Sistemul Educational Romanesc Intre Trecut Si Viitor

Sistemul educațional românesc între trecut și viitor

Ministrul Educație Sorin Câmpeanu a anunțat, conform Mediafax, faptul că: ,,Se lucrează la un nou proiect de lege a educației, deoarece o modificare doar nu și-ar găsi sensul’’. În pragul unei noi schimbări a sistemului educațional propunem să ne îndreptăm atenția înspre sistemul educațional românesc, asupra carențelor și beneficiilor lui, după cum și asupra sistemului educațional din alte țări, în special înspre sistemul educațional din Coreea și Finlanda. Propunem aceste țări, tocmai pentru că reușesc într-un număr relativ scurt de ani, prin strategii educaționale bine elaborate, să ajungă la performanțe extrem de mari. Pentru a privi obiectiv sistemul educațional am ales să folosim testele PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor), ,,România participă începând cu anul 2002 la acest program inițiat de OECD. Pisa este o evaluare standardizată internațional, proiectată împreună de către țările participante’’. Aceste teste evaluează copiii de 15 ani și au în vedere trei arii diferite ,,citire/lectură – primul ciclu de evaluare, matematică al doilea ciclu de evaluare și științe – al treilea ciclu de evaluare.

În ceea ce privește rezultatele obținute, România nu se bucură de un scor foarte bun situându-se printre pozițiile ultime ale clasamentului, drept dovadă că ar trebui o focusare mai atentă din parte actorilor relevanți asupra sistemului educațional românesc.

România

În luna martie a anului 2012, Centrul de Examinare și Evaluare a organizat testarea PISA a elevilor în vârstă de 15 ani, testare dezvoltată de OECD., unde s-au ales 5.350 de elevi, adică câte 35 de elevi înscriși în 178 de școli din 40 de judete ale țării, dar și din municipiul București. Acești elevi au fost aleși în mod aleatoriu printr-un program informatic specific, afirmă Ministerul Educației Naționale.

În urma finalizării acestei testării a rezultat faptul că România se află pe locul 45 la matematică, din 65 țări, scorul României fiind de 445 puncte, ceea ce înseamnă o creștere a punctajului față de ultima evaluare, față de scorul mediu al țărilor CECD de 494. Astfel, din totalul elevilor supuși testăti la matematica, 40,8% prezintă rezultate slabe și 3,2% au rezultate excelente, prin acest punctaj România se află sub media OECD. La citire/lectură, România a obținut 438 puncte aflându-se pe locul 50 din 65, iar la Științe, se situează pe locul 49 cu 439 de puncte. Un alt rol al acestei testări este că s-a observat faptul că 70% din elevi au afimat că se simt singuri la școală, acest procent, din nou, reprezentând un dezavantaj în plasarea României.

Uitându-ne în urmă, România s-a plasat în anul 2009 pe locul 49 din 65 țări testate, iar în 2006 a obținut locul 57 din 57 țări testate.

Așadar, deși România nu ocupă ultimele locuri în această testare, totuși s-a demonstrat faptul că mulți elevi prezintă dificultăți în a înțelege un text și știu să rezolve doar calcule matematice de bază, prezentând o motivație foarte scăzută pentru învățare față de ceilalți elevi testați.

Drept urmare nu fără subînțeles este faptul că Legea Educației Naționale din 10 ianuarie 2011 caută să dezvolte compențele are conform testului Pisa erau extrem de precare, astfel Legea învățământului din 24 iulie 1995, va fi schimbată în anul 2011. Dacă privim atent ne putem da seama de faptul că legea promitea o schimbare esențială prin prerogativele evidențiate. După cum vedem încă din titlul legilor s-a schimbat perspectiva asupra învățării, dacă Legea din 1995 stau sub titlul Legea învățământului din 1995, cea din 2011 se așează sub titlul Legea Educației Naționale din 10 ianuarie 2011. În cazul Legii din 2011 vedem faptul că învățarea este înlocuită cu educația, ori educația poate să cuprindă o arie foarte amplă de fațete. Pot fi educate atitudinile unui individ, comportamentul civic, valorile etc. Și totodată se evidențiază faptul că în Legea din 1995 procesul de învățare pornește de la prezumția că individul nu deține cunoștințe, deci trebuie învățat, iar în a doua Lege se pornește de la prezumția că individul ar deține cunoștințe, dar acestea ar trebui educate.

Ceea ce este foarte interesant este faptul că Legea din 2011 schimbă unghiul de privire asupra procesului de învățare, mutând accentul de pe crearea unui individ de tip orchestră, capabil să stăpânească cunoștințe din varii domenii, pe formarea unui individ competent pentru o anumită meserie și care este, în genere, pregătit pentru realitatea socială fie că ne referim la contactul cu alteritatea, fie că ne referim la contactul cu forța muncii. Trebuie reținut faptul că nu asistăm atât la o schimbare a datelor din legi, cum își propune proiectul de Lege din 2015, ci la o schimbare a modului de a privi datele.

În ceea ce privește finalitățile educaționale Articolul 4 din Legea din 1995 menționează faptul că ,,învățământul are ca finalitate formarea personalității umane’’, Articolul 4 aferent Legii din 2011 schimbă perspectiva finalității: ,,finalitatea principală este formarea de competențe, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini necesare’’. După cum observă și Florentina Sâmihăian, noua Lege a învățământului, iar ulterior programele școlare ,,nu conținuturile sunt în prim plan, ci ceea ce reușește să facă elevul cu ceea ce a învătat, astfel accentul mutându-se pe deprinderi, capacității, valori și atitudini pe care le formează, dezvoltă și interiorizează elevii’’.

Însă toate aceste încercări de a duce sistemul educațional spre performanță au fost sortite eșecului. Mircea Miclea, psiholog și profesor al departamentului de psihologie în Universitatea Babeș Bolyai, redă anumite explicații pentru rezultatele slabe obținute de către elevi, într-un interviu pentru HotNews, cu privire la educația elevilor din aceste timpuri și oferă totodată și sfaturi asupra actorilor relevanți în acest proces. Astfel, el afirmă faptul că în zilele de azi, oricine poate beneficia de pregătire psiho-pedagogică și poate obține o diplomă de profesor, însă datorită acestui lucru profesorii sunt de 5 ori mai mulți decât ar trebui să fie în exercitarea acestui domeniu. Miclea evidențiază faptul că primul factor în obținerea rezultatelor slabe ale elevilor, este dat de doza scăzută a motivației avută de profesori, întrucît, dacă ei nu oferă informațiile materiei cu acel entuziasm de care au nevoie elevii pentru a fi atrași, atunci nici profesorii nu ar trebui să se plangă de neparticiparea elevilor la oră.

Un alt motiv e prezentat, spune Mircea Miclea, de „modelele sociale” care sunt tot mai mult promovate de profesori, parinți ș.a.m.d, unde nu se mai pune accent pe muncă în a ajunge cineva, important, ci ,,pe tupeu și șiretenie’’, în felul acesta, interesul dat copilului de a învăța este foarte descurajator.

Scopul educațional al școlilor din România este de a determina elevii să iși creeze valori care să le dezvolte personalitatea, spiritul anteprenorial și să-și asigure posibilitatea de angajare pe piața muncii, de aceea elevii pot beneficia de burse sociale și burse pentru obținerea rezultatelor excelente la învățătură.

Un an școlar obișnuit al elevilor începe pe 1 septembrie și se finalizează pe 31 august al anului calendaristic următor, stabilit de Ministerul Educației. Apoi, ora de curs obișnuită este de 50 minute, cu o pauză de 10 minute, iar pauza poate fi prelungită la 15 minute dupa al treilea curs. În ceea ce privește evaluarea, se poate realiza prin testări, proiecte, referate sau activități practice. Numărul de note acrodat fecărui elev, la o disciplină, trebuie se reflecte, cel puțin, numărul de ore pe săptămână la acea disciplină, exclusiv de nota de la teză, iar tezele se susțin în a doua jumătate a unui semestru, unde notele obținute la acestea reflectă 25% din media finală. La disciplinele ce au încorporate teze, media semestrială se caluclează astfel: „(3M+T)/4”, unde M reprezintă „media la evaluarea periodică”, iar T este „nota obținută la teză”.

Ca metode de predare, cel mai des utilizate sunt cele vizuale sau verbale, adică se predă elevilor prin texte, documente și se alocă timp elevilor pentru a lua notițe, apoi urmează cele vizuale sau nonverbale, adică se predă elevilor prin ilustrații, documentări video, învâțarea fiind bazată pe proiecte și, în final, metodele reflexive sau impulsive în care modul de predare este realizat prin „proiecte structurate” ce le oferă elevilor posibilitatea de a se documenta și din alte surse, față de manualul de bază. O altă metodă foarte eficientă și utilizată de predare în România, fie că este vorba despre școală, liceu sau facultate, este prelegerea, dar aceasta s-a dovedit a fi una ineficientă, întrucât, printr-un experiment s-a demonstrat că elevii care participă la prelegeri tradiționale au șanse cu 1,5 mai multe de a eșua la examenul final, decât cei care participă la clase cu predare activă. Așadar, mulți cercetători au numit această metodă „înțeleptul pe podium”, susținând că este o metodă eficientă de predare, întrucât, elevii sunt mult mai implicați în activitatea de curs prin utilizarea întrebărilor și activităților.

Înainte de a oferi niște potențiale soluții pentru remedierea situației sistemului de învățământ românesc aducem în discție sistemul educațional finlandez și cel coreean, implicit rezultatele testelor Pisa.

Coreea de Sud

Printre sistemele educaționale în lume, cazul Coreei de Sud este deosebit de interesant. Acesta s-a dezvoltat începând cu 50 de ani în urmă în contextul în care țara avea o putere economică mică și o criză educațională. Concentrându-se pe educație ca fiind soluția pentru această situație, țara a început o creștere economică puternică. În prezent, produsul intern brut al țării a crescut în proporție de 50,000% față de cifra în 1962, aducând-o în prezent pe locul 13 în cele mai puternici economii pe planetă.

Acest lucru se datorează sistemului de educație și cultura educației care s-a dezvoltat împreună cu implementarea sa. Sistemul lor este considerat ca fiind un model pentru alte țării, având performanțe ce o amplasează în topul sistemelor de educație în lume.

În testul PISA din 2012, organizat sub egida OECD, elevi la vârstă de 15 ani au fost evaluați la subiectele de citit, matematică, știință, gândire critică și rezolvarea problemelor. Din 64 de țări evaluate, Coreea de Sud s-a aflat în permanență printre primele țări, fiind pe locul 5 la matematică, locul 5 la citit, locul 7 la știință, și locul 2 la rezolvarea problemelor.

Pentru a reușita unor asemenea performanțe, merită analizate câteva elemente proeminente ale sistemului coreean. În primul rând, trebuie menționat că sistemul educațional coreean este un mare adept al examenelor. Pe lângă asta, cultură promovată de sistem este unul bazat pe importantă performanței academice, fiind atinse prin competiție și mult efort.

Ca urmare, programul școlar este unul lung, începând de la 8 dimineața și mergând până la 4 după-masă. Totuși, pentru marea majoritate a elevilor, programul lor educațional nu se termină acolo. Unii continuă să învețe la școală după program, iar marea majoritate merg la așa numiți hagwon: așa numite „școli de meditații” de la 4 până la 10 seară. După ce vin acasă, programul continuă cu teme sau vizionarea programelor educaționale, ziua finalizându-se pe la miezul nopții.

Un astfel de program de învățat, se datorează faptului că sistemul este axat pe examenul de admitere la facultate. Acest examen este văzut ca fiind evenimentul care determină, în mod principal, succesul viitor. Centrarea procesului de educație pe acest examen și rolul învățatului pe de rost, care vine împreună cu ea a dus la o schimbare la nivel de cultură în privința educației în Coreea de Sud.

Pe de o parte, s-au dezvoltat școliile de meditații, menționate mai sus. Considerând că aproape jumătate din timpul de învațare a 74% de elevi în 2010 a fost petrecut în astfel de instituții, este evident că ele sunt un produs al presiunii sistemului, cerând performanță de la toți. De remarcat este că pe lângă faptul că dincolo de clasa a 6-a școala nu mai este gratuită, familia unui elev plătește în medie $2600 pe an pentru aceste școlii de meditații.

Pe de altă parte, rolul familiei, în special al mamei, a ajuns să servească că fiind cel mai important susținător al eleviilor și menținerea mediului de competiție, cerând de cele mai multe ori, ca elevii lor să fie printre primii în orice grupă de elevi în care s-ar află.

În ciudă faptului că acest model duce la performanță, presiunea asupra eleviilor are la rândul ei urmări mai puțin plăcute. În cadrul testului PISA din 2012, elevii din Coreea au fost clasați pe ultimul loc la măsura în care sunt fericiți la școală, și printre ultimele trei țări la capitol încredere de sine.

Într-un studiu realizat în 2014 de Pew Research Center, s-a constatăt că tinerii între vârstele 18-33 au o pespectiva mult mai pesimistă decât cei de peste 50 de ani referitor la realitățile/perspectivele țării, viitorul copiilor și valoarea hărniciei în atingerea succesului.

Mai mult de atât, Coreea de Sud a cincea cea mai mare rată de sinucidere la vârstele cuprinse între 10 și 24 dintre țăriile OECD în 2010, adică 9.4 cazuri la 100,000 de persoane, și pe locul 2 la rată de creștere a procentajului, crescând cu 53% peste o perioadă de 10 ani. Ca urmare, sinucidere este forma cea mai des-întâlnită de moarte pentru cei sub 40 de ani în Coreea de Sud, lucru care a dus ca ministrul educației, Nam Soo Suh, să afirme că încercarea societății Coreene la momentul actual este să găsească cum să-și facă poporul mai fericit.

Faptul că Coreea de Sud prezintă un caz de o creștere și transformare greu de găsit în altă parte nu poate fi luat la îndoială. Țara are în continuare un sistem educațional care se află printre cele mai performante din lume. Cultura educațională care promovează hărnicie și efort este una care poate fi lăudată. Totuși, presiunea mediului competitiv creat indică la lipsuri în educația ce privește dezvoltarea emoțională și personală ce nu poate fi neglijată. Din cele spuse de Profesorul JuHo Lee, fost ministru al educației și academician la KDI, un think-tank stabilit în Seoul, „rolul examenelor a fost unul important în era industrializări, însă nu mai este acuma. Este nevoie ca sistemul nostru de învățământ să fie bazată nu pe rezultatele examenelor ci pe creativitate, pe capacități sociale și emoționale”.

Sistemul de educație în Finlanda

Sistemul de educație în Finlanda este declarat cel mai eficient sistem de educație din lume. Acest fapt se datorează reformei sistemului, care a avut la bază trecerea la un sistem simplificat la maxim. Prin această procedură, s-a dezvoltat o activitate școlară care se bazează pe o metodă care nu presupune evaluarea constantă a elevilor, aceasta fiind cea mai mare diferență față de celelalte sisteme mai riguroase.

Trebuie, însă menționat, faptul că în ciuda acestor merite obținute, performanța elevilor în cadrul testelor PISA (Programme for International Student Assessment), studiul global al performanței elevilor de 15 ani susținut de organizația economică OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development), este în declinare. Inițial, în 2001, Finlanda a obținut locul 2., rezultatul fiind neschimbat până în 2011, an în care Finlanda a ocupat locul 5., fiind depășit de țările Orientului Îndepărtat, ca și China sau Coreea de Sud. După examinarea din 2014, Finlanda a ocupat locul 12 în competențe de citire, rezultatul cel mai scăzut în istoria Finlandei.

Parțial din această cauză, după instituirea sistemului deja inovator, Finlanda se pregătește să ia o măsură și mai revoluționară: să treacă de la metoda teaching by subject la metoda teaching by topic. Această reformă a educației constă în predarea cunoștințelor organizate în module multidisciplinare, divizate cronologic sau pe teme (de ex. Cei 100 de ani de independența Finlandei, Uniunea Europeană, Evoluția comunități moderne,, globalizarea, etc.) Măsura va fi implementată prin standardul numit National Curriculum Framework, care va intra în vigoare în August, 2016, iar programul efectiv va fi decis de către fiecare dintre școli. Se planifică de a introduce câte doi ani de predare în module, în cursul celor nouă ani de școală.

Finlanda declară, că întreaga bunăstare a țării se bazează pe calitatea educației, pe cultură și pe științe. 2. Hartikainen, Mikko. May, 2010. Education in Finland.

Învățământul național este în mâna Ministerului Educației și a Culturii, minister care este condus de doi miniștri: Ministrul învățământului și al cercetării, respectiv Ministrul Culturii și al sportului. Cei doi miniștrii au calitate de Secretar de Stat. Ministerul dispune de un Secretariat Permanent și de departamente pentru educație, politică de cercetare, cultură și sport, pe lângă, bineînțeles de Direcția Administrativă. Legislația în materia de învățământ este elaborată de către Parlament, executată de către Guvern, iar educația, în mod efectiv, este prestată local, de către instituțiile locale de învățământ. Sistemul educațional în Finlanda este 100% finanțată de către Stat. Diferența, noutatea o reprezintă, activitatea mult mai importantă a organizațiilor non-guvernamentale în realizarea educației.

Educația de bază constă în nouă ani de studii. Această perioadă este divizată în două etape: etapa inferioară cuprinde clase 1-6, în care educația este asigurată de învățători. În timp ce, a doua etapă cuprinde clasele 7-9, etapă asigurată de profesori, care predau diverse specialități. Chiar și numărul orelor petrecute la școală într-o săptămână este mai scăzut decât în sistemele de educație populare. În primele 6 clase copii petrec maxim 23 de ore la școală pe săptămână, iar mai apoi, până în clasa a noua acest număr crește la 30 de ore.

În școlile din Finlanda clasele sunt structurate altfel: în loc de diriginți, așa-numiții consilieri educativi se ocupă de formarea și dezvoltarea personală și psihică a elevilor, respectiv de reprezentarea intereselor acestor clase. Elevii beneficiază de o multitudine de programe extracurriculare, sportive, culturale, științifice. 30% dintre elevi sunt ajutați de câte un tutore, un consilier personal în scopul maximalizării performanței elevului respectiv. Cu acest tutore, elevul poate să lucreze în a se ridica la nivelul celorlalți, sau dacă are un interes sau o competență remarcabilă, poate să le dezvolte și mai mult.

Punctul forte al educației finlandeze este reprezentat de către atitudinea și profesionalismul cadrelor didactice. Profesia este tratată cu mult respect în societatea finlandeză, asemănător juriștilor sau medicilor. Acest fapt se reflectă și în salariile acordate acestora: salariul mediu anual primit de un profesor debutant este în jur de 3000 de euro. Ei sunt selectați din studenții calificați în primii 10 % a absolvenților facultăților. Profesorii au posibilitatea de a-și realiza propriile metode de predare. Dispun de o independență și de o libertate profesională mult mai ridicată față de profesorii aparținând sistemelor de educație obișnuite.

În loc de concluzii… Linii directive pentru România

După cum putem observa cele două sisteme pe care le-am supus atenției, pe lângă sistemul educațional românesc, sistemul educațional coreean și sistemul educațional finlandez, ne oferă câteva linii directive pe care ar putea România să le urmeze în definitivarea propriiului sistem educațional.

De la Coreea am putea menține, ritmul asiduu al pregătirii, reușirea sistemului de-a îl face pe elev să-și asume procesul de învățare/ de individuație, practic făcându-l să înțeleagă importanța educației. Odată conștientizat elevul, aportul propriu în periplul educativ este mult mai mare, elevul își percepe viața cotidiană în contact cu continuitatea procesului de învățare. După cum și perspectiva viitoristică avută în vedere nu este una utopică, ci realizabilă întocmai, deoarece, după cum vedem, în ani puțini excelența sistemului educațional prinde contur, dând o populație extrem de potentă din punct de vedere educațional.

De la sistemul educațional finlandez am păstra o multitudine de fațete. Am putea să reținem implicarea instituțiilor nonguvernamentale în cosolidarea sistemului educațioal. Apoi, acel tutore care este liantul dintre elev și rezultate temeinice și personalizate, deoarece tutorele ajunge să-i cunoască foarte bine nevoile și capacitățile elevului, ajutându-l să-și valorizeze capacitățile și să-și elimine carențele.

În ceea ce privește selectarea profesorilor, Finlanda vine, din nou, cu un model de selecție foarte benefic pentru perspectivele viitoristice ale sistemului nostru, în Finlanda vedem că se facilitează accesul înspre cariera de profesor primilor 10% dintre cei care termină o facultate de profil, plus masteratul. Credem că România ar trebui să restrângă porțile profesionalizării, pentru ca pe ele să intre doar cei foarte bine pregătiți, iar salariul să fie mai semnificativ. Aici, am mai menține acea luptă pentru consolidarea sistemului/statului pentru constituirea unei imagini pozitive a profesorului și motivarea profesorului în a-și folosi toate resursele pentru a-i ajuta întru totul pe elevii aflați în procesul de individuație. Aceată consolidare a imaginii profesorului este și una de factură financiară, funcția de profesor fiind văzută în Finlanda ca o funcție primordială, alături de medici și juriști, onorariile sunt de asemenea pe măsura efortului depus, salariul unui profesor fiind de 3000 de euro.

Apoi un alt avantaj al sistemului educațional finlandez, ce ar putea fi adaptat și sistemului educațional românesc este renunțara la curriculele /programele școlare atât de tipizate care urmăresc în mod perpetuu și acutizat pașii profesorului, determinându-l sa-și schimbe modul firesc de a-și preda materia, obligându-l să-și ajusteze pași în conformitate cu dicteul curricular.

Pe lângă sugestiile educaționale pe care le primim din partea politicilor educaționale finlandeze și coreene, menținem propunere lui Mircea Micle pe care a văzut-o atât de importantă, încât l-a determinat să renunțe la funcția de Minisru al Edicației pentru a atrage un sistem de alarmă: ,,În România ar trebui să se aloce un procent mai mare a PIB, în mod constant, iar faptul că România se afla într-o permanentă criză, nu e o piedică în realizarea acestui lucru, deoarece a investi în educație înseamnă o poartă de ieșire din criză’’. Așadar, calitatea învâțământului poate fi îmbunătățită doar prin schimbarea anumitor mentalități, prin antrenarea și prin învățarea constantă atât a elevilor, cât și a profesorilor sau părinților, însă tot mai des se pronunță faptul că ,,nu mai sunt copii de altădată” sau că ,,nu mai citesc copiii”.

Acești copiii nu citesc pentru că nu sunt învățați să le placă să citească, programele școlare îi obligă pe elevi să analizeze o poezie, când procesul ar trebui să fie cu totul altul, după cum arată Alina Pamfil, mai exact, o poezie ar trebui înțeleasă, apoi analizată și în cele din urmă interpretată.

Ar trebui scoase din programa claselor V-VIII, speciile literare păstrându-se doar genurile literare epic, liric și dramatic, astfel elevul se va deprinde cu literatura de plăcere.

La liceu ar trebui predate curentele literare atât vorbindu-se despre autori români, cât și despre autori din literatura universală, deoarece nu poți să afirmi că un elev știe ce este realismul obiectiv, doar citindu-l pe Liviu Rebreanu, fără a-i citi pe Balzac sau Stendhal.

Iar, profesorul, pentru a-l apropia pe elev de literatură, acesta trebuie să vină în permanență înspre ceea ce-i face lui plăcere elevului și făcândul să înțeleagă ceea ce i se predă, spre exemplu, nu poți să-i predai unui elev o nuvelă ficțională în care personajul principal încearcă să pătrundă într-o altă lume fără să anticipezi perimetrul fantasticului prin ceva ce lui este familiar. O anticipare a fantasticului se poate face prin intermediul desenelor Simsala Grimm, poveștile Fraților Grimm (cunoscute lor) -în etapa de prelectură- în care Yoyo și Croc au capacitatea de a intra de fiecare dată într-o altă lume spre a experimenta noi povești. Astfel, elevilor le vor fi construite așteptările de lectură și vor putea să înțeleagă mai bine inițierea personajului într-o altă lume. După cum și categoriile temporale și construcția natativă le va fi mai ușor de înțeles.

Apoi, ar trebui să se sondeze mai mult pe interdisciplinaritatea dintre materii, adică atunci când copilul învață la engleză numele țărilor, acesta ar trebui să aibă în față o hartă pentru a le putea poziționa vizual, astfel va învăța și engleză și geografie în același timp.

Ar trebui reliefată aplicabilitatea materiilor în viața de zi cu zi prezenându-le utilitatea lor. Matematica se poate preda și altfel, nu trebuie uitat faptul că terenurile au arie, clădirile au volum, reducerile la magazine oferă procente, definiția dreptelor paralele nu va fi uitată dacă v-a fi asociată cu o calea ferată etc.

În ramura științelor, atunci când se predă la biologie ochiul (organul de simț), nu trebuie uitat faptul că acesta poate fi privit și din perspectivă altor discipline, cum ar fi chimia sau fizica. Sau asocierea biologiei cu matematica, deoarece calculele matematice pot reda gradul de răspândire al unei boli, etc.

Apoi credem că ar fi important să se găsească loc în curricula școlară pentru a i se oferi posibilitatea să vorbescă despre ceea ce-l interesează/fascinează. Adică să poată să aleagă el lecția, o lecție în care elevul să-și prezinte în mod argumentat intersul, fie că va alege să vorbească despre un gen de muzică, un tip de pălărie sau despre orice altceva.

După cum vedem, se poate realiza performanță, atunci când țelul este performanța, iar compromisul nu se acceptă.

Bibliografie

Al Jazeera. 2013, Dec. 8. “South Korean students wracked with stress”. Accesat: [http://www.aljazeera.com/indepth/features/2013/12/south-korean-students-wracked-with-stress-201312884628494144.html]. 2015, Iun. 22

BBC. 2013, Dec. 2. “South Korea’s schools: Long days, high results”. Accesat: [http://www.bbc.com/news/education-25187993]. 2015, Iun. 22.

Căpiță, Carol. 2011. Stiluri de predare- stiluri de învățare. București, ed Universitații București, pg 61

Edu.ro., http://www.edu.ro/index.php/articles/c826

Finnish National Board of Education [http://www.oph.fi/english/education_system]

Faridi, Sophia „Happy Teaching, Happy Learning: 13 Secrets to Finland’s Success” Education Week – Teacher. 24. Jun. 2014. [http://www.edweek.org/tm/articles/2014/06/24/ctq_faridi_finland.html

Gheorghiță ,Elvira, ,,Lucrăm la o nouă lege a educației n-are sens să modificăm actualul act normativ’’, Mediafax, 7 mai 2015, http://www.mediafax.ro/social/campeanu-lucram-la-o-noua-lege-a-educatiei-n-are-sens-sa-modificam-actualul-act-normativ-14223552, accesat în 01.06.2015

Hancock, LynNell „Why are Finland’s Schools Successful?” Smithsonian Magazine, Septembrie, 2011 [http://www.smithsonianmag.com/innovation/why-are-finlands-schools-successful-49859555/?no-ist]

Hartikainen, Mikko „Education in Finland” Finnish Board of Education. 16. Mai, 2011.

ICEF Monitor. 2014, Ian, 23. “High performance, high pressure in South Korea’s education system”. Accesat: [http://monitor.icef.com/2014/01/high-performance-high-pressure-in-south-koreas-education-system/]. 2015, Iun. 22.

KELLYJ1111 „11 Ways Finland’s Education System shows us that Less is More” Filling my Map. 15. Apr. 2015.[http://fillingmymap.com/2015/04/15/11-ways-finlands-education-system-shows-us-that-less-is-more/]

Lankinen, Timo „Basic Education Reform in Finland – How to develop the top ranked education system?” Septembrie, 2010.

Legea educației nationale, ianuarie 2011, 1,[http://www.edu.ro/index.php/articles/c21]

Ministry of Education and Culture – Finland [http://www.minedu.fi/OPM/Ministerioe_ja_hallinnonala/hallinnonala/?lang=en]

OECD – Education GPS. 2012. “Korea: Student performance (PISA 2012)”. Accesat: [http://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=KOR&treshold=10&topic=PI]. 2015, Iun. 22

Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice, Edițiia a III-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2006

Pew Research Center. 2015, Feb. 25. “South Korea’s Millennials downbeat about payoff of education, future”. Accesat: [http://www.pewresearch.org/fact-tank/2015/02/25/south-koreas-millennials-downbeat-about-payoff-of-education-future/]. 2015, Iun. 22.

Raluca Pantazi, dec 2013, “Rezultate PISA 2012: Aproape 40% dintre elevii romani au dificultati sa citeasca si sa inteleaga un text si pot rezolva doar exercitii de baza la Matematica”

[http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16124454-publicat-rezultatele-testelor-pisa-2012-romania-ocupa-locul-45-matematica.htm]

„Raiul elevilor în cel mai performant sistem de învățământ” Studii Moldova, informații luate de la Business Insider [http://studiimoldova.info/noutati/news/raiul-elevilor-in-cel-mai-performant-sistem-de-invatamant-elvii-stau-intr-o-zi-obisnuita-75-de-minute-in-pauze-si-nu-exista-teme-sau-examene-pana-la-varsta-de-16-ani]

Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ preuniversitar, 2005, Cap 6.

Sahlberg, Pasi interviewed by Tucker, Marc „Global Perspectives: Pasi Sahlberg on Findland’s PISA Rankings” Center on International Education Benchmarking. 05. Feb. 2014. [http://www.ncee.org/2014/02/global-perspectives-pasi-sahlberg-on-finlands-pisa-rankings/]

Sâmihaian, Florenina , Mariana Norel, Didactica limbii și literaturii române I, Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pentru noi oportunități de dezvoltare în carieră, Proiect cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investește în oameni!, 2011

Strauss, Valerie „No, Finland isn’t ditching traditional school subjects. Here’s what’s really happening.” The Washington Post. 26. Mar. 2015. [http://www.washingtonpost.com/blogs/answer-sheet/wp/2015/03/26/no-finlands-schools-arent-giving-up-traditional-subjects-heres-what-the-reforms-will-really-do/]

Taylor, Adam „26 Amazing Facts About Finland’s Unorthodox Education System” Business Insider, 14. Dec. 2011. [http://www.businessinsider.com/finland-education-school-2011-12#]

Taylor, Adam „Finland used to have the best Education System in the world – What happened?” Business Insider. 3. Dec. 2013. [http://www.businessinsider.com/why-finland-fell-in-the-pisa-rankings-2013-12]

The Korea Herald. 2013, Aug. 10. “Youth suicides in S. Korea up 57 pct in a decade”. Accesat: [http://www.koreaherald.com/view.php?ud=20130910000594]. 2015, Iun. 22.

TIME. 2011, Sept. 25. “Teacher, Leave Those Kids Alone”. Accesat: [http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,2094427,00.html]. 2015, Iun. 22.