Sistemul Educational German

După anul 1990, migrația externă a tinerilor devine o problema socială destul de importantă și de mare amploare. Într-o societate în care există probleme serioase la nivel social și economic, se produce o migrație din ce în ce mai mare a tinerelor speranțe ale societății. Din ce în ce mai mulți tineri își îndreaptă antentia către alte țări în ideea în care consideră că vor reuși să își construiască un viitor mai strălucit.

De alungul timpului, migrația a îmbrăcat mai multe forme, astfel că, am intalit destul de des cazuri în care motivele migrației au fost de unificare a familiei, căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, etnice sau educație externă.

În socitetatea românească, majoritatea tinerilor sunt total nemulțumiți de sistemul social. Mulți dintre ei sunt de părere că sistemul educațional românesc nu le oferă o pregătire necesară pentru cerințele de pe piața muncii. Astfel, aleg de cele mai multe ori să urmeze programe universitare din străinătate pentru a-și asigura un viitor cât mai bun. Conform unor studii de alungul anilor al Organizației Mondiale pentru Migrație, s-a aflat că o mare parte dintre tinerii migranți sunt de părere că nu li se acordă atenție la angajare, atunci când sunt proaspăt ieșiți de pe băncile universităților, indiferent dacă au pregătirea necesară sau nu. În ideea în care s-a încercat creionarea tânărului migrant, s-a ajuns la aflarea unor caracteristici: jumătate din aceștia sunt tineri cu vârste cuprinse între 18-30 ani, cunosc cel puțin o limba străină, locuiesc cu părinții, consideră că munca este cel mai important pas pentru succesul în carieră, își doresc efectuarea unor cursuri de specializare pentru a-și completa studiile și pentru a ajunge la performanță.

Conform ultimelor statistici efectuate din anul 2013, s-a constatat faptul ca Germania a raportat cel mai mare numar de imigranti, acesta fiind de 692 de mii, din cei 3,4 miloane de imigranti in statele Uniunii Europene din 2013.

Având o istorie bogată și o alcătuire extrem de puternică, Germania, reprezintă o țară care atrage foarte mulți turiști dar și imigranți. Încă din cele mai vechi timpuri, domeniile culturale și cele științifice au ieșit în evidență prin crcetatori renumiți din diverse domenii științifice ce au contribuit la istoria mondială, dar și prin compozitori importanți cunoscuți la nivel global.

Sistemul educațional german este unul destul de complex. Acesta se bazează pe conceptul de “Bildung”, concept care asociază însușirea de cunoștințe în acelaș timp cu dezvoltarea persoanală. Principiul este acela că, un copil crește și se dezvoltă în funcție de propriul ritm și de propriile sale talente și înclinări. Sistemul german nu pune accentul pe transmiterea unui volum mare de cunoștințe, ci pe dezvoltarea propriei personalități a copilului, nefiind influențat de doctrinele societății. Această idee de baza a sitemului educațional german se manifestă în toate etapele școlare.

În Germania, școlile, universitățile și instituțiile de învățământ superior, sunt de obicei instituții de stat. Cele particulare joaca un rol secundar după criteriul numărului de elevi și studenți. Mai mult de atât, sistemul educațional are două trăsături care îl disting față de celelalte sisteme din alte țări, astfel că, în ciclul secundar superior există trei tipuri de școli paralele dar separate, care sunt precedate de ciclul primar comun. Forma profesională este foarte importantă dealtfel, principala sa funcție fiind asigurarea muncitorilor calificați prin formare la locul de muncă.

Structura educațională din Germania este una complexă, astfel că, învățământul preprimar poate fi frecventat de copii la vârstă de 3-6 ani la Kindergarten. Învățământul obligatoriu începe la vârsta de 6 sau șapte ani și durează 9 sau 10 ani în funcție de stat. La vârstă de 4 sau 6 ani copii trebuie să frecventeze Grundschule sau școală primară. De obicei, cei mici merg la o Grundschule locală pentru ca mai apoi, părinții să îi mute la filiale separate pe baza sfatului profesorului. În funcție de nivelul copilului, acesta poate merge la Hauptschule sau școală secundară inferioară, Realschule sau școală secundară intermediară, Gymnasium sau școală secundară superioară. Mai mult de atât, în unele regiuni, există și Gesamtschulen numite școli secundare comprehensive care include toate cele trei tipuri de școli într-o singură formă.

În general, o mică parte din tineri își finalizează pregătirea profesională în școală. În jur de trei sferturi din tineri sunt formați în companii frecventând și cursurile școlii profesionale. De aici, se vorbește și despre sistemul dual al Germaniei în formarea profesională.

Odată cu obținerea Abitur sau Fachabitur (certificate de învățământ secundar superior sau certificat secundar specializat), absolventul poate alege din mai multe instituții de învățământ superioare: Universitat (Universitate), Technische Hochschule (Universitate tehnică), Padagogische Hochschule (Colegiu Pedagogic), Kunsthochschule/ Musikhochschule (colegiu de artă sau colegiu de muzică) și Fachhochschule( colegiu de științe aplicate. Sistemul de învățământ asigură și educația adulților prin eLearning și învățământ pentru persoanele cu dizabilități, elevi străini sau copii cu cerințe educative speciale.

Învățământul cu program normal este obligatoriu de la 6 la 16 ani în funcție de Land sau de statul din Germania. Învățământul cu durata redusă este obligatoriu până la vârsta de 18 ani pentru cei ce nu frcventeaza cursurile cu program normal. Forma tradiționala de predare este cea de jumătate de zi, iar școlile cu program prelungit constituie o excepție. Copii de 6 ani carte termină Grundschule (școală primară) vor urma mai departe ciclul secundar inferior de învățământ în funcție de evaluarea acestora și de criteriile de performanță.

Responsabilitatea pentru sistemul de învățământ este condiționată de structura federală a țării conform constituției, legislației și administrației învățământului a Landului respectiv. În responsabilitatea guvernului federal, intră legislația privind cadrul general pentru învățământul superior și așistenta financiară pregătirii individuale.

Sectorul terțiar cuprinde instituțiile de învățământ superior și alte instituții care oferă cursuri de studiu eligibile pentru intrarea într-o profesie pentru studenții care au absolvit nivelul secundar superior și au obținut o mai mare calificare în învățământ. Sistemul de învățământ preuniversitar în Germania este axat pe trei forme de învățământ.

  Fachoberschule ( FOS ): condiția frecventării unei astfel de școli este absolvirea examenului de Mittlere Reife. Berufsoberschule ( BOS ): frecventarea cursurilor unei astfel de școli este condiționată de deținerea de Mittlere Reife sau de Fachoberschulreife și de deținerea unei meserii; prin absolvirea unei astfel de școli, este echivalent cu examenul de bacalaureat specializat din cadrul unei Fachoberschule și este calea către învățământul universitar. De asemenea, prin susținerea unui examen la o a doua limba străină se poate absolvi această școală și cu Allgemeine Hochschulreife (echivalentul examenului de bacalaureat din cadrul unui gimnaziu).

Cei ce vor să studieze în Germania, au posibilitatea să aleagă între mai multe forme de învățământ universitar cum ar fi pe de o parte Universități și Universități tehnice, iar pe de altă parte facultăți, care au la baza asimilarea materiilor din punct de vedere practic și mai puțin teoretic, așa numitele Fachhochschulen. Dacă primele două tipuri de facultăți se întâlnesc pretutindeni în Europa, în ceea ce privește Fachhochschulen, acestea sunt mai mult o particularitate a sistemului de învățământ universitar german. Principalele caracteristici ale unui astfel de tip de facultate sunt: accentul se pune pe practică și mai puțin pe teorie; cursurile au loc cu un număr mic de studenți; materii care au foarte mare legătură cu ceea ce se confruntă un absolvent la locul de muncă, și nu în ultimul rând, timpul de studiu este mult mai redus decat la o facultate/universitate normală; absolvenții unei Fachhoschule care au absolvit studiul cu note foarte bune se pot înscrie la doctorat doar în cadrul unei universități, deoarece Fachhochschulen nu oferă posibilitatea absolvirii unui doctorat.

Multe dintre universitățile de top din lume se găsesc în Germania: Universitatea Heidelberg, Freiburg, Universitatea Tehnică Munich sau Institutul de Antropologie Evolutionara Max Plank din Leipzig. Majoritatea universităților din Germania sunt publice, taxele de școlarizare fiind de aproximativ 25-150 de euro pe semestru. Modul de predare este unul accentuat, cercetarea fiind cea mai importantă în instituțiile prestigioase pentru abordarea traditionatala a științelor sociale.

Există o foarte mare competiție asupra locurilor în universitățile cu programe în psihologie, antropologie, sociologie sau filosofie între studenții care demonstrează talente excepționale și genialitate față de diferite domenii.

Un alt tip de universitate foarte populară printre studenții internaționali, este Fachhochschule sau Universitatea Științelor Aplicate. Această este potrivită pentru studenții care nu au pregătire pentru anumite profesii și care nu au o orientare academică specifică. De asemenea, statul german deține mai multe feluri de universități care pregătesc studenții pentru cariere în serciviul civil. Acestea fac parte din acele universități care nu permit obținerea doctoratelor.

Pentru a urma una dintre formele de învățământ universitar din Germania, studenții internaționali au nevoie de o copie a “Abitur-ului”, un document care atestă completarea cu success a examenelor de finalizare a liceului. Spre exemplu, diplomele de liceu similare celor obținute în SUA, nu vor fi considerate echivalente unui astfel de Abitur și nu vor acorda șansa unui student de a fi admis la un colegiu sau universitate.

Există de asemenea, universități și colegii care oferă studenților burse pentru studii. O lege numită “Bundesausbildungsförderungsgesetz” asigura studenții dezavantajați economic să primească până la 650 de euro în fiecare lună timp de 4 sau 5 ani, până ce studentul va obține o diplomă de licență. De obicei, această sumă se restituie guvernului ca și împrumut.

Limba de predare în cele mai multe niveluri de studiu este germana si este necesară o cunoaștere prealabilă a acesteia la un nivel B2 sau C1. Cele mai importante examene recunoscute la toate universitățile sunt TestDaf sau examenul de limba germană pentru admiterea la universitate a candidaților străini, DSH.

Costurile de studiu pentru Germania sunt la nivelul mediei europene. Taxele de studiu ale fiecărui land federal sunt decise independent. Studenții care accesează un program de studii ERASMUS nu plătesc nicio taxa de școlarizare, în schimb programele de master și cele de la universitățile private sunt contra cost. Taxa semestrială este percepută pentru finanțarea costurilor administrative, căminelor studențești, cantinei, sau biletului pentu utilizarea transportului public la unele universități.

Odată cu trecerea timpului, Germania a fost considerate de mai multe grupări internaționale de învățământ, una dintre cele mai susținătoare țări pentru studenții care își doresc o diplomă în străinătate. Mai mult de atât, sistemul de percepere al taxelor care uneori sunt minime și alteori inexistente, reprezintă un al motiv pentru a vedea Germania ca o oportunitate atractivă pentru studenți.

Vorbind la modul general, studierea intr-o universitate occidentala a fost intotdeauna considerata un bun indice de formare. Obtinerea unei diplome in strainatate, a devenit astfel un instrument al carierei pentru tinerii cu aspiratii elevate. Referindu-ne la inceputul anilor 1900, filosoful Constantin Radulescu Motru era de parere ca “oricine avea un titlu universitar, mai ales luat in strainatate, gasea inaintea sa cariera deschisa gata”. In consecinta, oamenii au inceput sa plece pentru ca asa incepuse sa faca toata lumea si pentru ca studiile in Occident devenisera pentru multi, un mijloc de a se forma si de a se afirma spre pozitii sociale inalte.

Un exemplu revelator, care a trecut prin experienta studiilor in Germania este Societatea Junimea. Prestigiosul literar si intelectual din perioada 1866-1918, Titu Maiorescu, ce a jucat un rol decisiv in orientarea culturii romane, a avut o pregatire strict germana, urmand universitatea la Berlin si doctoratul la Giessen. Desi majoritatea membrilor Junimii erau formati in stil francez, directia ideological venea mai mult din partea culturii germane, considerata in acea vreme modelul potrivit pentru a servi intereselor societatii romanesti.

Un fost student al universitatii din Iasi, dar care a reusit fara vreun stagiu de specializare in strainatate, in urma unei vizite in Germania a regretat lipsa experientei de studiu din strainatate “Călătoria aceasta m-a convins și mai mult de greșeala ireparabilă pe care am făcut-o de a nu fi căutat și eu, ca alți colegi, să merg la studii în străinătate – respectiv Germania – unde, în epoca aceea mergeau mai toți tinerii români. Regretul era prea tardiv. Ajunsesem la o vârstă și într-o situație că nu mai puteam repara nimic”

Bibliografie:

-C. Rădulescu-Motru, Mărturisiri, ed. Sanda și Valeriu Râpeanu, București, Edit. Minerva, 1990, p. 69.

-CARELLA, Maria, Pace, Roberta, Some Migration Dynamic Specific to Southern Europe: South-North and East-West International Migration, Vol. 39 (4), Blackwell Publisher Ltd, Oxford, 2001.

-BOGDAN, Raport asupra școalelor secundare din Germania, București, Edit. C.Göbl, 1886, VIII- 260 p

– Organizația Mondială pentru Migrație, Risks of Irregular Migration to the European Union. Perception and Trends, http://www.iom.int, 2003.

-http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Migration_and_migrant_population_statistics/ro

-http://www.masterstudies.ro/Germania

-http://deutsch.info/ro/essentials/germany/study