți, în cazul în care obiectul de activitate include intermedierea în turism;
– băuturile alcoolice și produsele din tutun destinate acțiunilor de protocol;
– bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transporturilor, neimputabile, pe baza
documentelor întocmite pentru predarea-primirea acestor bunuri de la transportator și pentru
înregistrare a lor în gestiune.
2.2.5 . Caracteristicile și tipurile de TVA
Printre caracteristicile cele mai importante ale acestui impozit se pot enumera :
1. Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului . TVA respectă principiul
universalității impunerii deoarece, cu excepțiile prevăzute de lege, se aplică asupra tuturor
operațiunilor cu plată și asimilate acestora, efectuate, în mod independent, de către persoanele
fizice și juridice .
2. Teritorialitatea impozitului. Se referă la locul unde are loc impunerea circulației
bunurilor și serviciilor . La stabilirea teritorialității TVA stau la bază principiile originii și
destinației .
În cazul aplicării principiului originii se ține cont de valoarea adăugată tuturor bunurilor
indigene. Principiul originii în stabilirea taxei pe valoarea adăugată impune să fie supuse
impozitării atât bunurile care vor fi produse și consumate în țară, cât și bunurile care vor fi
produse și exportate. Deci, se impozitează valoarea adăugată obținută pe teritoriul național,
indiferent de destinația bunurilor. În acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse TVA
deoarece la momentul importului acestea nu au creat valoare pe teritoriul național .
Sistemul aplicării TVA având la bază principiul originii este compatibil cu calculul taxei
pe valoarea adăugată pe venit, altfel spus, cota TVA se aplică asupra diferenței dintre volumul
vânzărilor și volumul achizitilor de la alte firme .
În cazul aplicării principiului destinației la impozitarea cu TVA, are loc impunerea
valorii adăugate pentru bunurile consumate pe teritoriul național, indiferent dacă această valoare
adăugată este realizat în țară sau în străinătate. Ca urmare a aplicării acestui principiu are loc
impunerea consumului intern, indiferent dacă provine din producție proprie sau din import.
Acest sistem de calcul al TVA , plecând de la principiul destinației, este folosit în marea
majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect .
3. Deductibilitatea impozitului. Prin aplicarea TVA se oferă posibilitatea deducerii
TVA plătită anterior din TVA colectată ca urmare a vânzării bunurilor și prestării serviciilor,
TVA care este datorată statului reprezentând diferența dintre taxa colectată și taxa achitată ca
urmare a cumpărărilor sau beneficierii de prestarea unor servicii .
4. Transparența impozitului intervine datorită faptului că TVA datorată statului de către
un agent economic este aferentă valorii adăugate de el la bunul respectiv . TVA nu respectă
principiul egalității impunerii, deoarece nu ține cont de veniturile sau averea contribuabilului.
Această este egală pentru toți contribuabilii în ceea ce privește cotă de impunere. De asemenea,
aplicarea TVA de către state, nu trebuie să deducă la apariția de fenomene inflaționiste.
5. Unicitatea impozitului . Se observă că și la noi în țară se respectă principiul unicității
impozitului. Ca urmare a acestui fapt, taxa percepută în final este egală cu cea rezultată prin
aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori finale pe care o căpăta produsul în faza
transmiterii sale în proprietatea consumatorului final .
6. Fracționalitatea plătii impozitului. De asemenea, se respectă și fracționalitatea plății
impozitului, TVA fiind percepută fracționat la trecerea de la un stadiu la altul, în funcție de
valoarea adugată la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs. Cuantumul TVA se
stabilește în ultima fază prin care produsul circulă da la apariția sa până în momentul trecerii la
32consumatorul final . Perceperea taxei are loc fragmentat, în fiecare fază a circuitului economic,
corespunzător cu valoarea care i se adaugă în fiecare fază a circuitului . Datorită fracționalitatii
plății TVA , statul poate să procure resursele necesare desfășurării activității sale treptat, pe
măsura realizării bunului, nefiind nevoie să aștepte până la vânzarea finală.
7. Exigibilitatea TVA ia naștere la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Exigibilitatea este un element deosebit de important al TVA, în funcție de care se determină
momentul în care ia naștere, pe de -o parte obligația agentului economic de a plăti taxa, iar pe de
altă parte, dreptul organelor fiscale de a pretinde, la o anumită dată, plata taxei datorată bugetului
de stat. Faptul generator este folosit în practică pentru determinarea regimului aplicabil în caz de
schimbare a legislației . Exigibilitatea este dreptul organelor fiscale de a pretinde plătitorului , la
o anumită dată , plata taxei datorată bugetului de stat .
TVA devine exigibila atunci când autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, la
un moment dat , să solicite TVA de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin
lege la o altă dată .
Tipuri de TVA
În vederea determinării TVA ca obligație de plată față de bugetul de stat distingem mai
multe etape , corespunzător cărora mai multe tipuri de taxă pe valoare adăugată , și anume :
1. Taxa pe valoare adăugată deductibilă (TVA/d) – reprezintă taxa înscrisă în facturile
primite pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operații impozabile .
2. Taxa pe valoare adăugată colectată (TVA/c) – reprezintă taxa înscrisă distinct în
facturile emise pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operațiuni impozabile la intern.
3. Taxa pe valoare adăugată de plată (TVA/p) – reprezintă diferența pozitivă între cele
două taxe, respectiv TVA/c și Tva/d .
4. Taxa pe valoare adăugată de încasat ( TVA/î ) – reprezintă diferența între cele două
taxe, respectiv TVA/d și Tva/c , atunci când TVA/d este mai mare decât TVA/c .
2.3 . Accizele
2.3.1. Evoluția reglementărilor privind accizele în România
Accizele reprezintă o importantă resursă bugetară, prin intermediul acestora urmărindu -se
o serie de obiective ale politicii bugetare. În principal este vorba de acoperirea într-o măsură cât
mai mare a cheltuielilor publice. Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă
importantă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat. Cotele cele mai mari
afectează prețurile pentru băuturi alcoolice, țigări și carburanți.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr . 50 / 1998 prevedea ca de la 1 ianuarie 1999 să se
treacă la:
– stabilirea de accize în lei/UM pentru alcool, băuturi alcoolice, vinuri și produse pe bază
de vin, bere, produse din tutun, cafea;
– actualizarea trimestrială (prin ordin al ministrului finanțelor) a nivelului accizelor
stabilite în lei, în funcție de evoluția ratei inflației și a cursului de schimb valutar pentru
produsele: alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea;
– pentru a se limita aria evaziunii fiscale și pentru a ușura misiunea organelor fiscale cu
atribuții de control privind determinarea corectă a cuantumului accizelor datorate bugetului de
stat, în cazul alcoolului etilic alimentar, al băuturilor alcoolice și al oricăror altor produse
destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic alimentar, accizele se
datorează și se calculează o singură dată de către agentul economic producător sau importator.
În prezent, accizele sunt reglementate de legea 571 / 2003 privin Codul Fiscal .
Conform ultimelor reglementări , accizele armonizate, denumite în continuare accize,
sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:
a) alcool și băuturi alcoolice ;
33b) tutun prelucrat ;
c) produse energetice și electricitate .
Țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în
limita unei cantități echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie
individuală/an, cu concentrația alcoolică de 100% în volum , se accizează prin aplicarea unei cote
de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiția să nu fie vândute .
Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producție nu depășește 10
hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.
Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:
a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora , pe
teritoriul Comunității ;
b) importului acestora pe teritoriul Comunității .
Accizele se stabilesc asupra anumitor produse, din care unele sunt necesare unei vieți
normale și decente, cum ar fi produsele petroliere , dar și asupra unora mai puțin necesare, dar pe
care le folosesc un număr însemnat din membrii societății, respectiv: băuturile alcoolice,
produsele din tutun, cafeaua .
De aceea, pe lângă motivația autorităților statului de a stabili accize pentru protecția
mediului, pentru limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății sau al celor de lux,
nevoia de bani reprezintă și ea un factor hotărâtor în decizia statului de a impozita aceste
categorii de bunuri .
Accizele, ca suprataxă sau impozit special pe consumație, au caracter obligatoriu,
deoarece:
– sub masca protejării populației de „ produsele nocive” (cafea, alcool, tutun) se aplică
acesteia un supraimpozit;
– se pun accize până și pe produse cum ar fi: berea și băuturi răcoritoare, care nu sunt
nocive, dar care sunt consumate;
– prin supraimpozitarea țițeiului și produselor derivate s-a generat și accelerat inflația în
întreaga economie; de altfel, teoria și doctrina fiscală nici nu cuprinde aceste produse printre cele
al căror consum trebuie descurajat, tocmai datorită necesității și importanței lor pentru întreaga
economie și pentru nivelul de trai al populației;
– s-a introdus și obligativitatea achitării unor taxe „în vederea autorizării” agenților
economici care comercializează unele produse supuse accizelor (alcool, tutun, cafea), ceea ce a
condus în mod inevitabil la creșterea prețurilor de desfacere cu amănuntul.
Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Eliberarea pentru consum
este considerată:
a) orice ieșire a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producție de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim
suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca
materie primă;
e) orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost
introduse în sistemul de accizare.
2.3.2. Nivelul accizelor
Valoarea în lei a accizelor și a impozitului la țițeiul din producția internă, datorate
bugetului de stat, stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin
transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în
34prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Tabelul 2.2. Nivelul accizelor armonizate
Nr.
crt. Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza (echivalent euro/U.M.)
1 2 3
Alcool și băuturi alcoolice
Bere din care: hl/1 grad Plato 1) 0,748
1.1. Bere produsă de micii producători independen ți 0,43
Vinuri
hl de produs
2.1. Vinuri lini știte 0,00
2.2. Vinuri spumoase 34,05
Băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri
hl de produs
3.1. liniștite 100,00
3.2. spumoase 45,00
Produse intermediare hl de produs 165,00
Alcool etilic hl de alcool pur
*2) 750,00
5.1. Alcool etilic produs de micile distilerii 475,00
Tutun prelucrat
Țigarete 1.000 țigarete 48,50 + 22%*)
Țigări și țigări de foi 1.000 bucă ți 64,00
Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete kg 81,00
Alte tutunuri de fumat kg 81,00
Produse energetice
Benzină cu plumb tonă 547,00
1.000 litri 421,19
Benzină fără plumb tonă 467,00
1.000 litri 359,59
Motorină tonă 358,00
1.000 litri 302,51
Păcură 1.000 kg
13.1. utilizată în scop comercial 15,00
13.2. utilizată în scop necomercial 15,00
14 Gaz petrolier lichefiat 1.000 kg
14.1. utilizat drept combustibilpentru motor 128,26
14.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire 113,50
14.3. utilizat în consum casnic*3) 0,00
15 Gaz natural GJ
15.1. utilizat drept combustibil pentru motor 2,60
15.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire
15.2.1. în scop comercial 0,17
15.2.2. în scop necomercial
0,32
3516 Petrol lampant (kerosen)*4)
16.1. utilizat drept combustibil pentru motor tonă 469,89
1.000 litri 375,91
16.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire tonă 469,89
1.000 litri 375,91
17 Cărbune și cocs GJ
17.1. utilizat în scop comercial 0,15
17.2. utilizat în scop necomercial 0,30
18 Energie electrică MWh
18.1. utilizată în scop comercial 0,50
18.2. utilizată în scop necomercial 1,00
Sursa : Codul fiscal aplicabil de la 01.01.2014
1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conținută în 100 g de soluție măsurată la origine la
temperatura de 20°/4° C.
2) Hl de alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentrația de 100% alcool în volum, la temperatura de
20° C, conținut într-o cantitate dată de produs alcoolic.
3) Pringaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înțelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii
tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o capacitate de până la maximum 12,5 kg.
4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.
Tabelul 2.3. Nivelul accizei la cafea
Nr . crt . Denumirea produsului sau a grupului
de produse 2009
(euro/ tona) 2010
(euro/ tona) 2011
(euro/ tona) 2012
(euro/ tona) 2013
(euro/ tona)
1. Cafea verde 612 459 306 153 153
2. Cafea prajită , inclusiv
cafea cu inlocuitori 900 675 450 225 225
3. Cafea solubilă 3600 2700 1800 900 900
Sursa : Codul fiscal aplicabil de la 01.01.2014
Începând cu anul 2016, nivelul accizei se actualizează anual cu creșterea prețurilor de
consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față
de perioada octombrie 2013-septembrie 2014, comunicată oficial de INS până la data de 15
octombrie.
Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul MFP până cel mai târziu pe data de 20
octombrie a fiecărui an.
După actualizare, nivelul accizelor armonizate exprimate în lei se rotunjește la nivel de
două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5 și prin majorare
atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.
Dupa aceste reguli a fost stabilit nivelul accizelor pentru anul 2015. A fost luat cursul de
schimb utilizat in anul 2014 (4,7380 lei/euro) si a fost rotunjit in sens crescator la nivel de 2
zecimale. Astfel, incepand cu anul 2015, nu se mai utilizeaza sistemul bazat pe cursul de
schimb valutar asa cum s-a procedat anterior. Practic, sistemul de calcul introdus in anul 2013
prin OUG 102/2013 si prezentat mai jos este eliminate.
2.3.3. Scutiri de la plata accizelor
Scutiri generale
Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
36a) în contextul relațiilor diplomatice sau consulare ;
b) de către organizațiile internaționale recunoscute ca atare de autoritățile publice din
România;
c) de către forțele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord , altul
decât România ;
d) de către forțele armate ale Regatului Unit staționate în Cipru în temeiul Tratatului de
instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960;
e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu țări terțe sau cu organizații
internaționale .
Scutiri speciale
Sunt scutite de la plata accizelor :
a) produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal
al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terț ori către o țară
terță ;
b) produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe
cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terț sau către o țară terță ;
c) alcoolul etilic și alte produse alcoolice, atunci când sunt:
– complet denaturate;
– denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului
uman;
– utilizate pentru producerea oțetului cu codul NC 2209;
– utilizate pentru producerea de medicamente ;
– utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau
băuturi nealcoolice ce au o concentrație ce nu depășește 1,2% în volum ;
– utilizate în scop medical în spitale și farmacii ;
– utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente
cu ori fără cremă ;
– utilizate în procedee de fabricație, cu condiția ca produsul finit să nu conțină alcool ;
– utilizate ca eșantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producție ori în scopuri
științifice .
d) produse energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviație, pentru
navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru
pescuit, cu exceptia celor folosite in scopuri turistice sau de agrement. De asemenea, este scutită
de la plata accizelor și electricitatea produsă la bordul navelor.
e) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția de energie electrică,
precum și energia electrică utilizată pentru menținerea capacității de a produce energie electrică
sau pentru producția combinată de energie electrică și energie termică;
f) produsele energetice-gazul natural, cărbunele și combustibilii solizi – folosite de
gospodării și/sau de organizații de caritate;
g) combustibilii pentru motor utilizați în domeniul producției, dezvoltării, testării și
mentenanței aeronavelor și vapoarelor, etc.
2.3.4. Modul de colectare a accizelor
Accizele reprezintă o importantă resursă bugetară, prin intermediul acestora urmărindu-se
o serie de obiective ale politicii bugetare. În principal este vorba de acoperirea într – o măsură cât
mai mare a cheltuielilor publice. Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă
importantă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat.
37Analiza legii bugetului de stat pe ultimii ani indică o creștere a ponderii accizelor în
totalul impozitelor indirecte, precum și în totalul încasărilor fiscale. Se poate constata o evoluție
a ponderii accizelor în totalul încasărilor fiscale.
Accizele – ca taxe de consumație – afectează în primul rând agentul economic
importator, întrucât acesta poate imobiliza o importantă categorie de resurse financiare în
momentul introducerii bunurilor în țară. Conform reglementărilor legale în vigoare, agenții
economici importatori sunt obligați să achite cu ocazia importului, în momentul întocmirii
declarației vamale, taxele vamale, comisionul vamal, accizele, precum și TVA aferentă acestora .
De multe ori, tendința legiuitorului este de a frâna activitatea de import a anumitor bunuri,
justificată prin saturația pieței față de aceste produse, sau în scopul de a proteja produse de același
gen autohtone .
Creșterea prețurilor pentru aceste bunuri de consum afectează din punct de vedere
financiar și bugetul personal al fiecărui cumpărător, care va lua decizii tot mai stricte cu privire la
cumpărarea bunurilor respective supuse accizelor. Tendința generală este reducerea nivelului de
trai al populației și accentuarea nemulțumirii generale, cu implicații pe plan social și
demographic. Migrarea populației către alte zone se datorează în primul rând lipsei de produse
de larg consum sau inaccesibilității acestora pentru marea majoritate a populației.
În România, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, conform art. 176, majorarea
nivelului de accize se face prin Hotărâre de Guvern, la data de 1 iulie a anului în curs.
Creșterea ponderii accizelor este în strânsă legătură cu consumul anumitor categorii de
bunuri. Aceasta indică faptul că în perioadele de avânt economic, cu un nivel ridicat al cererii și
al consumului, accizele vor avea un randament fiscal ridicat. Corespunzător acestui principiu, în
perioadele de criză economică, producția și consumul vor înregistra concomitent și complementar
o involuție, ceea ce va duce la reducerea încasărilor fiscale bazate pe accize.
Accizele pot fi considerate pe bună dreptate o pârghie economică de frânare a consumului
anumitor bunuri considerate daunatoare sanatatii (băuturi alcoolice, produse din tutun) însă în
același timp efectul accizelor ridicate are ca rezultat înflorirea contrabandei .
Orice plătitor de accize are obligația de a depune lunar la autoritatea competentă o
declarație de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația .
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care accizele devin exigibile. Prin excepție, în cazul furnizorilor autorizați de energie electrică
sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a
avut loc facturarea către consumatorul final . În cazul importului unui produs accizabil, care nu
este plasat într-un regim suspensiv, momentul plății accizelor este momentul înregistrării
declarației vamale de import .
2.4. Taxele vamale
2.4.1. Definiția si clasificarea taxelor vamale
Taxele vamale sunt sume bănești încasate de stat, prin organele vamale, pentru importul,
exportul și tranzitul de mărfuri. Trăsătura esențială a taxelor vamale este aceea că ele fac parte
din sistemul veniturilor bugetare. Acest sistem reprezintă totalitatea resurselor bănești instituite
prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor bănești ale statului.
Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a intervenției statului în
comerțul internațional. Această intervenție a statului în economie se realizează pe două căi:
direct și indirect.
Pe cale directă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau
exporturilor (este vorba de contingentari, prohibiții, etc.) , fie prin reglementarea schimburilor.
38Intervenția directă ridică probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relațiile dintre
state și poate avea efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele următoare.
Intervenția indirectă se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor
internaționale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacției
externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevăzută prin lege .
Taxele vamale au dobândit o importanță deosebită datorită influenței lor pozitive asupra
economiei naționale. Prin intermediul lor se pot stimula exporturile, schimburile economice și
tehnico – științifice între țări. Tot taxele vamale au un rol activ în politica de asigurare a
necesarului de materii prime și materiale deficitare.
Datorită faptului că taxele vamale sunt achitate bugetului public de importator și că acesta
le transferă asupra prețului de vânzare al mărfurilor, cel care le suportă în final este
cumpărătorul.
Taxele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte. Nivelul acestora depinde de
nevoia de protecție pe piața internă. Cuantumul acestora va fi cu atât mai ridicat cu cât condițiile
de pe piața internă sunt mai defavorabile față de cele ale exportatorilor străini. De asemenea,
fixarea nivelului taxelor vamale depinde și de diferențele existente între costul și prețul mărfurilor
pe piața internă și pe piața externă.
În funcție de criteriul folosit, taxele vamale se pot clasifica astfel:
1. După scopul urmărit de către stat :
– taxe vamale fiscale ;
– taxe vamale protecționiste.
Taxele vamale fiscale au ca singur obiectiv procurarea de venituri la bugetul de stat.
Taxele vamale protecționiste vizează crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin
intermediul căreia se urmărește anihilarea concurenței străine pe piața internă .
2. După obiectul impunerii :
– taxe vamale de import ;
– taxe vamale de export ;
– taxe vamale de tranzit.
Taxele vamale de import se plătesc de importatori pentru toate produsele care fac obiectul
tranzacției și se regăsesc în prețurile de desfacere pe piața internă. Aceste taxe vamale sunt cele
mai frecvente și au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri, de a limita importul, de a
proteja producătorii interni.
În unele cazuri, taxa vamală de import poate conduce la scumpirea mărfii importate în
raport cu marfa indigenă, ceea ce înseamnă că ea acționează restrictiv pentru importator. În astfel
de situații, pentru ca importul să se poată realiza, este necesar ca exportatorul să reducă nivelul
prețului de export, asigurând mărfii sale o competitivitate egală cu cea a mărfii indigene. Această
reducere poate conduce la scăderea rentabilității exportului ori de câte ori în țara exportatoare
nivelul productivității muncii este mai scăzut sau costurile de producție sunt mai ridicate decât în
țara importatoare.
Ca tendință, se observă preocuparea țărilor importatoare de a recupera valoarea taxei
vamale de import de la exportator, prin reducerea prețului de export cu taxa vamală. Acest lucru
este posibil în condițiile în care este vorba de o creștere a ofertei mondiale de export și, deci, a
concurenței, împrejurare în care importatorul nu acceptă să-și diminueze beneficiul comrecial cu
valoarea taxei vamale. Prin urmare, natura economică a taxei vamale de import este similară cu
aceea a taxelor de consumație percepute asupra mărfurilor din producția autohtonă. Perceperea
taxelor vamale de import conduce la majorarea prețului produsului importat, care astfel ajunge la
un nivel ce depășește frecvent prețul acestuia din țara exportatoare. În general, nivelul taxelor
vamale de import este determinat de raportul cerere – ofertă din țara importatoare și de
coordonatele politicii economice și ale celei fiscale pe care aceasta o promovează.
39 Taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor de pe piața internă, la exportul
acestora. Se aplică, de regulă, la materii prime sau semifabricate. Există țări care își procură
principalele resurse valutare din exportul de produse agricole sau ale industriei extractive și
pentru care se folosesc taxele vamale de export ca mijloc de procurare a veniturilor bugetare. În
general, taxele vamale de export sunt folosite ca mijloc de împiedicare a exportului de materii
prime, în vederea prelucrării lor în țară și apoi valorificarea la export ca produse finite.
Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor aflate în trecere pe teritoriul vamal al
statului în cauză. Având în vedere că statele obțin avantaje mai mari din transportul mărfurilor în
tranzit, aceste taxe sunt destul de rar întâlnite.
3. După modul de taxare:
Taxele vamale autonome sau generale sunt stabilite de stat în mod independent. Ele se
încasează pentru importurile pe care o țară le efectuează din statele cu care nu a încheiat
convenții și nu se aplică clauza națiunii celei mai favorizate. Sunt taxele vamale cu nivelul cel
mai ridicat.
Taxele vamale convenționale sunt acelea al căror nivel vamal a fost convenit prin
înțelegeri cu alte state, pe baza acordurilor comerciale încheiate. Sunt, în general, mai reduse
decât cele autonome.
Taxele vamale preferențiale se aplică în cazul importurilor din statele care se bucură de
un regim comercial preferențial, mai favorabil decât cel aplicat în cazul clauzei națiunii celei mai
favorizate. Se pot folosi în relațiile dintre țări cu niveluri diferite de dezvoltare și pot fi unilaterale
sau reciproce.
Taxele vamale de retorsiune sunt aplicate ca răspuns la utilizarea de către statele partenere
a unor politici discriminatorii față de produsele exportate pe piețele respective. Ele sunt
reprezentate de taxele vamale antidumping (au rolul de a neutraliza dumping – ul practicat de
unele țări) și de taxele vamale compensatorii (se întâlnesc în cazul produselor pentru care se
acordă subvenrii în țările din care provin).
4. După modul de percepere:
Taxele vamale ad-valorem se stabilesc prin prelevarea unui procent determinat asupra
valorii mărfii ce face obiectul operațiunii de comerț exterior. Ele nu necesită un tarif vamal
detaliat. Deoarece acestea se percep pe baza facturii prezentate de importator, există tendința de
declarare a unor prețuri cât mai mici, pentru ca și taxa vamală să fie cât mai mică .
Taxele vamale specifice presupun existența unui tarif vamal care să descrie detaliat
mărfurile.
Taxele vamale mixte sunt percepute în special ca adaos la taxele vamale advalorem sau
specifice.
2.4.2. Func țiile taxelor vamale
Principalele funcții îndeplinite de taxele vamale sunt:
A. Instrument fiscal
Taxa vamală apare ca un important instrument al politicii fiscale, deși astăzi acest caracter
este mult atenuat. Ea se constituie în special în calitatea sa de impozit prelevat asupra
tranzacțiilor cu produse ce trec frontiera astfel încât perceperea sa este avantajoasă pentru stat
deoarece, taxa vamală majorează veniturile bugetului de stat.
B. Instrument de politică comercială
Politica comercială reprezintă ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic,
fiscal, valutar și de altă natură cu ajutorul cărora se promovează relațiile comerciale
internaționale. Prin utilizarea taxelor vamale într-o economie de piață, se produc anumite efecte
asupra funcționării economiei. Motivațiile de percepere a taxelor vamale sunt:
40- protecția tarifară susține ramuri importante din punct de vedere social, strategic sau
economic;
– prin taxe vamale se protejează forța de muncă și locurile de muncă din anumite ramuri;
– prin reducerea importurilor se stimulează producția internă și se majorează veniturile
producătorilor.
Taxele vamale se constituie ca instrument de coordonare statală a activității de comerț
exterior. Prin intermediul resorturilor de politică vamală se pot promova sau nu relații comerciale
cu anumite piețe.
Principalul instrument de aplicare a politicii vamale este taxarea . Prin aceasta se
înțelege un ansamblu de măsuri și operații efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea
cotei de impozit în activitatea de comerț exterior. Taxarea presupune aplicarea unor principii de
încurajare a dezvoltării ramurilor economice și de extindere a relațiilor cu străinătatea.
Impunerea, ca instrument de bază al politicii vamale, îndeplinește trei funcții principale :
1. Funcția fiscală – sursă de venituri la bugetul de stat;
2. Funcția protecționistă – mijloc de apărare împotriva concurenței străine;
3. Funcția de negociere – prin care se negociază concesiile vamale, în sensul stimulării
schimburilor comerciale.
Mărfurile, într – una din formele activității de comerț exterior (import, export sau tranzit),
constituie obiectul impunerii. Persoanele fizice sau juridice obligate prin lege la plata acestuia
constituie subiectul impunerii .
Dimensionarea obiectului impunerii se realizează cu ajutorul declarației vamale în detaliu,
iar termenul de plată îl reprezintă momentul validării acesteia.
În ceea ce privește rolul și importanța taxelor vamale, se poate concluziona că taxele
vamale influențează în mod complex economia țării, veniturile bugetului de stat.
Câteva aspecte sunt demne de relevat :
– ele se constituie în venit direct la bugetului statului, dacă nu sunt atât de mari încât să
inhibe importul corespunzător ;
– taxele vamale îi protejează pe producătorii români de profil, atenuând presiunea
concurențială asupra lor, ceea ce constituie o necessitate, dat fiind handicapul tehnologic,
financiar, organizațional al industriei românești în raport cu concurenții străini ;
– ele au, pe termen lung, efecte defavorabile asupra acelorași producători români,
reducând interesul și eforturile pentru calitate, preț, competitivitate;
– îi afectează negativ pe beneficiarii interni ai produselor în cauză, crescându – le costurile
sau/și îngrădindu-le accesul la produsele străine, care pot fi – tehnologic și calitativ – mai
avansate; taxele devin, deci, o frână în calea retehnologizării și modernizării întregii economii și,
în particular, a unor sectoare ale industriei ;
– contribuie la creșterea nivelului general al prețurilor, la reducerea nivelului de trai, la
limitarea posibilităților de creștere economică;
– taxele vamale aplicate la importul anumitor materiale sau subansamble se întorc, precum
un bumerang, împotriva capacității românești de export, limitând importurile de completare,
accesul la materiale sau subansamble care pot face anumite produse românești competitive pe
piața externă;
– în cazul în care reflectă o anumită politică structurală (pe grupe de produse), constituie
un instrument de influențare a restructurării economiei României, în general, și a industriei în
particular;
– diferențierea pe țări, în funcție de diferitele acorduri bi și multilaterale, constituie un
regulator al comerțului internațional și ajung să aibă impact pe planul relațiilor politice și
economice cu alte țări;
41- influențează politica investitorilor străini în România. Fără taxe vamale, firmele străine
investesc numai în comerț, promovare, distribuție . Cu taxe vamale, firmele străine investesc și în
producția auxiliară, în edificarea locală a unor capacități de producție .
Ca și alte instrumente financiare, taxele vamale necesită stabilitate, predictibilitate ; ele
constituie unul dintre elementele pe care orice investitor – român sau străin – trebuie să le
cunoască pe termen lung, să conteze pe ele. Stabilitatea și predictibilitatea lor constituie un
element care, direct sau indirect, afectează ceea ce se cheamă riscul de țară și atractivitatea țării
pentru investitori și pentru procesul investițional . Camera de Comerț și Industrie a României și a
Municipiului București se confruntă adesea cu solicitări contradictorii din partea unor agenți
economici : fiecare solicită sprijin pentru creșterea taxelor vamale la produsele similare celor pe
care acestea le realizează, sau a celor din aval, pe ciclul tehnologic și comercial și, pentru
reducerea taxelor vamale pentru tot ceea ce are în amonte pe ciclul tehnologic și comercial,
pentru ceea ce trebuie să cumpere ca materiale , subansamble , bunuri de investiții .
2.4.3. Tariful vamal al României
Un alt element deosebit de important, cu ajutorul căruia se pun în practică prevederile
politicii vamale, este Tariful vamal. Ansamblul taxelor vamale ale unei tari se constituie in tariful
vamal. Tariful vamal stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in
parte. Practic este reprezentat de o listă vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul
comerțului internațional și conține precizări precise privind modul de percepere al taxelor
vamale.
În funcție de modul de stabilire al taxelor vamale, Tariful vamal poate fii clasificat în :
Tariful vamal general este alcătuit din totalitatea taxelor vamale aplicabile mărfurilor
importate sau exportate, indiferent de statul din care provin, dacă nu există convenții sau acorduri
încheiate în acest domeniu.
Tariful vamal diferențial este stabilit în relațiile cu anumite state, în scopul protecției ce
trebuie acordată unor interese economice.
Tariful vamal convențional se referă la taxele vamale stabilite prin convenții de tarif
vamal sau prin clauze ale acordurilor comerciale, inclusiv clauza națiunii celei mai favorizate.
În ultimul timp, statele acordă o importanță deosebită tarifelor preferențiale, stabilite prin
negocieri multilaterale și în cadrul uniunilor vamale. Folosirea acestor tarife realizează eliminarea
obstacolelor din comerțul internațional, contribuie la reducerea cuantumurilor taxelor vamale și la
exceptarea de la plata taxelor vamale a numeroase categorii de mărfuri, de aici rezultând o
scădere a prețurilor mărfurilor și produselor. Tariful vamal apare ca o lungă listă de grupe de
produse, cu cifre de taxe vamale, de multe ori, aparent, stabilite arbitrar sau reflectând interese
unilaterale, cu discrepanțe mari între taxele vamale stabilite pentru diferitele grupe de produse.
Lipsește, se pare, tocmai regula – politica vamală. Din analizele efectuate până în prezent,
credem că se disting două astfel de politici recomandabile:
– principiul neutralității: la nivelul fiecărei ramuri/subramuri, același tarif vamal
(procentual) pentru piese, subansamble, produse finite; pentru materii prime, materiale prelucrate
intermediar, materiale produse finite;
– principiul selectivității: prin tarif progresiv pe ciclul tehnologic, cu creșterea tarifului
vamal (procentual), corelat cu ponderea valorii adăugate în produs.
Ambele principii prezintă avantaje și dezavantaje. Oricum, nu este de acceptat, cum s – a
întâmplat, principiul descrescător pe ciclul tehnologic, adică cu taxe vamale mari la materii prime
(mai ales cele care nu se produc în țară, care ar trebui să aibă taxe vamale tinzând cifra zero; de
asemenea, sunt contraproductive facilitățile pentru fuga din țară a materiilor prime) și taxe
vamale mici pentru produse finite.
422.5. Alte impozite indirecte
2.5.1. Monopolurile fiscale
În cazul impozitelor indirecte apar și monopolurile fiscale . Statul instituie monopoluri
fiscale asupra producției și/sau vânzării unor mărfuri ca: tutun, sare, alcool, cărți de joc și alte
produse specifice.
Monopolurile fiscale, în funcție de sfera lor de cuprindere, pot fi:
Monopolurile fiscale depline se instituie de către stat atât asupra producției, cât și asupra
comerțului cu ridicata ori cu amănuntul a unor mărfuri. În schimb, monopolurile parțiale sunt
instituite fie numai asupra producției și comerțului cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu
amănuntul.
Printre țările în care monopolurile fiscale aduc statului încasări relativ importante, se
menționează: Italia (asupra tutunului și chibriturilor), Germania (asupra alcoolului sau băuturilor
alcoolizate), Spania (asupra tutunului și petrolului) și Tunisia.
Veniturile realizate de către stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o
parte, din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri – pe care statul îl realizează ca
orice întreprinzător – , iar pe de alta , din impozitul direct cuprins în preț , care se încasează de la
consumatorii mărfurilor respective . Deoarece numai statul produce sau numai statul vinde aceste
mărfuri, el poate stabili un preț în care să fie inclus și un asemenea impozit indirect.
În România monopolurile fiscale se instituie asupra chibriturilor, parțial asupra alcoolului
și produselor alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare și poștale, Loteriei Naționale,
subsolului ș.a.
Acolo unde se utilizează monopolurile fiscale, deși aduc venituri importante statului ,
afectează veniturile reale ale consumatorilor .
Relația de calcul a acestui impozit este :
I = PV – ( CP + P )
unde:
I – impozitul
PV – prețul de vânzare stabilit de către stat
CP – costul de producție
P – profitul întreprinzătorului
2.5.2. Taxa pentru jocurile de noroc
Organizarea și exploatarea activității de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie
monopol de stat și se desfășoară în condițiile Ordonanței de Urgență nr .77/2009 cu modificarile
ulterioare.
Veniturile din jocuri de noroc cuprind toate sumele încasate ca urmare a participării la
jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot. Prin câștiguri de tip jack-pot se în țelege câștigurile
acordate aleatoriu, prin intermediul ma șinilor mecanice sau electronice cu câ știguri, din sumele
rezultate ca urmare a adi ționării separate a unui anumit procent din sumele derulate ca urmare a
exploatării acestor mijloace de joc, în scopul acordării unor câ știguri suplimentare persoanelor
participante la joc în momentul respectiv.
Adiționarea sumelor din care se acordă câ știgurile de tip jack-pot se realizează în cadrul
unui sistem electronic prin care sunt interconectate cel pu țin două ma șini mecanice sau
electronice cu câ știguri, eviden țierea acumulării putând fi realizată prin dispozitive auxiliare sau
în cadrul sistemului uneia sau mai multor mijloace de joc interconectate în sistem. Organizatorii
activității de exploatare a ma șinilor mecanice sau electronice cu câ știguri au obliga ția de a
evidenția distinct câ știgurile de tip jack-pot acordate.
43Sunt considerate câ știguri de natura jocurilor de noroc cele acordate participan ților la joc
de către orice persoană juridică autorizată să exploateze astfel de jocuri de noroc,
conform legisla ției în materie.
Impozitarea veniturilor din jocuri de noroc se face astfel:
Prin reținerea la sursă cu o cotă de 1% aplicată asupra tuturor sumelor încasate de
un participant de la un organizator de jocuri de noroc.
Veniturile din jocuri de noroc care depă șesc echivalentul a 15.000 euro se
impozitează cu 16%, iar veniturile care depă șesc echivalentul a 100.000 euro se
impozitează cu 25%.
Obligațiile organizatorului de jocuri de noroc constau în:
Depunerea, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a organizatorului anului curent
pentru anul precedent, a unei declara ții de jocuri de noroc centralizatoare privind
veniturile totale plătite, precum și impozitele totale calculate, re ținute și virate la bugetul
general consolidat al statului, fără a men ționa datele de identificare a beneficiarilor de
venit.
Se exceptează de la re ținerea impozitului la sursă: veniturile realizate de către persoanele
fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distan ță (on-line), slot-machine, lozuri și
festivaluri de poker.
Obligațiile persoanelor fizice constau în:
Depunerea declara ției privind venitul realizat -formular persoanelor fizice 200, la organul
fiscal de domiciliu, pentru fiecare an fiscal până la 25 mai a anului următor celui de realizare a
venitului.
Cota de impozitare este:
1% pentru sumele de până la echivalentul a 14.999 euro
6% pentru sumele cuprinse între 15.000 -99.999 euro
25% pentru sumele care dep esc echivalentul a 100.000 euro.
Stabilirea impozitului se efectuează astfel:
Organul fiscal de domiciliu are obliga ția de a stabili impozitul datorat, aferent venitului
încasat din jocurile de noroc, pe baza formularului 200 privind venitul realizat din jocuri de
noroc, prin emiterea deciziei de impunere.
Termenul de plată a impozitului este 60 de zile de la data comunicării deciziei de
impunere
Obligațiile organizatorului de jocuri de noroc sunt:
Păstrarea unei eviden țe nominale a persoanelor fizice care au ob ținut venituri din jocuri
de noroc mai mari de 15.000 euro și a le declara organului fiscal competent, până la 25
mai inclusiv a anului următor, celui de realizare a venitului.
Depunerea, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul
precedent, a unei declara ții centralizatoare privind veniturile totale plătite, precum și
impozitele totale calculate, re ținute și virate la bugetul general consolidat al statului, fără
a menționa datele de identificare a beneficiarilor de venit.
2.5.3. Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diferite
organe sau instituții de stat care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte , prestează diferite
servicii ori rezolvă anumite interese legitime ale părților .
Taxele de timbru fac parte din categoria impozitelor indirecte, adică a acelor sume care se
fac venit la bugetul de stat percepute la vânzarea anumitor mărfuri sau prestarea anumitor
44servicii. Taxele de timbru se percep de la toți cei care beneficiază de servicii din categoria celor
supuse taxelor de timbru, independent de veniturile, averea sau situația personală a acestora.
Ca și impozitele, taxele au un caracter obligatoriu și titlu nerambursabil, fiind urmărite în
cazul neplății la termen. Spre deosebire de impozite, care nu presupun existența unei
contraprestații directe și imediate, taxele sunt plăți nemijlocit legate de un anumit serviciu
specific, realizat de către o instituție sau un organ al administrației de stat, precum și de un notar
public sau de organe cu atribuții notariale. În majoritatea cazurilor, nivelul taxelor este superior
mărimii costurilor serviciilor prestate de instituțiile publice.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate
Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse
taxelor judiciare, în funcție de modul în care obiectul acestora este, sau nu, evaluabil în bani.
Acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești se impart, din punct de vedere al
taxelor judiciare de timbru, în următoarele categorii:
– acțiuni și cereri evaluabile în bani;
– acțiuni și cereri neevaluabile în bani;
– acțiuni și cereri pentru care legea stabilește un regim distinct de taxare, după cum
urmează :
a) cereri pentru acordarea personalității juridice, pentru autorizarea funcționării și pentru
înregistrarea unor persoane juridice;
b) cereri în domeniul drepturilor de autor și de inventator;
c) cereri neevaluabile în bani, în materie comercială;
d) acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie;
e) cereri formulate potrivit Legii notarilor publici și a activității notariale;
f) acțiunile și cererile prevăzute de Decretul – lege nr. 115 / 1938 pentru unificarea dispozițiilor
privitoare la cărțile funciare si de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr .7 /1996 , altele
decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate ;
g) cereri pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești;
h) cereri în vederea declarării recursului în anulare în cauze civile, adresate Ministerului Justiției
sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
i) alte acțiuni și cereri pentru care, prin legi speciale , se prevede un regim special de taxare ;
j) cereri pentru transcrierea (intabularea) înstrăinărilor de imobile, pe baza de acte sub semnătură
privata și ordonanțelor de adjudecare;
k) cereri pentru transcrierea (intabularea) dreptului de proprietate asupra activelor imobiliare
vândute de către societățile comerciale cu capital de stat și de fostele cooperative agricole de
producție;
l) înscrierea drepturilor reale de garanție (gaj, ipotecă, privilegii);
m) cereri pentru alte transcrieri, înscrieri sau notări în registrele de licitație a situației juridice a
imobilelor, inclusiv radierea drepturilor reale de garanție.
Taxa judiciara de timbru se achită la introducerea acțiunii sau a cererii ori pe parcursul
procesului, se suportă de către partea care a introdus acțiunea. În cazul în care partea care a
introdus acțiunea sau cererea a fost scutită, total sau parțial, de taxa judiciară de timbru, instanța
de judecată nu poate obliga partea căzută în pretenții la plata sumei pentru care s-a acordat
scutirea .
Taxele judiciare de timbru sunt fixe (exprimate în sume absolute) sau procentuale, care
pot fi : proporționale sau pe tranșe (exprimate în procente) Taxele în sumă fixă se se aplică
acțiunilor și cererilor neevaluabile în bani , precum și celor evaluabile în bani , pentru care, prin
lege, s – a stabilit o taxă în sumă fixă . Taxele procentuale (proporționale, ca și cele pe tranșe) , se
aplică acțiunilor și cererilor evaluabile în bani și au ca bază de calcul valoarea supusă taxării .
45 În cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru
același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligație comună, taxa judiciară de timbru se
datorează în solidar. Nu se taxează cererile depuse în cursul judecații și care nu modifică valoarea
taxabilă sau caracterul cererii inițiale.
Eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanțe, Ministerul
Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și de notarii publici, eliberarea sau
preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare și de pescuit, examinarea
conducătorilor de autovehicule în vederea obținerii permisului de conducere, înmatricularea
autovehiculelor și a remorcilor, precum și alte servicii prestate de unele instituții publice sunt
supuse taxelor extrajudiciare de timbru .
Taxele extrajudiciare de timbru se plătesc anticipat.
Sunt scutite de taxe extrajudiciare de timbru:
a) eliberarea certificatelor care atestă un fapt sau o situație decurgând din raporturi de
muncă, eliberarea certificatelor destinate obținerii unor drepturi privind asistentă socială,
asigurările sociale și protecția socială, unicatele certificatelor eliberate de instituțiile de
învățământ, certificatele eliberate pentru a servi în armată, școli, grădinițe, creșe și în alte
asemenea instituții;
b) eliberarea certificatelor originale de stare civilă;
c) atestările în legătură cu primirea unor sume de bani;
d) eliberarea certificatelor, adeverințelor și a oricăror alte înscrisuri medicale, cu excepția
celor folosite în justiție;
e) eliberarea certificatelor medico – legale prin care se atestă decesul;
f) eliberarea certificatelor ca urmare a acțiunilor sanitar – veterinare obligatorii și gratuite;
g) înscrierea mențiunilor privind schimbarea domiciliului sau a reședinței în actele de
identitate ale minorilor orfani, internați în case de copii;
h) eliberarea unei noi cărți de identitate, în cazul schimbării denumirii localităților și/sau a
străzilor;
i) examinarea, în vederea obținerii permisului de conducere auto, a următoarelor categorii
de persoane:
– persoanele cu handicap fizic, pentru obținerea permisului de conducere valabil pentru
autovehiculele din categoriile A, A1 , B și B1 , adaptate infirmității lor ;
– membrii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare acreditați în România, pe bază de
reciprocitate;
j) înmatricularea:
– autovehiculelor și remorcilor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și
membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane cu statut diplomatic, care își
desfășoară activitatea în România, pe bază de reciprocitate;
– autovehiculelor din categoriile A, A1, B și B1, aparținând persoanelor cu handicap fizic,
adaptate infirmității lor ;
k) serviciile prestate la cererea instituțiilor publice.
Impozitele indirecte, adică taxele judiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea
notarială, impozitul pe spectacol, taxa de trecere a frontierei de stat a României, cheltuielile
avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale suportate de părți sau de alți participanți la
proces, precum și amenzile judiciare se încasează în contul bugetului de stat.
2.5.4. Taxele consulare
46 În mare parte obiectul taxelor consulare se aseamănă cu cel al taxelor de timbru,
deosebirea principală constând în faptul că legalizările de semnături, eliberările de copii de pe
acte și alte servicii sunt prestate astfel:
– în țară – de către organele Ministerului de Interne și ale Ministerului Afacerilor Externe;
– în străinătate – de către oficiile consulare și misiunile diplomatice ale statului nostru.
Conform reglementărilor juridice în vigoare, serviciile prestate în țară, pentru care taxele
se plătesc în moneda națională , sunt următoarele :
• servicii prestate de organe ale Ministerului de Interne , ș i anume :
– eliberarea pașapoartelor și a altor documente de trecere a frontierei în folosul cetățenilor
statului nostrum;
– prelungirea vizei de ședere temporară în țară a cetățenilor străini;
– înregistrarea cererilor pentru acordarea cetățeniei române și de renunțare la cetățenia română.
• servicii prestate și documente eliberate de către Direcția Consulară din cadrul
Ministerului Afacerilor Externe , cum sunt :
– legalizarea sigiliului și semnăturilor de pe actele judiciare și extrajudiciare eliberate de
autoritățile române ;
– legalizarea semnăturilor și sigiliilor de pe certificatele de origine a mărfurilor, de pe facturile
comerciale și alte documente necesare la exportul mărfurilor ;
– înregistrarea cererilor pentru identificarea de persane ;
– înregistrarea cererilor pentru acordarea cetățeniei române prin efectul repatrierii s.a.
Taxele consulare aferente serviciilor prestate în străinătate de misiunile diplomatice și
oficiile consulare ale statului nostru sunt reglementate pentru :
• eliberarea sau prelungirea unui pașaport , a oricărui document de călătorie , inclusiv vize
oficiale și de ședere temporară , vize turistice și de tranzit ;
• servicii notariale, cum sunt :
– redactarea și autentificarea unei procuri ;
– legalizarea semnăturii și darea de dată certă ;
– legalizarea sigiliilor și semnăturilor de pe actele eliberate de autoritățile străine ; eliberarea
copiilor legalizate de pe actele aflate în arhivele misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale
statului nostru ;
– traduceri și certificarea conformității cu originalul în limba din care s– a tradus;
– legalizarea sigiliului și semnaturii autorităților străine de pe certificatele de origine a mărfurilor
și de pe alte documente cerute la exportul mărfurilor către țara noastră.
• alte servicii , cum sunt :
– procurarea oricăror acte judiciare și extrajudiciare din țară sau străinătate;
– certificarea modificărilor survenite în rolurile de echipaj al navelor;
– eliberarea permisului provizoriu de navigabilitate pentru navele nou construite;
– înregistrarea cererilor de acordare și renunțare la cetățenia română, pentru succesiunile
valorificate s.a.
Tariful taxei consulare este stabilit în euro, dolari americani sau în moneda țării de
resedință , pentru fiecare dintre aceste servicii , î n sume fixe , în raport de cursul de schimb mediu
al acestora față de euro . Excepție de la aceasta regulă fac:
– succesiunile valorificate, care sunt taxate în cotă procentuală;
– legalizarea sigiliului și semnăturii străine de pe certificatele de origine a mărfurilor, facturile
comerciale și alte documente cerute la exportul marfurilor către țara noastră, care sunt taxate în
cote progresive, pe tranșe de valori .
Taxele consulare aferente serviciilor prestate în țară se percep în moneda națională (pe
care cetățenii străini debitori trebuie să o obțină prin schimb valutar oficial).
De la plata taxelor consulare sunt scutite :
47a) eliberarea certificatului constatator prin care se atestă redobândirea cetățeniei române;
b) eliberarea vizelor acordate funcționarilor străini la organizațiile la care România este
parte;
c) eliberarea vizelor acordate membrilor misiunilor diplomatice și oficiilor consulare
străine, persoanelor care însoțesc șefii de state, de guvern, delegațiile parlamentare străine și alți
invitați oficiali, precum și membrii de familie ai acestora, în condiții de reciprocitate;
d) autentificarea de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, pentru
cetățenii români, precum și pentru persoanele de origine română care au cetățenie străină sau
statutul de apatrid a procurilor speciale prevăzute de legea pensiilor.
Taxele de viză pot să fie reduse sau pot să nu fie percepute pentru cetățenii unui stat terț,
în baza unui acord referitor la măsurile de facilitare a procedurilor de cerere și eliberare a vizei,
încheiat între Comunitatea Europeană și statul terț.
În cazuri individuale, cu aprobarea șefului secției consulare sau al oficiului consular, taxa
de viză poate să nu fie percepută sau poate fi redusă, conform legii române, atunci când această
măsură servește la protejarea intereselor culturale, precum și a intereselor în materie de politică
externă sau pentru motive umanitare.
CONCLUZII
Creșterea impozitului indirect are drept consecință imediată diminuarea directă a
volumului cererii prin creșterea prețurilor pe care ea o antrenează , sub rezerva limitelor impuse
de inelasiticitatea anumitor sectoare . Stabilizarea prețurilor prin reducerea impozitelor , cel puțin
în aparență logică , înseamnă că prețurile se reduc proporțional cu scăderea ratei impozitării , sub
rezerva luării măsurilor de asigurare a repercusiunii efective a acestei scăderi .
Orice creștere de impozite reprezintă o măsură negativă, dar această decizie privită din
punct de vedere al îndeplinirii unor priorități ce țin de atingerea unor indicatori macroeconomici,
poate apărea ca o măsură corectă, chiar dacă duce la inhibarea dezvoltării economice. Acest lucru
trebuie avut în vedere, ținând cont de politica fiscală a guvernului și de deficitul bugetar, dar cel
mai mult trebuie avut în vedere procentul de colectare la buget a veniturilor bugetare.
În cazul creșterii impozitelor și în mod deosebit a impozitelor indirecte, cel mai afectate
vor fi categoriile de cetățeni și în mod deosebit cei cu venituri mici.
48 Pentru celelalte societăți (giganții din economie sufocați de arierate sau cei care sunt
înfrățiți cu evaziunea fiscală ) o decizie de creștere a impozitelor contează prea puțin , pentru că ,
oricum, nu – și plătesc datoriile la timp , sau poate niciodată , pentru că politica ultimilor zeci de
ani are grijă să amâne, să eșaloneze sau să anuleze datoriile restante . Și asta pe spatele
contribuabilului de rând care, pentru a trăi din venituri modeste, indirect trebuie să plătească
TVA, accize, taxe vamale, impozite care într -o proporție considerabilă de peste 80% alimentează
veniturile bugetului de stat.
În privința impozitelor indirecte (TVA , accize etc.), toate țările aflate în tranziție au
încercat "să copieze legile de impozitare din Europa de Vest ". Dar, spre deosebire de aceste țări
cu o situație economică relativ stabilă, bună sau foarte bună, ele operează în condiții general mai
puțin prielnice, cum sunt: ritm de creștere mai scăzut, șomaj, inflație etc . Armonizarea legislației
lor cu legislația vest europeană necesită, în plus, și evaluarea costurilor sociale ale măsurilor
preconizate .
Teoria economică a fiscalității situează în centrul preocupărilor studiul efectelor
impozitelor atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic. În acest sens, conceptul de bază
este incidența fiscală: cine suportă în final povara impozitului și cum se difuzează aceasta
prin sistemul prețurilor în întreaga economie .
Oportunitatea introducerii TVA a fost privită atât din punct de vedere economic cât și
fiscal – bugetar .
Majorarea cotei taxei pe valoarea adăugată la 24% a fost motivată de catre autorități prin
nevoia de mărire a veniturilor bugetare pentru a asigura creșterea cheltuielilor cu infrastructura ,
cu angajamentele luate față de UE, inclusiv contribuția la bugetul european, cheltuielile cu
sănătatea și recalcularea pensiilor. Pe de altă parte, majorarea cotei T.V.A. riscă să încurajeze
practici asociate economiei subterane , favorizînd evaziunea fiscală, corupția. Majorarea T.V.A.
afectează categoriile de populație cu venituri mici, care și așa nu au putut beneficia de pe urma
introducerii cotei unice de impozitare și care sunt nevoite să suporte noi și nejustificate majorări
de prețuri .
Majorarea T.V.A. are multiple efecte negative. Dintre acestea enumeram câteva, cu efect
asupra:
a) consumatorilor: scumpirea inevitabilă a alimentelor reduce și mai mult consumul,
agresând pur și simplu starea de sănătate a națiunii și mai ales a celor două categorii de risc
(tinerii și pensionarii), ambele cu cerințe speciale;
b) industriei alimentare: creșterea prețului alimentelor coroborată cu scumpirea celorlalte
mărfuri și servicii de strictă necesitate reduc drastic volumul vânzărilor, deci al producției interne,
accentuând lipsa debușeului pentru materiile prime din agricultură;
c) economiei subterane: aici avem de-a face cu un beneficiar cert (poate singurul) al
măririi T.V.A. Fiscalitatea grea hrănește economia neagră.
În perioada când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un
randament fiscal ridicat, în schimb, în perioada de criză și depresiune, când producția și consumul
cresc mai lent se înregistrează un recul, încasările din impozite indirecte urmează aceeași
evoluție, periclitând echilibrul bugetului de stat .
Impozitele indirecte manifestă o sensibilitate deosebită față de conjunctura economică,
caracteristică ce se verifică și în cazul accizelor . Cu privire la accize, acestea au avut o evoluție
ascendentă atât în mărime absolută cât și în procent. O parte a acestei creșteri se datorează, ca și
în cazul TVA , influenței inflației .
Introducerea accizelor este argumentată de nevoile tot mai mari ale bugetului de stat,
precum și de a limita sau chiar de a stopa consumul de produse dăunătoare sănătății .
49Accizele, prin aplicarea lor, protejează anumite ramuri ale ecomomiei, acționând
concomitent și paralel cu taxale vamale. Accizele sunt în general sensibile la inflație, ajungându-
se în perioada de inflație puternică la o scădere a randamentului acestora .
Creșterea accizelor are un impact negativ asupra populației. O sporire a accizelor va
reduce venitul real al consumatorilor prin creșterea prețurilor produselor impozitate. Aceasta se
întâmplă în condițiile în care funcția ofertei nu este complet inelastică , situație care se întâlnește
pentru o mare parte a produselor de consum. Dacă oferta nu este complet inelastică , atunci
producția produselor impozitate va scădea. Chiar dacă masa monetară din economie nu a scăzut,
pe termen scurt, aceeași cantitate de bani va fi utilizată pentru a cumpăra o cantitate mică de
produse, ceea ce va determina presiuni inflaționiste.
Dacă creșterea accizelor nu poate fi evitată, cel puțin două reguli pot fi avute în vedere
pentru ca presiunile inflaționiste să fie minime:
– creșterea accizelor să se refere la produsele care afectează un segment mic al
consumatorilor;
– creșterea să fie aplicată produselor la care elasticitatea ofertei în raport cu prețul este mai
mică .
De aceea, accizele reprezintă o pârghie fiscală care trebuie folosită foarte atent pentru a nu
declanșa o creștere a inflației .
Taxele vamale au și ele mai multe scopuri, cel mai important dintre ele fiind acela de a
proteja industria națională și a aduce venituri bugetului statului. Având în vedere fragilitatea
actuală a economiei românești, sunt necesare măsuri pentru continuarea reformei sistemului
fiscal, astfel încât impozitele și taxele să asigure resurse financiare publice într- un mod
echilibrat, fară a produce dististorsiuni în domeniul prețurilor.
Bibliografie
Bistriceanu Gh.D.
Adochiței M.N.,
Negrea E. Finanțele agenților economici , Editura Economică , București , 2001
Donath L. Finanțe publice și elemente de administrare a impozitelor , Editura Marineasa ,
Timișoara , 2004
Drăcea M
Sichigea N..
Berceanu
B.,CiurezuT. Finanțe publice , Editura Universitaria, Craiova , 2001
50Ispas R. Finanțe publice , Editura Universitaria , 2009
Leicu C. Eliminarea dublei impuneri in relațiile financiar – comerciale , Editura Lumina
Lex , București ,1995
Matei Gh.,
Rotaru P.
Drăcea R., Nanu
R. Finanțe publice , Editura Themes , Craiova , 2000
Matei Gh.,
Drăcea M.
Buziernescu R.,
Nanu R. Fiscalitate , Editura Universitaria , Craiova , 2004
Moșteanu R.N. Finanțe publice (partea a treia). Dubla impunere internațională. Metode de
evitare. Editura Semne , București , 1999
Moșteanu T. Finanțe publice , Editura Universitara , București , 2005
Mutașcu I.M. Elemente de teorie fiscală , Editura Mirton , Timișoara , 2006
Mutașcu I.M. Finanțe publice , Editura Art Press , Timișoara , 2005
Șaguna D.G. Drept financiar și fiscal , Editura ALL BECK , București , 2003
Văcărel I. Finanțe publice , Editura Didactică si PedagogicăBucurești , Editia a-VII-a ,
2009
*** Colectia Revistei Finanțe , Bănci , Asigurări
*** Colecția Revistei Tribuna Economică
*** Codul fiscal aplicabil de la 01.01.2015
*** Legea 273 / 2006 privind finantele publice locale
*** Legea bugetului de stat pe anul 2014 , nr. 356/2013
*** http://www.mfinante.ro
*** http://www.anaf.ro
*** http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm
*** http://www. worldwide-tax.com
51
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul fiscal exercită în mod spontan o funcție reglatoare a economiei prin incidența și [630818] (ID: 630818)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.