. Sistemul Financiar Contabil Privind Capitalurile

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………….. 3

CAPITOLUL I LEGISLAȚIE ȘI PREZENTAREA SOCIETĂȚII SC AMICI SA ………….4

1.1 SISTEMUL DE CONTABILITATE AL AGENȚILOR ECONIMICI DIN ROMÂNIA.. 4

1.2 REGLEMENTĂRILE CONTABILE CONFORME CU DIRECTIVA A IV-A A COMUNITĂȚILOR ECONOMICE ………………………………………………………….6

1.3 CONDIȚIILE SI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE CONTABILITĂȚII FINACIARE …………………………………………………………………………………13

1.4 EVALUAREA PATRIMONIULUI ……………………………………………………. 14

1.5 LEGEA 31 din 1990 PRIVIND SOCIETĂȚILE COMERCIALE ………………………17

1.6. PREZENTAREA ÎNTREPRINDERII EVALUATE ………………………………….. 23

1.7. DESCRIEREA OBIECTIVULUI DE ACTIVITATE AL SC AMICI SA ……………..24

1.8. CARACTERISTICI ORGANIZATORICE, ECONOMICE ȘI TEHNICE LA SC AMICI SA MIERCUREA CIUC …………………………………………………………………….24

CAPITOLUL II DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALURILOR …………………………………………………………………………..31

2.1 CLASIFICAREA CAPITALURILOR…………………………….……………………….31

2.2 CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL…………………………………………32

2.3 CONTABILITATEA PRIMELOR LEGATE DE CAPITAL……………………………35

2.4 CONTABILITATEA DEFERENȚELOR DIN REEVALUARE………………………..37

2.5 CONTABILITATEA REZERVELOR DE CAPITAL……………………………………38

2.6 CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT………………………………….39

2.7 CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI …………………………….40

CAPITOLUL III REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALURILOR ȘI MONOGRAFIA CONTABILĂ …………………………………………………………………………………43

3.1 OPERAȚIUNI CONTABILE PRIVIND CAPITALURILE …………………………….43

3.2 ALTE CAZURI DE CREȘTERE ȘI REDUCERE A CAPITALULUI………………….44

3.3 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND CONSTITUIREA REZERVELOR ………..46

3.4 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND REZULTATUL REPORTAT ……………..48

3.5 OPERATIUNI CONTABILE EFECTUATE IN CADRUL SC AMICI SA …………….49

CAPITOLUL IV ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO –FINANCIARI LA S.C A.M.I.C.I. S.A MIERCUREA –CIUC………………………………60

4.1 INDICATORI PRIVIND STRUCTURA ACTIVULUI SI PASIVULUI ……………….60

4.2 INDICATORI DE STRUCTURĂ AI ACTIVELOR……………………………………..67

4.3 INDICATORI DE ROTAȚIE AI ACTIVELOR…………………………………………69

4.4 INDICATORI DE LICHIDITATE ȘI SOLVABILITATE………………………………72

4.5 INDICATORI PRIVIND INDATORAREA INTREPRINDERII ……………………….75

4.6 INDICATORI PRIVIND PROFITABILITATEA INTREPRINDERII………………….80

CONCLUZII …………………………………………………………………………………83

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………..85

INTRODUCERE

Tema studiată în cadrul acestui proiect de diplomă se numește:

“Sistemul financiar contabil privind capitalurile (cu referire la constituirea societăților comerciale, subscierea și vărsarea capitalului social, majorarea și micșorarea capitalului social) “.

Scopul acestei lucrari s-a constituit din analiza capitalurilor la S.C.”A.M.I.C.I.” S.A.

Studiul de față a fost efectuat în cadrul S.C. “A.M.I.C.I.“ S.A. MIERCUREA CIUC având ca obiectiv următoarele:

cunoașterea modalităților de înființare a societăților comerciale și contabilizarea acestora ,

identificarea și definirea unor soluții privind contabilitatea capitalurilor.

Alegerea societății S.C. Antrepriza de Montaj Instalații Civile și Industriale se datorează faptului că, este o societate renumită, mi-a furnizat toate informațiile cu privire la constituirea societăților comerciale și a societăților pe acțiuni, modul de organizare ale acestora, precum și interesul acordat de către conducerea unității pentru a realiza o lucrare cât mai comlexă.

Primul capitol intitulat “Legislație și prezentarea societății S.C. A.M.I.C.I. S.A.” este structurat pe 8 subcapitole și cuprinde prezentarea societății alese din punct de vedere al formei juridice, al obiectului de activitate, al structurii manageriale.

Capitolul al doilea este structurat pe 6 subcapitole si se axează pe delimitările privind contabilitatea capitalurilor de la subscriere si varsare până la contabilitatea rezultatului reportat.

Capitolul al treilea cuprinde monografia contabilă a operatiunilor contabile cele mai uzuale întalnite în activitatea unei firme și mai ales în activitatea S.C. “A.M.I.C.I.” S.A.

Capitolul al patrulea cuprinde analiza principalilor indicatori financiari ai societății în perioada 2002 – 2005.

CAPITOLUL I.

LEGISLAȚIE ȘI PREZENTAREA SOCIETĂȚII SC „A.M.I.C.I.” SA

SISTEMUL DE CONTABILITATE AL AGENȚILOR ECONOMICI DIN ROMÂNIA

În România, țară aflată în plină tranziție spre o economie de piață, preocupările privind modernizarea contabilității agenților economici nu s-au concretizat în elaborarea unui plan contabil general, ci în emiterea unor acte normative care formează un tot unitar cunoscut sub denumirea de Sistem contabil al agenților economici din România. Acesta cuprinde: Legea contabilității nr. 82 din 1991 cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, Planul de conturi și normele de utilizare ale acestuia etc.

În conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82 din 1991, societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au, de asemenea, obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și, după caz, contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și a excedentului sau a deficitului patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție ale bugetelor locale.

Potrivit prevederilor legii, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar, sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice.

Persoanele care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligația să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.

Conform Ordinului nr. 1752 din 17 noiembrie 2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene.

Reglementările contabile cuprind: Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

1.2 REGLEMENTĂRILE CONTABILE CONFORME CU DIRECTIVA A IV-A A COMUNITĂȚILOR ECONOMICE

Reglementările contabile se aplică de către urmatoarele categorii de persoane: societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste, instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri și celelalte persoane juridice care au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară,

Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, precum și sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a – IV – a.

Situațiile financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăți și îndeplinește una dintre următoarele condiții:

deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă societate denumită filială;

este acționar sau asociat al unei societăți și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale societății în cauză (filială), care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;

este acționar sau asociat al unei societăți și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților societății, ca urmare a unui acord cu alți acționari sau asociați;

este acționar sau asociat și are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau clactiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

1.2 REGLEMENTĂRILE CONTABILE CONFORME CU DIRECTIVA A IV-A A COMUNITĂȚILOR ECONOMICE

Reglementările contabile se aplică de către urmatoarele categorii de persoane: societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste, instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri și celelalte persoane juridice care au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară,

Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, precum și sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a – IV – a.

Situațiile financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăți și îndeplinește una dintre următoarele condiții:

deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă societate denumită filială;

este acționar sau asociat al unei societăți și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale societății în cauză (filială), care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;

este acționar sau asociat al unei societăți și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților societății, ca urmare a unui acord cu alți acționari sau asociați;

este acționar sau asociat și are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau clauze;

societatea-mamă deține puterea de a exercita sau exercită efectiv o influență dominantă ori control asupra unei filiale;

este acționar sau asociat și are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau

societatea-mamă și filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă.

Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite criterii de mărime, întocmesc situații anuale care cuprind:

bilanț;

cont de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de trezorerie;

note explicative la situațiile financiare anuale.

Criteriile de mărime sunt:

total active: 3.650.000 euro;

cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a – IV-a a Comunităților Economice Europene.

Situațiile financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

O societate-mamă este scutită de la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate dacă, la data bilanțului consolidat, societățile comerciale care urmează să fie consolidate nu depășesc împreună, pe baza celor mai recente situații financiare anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele 3 criterii:

total active: 17.520.000 euro;

cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.

Scutirea prevăzută nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie consolidate este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în conformitate cu legislația în vigoare privind piața de capital.

Prezentele Reglementări contabile prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de evaluare, precum și regulile de întocmire, aprobare, auditare și publicare a situațiilor financiare anuale.

Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane

societățile comerciale:

societățile în nume colectiv;

societățile în comandită simplă;

societățile pe acțiuni;

societățile în comandită pe acțiuni;

societățile cu răspundere limitată.

societățile/companiile naționale;

regiile autonome;

institutele naționale de cercetare-dezvoltare;

societățile cooperative și celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcționează pe principiile societăților comerciale;

Bilanțul – este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

În bilanț elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;

O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice;

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.

Pentru necesitățile proprii de informare, entitățile pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și într-o altă monedă.

Cursul utilizat pentru conversia în moneda națională a situațiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru data bilanțului. Acest curs se prezintă în notele explicative.

Contabilitatea financiară, numită și generală, în care se înregistrează toate operațiile care afectează patrimoniul întreprinderilor spre a determina rezultatele financiare ale acestora.

Datorită faptului că obiectul său este omogen, fără diferențe apreciabile de la o unitate la alta, face ca în practică contabilitatea finaciară să fie unitară și în același timp obligatorie.

Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici:

se realizează după o schemă nominalizată, respectiv unificată, impusă de către autoritățile fiscale și de cerințele de control ale statului

este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor și persoanelor externe

prezintă patrimoniul unităților într-o viziune globală, nepronunțându-și furnizarea unor informații de detaliu

din rațiuni juridice și fiscale, rezultatele financiare au în vedere, de regulă, un ciclu de un an.

Contabilitatea financiară are și anumite limite și anume:

nu permite decât comparări în timp și spațiu (între întreprinderi) ale rezultatului global și ale bilanțului contabil

rezultatul global, calculat provizoriu lunar și definitivat anual, nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea întreprinderii. Nu permite cunoașterea contribuției fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale întreprinderii.

Aceste limite ale contabilității financiare sunt suplinite de contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară formează obiectul a 3 secțiuni și anume:

a) Reguli de evaluare a patrimoniului și de determinare a rezultatelor financiare

Evaluarea elementelor patrimoniale ce fac obiectul contabilității financiare se face pe baza unor reguli bine precizate, ce sunt o consecință a aplicării principiului prudenței.

b) Gruparea conturilor în contabilitatea financiară

Conturile contabilitații financiare se grupează pe clase de conturi care, la rândul lor, pot fi structurate astfel:

Conturi bilanțiere, adică conturi ce reflectă posturi de bilanț, în care se înregistrează operațiile economice ce modifică patrimoniul unității. Conturile de bilanț sunt cuprinse în 5 clase și anume:

clasa 1: Conturi de capitaluri

clasa 2: Conturi de imobilizări

clasa 3: Conturi de stocuri și producție în curs de execuție

clasa 4: Conturi de terți

clasa 5: Conturi de trezorerie.

La sfârșitul perioadelor de gestiune conturile din aceste clase de conturi pot avea solduri debitoare sau creditoare, ori pot fi soldate. Soldurile debitoare sau creditoare se preiau din bilanțul contabil la finele perioadelor pentru care se întocmește această lucrare de sinteză contabilă.

Funcția contabilă a conturilor este dată de poziția lor în bilanț. Se au în vedere regulile universale de funcționare a conturilor de activ și de pasiv.

Conturi de rezultate, cuprinse în clasele:

clasa 6: Conturi de cheltuieli

clasa 7: Conturi de venituri.

Aceste conturi servesc la determinarea rezultatelor financiare. La finele perioadelor de gestiune soldurile lor se închid printr-un cont de rezultate financiare, care va apare în bilanțul contabil.

Conturi speciale, cuprinse în clasa a 8-a a planului de conturi, clasă ce poartă aceeași denumire și care servesc la:

înregistrarea drepturilor și obligațiilor formate din angajamente acordate și angajamente primite precum și alte valori extrapatrimoniale, care pot duce ulterior la modificarea mărimii sau structurii patrimoniului întreprinderii

preluarea soldurilor conturilor bilanțiere la deschiderea și închiderea fiecărui exercițiu financiar.

Conturile din prima categorie funcționează în partidă simplă (fără folosirea de conturi corespondente) iar cele din a doua categorie funcționează în partidă dublă (cu folosirea conturilor bilanțiere ce au sold la începutul și sfârșitul fiecărui exercițiu).

c) Documentele de sinteză contabilă

Sunt reprezentate de: bilanțul contabil, anexa la bilanț, contul de rezultate și tabloul de finanțare.

În timp ce primele 3 documente sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, tabloul de finanțare este facultativ.

3. Contabilitatea de gestiune. Mai poate fi definită și contabilitatea analitică sau contabilitatea exploatării.

Caracteristicile contabilității de gestiune pot fi formulate astfel:

a) Are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului. Ea oferă un evantai de soluții pentru gestionarea concretă a întreprinderii

b) Este o contabilitate suplă, adică adaptabilă la toate întreprinderile oricare ar fi mărimea, activitatea și structura lor

c) Este condusă cu o periodicitate valabilă, adesea legată de ciclul de exploatare

d) Acoperă insuficiențele contabilității financiare în materie de gestiune internă a unității.

Operațiile înregistrate în contabilitatea de gestiune se împart în două categorii:

a) Operații preluate în contabilitatea financiară, cum sunt cheltuielile de exploatare, veniturile de exploatare etc.

Aceste operații sunt supuse unei duble înregistrări și anume:

în contabilitatea financiară, într-o formă generalizată

în contabilitatea de gestiune, într-o formă detaliată.

b) Operații înregistrate în mod exclusiv în contabilitatea de gestiune, care se referă la transformările ce au loc în cadrul procesului de exploatare.

La începutul aplicării noului sistem de contabilitate în România, contabilitatea de gestiune are ca obiect doar calculația costurilor, fiind prevăzute în acest scop conturi adecvate ce fac parte din grupa a 9-a din planul de conturi ce poartă denumirea de "Conturi de gestiune".

Patrimoniul întreprinderii este reflectat de contabilitate sub aspectul componenței lui cu ajutorul posturilor de activ și sub aspectul provenienței lui cu ajutorul posturilor de pasiv.

În funcție de structura activelor și pasivelor putem prezenta patrimoniul întreprinderii reflectat în bilanțul contabil sub următoarea grupare:

a) Posturi de activ, formate din: active fixe, stocuri, valori realizabile, valori disponibile.

Activele fixe sunt reprezentate de imobilizările corporale, necorporale și financiare.

Stocurile reflectă materiile prime, materialele, produsele finite, mărfurile și alte active circulante materiale.

Valorile realizabile sunt constituite din creanțe în favoarea întreprinderii, respectiv din active în curs de decontare sau încasare.

Valorile disponibile sunt cunoscute ca active bănești, respectiv mijloace de trezorerie.

b) Posturi de pasiv, formate din: capitaluri proprii, datorii pe termen lung și datorii pe termen scurt.

Capitalurile proprii sunt formate din contribuțiile asociaților și acționarilor la formarea capitalului social, rezervele de capital, rezultatele exercițiilor integrate capitalurilor precum și surse asimilate celor proprii, cum sunt subvențiile pentru investiții.

Datoriile pe termen lung sunt reprezentate de creditele bancare și de la alte persoane juridice și fizice a căror rambursare depășește, de regulă, un an de zile.

Datoriile pe termen scurt sunt cunoscute ca pasive stabile provenite din activitatea curentă.

În afara patrimoniului bilanțier contabilitatea finaciară are în obiectul său de lucru și cheltuielile și veniturile întreprinderii. Ele se urmăresc într-o structură adecvată iar la sfârșitul exercițiului soldul obținut din compensarea lor influențează capitalurile proprii ale întreprinderii.

Contabilitatea finaciară își realizează sarcinile ce derivă din obiectul ei prin intermediul metodei contabilității, care utilizează mai multe elemente de bază specifice acesteia, cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de procedee ale metodei contabilității.

Metoda contabilității financiare este definită ca fiind totalitatea principiilor și procedeelor (contul, balanța de verificare, bilanțul, inventarierea, evaluarea, calculația și documentele) folosite de contabilitate pentru reflectarea și controlul tuturor elementelor ce se includ în obiectul ei.

Principiile și procedeele care formează metoda contabilității financiare sunt, în general, aceleași în diferitele contabilități naționale. Diferă modul lor de aplicare, ele putând fi influențate de normele contabile legiferate în cadrul fiecărei țări, de particularitățile diferitelor sectoare economice și de metodele contabile adoptate și făcute cunoscute ca aplicabile de fiecare întreprindere.

CONDIȚIILE ȘI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE CONTABILITĂȚII FINANCIARE

Informațiile furnizate de contabilitatea financiară utilizatorilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie oferite cu regularitate, în mod operativ, în conformitate cu prevederile juridice și economice existente

b) să fie sincere și să rezulte din aplicarea cu bună credință a regulilor și procedeelor contabile.

Organizarea contabilității financiare se bazează pe următoarele convenții contabile, respectiv principii contabile:

a) Prudența. Principiul prudenței impune aprecierea justă a faptelor pentru a evita riscul în viitor, adică incertitudinile prezente care ar putea afecta situația financiară de viitor.

Prudența presupune, printre altele, stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la prețurile pieței libere la data respectivă, indiferent de prețurile cu care figurează în contabilitate. Diferența în minus dintre valoarea contabilă a elementelor patrimoniale inventariate și prețurile pieței libere se consideră provizioane și se înregistrează asupra cheltuielilor.

Aplicarea prudenței nu trebuie să ducă la crearea de rezerve ascunse, respectiv de provizioane excesive.

b) Permanența metodelor. Este cunoscut și sub denumirea de principiul fixismului. Coerența și compatibilitatea informațiilor contabile implică constanță în aplicarea regulilor și procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum și în prezentarea lor prin documentele de sinteză contabilă.

Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleași de la un exercițiu la altul. Pot totuși să apară schimbări de metode, dacă o altă procedură se dovedește mai bună pentru informarea întreprinderii. În această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii și calculată influența ei asupra exercițiului financiar curent.

c) Contabilitatea activității. Activitatea unei întreprinderi este urmărită în accepțiunea de continuitate, în sensul că unitatea patrimonială își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activitații. În consecință, evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activității întreprinderii. La finele anului calendaristic considerat un exercițiu financiar, se întocmesc documentele de sinteză contabilă prevăzute de lege.

Dacă activitatea întreprinderii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare, continuitatea exploatării se întrerupe, la data respectivă trebuind să întocmească documentele de sinteză contabilă corespunzătoare.

d) Independența exercițiului. Este cunoscut și ca principiul autonomiei exercițiului. Presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă.

Exercițiile financiare au, de regulă, o durată de 12 luni. În această perioadă efectele tranzacțiilor și a altor operații economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc și nu în momentul mișcării sau decontării lor.

Datorită acestui principiu se poate spune despre contabilitatea financiară că este o contabilitate de angajamente. El impune folosirea alături de cheltuielile efective (de plată) și a cheltuielilor preliminate, ori alături de veniturile de primit și a veniturilor preliminate.

De asemenea, creanțele și datoriile unității a căror decontare se face ulterior vor fi reflectate în conturi de debitori și creditori.

e) Intangibilitatea bilanțului de deschidere. Bilanțul de deschidere a unui nou exercițiu finaciar trebuie să corespundă bilanțului de încheiere a exercițiului precedent.

Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârșitul anului ce trebuie raportat la începutul anului viitor.

f) Necompensarea. Presupune interdicția compensărilor între avere și datorii, între drepturi și angajamente, între elementele de activ și de pasiv.

De asemenea, nu pot fi compensate pozițiile de cheltuieli cu cele de venituri.

EVALUAREA PATRIMONIULUI

Convergența principiilor de organizare a contabilității se concretizează în realizarea acelei "imagini fidele" a realității economice reflectate în contabilitatea financiară. Acesta presupune aplicarea corectă a regulilor și procedeelor contabile, printre care și cele legate de evaluarea patrimoniului.

În evaluarea elementelor patrimoniale se disting patru momente prevăzute în mod concret în legislația contabilă în vigoare și anume:

evaluare la data intrării în patrimoniu

evaluare la data inventarierii elementelor patrimoniale

evaluare la închiderea exercițiului

evaluare la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum.

a) Evaluarea la data intrării în patrimoniu

Bunurile intrate în patrimoniul întreprinderii se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:

bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție

bunurile produse în unitatea patrimonială, la costul de producție

creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Costul de producție a unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricarea acestuia. Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare, nu se includ în costurile de producție.

b) Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale

Inventarierea periodică a elementelor patrimoniale se face pentru cel puțin două scopuri:

verificarea realității stocurilor scriptice reflectate de contabilitate, cu care ocazie se compară stocurile scriptice cu cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la prețurile de intrare reflectate în contabilitate.

determinarea valorilor de inventar a diferențelor componente patrimoniale. Valoarea de inventar, ce se stabilește la data inventarierii, este reprezentată de valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element patrimonial și se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate și de prețul pieței.

Valoarea de utilitate a creanțelor și datoriilor se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

c) Evaluarea la închiderea exercițiului

Are loc, de regulă, la sfârșitul anului și reprezintă o aplicare practică a principiului prudenței, adică a contabilizării pierderilor probabile și a necontabilizării profiturilor previzibile, chiar dacă acestea nu sunt foarte probabile.

În acest scop valoarea de intrare, denumită și valoarea contabilă se compară cu valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii elementelor patrimoniale. Diferențele între cele două valori sunt tratate și regularizate în felul următor:

În cazul elementelor patrimoniale de activ:

diferențele constatate în plus între valoarea de inventar (din inventarele întocmite) și valoarea de intrare (din contabilitate) nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare

diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor patrimoniale de activ se înregistrează în contabilitate cu amortizare, în cazul când deprecierea este ireversibilă sau se constituie provizioane din depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, valoarea contabilă a acestor elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

În cazul elementelor patrimoniale de pasiv:

diferențele constatate în minus între valoarea de inventar (din inventarele întocmite) și valoarea de intrare (din contabilitate) nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente patrimoniale menținându-se, în contabilitate, la valoarea lor de intrare

diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente patrimoniale menținându-se în contabilitate, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

d) Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum

La ieșirea din patrimoniu prin vânzare, consum, distrugere etc., elementele patrimoniale se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului, precum și de la un an la altul. În cazuri justificative și în condițiile prevăzute de lege, unitatea patrimonială poate schimba metodele de evaluare, făcându-se în acest sens mențiuni în anexa la bilanț. Influențele asupra situației financiare și patrimoniale ale schimbării metodelor de evaluare se înregistrează în contabilitate pentru a putea influența rezultatul exercițiului.

1.5. LEGEA 31 din 1990 PRIVIND SOCIETĂȚILE COMERCIALE

Constituirea societății comerciale

În vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale cu respectarea prevederilor legii nr. 31/ 1990.

Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.

Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință al unei singure persoane. În acest caz se întocmește numai statutul. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Când se încheie un contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cît și contractul de societate, în caz de subscripție publică, de fondatori și se încheie în formă autentică. Semnatarii actului constitutiv, precum și persoanele care au rol determinant în constituirea societății sunt considerați fondatori. Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum și pentru alte infracțiuni prevăzute de prezenta lege. Înmatricularea societății

În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societății, ori un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea societății în registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul societatea.

Cererea va fi însoțită de :

actul constituiv al societății;

dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv;

actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

actele constatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați;

declarația pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor și a cenzorilor că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către autoritățile publice în funcție de obiectul de activitate al unei societăți, vor fi solicitate de către oficiul registrului comerțului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autoritățile competente vor trebui să emită avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este necesar a se depune avizele sau autorizațiile tehnice și nici cele ale căror eliberare este legal condiționată de înmatricularea societății.

Controlul legalității actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregristrează în registrul comerțului, se exercită de justiție printr-un judecător delegat.

La începutul fiecărui an judecătoresc, președintele tribunalului va delega, la oficiul registrului comerțului, unul sau mai mulți judecători ai tribunalului.

Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea unei expertize, în contul părților precum și administrarea altor dovezi.

La societățile pe acțiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate fondatorilor, operațiuni încheiate de fondatori în contul societății ce se constituie și pe care urmează să le ia asupra sa, judecătorul delegat numește, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulți experți din lista experților autorizați. Aceștia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea și modul de evaluare a fiecărui bun aportat și vor evidenția dacă valoarea acestuia corespunde numărului și valorii acțiunilor acordate în schimb, precum și alte elemente indicate de judecătorul delegat. Pentru bunurile mobile noi va fi luată în considerare factura.

Raportul va fi depus în termen de 15 zile la oficiul registrului și comerțului și va putea fi examinat de creditorii personali ai asociaților sau de alte persoane. La cererea și pe cheltuiala acestora, li se pot elibera copii integrale sau parțiale de pe raport.

Nu pot fi numiți experți:

rudele sau afinii pâna la gradul al patrulea inclusiv, ori soții acelora care au constituit aporturi în natură sau ai fondatorilor;

persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcțiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un salariu sau o remunerație de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi în natură.

În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunțată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei în registrul comerțului, în condițiile prevăzute de legea privind acest registru.

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului.

Înmatricularea se face în termen de 24 de ore de la data la care încheierea judecătorului delegat a devenit irevocabilă.

O dată cu efectuarea înmatriculării, încheierea judecătorului delegat se comunică, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala părților, precum și administrației financiare în raza căreia se află sediul pentru evidență fiscală, cu menționarea numărului de înmatriculare în registrul comerțului.

Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății

Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricărui asociat ori a altor persoane interesate, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități. Judecătorul delegat va lua act, în încheiere de regularizare efectuate.

În cazul în care fondatorii sau reprezentanții societății nu au cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerțului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.

Dacă totuși înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevăzute la alineatul precedent, asociații sunt eliberați de obligațiile ce decurg din subscripțiile lor, după trecerea a trei luni de la data autentificării actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel.

Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităților de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligațiile ce decurg din subscripție.

În cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularități.

Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societății, sub sancțiunea plății unei daune cominatorii, să le regularizeze.

Dreptul la acțiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societății.

Fondatorii, reprezentanții societății, precum și primii membri ai organelor de conducere, de administrare și de control ale societății răspund nelimitat și solidar pentru prejudiciul cauzat.

Funcționarea societății comerciale

În lipsă de situație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului.

Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.

Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar fi cuvenit prin lichidare.

Cota-parte din beneficiu ce se va plăti fiecărui asociat constituie dividend.

Dividendele se vor putea plăti asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Nu se vor putea distribui dividende decât din beneficii reale.

Dividendele plătite contrar dispozițiilor de mai sus se vor restitui.

Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.

Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de cazul în care părțile au convenit altfel.

Aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Dacă se constată o micșorare a capitalului social, acesta va trebui reîntregit sau redus, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.

Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.

Ei sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora.

Obligațiile și răspunderea administratotilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.

Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:

realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;

existența reală a dividentelor plătite;

existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;

exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.

Societățile pe acțiuni

În societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, care după modul de transmitere pot fi nominative sau la purtător.

Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv, în caz contrar, ele vor fi la purtător. Acțiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie sau în formă dematerializată , prin înscriere în cont.

Acțiunile unei societăți pe acțiuni, emise prin ofertă publică de valori mobiliare, definită ca atare prin Legea nr. 52 din 1994, sunt supuse reglementărilor aplicabile pieței organizate pe care acele acțiuni sunt tranzacționate.

Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.

Acțiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.

Capitalul social nu va putea fi majorat și nu se vor putea emite noi acțiuni până când nu vor fi complet plătite cele din emisiunea precedentă.

Acțiunile nominative pot fi convertite în acțiuni la purtător și invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor.

Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acțiuni, când acestea sunt nominative, emise în formă materială.

Valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei (RON).

Acțiunile vor cuprinde:

denumirea și durata societății;

data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este înmatriculată societatea și numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a în care s-a făcut publicarea;

capitalul social, numărul acțiunilor și vărsămintelor efectuate;

avantajele acordate fondatorilor.

Pentru acțiunile nominative se vor mai putea menționa: numele, prenumele și domiciliul acționarului, persoană fizică; denumirea, sediul și numărul de înmatriculare ale acționarului, persoană juridică.

Acțiunile trebuie să poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulți, sau a unicului administrator.

Acțiunile trebuie să fie de o egală valoare, ele acordă posesorilor drepturi egale.

Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune.

Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadență.

Acțiunile sunt indivizibile. Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea atâta timp cât celelalte persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acțiune.

De asemenea, când o acțiune la purtător aparține mai multor persoane, acestea trebuie să desemneze un reprezentant comun.

Atâta timp cât o acțiune este proprietatea indiviză a mai multor persoane, acestea sunt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.

Societatea nu poate dobândi propriile sale acțiuni, fie direct, fie indirect, fie prin persoane care acționează în nume propriu, dar pe seama acestei societăți, în afară de cazul în care adunarea generală extraordinară a acționarilor hotărăște altfel, cu respectarea dispozițiilor care urmează:

Autorizând dobândirea, adunarea generală extraordinară va stabili, în principal, modalitățile de dobândire, contravaloarea lor minimă și maximă și perioada efectuării operațiunii, care nu va putea depăși 18 luni de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Valoarea acțiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu poate depăși 10 % din capitalul social subscris.

Se pot dobândi numai acțiuni integral liberate și numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat.

Plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din beneficiile distribuibile și din rezervele disponibile ale societății, cu excepția rezervelor legale, înscrise în ultimul bilanț contabil aprobat. Dacă acțiunile dobândite vor fi contabilizate în activul bilanțului, se va trece la pasiv, o rezervă indisponibilă de aceeași valoare, care va fi menținută până la cesiunea sau anularea acestor acțiuni.

În raportul de gestiune care însoțește bilanțul contabil se vor arăta: motivele care au determinat dobândirea de acțiuni proprii, numărul, valoare nominală, contravaloarea acțiunilor dobândite și fracțiunea de capital social pe care ele o reprezintă.

1.6. PREZENTAREA ÎNTREPRINDERII EVALUATE

SC „A.M.I.C.I.” SA Miercurea Ciuc este înmatriculată la Registrul Comerțului sub numărul J17/37/1991, fiind constituită ca societate pe acțiuni în baza dispozițiilor legii nr. 31 din 1990, cu referire la Legea nr. 58 din 1992, Ordonanța Guvernului nr. 10 din 1992, aprobată prin Legea nr. 114 din 1992, art. 23, litera b din H.G. nr. 643 din 1992 și art. 13, aliniatul 1, litera a din Normele Metodologice nr. 1 din 1992, cu privire la procedura standard de privatizare a societăților comerciale prin vânzarea de acțiuni. Aceasta este persoană juridică din ziua înmatriculării în Registrul Comerțului, având formă juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația română și cu dispozițiile cuprinse în actele constitutive ale societății. Durata de funcționare a societății este nelimitată.

Șantier de construcții, înființat în anul 1969 ca subunitate, fără personalitate juridică, a Trustului de construcții Miercurea Ciuc, sub denumirea de Antrepriza nr. 3 Instalații.

Firma „A.M.I.C.I.” – Antrepriza de Montaj Instalații Civile și Industriale – cu sediul în Miercurea Ciuc, strada Ioniță Sandu Sturdza, numărul 25, ființează ca societate pe acțiuni din anul 1990, fiind înscrisă la Camera de Comerț și Industrie sub numărul J04/37/1991.

În anul 1995, Asociația „Programul Acționarilor Salariaților” (P.A.S.) a cumpărat de la Fondul Proprietății de Stat (F.P.S.) 70% din valoarea patrimoniului societății și de la Fondul Proprietății Private (F.P.P.) diferența de 30%, prin depunerea certificatelor de proprietate individuală, devenind societate cu capital privat. Capitalul social al societății este de 212.868 lei (RON) reprezentând 4860 de acțiuni cu valoarea nominală de 43,80 lei (RON).

Societatea se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, având o cifră de afaceri de 7.089.851 lei (RON), un activ de 2.898.379 lei (RON) și 217 salariați, motiv pentru care, în prezent, aplică reglementările contabile armonizate simplificate (O.m.f.p. 306/2002).

Echipa de conducere este formată din specialiști în domeniu, cu vechime și experiență de minim 15 ani.

Activitatea firmei se desfășoară în baza unui sistem propriu de asigurare a calității atestat de firma AEROQ prin certificatul numărul 210/14.12.2000.

1.7 DESCRIEREA OBIECTULUI DE ACTIVITATE AL SC „A.M.I.C.I” SA MIERCUREA CIUC

Obiectul de activitate al societății îl reprezintă proiectarea și executarea în țară și în străinătate a lucrărilor de:

instalații electrice de automatizare și comandă la distanță, rețele electrice;

gaze naturale, rețele gaze, posturi și stații de reglare gaz;

încălzire centrală cu apă supraîncălzită și abur de joasă presiune, centrale termice, puncte termice, rețele de termoficare;

alimentare cu apă, stații de tratare și epurarea apei, instalații ventilare și climatizare a aerului și transport pneumatic;

instalații mecanice sub presiune, montaj utilaj tehnologic;

instalații sanitare, stații hidrofor, rețele apă și canalizare;

executarea de confecții metalice, prefabricate și ansamble de instalații, tablouri electrice și confecții prefabricate pentru instalații termice;

executarea protecțiilor anticorozive la conductele de apă, termoficare, termice, gaze naturale și alte fluide.

Sistemul de plăți, decontările se fac prin facturi, dispoziții de plată, dispoziții de încasare și depuneri în numerar pentru casieria unității.

Principalii competitori ai firmei sunt: CONEXTRUST, CONIMPULS, TERMOSERVICE, iar principalii parteneri sunt: TEPRO IAȘI, GENERAL MOLDOVA IAȘI, ELTECHIM BRAȘOV, DEDEMAN BACĂU.

1.8 CARACTERISTICI ORGANIZATORICE ECONOMICE ȘI TEHNICE LA SC „A.M.I.C.I.” SA MIERCUREA CIUC

Unitatea are o structură organizatorică funcțională desfășurată pe trei nivele ierarhice.

Avantaje:

permite realizarea unei legături strânse cu strategia prin desemnarea activităților “cheie” ca departamente funcționale;

permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor;

permite dezvoltarea controlului strategic al rezultatelor;

permite folosirea învățării, a experienței asociate cu specializarea funcțională;

este eficientă acolo unde activitățile, scopurile sunt de rutină și cu gradul mare de rentabilitate;

simplifică procesul de recrutare, perfecționare și conducere a personalului din fiecare compartiment.

Dezavantaje:

pune probleme de coordonare funcțională;

poate duce la conflicte și rivalități între funcții;

poate provoca superspecializarea și managementul limitat îngust;

blochează dezvoltarea managerilor cu experiență transfuncțională;

pentru că scara promovării este limitată la câteva domenii funcțională;

transmite responsabilitatea profitului/pierderilor către vârful structurii organizatorice;

pentru specialiștii funcționali, importanța problemelor pentru aria lor funcțională este prioritară față de importanța problemelor pentru firmă;

miopia funcțională lucrează adesea împotriva relațiilor de conducere, a cooperării și a adoptării prin schimbare;

favorizează centralizarea excesivă.

Nivelurile ierarhice, determinate de pozițiile succesive pe care le au față de șeful executiv al SC „A.M.I.C.I.” SA Miercurea Ciuc sunt ordonate conform organigramei.

Toate aceste linii ierarhice, stabilite între diferite organisme, plasate pe niveluri ierarhice, formează o piramidă ierarhică.

În cazul SC „A.M.I.C.I.” SA Miercurea Ciuc piramida ierarhică este alungită și prezintă efecte pozitive și negative.

Efecte pozitive:

cunoștințe profunde pe zone mai restrânse;

fundamentarea mai riguroasă a deciziilor de către fiecare manager;

posibilitatea aprofundării problemelor;

existența unor posturi specializate.

Efecte negative:

apariția fenomenului de “scurt -circuitare” a informațiilor;

creșterea costului cu managementul;

creșterea birocrației;

alungirea circuitelor informaționale;

întârzierea procesului de adoptare a deciziilor datorită timpului de vehiculare a informațiilor;

distorsionarea informațiilor în vehicularea lor spre și dinspre vârful piramidei ierarhice.

Modul de organizare de la SC „A.M.I.C.I.” SA redat prin organigrama de Conducere și Coordonare este structurată pe următoarele module:

A. Managerul unității – are în directa subordonare și coordonare directorii de resort:

– Director Tehnic;

– Director Economic;

și compartimentele funcționale:

– A1. Consilier Juridic;

– A2. Compartimentul CQ;

– A3. Compartiment Personal-Salarizare;

– A4. Compartiment Ofertare-Contractare;

– A5. Compartiment Producție;

– A6. Compartiment Urmărirea Producției;

– A7. Compartiment Service;

– A8. Laborator.

Compartimentul producție este împărțit în două șantiere (Șantier 31 și Șantier 32). Șantierul 31 este alcătuit din formații conduse de maiștrii și LOT 312, iar Șantierul 32 este format numai din formații conduse de maiștrii.

B. Directorul Tehnic – are în directa subordonare și coordonare compartimentele:

– B1. Protecția mediului;

– B2. Protecția muncii (P.S.I.);

– B3. secția de producție secundară industrială și înmagazinare – transporturi.

La rândul său, secția de producție secundară industrială este formată din: secția izolare, atelier confecții, instalații încălzire, atelier construcții instalații sanitare, atelier construcții metalice.

Are ca principală obligație urmărirea activităților prin care se studiază, concepe, elaborează și realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic și organizatoric al societății, cum ar fi: cercetarea, proiectarea produselor, pregătirea tehnologică a produselor, organizarea conducerii, a producției, a muncii, dezvoltarea capacităților de producție, elaborarea normativelor și normelor de muncă, prelucrarea resurselor primare în vederea obținerii unui produs finit, efectuarea de lucrări sau prestări de servicii, precum și a activităților auxiliare care asigură desfășurarea normală a celor de bază.

C. Directorul Economic – are în directa subordonare și coordonare compartimentele:

– C1. Biroul Aprovizionare;

– C2. Biroul Financiar- Contabil;

– C3. Magazin;

– C4. Depozitele de materiale;

Urmărește activitățile prin care sunt puse la dispoziția pieței produsele, serviciile sau lucrările executate, respectiv: aprovizionarea, desfacerea, depozitarea și stocarea, studiul pieței, servicii post-vânzare, reclamă.

Are în administrarea sa compartimentul financiar- contabil, care integrează activități prin care se asigură: obținerea și folosirea mijloacelor financiare, înregistrarea și evidența fenomenelor economice din unitate, urmărirea modului în care se realizează rezultatele economice, resursele materiale necesare realizării obiectivelor unității, utilizarea rațională a acestora, salarizarea, promovarea, pregătirea și specializarea personalului.

Compartimentul financiar-contabil are în subordine casieria, compartimentul administrativ, compartimentul financiar, compartimentul contabil.

Organizarea și funcționarea conducerii în cadrul S.C. „A.M.I.C.I.” SA Miercurea Ciuc se realizează pe două planuri:

– administrativ;

– executiv.

La nivel administrativ, conducerea societății este realizată de organismele de conducere administrativă, Adunarea Generală a Asociaților, Consiliul de Administrație, iar în ceea ce privește controlul, acesta este realizat de către o comisie de cenzori.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia, asigură politica ei economică și comercială, se convoacă de Consiliul de Administrație în ședințe ordinare și extraordinare și care are următoarele atribuții principale:

– stabilește bugetul de venituri și cheltuieli;

– examinează, aprobă sau modifică bilanțul și contul de profit și pierdere după analizarea rapoartelor Consiliului de Administrație și al Comisiei de Cenzori, aprobă repartizarea profitului;

– hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare și garanții pe termen lung;

hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, filiale, agenții;

hotărăște cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social;

hotărăște cu privire la fuziunea, diviziunea, dizolvarea și lichidarea societății.

Consiliul de Administrație este compus din trei administratori aleși de AGA pe o perioadă de 4 ani. Președintele Consiliului de Administrație este și directorul general al societății. Dintre atributele Consiliului de Administrație amintim:

stabilirea structurii organizatorice a societății, a numărului de posturi, a îndatoririlor și responsabilităților personalului pe compartimente;

angajarea și conducerea personalului;

stabilirea tacticii și a strategiei de marketing;

prezentarea anual Adunării Generale Ordinare a Asociaților a raportului cu privire la activitatea societății, a bilanțului și a contului de profit și pierdere pe anul precedent, precum și a proiectului de program de activități și a proiectului de buget a societății pe anul în curs.

Gestiunea societății este controlată de acționari și Comisia de Cenzori formată din 5 membrii și 3 supleanți, aleși de AGA pe o perioadă de 3 ani și care verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte și registrele de evidență contabilă și informează asupra neregulilor constatate, controlează exactitatea inventarului, a documentelor și informațiilor prezentate de Consiliul de Administrație asupra conturilor societății, a bilanțului și a contului de profit și pierdere.

La nivel executiv conducere curentă a activității societății este asigurată de directorul general, care are în subordine directă directorii executivi de specialitate. Directorii executivi de specialitate se constituie în Consiliul Director care răspunde de corelarea și coordonarea acțiunilor și activităților destinate executării operațiilor unității.

Consiliul de Administrație are în componență și membrii conducerii executive formată din: directorul general, directorul economic, directorul tehnic, directorul de vânzări.

Obiectivul pe care l-a avut și îl are Consiliul de Administrație este dezvoltarea și consolidarea pe piață a SC „A.M.I.C.I.” SA în scopul de a realiza profit, a continuității și pemanentizării locurilor de muncă, a creșterii veniturilor acționarilor societății.

Pentru aceasta, strategia ce se aplică în următorii ani cuprinde acțiuni ce vor viza:

– prezentarea pe piața construcțiilor printr-o politică agresivă cu participarea permanentă la licitații, oferte, fapt ce nu exclude înțelegerile, în funcție de conjunctură;

– participarea la târguri de specialitate, pentru reclamă și publicitate;

– dezvoltarea și modernizarea capacității de producție;

– perfecționarea pregătirii profesionale;

– implementarea sistemului propriu de asigurare a calității;

– extinderea colaborării cu firme de renume în tehnica instalațiilor: Lambourghini, Gewiss, Rehau;

– acțiuni de sponsorizare cu impact în comunități mari.

Aceste acțiuni vor fi fundamentate pe informații certe, analizate cu oportunitate în vederea obținerii de profit social, material și de imagine. De asemenea, acestea vor fi gândite calendaristic, iar detaliile vor fi analizate și avizate de către Consiliul de Administrație.

Acțiunile menite a ține treaz interesul pentru firmă au caracter permanent, cuprind participarea la licitații publice pentru execuții de lucrări, prezentarea de oferte, discuții de prezentare a domeniului de activitate la primării și urmărirea permanentă a modificărilor de acte normative pentru menținerea în valabilitate a atestatelor obținute de la S.C. DISTRIGAZ S.A., ELECTRICA S.A., I.S.C.I.R. și C.N.C.A.N..

Anual, firma își propune să participe la Târgul Zonal Expoconstruct, organizat de Camera de Comerț și Industrie Harghita prin care să facă cunoscut publicului interesat lucrările pe care le poate executa, tehnologiile pe care le aplică și materialele pe care le folosește. Standul va fi dotat cu produse, pliante ale producătorilor și ale firmei, calendare de buzunar cu imagini sugestive din activitatea firmei, carte de prezentare a firmei. În funcție de evoluția vieții economice, se va analiza și se vor lua hotărâri în Consiliul Director privind oportunitatea lansării unui spot publicitar radiodifuzat cu sloganuri tematice.

Capacitatea de producție a firmei va trebui permanent dezvoltată și modernizată. În această ordine de idei, Consiliul de Administrație va analiza, cu o consultare largă a factorilor de decizie, și va propune în AGA, anual, lista de investiții care va trebui să cuprindă echipamente de protecție, control și informatizare permanentă. Pentru mijloacele de mecanizare și transport cu valori mari se va apela la procurări prin leasing operațional. Un astfel de program va necesita însă utilizarea anual a 50 – 70% din profit.

În vederea asigurării mijloacelor circulante necesare activității de producție, firma a inițiat un sistem de urmărire pentru reducerea la maxim 30 de zile a perioadei de încasare a producției executate.

În ceea ce privește perfecționarea pregătirii profesionale, mijloacele pe care le are firma la dispoziție sunt cele ale aplicațiilor directe, practice pentru întreg personalul muncitor, în anii din urmă, pentru utilizarea PEHD la rețelele de distribuire apă și gaze, a țevii multistrat la instalații interioare de încălzire sau sanitare și a țevilor preizolate la rețelele de distribuție agent termic de încălzire și apă.

În paralel, firma va continua pregătirea în vederea menținerii sau ridicării in grad a autorizărilor de electricieni, instalatori gaze sau sudori.

Anual se vor continua eforturile pentru implementarea sistemului propriu de asigurare în vederea obținerii atestatului de certificare în urma auditului de terță parte din partea societății de profil AEROQ, firmă cu care societatea are contract. În aceeași ordine de idei, s-a obținut certificatul activității de laborator de grad III din partea M.L.P.A.T. pentru toate activitățile din domeniul de activitate al societății. Această operațiune a fost finalizată în februarie 2002.

În practica salarială s-a urmărit și se va urmări anual corelarea salariilor cu gradul de neacoperire (între 25-40%), prevăzut de Legea salarizării și ponderea manoperei în total producție comenzi și materiale contractate de firmă. În ceea ce privește câștigurile nete, se va promova în continuare salarizarea în acord, folosirea programului prelungit în sezon și utilizarea indicelui de randament.

Pentru asigurarea accesului la tehnologie, Comitetul Director va continua și dezvolta colaborarea cu firme de marcă: Lambourghini, în tehnica producerii agentului termic, GEWISS, în tehnica distribuirii energiei electrice și a iluminatului artificial și firma REHAU în tehnica încălzirii în pardoseală, interior și exterior.

De asemenea, firma își propune diversificarea serviciilor asigurate clienților pentru comerț, lărgirea gamei de tipodimensiuni a materialelor de instalații, iar pentru lucrările efectuate și predate beneficiarului, dezvoltarea pe baze noi a activității de service în perioada de garanție și postgaranție, pornind de la formarea unei baze de date până la intervenția rapidă. În acest sens se vor asigura piese de schimb și dotarea specifică necesară.

CAPITOLUL II

DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALURILOR

2.1 CLASIFICAREA CAPITALURILOR

CAPITALUL – este o categorie economică ce reprezintă ansamblul materiilor acumulate și reproductibile, care prin asociere cu ceilalți factori de producție (natura și munca) participă la realizarea de noi bunuri economice cu scopul de a obține profit.

Capitalul este o condiție esențială pentru constituirea și funcționarea societății comerciale. Prezintă importanță atât pentru asociați, care au interesul desfășurării în bune condiții a activității societății pentru atingerea scopului, cât și pentru terți, interesați în asigurarea recuperării creanțelor.

Sub aspect financiar contabil, capitalurile deținute de agenții economici reprezintă componente ale pasivului patrimonial destinat a finanța de o manieră durabilă activele patrimoniale. Deoarece ele se află la dispoziția agenților economici pe o perioadă mai mare de timp, de regulă mai mare de un an, ele poartă denumirea de capitaluri permanente.

Capitalurile se formează la începutul activităților agenților economici. Se modifică prin creșterea sau diminuarea lor pe parcursul desfășurării activităților și se lichidează la începutul existenței unității.

Capitalurile permanente pot fi clasificate, în funcție de proveniența și apartenența lor, astfel:

A. Capitaluri, care se manifestă sub forma:

-capitalul individual;

-capitalul social;

-prime legate de capital;

-diferențe din reevaluarea imobilizărilor;

B. Rezerve asimilate capitalurilor, formate din:

-rezerve legale;

-rezerve statutare;

-alte rezerve;

C. Rezultatul exercițiului, reprezentat de:

-profitul sau pierderea exercițiului financiar curent;

-profitul sau pierderea exercițiului financiar precedent, considerat rezultatul financiar reportat;

D. Fondurile, care sunt reprezentate de:

-fonduri de participare la profit;

-alte fonduri;

E. Capitalul pus la dispoziție de către stat, constituit din:

-capitalul rambursabil adus de stat;

F. Provizioane asimilate capitalurilor, reprezentate de:

-provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

G. Împrumuturi și datorii asimilate, reprezentate de:

-împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;

-împrumuturi bancare pe termen lung și mediu;

-alte împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;

Potrivit legislației contabile românești, capitalurile permanente se structurează astfel:

Capitaluri proprii, formate din capitaluri, rezerve, rezultatul exercițiului și fonduri;

Provizioane reglementate și provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni și împrumuturi pe termen lung și mediu;

2.2 CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL

CAPITALUL SOCIAL reprezintă sursa proprie permanentă a societății comerciale constituită la înfiițarea acesteia prin aporturi în bani sau bunuri aduse de către asociați sau acționari.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82 din 1991, capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor sau părților societății, respectiv cu valoarea aportului, în numerar sau în natură, a rezervelor încorporate și a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau a altor operațiuni care conduc la modificarea acestuia. Prin împărțirea capitalului social la numărul de acțiuni sau părți sociale se află valoarea nominală. Capitalul social al unei societăți comerciale este stabilit în mod obligatoriu prin contractul de societate și/sau statutul societății, iar orice modificare a lui implică modificarea corespondenței acestor acte.

În legătură cu capitalul social reflectat în contabilitatea agenților economici, pot fi reținute următoarele aspecte de natură juridică și financiară:

a) Ca mărime, capitalul social diferă, în funcție de tipul de societate și anume:

la SNC și SCS nu este stabilită prin legislație o limită minimă a capitalului social

la SA și SCA, capitalul social nu poate fi mai mic de 2.500 lei (RON) se constituie prin subscriere integrală și simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripție publică. Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 5;

capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei (RON) și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei (RON);

la societățile cu răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale, precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;

b) Actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde:

numele și prenumele, codul numeric personal, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia asociaților persoane fizice; denumirea, sediul și naționalitatea asociaților persoane juridice, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naționale; la societatea în comandită pe acțiuni se vor arăta asociații comanditari și asociații comanditați, precum și reprezentantul fiscal, dacă este cazul;

forma, denumirea, sediul și, dacă este cazul, emblema societății;

obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;

capitalul social subscris și cel vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării, precum și data la care se va vărsa integral capitalul social subscris.

la constituire, capitalul social subscris, vărsat de fiecare acționar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare;

Contractul de societate și statutul societății comerciale trebuie să cuprindă referiri la capitalul social subscris și vărsat. Capitalul subscris trebuie să fie egal cu valoarea capitalului social.

c) La constituirea SA sau SCA trebuie vărsat cel puțin 30%, din valoarea capitalului social subscris , iar în cazul constituirii prin subscripție cel puțin 50% din capitalul subscris. În cazul SRL, capitalul social trebuie vărsat integral înainte de începerea formalităților de înființare.

d) Capitalul social reprezintă baza de calcul a drepturilor acționarilor și asociaților. Deci, cota de participare la capitalul social determină proporția în care se vor plăti asociaților dividende, dar și baza de repartizare a pierderilor.

e) Capitalul social influențează mărimea cotei rezervelor legale care se constituie din profitul brut al agenților economici.

f) Capitalul social constituie gajul general al creditorilor proveniți din operații economice și financiare efectuate de agenții economici.

La constituirea societății comerciale, capitalul social subscris și vărsat, ca element al patrimoniului juridic, corespunde unei anumite structuri a patrimoniului economic, dată de forma aportului de capital: în numerar și în natură. Pe parcursul activităților comerciale capitalul social poate rămâne același, în timp ce bunurile și valorile de proveniență ale acestuia se pot schimba, sau se pot transforma în alte elemente ale patrimoniului economic.

Totuși, în cazuri justificate, capitalul social poate suferi modificări prin majorare sau micșorare, cu influențe corespunzătoare asupra patrimoniului economic.

Majorarea capitalului social poate avea loc pe următoarele căi:

1. Prin noi aporturi în numerar sau în natură.

2. Prin încorporarea rezervelor, a diferențelor din reevaluare patrimoniale sau a altor resurse proprii.

3. Prin conversiunea datoriilor sociale, inclusiv a obligațiunilor.

4. Prin fuziunea societății comerciale.

5. Prin conversiunea părților de fondator în acțiuni sau plata dividentelor în acțiuni ale societății comerciale.

6. În operații ce duc la creșterea capitalului social.

Micșorarea capitalului social poate avea loc pe următoarele căi:

1. Retragerea din societatea comercială a unor acționari sau asociați.

2. Răscumpărarea de pe piață a unor acțiuni sau părți sociale pentru reducerea capitalului social prin anularea lor.

3. Reducerea numărului de acțiuni sau părți sociale cu menținerea valorilor lor nominale.

4. Diminuarea valorilor nominale a acțiunilor sau părților sociale.

5. Divizarea societății comerciale.

6. Lichidarea societății comerciale.

7. Alte operațiuni ce duc la micșorarea capitalului social.

Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii Adunării generale a acționarilor sau asociaților.

Contabilitatea sintetică a capitalului social se realizează astfel:

-la unități mici și mijlocii cu ajutorul contului 101 ,,Capital social”

-la unitățile mari cu ajutorul conturilor 1011 ,,Capital social subscris nevărsat” și 1012 ,,Capital social subscris vărsat”

După conținutul economic este un cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu capitalul subscris nevărsat, în natură sau în numerar, de către acționari sau asociați.

Se debitează cu capitalul social vărsat din cel subscris.

Soldul creditor reprezintă capitalul subscris, dar nevărsat până la o anumită dată.

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu capitalul subscris vărsat în natură sau în numerar și cu majorarea capitalului social.

Se debitează cu micșorarea capitalului social pe diferite căi.

Soldul creditor reprezintă capitalul social vărsat aparținând acționarilor sau asociaților.

Contabilitatea analitică a capitalului social se ține de acționari sau asociați, cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale subscrise vărsate.

2.3 CONTABILITATEA PRIMELOR LEGATE DE CAPITAL

PRIMELE LEGATE DE CAPITAL sunt elemente de capital propriu . Apar în cazurile de majorare a capitalului social și reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale.

După natura lor primele legate de capital se clasifică astfel:

-prime de emisiune;

-prime de aport;

-prime de fuziune;

a) PRIMELE DE EMISIUNE apar în cazul unor noi emisiuni de acțiuni sau părți sociale. Se determină ca diferență între primele de emisiune al noilor acțiuni sau părți sociale și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale atribuite aducătorului. Sub aspect economic, prima de emisiune este corelată la sursele asimilate capitalului social existente la data lansării noilor acțiuni sau părți sociale, având menirea de a asigura condiții de egalitate la obținerea viitoarelor dividente atât pentru acționarii sau asociații noi, cât și pentru cei vechi.

b) PRIMELE DE APORT intervin în cazul majorării capitalului social prin aport în natură și reprezintă diferența valorii bunurilor primite ca aport în natură de la acționari sau asociați și suma cu care a crescut capitalul social. Noile acțiuni sau părți sociale atribuite aducătorului beneficiază de aceleași drepturi ca și vechile acțiuni sau părți sociale, avînd aceeași valoare nominală. Operația de evaluare a bunurilor aduse ca aport în natură se face de către experți.

c) PRIMELE DE FUZIUNE apar în cazul fuzionării a două sau mai multe societăți comerciale. Se calculează ca diferență între valoarea bunurilor primite prin fuziune și suma cu care a crescut capitalul social al societății absorbante.

Primele de capital (de emisiune, de aport, de fuziune) pot fi utilizate pentru:

-majorarea rezervelor de capital;

-acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia emisiunii și vânzărilor de acțiuni

sau părți sociale;

-integrarea în capitalul social.

Contabilitatea sintetică a primelor legate de capital se realizează astfel:

-la unitățile mici și mijlocii cu ajutorul contului 104 “Prime de capital”

-la unitățile mari cu ajutorul contului 1041 ,,Prime de emisiune” și 1042

,,Prime de fuziune”

Contul:1041 ,,Prime de emisiune”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu primele de emisiune sau primele de aport aferente majorării în numerar sau în natură de capital social.

Se debitează cu primele de emisiune sau primele de aport utilizate în diverse scopuri.

Sold creditor reprezentat de primele de emisiune sau primele de aport neutilizate.

Contabilitatea analitică a primelor de emisiune sau primelor de aport se poate conduce distinct pe cele două categorii de prime.

Contul:1042 ,,Prime de fuziune”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu primele de fuziune datorate de societățile ce fuzionează.

Se debitează cu primele de fuziune utilizate.

Soldul creditor reprezintă primele de fuziune neutilizate.

2.4 CONTABILITATEA DIFERENȚELOR DIN REEVALUARE

DIFERENȚELE DIN REEVALUARE pot face obiectul reevaluării, așa cum s-a mai arătat, imobilizărilor corporale și cele financiare. Reevaluarea lor presupune compararea valorii nete (valoarea contabilă-amortizarea înregistrărilor) cu valoarea de utilitate la data respectivă. Amortizarea pentru perioada următoare reevaluării are în vedere noua valoare contabilă și durata normată rămasă.

Diferențele în plus din reevaluare, ce modifică valoarea contabilă a imobilizărilor corporale și financiare, pot fi folosite pentru:

-trecerea la rezervele de capital;

-integrarea în capitalul social;

Contabilitatea sintetică a diferențelor din reevaluare se realizează cu ajutorul contului 105 ,,Rezerve din reevaluare”.

Contul:105 ,,Rezerve din reevaluare”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu diferențele în plus din reevaluarea imobilizărilor corporale și financiare.

Se debitează cu utilizarea diferențelor din reevaluarea imobilizărilor corporale și financiare.

Soldul creditor reprezintă diferențele din reevaluare existente.

Nu necesită o dezvoltare analitică.

2.5 CONTABILITATEA REZERVELOR DE CAPITAL

REZERVELE DE CAPITAL reprezintă o formă de manifestare a capitalurilor proprii. Spre deosebire de capitaluri, rezervele nu sunt generatoare de dividende.

După modul de constituire rezervele de capital se clasifică astfel:

-rezerve legale;

-rezerve statutare;

-alte rezerve;

a) REZERVELE LEGALE sunt cele prevăzute de lege. Se constituie în procent până la 5% din profitul brut, dar nu mai mult de 20% din capitalul social al societăților autohtone și regiilor autonome și respectiv 25% din capitalul social al societăților comerciale cu capital integral sau parțial străin.

b) REZERVELE STATUTARE sunt prevăzute în statutul de constituire al societăților comerciale. Se constituie din profitul net în limita sumelor prevăzute în statutul respectiv.

c) ALTE REZERVE se constituie în mod facultativ, fie din profitul net al societății comerciale, fie din alte surse.

Cele trei categorii de rezerve se pot folosi pentru următoarele scopuri:

-pentru acoperirea pierderilor înregistrate în unele exerciții financiare;

-pentru înregistrarea în capitalul social;

Contabilitatea sintetică a rezervelor de capital se realizează astfel:

-la unitățile mici și mijlocii cu ajutorul contului 106 ,,Rezerve”

-la unitățile mari cu ajutorul conturilor 1061 ,,Rezerve legale”,

1063 ,,Rezerve statutare”,1068 ,,Alte rezerve”.

Contul:1061 ,,Rezerve legale”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu rezervele legale constituite.

Se debitează cu utilizarea rezervelor legale.

Soldul creditor reprezintă rezervele legale existente, nefolosite la un moment dat.

Nu se dezvoltă pe conturi analitice.

Contul: 1063 „Rezerve statutare”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu rezervele statutare constituite.

Se debitează cu utilizarea rezervelor statutare.

Soldul creditor reprezintă rezervele statutare nefolosite.

Nu necesită o dezvoltare analitică.

Contul:1068,,Alte rezerve”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu constituirea altor rezerve.

Se debitează la folosirea altor rezerve.

Soldul creditor reprezintă rezervele nefolosite.

Nu necesită o dezvoltare analitică.

2.6 CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT

Rezultatul exercițiului curent, format fie din profit, fie din pierdere, se redeschide în anul următor la același cont unde el s-a format, respectiv la contul 121 ,,Profit și pierdere”.

Dacă după aprobarea bilanțului anului precedent, operațiile care au loc în prima parte a anului următor, rezultatul exercițiului următor se repartizează pe destinațiile sale (în cazul profitului), ori nu se acoperă (în cazul pierderilor), el rămâne în așteptare.

Contabilitatea sintetică a rezultatului reportat se realizează cu ajutorul contului 117,,Rezultatul reportat”.

Contul:117 ,,Rezultatul reportat”

După conținutul economic este cont de surse proprii, care în bilanț apare în pasiv astfel:

-cu sume în negru, dacă rezultatul reportat exprimă profitul lăsat în

așteptare;

-cu sume în roșu, dacă rezultatul reportat exprimă pierderea

lăsată în așteptare.

După funcția contabilă este asimilat conturilor bifuncționale, și anume:

-funcționează după regula conturilor de activ, când soldul debitor

reprezintă pierderea lăsată în așteptare

-funcționează după regula conturilor de pasiv, când soldul creditor reprezintă profitul lăsat în așteptare

Se debitează cu pierderea anului precedent lăsată în așteptare și, respectiv repartizarea profitului lăsat în așteptare în exercițiile viitoare.

Se creditează cu profitul anului precedent lăsat în așteptare în exercițiile viitoare.

Soldul contului:

-când este debitor reprezintă pierderile lăsate în așteptare, neacoperite;

-când este creditor reprezintă profitul nerepartizat sau lăsat în așteptare.

2.7. CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI

REZULTATUL EXERCIȚIULUI apare în contabilitatea patrimoniului ca efect al închiderii conturilor de cheltuieli și de venituri care, așa cum s-a arătat, sunt conturi de rezerve.

În cazul în care veniturile permanente sunt mai mari decât cheltuielile permanente, rezultatul exercițiului apare sub forma profitului.

În cazul în care veniturile permanente sunt mai mici decât cheltuielile permanente, rezultatul exercițiului apare sub forma pierderii.

În timp ce conturile de venituri sunt asimilate în contabilitatea curentă conturilor de pasiv, iar cheltuielile conturilor de activ, rezultatul exercițiului va apare în bilanțul contabil întotdeauna în pasiv. Profitul obținut va majora pasivul bilanțului (prin înscrierea lui cu sume în negru), iar pierderea obținută va diminua pasivul bilanțului (prin înscrierea ei cu sume în roșu).

Perioada închiderii conturilor de venituri și cheltuieli pentru formarea rezultatului exercițiului este, în România, luna calendaristică.

Profitul obținut face obiectul repartizării pe destinații, după diminuarea lui cu impozitul pe profit, astfel:

-în mod provizoriu în cursul exercițiului sau la sfârșitul exercițiului;

-în mod definitiv la începutul exercițiului următor cu aprobarea Adunării

Generale a Acționarilor sau asociaților;

-poate fi amânat la repartizare și lăsat în așteptare, pentru a fi repartizat

pe destinații într-o perioadă ulterioară cu aprobarea Adunării Generale

a acționarilor sau asociaților.

Destinațiile profitului pot fi:

-constituire de rezerve legale în cotele prevăzute de lege;

-acoperirea pierderilor în anii precedenți;

-constituirea fondului de participare la profit al salariaților;

-alocări la fondul de investiții al unității;

-dividende în cazul societăților comerciale sau vărsăminte la buget în

cazul regiilor autonome;

-constituirea altor fonduri ce rămân la dispoziția unității;

-alte destinații;

La agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat, destinațiile profitului sunt stabilite în cote procentuale aplicabile la toate asemenea unități.

La agenții economici cu capital integral sau majoritar privat, destinațiile profitului diferă de la o unitate la alta după cum hotărăsc membrii Adunării Generale ale acestora.

Pierderea obținută face obiectul acoperirii după cum urmează:

-integral la începutul exercițiului următor cu aprobarea Adunării

Generale a acționarilor sau asociaților;

-poate fi amânată la acoperirea totală sau parțială fiind lăsată în

așteptare pentru a fi acoperită într-o perioadă ulterioară, tot cu

aprobarea Adunării Generale a acționarilor sau asociaților;

Modalitățile de acoperire a pierderilor pot fi următoarele, cu respectarea succesiuni lor:

-profitul pentru următorii 3 ani;

-rezervele legale, rezervele statutare sau alte rezerve constituite anterior;

-capitalul social vărsat;

Contabilitatea sintetică a rezultatului exercițiului se realizează cu ajutorul contului 121 ,,Profit și pierdere”.

Contul:121 ,,Profit și pierdere”

După conținutul economic este cont de surse proprii, în cazul profitului sau cont ce diminuează sursele proprii, în cazul pierderilor.

După funcția contabilă este folosit în contabilitatea curentă ca un cont de pasiv în cazul profitului, sau ca un cont de activ în cazul pierderii.

Se creditează astfel:

-în cursul exercițiului curent, la închiderea lunară a veniturilor;

-la începutul exercițiului următor cu acoperirea pierderilor

exercițiului precedent sau trecerea lor în așteptare ca rezultat

reportat;

Se debitează astfel:

-în cursul exercițiului curent la închiderea lunară a cheltuielilor;

-la începutul exercițiului următor cu închiderea repartizării

definitive a profitului sau trecerea acestuia în

așteptare ca rezultat reportat;

Soldul contului poate fi:

-creditor, reprezintă profitul obținut supus repartizării;

-debitor, reprezintă pierderea obținută ce trebuie acoperită;

Contul: 129 „Repartizarea profitului”

După conținutul economic este cont de capitaluri proprii.

După funcția contabilă este cont de activ.

Se debitează cu repartizarea profitului pe diverse destinații.

Se creditează cu profitul net repartizat.

Soldul debitor reprezintă repartizările din profit efectuate în cursul anului.

CAPITOLUL III

REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALURILOR ȘI MONOGRAFIE CONTABILĂ

3.1. OPERAȚIUNI CONTABILE PRIVIND CAPITALURILE

Înregistrări contabile privind capitalurile, întâlnite în cadrul unei societăți comerciale sunt:

Evidențierea subscrierii capitalului social subscris, conform actului de constituire a societății comerciale:

Evidențierea vărsării capitalului subscris

3.1.3 Concomitent micșorarea capitalului subscris, nevărsat și majorarea capitalului subscris vărsat

Evidențierea subscrierii ulterioare de capital cu prime:

-1000 acțiuni x 10500 lei

-1000 acțiuni x 10000 lei

3.1.5 Vărsarea capitalului subscris sub formă de disponibil la bancă

3.1.6 Concomitent micșorarea capitalului subscris nevărsat și încorporarea primelor în capitalul social vărsat

3.1.7 Subscrierea și retragerea în și din societate a unui asociat înainte de a vărsa capitalul subscris

3.2 ALTE CAZURI DE CREȘTERE ȘI REDUCERE A CAPITALULUI

3.2.1 Creșterea capitalului social pe seama profitului realizat la încheierea exercițiului financiar

3.2.2 Creșterea capitalului social pe seama exercițiilor precedente

3.2.3 Creșterea capitalului social prin încorporarea rezervelor

3.2.4 Retragerea din societate a unui asociat care vărsase un capital subscris în sumă de 300.000, concomitent cu diminuarea capitalului social hotărâtă de adunarea generală

3.2.5 Reducerea capitalului social cu pierderea realizată din exercițiul curent

3.2.6 Reducerea capitalului social cu pierderea realizată din exercițiile precedente

3.2.7 Creșterea capitalului social din conversia obligațiunilor în acțiuni

3.2.8 Majorarea capitalului social pe baza rezervelor

3.2.9 Reducerea capitalului social prin răscumpărarea și anularea acțiunilor proprii cu valoarea nominală a acestora conform modului de răscumpărare

a) Răscumpărarea și plata acțiunilor proprii la valoarea de curs

b) Anularea acțiunilor și micșorarea capitalului social

c) Când răscumpărarea s-a efectuat la o valoare mai mică decât cea nominală

3.2.10 Stabilirea primelor de emisiune cu ocazia emisiunii de acțiuni

3.2.11 Încorporarea primelor în capitalul social

3.2.12 Reevaluarea în plus a clădirilor cu suma de 1.200.000 lei și utilaje cu 1.000.000 lei

3.2.13 Reevaluarea în plus a imobilizărilor financiare

3.3 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND CONSTITUIREA REZERVELOR

3.3.1 Constituirea rezervelor din:

a) Profitul net realizat în exercițiul curent

a) Profitul net realizat din exercițiile precedente, virat la rezerve

3.3.2 Primele de emisiune transferate la rezerve

3.3.3 Cu diferența între valoarea titlurilor de participații dobândite, mai mare și valoarea neamortizată a mijloacelor fixe mai mică, pentru aportul de capital în natură, la capitalul altei societăți

3.3.4 Cu valoarea titlurilor astfel dobândite, vândute și trecute la rezerve

3.3.5 Cu diferența de curs valutar în devize aport la capital

3.3.6 Micșorarea (diminuarea) rezervelor ca urmare a:

a) creșterii capitalului social

b) acoperirii pierderilor realizate în exercițiul precedent

c) acoperirea pierderii reportată din exercițiile precedente

3.4 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND REZULTATUL REPORTAT

3.4.1 Evidențierea pierderilor realizate în exercițiile curente reportate pentru exercițiile viitoare

3.4.2 Evidențierea profitului net realizat în exercițiile precedente reportat și destinat creșterii capitalului social și al rezervelor

3.4.3 Evidențierea dividendelor datorate acționarilor din profitul realizat din exercițiile precedente

3.4.4 Se evidențiază acoperirea pierderilor realizate în exercițiile precedente pe seama rezervelor

3.4.5 Se evidențiază profitul net realizat în exercițiul curent rămas nerepartizat și reportat

3.4.6 Se evidențiază acoperirea pierderilor raportate din exercițiul anterior din profitul realizat în perioada curentă

3.4.7 Evidențierea pierderii realizată și reportată din exercițiile precedente care reduce capitalul social

3.5 OPERAȚIUNI CONTABILE EFECTUATE PE PARCURSUL UNEI LUNI ÎN CADRUL S.C. A.M.I.C.I. SA

3.5.1 Societatea hotărăște majorarea capitalului social prin emiterea a 5 000 acțiuni noi la un preț de emisiune de 101 000 lei (valoarea nominală = 100 000 lei).

3.5.2 Se depune un aport la capitalul social constând în materii prime în valoare de 200 000 000 lei și numerar în valoare de 305 000 000 lei.

Trecerea capitalului subscris nevărsat la cel subscris vărsat.

Prima de emisiune de 5 000 000 lei este transferată astfel: 3 000 000 lei la capitalul social și 2.000.000 lei la alte rezerve.

3.5.5 Pentru desfășurarea activității societatea trebuie să achiziționeze un utilaj în valoare de 300 000 000 lei (fără TVA) pentru care are de primit o subvenție de 100 000 000 lei. Pentru plata lui societatea transferă numerar în contul curent.

a) Înregistrare subvenție de primit

b) Încasarea subvenției de la stat

c) Achiziționarea utilajului

d) Achitarea utilajului

e) Se achită comisionul bancar

3.5.6 Pentru obținerea produselor finite societatea efectuează următoarele cheltuieli:

10 000 000 lei cu salariile angajaților, 20 000 000 lei consum de materii prime, 1 190 000 lei energie electrică.

a) Se evidențiază cheltuielile cu salariile personalului

b) Se evidențiază reținerile din salarii

c) Se achită salariile personalului

d) Se evidențiază contribuția la asigurări sociale – C.A.S.

e) Se evidențiază ajutorul de șomaj

f) Se evidențiază asigurările sociale de sănătate

g) Se înregistrează taxa ITM

h) Se evidențiază fondul de accident

i) Se achită reținerile din salar

3.5.7 Aprovizionare cu materii prime

a) Înregistrarea facturii

b) Plata facturii

c) Consumul de materii prime

3.5.8 Se achită factura cu energia electrică.

a) Înregistrarea facturii

b) Plata facturii

3.5.9 Societatea obține produse finite în valoare de 46 000 000 lei.

3.5.10 Societatea vinde produsele finite la prețul de 60 000 000 lei.

3.5.11 Se descarcă gestiunea.

3.5.12 Se reevaluează un teren cu o valoare de intrare de 150 000 000 lei, valoarea reevaluării fiind de 175 000 000 lei.

3.5.13 Se primește cu titlu gratuit un utilaj în valoare de 18 000 000 lei.

3.5.14 Se contractează un credit pentru dezvoltarea capacității de producție de

1 000 000 000 lei pe o perioadă de 6 ani.

a) Încasarea creditului bancar

b) Comision deschidere credit 5 000 000 lei

3.5.15 Se achiziționează în leasing un autoturism în valoare de 4 000 euro (40 000 lei/euro). Dobânda = 30 000 000 (750 euro).

a) Se înregistrează autoturismul ca datorie asimilată

b) Înregistrarea dobânzii

3.5.16 Se primește factura pentru rata de leasing aferente mașinii achiziționate (rata=100 euro; dobânda = 10 euro; 1euro = 40 000 lei).

a) Primirea facturii

b) Se evidențiază cheltuieli cu dobânda

3.5.17 Se emit obligațiuni în valoare de 70 000 000 lei.

a) Subscrierea obligațiunilor

b) Încasarea obligațiunilor

3.5.18 Se răscumpără obligațiuni în valoare de 10 000 000 lei.

a) Răscumpărarea obligațiunilor

b) Anularea obligațiunilor

3.5.19 Societatea încorporează rezervele la capitalul social, 2 000 000 lei.

3.5.20 Societatea înregistrează sumele obținute din închirierea unor spații de depozitare, 80 000 000 lei (fără TVA).

3.5.21 Societatea face achiziții cu materii prime în valoare de 10 000 000 lei.

3.5.22 Se decontează între subunități cheltuielile cu materiile prime.

3.5.23 Se decontează mărfuri între subunități în valoare de 10 000 000 lei.

3.5.24 Se reevaluează mărfurile (valoare de intrare = 8 000 000 lei).

3.5.25 Societatea înregistrează venituri din mărfuri.

3.5.26 Se calculează cheltuieli cu mărfuri.

3.5.27 Se încasează chiria.

3.5.28 Se încasează venituri din produsele finite vândute.

3.5.29 Se acordă un avans de trezorerie pentru motorină (5 000 000 lei).

a) Justificarea avansului acordat.

3.5.30 Se facturează instalarea unei centrale termice la beneficiar (60 000 000 lei),

3.5.31 Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

a) Închiderea conturilor de cheltuieli

b) Închiderea conturilor de venituri

Soldul creditor al contului 121 251 506 091 lei

Impozitul I = 16 % X SC 121 = 40 240 975 lei

Se înregistrează impozitul

Închiderea contului 691

14. Decont TVA

CAPITOLUL IV

ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO- FINANCIARI

LA S.C. „A.M.I.C.I.” SA MIERCUREA CIUC

4.1. Indicatorii privind structura activului și pasivului:

Grafic 4.1.1 Evoluția activului bilanțier pe perioada 2002 – 2005

Tabel 1. Evoluția activului bilanțier pe perioada 2002-2005 – lei –

La evoluția activelor imobilizate, se poate constata faptul că, în anul 2003 acestea au avut o scădere remarcabilă de 1.402.063 lei comparativ cu anul 2002, urmând o creștere semnificativă de 2.501.713 lei în anul 2004 față de anul 2003, rezultată prin achiziționarea de noi utilaje și modernizarea întreprinderii și o ușoară scădere de 230.793 lei în anul 2005 față de anul 2004.

Activele circulante sunt în continuă creștere față de anul 2002, datorită creșterii stocurilor, dar și a creanțelor.

Grafic 4.1.2 Evoluția activului imobilizat pe perioada 2002 – 2005

Tabel 2. Evoluția activului imobilizat pe perioada 2002- 2005 – lei –

La evoluția imobilizărilor necorporale se constată că, în anul 2003 conducerea întreprinderii a depus eforturi majore pentru dezvoltarea și menținerea firmei pe piață, prin achiziționarea de soft-uri, obținerea licențelor și a mărcilor de fabrică.

Imobilizările corporale în anul 2003 au avut o ușoară scădere de 1147017 lei în comparație cu anul 2002, iar în anul 2004 o creștere semnificativă de 2.653.382 lei față de anul 2003 și o ușoară scădere de 93.596 lei în anul 2005 față de anul 2004, ceea ce denotă faptul că, s-au depus eforturi pentru extinderea firmei prin construirea a două secții noi și modernizarea acestora prin achiziționarea de mașini și utilaje pentru menținerea si consolidarea pe piață.

La evoluția imobilizărilor financiare se constată că, acestea sunt în continuă scădere comparativ cu anul 2002 datorită investițiilor efectuate privind modernizarea firmei.

Grafic 4.1.3 Evoluția activelor circulante în perioada 2002 – 2005

Tabel 3. Evoluția activelor circulante pe perioada 2002 – 2005 – lei –

Evoluția stocurilor în anul 2003 comparativ cu anul 2002, a avut o ușoară scădere de 585.353 lei, urmând o creștere semnificativă de 810.482 lei, în anul 2004 și 1.227.078 lei, în anul 2005, constatându-se faptul că, producția este în continuă creștere.

Activele circulante sunt în creștere comparativ cu anul 2002, ceea ce determină că, atât producția cât și distribuirea acestora sunt în continuă creștere.

Grafic 4.1.4 Evoluția pasivului în perioada 2002 – 2005

Tabel 4. Evoluția pasivului pe perioada 2002 – 2005 – lei –

Capitalurile proprii în anul 2003, au avut o scădere semnificativă de 2,476,015 lei comparativ cu anul 2002, o ușoară creștere de 126,942 lei în anul 2004, iar în anul 2005 o ușoară scădere față de anul 2004, de 86,906 lei.

Datoriile se diminuează în anul 2003 față de anul 2002, urmând o creștere semnificativă în următorii 2 ani, ceea ce demonstrează că, atât timp cât veniturile sunt mai mari și datoriile sunt din ce în ce mai mari, ținând cont și de rata inflației. S.C. “A.M.I.C.I.” S.A , a avut o stabilitate financiară bună, dar care s-a degradat sensibil în următorii ani (49,84 %, în anul 2002, 35,93 %, în anul 2003, 30,99 %, în anul 2004 și 28,52 %, în anul 2005).

Rata de îndatorare a scăzut simțitor, influențând pozitiv, capacitatea de îndatorare a întreprinderii.

Grafic 4.1.5 Evoluția capitalului propriu în perioada 2002 – 2005

Tabel 5. Evoluția capitalului propriu pe perioada 2002 – 2005 – lei –

Capitalul social se diminuează față de anul 2002, datorită retragerii unui acționar. Adunarea generală a acționarilor decide restituirea cotei părți din capitalul social a acelui acționar.

Rezervele se diminuează în anul 2003 comparativ cu anul 2002, urmând o creștere semnificativă în următorii doi ani.

Profitul a avut o scădere remarcabilă de 987.326 lei în anul 2003, față de anul 2002, datorită concurenței externe si o creștere semnificativă în anul 2004, de 1.302.072 lei datorită relansării societății la nivel național și a diminuării cheltuielilor indirecte. În anul 2005 față de anul 2004, a avut loc o scădere de 503.102 lei, din cauza unor neconcordanțe decizionale manageriale și mai ales din cauza reorientării strategiei generale a firmei.

Grafic 4.1.6 Evoluția datoriilor pe perioada 2002- 2005

Tabel 6. Evoluția datoriilor pe perioada 2002 – 2005 – lei –

În anul 2005 se contractează credite comerciale pe termen scurt, acestea fiind necesare pentru dezvoltarea firmei și achitarea datoriilor față de furnizori și pentru realizarea obiectivelor propuse prin schimbarea întregii strategii

La furnizori se poate constata faptul că, în comparație cu anul 2002, sunt în continuă creștere. Având în vedere faptul că veniturile întreprinderii au crescut semnificativ și datoriile față de diverși furnizori sunt din ce în ce mai mari.

Tabel 7. Evoluția fondului de rulment pe perioada 2002 -2005 – lei – – mii lei –

Fondul de rulment este considerat ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar, lichiditate-exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.

Fondul de rulment = Capital permanent – active imobilizate, sau

Fondul de rulment = active circulante – datorii pe termen scurt.

In termeni contabili, datoriile pe termen scurt sunt considerate cele cu o scadență mai mica sau egală cu 365 zile.

Evoluția fondului de rulment în anul 2003, o putem caracteriza ca fiind descendentă, din cauza mai multor factori si anume:

retragerea unuia din acționari

diminuarea rezervelor

scăderea capitalurilor proprii

Tabel 8 Evoluția necesarului de fond de rulment pe perioada 2002 – 2005 – lei –

Necesarul de fond de rulment reprezintă suma necesară finanțării decalajelor în timp între fluxurile reale si fluxurile de trezorerie, legate de activitatea de exploatare.

Acesta se calculează pe baza următoarei formule:

NFR = Nevoile de finanțare generate de operațiunele ciclice – resursele generate de operațiunile ciclice.

Tabel 9. Evoluția trezoreriei nete pe perioada 2002- 2005 – lei –

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Creșterea trezoreriei nete pe perioada exercițiului financiar, reprezintă “cash flow”–ul perioadei, respectiv fluxul monetar net al exercițiului.

Un “cash flow” pozitiv se înregistrează ca o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor, aceasta reprezintă o bogăție a activului real.

Trezoreria netă = Fond de rulment – necesar de fond de rulment

Având in vedere faptul ca trezoreria neta este pozitiva, semnifică un excedent monetar al exercițiului financiar și menținându-se pozitivă și în cadrul exercițiilor financiare 2003, 2004 și 2005, desemnează o rentabilitate economică ridicată.

4.2 INDICATORI DE STRUCTURĂ AI ACTIVELOR

– ponderea imobilizărilor în totalul activului (g i )

gi = Imobilizări x 100

Activ

Tabel 4.2.1 Ponderea imobilizărilor în totalul activului pe perioada 2002-2005

După cum se poate observa Gi este un indicator destul de fluctuant, în perioda de referință, și se află în strânsă corelație cu diferitele “evenimente” survenite în evoluția firmei. Cea mai mare valoare a avut-o în anul 2004, când activele firmei au fost “blocate” mai mult, fapt ce se va manifesta negativ și asupra vitezei de rotație a capitalului propriu, din acel an. Investițiile mari din anul 2004 cât și reorientarea post-producție, au avut un rol important în această valoare ridicată.

-ponderea stocurilor și producției în curs în totalul activului (g s )

gs = Stocuri și producție în curs x 100

Activ

Tabel 4.2.2 Ponderea stocurilor și producției în curs în totalul activului pe perioada 2002- 2005 – lei –

Așa cum am menționat mai sus, 2004, a fost un an de referință în evoluția financiară a firmei cu o caracteristică generală de diminuare a producției și a stocurilor, cu consecințele date de investițiile mari care au blocat pentru moment circulația unor capitaluri, care nu s-au mai regăsit în activitatea de bază. Deși fluctuația nu este chiar atât de mare, de exemplu, față de 2002, numai de 0,03 %, la o societate destul de mare, aceasta se face simțită în progresie geometrică, deoarece antrenează în descendență și alți factori pregnanți în calcularea unor indici financiari și de performanță economică.

– ponderea altor active circulante în totalul activului (g a )

ga = Alte active circulante x 100

Activ

Tabel 4.2.3 Ponderea altor active circulante în totalul activului pe perioada 2002- 2005 – lei –

“Alte active circulante” se constituie din:

furnizori

debitori

clienți și creanțe asimilate

alte creanțe

active de trezorerie

alte valori de încasat (bilete la ordin, cambia, sau efecte comerciale de încasat)

4.3 INDICATORI DE ROTAȚIE A ACTIVELOR:

– Indicatori de rotație a activelor totale (Vrat) este :

Vrat = Vânzări x 100

Active totale

Tabel 4.2.4 Viteza de rotație a activelor totale pe perioada 2002- 2005 – lei –

Viteza de rotație a activelor totale, reprezintă un indicator de eficiență care reflectă toate schimbările intervenite în activitatea întreprinderii, menționate mai sus, și care au avut un rol determinant în evoluția societății:

retragerea unui asociat

retehnologizare

deschiderea unor noi capacități de producție

a. Rotația activelor imobilizate

– Viteza de rotație a activelor imobilizate (Vraf) este:

Vraf = Vânzări x 100

Active fixe nete

Tabel 4.2.5 Viteza de rotație a activelor imobilizate pe perioada 2002 – 2005 – lei –

– Rata de finanțare a imobilizărilor nete din capitalul propriu Capitaluri proprii

Imobilizări nete

Tabel 4.2.6 Rata de finanțare a imobilizărilor nete din capitaluri proprii pe perioada 2002- 2005 – lei –

– Rata de finanțare a imobilizărilor nete din capitalul permanent Capitalul permanent

Imobilizări nete

Tabel 4.2.7 Rata de finanțare a imobilizărilor nete din capitalul permanent pe perioada 2002- 2005 – lei –

b. Rotația activelor circulante

– Viteza de rotație a activelor circulante (Vrac) se determină astfel :

Vrac = Vânzări

Active circulante

Tabel 4.2.8 Viteza de rotație a activelor circulante pe perioada 2002 -2005 – lei –

b1 Viteza de rotație a stocurilor

Este important de a urmări viteza de rotație a stocurilor (Vr) dacă se are în vedere că acestea constituie o investiție care trebuie să genereze un anumit randament. Acest randament va apărea în urma vânzărilor de produse și mărfuri.

Vr = Unde: Vr- viteza de rotație

Ca – cifra de afaceri

Sm – soldul mediu de mărfuri

Rotația stocurilor de active circulante se caracterizează prin următorii indicatori:

Tabel 4.2.9 Viteza de rotație a stocurilor pe perioada 2002 -2005 – lei –

Se poate constata faptul că, cifra de afaceri este în continuă creștere față de anul 2002. Creșterea cifrei de afaceri a fost generată de creșterea producției vândute și de creșterea vânzărilor de mărfuri ceea ce denotă că S.C. A.M.I.C.I. S.A. este o firmă rentabilă.

4.4 INDICATORI DE LICHIDITATE ȘI SOLVABILITATE

– Lichiditatea globală (LG) se determină astfel:

LG = Active circulante x 100 Datorii curente

Tabel 4.2.10 Lichiditatea globală pe perioada 2002 -2005 – lei –

Se apreciază ca favorabilă o lichiditate generală cuprinsă între 200 – 250%.

– Lichiditatea redusă (intermediară)

LR = Active circulante – Stocuri x 100

Datorii curente

Tabel 4.2.11 Lichiditatea redusă pe perioada 2002- 2005 – lei –

“Regula prudenței financiare” spune că indicatorii lichidității reduse trebuie să fie minim 50%, iar valoarea sa optimă trebuie să fie egală cu 100%.

– Lichiditatea imediată se determină ca raport între trezoreria activă (casa, disponibilități bancare și plasamente de scurtă durată) și datoriile pe termen scurt ale societății.

Li = Trezoreria activă x 100

Datorii pe termen scurt

Tabel 4.2.12 Lichiditatea imediată pe perioada 2002- 2005 – lei –

– Lichiditatea curentă (Lc) se calculează astfel:

Unde: – active circulante

– stocuri nevalorificabile

– clienți interni

d – datorii pe termen scurt

Tabel 4.2.13 Lichiditatea curentă pe perioada 2002- 2005 – lei –

– Perioada de recuperare a creanțelor ()

Trc= Debitori și facturi neîncasate x 100

Cifra de afaceri

Tabel 4.2.14 Perioada de recuperare a datoriilor, în anii 2002 – 2005 -lei-

Marea majoritate a datoriilor sunt cele pe termen scurt, cu perioade de recuperare destul de mici, fapt ce influențează în mod pozitiv circulația și rotația capitalului propriu cu efecte benefice și asupra “cash – flow” – ului.

– Solvabilitatea (S) exprimă posibilitatea unui debitor de a dispune de suficiente bunuri în patrimoniul său, pentru a-și îndeplini obligațiile de plată.

S= Cs Unde: Cs – capital social

Cs+Ep EP – elemente patrimoniale constituite din credite

Tabel 4.2.15 Solvabilitatea, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Ca indicator al capacității unei societăți de a-și onora obligațiile de plată ajunse la scadență, solvabilitatea se constituie din cea imediată, care exprimă capacitatea mijloacelor bănești la un moment dat, sau pentru o scurtă perioadă de timp (de obicei până la 30 zile) și solvabilitatea totală care indică în ce masură datoriile totale sunt acoperite de activele totale ale societății.

Cele mai utilizate rate de solvabilitate folosite sunt:

Rata solvabilității patrimoniale care se calculează astfel:

R SP = Capital propriu / capital propriu + credite totale

Valoarea minimă a ratei patrimoniului trebuie să se încadreze între 0,3 și 0,5, iar peste 0,5 situația economică a firmei poate fi considerată normală.

Rata solvabilității generale, care se calculează astfel:

R SG = Active totale / datorii totale

Această rată indică în ce masură datoriile sunt acoperite de activele totale ale societății. Cu cât rata este mai mare de 1, cu atăt situația financiară, de ansamblu, a societății este mai bună.

4.5 INDICATORI PRIVIND ÎNDATORAREA ÎNTREPRINDERII

Acești indicatori compară diferite posturi de pasiv regrupate în entități mari, grupe mari și totalul pasivului bilanțier.

În acest sens, distingem:

– Ponderea capitalului propriu în total pasiv

– Ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în total pasiv

– Ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv

– Securitatea financiară

– Perioada de rambursare a datoriilor

– Ponderea obligațiilor în totalul activelor

– Gradul de acoperire a datoriilor din sursele proprii

– Ponderea capitalului propriu în total pasiv (gc)

gc= Capitaluri proprii x 100

Pasiv

Tabel 4.2.16 Ponderea capitalului propriu în total pasiv, pe perioada 2002 – 2005 – lei –

– Ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în total pasiv (gdl)

gdl= Datorii pe termen lung si mediu x 100

Pasiv

Tabel 4.2.17 Ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în total pasiv, în perioada 2002 -2005 – lei –

– Ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv (gc)

gc = Datorii pe termen scurt x 100

Pasiv

Tabel 4.2.18 Ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Principalii indicatori ce se pot calcula în vederea caracterizării gradului de îndatorare, sunt:

– gradul de îndatorare total (GT), se calculează cu următoarea relație:

Gr = Datorii totale x 100

Pasiv

Tabel 4.2.19 Gradul de îndatorare total, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Este procentajul care reflectă cât la sută din pasivul total al întreprinderii este constituit din datorii, indiferent de natura acestora.

– autonomia financiară pe termen lung (Af), calculată ca raport astfel:

Af = Capitaluri proprii x 100

Capitaluri permanente

Tabel 4.2.20 Autonomia financiară pe termen lung, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Acest indicator este mai mare de 95%. Se apreciază că, capacitatea de a împrumuta a intreprinderii este nesaturată. În consecință, unitățile bancare vor putea acorda noi credite.

– Securitatea financiară (Sf)

Sf = Capitaluri proprii

Datorii pe termen lung și mediu

Tabel 4.2.21 Securitatea financiară, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– Perioada de rambursare a datoriilor

Perioada de rambursare a datoriilor = Obligații x 100

Cifra de afaceri

Tabel 4.2.22 Perioada de rambursare a datoriilor, în anii 2002 – 2005 – lei –

Se constată, așa cum am menționat, că toate datoriile contractate de către firmă, sunt pe termen scurt, fapt ce nu influențează negativ circulația capitalului.

– Ponderea obligațiilor în totalul activelor (Po/at)

Po/at = Ot unde: Ot – obligații totale

At At – active totale

Tabel 4.2.23 Ponderea datoriilor în totalul activului, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– Gradul de acoperire a datoriilor din sursele proprii (Gad)

Gad = An , unde: Ot – obligații totale

Ot An – active nete

Tabel 4.2.24 Gradul de acoperire a datoriilor din sursele proprii, în anii 2002 – 2005 – lei –

Indicatorul denotă o slabă acoperire a datoriilor din sursele proprii, mai ales în ultimii ani, ca urmare a diminuării acestora din urmă, datorită investițiilor.

– Gradul de îndatorare (Gî)

Tabel 4.2.24 Gradul de îndatorare, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Capitalul propriu, destul de mare, nu acoperă suficient toate datoriile, și “neproductivitatea” lui este dată de slaba viteză de rotație și mai ales de circulația înceată a acestuia. Soluția creditării (exclusiv creditele pe termen lung), pare atractivă, la un grad de îndatorare ca cel de mai sus, dar cu condiția ca aceste credite să fie pe termen scurt, suprapuse cu perioada de recuperare a creanțelor, pe care societatea le are de încasat, pentru a nu se afecta solvabilitatea generală, în timp și cash – flow – ul.

4.6 INDICATORI PRIVIND PROFITABILITATEA ÎNTREPRINDERII

– profitul brut (Pb), care se determină ca diferență între veniturile încasate corespunzătoare cifrei de afaceri și alte venituri, pe de o parte, și cheltuielile aferente acestor venituri, pe de altă parte.

Profitul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale

Tabel 4.2.25 Profitul brut, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– profitul net (Pn), determinat ca diferență între profitul brut și impozitul pe profit.

Profitul net = Profitul brut – Impozitul pe profit

Tabel 4.2.26 Profitul net, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– rata profitului brut

Rata profitului brut= Profit brut x 100

Vânzări

Tabel 4.2.27 Rata profitului brut, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– rata profitului net

Rata profitului net = Profit net x 100

Vânzări

Tabel 4.2.28 Rata profitului net, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– randamentul activelor totale (Rat)

Acest indicator exprimă profitabilitatea utilizării capitalului după ce s-au achitat dobânzile și impozitele.

Tabel 4.2.29 Randamentul activelor totale, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Randamentul activelor totale este aproape constant în timp, neavând o influență asupra activității.

– randamentul activului net (Ran)

Tabel 4.2.30 Randamentul activului net, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– Rata rentabilității economice (Rre)

Rentabilitatea economică sau “return on investment”, cum este cunoscută în literatura anglo-saxonă, exprimă capacitatea capitalului investit de a produce profit.

Tabel 4.2.31 Rata rentabilității economice, în perioada 2002 – 2005 – lei –

– Rata rentabilității financiare (Rrf)

Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit. În literatura anglo-saxonă mai este cunoscută și sub denumirea de “return on equity”.

Tabel 4.2.32 Rata rentabilității financiare, în perioada 2002 – 2005 – lei –

Pentru anul 2002 s-a avut în vedere o rată a inflației de 22.5%, în 2003 de 15.3%, în 2004 de 11.9% și în 2005 de 8.6%.

CONCLUZII

În primul capitol am prezentat, pe scurt, caracteristicile economice și tehnice ale societății „A.M.I.C.I.”, obiectul de activitate, aspectele privind indicatorii economico-financiari, dar și organigrama firmei.

În cel de-al doilea capitol am realizat prezentarea unor aspecte din contabilitatea capitalurilor și am descris cadrul organizatoric al SC „A.M.I.C.I.” SA și evidența primară utilizată în cadrul acestei firme, precum și reflectarea în contabilitate a pricipalelor operațiuni privind capitalurile.

În capitolul al treilea am realizat monografia contabilă a SC „A.M.I.C.I.” SA pentru operațiunile întâlnite în decursul unui exercițiu financiar.

S.C. A.M.I.C.I. S.A. Miercurea Ciuc este o societate prosperă care s-a raliat din mers condițiilor impuse de economia de piață.

Așa cum se poate observa din lucrare, are un obiect de activitate vast, dar bine conturat, colaborări externe și competiție internă.

Lucrarea mea se constituie dintr-o radiografie cât mai completă si complexă a acestei societăți cu analiza tuturor factorilor, de la înființare și până la sfârșitul anului 2005.

Analiza acestei societăți nu s-a limitat numai la operațiunile contabile, ci și la analiza și dezbaterea indicatorilor de performanță economică ce determină cu adevărat situația societății.

În perioada de referință, 2002-2005, am încercat să acopăr toate aspectele legate de capitaluri, referitoare la această societate, de la constituire, dar și până la rezultatul, pozitiv sau negativ, pe care îl produce circulația acestora.

Element esențial, încă de la constituire și mai ales în timpul funcționării unei societăți, capitalul poate îmbrăca mai multe forme în funcție de destinație, de data constituirii, de componența lui.

Contabilizarea specifică a capitalului se face prin conturile de capital, care cuprind totalitatea resurselor de finanțare stabile aflate la dispoziția unităților patrimoniale și sunt formate din capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli asimilate capitalurilor proprii, împrumuturi pe termen lung și mediu și alte surse de finanțare cu durata mai mare de 1 an. Toate acestea sunt prevăzute de Legea 82 din 1991, clasa 1 de conturi – conturi de capital.

Ca definiție – capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor proprietate individuală sau a asociaților care se înscriu în pasivul bilanțier, si se compun din aporturile de capital (capital social) și primele legate de capital, diferențele legate de reevaluare, rezervele și alte fonduri proprii, beneficiile nerepartizate raportate din anii precedenți, subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate.

Capitalul social este egal cu valoarea nominala a acțiunilor sau a părților sociale, de la înființare, respectiv cu valoarea capitalului în natură sau în numerar, a rezervelor încorporate și profitul repartizat pentru majorarea capitalului, sau a altor operațiuni care conduc la modificarea acestuia.

Capitalul subscris și vărsat se înregistrează distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire a societății și a documentelor justificative privind depunerile de capital.

Contabilitatea corectă a capitalurilor conferă în afara statutului legal și o imagine de ansamblu și profundă totodată asupra întregii activități a societății, asupra performanțelor acesteia și pe cale de consecință, a managementului, poziției pe piață și de ce nu, a încadrării acesteia într-o anumită tipologie: mică, mijlocie sau mare, dată de cifra de afaceri.

Totodată, sub diferitele sale forme constituie element de referință pentru calcularea indicatorilor economici și de performanță și pentru terți, în stabilirea unor relații comerciale cu societatea respectivă: furnizori, clienți, instituții de creditare.

Bibliografie

1) Bojian O. „Bazele contabilității”, Ed. Eficient, București, 1997

2) Bojian O. „Contabilitatea întreprinderilor”, Ed. Eficient,

București, 1996

3) Feleagă N. „Controverse contabile”, Ed. Economică,

București, 1996

4) Feleagă N., Ion Ionașcu „ Tratat de contabilitate financiară” , vol. I,

Ed. Economică, București, 1997

5) Feleagă N., Ion Ionașcu „ Tratat de contabilitate financiară” , vol. II,

Ed. Economică, București, 1997

6) Feleagă N, Liliana Malciu ,,Politici și opțiuni contabile”, Ed. Economică,

București, 2001

7) Mărgulescu D. ,, Analiza economico-financiară”,

Ed. Tribuna Economică, București, 1994

8) Negescu I. ,,Logica înregistrarilor contabile”, Ed. Economică, București, 1997

9) Negescu I. ,,Contabilitatea întreprinderii”, Ed. Tribuna Economică București, 1999

10) Oprea C. ,,Contabilitate de gestiune”, Ed Tribuna Economică, București, 2001

11) Oprea C., C. Caraiani S. ,, Elemente de contabilitate, de gestiune, și de

calculație a costurilor”, Ed. Omnia, Brașov, 1999

12) Oprea Călin, Mihai Ristea ,,Bazele contabilității”, Ed. Economică, București, 2001

13) Ristea M. ,,Metode și politici contabile ale întreprinderii”, Ed. Tribuna Economică, București, 2000

14) Ristea M., Stoian A. ,,Contabilitatea întreprinderii”, vol. I, Ed. Mărgăritar, București, 1997

15) Stănescu C., Isfănescu A ,,Analiza economico-financiară”, Ed. Economică, București, 1998

16) Vintilă G. ,, Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2000

*** ,,Standarde internaționale de contabilitate”, Ed. Economică, București, 2000

*** ,,Ghidul de aplicare a standardelor”, Ed. Economică, București, 2001

*** Legea nr. 31 din 1990, privind societățile comerciale

*** Legea nr. 82 din 1991, Legea contabilității

*** ,,Ordin Nr. 1752 din 17 noiembrie 2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene”